Sunteți pe pagina 1din 6

Luigi Gambero.

Maria si Parintii Bisericii

Binecuvantata Fecioara Maria in gandurile patristice

Tradusa de Thomas Buffer

Secolul IV este considerat epoca de aur a literaturii patristicii In acelasi timp, trebuie sa recunosatem ca
Sfintii Parinti au avut motive foarte intemeiate sa scrie, sa predice, si sa lupte impotriva ereziilor, erezii
care au atins cea mai inalta intensitate si s-au diversificat in numeroase si complexe forme. Atacurile
ereticilor au fost direct indreptate catre Persoana Divina a Cuvantului Intrupat. Indirect, oarecum, ei au
implicat toate aspectele importante a tainei Intruparii.

Fecioara Maria a fost una dintre principalele protagonist in taina Intruparii si a fost prima care a
devenit obiectul unei doctrine false a ereticilor. Impreuna cu negarea divinitatii naturii umane a lui Iisus,
ei au negat si pururea feciora Maicii Domnului precum si caracterul divin al principiului maternitatii dar
si caracterul uman al acestuia.

Unul dintre cei mai puternici si neobositi aparatori ale acesto adevaruri de credinta, care au fost
proclamate solemn de Consiliul din Niceea, a fost Sfantul Epifanie, episcope de Salamin pe insula Creta.
El a trecut mai tarziu in generatia crestinilor o doctrina mariologica care este una dintre cele mai bune
ale zilelor lui.

Epifanie s-a nascut intr-un sat langa Gaza, in Palestina, in jurul anului 325. El si-a petrecut
tineretea in Egipt, unde a primit educatia, a invatat limbile straine care i-au permis sa aiba cateva
experiente eclesiale de mare folos, si a ajuns sa cunoasca numeroase comunitati monahale. INtorcandu-
se la Palestina, el a gasit o manastire, unde ar fi trait 30 de ani, si a avut prima batalie cu varii miscari
eretice ale timpului. Ortodoxia doctrine sale si reputatia ptr cauza sfanta au condus la numirea lui ca
episcop de Salamina, capital insulei Cipru.

Datoriile si chemarile pastorale l-au determinat sa scrie pentru apararea credintei si invatarea
autentica a Bisericii. Ba mai mult, scrierile sale au aratat si anumite scapari de character: impulsivitate si
partialitate in judecatile sale si control insufficient in reactiile emotionale. In contextul temperamentului
sau, unele ostilitati sunt explicabile: in particular severitatea si ostilitatea coplesitoare impotriva marelui
Origen, sunt motivate in special de faptul ca in zilele acelea cei mai influenti sustinatori ai Arianismului
au folosit invatatura lui Origen pentru a-si motiva propria pozitie.

De-a lungul inevitabilelor momente sumbre, calitati bogate personale s-au remarcat si nu pot fi
trecute cu vederea din cadrul temperamentului si scrierilor sale. Ca autor de munca doctrinara, el a fost
un om de success atat in timpul vietii sale cat si dupa moartea sa. El a a avut o profunda influenta asupra
generatiilor viitoare de crestini.
Munca lui Epifanie ramane un document elocvent care descopera credinta propovaduita de
comunitatile crestine din Palestina,Egipt si Cipru. El a murit in 403, in timp ce se intorcea din vizita
episcopala dupa o vizita la Constantinopol.

Paginile care vorbesc despre Maria se regasesc mai mult sau mai putin de-a lungul multor opera
dar in special in lucrarile: Ancoratus, un fel de compendiu al doctrine crestine, si Panarionul sau Cosul,
un studio asupra unui numar de 80 de erezii.

