Tină și suflet 4.

Nu te gândeşti că anii vieţii zboară,

1. Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină?
Un chip uitat şi stins într-un album?
Dar zbuciumul, nobleţea şi-orice vină,
Vor trece ca şi colbul de pe drum?
2. Să lupţi cu răul? E inacceptabil!
Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Şi totuşi, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!
De ce zoreşti în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?
5. Opreşte-te, că viaţa ta apune!
De vrei să fii cu Cel ce-I veşnic viu
Slujeşte-I azi, nu-n ziua când vei spune:
Aş vrea, dar e târziu… e prea târziu…

3. Şi ce ţi-ar folosi averea lumii,

Când scopul sfânt e să ţi-l mântuieşti,
Să-l aperi de tentaţiile lumii,
Ca în final s-ajungi în slăvi cereşti?

4. Nu te gândeşti că anii vieţii zboară,

De ce zoreşti în tot ce-i efemer?
De ce-l condamni ca să rămân-afară?
De ce nu vrei să locuiască-n Cer?

5. Opreşte-te, că viaţa ta apune!

De vrei să fii cu Cel ce-I veşnic viu
Slujeşte-I azi, nu-n ziua când vei spune:
Aş vrea, dar e târziu… e prea târziu…

Tină și suflet

1. Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină?

Un chip uitat şi stins într-un album?
Dar zbuciumul, nobleţea şi-orice vină,
Vor trece ca şi colbul de pe drum?

2. Să lupţi cu răul? E inacceptabil!

Prea-i mic mănunchiul anilor de vis
Şi totuşi, ai ceva inestimabil:
E sufletul, ce vrea în Paradis!

3. Şi ce ţi-ar folosi averea lumii,

Când scopul sfânt e să ţi-l mântuieşti,
Să-l aperi de tentaţiile lumii,
Ca în final s-ajungi în slăvi cereşti?