Ministerul Educației al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Medicina și Farmacie “Raisa Pacaloo”

Socializarea morală şi integrarea

socială a adolescentului

Chișinău 2018
 Adolescenţa este vârsta
schimbărilor profunde şi a
riscurilor inevitabile.
 Adolescenţa este cea mai complexă etapă a dezvoltării
copilului în care se conturează individualitatea şi
începutul de stabilizare a personalităţii care
marchează încheierea copilăriei şi trecerea spre
maturitate. Această perioadă reprezintă cea mai
sensibilă fază de evoluţie spre viaţa adultă.
 Reprezentând o perioadă de tranziţie între copilărie şi
maturitate, adolescenţa se caracterizează printr-o serie
de trăsături generale şi specifice care condiţionează şi
determină procesul de cristalizare a personalităţii
tânărului. Adolescenţa reflectă atât particularităţile
climatului familial şi educaţional, cât şi transformările
complexe ale mediului social.
 Comportamentul moral şi
exigenţele educaţiei în familie:
integrarea şcolară a adolescentului
1. Dobândirea de către tineri a
unei capacităţi de exerciţiu
 abilitatea de a exercita adecvat rolurile sociale,
conform unor reguli şi norme specifice
 participarea în cunoştinţă de cauză la scopurile şi
idealurile grupului/comunităţi
 dobândirea capacităţii de discernământ, pentru a putea
distinge între conduite permise şi interzise, între mijloace
legitime şi ilegitime, între scopuri dezirabile şi
indezirabile din punct de vedere social
2. Relaţia dintre familia
dezorganizată şi delicvenţă
 prevalenţa delicvenţei în familiile dezorganizate este cu 10-15%
mai mare decât în familiile organizate
 corelaţia dintre familia dezorganizată şi delicvenţa juvenilă este mai
puternică pentru formele minore de conduită şi mai slabă pentru
formele grave de comportament infracţional
 tipul de dezorganizare pare să afecteze delicvenţa juvenilă; astfel,
asocierea cu delicvenţa este mai puternică în familiile dezorganizate
prin divorţ sau separare, comparativ cu dezorganizarea prin deces
 nu există o diferenţă semnificativă între impactul dezorganizării
familiei asupra fetelor şi, respectiv, asupra băieţilor
 nu s-a scos în evidenţa rolul vârstei la care survine
dezorganizarea familiei asupra delicvenţei juvenile
3. Școala este instituţia care:
 îl obişnuieste pe elev cu spiritul de subordonare faţă de autoritate,
reprezentată în şcoală de profesori, inspectori, comisii de
examinare; datorită acestui exerciţiu, mai târziu, tânărul se va putea
conforma legilor şi diverselor reglementări sociale
 obisnuieşte elevul cu simţul responsabilităţii, exersat şi dezvoltat prin
obligaţia de a-şi face temele într-un anumit interval de timp, de a
prezenta rezultatele muncii sale la termene prestabilite, în cadrul
unor examinări periodice; ca viitor adult acest gen de exerciţiu îl va
ajuta să se integreze în sistemul social, să-şi îndeplineasca obligaţiile
familiale, profesionale şi sociale
 promovează spiritul de competiţie; notele, calificativele, premiile,
alte genuri de recompense, participarea la concursurile şcolare îi
creează viitorului adult obişnuinţa de a se zbate pentru promovarea
profesională.
4. Schiţând câteva din reperele
diversităţii formelor de
manifestare a devianţei şcolare,
acestea pot fi clasificate:
 După criteriul stabilităţii şi structurării la nivelul
personalităţii
 După criteriul gravităţii sociale
 După criteriul aspectului clinic
•După criteriul stabilităţii şi
structurării la nivelul personalităţii
1. tranzitorii, specifice vârstei adolescenţei sau determinate
de conjuncturi de viaţă dificile, ce suprasolicită efortul
de adaptare, caz în care ele pot avea forma unei
manifestări nevrotice remisibile la un interval de timp
după rezolvarea situaţiei respective.
2. stabilizate la nivelul personalităţii sub forma unor
caracteristici (negativism, hipersensibilitate) care se
asociază sau nu cu un comportament antisocial.
•După criteriul gravităţii sociale
1. conduite fără direcţie antisocială, cu periculozitate
socială redusă, cum ar fi conduitele evazioniste,
determinate de teama de eşec şi încercarea de a conserva
o imagine de sine pozitivă;
2. conduite asociale, cu periculozitate socială moderată:
minciună, vandalism, opozabilitate şi insubordonare,
refuzul autoritătilor şcolare etc.;
3. conduite antisociale propriu-zise, cu o mare
periculozitate potenţială sau chiar manifestă: actele de
violenţă, delictele sexuale, furtul, toxicomania.
•După criteriul aspectului clinic
1. conduite de evaziune sau de demisie (fuga de la şcoală,
absenteismul, abandonul şcolar, toxicomania); adolescenţii
care recurg la acest tip de reacţie se caracterizează prin
atitudini depresive şi tendinţe către imitaţia mecanică;
2. conduite de dominare şi conduite agresive caracterizate prin
impulsivitate, accese de manie, crize de violenţă care se
declanşează în situaţii de insecuritate sau ca reacţie la
sentimentele de culpabilitate, frustrare, frică
3. conduite perverse: preocupări sexuale precoce, limbaj şi
conduită obscene ce apar ca rezultat al devierii direcţiei
morale a adolescenţilor, prin socializarea într-un mediu
viciat.
5. Forme mai putin grave de
manifestare a devianţei şcolare
 Copiatul reprezintă o practică frecventă în mediul şcolar şi universitar, legată exclusiv de
formele scrise de evaluare. Este o formă specifică de înşelăciune, prin care un anumit elev sau
student prezintă drept rezultatul propriului efort de învăţare o serie de cunoştinţe pe care nu le-
a asimilat, împrumutându-le ad-hoc de la diverse surse.
 Fuga de la şcoală sau/şi de acasă. Fuga reprezintă o conduită de tip evazionist, având o
motivaţie precisă şi derulându-se într-un interval de timp variabil. Fuga de la şcoală poate
interveni în situaţii tipice, caz în care se prezinta ca o strategie defensiva a elevului. Aceasta
poate deveni punctul de pornire pentru absenteism.
 Absenteismul scolar este definit ca o problemă socială, explicat mai mult prin
caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienţă şi apărând mult mai frecvent în
mediul urban şi în familiile sărace.
 Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ.
 Vandalismul şcolar este, din punct de vedere psihosociologic, o conduită specifică
adolescenţilor de sex masculin, proveniţi din clasele sociale defavorizate şi care trăiesc în
marile oraşe.
 Violenţa în şcoală este din punct de vedere statistic cea mai frecventă formă de devianţă
şcolară.
 Patru stadii ale dezvoltării
judecatii morale