Epifanie a avut polemica atat in stiloul sau cat si in sangele sau. Nu in mod eronat a fost
considerat Ciocanul ereziilor. El in mod neintentionat a marturisit asta in ultima pagina a Ancoratusului,
unde si-a oferit propria versiune a crezului Niceean. Este o formula in perfect accord cu cea Niceana dar,
dupa spusele sale, mult mai corecta pentru a lupta impotriva ereziilor. In principiu, Epifanie nu are nimic
impotriva simbolului de credinta conceput de parinti la Nicea. El se refera mai degraba la necesitatea
exprimarii doctrine intr-o asa maniera incat sa fie mai eficienta pentru a combrate erorile, asa incat chiar
si cei oi botezati, pentru care Crezul a reprezentat ceva in care sa nu creada, sa poata fi respinsi si
combatuti.

Prin citirea lucrarilor sale, oricine deprinde impresia clara ca doctrina Mariologica reiesita din
polemicile sale impotriva celor 2 erezii, este o doctrina in adevaratul sens al cuvantului pentru ca
adversarii au amenintat credinta ortodoxa in taina Fecioarei Maria. Cele 2 erezii au venit din partea a 2
secte Antidicomarianiti si Kollyridieni.

Epifanie a vorbit profund despre Antidicomariteni in capitolul 78 din Panarion, prezentandu-I pe


ca pe niste eretici care au negat, deasupra tuturor, pururea fecioria Maicii Domnului si au sustinut ca ea
avut relatii casnice normale cu Iosif dupa nasterea lui Iisus. Cealalalta secta, raspandita in Arabia, Tracia,
si Scitia, a fost formata in special din femei care au practicat intr-un mod exagerat un culd adresat Maicii
Domnului. Autorul ne informeaza ca aceste femei ii ofereau jertfe considerabile, asemenea unui zeu.
Jertfa urma sa fie consumata in maniera unui sacru ritual. Pentru a respinge aceste erezii, Epifanie a
gasit o cale pentru a-si expune propria doctrina mariologica, impreuna cu termenii deveniti traditionali
pentru vremea respectiva.

Impotriva acelora care au negat divinitatea lui Hristos sau umanitatea Lui, autorul nostrum
afirma unitatea divino-umana a Persoanei Cuvantului intrupat si adevarata dumezeire si pururea fecioria
Mariei.

“ Iisus este atat om cat si Dumnezeu in acelasi timp. Ca om, este cu adevarat nascut din Fecioara, fara a
fi conceput cu samanta omeneasca”

In Hristos, episcopul Salaminei vede pe Fiul care s-a nascut din Fecioara, porivit profetiei lui
Isaia, si El este Emanuel care se traduce prin Dumnezeu este cu noi. Asa ca el nu ezita sa ii ofere
Fecioarei Maria titlul de Teotokos, adica purtatoare de Dumnezeu, care apare de 2 ori in scrierile sale.

Fara samanta omeneasca, El a facut un corp sfant, luat fiind din Nascatoarea de Dumnezeu, “
nascut din femeie” potrivit Scripturilor, dupa ce a luat firea umana. Apoi, ca om, a putut spune:
Dumnezeul meu” in tomp ce in eternal Sa natura ar fi spus: Tatal meu.

Epifanie a decis sa infrunte problema pururea fecioriei Maicii Domnului. El a crezut cu tarie ca
Maria a fost intotdeauna o fecioara, chiar si dupa nasterea lui Iisus. Asa ca el spune:
Nu este insusi numele destul de sufficient? Nu este destul sa va convinga? A fost cineva care a
indraznit sa foloseasca numele Sfintei Maria fara ca imediat sa adauge si “ Fecioara” ?

Potrivit acestui lucru, el a a urmat traditie Sfatului Iosif ca un batran intelept, caruia Dumnezeu a
vrut sa ii stea aproape tinerei Maria ca si gardianul sufletului ei si garant al reputatiei ei. Asadar, fratii lui
Iisus ar trebui sa fie copiii lui Iosif dintr-o casatorie anterioara. Cu atat mai mult, decizia lui Hristos sa o
incredinteze apostolului Ioan pe Mama Sa confirma ca Maria nu a avut alti copii cu Iosif si asadar ea a
trait ca o fecioara pentru toata viata.

