CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 1

ALCATUIREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR

1.Definitia constructiilor , particularit••i
Constructiile sunt produse complexe imobile, care se folosesc, în general acolo
unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate •i in contact cu
mediul natural având rolul de a crea un mediu artificial, cu conditii optime pentru
satisfacearea utilizatorilor (defini•i în termeni generali: oameni,animale, p•s•ri, plante,
obiecte, materiale, activit••i umane, etc).
2. Factorii care influienteaza alcatuirea constructiilor
Factorii principali care determina concepltia , alcatuirea si nu in ultimul rand
executia sunt urmarorii: - omul, activitatea omeneasca •i natura.
3. Clasificarea constructiilor :
3.1. Clasificarea functionala : este cea mai uzuala , se refera la destinatia de baza a
constructiilor si le grupeaza in doua mari categorii :
- cladirile
- constructiile ingineresti
3.1.1. Cladirile
Cladirile , în func•ie de destina•ia lor sunt grupate curent în urm•toarele mari
categorii :
- cl•diri civile sunt destinate sa ad•posteasc• o gam• foarte larg• de functiuni cum
sunt: de locuit, social-culturale, invatamant, cultura, sport, administrative,comerciale etc.
- cladiri industriale sunt destinate sa adaposteasca si sa serveasca o gama larga de
procese industriale;
- cladiri agrozootehnice , care cuprind pe cele destinate productiei si depozitarii
produselor agricole, viticole, legumicole, zootehnice, avicole etc, inclusive cele destinate
pentru adapostirea si intretinerea utilajelor folosite in ramura agrozootehnica.
 - 2 -
3.1.2. Constructiile ingineresti
Constructiile ingineresti grupeaza toate celelalte categorii care nu au caracteristicile
cladirilor cum ar fi :
- constructii pentru retele de alimentari cu apa si canalizari, retele de conducte de
transport pentru petrol, gaze naturale, termoficare;
- constructii si amenajari hidrotehnice si hidroenergetice ;
- linii pentru transportul energiei electrice ;
- turle de foraj si extractie in exploatarile petroliere si gaze naturale ;
- turnuri de televiziune si piloni pentru radio si telecomunicatii ;
- lucrari de drumuri , cai ferate, transport aerian si constructii eferente acestora ;
- constructii pentru transportul naval : porturi, cheiuri, dane ;
- constructii industriale speciale ( turnuri de racire, rezervoare, buncare, silozuri,
cosuri de fum , castele de apa etc.
4.ALC•TUIREA CONSTRUC•IILOR
4.1. Partile principale ale cladirilor
In alcatuirea cladirilor (constructiilor) se disting urmatoarele doua parti principale :
infrastructura si suprastructura (fig.1.1 •i 1.2)
- 3 -
- 4 -
 - 5 -
- Infrastructura , este partea din structura de rezistenta a cladirii situata sub cota ±
0,00, si cuprinde fundatiile, elementele constructive ale subsolului si planseul peste subsol,
respectiv numai fundatiile in cazul cladirilor fara subsol.
- Suprastructura cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale)
situate deasupra cotei ± 0,00 , inclusiv acoperisul. In cazul existentei subsolurilor, primul
planseu se numeste planseul peste subsol, iar ultimul – planseu de pod (fig.1.a) sau
planseu terasa (fig.1.b. •i fig.2), in functie de modul de rezolvare constructiv a
acoperisului.
Planseele intermediare se numesc plansee curente.
Numerotarea nivelurilor se face de jos in sus astfel: P + nE, in cazul cladirilor fara
subsol, respective S + P + nE , in cazul cladirilor cu subsol, notatiile S, P, si n desemnand
subsolul, parterul (primul nivel) si numarul de etaje.
4.2. Elementele componente ale cladirilor
Intreaga cladire, atat infrastructura cat si suprastructura, este formata din elemente
de condtructie, dupa cum urmeaza :
a. Elementele structurale, care formeaza structura de rezistenta a cladirii, preluand
incarcarile ce-i revin, in functie de pozitia sa concreta in structura.Din categoria
elementelor structurale fac parte : fundatiile, grinzile, placile, stalpii, diafrgmele, arcele,
scarile, cablurile pentru acoperisuri sau poduri suspendate etc.
- Fundatiile sunt elemente care preiau incarcarile de la elementele structurale
verticale si le transmit terenului de fundare ;
- Grinzile sunt elemente orizontale de forma liniara (lungimea este mare
comparative cu dimensiunile sectiunii transversale), actionate de incarcari vericale,
obisnuit perpendiculare pe axa mediana a grinzii .
- Placile sunt elemente orizontale , de forma plana ( grosimea este mica in
comparative cu celelalte dimensiuni), actionate de incarcari verticale de obicei
perpendiculare pe planul median al placii .
 - 6 -
- Stalpii sunt elemente liniare verticale, actionati de incarcari vericale centrice sau
excentrice .
Stalpii, grinzile si placile pot fi elemente independente insa, in mod obisnuit, acestea
se inbina intre ele si formeaza elemente structurale copmlexe. Astfele stalpii si grinzile
formeaza cadre ( in acest caz grinzile se numesc rigle ), care pot fi etajate sau cu un singur
nivel.
Cadrele se dispun dupa ambele directii si impreuna cu placile (planseele) formeaza
structura de rezistenta a cladirii – structura in cadre .
- Diafragmele reprezinta elemente plane verticale, actionate de incarcari situate in
planul lor median . Ansamblul diafragmelor unei cladiri, solidarizate cu elementele de
rezistenta ale planseelor , formeaza structura de rezistenta a cladirii ( structura cu
diafragme ).
- Grinzile cu zabrele (numite si ferme) sunt elemente structurale alcatuite din
elemente liniare (bare) prinse articulate in noduri , caracterizate in general prin deschideri
mai mari decat grinzile obisnuite.
- Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite constructii cu deschideri mari.
- Scarile sunt elemente structurale cu forme diferite in functie de forma in plan si
rezolvarea constructiv•, cu o contributie mai putin importanta in ansmblul structurii de
rezistenta , insa deosebit de importante pentru asigurarea circulatiei si mai ales a
evacuarii rapide si sigure a persoanelor in caz de pericol (de ex. incendiu ).
b. Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat in spatiile
construite, in conformitate cu specificul roceselor functionale sau tehnologice. In functie
de rolul functional ele pot fi : de compartimentare, inchidere, izolare, etansare si finisaj ,
precum si elementele de instalatii.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 2

5. INDICI TEHNICO- ECONOMICI DE SUPRAFA•• ÎN CL•DIRI DE

LOCUIT
În proiectarea cl•dirilor de locuit se utilizeaz• urm•torii indici :
- Aria util• (Au) se calculeaz• de regul• pe apartament sau pe nivel •i reprezint•
suma suprafe•elor interioare ale înc•perilor (exclusiv suprafa•a pere•ilor).
- Aria locuibil• ( Al ), se calculeaz• de regul• pe apartament sau pe nivel •i
cuprinde suma suprafe•elor interioare ale camerei de zi, sufrageriei, camerei de lucru,
camerei copiilor •i dormitoarelor.
- Aria construit• ( Ac ) , reprezint• suprafa•a la sol a construc•iei urm•rind
perimetrul parterului.
- Aria desf••urat• ( Ad ), reprezint• suma ariilor construite ale tuturor nivelurilor.
La nivelurile superioare în aria desf••urat• intr• logiile.
6. ELEMENTE DE COORDONARE MODULAR• ÎN CONSTRUC•II .
Coordonarea modular• reprezint• o metod• de stabilire a dimensiunilor unei
construc•ii •i a elementelor ei componente •i se bazeaz• pe :
- moduli de baza si moduli derivati ca unit••i pentru dimensiuni;
- dimensiuni modulare ;
Dimensiunile modulare de coordonare pot fi :
- dimensiuni principale, ca : dimensiuni de travei, deschideri, în•l•imi de niveluri etc ;
- dimensiuni secundare ca : l••imi ale panourilor sau fî•iilor de plan•eu, dimensiuni ale
golurilor de u•i •i ferestre ;
- dimensiuni de coordonare de detaliu ca : dimensiuni de sec•iuni, de geometrie a
înbin•rilor;
Pentru stabilirea dimensiunilor în plan •i pe vertical• ale cl•dirilor de locuit se
recomand• modulul derivat 3M = 30 cm.
Ca urmare deschiderile, traveile •i în•l•imile nivelurilor curente vor fi multiplu de
30 cm.
 - 2 -
La cl•dirile de locuit unicat, executate din zid•rie •i plan•ee monolite din beton
armat se admit •i al•i moduli deriva•i pentru stabilirea dimensiunilor în plan •i pe vertical•
( 1M = 10 cm , 2M = 20 cm ) , sau se realizeaz• modularea în func•ie de dimensiunile
modulare ale materialelor folosite .
Laturile sec•iunilor st•lpilor •i grinzilor de beton armat vor fi multiplu de 5 cm.
Grosimile pl•cilor de beton armat vor fi multiplu de 1 cm
Grada•ia de varia•ie a grosimii pardoselilor este de 1 mm.
Grada•ia de varia•ie a în•l•imii treptelor la sc•ri afi de 1 mm
6.1. TRASAREA AXELOR MODULARE LA CL•DIRI CU DIFERITE
STRUCTURI DE REZISTEN••
Pe plan•ele de execu•ie se reprezint• numai axele modulare orizontale ce precizeaz•
pozi•ia elementelor structurale verticale , care se noteaz• cu cifre ( 1,2,3,……) pe o
direc•ie , (de preferin•• pe direc•ia longitudinal•) •i cu litere ( obi•nuit majuscule - A ; B
… ) pe cealalt• direc•ie . Axele modulare apar în toate planurile orizontale ale construc•iei
: plan funda•ii, plan subsol , plan nivel curent . Axele modulare verticale sunt vizibile în
sec•iuni verticale transversale •i longitudinale, însa în general acestea nu se reprezinta în
desenele de execu•ie .
Pozi•ia axelor modulare de referin•• coincide cu pozi•ia elementelor structurale
verticale , însa a•ezarea pere•ilor , grinzilor •i st•lpilor pe aceste axe are la baz• principiul
egalei rezem•ri a plan•eelor pe elementele portante verticale.
6.2. DIMENSIUNI IN SISTEMUL MODULAR
Distan•a dintre dou• axe modulare se nume•te dimensiune (sau distan••) modular•.
Ea este modulat•, adic• este multiplu al unui modul.Referindu-ne la elementele de
construc•ie , acestea se caracterizeaz• prin dimensiuni nominale, de fabricatie si reale.
Dimensiunile nominale (lungimi de grinzi, dimensiuni de panouri de plansee etc ) sunt
egale cu dimensiunile modulare de coordonare .
Dimensiunea de fabrica•ie (sau constructiv•) rezult• din dimensiunea nominala din
care se scade rostul de montaj (distan•a necesar• pentru înbinare) , sau se adun•
suprapunerea elementelor în cazul în care exista astfel de îmbin•ri .

- 3 -
7. CALITATEA •I CONCEPTUL DE PERFORMANTA IN
CONSTRUCTII
7.1. Considera•ii privind calitatea în construc•ii
Calitatea unei construc•ii este suma (rezultanta) performan•elor de comportare a
acesteia în exploatare •i a satisfacerii, pe întreaga durat• de existen••, a tuturor exigen•elor
utililizatorilor •i colectivit••ilor, exprimate sau implicite.
Aprecierea calit••ii elementelor, a subansamblelor •i a cl•dirilor în ansamblu, se face
în raport cu modul de satisfacere a condi•iilor tehnice, a performan•elor sau regulilor de
calitate stabilite pentru fiecare elemente de construc•ie, •inând seama de destina•ia
construc•iei •i de condi•iile reale de exploatare.
R•spunderea pentru realizarea •i men•inerea pe întreaga durat• de existen••, a unor
construc•ii de calitate corespunz•toare, revin factorilor care particip• la conceperea,
realizarea, exploatarea construc•iilor. Legea 10 privind calitatea în construc•ii prevede
obliga•ii •i r•spunderi care revin, investitorilor, proiectan•ilor, executan•ilor •i
speciali•tilot, verificatori de proiecte, responsabili tehnici cu execu•ia, experti tehnici
atesta•i, precum •i proprietarilor, utilizatoruilor •i unit••ilor de cercetare .
7.2. Conceptul de performan•• în construc•ii
Conceptul de performan•• în construc•ii constituie nivelul superior de interpretare a
calit••ii .
Elaborarea •i aplicarea în construc•ii a conceptului de performan•• constituie un
mod organizat de stabilire a caracteristicilor calitative ale subansamblelor •i elementelor,
care alc•tuiesc construc•ia , astfel încât aceasta în ansamblu ei, s• r•spund• corect tuturor
exigen•elor formulate de cei implica•i în utilizarea ei (utilizatorii).
7.2.1 Etapele analizei de performanta
O prima etap• al analizei de performan•• o reprezint• identificarea exigen•elor
utilizatorilor.
Exigen•ele utilizatorilor, nu sunt de regul• cuantificate, nu •in seama de materiale •i
tehnologii de execu•ie, ele se exprim• la modul general •i sunt generate de:

- 4 -
- cerin•e fiziologice naturale, însemnând posibilitatea de a utiliza spa•iile din cl•dire
pentru activit••i creatoare, odihn• sau divertisment, în condi•ii de igien•, confort •i
protec•ie fa•• de orice factori nocivi, de a se deplasa cu u•urin•• ( s• nu fie nici frig nici
cald, s• nu fie zgomot pentru a se putea odihni sau a lucra );
- cerin•e de eficien••, privind cheltuieli •i consumuri minime de achizi•ie •i
exploatare a cl•dirii , durabilitate, protec•ie fa•• de pericole, conservarea mediului etc
A doua etap• a analizei de performan•• o constituie trecerea de la exigen•ele
utilizatorilor la exigen•ele de performan••, respectiv la transpunerea în termini tehnici a
cerin•elor utilizatorilor.
A treia etap• a analizei, const• în concretizarea fiec•rei exigen•e de performan••
în criterii de performan••, respectiv fiec•rei exigen•e de performan•• i se ata•eaz• unul sau
mai multe criterii de peforman•• care se exprima cantitativ prin valori normate .
Astfel, pentru rezisten•a la transfer termic se impun valori normate, care reprezint•
valori minime necesare ce trebuie îndeplinite de orice solu•ie concret•, indiferent de
material •i mod de alc•tuire.
Compararea fiec•rei performan•e efective ( reale) a unei solu•ii propuse sau
realizate pentru elementele de construc•ie cu valorile normate ( date în prescrip•ii tehnice
oficiale ) reprezint• modul concret de apreciere •i realizare a criteriilor de performan••.
Un criteriu de performan•• realizat reprezinta o calitate.
Suma calit••ilor unei cladiri reprezint• performan•a acesteia sau aptitudinea de
exploatare .
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 3

8. BAZELE PROIECT•RII STRUCTURILOR ÎN CONSTRUC•II

8.1 No•iuni generale
Proiectarea unei structuri presupune parcurgerea mai multor etape preliminare, in
care se discuta mai multe solutii, se fac evaluari si verificari, urmand ca in etapa de
definitivare sa se execute documentatia necesara aprobarii solutiei optime din punct de
vedere structural, estetic, functional si economic.
Pentru inginerul proiectant, prima etapa a proiectarii unei structuri consta in
definirea cu claritate a sarcinilor care-i revin si care de obicei rezulta din tema de
proiectare.
In urmatoarea etapa, se presupune colaborarea dintre inginer si arhitect pentru a stabili:
- conceptia de alcatuire a structurii si a elementelor geometrice;
- propuneri pentru materiale;
- estimarea costurilor.
Urmatoarea etapa presupune:
- alegerea variantei optime;
- calculul static;
- intocmirea planurilor de ansamblu;
- obtinerea avizelor si verificarilor necesare;
- memoriu tehnic privind descrierea structurii proiectate, note de calcul, alte
specificatii tehnice;
- devizul detaliat al lucrarilor (material, manopera, utilaje, etc) necesare realizarii
structurii proiectate.
8.2. Cerin•e de baz•
Scopul general al proiectarii este acela de a asigura, cu o probabilitate acceptabila,
ca structura proiectata sa se comporte satisfacator pe durata de viata considerata la
proiectare, respectiv sa satisfaca urm•toarele cerin•e de baz•: rezisten•• structural•,
func•ionalitate •i durabilitate .
 - 2 -
8.3. Durata de via•• proiectat•
Pentru fiecare constructie trebuie sa existe o perioada minima de serviciu, exprimata
in ani, perioada in care nu este nevoie de nici o reparatie majora pentru mentinerea starii
tehnice a ei.
Perioada de serviciu este de fapt durata de via•• proiectat• (T ) a construc•iei, si
poate fi simplificat considerat•, conform tabelului de mai jos :

Durata de via•• proiectat• Exemple

[în ani]
• 100 Structuri monumentale, poduri •i alte structuri pentru lucr•ri
inginere•ti importante
50 - 100 Cl•diri •i structuri obi•nuite
10 - 30 Construc•ii agricole sau similare
P•r•i de structur• ce pot fi înlocuite (de exemplu reazeme)
• 10 Structuri tranzitorii
8.4. Durabilitatea
Structura trebuie proiectat• astfel încât deterioararea sa pe durata de via•• proiectat•
s• nu afecteze performan•ele construc•iei, luându-se în considerare atât condi•iile de mediu
în care structura este expus• cât •i nivelul de între•inere corespunz•tor.
8.5. Principiile proiectarii la st•ri limit•
Starile limita reprezinta st•ri înafara c•rora structura nu mai satisface criteriile
adoptate la proiectare .
Starile limita se împart în: st•ri limit• ultime •i st•ri limit• de serviciu .
8.5.1. St•ri limit• ultime - Sunt asociate cu pr•bu•irea sau cu forme similare de
cedare structural•.
8.5.2. St•ri limit• de serviciu
St•rile limit• de serviciu sunt acele st•ri limit• care se refera la comportarea
normala a structurilor sau sunt in legatura cu starea de confort al utilizatorilor, dar si cu
aspectul exterior al constructiilor (de exemplu: deformatii, fisuri si vibratii excesiv de
mari) .
- 3 -
8. 6. AC•IUNI ÎN CONSTRUC•II
8.6.1 Notiuni generale
Prin ac•iune se întelege orice cauz• capabil• sa genereze st•ri de solicitare mecanic•
într-o construc•ie.
8.6.2. Clasificarea actiunilor
8.6.2.1. În func•ie de varia•ia lor în timp ac•iunile pot fi clasificate astfel :
a. Ac•iuni permanente (G) – se aplic• în mod continuu, cu o intensitate practic
constant• în raport cu timpul, de exemplu:
- ac•iuni directe cum ar fi : greutatea proprie a elementelor de construc•ie, a
echipamentelor fixate pe construc•ii
•i
- ac•iuni indirecte, datorate contrac•iei betonului, tas•rilor diferen•iate •i efectului
pretensionarii ;
b. Ac•iuni variabile (Q) – se aplic• în mod intermitent, sau cu o intensitate
variabil• în raport cu timpul, de exemplu: ac•iuni utile (datorate procesului de exploatare)
de pe plan•eele •i acoperi•urile cl•dirilor, ac•iunea z•pezii, ac•iunea vântului, împingerea
p•mântului, a fluidelor •i a materialelor pulverulente •i altele .
c. Ac•iuni accidentale (A) – intervin foarte rar, sau pot s• nu apar• niciodata pe
durata de serviciu a construc•iei, dar atunci cand intervin au intensit••i semnificative.
Se consider• ac•iuni accidentale: cutremurul, impactul datorat ciocnirii
autovehiculelor de elemente de construc•ii sau exploziile ;
8.6.2.2. Dup• natura r•spunsului structural se pot clasifica în :
- ac•iuni statice (nu provoac• for•e de iner•ie pe structur• •i elementele sale
structurale);
- ac•iuni dinamice (provoc• for•e de iner•ie semnificative pe structur• •i
elementele sale structurale).
8.6.3. Valori ale ac•iunilor
8.6.2.1. Valoarea caracteristic• ale ac•iunilor (Fk)
 Valoarea caracteristic• este o valoarea reprezentativ• a acestei •i se poate determina
astfel :
- 4 -
- pe baze deterministice, respectiv greutatea proprie a structurii calculat• pe baza
dimensiunilor nominale •i a maselor unitare medii ;
- pe baze probabilistice, determin•ri statistice (este cazul ac•iunilor variabile ) ;
8.6.2.2. Valoarea de calcul a ac•iunilor
Valoarea de calcul este ob•inut• din valoarea caracteristic• prin multiplicarea
acesteia utilizandu-se coeficien•ii par•iali de siguran••, care sunt defini•i diferen•iat în
func•ie de tipul ac•iunii (de exemplu, pentru ac•iuni permanente valoarea coeficientului de
siguran•• este egal cu 1,35 iar pentru ac•iuni variabile valoarea acestuia este egal cu 1,5).
8.6.3. Evaluarea ac•iunilor
8.6.3.1. Evaluarea ac•iunilor permanente ( G )
Greutatea proprie a elementelor de construc•ie, a p•mântului sau a umpluturilor, se
consider• de regul• ca sisteme de for•e date, ac•ionând static. Se reprezint• ca produsul
dintre volum (V) •i greutatea specific• nominala a materialului (Y).
Grautatea specifica nominala a materialelor de constructie este precizata in SR EN
1991-1-1:2004 – ANEXA A (informativa).
8.6.3.2. Evaluarea ac•iunilor variabile ( Q ) - înc•rc•ri utile
Incarcarile utile pe cladiri sunt cele care rezulta din procesului de exploatare.
Incarcarile utile pot sa fie reprezentate sub forma de incarcari uniform distribuite,
incarcari liniare sau concentrate sau grupari ale acestor incarcari.
Valorile caracteristice ale incarcarilor variabile – utile sunt precizate tot în SR
EN 1991-1-1-1 :2004.
8.6.3.3. Evaluarea ac•iunilor variabile ( Q ) , datorate ac•iunii z•pezii asupta
construc•iilor – cf. Cod de proiectare “ Evaluarea ac•iunii z•pezii asupra
construc•iilor „ indicativ CR 1-1-3-2005
Ac•iunea din z•pad• este o ac•iune static•, considerat• ca ac•ionând vertical, pe
proiec•ia orizontal• (m2 ) a suprafe•ei acoperi•ului .
Înc•rcarea din z•pad• pe acoperi•, ia în considerare depunerea de z•pad• în func•ie
de forma acoperi•ului •i de distribu•ia z•pezii cauzat• de vânt •i de topirea z•pezii.

