Inchisa intr-o colivie Mai mult moarta decat vie, Printre tipete si soapte Cantam adeseori in noapte, Un cantec neinteles de nimeni Despre cum imi doream sa fie.
Si cand usa coliviei sa deschis
Din greseala sau dinadins, Pasarea a si zburat Pana in codrul intunecat. Si cum ea statea asa Frigul iute o lua, Si cum nimeni nu era , macar de cald sa ii tie Se gandi sa cante o melodie.
Si cum ea canta ,canta, trilul ei pe-o ramurea
Somnul iute o lua, Si vazu ca prin vis Un loc cald, un paradis. Acolo poposi o vreme Trecura veri si iernile grele, Si pasarea nu mai pleca Paradisul o vrajea. Ea uita de atata cald si soare De cat isi dorea sa zboare, Despre cum isi dorea sa fie Cand era in colivie. Mai statu o vreme asa Parca ceva o tinea, Ziua iute mai trecea Si noaptea ea se gandea, Si cu cine sa vorbeasca , Iute sa se sfatuiasca? Ca tot singura era Si cu gandul ea se amagea.
Si intr-o zi cum ea statea
Colo sus pe-o ramurea, Pasarea isi zise in minte : Dar daca zbor si cad, cine ma prinde? Si isi facu curaj sa zboare Nu se mai gandi ca moare… Si tot ea isi zise-n minte Sunt o pasare ce simte, Ca poate invata Despre ea si ce era, Ca zborul de si-l va lua Si frica de si-ar invinge Si aripile de si-ar intinde Nu va mai fi ca-n colivie Mai mult moarta decat vie, Si nici ca in paradis Cand stai ca-i cald, cand ca te-a nins Vremea asta schimbatoare O facu intrebatoare, Ea ce mai cauta Daca frigul nu-i placea. Si astepta ziua sa vie Sa zboare unde ea stie, Libera sa mearga Si destinul sa-si aleaga, Ca noaptea ea a incercat Si a gresit, ca a uitat In bezna de ratacesti Risti sa te pierzi si nu traiesti!!!!