Noua Eva

In Panarion, autorul nostrum dedica 2 intregi paragrafe temei Eva-Maria. Intorcandu-se la vechea
invatatura a lui Iustin si Ireneu, el adauga o dezvoltare, care reprezinta cea mai buna doctrina pe care o
gasim la Parintii Bisericii din Grecia. Printre alte lucuri, el a scris ca Maria, nu Eva, este adevarata mama a
vietii. Maternitatea fizica a Evei a fost mai dezvoltata si implinita in persoana Fecioarei Maria care a
primit si a dat nastere lui Hristos, adus pentru a arata adevarata cale a barbatilor.

Mergand inapoi la explicatia lui Irineu, episcopul Salaminei a vazut Binecuvantata Fecioara Maria
ca fiind un contrast cu Eva, prin calea prin care viata coboara din rai la oameni.

Observam cum Scriptura ne spune cum Adam a fost format in timp ce in cazul Evei, ea nu a fost
formata cat mai degraba construita din el. El a luat una din coastele lui si a fost facuta din el, aratand
cum Dumnezeu a format Insusi un corp pentru Maria dar Biserica a fost cosntruita din El.

Sfarsitul pamantesc al Mariei

Asa cum stim pana acum, niciun autor crestin inainte de Epifaniu au ridicat intrebarea despre sfarsitul
Fecioarei Maria pamantesc. El a fost primul care a incercat sa adune laolalta datele despre traditia care a
a absorbit multe idei de-a lungul timpului.

In Panarion el formuleaza cateva ipoteze care seamana cu convingerile unor crestini legate de
sfarsitul pamantesc al Mariei. Intr-un text, in care autorul nostrum foloseste un timp verbal viitor, unii
vad o negare a mantuirii Maicii Domnului:

“ Cum va putea Fecioara Maria sa nu posede imparatia cerurilor cu trupul ei, din moment ce nu
a fost prihanita, din moment ce nu a savarsit vreodata adulter si avand in vedere ca nu a fcut niciodata
ceva rau care sa necessitate activitate fizica “.

Potrivit ipotezelor impartasirea de Rai cu trupul va reprezenta o rasplata viitoare pentru Maria,
ca de altfel toti oamenii la Judecata.

Intr-un alt binecunoscut text, Epifanie pare ca lasa o portita deschisa pentru aceasta teorie chiar
daca nu o reproduce intocmai.

“ Daca cineva crede ca noi gresim, sa il lasam simplu sa urmeze indicatiile Scripturii, unde nu
gasim nicio mentiune ca Maria ar fi murit sau nu ar fi murit, daca a fost ingrpata sau nu. Cand Ioan a fost
trimis in Asia, nu spune nimeni ca ar fi avut-o pe Fecioara Maria in compania sa. Scriptura este pur si
simplu silentioasa in acest sens, pentru a nu lovi mintea umana cu lucruri extraordinare.
In ceea ce ma priveste, nu indraznesc sa vorbesc despre asta, dar imi pastrez o meditatie
tainica. Veti gasi cu greu noutati despre aceasta sfanta si binecuvantata femeie, despre care nu se zice
nimic legat de moartea sa.

Simeon zice despre ea: “ Si o sabia va strapunge sufletul tau, ca sa se descopere gandurile
multor inimi. ( Luca 2,35 ). Dar in alta parte in Apocalipsa lui Ioan, citim ca dragonul s-a napustit asuora
femeii care a dat nastere unui prunc de parte barbateasca; dar aripile unui vulture au fost date femeii, si
a zburat in desert, unde dragonul nu putea ajunge la ea” ( Apocalipsa 12:13-14 ). Acesta se putea
intampla in cazul Mariei.

Dar indraznesc sa nu marturisesc aecst lucru cu certitudine, sau sa zic ca a ramas neatinsa de
moarte, sau sa confirm ca ea a murit. Scripturile, care sunt deasupra motivelor oamenilor, a lasat
aceasta chestiune incerta, din respect pentru onorabila si admirabila femeie, pentru a nu o suspecta de
pacate carnale. Nu stim daca a murit sau a fost fost ingropata. Certe este ca ea nu a avut relatii carnale.
Sa nu zica nimeni niciodata asta!

