Sunteți pe pagina 1din 5

Standardul Internaţional de Contabilitate nr.

18 (IAS 18) - Venituri din


activităţi curente

A. Obiectiv
Obiectivul acestui standard este de a descrie tratamentul contabil al veniturilor generate de
anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.
Veniturile din activităţile curente sunt recunoscute atunci când este probabil că entitatea va
avea beneficii economice viitoare şi acestea pot fi evaluate cu suficientă acurateţe. IAS 18 identifică
situaţiile în care aceste criterii sunt îndeplinite şi în care, prin urmare, trebuie înregistrate venituri.
În plus, IAS 18 oferă instrucţiuni practice pentru aplicarea acestor criterii.

B. Aria de aplicabilitate
IAS 18 trebuie aplicat pentru contabilitatea veniturilor provenite din:
a) vânzarea bunurilor;
b) prestarea serviciilor; şi
c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de dobânzi, redevenţe şi dividende.

C. Definiţii
Venitul din activităţi curente este:
 fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, rezultat în cursul
activităţilor obişnuite ale unei entităţi atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale
capitalurilor proprii ale entităţii, altele decât creşterile rezultate din contribuţiile din partea
participanţilor la capital.
Valoarea justă este:
 suma la care este tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între
părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat
obiectiv.
Sumele colectate în numele terţilor nu îndeplinesc criteriile aplicabile veniturilor (adică nu
reprezintă un flux de beneficii economice pentru societate şi nu rezultă în creşterea capitalurilor
proprii), deci sunt excluse din categoria veniturilor.
De asemenea, în cazul relaţiei de comisionar, comisionarul poate încasa sume în numele
comitentului, dar aceste sume nu reprezintă creşteri ale capitalurilor proprii, prin urmare nu pot fi
înregistrate în veniturile comisionarului. Pentru acesta doar comisionul încasat de la comitent
îndeplineşte criteriile pentru a fi recunoscut ca venit.

1
D. Aspecte principale
a. Evaluarea veniturilor din activităţi curente
Veniturile din activităţi curente trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit
sau de primit.
În cele mai multe situaţii, mijlocul de plată este sub formă de numerar sau echivalente de
numerar, iar în acest caz valoarea veniturilor este suma numerarului sau a echivalentelor de
numerar primită sau ce urmează a fi primită.
Următoarele situaţii trebuie tratate distinct:
• În cazul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată (de
exemplu atunci când se acordă un credit furnizor pe o perioadă mai lungă), valoarea justă a
mijlocului de plată poate fi mai mică decât numerarul primit sau de primit, pentru că în acest caz
suma finală ce va fi încasată include şi un element de finanţare. Diferenţa dintre valoarea justă şi
suma nominală a mijlocului de plată este recunoscută ca fiind venit din dobânzi.
Exemplu:
Societatea X furnizează societăţii Y un echipament pentru care se stabileşte că termenul de
plată este de 12 luni de la data livrării (cu alte cuvinte, se acordă un credit furnizor de 12 luni). În
aceste condiţii, se stabileşte preţul echipamentului la 11.000 RON. Implicit, acest preţ include şi un
element de finanţare (aferent perioadei de 12 luni).
Pentru această tranzacţie valoarea justă a mijlocului de plată se obţine prin actualizarea
încasărilor ulterioare folosind o rată de dobândă care este cel mai frecvent obţinută prin raportarea
la dobânzile de referinţă pe piaţă pentru finanţări similare, sau ca o rată a dobânzii cu ajutorul căreia
prin actualizarea valorii nominale se obţine valoarea la care activul respectiv ar fi fost vândut cu
plata pe loc.
Astfel, în exemplul nostru, dacă rata dobânzii de finanţare în RON pe piaţă ar fi de 10% pe an,
valoarea justă a mijlocului de plată ar fi suma care, plasată în prezent la această rată a dobânzii, ar
genera în 12 luni 11.000 RON (capital şi dobândă). Această sumă se obţine prin înmulţirea celor
11.000 RON cu factorul de actualizare 0,909, obţinut ca (1 + rata dobânzii) – numărul de perioade.
Astfel, valoarea justă a preţului stabilit pentru echipament este de 10.000 RON (valoare ce se
înregistrează în venituri din activităţi curente la momentul încheierii tranzacţiei), iar restul de 1.000
RON reprezintă dobânzi (venituri financiare) şi se vor înregistra în contul de profit şi pierdere
aferent perioadei pentru care s-a acordat finanţarea.
Atunci când mijlocul de plată este sub formă de bunuri sau servicii, venitul este evaluat la
valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau
echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată
în mod rezonabil, venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu
orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.
Următoarele situaţii trebuie tratate distinct:
• Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca
natură şi valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie care generează venit DE
REVIZUIT (de exemplu atunci când furnizorii schimbă stocuri similare între diverse zone pentru
a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume).
• Când bunurile sunt vândute (sau serviciile prestate) în schimbul altor bunuri (sau
servicii) care nu sunt similare, atunci schimbul este privit ca şi o tranzacţie generatoare de venit.

