“Daca intr-o noapte de iarna un calator..

” incepi tu cu sfiala, pentru ca apoi sa-ti curmi gandul,

odata cu randurile din fata ta, la vederea nefireasca a celei de-a doua persoane din adresare.
Trecand peste aceasta prima deruta, am sa te rog a-ti pastra gandurile in ordine si atentia
nemijlocita, caci mecanismele ce se afla in spatele acestei decizii vor fi numai decat motivate.

“Daca intr-o noapte de iarna un calator..” este desigur un roman scris de Italo Calvino (nimeni nu
se indoieste de acest fapt, fii sigur) publicat pentru prima oara in 1979, apoi in 1981 in traducere
de William Weaver. Personajul romanului esti chiar tu – incercand sa citesti un roman numit
“Daca intr-o noapte de iarna un calator..”. In final, dupa o suita de pretexte tipice fictiunii, te
gasesti constient de statutul tau de cititor (si deci de personaj) firul lumii tale terminandu-se
abrupt, fara satisfactia vreunei incheieri.

“Daca intr-o noapte de iarna un calator..” continui tu apoi, multumit de simetrie, este totodata
subiectul fragmentului de fata, unde protagonist de aceasta data este scriitorul (nu neaparat cel de
fata) care incearca sa se adapteze constant feluritelor interpretari propuse de cititor (adevaratul
demiurg al povestirii). In final, fiind doar o figura din cuvinte cu prea multa constiinta de sine
(realitatea napadind astfel fictiunea) imi voi lasa stapanul in gol, fara satisfactia talmacirii
promise (eu nefacand altceva decat sa repsect spiritul cartii/realitatii, astfel sper ca mi se iarta).

*Ca o nota, interesant este faptul ca citite in succesiune, cele 3 titluri ale paragrafelor ce
constituie fragmentul de fata alcatuiesc o secventa filmica: faramitata si fara prea mult inteles dar
autentica.