Identificarea acestei femei din Apocalipsa cu Fecioara Maria este interesanta. Poate fi prima
interpretare mariologica a textului scripturistic.

Mai tarziu, Epifanie apare sa inregistreze gandurile lui in 3 ipoteze formulate:

Daca Fecioara Maria a murit si este ingropata, sigur adormirea sa s-a intamplat cu mare onoare;
sfarsitul ei a fost cel mai pur si incoronat de feciorie.

Daca a fost ucisa, conform spuselor : O sabie va strapune sufletul tau “, apoi ea a obtinut glorie
impreuna cu martirii, si corpul ei sfant a carei lumina straluceste peste toata lumea, temporizeaza intre
cei care se bucura de refacerea binecuvantatei.

Sau a continuat sa traiasca. Pentru Dumnezeu, nimic nu este imposibil sa faca ceea ce doreste;
pe de alta parte,nimeni nu cunoaste exact care i-a fost sfarsitul.”

Devotat Fecioarei Maria

Epifanie a admirat-o enorm pe Maica Domnului si nu a ezitat sa isi exprime admiratia, invitand toti
credinciosii sa se roage ei.
“Maria, Fecioara, este cu adevarat marita inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Cum sa ii
recunoastem maretia, cea care a tinut in pantece pe Cel fara de pacat, cel pe care nici pamantul nici
Raiul nu il pot cuprinde?”

Nu ne aflam pe un teren periculos daca il vedem pe Sfantu Epifanie ca un aparator in


numeroasele omilii din secolul 5 care a rostit fara oboseala cateva catre Fecioara maria. In orice caz,
elne-a lasat cateva consideratii vloroase despre devotamentul fata de Maria si a indicat cateva directii
potrivie in directia asta. El se grabeste in a define intelesul propriu si scopul onorabil al Mariei, pe care
numeste “vas ales “ in care Mantuitorul a fost chemat.

Cine respecta pe Domnul, de asemeea respecta vasul sfant; cine dezonoreaza vasul ales de
asemenea dezonoreaza si pe Stapanul sau. Maria insasi este acea Fecioara sfanta iar aceasta este vasul
ales.

Autorul nostru nu are nicio indoiala ca marirea atribuita Fecioarei Sfinte in cele din urma sa
rasfrange si asupra lui Dumnezeu Insusi. Cu toate astea el respinge devotamentul excesiv, idolatru si
pagan. Face o distinctie clara intre adorarea atribuita lui Dumnezeu si adorarea atribuita Maicii Sale.

“ Da, corpul Mariei a fost sfant, dar nu a fost Dumnezeu. Da, Fecioara a fost cu siguranta o
fecioara a fost cu siguranta fecioarasi demna de orice marire; de altfel ea nu ne-a fost oferita pentru a o
adora. Ea insasi l-a adorat pe Cel care S-a nascut din pantecele ei, avand descendent din Rai si din natura
Tatalui.”.

Inca aflat in polemici impotriva Kollyridienilor, el respinge incercarea lor de a oferi preotia si
femeilor spunand aceste cuvinte:

Daca Dumnezeu ar fi aranjat lucrurile in asa fel incat preotia sa se ofere si femeilor si ar fi fost
decis canonic acest lucru, inainte de toate, inaintea oricarei alte femei, Hristos ar fi oferit preotia mamei
sale Maria, ea avand onoarea de a-L purta in pantece pe Imparatul lumii.”

Episcopul Salaminei, vazandu-o pe Maria cu un mare simt de veneratie, rugaciune si onoare, o


numeste pe ea Pururea-Fecioara, Purtatoare de Dumnezeu, si Sfanta, negand adorarea ei in maniera in
care se ofera doar lui Dumnezeu.

Invatatura mariologica a Sfantului Epifanie, desi foarte profunda, a ramas in istoria crestinatatii
de o valoare inestimabila datorita scrierilor pline de credinta si autoritate ca marturie a credintelor
mariologice din acea vreme. Raspunsurile sale la intrebarile teologice, asa cum am remarcat, nu sunt
mereu complete si definitive, dar deschid multe perspective pentru marea teologie mariologica.