-5-
Valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pad• pe acoperi•, S K se determin• astfel :

S K = •i . Ce . Ct . s 0,k ,

In care :
•i - este coeficientul de form• pentru înc•rcarea din z•pad• pe acoperi• (este în
func•ie de forma acoperi•ului – cu o pant•, cu dou• pante, acoperi•uri cu mai multe
deschideri, acoperi•uri cilindrice etc. – conform codului de proiectare indicativ CR 1-1-3-
2005 ) .
Ce – coeficientul de expunere al amplasamentului construc•iei ;
Acest coeficient este func•ie de condi•iile de expunere ale construc•iei, valorile sale
fiind recomandate în tabelul 2.1 din codului de proiectare indicativ CR 1-1-3-2005 .
Ct – coeficientul termic ;
Pentru acoperi•uri cu termoizola•ii uzuale coeficientul termic este considerat 1,0.

s 0,k - este valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pada pe sol, stabilit• pentru un
interval mediu de recuren•• de 50 de ani •i având 2% probabilitate de dep••ire într-un an .

Valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pada pe sol s 0,k , în România este

recomandat• în harta de zonare din fig.2.1. al Codului CR 1-1-3-2005 . Harta este valabil•
doar pentru altitudini de pân• la 1000 m ; peste altitudini mai mari de 1000 m , valorile
caracteristice sunt date în acela•i cod , în tabelul 2.1.
Valoarea de calcul a efectului structural al încarcarii din z•pad• se determin• prin
utilizarea coeficienului par•ial de siguran•• ,( valoarea acestui coefficient este de 1,5 ).
8.6.3.4. Evaluarea actiunii vantului
A. No•iuni generale
Evaluarea ac•iunii vântului asupra construc•iilor se efectueaz• conform “ Cod de
proiectare . Bazele proiect•rii •i ac•iuni asupra construc•iilor. Ac•iunea vântului – Indicativ
NP 082-04 “. Codul se refer• la structuri •i construc•ii curente (cu în•l•imi •i deschideri
pân• la 200 m) •i la elementele lor componente.
Vântul este un fenomen climatic (meteorologic) •i reprezint• mi•carea maselor de
aer la suprafa•a p•mântului.

- 6 -
B. Presiunea vântului pe suprafe•e , W (z)
Presiunea vântului la în•l•imea z deasupra terenului, pe suprafe•e rigide exterioare
sau interioare ale structurii se determin• cu rela•ia:
W (z) = q ref . ce (z) . cp ,

Unde:
q ref - este presiunea de referin•• a vântului ;
Presiunea de referin•• a vântului în România determinat• din viteza de
referin•• mediat• pe 10 minute •i având 50 ani intervalul de recuren•• este indicat în
Harta de zonare în ANEXA A , fig.A.2 •i în tabelul A.2 din indicativ NP 082-04.
ce (z) – reprezint• factorul de expunere la în•l•imea z deasupra terenului •i este
produsul dintre factorul de rafal• c g (z) •i factorul de rugozitate cr (z) :
ce (z) = c g (z) . c r (z)
Factorul de rugozitate •i factorul de rafal• sunt reprezenta•i în fig.1, respectiv fig.4
din cap.11 al indicativului NP 082-04.
cp – coeficient aerodinamic de presiune (cpe pentru suprafe•e exterioare •i cpi pentru
suprafe•e interioare ) .
Coeficien•ii aerodinamicii depind de : geometria •i dimensiunile construc•iei, de
unghiul de atac al vântului (pozi•ia relativ• a corpului în curentul de aer), de categoria de
rugozitate a suprafe•ei terenului la baza construc•iei . În cap.12 al indicativului NP 082-04
se prezint• coeficien•ii aerodinamici pentru diferite tipuri de structuri.
C. For•a din vânt FW
For•a global• pe direc•ia vântului, FW , pe o arie de construc•ie de referin•• orientat•
perpendicular pe direc•ia vântului ( A ref ), se determin• cu urm•toarea rela•ie :
FW = q ref . ce (z) . cf . c d . A ref
Unde :
 q ref •i ce (z) - au fost definite mai sus ;
cf - coeficient aerodinamic de for••, conf. Cap. 12 din NP 082-04
cd - coeficientul de r•spuns dinamic la vânt al construc•iei ( cap 14 •i anexa B din NP
082-04 ) .

- 7 -
8.6.3.5. Ac•iuni accidentale- Actiunea seismica
Cutremurele reprezint• fenomene tectonice cu caracter violent, prilejuite de
mi•carea unor pl•ci ale scoar•ei terestre în lungul faliilor existente sau cu ocazia form•rii
celor noi. In urma acumul•rii unor presiuni crescânde, care ajung s• dep••easc•
capacitatea de rezisten•• a rocilor, scoar•a cedeaz• . Are loc o rupere brusc•, cu eliberarea
unei cantit••i uria•e de energie, care se propag• sub forma unor unde de •oc resim•ite la
sute de km.
Cutremurele mai pot avea drept cauz• activitatea vulcanica, exploziile atomice
subterane sau chiar anumite lucr•ri inginere•ti cum ar fi crearea unor lacuri de acumulare
prin prabu•iri provocate a unor masivi munto•i, lucr•ri miniere etc.
Evaluarea intensitatii incarcarii din seism se face pe baza Normativului P100 /1-2006
8.6.4. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor
Sunt dou• grup•ri :
8.6.4.1. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor la st•ri limit•
ultime
Vom avea urm•toarea grupare a efectelor ac•iunii asupra structurii
n m
1,35 ∑ Gk j + 1,5 Qk,1 + ∑ 1,5 Ψo,i Qk, i
j =1 i=2

În rela•ia de mai sus :

Gk, j - este efectul pe structur• al ac•iunii permanente i , luata cu valoarea sa

caracteristica;
Qk,1 - este efectul pe structur• al ac•iunii variabile, ce are ponderea predominanta

intre actiunile variabile, luata cu valoarea sa caracteristica;

Qk , j - este efectul pe structur• al ac•iunii variabile j, luata cu valoarea sa
caracteristica;
Ψo,i - factor de simultaneitate al efectelor actiunilor pe structur•, având valoarea

egal• cu 0,70 , cu excep•ia înc•rc•rilor din depozite •i a ac•iunilor provenind din

împingerea p•mântului, a materialelor pulverulente •ia fluidelor , unde valoarea se va
considera egal• cu 1,0 .

- 8 -
De exemplu în cazul unui acoperi• ac•ionat predominant de efectele z•pezii, rela•ia
de mai sus , se va scrie astfel :
n
1,35 ∑ GK, J + 1,5 ZK + 1,05 (VK sau UK ) ;
j =1

Unde :
Gk, j - este efectul pe structur• al ac•iunii permanente ;

ZK - valoarea efectului ac•iunii din z•pad• ;

VK - valoarea efectului ac•iunii din vânt ;

UK - valoarea efectului ac•iunii datorate exploat•rii ( utile ) ;

1,05 = 1,5 x Ψo,i = 1,5 x 0,7

1,35 si 1,5 sunt coeficienti partiali de siguranta.

În cazul ac•iunii seismice rela•ia de verificare se scrie astfel :
n m
∑ GK,J + γ1 AE K + ∑ Ψ2,1 QK,i
J =1 i=2

A EK - caloarea caracteristic• a ac•iunii seismice – conf. P100 - 2006

Ψ2,1 - coeficient tabelar func•ie de tipul ac•iunii ;
γ1 - coefficient func•ie de împortan•a construc•iei .

Valoarea efectelor ac•iunilor grupate conform rela•iilor de mai sus trebuie s• fie mai
mici decât rezisten•ele de calcul în sec•iune .

8.6.4.2. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor la st•ri limit• de

serviciu
Gruparea caracteristic• este urm•toarea :
 n m
∑ GK,J + QK,1 + ∑ Ψo,i QK,i
J =1 i=2

Valoarea efectelor ac•iunilor grupate conform rela•iei de mai sus trebuie s• fie mai mic•
decât valorile limit• ale criteriilor de serviciu considerate.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

Curs nr. 4
9. ELEMENTE DE FIZICA CONSTRUC•IILOR . HIGROTERMICA
CL•DIRILOR
Fizica construc•iilor reprezint• o disciplin• tehnic• , parte a •tiin•ei
construc•iilor, care s-a dezvoltat în a doua parte a secolului XX •i care se ocup•
cu studiul fenomenelor fizice din spa•iul construit, a c•rui parametri determin•
microclimatul interior, având ca scop realizarea confortului interior.
Parametrii care determin• microclimatul interior sunt : temperatura aerului •i
a suprafe•elor elementelor în special a celor de închidere) , umiditatea relativ• a
aerului, intensitatea curen•ilor de aer, luminozitatea, nivelul zgomotului, etc. Dac•
valorile acestor parametrii se încadreaz• în anumite limite normate, conform
cerin•elor utilizatorilor, se apreciaz• c• în spa•iul construit confortul interior este
asigurat.
Higrotermica reprezint• acea parte a fizicii construc•iilor , care studiaz•
fenomenele legate de temperatur• •i umiditate, atât în spa•iul interior cât •i în
structura elementelor de închidere.
Pentru a proiecta •i realiza cl•diri cu caracteristici higrotermice optime este
necesar, pe de o parte, cunoa•terea •i normarea parametrilor climatici interiori •i
exteriori •i pe de alt• parte, cunoa•terea fenomenelor fizice •i a legilor care
modeleaz• transferal de energie •i mas• prin elementele de construc•ii.
9.1. PARAMETRII CLIMATICI UTILIZA•I ÎN PROIECTAREA
HIGROTERMIC•
9.1.1. Parametrii climatici ai mediului interior
Dintre parametrii norma•i pentru mediul interior men•ion•m :
a. Temperatura aerului interior Ti , m•surat• la nivelul planului de lucru , în
mijlocul înc•perii, în o C .Valorile optime pentru locuin•e Ti = 20 o C .
b. Umiditatea relativ• a aerului interior •i , în % .
c. Viteza de mi•care a aerului v ai
 - 2 -
d. Diferen•a maxim• •Ti max (K), între temperatura aerului interior •i
temperatura medie a suprafe•ei interioare a elementelor de construc•ie care
delimiteaz• înc•perile.
9.1.2.PARAMETRII CLIMATICI AI MEDIULUI EXTERIOR
Imposibilitatea stabilirii unor legi precise, dup• care s• se poat• determina
valorile parametrilor climatici la un moment dat, a condus la stabilirea pe baze
statistice a unor valori conven•ionale de calcul.
a. Temperatura aerului exterior Te (o C )
a.1. Pentru perioada de iarn•– normativ C 107/3 – 2005
Temperaturile exterioare de calcul se consider• în conformitate cu harta de
zonare climatic• a teritoriului României, pentru perioada de iarn• (normative C
107/3-2005 ANEXA D). Conform acestei h•r•i, teritoriul României se împarte în 4
zone climatice , astfel :
o
Zona I , cu Te = - 12 C
o
Zona II , cu Te = - 15 C
o
Zona III , cu Te = - 18 C
o
Zona IV , cu Te = - 21 C
a.2. Pentru perioada de var• - (normativ C 107/6 -2002) :
Teritoriul României cuprinde trei zone climatice cu temperature
conven•ionale exterioare de calcul pe timp de var•:
o
Zona I , cu Te = + 22 C
o
Zona II , cu Te = + 25 C
o
Zona III , cu Te = + 28 C
a.3. Temperatura medie anual•
Temperatura medie anual• , care se utilizeaz• pentru calculul riscului de
condens structural este urm•toarea :
o
Zona I , cu Te med = + 10,5 C
o
Zona II , cu Te med = + 9,5 C
 o
Zona III , cu Te med = + 7,5 C
o
Zona IV , cu Te med = + 6,5 C
- 3 -
b. Radia•ia solar• I - Intensitatea radia•iei solare I cu valori maxime ,
medii •i minime se calculeaz• în func•ie de pozi•ia geografic• a localit••ii, ora •i
ziua din an •i de orientarea cl•dirii •i a suprafe•elor acestora . Valorile medii
zilnice sunt date în Normativ C 107/7 – 02 •i ghidul GP 058/2000.
c. Umiditatea relativ• a aerului exterior •e , în % - se utilizeaz• pentru
calculul difuziei vaporilor de ap• prin elementele de construc•ie .
d. Viteza de calcul a aerului exterior V a e
Acest parametru serve•te la calculul debitului de aer care str•bate
elementele de construc•ie ca •i la schimbul de aer în cl•diri, prin ventila•ie
natural• dirijat• .
9.2. NO•IUNI FUNDAMENTALE •I M•RIMI UTILIZATE ÎN
PROIECTAREA HIGROTERMIC• A CL•DIRILOR
9.2.1. No•iuni fundamentale
a. Anvelopa cl•dirii sau element de închidere
Element de construc•ie perimetral care delimiteaz• volumul interior al
înc•perii sau cl•dirii de mediul exterior sau de spa•ii cu temperaturi diferite .
b. Temperatura
Temperatura este o m•rime de stare, care arat• gradul de înc•lzire sau de
r•cire a unui mediu material.
c.C•ldura
C•ldura este o form• a energiei.
C•ldura se propag• între medii sau zone ale unor medii de temperaturi
diferite. În univers exist• tendin•a de echilibru termic.
d. Regim termic sta•ionar
Dac• cel pu•in una dintre temperaturile ti •i te variaza• în timp, cantitatea de
c•ldur• ce traverseaz• elemental anvelopei este variabil• în timp. În acest caz
schimbul de c•ldur• se realizeaz• în regim termic nesta•ionar sau regim termic
variabil.

- 4 -
În mod real, temperatura mediului interior •i a celui exterior variaz• în timp.
Dac• se admite ipoteza simplificatoare conform c•reia temperaturile celor
dou• medii nu variaz• în timp se instituie regim termic sta•ionar sau
permanent.
e. Suprafe•e •i linii izoterme
Suprafe•ele unui mediu material care au aceea•i valoare a temperaturii se
numesc suprafe•e izoterme.Liniile care unesc puncte de aceea•i valoare a
temperaturii se numesc linii izoterme.
9.2.2. M•rimi caracteristice transferului de c•ldur• în regim sta•ionar
a.Cantitatea de c•ldur•
λ ⋅ A (T1 − T2 ) ⋅ t
Q= ( J sau Ws ) (9.1)
d
b. Fluxul termic este cantitatea de c•ldur• schimbat• în unitatea de timp •i
este dat de rela•ia:
Q λ ⋅ A (T1 − T2 )
Φ= = ( J/s sau W ) (9.2)
t d
c. Densitatea fluxului termic sau flux termic unitar, define•te fluxul termic
schimbat prin unitatea de suprafa•• •i este dat de rela•ia:
Φ λ ⋅ (T1 − T2 )
q= = ( W/m2 ) (9.3)
A d
d) Conductivitate termic• sau coeficient de conductivitate termic• ( λ )
Transferul termic prin conductivitate termic• are loc în mediile solide,
energia termic• fiind transmis• f•r• transport de materie.
Conductivitatea termic• reprezint• proprietatea materialelor de a permite
trecerea fluxului termic.
Unitatea de m•sur• pentru conductivitatea termic• “ λ “ , este W / m K
Coeficientul de conductivitate termic• • reprezint• de fapt cantitatea de
c•ldur• care trece într-o secund• printr-un cub cu latura de 1 m, realizat din
material omogen, dispus perpendicular pe direc•ia fluxului termic, când diferen•a
de temperatur• dintre fe•ele sale este de 1 K (sau 1 0 C).

- 5 -

e) Rezisten•a termic• define•te proprietatea mediilor prin care se

propag• c•ldura, de a se opune acestei propag•ri.
T −T Ti - Te d
R= i e = = [m2K/W] (9.4)
q λ (Ti - Te ) λ
d
Rela•ia este valabil• pentru un element de construc•ie alc•tuit dintr-un singur
strat de grosime ,,d “, având coeficientul de conductivitate termic• ,, λ ,,
f. Coeficientul de transfer termic ( U ),este inversul rezisten•ei termice •i
reprezint• fluxul termic în regim sta•ioar, raportat la aria de transfer •i la diferen•a
de temperatur• a mediilor situate de o parte •i de alta a unui sistem sau element
 1
•i este dat de rela•ia : U = [W/m2K] (9.5)
R
g.Coeficientul de cuplaj termic al unei suprafe•e (L)
A
L= [W/K] (9.6)
R
- 6 -
h. Coeficientul liniar de transfer termic •, care •ine seama de influen•a
unei pun•i termice liniare, fa•• de un calcul unidirec•ional al coeficientului de
transfer termic . Unitatea de m•sur• este ( W/ m k )
j. Coeficientul punctual de transfer termic χ , care •ine seama de
influen•a unei pun•i termice punctuale fa•• de un calcul unidirec•ional al
coeficientului de transfer termic.Unitatea de m•sur• este (W / K ).
Ace•ti coeficien•i (• •i χ) se folosesc pentru determinarea rezisten•ei
termice corectate (R’). În tabelele 1…73 din Normativ C 107/3 –2005 se dau
valorile acestor coeficien•i pentru o serie de detalii curent utilizate .