stadiul stadiul stadiul stadiul

egocentric autoritatii reciprocitatii echitatii
 Primele doua stadii fiind etape de inceput ale formarii
insusirilor moralitatii, copilul angajeaza un respect “de jos
in sus”, fapt ce genereaza “morala ascultarii”
 pe drumul devenirii morale a copilului sunt trasate mai
multe caracteristici ale dezvoltarii judecatilor morale
1. modificarea atitudinii copiilor fata de norma morala, pe
care se structureaza judecatile de valoare si care
orienteaza conduita, fapt oglindit in schimbarea relatiilor
interpersonale, sociale ale copilului;
2. procesul dezvoltarii judecatilor morale poate fi
interpretat ca segvente ale unor modalitati diferite de
raportare a subiectului la exigentele morale si de
relationare cu altii, in diferite contexte ale realitatii;
3. dezvoltarea morala presupune, adesea, un drum sinuos,
de la un comportament moral “heteronom” spre un
comportament moral “autonom”
Concluzie
 Adolescenţa fiind prin excelenţă momentul
dominat de cerinţele integrării în social,
maturizarea intelectuală şi socială mai precoce
a tânărului, dorinţa de autoafirmare, de
impunere a părerilor proprii şi de autodefinire
îl pun tot mai des pe adolescent în raporturi
variate atât cu persoanele adulte, cât şi cu cei
de o vârstă cu el, accelerând astfel însuşirea
conduitelor şi normelor sociale de comportare.