Moarte de la Eva, viata de la Maria

“ Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine” ( Luca 1:28). Aceasta este cea care a fost prefigurata
de Eva si care in mod symbolic a primit titlul de Mama Vietii ( Gen. 3:20) . Pentru Eva a fost numita
mama vietii dupa ce a auzit cuvintele: “ Tu esti tarana si in tarana te vei intoarce” ( Gen 3,19), cu alte
cuvinte, dupa cadere. Este ciudat ca ea ar fi primit acest titlu dupa caderea in pacat. Privind din afara
observam ca Eva este cea din care intreaga rasa umana si-a luat originile. Maria in schimb merita acest
titlu doarece ea a adus in Lume pe Dumnezeul cel viu, asa ca Maria a devenit Mama intregii lumi.

Adevar spun aceste cuvinte: Cine le-a invatat pe femei mestesugul broderiilor? (Iov 38:36),
referindu-se la cele doua femei: una este prima Eva, care s-a redus singura la goliciune. Asa cum
goliciunea a fost descoperita de ea insasi.

Mariei insa, Dumnezeu i-a dat misiunea sa dea nastere, pentru binele nostrum, celui care este
mielul, din Gloria si inaltimea cerului prin puterea sa.

Dar trebuie sa luam in considerare un aspect minunat al comparatiei dintre Eva si Maria. Eva a
devenit pentru oameni cauza mortii, ptr ca prin ea a intrat moartea in lume. Maria, a fost cauza vietii,
pentru ca viata ne-a fost adusa prin ea. Pentru acest motiv, Fiul lui Dumneeu a venit in lume, pentru ca
viata sa biruiasca moartea. Daca moartea a venit prin femeie, apoi moartea a fost invinsa prin Cel care,
prin intermediul femeii, a devenit viata nastra.

Ca si in paradis Eva, inca fecioara, a cazut in pacatul neascultarii, inca o data prin Fecioara a venit
smerenia, cand bucuria anuntului a fost oferita celei prin care viata etenra s-a intrupat pogorand din rai.
Pentru ca Dumnezeu a zis: “ Dusmanie voi pune intre tine si femeia ta, intre samanta ta si samanta ei” (
Geneza 3,15). Samanta femeii nu se mai gaseste niciunde; si asta este intr-un sens figurat ca dusmania
este aplicata relatiei dintre Eva si aproape, care a fost reprezentativa pentru diavol si invidie.

Dar toate astea nu putea fi implinite in totalitate in ea. In schimb vor fi realizate cu adevarat in
sfanta si unica samanta, care a venit din Maria singura si nu din relatia cu alt barbat. Aceasta samanta a
venit sa distruga puterea dragonului celui rau.Pentru acest motiv, Mantuitorul a fost nascut din femeie si
a fost singurul care a deschis pantecele Mamei sale.

A fost acelasi sfant salvator, venit din Rai, care ne-a promit salvarea prin lucrarea Fecioarei,
asupra careia s-a produs lucrare Duhului Sfant. “ Cuvantul s-a intrupat” ( Ioan 1:14) – fara vreo
schimbare in natura sa, unind astcel umanitatea cu divinitatea, fiind o fiinta perfecta dinTatal. Pentur
binele nostrum, El a veni in aceasta in lume pentru a implini iconomia si sa ne aduca salvarea.

Daruit cu perfectiunea Tatalui, El a luat un corp uman si un suflet uman si a devenit un om


adevara, nu in aparenta ci in realitate, modeland din Fecioara Maria o umanitate perfecta, devenind
astfel Maica lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant.

In devenirea Sa ca om, El nu a schimbat nimic din natura, sau sa schimbe divinitatea cu


umanitatea; El si-a pastrat dumnezeirea si nu a facut altceva decat sa o uneasca cu umaniatea. O
umanitate perfecta, insemnant tot ce exista in om, asa cum exista in om.