Dunărea, Marea, Carpaţii şi Prutul —

iată cele patru hotare care ingrădesc pământul ŢăriiRomâneşti. Am trait

pe vremuri în graniţi mai largi. Si au fost invartite, pe vremuri, paloşele
sclipitoare ale
Voievozilor noştri şi peste Carpaţi şi peste Prut. Dar s
-
au vărsat încoace înecuri de
potop, neamuri pe neamuri s-
au împins , noroade ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereupeste noi
şi
-
a trebuit , ca să putem trăi , să ne mai strângem ţara, şi de la miazănoapte
şi de larăsărit.

Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în urma celei mai

eroice lupte ce
-
au văzuttimpurile vechi, am păstrat în sângele nostru vitejia acelor două
popoare mari din care netragem, şi nu o dată, în zbuciumul at
âtor veacuri, ne-
am arătat urmaşii vrednici şi ai legionarilorbiruitori, care au vânzolit
lumea şi
-
au abătut codrii, ca să răzbată în cetatea lui Decebal, şi aiuriaşilor
învinşi, care , ne mai putându
-
se apara, şi
-
au dat o moarte aşa de măreaţă şi de tragică în flăcările Sarmisegetuzei.
De
-
atunci au trecut aproape două mii de ani. Vijelii cumplite au
trecut peste noi, la toate-
am ţinut piept, şi nu ne
-
am dat, şi aici am stat. Ca trestia ne
-am îndoitsub vânt, dar nu ne-am rupt.
Odihnească
-se in pace
gloriosul Stefan, că n
-
au fost spuse în deşert cuvintele mândre şiinţelepte pe care ni le
-
a lăsat cu limbă de moarte: "Dacă duşmanul vostru ar
cere legăminteruşinoase de la voi, atunci mai bine muriţi prin sabia lui
decât să fiţi privitori ticăloşiei ţă
rii
voastre. Domnul părinţilor voştri, însă, se va îndura de lacrimile slugilor
sale şi va ridica dintrevoi pe cineva care va aşeza iarăşi pe urmaşii voştri
în voinicia şi puterea de mai înainte". Vădpe Petru Rareş, cu pletele pe
umeri, cu cămaşa desfăcută la piept, îngenunchind pe
margineaBrateşului şi incordân
-du-
şi braţele vânjoase pe marginile incărcate cu peşte. De unde să
-i
treacă prin minte că, pe când el asudă trăgând la năvod, crainici trimişi
prin ţară îl caută de zorsă
-
i spuna că sfetnicii
Moldovei s-
au strâns la Iaşi şi l
-au ales domn?
Călători străini care
-
au străbătut văile României pe drumuri hrintuite, în căruţele de poştă
de-
acum patruzeci de ani, cu greu ar mai cunoaşte astăzi locurile pe unde
-au umblat. Li s-ar
părea că altă ţară s
-
a pus între Carpaţi şi Mare. Şi
-ntr-
adevăr, o ţară nouă s
-a ridicat de atunci în
răsăritul Europii. Moşia lui Mircea şi a lui Stefan, libera şi mândra
Românie de azinemaicrescând în lături, a trebiut să crească
-
n sus, şi saltă zi cu zi , o saltă

puterea tinereţii şisetea de lumină! Din hotar în hotar, în lung şi

-n lat, o prind acum, ca-ntr-
o reţea, şosele netede,pietruite, şi linii ferate, înşirând pe firele lor
oraşele
-
nfloritoare şi sutele de fabrici ce scot lalumină bogăţiile ţării.

Astăzi, capitala noastră, care

-
a stat pitită prin munţi atâtea veacuri, sporeşte sigură şiputernică , în
mijlocul câmpiei dunărene, ridicând palat lângă palat, pe unde işi păştea
odinioară