9.3 EXIGEN•E DE PERFORMAN•• •I CRITERII DE PERFORMAN••

ÎN PROIECTAREA HIGROTERMIC•
În proiectarea higrotermic• a cl•dirilor se urm•re•te realizarea unor exigen•e
de performan•• , fiecare cu criteriile de performan•• asociate, respectiv :
- confortul termic, la care criteriile de performan•• se refer• la omogenitatea
•i constan•a parametrilor ambien•ei (temperatur•, viteza aerului, umiditatea).
- consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor la care criteriile de
performan•• se refer• la: coeficientul global de izolare termic•, rezisten•a termic•
pe ansamblul anvelopei •i pe tip de element, num•rul de schimburi orare de aer.
- durabilitatea prin limitarea condensului structural la care criteriile de
performan•• se refer• la: cantitatea de ap• din condensul structural acumulat• pe
durata unei ierni •i cea eliminat• prin uscare vara, gradul real de umezire a
materialelor din zona de condensare.
- calitatea aerului din cl•dire la care criteriile de performan•• se refer• la :
con•inutul de agen•i nocivi pe unitatea de volum, num•rul necesar de schimburi
orare de aer al volumului înc•lzit .
- protec•ia mediului, la care criteriile de performan•• se refer• la: cantitatea
de c•ldur• necesar• înc•zirii, noxele eliminate în atmosfer• prin producerea
energiei , etc.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I
Curs nr. 5

9.4. PROIECTAREA EXIGEN•ELOR DE PERFORMAN••

HIGROTERMIC• •I A CIRTERIILOR ASOCIATE, ÎN REGIM STA•IONAR
9.4.1. PROIECTAREA EXIGEN•EI DE PERFORMAN•• PRIVIND
CONSUMUL DE ENERGIE NECESAR• ÎNC•LZIRII CL•DIRILOR
Rela•ia edificatoare pentru inginerii constructori •i pentru arhitec•i în
proiectarea exigen•ei de mai sus este cea care ofer• cantitatea de c•ldur•
necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata
de înc•lzire dintr-un an:
θ
24 × G × C × N i − (Q + Q )
an
Qinc = 1000 12 i s [KWh/(m3·an)] (9.7)

în care:
24 este num•rul de ore dintr-o zi;
1000 - transformarea din W în KW;
G - coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii, în W/(m3K).
C –coeficient de corec•ie adimensional, care introduce performan•ele
sistemului de producere •i de distribuire a energiei necesare înc•zirii cl•dirilor.
θ
N 12i - num•rul anual de grade-zile de calcul, corespunz•tor localit••ii

unde este amplasat• cl•direa, calculat pentru temperatura interioar• medie în

perioada de înc•lzire (•i) •i pentru temperatura medie exterioar• zilnic•,
(•eo = + 12 °C), care marcheaz• începerea •i oprirea înc•lzirii, în (K · zile) ;
θ i sunt date în Ghidul GP 058/2000.
Valorile N 12

Qi - aportul de c•ldur• din locuirea cl•dirii, aferent unui m3 din volumul

înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m3·an);
Qs - aportul de c•ldur• provenit din radia•ia solar•, aferent unui m3 din
volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m3·an);
 - 2 -
9.5. PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC• A
CL•DIRII ( G )
Coeficientul global de izolare termic• constituie unul din criteriile de
performan•• privind consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor dup•
cum se poate observa •i din rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• necesar•
pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de
înc•lzire dintr-un an .
Nivelul de izolare termic• global• a cl•dirii este corespunz•tor, dac• se
realizeaz• condi•ia :
G • GN [W/(m3K)]; (9.8)
Aceast• rela•ie este valabil• pentru cl•diri cu destina•ia de locuin•e.
În rela•ia (9.8) semnifica•ia termenilor este urm•toarea:
GN - este coeficientul global normat de izolare termic•, •i a c•rei valori sunt
date în Normativ C 107/1 – 2005, ANEXA 2
Coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii (G) are dou• componente:
G = Gl + G2 [W/(m3K)] (9.9)
în care:
Gl - reprezint• fluxul de c•ldur• pierdut prin transmisie direct•, prin anvelopa
cl•dirii, raportat la volumul înc•lzit •i la gradientul de temperatur• între mediul
interior •i cel exterior, în W/(m3K);
Gl se mai nume•te •i componenta energetic• a coeficientului global de
izolare termic•;
G2 - fluxul de c•ldur• necesar pentru înc•lzirea aerului exterior infiltrat prin
neetan•eit••ile tâmpl•riei exterioare •i prin ventilarea natural• nedirijat• sau
dirijat• a cl•dirii, raportat la volumul inc•lzit al cl•dirii •i la gradientul de
temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m3K);
G2 se mai nume•te •i componenta de calitate a aerului a coeficientului
global de izolare termic•;
 - 3 -
9.5.1. Proiectarea componentei de calitate a aerului a coeficientului global de
izolare termic• - G 2
G2 = 0,34 n W/(m3K) (9.10)
în care :
n – viteza de ventilare natural• a cl•dirii, respectiv num•rul de schimburi
de aer pe or• , în ( h-1 ).
Valorile lui “ n “ se iau din C 107/1 – 2005, ANEXA 1 .
9.5.2. Proiectarea componentei energetice a coeficientului global de izolare
termic•, G 1
Conform defini•iei, componenta energetic• a coeficientului global de izolare
termic• este raportul între fluxul termic •i produsul dintre volumul înc•lzit al cl•dirii
•i diferen•a dintre temperatura aerului interior •i a aerului exterior :
λ ⋅ A (Ti − Te ) λ ⋅ A 1 A
⋅A
Φ d
G1 = = = d =R =R [W / (m3 K) ]
V(Ti − Te ) V(Ti − Te ) V V V

Aceast• rela•ie ar fi valabil• pentru un singur element al anvelopei •i care s• fie

omogen, respectiv s• aib• aceea•i alc•tuire constructiv• pe toat• suprafa•a, f•r•
zone de pun•i termice, deci rezisten•a s• fie unidirec•ional•.
Dac• îns• se •ine seama de faptul c• suprafa•a total• a anvelopei unei
cl•diri se constutuie ca o sum• a tuturor elementelor prin care se pierde fluxul
termic (pere•i exteriori, plan•ee de pod sau teras•, plan•ee peste subsol, pl•ci pe
sol, tâmpl•rie, etc) •i de faptul c• aceste elemente cuprind în alc•tuirea lor •i zone
de pun•i termice, respectiv rezisten•a termic• unidirec•ional• ,,R“ , trebuie
corectat• în func•ie de efectul acestor pun•i termice, rela•ia de mai sus va avea
urm•toarea form• :
 A j ⋅τ J 
∑  R ' 

 = ∑ ( L j ⋅τ j )
'

G1 =  j
[W / (m3 K) ] (9.11)
V V
M•rimile care intervin în rela•ia (9.11), vor fi tratate distinct în capitolele •i
subcapitolele urm•toare . Acestea au urm•toarea semnifica•ie :

- 4 -
Aj -sunt ariile caracteristice ale zonelor anvelopei, respectiv a elementelor
anvelopei (pere•i exteriori, plan•eu sub teras• sau plan•eu de pod dup• caz,
plan•eu peste subsol neînc•lzit sau pivni••, plac• pe sol, tâmpl•rie exterioar• etc)
în m2 .

R 'j - rezisten•ele termice corectate a elementelor anvelopei (vezi

elementele prezentate mai sus), în m2K/W;

τ j – factorul de corec•ie al temperaturilor exterioare ariilor Aj, dat de rela•ia:
Ti − Tuj
τj = [-] (9.12)
Ti − Te

în care:
Ti - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului interior, care pentru
cl•dirile de locuit, în perioada de iarn• este de : +20 ºC;
Te - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului exterior, care pentru
perioada de iarn• se ia din harta climatic•;
Tuj - este temperatura spa•iilor neînc•lzite din cl•dire spre care se pierde
c•ldura, respectiv temperatura în exteriorul suprafe•elor de arie Aj •i se determin•
printr-un calcul de bilan• termic conform C 107/3 – 2005, punctul 8.
V – volumul înc•lzit al cl•dirii, în m3 .
L' j – coeficientul de cuplaj termic corectat, în W/K, conform rela•iei (9.6),

A
respectiv: L' j =
R'
9.5.2.1. Calculul ariilor Aj •i a volumului înc•lzit V al cl•dirii
Ariile elementelor de construc•ie care intr• în alc•tuirea cl•dirii sunt:
- suprafa•a opac• a pere•ilor ;
- suprafa•a ferestrelor •i u•ilor exterioare, precum •i a pere•ilor exteriori
vitra•i •i a luminatoarelor ;
- suprafa•a plan•elor peste ultimul nivel, sub terase sau sub poduri, dup•
caz ;
- suprafa•a plan•eelor peste pivni•e sau subsoluri neînc•lzite ;
- suprafa•a pl•cilor în contact cu solul ;
-5-
- suprafa•a pere•ilor în contact cu solul ;
- suprafa•a pere•ilor •i a plan•eelor care separ• volumul înc•lzit al
cl•dirii, de spa•ii adiacente neînc•lzite ;
Aceste arii se determin• astfel :
a.) Ariile pere•ilor se calculeaz• pe baza urm•toarelor dimensiuni :
- pe orizontal•, dimensiunile interioare ale pere•ilor exteriori (perimetrul
cl•dirii m•surat pe fa•a interioar• a pere•ilor exteriori);
- pe vertical•, între fa•a superioar• a pardoselii de la primul nivel înc•lzit
pân• la fa•a interioar• a tavanului ultimului nivel înc•lzit;
b.) Ariile tâmpl•riei – conform dimensiunilor nominale ale golurilor ;
c.) Ariile orizontale pentru plan•ee: se calculeaz• pe baza dimensiunilor
conturului interior al pere•ilor exteriori, ignorându-se existen•a pere•ilor interiori
structurali sau nestructurali ;
Aria anvelopei cl•dirii se calculeaz• ca suma tuturor ariilor elementelor de
construc•ie perimetrale ale cl•dirii prin care au loc transferuri de c•ldur•.
Volumul cl•dirii “ V “ – reprezint• volumul delimitat, pe contur, de fe•ele
interioare ale elementelor de construc•ie perimetrale.
9.5.2.2. Calculul rezisten•ei termice corectate •i a coeficientului de
cuplaj termic corectat
La elementele de construc•ie cu alc•tuire neomogen• pe dou• sau trei
direc•ii m•rimile de mai sus se calculeaz• •inând seama de influen•a pun•ilor
termice asupra devierii fluxului de c•ldur• de la normal• pe suprafa•a lor. În
situa•ia de mai sus sunt aproape toate elementele anvelopei cl•dirilor, cu sau f•r•
zone vitrate.
Pentru o suprafa•• de arie A cu alc•tuire caracteristic• neomogen• pe ariile
componente Aj, rezisten•a termic• corectat• •i coeficientul de cuplaj termic au
expresiile:
R′ = r ⋅ R [m2K/W] (9.13)
L′ = RA′ [W/K] (9.13‘)

- 6 -
în care :
R este rezisten•a termic• unidirec•ional•, calculat• în câmp curent, respectiv
în zona cu alc•tuire predominant•, în m2K/W;
r – coeficientul de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale •inând
seama de influien•a defavorabil• a pun•ilor termice;
A = aria elementului anvelorpei, elementul ,,j” cu alc•tuiri constructive
diferite.
Pentru a se determina rezisten•ele termice corectate respectiv coeficientul
de cuplaj termic corectat, trebuie mai întâi s• determin•m rezisten•a termic• •i
coeficientul de cuplaj termic ca m•rimi unidirec•ionale, pe zone caracteristice a
unui element de construc•ie sau pe tip de element de construc•ie .
9.5.2.2.1. Calculul rezisten•ei termice (R) •i a coeficientului de cuplaj
termic (L) ca m•rimi unidirec•ionale.
a.) cazul elementelor de construc•ii omogene (fig.9.1)

Ti >Te

Ti
Tsi

q
Te
Tse
I II III

d
λ

Fig.9.1
 Rela•ia general• de calcul a rezisten•ei termice care se opune propag•rii
fluxului de c•ldur• unidirec•ional, între dou• ambian•e, separate de un element de
construc•ie omogen este de forma:

R = Rsi + Rs + Rse (m2K/W) (9.14)

- 7 -
Coeficientul de cuplaj termic este dat de raportul:
A
L= [W/K] (9.15)
R
În rela•iile 9.14 •i 9.15 m•rimile au semnifica•iile:

R Si - este rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• între mediul interior •i

fa•a interioar• a elementului de construc•ie •i este dat• de rela•ia:
1
Rsi = (m2K/W) (9.16)
αi

α i - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a interioar• a elementului de închidere,
când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a interioar• a elementului (Tsi) •i
temperatura mediului interior (Ti ) este egal• cu unitatea.
RSe -rezisten•a la schimbul de c•ldur• între suprafa•a exterioar• •i mediul
exterior •i este dat• de relatia:
1
Rse = (m2K/W) (9.17)
αe

α e - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a exterioar• a elementului de închidere,
când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a exterioar• a elementului (Tse) •i
temperatura mediului exterior (Te) este egal• cu unitatea.
RS - rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• prin conduc•ie, prin elementul
de construc•ie de grosime “ d “ •i conductivitate λ , este dat• de rela•ia:
d
Rs = (m2K/W) (9.18)
λ
Valorile coeficien•ilor •i •i •e •i ale rezisten•elor termice Rsi •i Rse sunt date
în Normativ C 107/3 – 2005 .
 Valorile coeficientului de conductivitate termic• • pentru gama uzual• de
materiale de construc•ie sunt prezentate în Normativ C 107/3 – 2005

- 8-
a) – cazul elementelor de construc•ie stratificate, cu straturi
perpendiculare pe fluxul termic (fig.9.2)
Este situa•ia cea mai des întâlnit• în cazul elementelor de construc•ie,
deoarece nici un element de construc•ie nu este alc•tuit doar dintr-un singur strat .
Rezisten•a termic• însumeaz• rezisten•ele termice ale celor trei medii, cu
observa•ia c• pentru mediul al II-lea, rezisten•a la permeabilitate termic• este
suma rezisten•elor straturilor componente. Ca urmare, rezisten•a termic•
unidirectional• este dat• de rela•ia:
R = Rsi + •Rsj + Rse [m2K/W] (9.19)

d1 d2 d3 d
În rela•ia de mai sus ∑ R sj = + + + ⋅⋅⋅⋅⋅ + j
λ1 λ 2 λ 3 λj

II
I III
λ1 λ2 λj λ3

Ti
Tsi T1
T2
q
Tj
Tse
Te

d1 d2 dj d3

Fig. 9.2

Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15

 În cazul în care în alc•tuirea constructiv• intervin straturi de grosime
variabil•, cum sunt straturile de beton de pant•, acestea se introduc în calcul cu
grosimea medie.

- 9-

b– cazul elementelor de construc•ie cu straturi de aer

În acest caz rezisten•a termic• în mediul II, cuprinde •i rezisten•a Ra a
straturilor de aer.
R = Rsi + •Rsj + •Rai + Rse [m2K/W] (9.20)

Rezisten•a Rai a straturilor de aer se calculeaz• conform Normativului

C107/3-2005, Anexa E
Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15.
B.Calculul rezisten•ei termice corectat• ( R' )
b.Calculul rezisten•ei termice corectat• utilizând coeficientul de reducere ,,r“
b.1. Metoda bazat• pe experien•a de proiectare
Coeficientul ,, r ”, este un coeficient prin care se poate evalua o reducere a
rezisten•ei termice unidirec•ionale (în câmp curent), reducere datorat• influen•ei
pun•ilor temice.
Pentru fazele preliminare de proiectare (PAC, PT) •i pentru cl•diri de mic•
importan•• sau cu repetabilitate redus•, Normativul C107/1-2005 recomand•
pentru coeficientul de reducere “ r “ valori în limitele de mai jos:
r = 0,55 – 0,80 pentru pere•i exteriori;
r = 0,75 – 0,85 pentru plan•ee teras• •i de pod;
r = 0,80 – 0,90 pentru pere•i la rosturi;
r = 0,65 – 0,75 pentru plan•ee peste subsol neînc•lzit, pl•ci pe sol,
plan•ee sub bowindouri •i peste ganguri.
Alegerea valorii coeficientului “ r “ în limitele de mai sus, r•mâne la
latitudinea proiectantului, care va •ine seama de alc•tuirea constructiv• a
elementului de construc•ie, de procentul de pun•i termice •i de gradul de corectare
a acestora.

b.2. Metoda bazat• pe câmpul plan •i spa•ial de temperaturi

Metoda este prezentat• în Normativul C107/3-2005.
Coeficientul r de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale se calculeaz•
cu rela•ia:
- 10 -
1
r= [-] (9.21)
R [∑ (ψ ⋅ l) + ∑ χ ]
1+
A
în care:
A - este aria de calcul, în m2, care poate fi un element de închidere sau o
por•iune din acesta, pe care se g•sesc pun•i termice liniare •i/sau punctuale
(agrafe, dornuri, bol•uri);
• – coeficient specific liniar, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor
termice liniare de pe aria A, în W/mK;
l – lungimea pun•ilor termice liniare, în m;
• – coeficient specific punctual, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor
termice punctuale, în W/K.
Normativul C107/3-2005 cuprinde tabele cu valorile coeficientilor • •i • pentru
diferite alc•tuiri constructive •i pozi•ii reciproce ale elementelor anvelopei
cl•dirilor, pentru grosimi uzuale •i pentru conductivit••i termice conven•ionale ale
materialelor de construc•ie.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I
Curs nr. 5

9.4. PROIECTAREA EXIGEN•ELOR DE PERFORMAN••

HIGROTERMIC• •I A CIRTERIILOR ASOCIATE, ÎN REGIM STA•IONAR
9.4.1. PROIECTAREA EXIGEN•EI DE PERFORMAN•• PRIVIND
CONSUMUL DE ENERGIE NECESAR• ÎNC•LZIRII CL•DIRILOR
Rela•ia edificatoare pentru inginerii constructori •i pentru arhitec•i în
proiectarea exigen•ei de mai sus este cea care ofer• cantitatea de c•ldur•
necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata
de înc•lzire dintr-un an:
θ
24 × G × C × N i − (Q + Q )
an
Qinc = 1000 12 i s [KWh/(m3·an)] (9.7)

în care:
24 este num•rul de ore dintr-o zi;
1000 - transformarea din W în KW;
G - coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii, în W/(m3K).
C –coeficient de corec•ie adimensional, care introduce performan•ele
sistemului de producere •i de distribuire a energiei necesare înc•zirii cl•dirilor.
θ
N 12i - num•rul anual de grade-zile de calcul, corespunz•tor localit••ii

unde este amplasat• cl•direa, calculat pentru temperatura interioar• medie în

perioada de înc•lzire (•i) •i pentru temperatura medie exterioar• zilnic•,
(•eo = + 12 °C), care marcheaz• începerea •i oprirea înc•lzirii, în (K · zile) ;
θ i sunt date în Ghidul GP 058/2000.
Valorile N 12

Qi - aportul de c•ldur• din locuirea cl•dirii, aferent unui m3 din volumul

înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m3·an);
Qs - aportul de c•ldur• provenit din radia•ia solar•, aferent unui m3 din
volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m3·an);
 - 2 -
9.5. PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC• A
CL•DIRII ( G )
Coeficientul global de izolare termic• constituie unul din criteriile de
performan•• privind consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor dup•
cum se poate observa •i din rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• necesar•
pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de
înc•lzire dintr-un an .
Nivelul de izolare termic• global• a cl•dirii este corespunz•tor, dac• se
realizeaz• condi•ia :
G • GN [W/(m3K)]; (9.8)
Aceast• rela•ie este valabil• pentru cl•diri cu destina•ia de locuin•e.
În rela•ia (9.8) semnifica•ia termenilor este urm•toarea:
GN - este coeficientul global normat de izolare termic•, •i a c•rei valori sunt
date în Normativ C 107/1 – 2005, ANEXA 2
Coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii (G) are dou• componente:
G = Gl + G2 [W/(m3K)] (9.9)
în care:
Gl - reprezint• fluxul de c•ldur• pierdut prin transmisie direct•, prin anvelopa
cl•dirii, raportat la volumul înc•lzit •i la gradientul de temperatur• între mediul
interior •i cel exterior, în W/(m3K);
Gl se mai nume•te •i componenta energetic• a coeficientului global de
izolare termic•;
G2 - fluxul de c•ldur• necesar pentru înc•lzirea aerului exterior infiltrat prin
neetan•eit••ile tâmpl•riei exterioare •i prin ventilarea natural• nedirijat• sau
dirijat• a cl•dirii, raportat la volumul inc•lzit al cl•dirii •i la gradientul de
temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m3K);
G2 se mai nume•te •i componenta de calitate a aerului a coeficientului
global de izolare termic•;
 - 3 -
9.5.1. Proiectarea componentei de calitate a aerului a coeficientului global de
izolare termic• - G 2
G2 = 0,34 n W/(m3K) (9.10)
în care :
n – viteza de ventilare natural• a cl•dirii, respectiv num•rul de schimburi
de aer pe or• , în ( h-1 ).
Valorile lui “ n “ se iau din C 107/1 – 2005, ANEXA 1 .
9.5.2. Proiectarea componentei energetice a coeficientului global de izolare
termic•, G 1
Conform defini•iei, componenta energetic• a coeficientului global de izolare
termic• este raportul între fluxul termic •i produsul dintre volumul înc•lzit al cl•dirii
•i diferen•a dintre temperatura aerului interior •i a aerului exterior :
λ ⋅ A (Ti − Te ) λ ⋅ A 1 A
⋅A
Φ d
G1 = = = d =R =R [W / (m3 K) ]
V(Ti − Te ) V(Ti − Te ) V V V

Aceast• rela•ie ar fi valabil• pentru un singur element al anvelopei •i care s• fie

omogen, respectiv s• aib• aceea•i alc•tuire constructiv• pe toat• suprafa•a, f•r•
zone de pun•i termice, deci rezisten•a s• fie unidirec•ional•.
Dac• îns• se •ine seama de faptul c• suprafa•a total• a anvelopei unei
cl•diri se constutuie ca o sum• a tuturor elementelor prin care se pierde fluxul
termic (pere•i exteriori, plan•ee de pod sau teras•, plan•ee peste subsol, pl•ci pe
sol, tâmpl•rie, etc) •i de faptul c• aceste elemente cuprind în alc•tuirea lor •i zone
de pun•i termice, respectiv rezisten•a termic• unidirec•ional• ,,R“ , trebuie
corectat• în func•ie de efectul acestor pun•i termice, rela•ia de mai sus va avea
urm•toarea form• :
 A j ⋅τ J 
∑  R ' 

 = ∑ ( L j ⋅τ j )
'

G1 =  j
[W / (m3 K) ] (9.11)
V V
M•rimile care intervin în rela•ia (9.11), vor fi tratate distinct în capitolele •i
subcapitolele urm•toare . Acestea au urm•toarea semnifica•ie :

- 4 -
Aj -sunt ariile caracteristice ale zonelor anvelopei, respectiv a elementelor
anvelopei (pere•i exteriori, plan•eu sub teras• sau plan•eu de pod dup• caz,
plan•eu peste subsol neînc•lzit sau pivni••, plac• pe sol, tâmpl•rie exterioar• etc)
în m2 .

R 'j - rezisten•ele termice corectate a elementelor anvelopei (vezi

elementele prezentate mai sus), în m2K/W;

τ j – factorul de corec•ie al temperaturilor exterioare ariilor Aj, dat de rela•ia:
Ti − Tuj
τj = [-] (9.12)
Ti − Te

în care:
Ti - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului interior, care pentru
cl•dirile de locuit, în perioada de iarn• este de : +20 ºC;
Te - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului exterior, care pentru
perioada de iarn• se ia din harta climatic•;
Tuj - este temperatura spa•iilor neînc•lzite din cl•dire spre care se pierde
c•ldura, respectiv temperatura în exteriorul suprafe•elor de arie Aj •i se determin•
printr-un calcul de bilan• termic conform C 107/3 – 2005, punctul 8.
V – volumul înc•lzit al cl•dirii, în m3 .
L' j – coeficientul de cuplaj termic corectat, în W/K, conform rela•iei (9.6),

A
respectiv: L' j =
R'
9.5.2.1. Calculul ariilor Aj •i a volumului înc•lzit V al cl•dirii
Ariile elementelor de construc•ie care intr• în alc•tuirea cl•dirii sunt:
- suprafa•a opac• a pere•ilor ;
- suprafa•a ferestrelor •i u•ilor exterioare, precum •i a pere•ilor exteriori
vitra•i •i a luminatoarelor ;
- suprafa•a plan•elor peste ultimul nivel, sub terase sau sub poduri, dup•
caz ;
- suprafa•a plan•eelor peste pivni•e sau subsoluri neînc•lzite ;
- suprafa•a pl•cilor în contact cu solul ;
-5-
- suprafa•a pere•ilor în contact cu solul ;
- suprafa•a pere•ilor •i a plan•eelor care separ• volumul înc•lzit al
cl•dirii, de spa•ii adiacente neînc•lzite ;
Aceste arii se determin• astfel :
a.) Ariile pere•ilor se calculeaz• pe baza urm•toarelor dimensiuni :
- pe orizontal•, dimensiunile interioare ale pere•ilor exteriori (perimetrul
cl•dirii m•surat pe fa•a interioar• a pere•ilor exteriori);
- pe vertical•, între fa•a superioar• a pardoselii de la primul nivel înc•lzit
pân• la fa•a interioar• a tavanului ultimului nivel înc•lzit;
b.) Ariile tâmpl•riei – conform dimensiunilor nominale ale golurilor ;
c.) Ariile orizontale pentru plan•ee: se calculeaz• pe baza dimensiunilor
conturului interior al pere•ilor exteriori, ignorându-se existen•a pere•ilor interiori
structurali sau nestructurali ;
Aria anvelopei cl•dirii se calculeaz• ca suma tuturor ariilor elementelor de
construc•ie perimetrale ale cl•dirii prin care au loc transferuri de c•ldur•.
Volumul cl•dirii “ V “ – reprezint• volumul delimitat, pe contur, de fe•ele
interioare ale elementelor de construc•ie perimetrale.
9.5.2.2. Calculul rezisten•ei termice corectate •i a coeficientului de
cuplaj termic corectat
La elementele de construc•ie cu alc•tuire neomogen• pe dou• sau trei
direc•ii m•rimile de mai sus se calculeaz• •inând seama de influen•a pun•ilor
termice asupra devierii fluxului de c•ldur• de la normal• pe suprafa•a lor. În
situa•ia de mai sus sunt aproape toate elementele anvelopei cl•dirilor, cu sau f•r•
zone vitrate.
Pentru o suprafa•• de arie A cu alc•tuire caracteristic• neomogen• pe ariile
componente Aj, rezisten•a termic• corectat• •i coeficientul de cuplaj termic au
expresiile:
R′ = r ⋅ R [m2K/W] (9.13)
L′ = RA′ [W/K] (9.13‘)

- 6 -
în care :
R este rezisten•a termic• unidirec•ional•, calculat• în câmp curent, respectiv
în zona cu alc•tuire predominant•, în m2K/W;
r – coeficientul de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale •inând
seama de influien•a defavorabil• a pun•ilor termice;
A = aria elementului anvelorpei, elementul ,,j” cu alc•tuiri constructive
diferite.
Pentru a se determina rezisten•ele termice corectate respectiv coeficientul
de cuplaj termic corectat, trebuie mai întâi s• determin•m rezisten•a termic• •i
coeficientul de cuplaj termic ca m•rimi unidirec•ionale, pe zone caracteristice a
unui element de construc•ie sau pe tip de element de construc•ie .
9.5.2.2.1. Calculul rezisten•ei termice (R) •i a coeficientului de cuplaj
termic (L) ca m•rimi unidirec•ionale.
a.) cazul elementelor de construc•ii omogene (fig.9.1)

Ti >Te

Ti
Tsi

q
Te
Tse
I II III

d
λ

Fig.9.1
 Rela•ia general• de calcul a rezisten•ei termice care se opune propag•rii
fluxului de c•ldur• unidirec•ional, între dou• ambian•e, separate de un element de
construc•ie omogen este de forma:

R = Rsi + Rs + Rse (m2K/W) (9.14)

- 7 -
Coeficientul de cuplaj termic este dat de raportul:
A
L= [W/K] (9.15)
R
În rela•iile 9.14 •i 9.15 m•rimile au semnifica•iile:

R Si - este rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• între mediul interior •i

fa•a interioar• a elementului de construc•ie •i este dat• de rela•ia:
1
Rsi = (m2K/W) (9.16)
αi

α i - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a interioar• a elementului de închidere,
când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a interioar• a elementului (Tsi) •i
temperatura mediului interior (Ti ) este egal• cu unitatea.
RSe -rezisten•a la schimbul de c•ldur• între suprafa•a exterioar• •i mediul
exterior •i este dat• de relatia:
1
Rse = (m2K/W) (9.17)
αe

α e - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a exterioar• a elementului de închidere,
când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a exterioar• a elementului (Tse) •i
temperatura mediului exterior (Te) este egal• cu unitatea.
RS - rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• prin conduc•ie, prin elementul
de construc•ie de grosime “ d “ •i conductivitate λ , este dat• de rela•ia:
d
Rs = (m2K/W) (9.18)
λ
Valorile coeficien•ilor •i •i •e •i ale rezisten•elor termice Rsi •i Rse sunt date
în Normativ C 107/3 – 2005 .
 Valorile coeficientului de conductivitate termic• • pentru gama uzual• de
materiale de construc•ie sunt prezentate în Normativ C 107/3 – 2005

- 8-
b) – cazul elementelor de construc•ie stratificate, cu straturi
perpendiculare pe fluxul termic (fig.9.2)
Este situa•ia cea mai des întâlnit• în cazul elementelor de construc•ie,
deoarece nici un element de construc•ie nu este alc•tuit doar dintr-un singur strat .
Rezisten•a termic• însumeaz• rezisten•ele termice ale celor trei medii, cu
observa•ia c• pentru mediul al II-lea, rezisten•a la permeabilitate termic• este
suma rezisten•elor straturilor componente. Ca urmare, rezisten•a termic•
unidirectional• este dat• de rela•ia:
R = Rsi + •Rsj + Rse [m2K/W] (9.19)

d1 d2 d3 d
În rela•ia de mai sus ∑ R sj = + + + ⋅⋅⋅⋅⋅ + j
λ1 λ 2 λ 3 λj

II
I III
λ1 λ2 λj λ3

Ti
Tsi T1
T2
q
Tj
Tse
Te

d1 d2 dj d3

Fig. 9.2

Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15

 În cazul în care în alc•tuirea constructiv• intervin straturi de grosime
variabil•, cum sunt straturile de beton de pant•, acestea se introduc în calcul cu
grosimea medie.

- 9-

b– cazul elementelor de construc•ie cu straturi de aer

În acest caz rezisten•a termic• în mediul II, cuprinde •i rezisten•a Ra a
straturilor de aer.
R = Rsi + •Rsj + •Rai + Rse [m2K/W] (9.20)

Rezisten•a Rai a straturilor de aer se calculeaz• conform Normativului

C107/3-2005, Anexa E
Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15.
B.Calculul rezisten•ei termice corectat• ( R' )
b.Calculul rezisten•ei termice corectat• utilizând coeficientul de reducere ,,r“
b.1. Metoda bazat• pe experien•a de proiectare
Coeficientul ,, r ”, este un coeficient prin care se poate evalua o reducere a
rezisten•ei termice unidirec•ionale (în câmp curent), reducere datorat• influen•ei
pun•ilor temice.
Pentru fazele preliminare de proiectare (PAC, PT) •i pentru cl•diri de mic•
importan•• sau cu repetabilitate redus•, Normativul C107/1-2005 recomand•
pentru coeficientul de reducere “ r “ valori în limitele de mai jos:
r = 0,55 – 0,80 pentru pere•i exteriori;
r = 0,75 – 0,85 pentru plan•ee teras• •i de pod;
r = 0,80 – 0,90 pentru pere•i la rosturi;
r = 0,65 – 0,75 pentru plan•ee peste subsol neînc•lzit, pl•ci pe sol,
plan•ee sub bowindouri •i peste ganguri.
Alegerea valorii coeficientului “ r “ în limitele de mai sus, r•mâne la
latitudinea proiectantului, care va •ine seama de alc•tuirea constructiv• a
elementului de construc•ie, de procentul de pun•i termice •i de gradul de corectare
a acestora.

b.2. Metoda bazat• pe câmpul plan •i spa•ial de temperaturi

Metoda este prezentat• în Normativul C107/3-2005.
Coeficientul r de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale se calculeaz•
cu rela•ia:
- 10 -
1
r= [-] (9.21)
R [∑ (ψ ⋅ l) + ∑ χ ]
1+
A
în care:
A - este aria de calcul, în m2, care poate fi un element de închidere sau o
por•iune din acesta, pe care se g•sesc pun•i termice liniare •i/sau punctuale
(agrafe, dornuri, bol•uri);
• – coeficient specific liniar, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor
termice liniare de pe aria A, în W/mK;
l – lungimea pun•ilor termice liniare, în m;
• – coeficient specific punctual, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor
termice punctuale, în W/K.
Normativul C107/3-2005 cuprinde tabele cu valorile coeficientilor • •i • pentru
diferite alc•tuiri constructive •i pozi•ii reciproce ale elementelor anvelopei
cl•dirilor, pentru grosimi uzuale •i pentru conductivit••i termice conven•ionale ale
materialelor de construc•ie.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

Curs nr. 7

Continuare curs nr.6

9.8. APORTUL DE C•LDUR• INTERN•
La cl•dirile de locuit aportul de c•ldur• intern• specific se va considera cu
valoarea: Qi = 7 kW h / (m3 . an)
9.9. APORTUL DE C•LDUR• PROVENIT DIN RADIA•IILE SOLARE
Aportul de c•ldur• util• specific al radia•iei solare se calculeaz• cu rela•ia :
A Fij
Qs = 0,40 ∑I Gj ⋅ gi ⋅
V
( kWh / m3 . an )

În care:
Qs – cantitatea de c•ldur• datorat• radia•iei solare, recep•ionat• de o cl•dire,
pe durata sezonului de înc•lzire, pe un m3 volum înc•lzit;
I GJ - radia•ia solar• global• disponibil• corespunz•toare unei orient•ri
cardinale “ j “ , [ kWh / (m2 . an ) ];
gi – gradul de penetrare a energiei prin geamurile ,, i “ ale tâmpl•riei.
exterioare;
AFij - aria tâmpl•riei exterioare prev•zut• cu geamuri clare de tipul ,, i “ •i

dispus• dup• orientarea cardinal• ,, j “ [ m 2 ];

V – volumul interior, înc•lzit – direct sau indirect – al cl•dirii [ m3 ];
9.9.1. Radia•ia solar• global• disponibil• ( I GJ )

Se determin• cu rela•ia :
24
I Gj = D12 ⋅ I Tj [ kWh / m2. an ]
1000
În care :
D12 - durata conven•ional• a perioadei de înc•lzire.
Duratele conven•ionale ale perioadei de înc•lzire D12 se dau, pentru 80 de
localit••i din România, în normativ C107/1-2005 tabel 7.1, respectiv în Ghidul GP
058 – 2000, tabel 4.1.
 - 2 -
I Tj - intensitatea radia•iei solare totale, cu valori în func•ie de orientarea

cardinal• ,, j “ •i de localitatea în care este amplasat• cl•direa [ W / m2 ];

Valorile medii ale intensit••ii solare totale ( ITj ), pe un plan vertical cu orientarea
,, j “ , precum •i pe un plan orizontal, pentru 30 localit••i din România, sunt
precizate în normativ C107/1-2005 tabel 7.2, •i în Ghidul GP 058 – 2000, tabel
4.2.
Pentru cl•dirile amplasate în localit••i care nu sunt cuprinse în tabelele mai
sus precizate, valorile intensit••ii radia•iei solare totale ITj se pot determina prin

medierea valorilor corespunz•toare celor mai apropiate 3 localit••i.

9.9.2. Gradul de penetrare a energiei solare ( gi ), prin geamurile clare ale
tâmpl•riei exterioare conform Ghidul GP 058 – 2000.
9.9.3 Aria tâmpl•riei exterioare ( AFij )

Aria tâmpl•riei exterioare prev•zut• cu geamuri clare ( AFij ), se va calcula pe

baza dimensiunilor nominale ale golurilor din pere•i . La tâmpl•riile exterioare la
care aria liber• a geamurilor (Ag) este mai mic• decât 60 % din aria tâmpl•riei
respective (AFj), aria necesar• se va considera în calcule astfel: AF = 1,5 Ag
Dac• aria tâmpl•riei exterioare (AFj ) este mai mare decât dublul ariei p•r•ii
opace (APj ) a respectivului perete, aria tâmpl•riei exterioare care se va considera
în calcule, se va limita la valoarea: AFj = 2/ 3 (AFj + A Pj ) [ m2 ]
9.10.NECESARUL ANUAL DE C•LDUR• ÎN CONDI•II COMPARABILE
Pentru calcule comparative, precum •i pentru verificarea încadr•rii cl•dirilor
de locuit în valorile normate, se consider• urm•toarii parametrii (climatici •i de
exploatare a instala•iei de înc•lzire ) unifica•i la valori considerate medii pe •ar• :
- num•rul de grade zile de calcul : N12θi = N 1220 = 3400 K . zile;
- radia•ia solar• global• : IGj = IGE = 210 kWh/(m2. an );
- coeficientul de corec•ie: C = 0.9.
In aceste condi•ii, rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• devine:
 = 73,44 G - 7 + ∑ (g i ⋅ A Fi )
84
an
Qinc [ kWh/m3 . an ]
 V 

- 3 -
În care semnifica•ia termenilor este cea descris• în capitolele •i punctele tratate
anterior .
9.11. NECESARUL ANUAL DE C•LDUR• PENTRU ÎNC•LZIRE –
VALOARE NORMAT•
Valorile normate ale necesarului de c•ldur• pe m3 de volum înc•lzit (QN) se
dau în func•ie de raportul A / V (tabel 7.3 din normativ C107/1-2005 •i tabel 4.3
din ghid GP 058 – 2000).
A – aria anvelopei cl•dirii de locuit;
V - volumul interior, înc•lzit, al cl•dirii.
În calculul de verificare se va respecta condi•ia obligatorie ca necesarul
anual de c•ldur•, indiferent de reala•ia de calcul utilizat•, trebuie s• fie mai mic
decât necesarul de c•ldur• normat, astfel :
Q • QN1 – pentru cl•dirile proiectate dup• data intr•rii în vigoare a ghidului
GP 058 – 2000, dar înainte de 01.01.2006;
Q • QN2 – pentru cl•dirile proiectate dup• 01.01.2006;
În cazul în care se dore•te ca necesarul anual de c•ldur• s• fie raportat la
metru p•trat de arie util•, se folosesc rela•iile de calcul
Q = 3,125 Q [ kWh / ( m2 . an ) ]
2
QN = 3,125 QN [kWh / ( m . an ) ]

În care :
Q - necesarul anual de c•ldur• aferent unui metru p•trat de arie util•,

[ kWh / ( m2 . an ) ];
QN = necesarul anual de c•ldur• , normat , aferent unui metru p•trat de

arie util• [ kWh / ( m2 . an );

10. R•SPUNSUL CL•DIRILOR LA DIFUZIA VAPORILOR DE AP•
R•spunsul cl•dirilor la difuzia vaporilor de ap• este definit de riscul de condens
pe suprafa•a interioar• a elementelor anvelopei cl•dirilor (condensul superficial) •i
de gradul de umezire general• în structura acestora (condensul structural) .

- 4 -
10.1. No•iuni generale legate de umiditate •i difuzia vaprilor de ap•
10.1.1. Umiditatea materialelor
Umiditatea materialelor se poate exprima sub urm•toarele forme:
- Prin raportare la mas•, umiditatea relativ• se exprim• cu rela•ia :
G 1- G 2
Ug = ⋅ 100% ,
G2
G1 - masa materialului în stare umed•, în grame;
G 2 - masa materialului în stare uscat•, în grame;
- Prin raportare la volum , umiditatea relativ• se exprim• cu rela•ia :
Va
Uv = ⋅ 100 [ % ],
Vm
Va - volumul de ap• din material, în m3;
Vm - volumul materialului, în m3
10.1.2. Umiditatea aerului
Aceasta se poate exprima în mai multe moduri :
a. Umiditatea absolut• a aerului, la o temperatur• dat•, în g / m3 - care se
mv
exprim• prin raportul : Ua = [g / m3 ]
V
m v - masa vaporilor de ap•, în grame;
V – volumul aerului, în m3
De fapt umiditatea absolut• reprezint• cantitatea de vapori de ap• care se
g•se•te într-un m3 de aer la o temperatur• dat•.
b.Umiditatea absolut• de satura•ie ( Uas ): exprimat• în g / m3, reprezint•

cantitatea maxim• de vapori de ap• pe care o poate re•ine un m3 de aer la o

temperatur• dat•.
Deci Uas = max Ua [g / m3 ]
 c. Umiditatea relativ• a aerului: [ ϕ (%)], la o temperatur• dat• se exprim•
în procente •i indic• gradul de înc•rcare a aerului cu vapori de ap• în raport cu
situa•ia limit• (de satura•ie).
- 5 -
Ua
Se calculeaz• cu rela•ia : ϕ = . 100 [ % ]
Uas
Pentru aerul interior umiditatea relativ• se noteaz• cu ϕi [ % ], iar pentru
cel exterior ϕ e [ % ].
10.1.3. Presiunea vaporilor de ap• din aer
Pentru definirea presiunii vaporilor de ap• din aer se utilizeaz• no•iunea de:
a. Presiune par•ial• ( P ), m•surat• în pascali (Pa): este presiunea pe care
ar avea-o vaporii de ap• con•inu•i într-un metru cub de aer, la o temperatur• dat•,
care corespunde unei umidit••i absolute Ua •i are urm•toarea expresie :
T
P= Ua [ Pa ] în care T este temperatura aerului.
289
b. Presiunea de satura•ie a vaporilor de ap• ( Ps ) •i se m•soar• în Pa.
Este presiunea pe care ar avea-o vaporii de ap• con•inu•i într-un metru cub de
aer care •i-a atins concentra•ia de satura•ie.
Presiunea de satura•ie a vaporilor de ap• ( Ps ) corespunde unei umidit••i
absolute de satura•ie Uas •i are urm•toarea expresie:
T
Ps = Uas [ Pa ]
289
Valorile presiunilor de satura•ie Ps , sunt date în Normativ C 107/ 6 – 2002 , la
valori de temperature date (Tabelul B.1).
Ua Ua ϕ P U
•tiind : ϕ = . 100 ⇒ = , dar •tim c• = a
Uas Uas 100 Ps Uas
ϕ P ϕ ⋅ Ps
Atunci vom avea : = ⇒ P=
100 Ps 100
Deci dac• se cunosc umiditatea relativ• ϕ [ % ] •i temperatura aerului T, în
func•ie de care se extrage din tabele din Normativul C 107 /6 – 2002, presiunea
de satura•ie Ps , se poate calcula presiunea par•ial• real• a vaporilor de ap•
ϕ ⋅P
astfel : Pe = e se [ Pa ]
100

-6-
ϕi ⋅ Psi
Pi = [ Pa ]
100
Pe , Pi - presiunea par•ial• a vaporilor de ap• din aerul exterior, respectiv din
aerul interior;
ϕ e , ϕi - umiditatea relativ• a aerului exterior, respectiv a aerului interior;
Pse , Psi - presiunea de satura•ie a vaporilor de ap• din aerul exterior,
respectiv din aerul interior;
10.1.4. Difuzia vaporilor de ap• prin elementele de construc•ie –
Rezisten•a la permeabilitate la vapori
Conform Normativ C 107/6 –2002 •i STAS 6472/4–89, rezisten•a la
permeabilitate la vapori ( R v ), a elementelor de construc•ie realizate dintr-un
material omogen, se determin• cu rela•ia : R v = d j ⋅ µ dj ⋅ M [m/s]

d j - grosimea stratului (grosimea materialului) [ m ] ;

µ dj -factorul rezisten•ei la permeabilitate la vapori a materialului (este

adimensional), este prezentat în tabelul A.1 din ANEXA A a Normativului

C107/6-2002, respectiv tabelul A.2 din ANEXA A, pentru bariere contra vaporilor
(folii stratificate, pelicule);
M – coeficient de difuzie a vaporilor de ap• în aer având valoarea
de: 54 x 10 8 [s – 1 ];
Rezisten•a la permeabilitate la vapori a stratului de aer din elementele de
construc•ie se consider• egal• cu zero .
De asemenea valorile R vi •i R ve , care reprezint• rezisten•ele la trecerea
vaporilor la suprafa•a •i de la suprafa•a elementelor de construc•ie sunt
nesemnificative fa•• de rezisten•a R v prin material •i de aceea se neglijeaz• .
 10.1.5. Condensul vaporilor de ap• în cl•diri
Condensarea vaporilor de ap• reprezint• fenomenul fizic de transformare a
acestora din stare gazoas• în stare lichid•, condensul fiind apa lichid• rezultat•.

- 7 -
Condensul apare atunci când umiditatea relativ• devine 100 % .
•tiind c• umiditatea relativ• ϕ , are urm•toarea rela•ie :

Ua P
ϕ= = , înseamn• c• • = 100 % când Ua = Uas sau P = Ps
Uas Ps
10.1.5.1. Condensul pe suprafa•a interioar• a elementelor de închidere a
cl•dirilor
Dac• temperatura de pe suprafa•a interioar• a elementelor de închidere a
cl•dirii scade în asemenea m•sur• fa•• de cea a aerului interior, încât coincide cu
temperatura pentru care concentra•ia real• a vaporilor din aerul interior se
transform• în concentra•ie de satura•ie, începe fenomenul de condens.
Temperatura respectiv• se nume•te temperatur• de rou• „ θ r ”. Aceast•
temperatur• de rou• este dat• în Normativ C 107/3 –2005 – Anexa B, în func•ie
de temperatura interioar• Ti •i de umiditatea relativ• a aerului interior ϕi .
Deci pentru a nu exista condens trebuie ca temperatura minim• Tsi min în
orice punct de pe aceast• suprafa•• s• fie mai mare decât temperatura de rou•,
respectiv : Tsi min > θ r
10.1.5.2. Condensul vaporilor de ap• în structura elementelor de
construc•ie
Condensul în structura intern• a elementelor de închidere se produce atunci
când temperatura din interiorul peretelui devine egal• cu cea de rou• ( θ r ) sau
mai mic•, respectiv dac• presiunea par•ial• P este egal• sau mai mare decât
presiunea de satura•ie Ps .
10.1.5.2.1. Calculul difuziei de vapori de ap• prin elementele de
construc•ie
Verificarea comport•rii elementelor de construc•ie la difuzia de vapori de ap• ,
cuprinde urm•toarele etape:
a. verificarea neacumul•rii progresive de ap•, de la an la an, ca urmare a
condens•rii vaporilor de ap• în interiorul elementului de construc•ie;

- 8 -
b. stabilirea temperaturii aerului exterior de la care apare condensul •i
determinarea localiz•rii zonei de condens;
c. calculul cantit••ilor de ap• provenite din condensarea vaporilor în masa
elementului de construc•ie, în perioada rece a anului ;
d. calculul cantit••ilor de ap• ce se evapor• din masa elementului de
construc•ie în perioada cald• a anului ;
e. calculul cre•terii umidit••ii relative masice a materialului în care se
produce acumularea de ap• ;
Dintre etapele prezentate mai sus se va prezenta doar cea precizat• la
punctul ,, a “ .
Verificarea neacumul•rii progresive de ap•, de la an la an, ca urmare a
condens•rii vaporilor de ap• în interiorul elementului de construc•ie.
Aceast• verificare se face pe cale grafo-analitic• astfel:
1. Stabilirea parametrilor climatului interior •i exterior, func•ie de zona climatic•
unde este amplasat• cl•direa •i de destina•ie: Ti (temperatura interioar• conform
destina•iei cl•dirii), Te (temperatura exterioar• conform zonei climatice în care
este amplasat• cl•direa, •i (umiditatea relativ• interioar•), •e (umiditatea realtiv•
exterioar•),Tem (temperatura exterioar• medie conform zon• climatic•), Rsi •i
Rse;
2. Se stabilesc rezisten•ele termice unidirec•ionale Rs ale tuturor straturilor
componente ale elementului de construc•ie: Rs1 ; Rs2 ; Rs3 ……Rsn ; [m2K/W]
3. Se determin• rezisten•a termic• unidirec•ional• pentru elementul de
construc•ie: R = Rsi + •Rs + Rse ; [m2K/W]
 4. Se stabile•te varia•ia temperaturilor Tk, în interiorul elementului de
construc•ie prin determinarea temperaturilor pe suprafa•a fiec•rui strat K,
considerându-se temperatura exterioar• egal• cu temperatura exterioar• medie
anual• Tem; Rela•ia de calcul este urm•toarea:
Ti − Tem
Tsi = Ti – Rsi [ºC]
R
Ti − Tem K
Tk = Ti –
R
( Rsi + ∑R
j =1
SK ) (ºC)

- 9 -
Ti − Tem n
Tse = Ti –
R
( Rsi + ∑R
j =1
SK ) (ºC)

5. Se determin• pentru fiecare din temperaturile aferente acestor suprafe•e din

normativ C107/6-2002, table B, presiunile de satura•ie Ps; Pentru Tem, se
determin• Psem aferent.
6. Se determin• rezisten•a la permeabilitate la vapori Rv pentru fiecare strat în
parte •i pentru intreg elementul de construc•ie:
Rvk = dk · •Dk · M (m/s)
Rvo = • Rvk = • ( dk · •Dk ) M [m/s]
7. Se calculeaz• valorile corectate ale presiunilor de satura•ie cu urm•toarea
rela•ie:
2
 K

 si ∑ RSK
R + 
Psk,cor = Psk + • ⋅  j =1 
 [Pa]
R
 
 

în care factorul de corec•ie • are valorile:

• = 172 Pa, pentru zona I-a climatic•; • = 162 Pa, pentru zona II-a
climatic•;
• = 142 Pa, pentru zona III-a climatic•; • = 132 Pa, pentru zona IV-a
climatic•;
Valoarea medie anual• a presiunii de satura•ie corectat• Pse cor, a vaporilor
din aerul exterior, corespunz•toare temperaturii medii anuale Tem, se calculeaz•
cu rela•ia: Pse cor = Psem + • [ Pa]
în care valoarea factorului • este aceea•i de mai sus.
8. Se calculeaz• presiunile par•iale ale vaporilor de ap• din aerul interior •i
ϕ i ⋅ Psi ϕ e ⋅ Pse cor
exterior cu rela•iile: Pi = [Pa] ; Pe cor = [Pa]
100 100
9. Se reprezint• grafic elementul de construc•ie, amplasându-se pe orizontal•
rezisten•ele la permeabilitate la vapori ale straturilor componente, iar pe vertical•
presiunile de vapori.

- 10 -
10. Se construie•te curba de varia•ie a presiunilor de satura•ie corectate a
vaporilor de ap• din interiorul elementului de construc•ie •i din aerul exterior.
11. Se construie•te linia presiunilor par•iale P, prin unirea punctului Pi de pe
suprafa•a interioar• a elementului de construc•ie cu Pe (Pe cor).
Pozi•ia reciproc• a curbelor psk,cor •i pk poate fi urm•toarea :
a) curba Pk < Psk,cor , pe toat• grosimea elementului de anvelopa;
În aceast• situa•ie nu exist• risc de condens.
b) curba pk = psk,cor , într-un punct de tangen•• din structura elementului
de anvelop•;
În aceast• situa•ie exist• un plan de condensare pozi•ionat la abscisa
din punctul de tangen•• al curbelor Pk = Psk,cor = Psc;
c) curba pk > psk,cor, într-un domeniu din structura elementului de
anvelop•.
În aceast• situa•ie pentru condi•iile de calcul date exist• o zon• de
condensare cu grosimea dw care începe în punctul de tangen•• Psc1 •i se
termin• în punctul de tangen•• Psc2. Tangentele la curba psk,cor se duc din
punctele de intrare •i de ie•ire ale dreptei pi , pe.
- 11 -
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I
Curs nr. 8

11. INFRASTRUCTURA CLADIRILOR

Infrastructura , este partea din structura de rezisten•• a cl•dirii situat• sub
cota ± 0,00, •i cuprinde funda•iile, elementele constructive ale subsolului •i
plan•eul peste subsol, respectiv numai funda•iile în cazul cl•dirilor f•r• subsol.
11.1. FUNDATII
11.1.1.Notiuni generale despre fundatii
Funda•ia reprezint• un subansamblu structural proiectat s• preia înc•rc•rile
care ac•ioneaz• asupra construc•iei •i s• le transmit• la terenul de fundare;
Alegerea tipului de funda•ie presupune luarea în considerare a urm•torilor
factori:
a. Sistemul structural al construc•iei, respectiv;
b. Condi•iile de teren;
c. Condi•iile de exploatare a construc•iei;
d. Condi•iile de execu•ie a infrastructurii.
Stabilirea, respectiv identificarea tuturor factorilor preciza•i mai sus este
necesar•, deoarece presiunile ce se dezvolt• la nivelul t•lpii funda•iei (datorit•
înc•rc•rilor exterioare) nu trebuie s• dep••easc• capacitatea portant• a terenului
de fundare, deforma•iile terenului s• fie compatibile cu cele ale construc•iei, iar
eforturile unitare din corpul funda•iei s• nu dep••easc• rezisten•a materialului din
care aceasta este alc•tuit•.
Având precizate toate aceste elemente, prin proiectarea funda•iilor trebuie
rezolvate urm•toarele probleme :
- stabilirea cotei de fundare;
- alegerea sistemului de fundare;
- dimensiunile propriu-zise ale funda•iilor.
11.1.2. FACTORII CE DETERMINA ALEGEREA COTEI DE FUNDARE
Adâncimea de fundare , notata Df reprezint• distan•a de la talpa funda•iei
pân• la cota terenului natural sau sistematizat din jurul construc•iei.
 - 2 -
Adâncimea de fundare depinde de mai mul•i factori, dintre care cei mai
importanti sunt legati de :
a. capacitatea portant• •i deformabilitatea terenului;
b. destinatia tehnologica a constructiei;
Astfel în cazul cl•dirilor f•r• subsol, adancimea de fundare Df se m•soar•
de la nivelul terenului natural sau amenajat din zona fundatiei, pân• la talpa
acesteia, iar la cl•dirile cu subsol, adâncimea minim• de fundare pentru pere•ii
exteriori ai cl•dirilor, Dfi, dep••e•te nivelul pardoselii subsolului, cel pu•in cu
valorile :
- 1,0 m în cazul subsolurilor neînc•lzite
- 0,5 m în cazul subsolurilor înc•lzite

c. Adâncimea de înghe•
Terenul este supus pe o anumit• adâncime varia•iilor sezoniere de
temperatur•, respectiv , ciclurilor repetate de înghe•-dezghe•.
Pentru a preveni apari•ia acestui aspect defavorabil pentru funda•ie, este
necesar ca talpa acesteia s• fie amplasata sub adâncimea de înghe• cu cca 10 –
20 cm .
Adâncimea pe care se resimte influen•a ciclurilor repetate înghe•-desghet,
este definit• “ adâncime maxim• de înghe• “ – Exista o zonare în •ara noastr•,
în func•ie de adâncimea de înghe•.
- 3 -
d. Cota de fundare a construc•iilor invecinate
Exista diverse situatii in care constructiile noi trebuie realizate în apropierea
unor constructii existente.In astfel de cazuri sistemul nou de fundare nu trebuie s•
exercite asupra funda•iilor vecine st•ri de solicitare sau de deforma•ii
suplimentare.
Pentru aceasta se recomanda ca t•lpile fundatiilor al•turate s• fie la aceea•i
cot• de fundare.
e. în•l•imea minim• constructiv• a funda•iei.
11.1.3. Clasificarea funda•iilor
- dup• adâncimea de fundare sunt: funda•ii directe (de mic• adâncime
sau de suprafa••) •i funda•ii indirecte (de adâncime mare).
Funda•iile directe (de suprafa••) se clasific• astfel:
- dup• forma constructiv•: funda•ii continue sub ziduri, diafragme
funda•ii izolate sub stâlpi, funda•ii sub form• de t•lpi încruci•ate, (re•ele de
grinzi),funda•ii radier general – plac• (dal•) simpl•, plac• (dal•) cu grinzi,
funda•ii sub ziduri cu desc•rcare pe reazeme izolate;
- dup• material: din beton (simplu, ciclopian, armat), piatr• natural• sau
artificial•, p•mânt stabilizat etc.;
- dup• modul de lucru: funda•ii rigide (cele din beton simplu sau zid•rie)
•i elastice (cele din beton armat);
- dup• tehnologia de execu•ie: monolite •i prefabricate;
- dup• pozi•ia fa•• de nivelul apelor subterane: deasupra (executate
în uscat) •i sub nivelul apei freatice.
Funda•iile de adâncime, pot fi pe pilo•i, pe chesoane sau pe coloane.
11.1.4.FUNDA•II DIRECTE
11.1.4.1. Funda•iile directe- continue se prev•d sub pere•i portan•i •i
autoportan•i (diafragme) din zid•rie sau beton. Pot fi rigide, elastice, cu talp• •i
cuzinet •i cu desc•rc•ri pe reazeme izolate (cand se numesc grinzi de
fundatii).

- 4 -
a) Funda•ii continue rigide. Se utilizeaz• în cazul structurilor cu pere•i
din zid•rie sau beton la cl•diri cu pu•ine niveluri.
L••imea funda•iei se stabile•te prin calcul în func•ie de:
- calculul terenului de fundare la eforturile transmise de funda•ie, astfel încât
presiunile la contactul între funda•ie •i teren s• aib• valori acceptabile;
- grosimea peretelui sau a soclului care reazem• pe funda•ie:
B > b+10 cm sau B > Bs +10 cm;
- dimensiunile minime necesare pentru executarea s•p•turilor
În•l•imea soclului •i a blocului de funda•ie va fi de minim 40 cm.
Aceste funda•ii se numesc rigide pentru c• sunt nearmate, îns• pentru a
mic•ora eforturile unitare de întindere (pentru a putea fi preluate de betonul
simplu) este necesar ca s• fie îndeplinit• condi•ia:
tg • > tg • min ; tg • = Hf / a
Valorile minime tg • sunt cele din tabelul 11.2 de mai jos
Tabel 11.2
Presiunea efectiv• pe Valori minime tg • func•ie de clasa betonului
teren (kPa) C4/5 C8/10 sau mai mare
200 1,15 1,05
250 1,30 1,15
300 1,40 1,30
350 1,50 1,40
400 1,60 1,50
600 2,00 1,85
 - 5 -

Funda•iile bloc cu o singur• treapt• se recomand• atunci când l••imea

funda•iei B dep••e•te l••imea peretelui sau a soclului cu cel mult 5,0 ÷ 15,0 cm de
fiecare parte.
În situa•iile în care l••imea funda•iei B dep••e•te l••imea peretelui cu mai
mult de 15 cm de fiecare parte se recomand• solu•ia de funda•ie bloc de beton
cu trepte (maxim 3 trepte), a c•ror în•l•ime minim• este de 30 cm, în•l•imea
treptei inferioare este de minim 40 cm, fiind necesar• la determinarea blocului •i a
treptelor, respectarea valorii tg • min, respectiv:
tg • >tg • min. Valorile pentru tg • min conform tabel 11.2.

- 6 -
b) Funda•ii continue tip bloc •i cuzinet. În acest caz funda•ia este format•
dintr-un bloc continuu din beton simplu •i un cuzinet continuu (sau centur•) din
beton armat. Aceste funda•ii se prev•d în special la structurile cu diafragme din
beton armat monolit.

În•l•imea treptei este de minim 40 cm la blocul de beton cu o treapt•;

Blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a c•ror în•l•ime minim• este
de 30 cm, în•l•imea treptei inferioare este de minim 40 cm.
 Clasa betonului este de minim C4/5; dac• în bloc sunt prev•zute arm•turi
pentru ancorarea cuzinetului clasa betonului este de cel pu•in C 8/10;
În•l•imea blocului de beton se stabile•te astfel încât tg • s• respecte
valorile minime din tabelul 11.2.; aceast• condi•ie trebuie respectat• •i în cazul
blocului realizat în trepte;
- 7 -
Cuzinetul se realizeaz• cu form• prismatic• •i se recomand• urm•toarele
intervale pentru raportul Bc /Bf :
- bloc de beton cu o treapt•: Bc /Bf = 0,50÷ 0,65
- bloc de beton cu mai multe trepte: Bc /Bf = 0,40 ÷ 0,50
În•l•imea cuzinetului Hc va respecta urm•toarele valori minime:
Hc • 30 cm ; Hc/Bc • 0,25
tg• • 0,65 (tg• = Hc/a); dac• tg• • 1,0 nu mai este necesar• verificarea
cuzinetului la for•• t•ietoare;
Clasa betonului este de minim C 8/10; Armarea centurii (cuzinetului) se
realizeaz• cu arm•turi de rezisten•• dispuse pe l••ime •i arm•turi de
reparti•ie în sens longitudinal. În cazul unor înc•rc•ri orizontale mari este
posibil s• fie necesar• ancorarea centurii în talp•. Procentul minim de
armare este de 0,10% pentru ar•turi OB37 •i 0,075% pentru arm•turi PC52.
Diametrul minim al arm•turilor este de 10 mm iar distan•a maxim• între
arm•turi va fi de 25 cm •i distan•a minim• va fi de 10 cm.
c) Funda•ii continue elastice
Se realizeaz• din beton armat, fiind prev•zute în special la cl•diri având mai
mult de 5 niveluri cu structura din diafragme din beton monolit sau panouri mari.
 - 8 -

Funda•iile continue elastice se recomand• în cazul înc•rc•rilor mari

transmise unui teren de fundare care are rezisten•e mici sau care este neuniform.
În sec•iune transversal• talpa funda•iei este prismatic•, cu evaz•ri sau cu
supraîn•l•are •i evaz•ri, în func•ie de m•rimea înc•rc•rilor •i caracteristicile
mecanice ale terenului de fundare.
 Funda•ia cu talp• dreptunghiular• se adopt• în cazul unor înc•rc•ri relativ
mici. Pentru asigurarea rigidit••ii necesare •i repartizarea uniform• a presiunilor
pe teren, se impune în•l•imea minim• astfel ca raportul Hf/Bf s• aib• valorile
minime conform tabelului de mai jos (tabel 11.3):

- 9 -
Tabel 11.3
Presiunea H/B minim pentru care nu este necesar• H/B minim pentru
efectiv• maxim• verificarea la for•• t•ietoare a funda•iei care nu se verific•
pe teren (kPa) Beton C8/10 Beton C12/15 rigiditatea funda•iei
100 0,22 0,20 0,25
150 0,25 0,23 0,26
200 0,27 0,26 0,27
250 0,29 0,27 0,28
300 0,30 0,29 0,29
400 0,32 0,30 0,33
600 0,39 0,35 0,35

Funda•ia cu talpa evazat• se adopt• la l••imi mai mari ale funda•iei, pentru
a se reduce consumul de beton. În cazurile unor înc•rc•ri mari sau al terenurilor
cu posibilit••i de tas•ri neegale, se m•re•te rigiditatea •i capacitatea portant• a
funda•iilor prin supraîn•l•area t•lpii.
În•l•imea funda•iei Hf, trebuie s• fie cel pu•in de 30 cm •i multiplu de 5 cm,
iar H’ , are valoarea minim 25 cm.
Clasa minim• a betonului va fi de minim C8/10
d)Funda•ii continue cu desc•rc•ri pe reazeme izolate.
Sunt formate din grinzi din beton armat care preiau greutatea pere•ilor •i o
transmit unor funda•ii izolate (blocuri din beton simplu), pe care reazem•. Se
utilizeaz• la cl•diri f•r• subsol, grinda având rol de soclu. Sunt avantajoase din
punct de vedere economic în cazul când terenul bun de fundare este la adâncimi
de peste 2 m. Nu se recomand• la terenuri cu tas•ri inegale •i în zone cu grad de
seismicitate ridicat.
11.1.4.2. Funda•ii izolate
Funda•iile izolate se utilizeaz• în cazul stâlpilor din beton, zid•rie, metal
sau lemn. Se realizeaz• din beton •i pot fi cu talp• din beton armat, cu bloc •i
cuzinet sau prefabricate de tip pahar.
- 10 -
a) Funda•iile cu talp• din beton armat se realizeaz• sub form• prismatic•
când suprafa•a funda•iei este sub 1 m 2 sau cu talp• te•it• (obelisc) când
suprafa•a este mai mare de 1 m 2 .
În•l•imea dunda•iei Hf se stabile•te func•ie de urm•toarele:
-asigurarea rigidit••ii funda•iei de beton armat se realizeaz• prin impunerea
valorii raportului minim dintre în•l•ime (Hf) •i dimensiunea cea mai mare în plan
(Lf), Lf > Bf, la valorile din tabelul 11.3. prezentat mai sus în care Bf este Lf, dac•
Lf > Bf;
- verificarea funda•ie la for•• t•ietoare; dac• se respect• valorile minime ale
raportului dintre în•l•ime (Hf) •i dimensiunea cea mai mare în plan, date în tabelul
11.3., sec•iunea de beton poate prelua for•a t•ietoare nefiind necesare arm•turi
transversale;
- panta fe•elor înclinate ale funda•iei nu va fi mai mare de 1/3;
- valoarea minim• a funda•iei Hf min = 30 cm iar H’ min = 25 cm.
Procentul minim de armare este de 0,10% pentru ar•turi OB37 •i 0,075%
pentru arm•turi PC52.
Diametrul minim al arm•turilor este de 10 mm iar distan•a maxim• între
arm•turi va fi de 25 cm •i distan•a minim• va fi de 10 cm.
b) Funda•ii izolate cu bloc •i cuzinet.

Sunt alc•tuite dintr-un bloc de beton simplu •i un cuzinet din beton armat.
Blocul de beton poate avea cel mult 3 trepte a c•ror în•l•ime minim• este de 30
cm, în•l•imea treptei inferioare este de minim 40 cm.
 Toate preciz•rile de la funda•iile continue cu bloc de beton •i cuzinet de
beton armat sunt valabile •i la acest tip de funda•ii.

- 11 -

c) Funda•ii de tip pahar (monolite sau prefabricate).

Se realizeaz• din beton armat sub form• prismatic• sau evazat•. În
ansamblu, dimensiunile funda•iilor pahar trebuie s• respecte condi•iile
constructive necesare pentru asigurarea rigidit••ii, atat în cazul funda•iilor monolite
cat si in cazul celor prefabricate, intervenind •i condi•ii suplimentare referitoare la
dimensiunile minime ale pere•ilor paharului, ale spa•iului dintre stâlp •i pere•ii
funda•iei, ale grosimii minime sub stâlp, încât s• se asigure încastrarea stâlpului
în funda•ie.

- 12 -

Grosimea fundului paharului H’ , rezult• în urma verific•rii la str•pungerii.

d) Funda•ii izolate sub stâlpii metalici.
Se proiecteaz• sub form• de bloc simplu sau cu bloc din beton simplu •i
cuzinet din beton armat . Stâlpul metalic este prev•zut cu o plac• metalic• de
baz• cu dimensiunile în plan mai mari decât ale sec•iunii orizontale prin stâlp, care
se prinde de funda•ie cu ajutorul •uruburilor.
11.1.4.3. Funda•ii pe re•ele de grinzi
 În cazul unor terenuri de fundare mai slabe, care conduc la funda•ii izolate
cu suprafe•e mari sau cu pericol de tas•ri inegale, se realizeaz• funda•ii pe re•ele
de grinzi . Re•eaua este format• din grinzi de beton armat monolit, dispuse pe
ambele direc•ii, cu aceea•i în•l•ime, stâlpii fiind amplasa•i la intersec•ia grinzilor.
Cre•terea rigidit••ii •i capacit••ii portante a grinzilor se poate face •i prin
prevederea de vute.

- 13 -

11.1.4.4. Funda•ii pe radier general

 Radierul general este format dintr-o plac• din beton armat monolit
prev•zut• sub toat• construc•ia. Pe radier reazem• toate elementele structurale
verticale •i acesta le transmite terenului de fundare. Pe contur se prev•d pere•ii
de subsol din beton monolit, care împreun• cu radierul general •i plan•eul peste
subsol formeaz• o a•a-zis• cuv•. Solu•ia constructiv• cu radier general se adopt•
în cazurile unor înc•rc•ri mari •i terenuri de fundare mai slabe, precum •i în
cazurile în care exist• ap• subteran• la adâncimi relativ mici.
Radierul poate fi alc•tuit dintr-o plac• plan• cu grosime mare (care poate
dep••i 1 m) sau din plac• cu grinzi. Solu•ia cu radier general poate fi aplicat• în
cazul structurilor cu diafragme, cadre, mixte sau tubulare.

- 14 -

11.1.5.FUNDA•II INDIRECTE
 Funda•iile indirecte (de adâncime) se adopt• cu scopul de a transmite
înc•rc•rile la terenul bun de fundare situat la adâncime mare (uneori la peste 20-
30 m). Din aceast• categorie fac parte funda•iile pe pilo•i, chesoane •i coloane.
a) Funda•iile pe pilo•i. Pilo•ii sunt elemente liniare din lemn sau beton
armat, (prefabrica•i sau monoli•i), care se introduc în teren prin diverse metode.
Apoi, ansamblul de pilo•i se leag• la partea superioar• cu o plac• groas• din
beton armat monolit, numit• radier, pe care se execut• construc•ia.
b) Funda•ii pe chesoane. Chesoanele pentru funda•ii sunt elemente din
beton prefabricat cu dimensiuni mari sub form• de cutii care p•trund în teren prin
s•parea •i evacuarea p•mântului din interiorul lor. La partea superioar• a
chesoanelor se realizeaz• un radier din beton armat monolit.
- 15 –

c) Funda•ii pe coloane. Coloanele pentru funda•ii sunt elemente de form•

tubular• de diametru mare, din beton armat sau metal, introduse în teren prin
vibrare sau forare-excavare •i apoi umplute cu beton armat. Coloanele se introduc
în teren pân• la adâncimi de 40 m. În final se realizeaz• radiere din beton armat
la partea superioar• a coloanelor.
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I
Curs nr. 9

11.2. SUBSOLURI
11.2.1. NO•IUNI GENERALE
Subsolul reprezinta spatial construit sub cota zero, situat par•ial sau total
sub cota terenului amenajat •i se poate realiza ca subsol tehnic sau subsol
general .
Din punct de vedere tehnico-economic subsolurile ridic• probleme uneori
mai greu de rezolvat privind iluminatul •i ventilarea natural•, izolarea hidrofug•,
etc; existen•a unui subsol conduce la cre•terea costului construc•iei cu
aproximativ 5….6%.
11.2.2. TIPURI DE SUBSOLURI
a.) Subsol construit utilizabil
A•a cum s-a precizat mai sus în cazul cl•dirilor cu un regim de în•l•ime
redus, dar a c•ror func•ionalitate impune existen•a unor spa•ii pentru amplasare
central• termic•, garaj, anexe sau spa•iu depozitare, se realizeaz• subsoluri
generale (sub toat• cl•direa) sau par•iale (pe o anumit• por•iune din suprafa•a
cl•dirii).
În cazul cl•dirilor înalte •i mai ales în zone cu grad ridicat de protec•ie
antiseismic•, acestea trebuie încastrate în teren pe o adâncime de 1/8 ….1/10 din
în•l•imea lor. În aceste situa•ii realizarea unor subsoluri (chiar subsoluri etajate),
este justificat• cu atât mai mult cu cât acestea pot cuprinde •i alte func•iuni cum
sunt: spa•ii comerciale, ateliere, expozi•ii, servicii pentru popula•ie , parkinguri etc
b.) subsol tehnic Atunci când realizarea unui subsol construit utilizbil nu
se justific• dar exist• re•ele tehnico-sanitare care trebuie amplasate în spa•ii
vizitabile, se recurge la executarea unui subsol tehnic, cu în•l•ime redus•.
Subsolul tehnic este de obicei par•ial, fiind utilizat numai pentru amplasarea
•i vizitarea conductelor pentru instala•ii. In general se realizeaz• sub forma unui
coridor central circulabil în lungul cl•dirii cu înaltimea util• de 1,80 – 2,00 m pentru
conductele principale din care se prevâd canale transversale pentru conducte
ramificate, vizitabile (cu înaltime de (1,00 – 1,20 m) sau nevizitabile.
- 2 -
În cl•diri cu alte destina•ii decât locuin•e, amplasate pe terenuri cu nivelul ridicat
al pânzei freatice pentru care realizarea de subsoluri, chiar subsoluri tehnice ar
necesita realizarea de hidroizola•ii costisitoare, se adopt• solu•ia cl•dirilor f•r•
subsol construit, iar conductele pot fi dispuse în canale tehnice, acoperite cu
pl•ci prefabricate demontabile din beton sau din tabl•. Canalele tehnice pot fi
amplasate în lungul zidurilor exterioare sau a zidurilor mediane, c•tre interior.
 - 3 -

Cl•dire f•r• subsol, amplasat• pe teren cu nivel ridicat al pânzei freatice

1- funda•ii izolate; 2 -canal controlabil pentru conducte tehnico-sanitare; 3 -pardoseal•; 4 -
umplutur• p•mânt; 5- trotuar

Desigur, unele cl•diri se proiecteaz• f•r• subsol construit, deoarece acesta

nu se justific• economic, de exemplu: construc•iile rurale cu pardoseala dispus•
direct pe p•mânt, atelierele •i depozitele cu înc•rc•ri dinamice mari la primul
nivel, cl•dirile amplasate pe terenuri cu nivelul ridicat al pânzei freatice pentru
care ar fi necesare hidroizola•ii costisitoare .
11.2.2. ILUMINAREA •I VENTILAREA NATURAL• A SUBSOLURILOR
Iluminarea •i ventilarea direct• se pot rezolva prin urm•toarele solu•ii :
a. ridicarea cotei ± 0,00 a pardoselii parterului •i prevederea unor ferestre la
cel pu•in 30,0 cm deasupra trotuarului cl•dirii (demisol)- fig.9.2.a
b. realizarea unor cur•i de lumin• în lungul unor pere•i exteriori ai cl•dirii
prev•zu•i cu ferestre amplasate sub nivelul trotuarului . Curtea de lumin• poate fi
deschis• sau închis• (acoperit•). Acoperirea pentru cur•ile de lumin• amplasate în
spa•ii necirculabile se face cu materiale transparente (sticl• sau mase plastice);
cur•ile de lumin• amplasate în zone circulabile (la subsoluri amenajate ca spa•ii
pentru depozitare) se acoper• cu elemente metalice (gr•tare, chepenguri etc).
- 4 -

Indiferent de tipul structurii, subsolul se prevede pe contur cu pere•i din beton

monolit sau chiar din panouri mari prefabricate.
În cazul structurilor în cadre, stâlpii se continu• pân• la funda•ii.
Pere•ii exteriori ai subsolului, din beton monolit, se realizeaz• între stâlpi în a•a
fel ca fa•a exterioar• a peretelui s• fie în acela•i plan cu latura exterioar• a
stâlpilor, iar pere•ii interiori ai subsolului pot fi din materiale u•oare (zid•rie,
panouri prefabricate) sau din beton monolit, pozi•ia acestora fiind determinat•
din considerente func•ionale. Se recomand• ca grosimea minim• a pere•ilor de
subsol portan•i sau autoportan•i din beton monolit s• fie de 30 cm pentru pere•ii
exteriori, respectiv de 20 cm pentru pere•ii interiori.
- 5 -
Plan•eul peste subsol se execut• din beton armat turnat monolit sau din
elemente prefabricate . Pere•ii din beton armat monolit formeaz• împreun• cu
pere•ii subsolului o cutie rigid• care asigur• în condi•ii bune transmiterea
înc•rc•rilor de la elementele de rezisten•• la teren, având un rol deosebit de
important mai ales în cazul construc•iilor situate în zone cu grad seismic ridicat,
precum •i în cazul terenurilor sensibile la umezire ori contractile.

11.3. IZOLA•II HIDROFUGE LA FUNDA•IILE SI SUBSOLURILE

CL•DIRILOR - ( HIDROIZOLA•II )
Indiferent de sursa din care provine, apa exercit• asupra construc•iilor ac•iuni
defavorabile care pot conduce la efecte nedorite cum sunt: igrasia, mucegai,
varia•ii de volum, schimb•ri ale caracteristicilor mecanice ale materialelor,
coroziune, reducerea capacit••ii de izolare termic•, degrad•ri prin înghe•-dezghe•.
In scopul prevenirii sau înl•tur•rii toturor acestor efecte defavorabile,
construc•iile, p•r•ile sau elementele de construc•ie care vin în contact cu apa se
protejeaz• cu elemente de etan•are, realizate din materiale cu un grad ridicat de
impermeabilitate, denumite izola•ii hidrofuge . Fiind lucr•ri greu de controlat,
între•inut •i reparat în timpul exploat•rii, acestea trebuie realizate cu o deosebit•
aten•ie, astfel încât s• prezinte condi•ii de fiabilitate •i calitate pe toata durata de
exploatare a cl•dirii.
11.3.1. CLASIFICAREA HIDROIZOLA•IILOR
a . In func•ie de sursele de umiditate •i modul de ac•iune a apei asupra
elemntelor de construc•ie avem :
a.1. - izola•ii hidrofuge împotriva umidit••ii naturale a p•mântului – au rolul
de a împiedica contactul elementelor de construc•ie subterane cu umiditatea din
teren, nivelul maxim al apelor subterane situându-se mult sub talpa funda•iei;
 a.2. - izola•ii hidrofuge împotriva apelor subterane f•r• presiune
hidrostatic• – au rolul de a împiedica p•trunderea apelor în elementele de
construc•ie prin capilaritate, talpa funda•iei fiind aplasat• deasupra nivelului maxim
al apelor subterane, dar in apropierea acestora;
- 6 -
a.3. -izola•ii hidrofuge împotriva apelor subterane cu presiune hidrostatic•
– au rolul de a împiedica p•trunderea apelor în elementele de construc•ie •i în
interiorul construc•iei, datorit• presiunii exercitate de apa subteran•, al c•rei nivel
este situat deasupra t•lpii funda•iei, respectiv la nivelul unor elemente de
construc•ie (pere•i , plan•ee, pardoseli).
b. În func•ie de materialele din care sunt alc•tuite •i tehnologiile de
execu•ie sunt :
b.1. din mortare •i tencuieli cu permeabilitate cât mai redus•;
b.2. vopsele •i pelicule bituminoase;
b.3. din straturi multiple de mastic bituminos;
b.4. din unul sau mai multe straturi de membrane bituminose, care sunt
elastice •i rezistente la deforma•iile •i fisurarea stratului suport;
b.5. din foi metalice elastice (foi din o•el •i aluminiu) sau plastice (foi de
plumb), cu o comportare foarte bun•, dar care sunt foarte scumpe;
b.6. mixte, cum sunt hidroizola•iile bituminoase aplicate pe tencuieli
impermeabile, bituminoase cu foi metalice etc.
c. In raport cu pozi•ia relativ• a elementelor de construc•ie pe care le
protejeaz• , izola•iile hidrofuge pot fi:- orizzontale – la terase, verticale (la
pere•i, funda•ii et, înclinate, la funda•ii denivelate, terase, la rosturi de tasare •i
dilatare;
11.3.2. ALC•TUIREA DE PRINCIPIU A HIDROIZOLA•IILOR
Hidroizola•iile trebuie s• fie alc•tuite în general din trei straturi: stratul suport,
hidroizola•ia propriu-zis• •i stratul de protec•ie.
11.3.3 . Indica•ii generale privind execu•ia hidroizola•iilor
11.3.4. Tipuri constructive de izolatii hidrofuge
 a.) Hidroizola•ii contra umidit••ii p•mântului
Hidroizola•iile impotriva umiditatii p•mântului se realizeaz• la elmentele de
construc•ie aflate deasupra nivelului maxim al apelor subterane, respectiv
deasupra zonelor de ascensiune capilar• continu• unde porii sunt par•ial plini cu
ap•.
- 7 -
M•surile adoptate pentru protec•ia elementelor de construc•ie impotriva
umiditatii terenului depind de tipul •i destina•ia cl•dirii.
a.1.La cladirile fara subsol se realizeaza izola•ii hidrofuge orizontale
deasupra soclului funda•iei,pe toat• grosimea acestuia, sub pere•ii interiori •i
exteriori ai parterului;
Soclul se va proteja printr-o tencuial• impermeabil•, pl•ci prefabricate
(hidroizola•ie rigid•), iar aceast• hidroizola•ie vertical• a soclului se racordeaz• la
nivelul trotuarului prin intermediul unui cordon de bitum. Indiferent de în•l•imea
soclului, la pere•ii exteriori hidroizola•ia vertical• se prelunge•te peste nivelul
terenului amenajat sau a trotuarului cu cel pu•in 30 cm .
Pentru ruperea capilarit••ii sub pardoseal• se prevede un strat de pietri• de 10-
15 cm grosime •i în func•ie de importan•a cl•dirii, a unei izola•ii hidrofuge
orizontale din hârtie cerat• a•ezat• direct pe stratul de pietri• sau din foi bitumate
lipite pe o •ap• executat• peste stratul de pietri•.
 - 8 -
a.2. Hidroizola•ii la înc•peri ude
Hidroizola•ia pere•ilor •i plan•eelor înc•perilor ude (b•i) se alc•tuie•te în
func•ie de modul de exploatare •i de grupa de fisurare a elementelor.
Hidroizola•ia orizontal• de sub pardoseal•, se ridic• cu cel pu•in 20 cm pe pere•ii
•i stâlpii interiori.
a.3. La cl•dirile cu subsol : La cl•dirile cu subsol se impune prevederea
unei izola•ii orizontale la nivelul pardoselii subsolului la to•i pere•ii exteriori •i
interiori, iar la nivelul parterului numai la pere•ii exteriori, deasupra nivelului
trotuarului sau terenului amenajat cu minimum 30 cm •i sub fa•a inferioar• a
plan•eului peste subsol cu cel pu•in 7 cm .
Izolatia hidrofuga vertical• la pere•ii de la subsol se aplic• pe toate
suprafe•ele care vin în contact direct cu p•mântul, începând de la funda•ie pân• la
30 cm peste nivelul terenului amenajat sau al trotuarului; Tipul de izola•ie
hidrofug• (natura •i num•rul straturilor componente) la cl•dirile cu subsol se
stabile•te în func•ie de destina•ia •i exigen•ele impuse spa•iului construit, respectiv
subsol sau demisol locuit sau nelocuit.
b.) Izolatii hidrofuge impotriva apelor fara presiune hidrostatica .
Se executa ca bariere neintrerupte, orizontale (sub pere•i •i pardoseli) •i
verticale (pe fe•ele exterioare ale pere•ilor de subsol) .
Natura •i tipul hidroizola•iei este în func•ie de viteza de infiltrare a apelor.
c.) Izolatii hidrofuge impotriva apelor sub presiune,
Se prev•d la elementele de construc•ie aflate sub nivelul maxim al apelor
subterane (pere•i, radiere, pardoseli). Hidroizola•ia, a c•rui num•r de straturi de
carton sau pânz• bitumat• sau alte materiale moderne (membrane) se stabile•te
în func•ie de presiunea apei, se ridic• pe pere•i cu cel pu•in 50 cm deasupra
nivelului maxim al apelor subterane; peste acest nivel se prevede o hidroizola•ie
contra apelor f•r• presiune hidrostatic•.
În cazul cl•dirilor cu subsol indiferent de tipul hidroizola•iei, stratul de
protec•ie se execut• pe m•sura realiz•rii izola•iei hidrofuge, pentru a se asigura
presarea acesteia pe elemetul suport .
- 9 -
- 10 -
 Hidroizola•ii la bazine, rezervoare •i canale
Bazinele, rezervoarele •i canalele se prev•d, în primul rând, cu hidroizola•ii
interioare contra lichidelor depozitate sau transportate •i în al doilea rând cu
hidroizola•ii exterioare contra apelor din teren cu sau f•r• presiune (dup• caz) în
cazul în care aceste construc•ii sunt îngropate par•ial sau total în teren.

- 11 -
 Hidroizola•ia interioar• se stabile•te în func•ie de grupa de fisurare a
construc•iei, modul de ac•iune chimic• •i fizic• a apei •i presiunea acesteia:
Hidroizola•ia exterioar• se va stabili în func•ie de categoria de fisurare •i
modul de ac•iune al apelor subterane (cu sau f•r• presiune hidrostatic•).
- 12 -
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 10

12.PERETI .
12.1. DEFINITIA , CLASIFICAREA SI ROLUL PERETILOR
Pere•ii sunt elemente plane ( uneori curbe ) verticale care au rolul func•ional
de realizare •i delimitare a unit••ilor •i subunit••ilor functionale din cladiri ,
deosebindu-se astfel pere•i exteriori •i interiori .
Clasificarea peretilor se poate face dupa mai multe criterii astfel :
a. Dupa pozitia lor in constructie pot fi :
- pere•i exteriori;
- pere•i interiori.
b. In functie de structura de rezistenta a cladirii avem :
- pereti de rezistenta sau portan•i – au rolul de a prelua •i transmite , pân•
la funda•ie , înc•rc•rile gravita•ionale ( verticale ) •i orizontale ( din vânt •i seism )
care ac•ioneaza asupra cl•dirii .
- pere•i autoportan•i – preiau înc•rc•ri orizontale ( din vânt sau seism ) •i
verticale numai din greutatea lor proprie (nu preiau înc•rc•ri de la plan•ee) •i prin
intermediul funda•iilor le transmit terenului .
Având în vedere rolul lor , pere•ii autoportan•i se mai numesc •i pere•i de
contravântuire .Pere•ii portan•i •i autoportan•i, care sunt pere•i structurali , se mai
numesc •i diafragme
- pereti purta•i – nestructurali ( ei nu fac parte din structura de rezisten•• a
cl•dirii ) . Ei reazem• pe plan•ee sau grinzi, care preiau greutatea lor proprie •i o
transmit elementelor verticale de rezisten•• ( pere•i portan•i sau stâlpi ) .
c. In func•ie de materialele •i tehnologia de execu•ie , pere•ii pot fi din:
zid•rie, beton monolit, elemente prefabricate , lemn sau alte materiale ( sticl• ,
materiale plastice ).
 - 2 -

12.2. SOLUTII DE PERETII PORTANTI

12.2.1. PERETI DIN LEMN
Pere•ii din lemn se utilizeaz• la unele construc•ii provizorii, turistice, locuin•e
în zone de munte etc. Se execut• cu u•urin••, se pot prefabrica, au greutate
proprie redusa •i asigur• o buna izolare termic• •i fonic• . Pentru asigurarea unei
comport•ri corespunzatoare în caz de incendiu •i împotriva biodegrad•rii necesit•
îns• m•suri speciale de protec•ie.
Pere•ii se pot executa din lemn brut sau par•ial prelucrat ( rotund, bârne,
cioplitur• ), din lemn ecarisat ( grinzi, dulapi, scânduri ) sau din produse pe baz•
de lemn ( PAL, PFL , placaj ) .
 - 3 -
a. Pereti masivi din lemn – Sunt alcatuiti din bârne de lemn rotund
prelucrate pe ambele fe•e sau din lemn ecarisat.
b. Pere•i cu schelet din lemn – Scheletul din lemn se execut• din lemn
rotund sau ecarisat •i este alc•tuit din elemente principale verticale (stâlpi) •i
orizontale ( rigle ) , rigidizate prin rigle intermediare respectiv diagonale.
12.2.2. PERETI DIN ZIDARIE
12.2.2.1. PERE•I DIN PIETRE NATURALE
a. Zid•rie din piatr• brut• . , este alc•tuit• din pietre de carier• sau
bolovani de râu, de forme neregulate sau cioplite u•or pentru a se putea a•eza
mai bine în zid•rie, îndep•rtându-se p•r•ile p•mântoase , moi sau cr•pate.
b. Zid•rie din piatr• cioplit•, este format• din pietre de carier• la care fa•a
v•zut• are forma dreptunghiular•, fiind cioplit• grosier, cu muchiile cât mai
regulate.
c. Zid•rie din piatr• lucrat•, se execut• din pietre de carier• cu fe•ele
prelucrate regulat.
12.2.2.2. PERE•I DIN PIETRE ARTIFICIALE
a. Pereti din zidarie simpla de caramida plina si cu goluri verticale
(ZNA)
Zidaria din caramida plina sau cu goluri verticale este folosita curent la noi in
tara pentru realizarea peretilor portanti la cladiri cu regim de inaltime redus ,
maxim P + 4 E , amplasate in zone cu grad seismic • 8 .
Grosimea peretilor interiori portanti este de minim 1 caramida . In cazul unor
pereti portanti interior puternic solicitati ( pereti in care sunt incastrate scari sau
podeste in consola ) , grosimea peretilor se determina prin calcul si practic este de
cel putin 1 ½ caramida .
Pentru peretii exteriori, grosimea este determinata, in afara conditiilor de
rezistenta mecanica si de asigurarea protectiei termice; Peretii se realizeaza
prin asezarea caramizilor in randuri suprapuse pe verticala , avand intre ele rosturi
orizontale cu grosimea constanta de 12 mm, umplute uniform cu mortar de var-
ciment pentru a crea legatura intre caramizi, a se evita solicitarea caramizilor la
- 4 -
eforturi de incovoiere si forfecare , precum si pentru a se asigura repartizarea
uniforma a eforturilor intre caramizile din randurile suprapuse. Rosturile verticale
au grosimea de 10 mm, umplute de asemenea cu mortar, trebuie sa alterneze
intre randuri, respective unui rost trebuie sa-I corespunda plinuri in randul superior
si in cel inferior – se realizeaza teserea.
b. Pere•i din zid•rie confinat• ( ZC) Zid•rie prev•zut• cu elemente de
beton armat pe direc•ie vertical• ( st•lpi•ori ) •i pe orizontal• ( centuri ).
Sec•iunea transversal• a stâlpi•orilor va satisface urm•toarele condi•ii:
- aria sec•iunii transversale • 625 cm2 , respectiv 25 x 25 cm
- latura minim• • 25 cm.
St•lpi•orii sunt lega•i la nivelul plan•eelor cu centurile din beton armat
.Betonul utilizat este de regula de clasa Bc 15
In “ Codul de proiectare pentru structuri din zid•rie “ , indicativ CR 6 -2006 •i
în Codul de proiectare antiseismic• P 100 -1/2006 , sunt prevazute norme stricte
privind modul de dispunere a st•lpi•orilor din beton armat , în func•ie tipul cl•dirii
de nivelul de înaltime a acesteia si de acceleta•ia seismic• de proiectare ag la
amplasament.
c. Pereti din zidarie mixta . Se folosesc ca pereti exteriori la subsolul si
parterul cladirilor , unde stratul interior trebuie sa fie realizat , de regula dintr-un
material care sa asigure protectia termica, iar cel exterior dintr-un material
rezistent la actiunea mediului exterior.
d. Pere•i de zid•rie din blocuri de beton celular autoclavizat . Pentru
cl•diri cu regim de înal•ime redus P + 1 E , pere•ii structurali se pot realiza •i din
blocuri de beton celular autoclavizat ( BCA ,care au greutate proprie redusa (550
…. 900 kg/ m3 ) •i rezisten•e la compresiune de 35 •i 50 daN/ cm2 ( GB 35 •i GB
50 ) .
- 5 -
- 6 -
 - 7 -
12.2.2.3. PUNTI TERMICE LA PERETII DIN ZIDARIE
Centurile - sunt elemente liniare orizontale din beton armat , prevazute in
dreptul planseelor pe toti peretii structurali ( portanti si autoportanti ) . Ele asigura
rezemarea , planseelor , rigidizarea in plan orizontal a planseelor din elemente
prefabricate si conlucrarea peretilor , avand astfel un rol esential in realizarea
structurii spatiale si rigiditatii de ansamblu .
Centurile de beton armat vor fi prev•zute în urm•toarele pozi•ii :
- la nivelul fiec•rui plan•eu al construc•iei, indiferent de materialul din care
este executat plan•eul •i de tehnologia de execu•ie a acestuia ;
- în pozi•ie intermediar•, între plan•ee, la construc•iile etajate cu pere•i rari
(sistem cellular) •i la construc•iile tip “ sal•/hal• “ ai c•ror pere•i structurali au
în•l•imea > 3,20 m, în zonele seismice cu ag • 0,20 g , sau > 4,00 m în zonele
seismice cu ag • 0,16 g
Centurile prevazute la peretii exteriori vor fi protejate , spre exterior , pentru
a nu crea punti termice .
Buiandrugi – sunt elemente de beton armat ( monolit sau prefabricat ) ,
metal , lemn sau zidarie (sub forma de arce), prevazute peste golurile de usi si
ferestre, avand rolul de a prelua incarcarile ce revin in dreptul golurilor .
Distanta dintre partea superioara a buiandrugului si partea inferioara a
centurii se va completa cu zidarie si va fi egala cu un numar intreg de asize (
randuri ) de zidarie .
In cazul in care diferenta de nivel dintre cota inferioara a buiandrugului si
cea superioara a planseului nu depaseste 60 cm , buiandrugii din beton armat
monolit se vor executa impreuna cu centurile planseului , formand centuri
buiandrug.
Lungimea de rezemare a buinadrugilor va fi de minim 25 cm
In cazul in care distanta dintre capetele a doi buiandrugi rezulta mai mica decat
50 cm , se va prevedea un singur buiandrug continuu peste ambele goluri .

- 8 -
Buiandrugii din peretii structurali vor fi izolati termic , spre exterior , in mod
asemanator cu centurile in vederea evitarii formarii puntilor termice .

- 9 -
 12.2.3. PERETI DIN BETON ARMAT MONOLIT
Peretii din beton monolit sunt pereti structurali portanti sau autoportanti .
Au o serie de aventaje cum sunt : durabilitate mare , capacitate portanta
mare , fiind utilizati la cladiri cu multe niveluri;
Dintre dezavantaje se pot mentiona :
- betonul are o rezistenta termica foarte redusa ( un perete cu grosimea de
15 cm realizeaza sub 10 % din rezistenta necesara la transfer termica .
- tehnologia de executie pune probleme mari in perioadele reci ale anului ;
- necesita un consum ridicat de ciment, otel si cofraje .
 - 10 -
Alcatuirea peretilor
Se realizeaza prin turnarea beronului in cofraje de inventar, glisante ,
metalice plane sau spatiale. Avand in vedere functiunile distincte ale peretilor
exteriori si interiori structura acestora difera esential .
Peretii exteriori din beton armat monolit se pot realiza astfel :
- pereti in doua straturi , unul de rezistenta si celalalt de izolare termica ;
- pereti in trei straturi ( tip sandivi• ), cel de-al treilea strat avand rolul de
protectie a stratului termoizolant .
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 11

12.2.4. PERETI DIN PANOURI MARI PREFABRICATE DE BETON ARMAT

12.2.4.1.Tipuri de panouri :
- cu dimensiuni reduse (mai mici decât pere•ii înc•perilor)
- cu dimensiuni •i greut••i medii (m•rimea acestora fiind egal• cu pere•ii
camerelor)
- cu dimensiuni •i greut••i mari
- elemente spa•iale prefabricate egale cu m•rimea camerei de locuit
12.2.4.2. Alc•tuirea panourilor
Panourile pentru pere•ii interiori (în special portan•i) se alc•tuiesc dintr-un
singur strat, cu grosimea de 14-16 cm, necesar• pentru rezemarea panourilor de
plan•eu •i preluarea înc•rc•rilor.
În panouri se vor prevedea la confec•ionare g•uri, canale, doze, dibluri, etc.,
pentru trecerea •i fixarea instala•iilor, tâmpl•riei, etc.
Panourile mari pentru pere•i exteriori pot fi într-un singur strat, cu dou•
straturi, sau tristrat.
Panourile mari în dou• straturi se pot realiza cu stratul de beton la interior
sau la exterior, cu o grosime de 12 cm . Stratul termoizolant se poate realiza prin
turnarea unui beton u•or (dup• executarea stratului din beton de rezisten••) sau
din pl•ci termoizolante (BCA, vat• mineral•, polistiren expandat) înglobate la
turnarea stratului de beton. În func•ie de pozi•ia stratului termoizolant (la exterior
sau interior), tencuiala exterioar• trebuie s• aib• o anumit• porozitate, sau trebuie
prev•zute bariere de vapori
Panourile mari în trei straturi, sunt cele mai r•spândite. Ele sunt formate
dintr-un strat portant interior cu grosimea de 12-14 cm, un strat intermediar
termoizolant cu grosimea rezultat• din calculul higrotermic •i un strat exterior din
beton cu grosimea de 4-7 cm cu rol de protec•ie pentru stratul termoizolant.
 - 2 -
Panourile exterioare sunt prev•zute pe contur cu arm•turi sub form• de must••ii
sau bucle, praguri •i alveole, pentru asigurarea, prin monolitizare a continuit••ii
structurale.

12.3. PERE•I PURTA•I - NESTRUCTURALI

Pere•ii purta•i pot fi interiori (cu rol de compartimentare interioar•) sau
exteriori (cu rol de închidere).
Pere•ii purta•i interiori se pot realiza astfel:
- din zid•rie de c•r•mid• plin• sau cu goluri, c•r•mizile fiind a•ezate pe cant
sau pe lat (zid•rie cu grosimea nominal• de 7,5 sau 12,5 cm)
- din fâ•ii prefabricate realizate din BCA, ipsos (pline sau cu goluri), rigips,
betoane u•oare, lemn etc., lungimea fâ•iilor fiind egal• cu în•l•imea camerei;
 - 3 -
- din dale de sticl• presat• (de tip Nevada), care ofer• avantajul unor pere•i
translucizi ;
- din profile verticale de sticl• translucide, în form• de U (profilit), care se pot
dispune pe un rând sau pe dou• rânduri (fonotermoizolatoare).
- din produse superioare din lemn, din PAL sau PFL, cu unul sau mai multe
straturi cu spa•ii de aer între ele sau cu spa•iul umplut cu vat• mineral• etc.
- din materiale plastice având greutate proprie redus•, o bun• izolare
fonic• ;
Pere•ii purta•i interiori se dispun direct pe plan•eu înainte de realizarea
pardoselii.
 - 4 -
Pere•ii purta•i exteriori (de închidere) se pot realiza astfel :
- pere•i din zid•rie - se realizeaz• din zid•rie de c•r•mid•, blocuri sau
pl•ci din BCA cu grosimi de 30-40 cm (în func•ie de condi•iile de confort •i zona
climatic•) sau cu grosimi sub 30 cm în cazul unor construc•ii la care nu se pun
condi•ii de confort termic.
- pere•i din panouri mari prefabricate în dou• sau în trei straturi având
structura identic• cu panourile portante, straturile din beton având grosimea
redus• (5-6 cm) din condi•ii constructive.
Pere•i cortin•
Sunt pere•i u•ori, neportan•i, care îmbrac• cl•direa în exteriorul structurii de
rezisten•• (de regul•, o structur• cu schelet) •i care pot s• rezeme pe aceasta sau
direct pe funda•ii, fiind doar ancorati de structura de rezisten••.
Elementele de rezisten•• din care este alc•tuit scheletul peretelui cortin•
sunt profile (speciale) metalice laminate sau ambutisate din o•el sau aluminiu în
care se monteaz• panouri opace sau vitrate. Panourile opace sunt, de regul•,
panouri tip sandwich cu miez termoizolant. Panourile vitrate pot fi din sticl•
obi•nuit•, cu sticl• termopan sau special•, simpl• sau colorat•.

12.4.ELEMENTE •I NO•IUNI ASOCIATE PERE•ILOR

- centurile •i buiandrugii, prezentate pentru pere•ii din zid•rie).
La pere•i din beton monolit centurile rezult• prin armarea pere•ilor cu
arm•turi orizontale dispuse în dreptul plan•eelor, iar în cazul pere•ilor din panouri
mari centurile rezult• prin armarea •i monolitizarea rosturilor orizontale.
Buiandrugii la pere•ii din beton monolit •i panouri mari se numesc, în
general, rigle •i rezult• prin armarea corespunz•toare a zonelor dintre dou• goluri
suprapuse;
- soclul reprezint• por•iunea de perete exterior cuprins• între teren •i cota
zero, fiind partea superioar• a funda•iilor la cl•diri f•r• subsol, respectiv por•iunea
peretelui de subsol care dep••e•te cota terenului la cl•diri cu subsol ;
 - 5 -
- parapetul reprezint• por•iunea de perete exterior situat• sub ferestre ;
- •paletul este por•iunea plin• dintre dou• goluri de u•i (la pere•i interiori),
respectiv dintre dou• ferestre în cazul pere•ilor exteriori.
-solbancul reprezint• partea superioar• a parapetului din exteriorul
ferestrei ;
- glaful reprezint• partea superioar• a parapetului din interiorul ferestrei;
- ancadramentul reprezint• elementele de eviden•iere a ferestrelor în
fa•adele cl•dirilor ;
- co•urile de fum •i canalele de ventila•ii sunt elemente dispuse pe
vertical• în scopul elimin•rii gazelor arse din sobe sau pentru ventilarea
înc•perilor f•r• ferestre.
Aceste elemente se realizeaz• din zid•rie de c•r•mid• sau elemente
prefabricate speciale.
- contrafor•ii sunt elemente verticale realizate în cazul pere•ilor din zid•rie
cu lungimi mari, având rolul de consolidare, m•rire a capacit••ii portante •i
rezemare a grinzilor transversale de acoperi•.
- frontonul este peretele de cap•t al unui tronson de cl•dire;
- calcanul este un perete exterior f•r• goluri, spre care nu se scurg apele
de ploaie ;
- timpanul reprezint• un perete exterior delimitat de planurile acoperi•ului •i
de ultimul plan•eu ;
- 6 -
- 7 -
- 8 -
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL II

CURS NR. 12

13. S C A R I
Sc•rile sunt ansambluri constructive, structurale, care asigur• circula•ia pe
vertical• între nivelurile cl•dirii în procesul de exploatare curent•, între exterior
(trotuar) •i parter. În cl•dirile cu în•l•imi mari, circula•ia pe vertical• se realizeaz•
cu mijloace mecanice – ascensoarele, care asigur• circula•ia pe vertical• a
persoanelor •i m•rfurilor, •i escalatoarele (sc•ri rulante) – folosite în cazul
circula•iilor cu debit mare, frecvent întîlnite în marile magazine sau în sta•iile de
metrou •i pasaje subterane. În toate cazurile, construc•iile sunt prev•zute îns• cu
sc•ri care asigur• circula•ia pe vertical• în cazul defect•rii mijloacelor mecanice
sau în cazul unor calamit••i care impun o evacuare rapid• a cl•dirii.
Amplasarea sc•rilor se face în func•ie de gruparea unit••ilor func•ionale •i
de rezolvarea general• a circula•iei într-o cl•dire. În general, ele sunt amplasate în
apropierea intr•rii în cl•dire •i a locurilor de intersec•ie a spa•iilor destinate
circula•iei pe orizontal•. La cl•diri etajate, spa•iul destinat pentru amplasarea
sc•rilor •i ascensoarelor poart• denumirea de casa sc•rii.
În func•ie de destina•ia cl•dirii •i forma în plan, casa sc•rii poate fi
amplasat• în interiorul cl•dirii (în centrul de greutate sau la margine).
Casa sc•rilor poate fi amplasat• •i în exteriorul cl•dirii propriu-zise, în
cazul unor cl•diri social-administrative, hoteluri, cabane etc.
13.1. Clasificarea sc•rilor
Clasificarea sc•rilor se face , în func•ie de scopul urm•rit dup• :
a. Dup• destina•ie , sc•rile pot fi :
- monumentale - executate la exterior ca sc•ri de acces la unele cl•diri
importante sau la interior pe unul sau dou• niveluri la teatre, muzee, cl•diri
administrative etc.
- principale - deservesc fluxul principal de circula•ie •i sunt amplasate lâng•
intrarea principal• ; la cl•diri cu mai multe etaje, f•r• acensoare, asigur• atât
circula•ia obi•nuit• cât •i evacuarea în caz de pericol;
-2-
- secundare - amplasate lâng• intrarea secundar•, au o func•iune auxiliar•
(de exemplu, pentru aprovizionare, evacuare gunoi) executate pe întreaga
în•l•ime a cl•dirii ; ele pot deservi •i subsolul .
- de incendiu - care asigur• evacuarea în caz de pericol, amplasate de
regul• pe fe•ele exterioare ale unor pere•i •i au leg•turi directe la coridoarele de
circula•ie ale fiec•rui nivel al cl•dirii ;
- industriale - destinate între•inerii sau exploat•rii utilajelor industriale
amplasate la diferite niveluri fa•• de nivelul pardoselilor ;
b. Dup• pozi•ia fa•• de cl•dire pot fi :
- sc•ri exterioare ;
- sc•ri interioare ;
c. Dup• modul de comportare la foc pot fi :
- incombustibile – sc•ri din beton, piatr• •i materiale ceramice ;
- greu combustibile – sc•ri metalice ; -
semicombustibile – sc•ri din lemn ignifugat ;
- combustibile – sc•ri din lemn neignifugat ;
d. În func•ie de în•l•imea treptelor, sc•rile pot fi :
- sc•ri cu trepte joase având h • 16,5 cm – în •coli, spitale , gr•dini•e,
recomandabile pentru circula•ia copiilor, b•trînilor sau bolnavilor ;
- sc•ri cu trepte mijlocii , la care 16,5 cm < h • 17,5 cm – sunt sc•rile cele
mai comode •i de folosin•• curent• ;
- sc•ri cu trepte înalte , la care 17,5 cm < h • 22,5 cm – sc•ri secundare la
cl•diri joase sau sc•ri de acces în subsoluri •i poduri ;
- sc•ri abrupte, cu 22,5 cm < h • 30,0 cm – sc•ri verticale de incendiu sau
acces în spa•ii tehnice ;
e. În func•ie de materialul din care se execut• pot fi :
- sc•ri din lemn ;
- sc•ri din metal ;
 - sc•ri din piatr• natural• ; sc•ri din materiale ceramice ;
- sc•ri din beton armat ;
- 3 -
f. Dup• forma în plan a treptelor pot fi ( 13.1 ) :

fig.13.1 – Forma în plan a sc•rilor

- sc•ri cu rampe drepte – se utilizeaz• frecvent la sc•ri principale •i

secundare pentru cl•diri multietajate, având forma în plan a treptelor
dreptunghiular• ( fig. 13.1 a, b, c, d ,e,f) ;
- sc•ri cu rampe curbe, au domeniul de utilizare limitat ; condi•ia de
siguran•• în exploatare, oblig• ca raza curbei vangului interior s• fie de cel pu•in
1,50 m ( fig.13.1, h,i ,j ) ;

- 4 -
- sc•ri cu trepte balansate– sc•ri folosite numai la locuin•e individuale sau la
cl•diri cu num•r redus de niveluri (max P+2 E) •i cu cel mult trei apartamente la
scar• ; nu se admit ca sc•ri principale în •coli (fig.13.1- g ).
13.2. Alc•tuirea sc•rilor
Sc•rile sunt formate din rampe, podeste •i balustrade, care sunt elemente
cu rol func•ional, cu precizarea c• rampele •i podestele sunt în acela•i timp •i
elemente de rezisten•• a sc•rilor.
 - 5 -
a. Rampa, este elementul înclinat al sc•rilor, fiind alc•tuit dintr-un element
de rezisten•• •i trepte. Forma în plan este dreapt• sau curb•.
b. Treapta , este elementul orizontal al rampei cu l••imea b •i în•l•imea h,
suprafa•a vertical• a treptei purtând •i denumirea de contratreapt• . L••imea
rampei l este egal• cu lungimea treptei .
c.Linia pasului, reprezint• proiec•ia în plan orizontal a liniei de folosire
(liniei de circula•ie) normal• a treptelor •i este situat• la 50..60 cm de vangul
interior . Se reprezint• cu o s•geat• la cap•t care arat• sensul de urcare.
d. Vangul reprezint• marginea liber• a unei rampe. Exist• rampe cu dou•
vanguri sau cu un singur vang (rampe rezemate pe pere•ii casei sc•rii ). Grinda
dispus• în lungul vangului se nume•te grind•-vang.
e. Podestele sunt plane orizontale care se intercaleaz• între rampe cu
scopul de a face urcarea mai pu•in obositoare, oferind totodat• posibilitatea
schimb•rii direc•iei rampei. Grinda dispus• pe linia de separa•ie a rampelor de
podeste se nume•te grind• – podest.De regul• se prev•d la marginea interioar•
a podestului, grinda-podest servind •i pentru rezemarea rampei. Sunt sc•ri f•r•
grinzi de podest la care rampa reprezint• o plac• frânt• continu• .
f. Balustradele sunt elemente cu rol func•ional ce se prev•d la marginile
libere ale rampelor si podestelor, având rolul de siguran•• •i sprijin pentru
circula•ie, fiind prev•zute cu mân• curent• ( din lemn , material plastic etc.).
1.3. Proiectarea func•ional• a sc•rilor
Prin proiectarea func•ional• a sc•rilor se determin• l••imea minim• a
rampelor •i podestelor, precum •i dimensiunile treptelor pentru a corespunde
cerin•elor de circula•ie optim•.
Dimensiunile treptelor, respective în•l•imea h •i l••imea b, care determin•
panta rampei •i confortul circula•iei, se stabilesc astfel încât circula•ia pe ramp• s•
se desf••oare în condi•ii normale.
Pentru a stabili num•rul de trepte între dou• niveluri se utilizeaz•
urm•toarea rela•ie :n = H / h ;

- 6 -
în care :
H este în•l•imea nivelului ;
h este în•l•imea impus• a treptei ;
Se va alege astfel h ca s• rezulte n un num•r întreg •i cu so• la sc•ri cu
dou• rampe •i un num•r întreg la celelalte tipuri de sc•ri.
L••imea treptelor b rezult• din formula pa•ilor respectiv cu rela•ia :
 2 h + b = 62 …64 cm ( rela•ia lui Rondelet ) ;
La cre•e •i gr•dini•e pentru trepte cu h < 16 cm rela•ia de determinarea a
l••imii b este urm•toarea : 2 h + b = 58….60 cm .
În•l•imea treptei h va fi multiplu de 0,1 cm, iar l••imea b va fi multiplu de 1 cm.
În m•sura în care este posibil, la aceea•i scar• a unei cl•diri se vor p•stra
neschimbate dimensiunile treptelor (b •i h) pe toat• în•l•imea cl•dirii, exceptându-
se eventualele prelungiri cu circula•ie redus• spre subsoluri sau poduri. Oricum
este obligatoriu ca treptele unei rampe s• aib• aceia•i l••ime b •i aceea•i în•l•ime
h.
Lungimea treptelor unei rampe (l••imea liber• minim• pentru rampe •i
podeste) se calculeaz• în func•ie de fluxurile de circula•ie (•iruri de persoane
a•ezate una în spatele celeilalte ).
Num•rul necesar de fluxuri ( F ) se stabile•te cu rela•ia :
F = N / C , unde :
N – este num•rul de persoane care trebuie s• treac• prin calea de evacuare
(considerat pentru etajul din care provine cel mai mare num•r de fluxuri ) ;
C - este capacitatea de evacuare a unui singur flux exprimat• prin num•rul
total de persoane (90 în cazul cl•dirilor de locuit), care se evacueaz• pe toat•
opera•iei de evacuare.
Balustradele se execut• cu în•l•imi de 80 …..90 cm m•surate de la fa•a
superioar• a treptei . La cre•e •i gr•dini•e se execut• o mân• curent•
suplimentar• la 50 ….60 cm în•l•ime .

- 7 -
13.3. Tipuri de sc•ri
13.3.1. Sc•ri din beton armat
Sc•rile din beton armat sunt cel mai des utilizate.Se execut• din beton
armat turnat monolit sau din elemente prefabricate de beton armat.
a. Sc•ri din beton armat turnat monolit
 Sc•rile din beton armat turnat monolit se execut• prin turnarea pe loc a
betonului pe un cofraj care reproduce exact forma intradosului sc•rii. Din punctul
de vedere al execu•iei, trapta propriu-zis• se poate realiza:
- din beton armat, turnat odat• cu placa;
- din beton simplu, turnat ulterior execu•iei pl•cii rampei ;
- sub form• de plac• sub•ire cutat•, format• din trepte •i contratrepte ; -
sub form• de trepte independente, f•r• contratrepte, care sunt încastrate în
peretele casei sc•rii sau reazem• pe grinzi de vang amplasate marginal sau
central.
b. Sc•ri din elemente prefabricate de beton armat
Sc•ri din elemente prefabricate de beton armat se folosesc la cl•diri tipizate
de locuit, cu structur• din panouri mari prefabricate sau la cl•diri cu plan•ee
prefabricate.
Principalul inconvenient al acestor solu•ii const• în faptul c• necesit• pe
•antier un consum mare de manoper• pentru pozarea prefabricatelor •i realizarea
monolitiz•rilor.
13.3.2. Sc•ri metalice
Sc•rile metalice se folosesc în general la construc•iile industriale sau ca
sc•ri secundare care asigur• accesul la rampe, platforme, sc•ri de incendiu etc.
13.3.3. Sc•ri din lemn
Sc•rile din lemn se folosesc la cl•dirile cu plansee din lemn , la construc•iile
provizorii sau ca sc•ri interioare în apartamentele duplex . Sunt estetice, calde,
u•oare, relativ simplu de executat.

- 8 -
Detalii constructive de sc•ri
- 9 -
 CCIA - ANUL III – SEMESTRUL II

CURS NR. 13

Prezentarea prin intermediul unui exemplu de calcul a verific•rii la comportarea

difuziei vaporilor de ap• a structurii unui perete exterior pentru o cl•dire de locuit ,
amplasat• în Bra•ov , având urm•toarea stratifica•ie ;
Tencuial• interioar•. ; d=0,015 m; λ =0,87 [W/mk]
Zid•rie de c•r•mid• ; d=0,29 m ; λ =0,75 [W/mk]
Strat termiozolant din polistiren ; d=0,08 m ; λ =0,042[W/mk]
Tencuial• exterioar•– protec•ie termoizola•ie ; d=0,02 m ; λ =0,87 [W/mk]
Etapele ce trebuie parcurse :
a. Se stabilesc parametrii climatului interior •i exterior, func•ie de zona climatic• unde
amplasat• cl•direa •i de destina•ie ( Ti ; Te ; Tem ; Rsi ; Rse ; ϕi ).
b. Se stabilesc rezisten•ele termice specifice unidirec•ionale Rs ale straturilor
d
componente a elementului de construc•ie : Rs =
λ
Rezult• : Rs1 = 0,017 [ m2k_W] ; Rs2 = 0,387 [ m2k_W] ;
Rs3 = 01,904 [ m2k_W] ; Rs4 = 0,043 [ m2k_W] ;
R = Rsi + Rs + Rse = 2,518 [ m2k_W] ;
c. Se stabile•te varia•ia temperaturilor Tk, în interiorul elementului de construc•ie ;
Ti − Tem k 0
Tk = Ti - ∑ RS ( j − 1, j ) [ C] ;
R j =1

T1 = 19,33 [ 0 C] ; T2 = 19,24 [ 0 C] ; T3 = 17,16 [ 0 C] ; T4 = 6,95 [ 0 C] ;

T5 = 6,73 [ 0 C] ;
d. Se determin• pentru fiecare din temperaturile aferente acestor suprafe•e din
Normativ C 107/6 -02 , tabel B1, presiunile de satura•ie Ps, respectiv :
pt. T1 = 19,33 [ 0 C] ; ⇒ Ps1 = 2245 Pa
T2 = 19,24 [ 0 C] ; ⇒ Ps2 = 2234 Pa
T3 = 17,16 [ 0 C] ; ⇒ Ps3 = 1958 Pa
 - 2 -
T4 = 6,95[ 0 C] ; ⇒ Ps4 = 1000 Pa
T5 = 6,73 [ 0 C] ; ⇒ Ps5 = 984 Pa
Pentru Tem = 6,5 [ 0 C] ; ⇒ Psem = 968 Pa
e. Se calculeaz• rezisten•a la permeabilitate la vapori Rv a elementului de
construc•ie .

R V = R V1 + R V 2 + R Vn = ∑ (dj ⋅ µ dj )⋅ M (m/ s) ; vor rezulta :

n

j =1

Rv1 = 5,67 x 10 8 (m/ s) ;

Rv2 = 78,3 x 10 8 (m/ s) ;
Rv3 = 129,6 x 10 8 (m/ s) ;
Rv1 = 15,12 x 10 8 (m/ s) ;
Rv = 228,69 x 10 8 (m/ s) ;
f. Se calculeaz• valorile corectate ale presiunilor de satura•ie cu urm•toarea rela•ie,
aferent• zonei IV (pt. Bra•ov).
2
 k R s (j -1, j) 
R sK cor = PSk + 132 ∑  [Pa]
 j =1 R 

Vor rezulta :
Ps1 cor = 2245 [Pa]
Ps2 cor = 2234 [Pa]
Ps3 cor = 1964 [Pa]
Ps4 cor = 1123 [Pa]
Ps5 cor = 1112 [Pa]
Valoarea medie a presiunii de satura•ie corectate, ale valorilor din aerul exterior,
corespunz•toare temperaturii medii anuale Tem, pentru zona climatic• IV, unde este
Bra•ovul se calculeaz• cu rela•ia :
Pse cor = Pse m + 132 [Pa] = 968 + 132 = 1100 [Pa]
g. Se calculeaz• presiunile par•iale ale vaporilor de ap• din aerul interior •i exterior cu
rela•iile :
 - 3 -
ϕi ⋅ PSi
Pi = , pentru Ti = 20 0 C •i ϕi = 60 % , Psi = 2340 [Pa]
100
60 x 2340
⇒ Pi = = 1404 [Pa]
100
ϕe ⋅ PS e cor 80 ⋅ 1100
Pe cor = = = 880 [Pa]
100 100

h. Se construie•te grafic elementul de construc•ie, amplasându-se pe abcis• rezisten•ele

la permeabilitate la vapori ale straturilor componente, iar pe vertical• presiunile de vapori .
j. Se construie•te apoi curba de varia•ie a presiunilor de satura•ie corectate a vaporilor
de ap• din interiorul elementului de construc•ie •i din aerul exterior .
i. Se construie•te linia presiunilor par•iale P, prin unirea punctului Pi de pe suprafa•a
interior• a elementului de construc•ie •i Pe cor
Din analiza graficului se poate determina dac• exist• sau nu condens în structura
elementului . Dac• nu exist• intersec•ie între curba presiunilor P •i curba presiunilor de
satura•ie atunci nu exist• condens în structura elementului .
În cazul de fa•• cele dou• curbe nu se intersecteaz•, deci nu exist• condens .