2
b. Vânzarea de bunuri
Veniturile din vânzarea bunurilor sunt recunoscute atunci când toate condiţiile următoare sunt
îndeplinite:
• riscurile şi beneficiile semnificative ce decurg din proprietatea bunului sunt
transferate cumpărătorului;
• nu mai există control efectiv din partea entităţii asupra bunurilor vândute;
• mărimea veniturilor poate fi măsurata în mod rezonabil;
• este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către
entitate;
• costurile tranzacţiei pot fi măsurate în mod rezonabil.
Exemple de cazuri în care entitatea păstrează riscurile semnificative aferente
proprietăţii, şi prin urmare tranzacţia nu reprezintă o vânzare şi în consecinţă veniturile nu
pot fi înregistrate:
o când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate şi vânzătorul nu
cunoaşte cu certitudine probabilitatea înapoierii bunurilor;
o când bunurile sunt livrate dar nu sunt instalate, iar instalarea reprezintă o parte
semnificativă a contractului şi nu a fost încă realizată de vânzător;
o atunci când vânzătorul are obligaţii legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite
de prevederile garanţiilor normale.
Dacă vânzătorul păstrează doar un risc nesemnificativ ce decurge din proprietatea bunului
atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute.
Exemple de cazuri în care entitatea păstrează riscurile nesemnificative aferente
proprietăţii şi în consecinţă poate recunoaşte venitul aferent tranzacţiei respective:
o când vânzătorul păstrează titlul legal de proprietate asupra bunurilor în scopul
exclusiv al asigurării colectării sumelor ce i se datorează, dar transferă toate celelalte
riscuri şi beneficii semnificative;
o vânzarea bunurilor cu clauza de returnare a banilor, în cazul în care clientul nu este
satisfăcut, dar numai cu condiţia ca entitatea vânzătoare să poată estima în mod
rezonabil volumul retururilor şi să recunoască un provizion în acest sens pe baza
experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.

c. Prestări de servicii
Veniturile asociate unei tranzacţii ce implică prestarea serviciilor sunt recunoscute în măsura
gradului de execuţie a tranzacţiei la data bilanţului.
Rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea serviciilor poate fi estimat în mod rezonabil
atunci când toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

3
• suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;
• este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către
entitate;
• stadiul de finalizare a tranzacţiei la data bilanţului poate fi evaluat în mod rezonabil;
• costurile apărute cu ocazia tranzacţiei şi costurile necesare pentru finalizarea
tranzacţiei pot fi evaluate în mod rezonabil.
Când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat în mod
rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.
Metoda procentului de execuţie se referă la recunoaşterea veniturilor pe măsura execuţiei
tranzacţiei şi presupune recunoaşterea veniturilor în perioadele contabile în care sunt prestate
serviciile.
Stadiul de execuţie a tranzacţiei poate fi determinat utilizând metoda care evaluează cel mai
rezonabil serviciile executate. De exemplu:
 serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie
executate;
 proporţia costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate ale
tranzacţiei.
Exemplu
Societatea X încheie în 1 noiembrie 2006 un contract cu societatea Y prin care se obligă să
execute o lucrare de verificare tehnică a mai multor echipamente deţinute de societatea Y. Lucrarea
este estimată a fi efectuată pe parcursul a 6 luni. Valoarea totală a contractului este de 10.000 RON,
cele două parţi agreând ca plăţile să se efectueze în felul următor: 30% la semnarea contractului,
40% la sfârşitul lunii februarie 2007 şi restul de 30% la finalizarea lucrării.
La 31 decembrie 2006, societatea X analizează stadiul lucrării şi ajunge la concluzia ca 45%
dintre echipamentele clientului au fost verificate.
Prin urmare, venitul din activităţi curente care trebuie înregistrat în contabilitatea societăţii X
în exerciţiul financiar 2006 trebuie să fie în suma de 4.500 RON (45% * 10.000 RON), indiferent
de faptul că societatea încasase la momentul respectiv doar 3.000 RON (30% din valoarea totală a
contractului).
d. Dobânzi, redevenţe, dividende
Veniturile din dobânzi, redevenţe, dividende sunt recunoscute atunci când toate condiţiile
următoare sunt îndeplinite:
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
către entitate;
 mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil.
 Baze de recunoaştere a veniturilor:
 dobânzile trebuie recunoscute folosind metoda dobânzii efective,
respectând prevederile Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 39 (IAS
39) (Notă: Versiunea anterioară a lui IAS 18 prevedea că dobânzile
trebuie recunoscute periodic, în mod proporţional, pe baza randamentului
efectiv al activului);
 redevenţele trebuie recunoscute pe baza contabilităţii de angajamente,
conform realităţii economice a contractului;
 dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul acţionarului
de a i se plăti aceste dividende.

4
Prezentarea informaţiilor
O entitate trebuie să prezinte detaliat: politicile contabile adoptate pentru recunoaşterea
veniturilor din activităţi curente, inclusiv metodele adoptate pentru determinarea stadiului de
execuţie pentru tranzacţiile ce implică prestarea de servicii;
a) suma fiecărei categorii semnificative de venituri din activităţi curente recunoscute în timpul
perioadei (vânzarea de bunuri, prestarea serviciilor, dobânzi, redevenţe, dividende);
b) suma veniturilor rezultate din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie
semnificativă de venituri din activităţi curente.
E. Data aplicării
Acest standard se aplică situaţiilor financiare care acoperă perioade începând de la 1 ianuarie
1995.