Palatul Parlamentului

Cunoscut și sub denumirea de ,,Casa poporului’’,este a doua cea

mai mare si spațioasă clădire administrativă pentru uz civil.Acesta se
află pe un deal considerat o creație a naturii având o înălțime inițială
de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod
artificial.

Pentru realizarea acestei mari si impunătoare construcții s-au

folosit:

 1.000.000 m³ de marmură
 5.500 de tone de ciment
 7.000 de tone de oțel
 2.000.000 de tone de nisip
 1.000 de tone de bazalt
 900.000 m³ de lemn
 3.500 de tone de cristal
 200.000 m³ de sticlă
 2.800 de candelabre
 220.000 m² de covoare
 3.500 m² de piele

Pornind de la o concepție mai veche, clădirea Palatului

Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o
perioadă cu mari privaţiuni economice. Tendinţa dictatorului era, pe
de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele
centrale ale statului, iar pe de alta,acesta iși dorea o clădire rezistentă
oricăror atacuri nucleare.
 Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una
dintre cele mai controversate clădiri din România. Însuși Anca
Petrescu o compara cu Palatul Buckingham din Londra şi Palatul
Versailles din Franţa, iar arhitecţii vremii cu „micul Phenian”.
Clădirea, în perspectiva Ancăi Petrescu, se împarte în 3 registre
principale: primul registru - zona sălilor principale, a galeriilor şi a
cabinetelor; al doilea registru - zona de birouri; al treilea registru -
belvedere, cu câte trei săli pe fiecare etaj.
La 27 de ani de la Revoluţie, clădirea care se dorea o construcţie
care să preamărească socialismul, comunismul şi totalitarismul care
rămân impotante simboluri ale democraţiei prin intermediul
instituţiilor pe care le găzduieşte (Camera Deputaţilor, Senatul,
Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională).