MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

ŞCOALA DOCTORALĂ Exemplar __

Marian Ştefan ZAHARIA

TEZĂ DE DOCTORAT
Tema: „EFICIENTIZAREA DECIZIEI DE GRUP
PRIN PERFECŢIONAREA MANAGEMENTULUI RISCULUI
ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Col. prof. univ. dr. ing.
Toma PLEŞANU

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR în „ŞTIINŢE
MILITARE”

- BUCUREŞTI, 2015 -
NECLASIFICAT

Pagină albă

NECLASIFICAT
2 din 18
 NECLASIFICAT

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................... 9

CAPITOLUL 1
RISCUL: DEFINIŢII, CONCEPTE, FILOZOFIE, POLITICI,
STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE ............................. 17
1.1. Consideraţii privind riscul ....................................................................... 17
1.1.1. Definiţii şi metafore privind riscul .................................................. 18
1.1.2. Categorisirea riscurilor .................................................................... 23
1.1.3. Diferenţiere: certitudine - incertitudine - risc .................................. 26
1.2. Determinarea riscului .............................................................................. 32
1.2.1. Componentele (etapele) determinării riscului ................................. 33
1.2.2. Nivelul de risc .................................................................................. 39
1.2.3. Metode de determinare a riscului .................................................... 41
1.3. Standarde şi reglementări internaţionale............................................... 47
1.3.1. Managementul integrat al riscurilor la nivel de organizaţie ............ 48
1.3.2. Standardul Managementul riscurilor – un model
simplificat de management al riscurilor .......................................... 50

CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE ............. 53
2.1. Managementul eficient – sursă de securitate a organizaţiei................ 55
2.1.1. Managementul eficient: definiţii, trăsături. Procesul de
management al organizației militare ............................................... 56
2.1.2. Calităţile necesare managerilor organizaţiei militare ...................... 64
2.2. Aspecte conceptuale privind organizaţia militară................................. 69
2.2.1. Organizaţia militară ca sistem ......................................................... 70
NECLASIFICAT
3 din 18
 NECLASIFICAT
2.2.2. Organizaţia militară – instituţie de bază a statului de drept ............ 75
2.2.3. Organizaţia militară din România înainte de anul 1989 şi
după anul 1989 .............................................................................. 77
2.2.4. Aspecte ale influenţării societăţii de către organizaţia
militară............................................................................................ 87
2.3. Analiza şi evaluarea riscului în organizaţia militară ........................... 90
2.3.1. Elemente conceptuale în managementul riscului ............................ 90
2.3.1.1. Evoluţii în managementul riscului ..................................... 91
2.3.1.2. Eficacitatea managementului de risc .................................. 93
2.3.1.3. Etapele procesului de management al riscului ................... 95
2.3.2. Influenţa riscului asupra deciziei din cadrul organizaţiei
militare ............................................................................................. 99
2.3.3. Necesitatea managementului riscului în organizaţia militară ......... 101
2.3.4. Pregătirea pentru risc – problemă de educare a voinţei .................. 103

CAPITOLUL 3
PLANIFICAREA, IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA
STRATEGIILOR DE RĂSPUNS LA RISC. STRATEGII DE
PREVENIRE A RISCURILOR ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE .............. 107
3.1. Diagnosticul riscului în organizaţia militară ........................................ 107
3.1.1. Atitudinea faţă de risc în organizaţia militară. Educaţia şi
cultura de prevenire a riscurilor ...................................................... 108
3.1.2. Evaluarea riscurilor în organizaţia militară .................................... 115
3.1.3. O posibilă metodologie de evaluare a riscurilor în
organizaţia militară ......................................................................... 121
3.2. Strategii de răspuns la risc în organizaţia militară .............................. 124
3.2.1. Strategia – modalitate de răspuns la risc: concept,
caracteristici, componente .............................................................. 125
3.2.1.1. Definiţii ale strategiei ........................................................ 126
3.2.1.2. Caracteristicile şi componentele strategiei ........................ 127

NECLASIFICAT
4 din 18
 NECLASIFICAT
3.2.2. Tipologia strategiilor de răspuns la risc sau tipuri de reacţii
la risc............................................................................................... 128
3.2.3. Identificarea şi planificarea strategiilor de răspuns la risc ............. 133
3.2.4. Evidenţa riscurilor identificate în organizaţia militară ................... 135
3.3. Strategii de prevenire a riscurilor în organizaţiile militare ................ 138
3.3.1. Frecvenţa şi severitatea – dimensiuni ale expunerii la risc ............ 138
3.3.2. Profilul de risc al organizaţiei militare ........................................... 141
3.3.2.1. Toleranţa faţă de risc ......................................................... 143
3.3.2.2. Modul de stabilire a deciziilor în condiţii de risc .............. 144
3.3.3. Aplicarea strategiilor de prevenire a riscurilor ............................... 145

CAPITOLUL 4
EFICIENTIZAREA DECIZIEI DIN PERSPECTIVA
ANALIZEI DE RISC ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ ................................... 149
4.1. Decizia – element esenţial al managementului în organizaţia
militară ...................................................................................................... 149
4.1.1. Conţinutul şi tipologia deciziilor .................................................... 149
4.1.2. Aspecte comportamentale şi decizionale în luarea deciziei ........... 152
4.1.3. Stilul decizional .............................................................................. 155
4.1.4. Rolul deciziei în organizaţia militară.............................................. 157
4.2. Procesul decizional în organizaţia militară ............................................... 158
4.2.1. Elementele procesului decizional ................................................... 160
4.2.2. Etapele procesului decizional ......................................................... 161
4.3. Decizia în analiza de risc a organizaţiei militare ....................................... 165
4.3.1. Realizarea analizei de risc în organizaţia militară .......................... 165
4.3.2. Eficienţa şi eficacitatea deciziei în analiza de risc ......................... 168

CONCLUZII ........................................................................................................... 173

LISTA ABREVIERILOR...................................................................................... 183

NECLASIFICAT
5 din 18
 NECLASIFICAT
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 185

LISTA ANEXELOR .............................................................................................. 195

ANEXE .................................................................................................................... 197

CUVINTELE CHEIE ALE TEZEI DE DOCTORAT

Riscuri, organizaţie militară, managementul riscului, analiză, evaluare,
strategii, prevenire, răspuns, atitudine, tipologie, profil, frecvenţă, severitate,
decizie, eficientizare, stil decizional, proces decizional

„Riscul înseamnă să sari de pe o stâncă

şi să îţi construieşti aripi până ajungi jos”.
Ray Bradbury

INTRODUCERE

Lumea secolului XX, dar şi a primelor decenii ale secolului XXI se

caracterizează prin complexitatea riscurilor, complexitate ce necesită soluţii
diferite şi mult mai eficiente la problemele globale. Orice activitatea se desfăşoară
în condiţii de risc; aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin cunoscute, mai mult
sau mai puţin grave.
Managementul de risc este asociat tuturor intereselor, obiectivelor, sau
misiunilor în orice mediu de manifestare, atât pe timp de pace, cât şi în situaţii de
criză şi război, de-a lungul întregii game de acţiuni, decizii sau activităţi militare.
Managementul de risc nu este un concept nou la nivelul unor actori importanţi ai
scenei politico-militare internaţionale. Riscurile sunt o componentă a tuturor
activităţilor, regăsindu-se sub o mulţime de forme şi a căror consecinţe s-au
amplificat în timp urmare a dezvoltării societăţii omeneşti. În toate organizaţiile,
NECLASIFICAT
6 din 18
 NECLASIFICAT
riscurile trebuie abordate într-o manieră holistică, înglobate într-un sistem de
management al riscurilor. Multe decizii atât în viaţa personală, cât şi în activitatea
organizaţiilor, se iau în condiţii de risc şi de incertitudine, iar insuficienţa
cunoaştere a acestora explică diferenţele de rentabilitate.
Potrivit legislaţiei naţionale, fiecare entitate publică are obligaţia de a
analiza sistematic, cel puţin o dată pe an, riscurile legate de desfăşurarea
activităţilor proprii, să elaboreze planuri pentru limitarea posibilelor consecinţe ale
acestor riscuri şi să numească responsabili pentru aplicarea planurilor respective.
Statele membre ale Uniunii Europene au avut obligaţia de a integra managementul
riscurilor în reformele gestiunii publice.
Un prim scop al cercetării noastre este analizarea problematicii riscului şi a
managementului riscului în organizaţiile militare. Modul de realizare a obiectivelor
stabilite de către organizaţia militară depinde în mare măsură de eficienţa
managementului şi, implicit, de managementul riscurilor. Cercetările asupra
riscurilor au trecut de la o abordare axată pe dimensiunea negativă a riscurilor la
una complexă în care riscul este analizat ca oportunitate şi ameninţare. Organizaţia
militară poate valorifica, prin procesul de management al riscurilor, conotaţiile
pozitive ale riscurilor de natură diferită.
Un al doilea scop principal al cercetării îl reprezintă analizarea strategiilor
de răspuns la risc şi eficientizarea deciziei din perspectiva analizei de risc în
organizaţiile militare. Procesul de management de risc este instrumentul principal
de reducere a riscului şi este un element deplin integrat în planificarea şi
desfăşurarea operaţiilor militare, care permite desfăşurarea cu succes a unor acţiuni
într-un mediu cu grad ridicat de risc. Mai mult, managementul riscurilor în
organizaţia militară asigură: folosirea eficientă a resurselor umane şi materiale
angajate în desfăşurarea tuturor activităţilor pe timp de pace, în situaţii de criză şi
la război şi evaluarea riscurilor; luarea unor decizii documentate pentru
promovarea unor interese sau implementarea planurilor de măsuri pentru realizarea
acestora; oferirea de alternative rezonabile pentru realizarea obiectivelor fixate;
identificarea unor măsuri de control fezabile şi eficiente acolo unde nu există

NECLASIFICAT
7 din 18
 NECLASIFICAT
standarde specifice. Prin atitudinea pro-activă faţă de risc şi managementul riscului
şi prin eficientizarea deciziei în analiza de risc, organizaţia militară se poate întări
în trei zone importante de interes: acţiuni, procese şi strategii. Aceste trei zone vor
fi, urmare a acestei atitudini pro-active, mai eficiente.
Aceste două obiective generale vor fi realizate şi prin îndeplinirea
următoarelor obiective specifice: prezentarea standardelor şi reglementărilor
internaţionale privind riscul, prezentarea unor aspecte relevante conceptuale
privind organizaţia militară, analizarea strategiilor de prevenire a riscurilor în
organizaţiile militare, analizarea deciziei şi a procesul decizional în organizaţia
militară.
Metodologia cercetării s-a bazat pe următoarele metode de cercetare
ştiinţifică: metoda de analiză constând în: analiza publicaţiilor şi a unor pagini de
Internet relevante pentru tema propusă, discuţii purtate cu profesorii din cadrul
Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic (DPPD); metoda de
previziune, prin care am căutat să analizez obiectiv ce se poate întâmpla într-o
organizaţie militară dacă nu se aplică corespunzător şi la timp strategiile de
prevenire a riscurilor şi strategiile de răspuns la risc. De asemenea, pentru
cercetarea propusă am apelat şi la observarea evenimentelor generatoare de riscuri
din activitatea desfăşurată într-o organizaţie militară şi identificarea unor soluţii de
diminuare sau prevenire a riscurilor, precum şi la metode de reprezentare a datelor
(tabele, grafice).

CAPITOLUL 1
RISCUL: DEFINIŢII, CONCEPTE, FILOZOFIE, POLITICI,
STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE

Problematica riscului a reprezentat, din totdeauna, o temă provocatoare, prin

urmare, nu este ceva nou. Creşterea considerabilă a afacerilor diverse cu deosebire
în secolul XX, multitudinea factorilor ce intervin în relaţiile dintre oameni, state,
organizaţii etc. au readus problematica riscului în dezbaterea, nu numai a

NECLASIFICAT
8 din 18
 NECLASIFICAT
specialiştilor, ci şi a oamenilor de rând. Acest capitol este destinat prezentării
aspectelor teoretice ale riscului, respectiv definiţii, filozofie, politici, standarde şi
reglementări internaţionale.
În subcapitolul 1.1., Consideraţii privind riscului, oferim o imagine teoretică
privitoare la risc. Dezvoltat pe trei subcapitole, acest subcapitol concluzionează
următoarele: riscul este un eveniment incert care, în cazul în care are loc, poate
produce consecinţe, pozitive sau negative, asupra îndeplinirii obiectivelor stabilite
de organizaţie; specialiştii din domeniul managementului riscurilor au încă opinii
diferite asupra încorporării a celor două componente, amenințare şi oportunitate;
riscul rămâne pentru individ şi organizaţie o captivantă provocare datorită
prezenţei în toate domeniile de activitate.
Subcapitolul 1.2., Determinarea riscului, vom analiza componentele sau
etapele determinării riscului, nivelurile de reprezentare a riscului, care sunt variate
datorită faptului că riscurile pot fi identificate prin frecvenţă, probabilitate sau
posibilitate, şi poate fi categorisit, cantitativ şi calitativ, pe diferite scale cu 3, 5 sau
7 niveluri şi metodele de determinare a riscului care oferă soluţii cantitative şi
calitative asupra nivelului de risc şi ajută la exploatarea sau tratarea riscurilor.
În subcapitolul 1.3., Standarde şi reglementări internaţionale, vom prezenta
aspecte relevante referitoare la managementul integrat al riscurilor la nivel de
organizaţie şi Standardul Managementul riscurilor - un model simplificat de
management al riscurilor.

CAPITOLUL 2
MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE

Studiile contemporane de sociologia organizaţiilor militare din perspectivă

instituţională îşi au originea în scrierile lui Max Weber privind organizaţiile
birocratice (economy and society). Caracteristicile specifice organizaţiei militare
derivă din scopul principal, anume gestionarea instrumentelor de violenţă. Sub
impactul noilor tehnologii, conţinutul scopurilor militare a traversat importante

NECLASIFICAT
9 din 18
 NECLASIFICAT
schimbări. Organizaţia militară nu este ferită de riscuri. Referindu-ne la riscul din
organizaţia militară nu putem face abstracţie de incertitudine. Diferenţa dintre risc
şi incertitudine este dată de noţiunile de informaţie şi cunoaştere. Incertitudinea
este legată de lipsa de informaţii şi variază în funcţie de cunoştinţele pe care le
deţine fiecare individ şi de atitudinea lui faţă de risc, în condiţii identice diferiţi
indivizi putând să aibă atitudini diferite.
Subcapitolul 2.1., Managementul eficient - sursă de securitate a
organizaţiei, prezintă definiţii şi trăsături ale managementului eficient, aspecte ale
procesului de management al organizaţiei militare şi calităţile necesare managerilor
organizaţiei militare. Managementul eficient se bazează pe un proces complex
instructiv a cărui finalitate trebuie să se materializeze prin scientizarea întregului
demers teoretico-metodologic şi practic-aplicativ subsumat actului de conducere.
În subcapitolul 2.2., Aspecte conceptuale privind organizaţia militară, vom
analiza organizaţia militară ca sistem de resurse structurate pe centre de putere
pentru îndeplinirea unui scop bine determinat şi stabilit în mod legal, vom
evidenţia faptul că în orice stat democratic organizaţia militar este o instituţie de
bază a statului de drept, vom realiza un scurt excurs al organizaţiei militare din
România înainte de anul 1989 şi după anul 1989 şi vom încheia cu prezentarea
unor aspecte ale influenţării societăţii de către organizaţia militară. Relaţia
societate – organizaţie militară se desfăşoară în două sensuri: influenţa indirectă
exercitată de societatea civilă asupra organizaţiei militare, ca element esenţial în
garantarea păstrării de către armată a rolului constituţional în asigurarea securităţii
şi apărării naţionale, dar şi influenţa organizaţiei militare asupra societăţii, ca unul
dintre principalii factori de socializare. Organizaţia militară manifestă o atitudine
activă faţă de mediul instituţional încercând să-l influenţeze pentru obţinerea
resurselor necesare funcţionării. Influenţarea societăţii de către organizaţia militară
poate cunoaşte mai multe forme de influenţă: forme de influenţă instituţionalizată,
forme de influenţă simbolică etc.
În subcapitolul 2.3., Analiza şi evaluarea riscului în organizaţia militară,
vom evidenţia elementele conceptuale în managementul riscului, sens în care vom

NECLASIFICAT
10 din 18
 NECLASIFICAT
prezenta evoluţii în managementul riscului, eficacitatea managementului de risc şi
etapele procesului de management al riscului; vom continua cu influenţa riscului
asupra deciziei din cadrul organizaţiei militare, necesitatea managementului
riscului în organizaţia militară şi pregătirea pentru risc – problemă de educare a
voinţei. Riscurile într-o organizaţie militară sunt multiple şi diverse. Este unanim
acceptat că îndeplinirea misiunii şi diminuarea riscurilor implică o bună pregătire
profesională, dar şi un grad de coeziune al colectivului şi organizaţiei, în ansamblu.
Procesul de management la riscului trebuie să aibă un caracter permanent,
deoarece în fiecare zi pot să apară riscuri noi care trebuie controlate înainte de a
deveni imparabile şi de a duce la dezastru. Obiectivul managementului riscului îl
reprezintă situarea în cadrul unei arii cuprinse între limite în care riscul este
suportabil şi costul este rezonabil.

CAPITOLUL 3
PLANIFICAREA, IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA STRATEGIILOR
DE RĂSPUNS LA RISC. STRATEGII DE PREVENIRE A RISCURILOR
ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE

Introducerea managementului de risc în organizaţiile militare solicită dăruire

şi un stil de conducere creativ. În plus, cere ca lanţul de comandă să sprijine
întregul proces de management de risc. Particularitatea procesului de management
al riscurilor asociate planificării şi desfăşurării acţiunilor militare este întotdeauna
preventiv, în sensul că oferă soluţii pentru prevenirea unor situaţii nedorite, cu
impact negativ asupra realizării obiectivelor misiunii.
În subcapitolul 3.1., Diagnosticul riscului în organizaţia militară, oferim o
prezentarea a atitudinii în organizaţia militară faţă de risc, despre educaţia şi
cultura de prevenire a riscurilor, despre evaluarea riscurilor în organizaţia militară
şi vom încheia cu o metodologie de evaluare a riscurilor în organizaţia militară.
Subcapitolul 3.2., Strategii de răspuns la risc în organizaţia militară, are un
obiectiv ştiinţific complex: analizarea strategiei ca modalitate de răspuns la risc:

NECLASIFICAT
11 din 18
 NECLASIFICAT
concept, caracteristici, componente; prezentarea tipologiei strategiilor de răspuns la
risc; modul de evidenţiere a riscurilor identificate în organizaţia militară.
În subcapitolul 3.3., Strategii de prevenire a riscurilor în organizaţiile
militare, vom analiza dimensiunile expunerii la risc - frecvenţa şi severitatea, vom
continua cu profilul de risc al organizaţiei militare, respectiv toleranţa faţă de risc
şi modul de stabilire a deciziilor în condiţii de risc, şi vom încheia cu aplicarea
strategiilor de prevenire a riscurilor.
Riscurile identificate trebuie monitorizate, iar riscurile noi relevate. Un
program de identificare a riscurilor presupune o planificare atentă din partea
managerului de risc; identificarea riscurilor trebuie să aibă un caracter permanent,
ca o condiţie necesară racordării la schimbare. Fiecare structură militară
(companie, batalion, brigadă, divizie etc.) are profilul propriu de risc; în situaţia
unor structuri identice din punct de vedere al unor elemente, acestea nu pot avea
acelaşi profil de risc datorită circumstanţelor şi percepţiilor; toleranţa la risc se
raportează la expunerea tolerabilă şi justificabilă a organizaţiei, care trebuie atinsă
în practică; decizia în orice organizaţie constituie un element esenţial al
managementului, instrumentul său specific de exprimare cel mai însemnat.
Gestionarea riscurilor presupune existenţa unui sistem de control eficace în
organizaţia militară. Activitatea de prevenire a riscurilor deţine un rol deosebit de
important în organizaţia militară. Aplicând strategiile de prevenire a riscurilor se
doreşte diminuarea/eliminarea expunerii la risc a organizaţiei militare.

CAPITOLUL 4
EFICIENTIZAREA DECIZIEI DIN PERSPECTIVA
ANALIZEI DE RISC ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ

Managerii organizaţiei militare, în funcţie de situaţii, trebuie să ia decizii;

calitatea deciziei stabilite este esenţială pentru realizarea obiectivelor şi bunul mers
al activităţii organizaţiei. În organizaţia militară, prin decizie se urmăreşte găsirea

NECLASIFICAT
12 din 18
 NECLASIFICAT
acelor căi de acţiune viitoare destinate să asigure eficienţa maximă a tuturor
acţiunilor conducerii.
În subcapitolul 4.1., Decizia – element esenţial al managementului în
organizaţia militară, vom prezenta conţinutul şi tipologia deciziilor, aspecte
comportamentale şi decizionale în luarea deciziei, aspecte referitoare la stilul
decizional şi vom finaliza cu rolul deciziei în organizaţia militară.
Subcapitolul 4.2., Procesul decizional în organizaţia militară, vom analiza
elementele procesului decizional şi etapele procesului decizional. Procesul
decizional este o activitate de producere a noi cunoştinţe ce exprimă angajamentul
către un anumit curs de acţiune şi care implică o serie de elemente.
În subcapitolul 4.3., Decizia în analiza de risc a organizaţiei militare,
insistăm asupra realizării analizei de risc în organizaţia militară şi asupra eficienţei
şi eficacităţii deciziei în analiza de risc. Luarea deciziilor este sarcina specifică a
factorului de răspundere. Acest lucru îl defineşte ca factor de răspundere - deciziile
care au un efect semnificativ asupra întregii organizaţii, asupra activităţii şi
rezultatelor acesteia.

CONCLUZII

Considerăm că tema de cercetare analizată este de actualitate, întrucât

problema managementului riscurilor nu are o soluţie permanentă, însăşi conceptul
de risc devenind tot mai complicat şi discutabil. Problematica riscului în
organizaţia militară decurge din faptul că aceasta nu este izolată de celelalte
organizaţii sociale şi din faptul că trăim într-o civilizaţie a riscului. Trei verbe
însoţesc permanent riscul: a analiza (identificarea riscurilor şi evaluarea
consecinţelor directe şi indirecte), a reduce (prevenirea apariţiei riscurilor sau
eliminarea lor) şi a finanţa (înseamnă costuri şi pierderi potenţiale acceptate).
Din punctul nostru de vedere implementarea managementului integrat al
riscurilor în organizaţiile militare aduce o serie de beneficii, cum ar fi: o mai mare
probabilitate de realizare a obiectivelor stabilite, îmbunătăţirea înţelegerii riscurilor

NECLASIFICAT
13 din 18
 NECLASIFICAT
cheie şi a implicaţiilor acestora asupra activităţilor, capacitatea conducerii de a-şi
asuma un risc mai mare pentru o recompensă (beneficiu) mai mare etc. Calitatea
managementului, nivelul rezultatelor obţinute de către organizaţia militară, precum
şi gestionarea riscurilor diverse depind de nivelul de pregătire, calităţile şi
deprinderile managerilor. La baza managementului organizaţiei militare se situează
un complex de principii, reguli, cerinţe care asigură transformarea sa.
Managementul efectiv al riscurilor dintr-o organizaţie militară necesită
informaţii atât asupra magnitudinii riscurilor, cât şi asupra importanţei pe care
trebuie să o acorde organizaţia pentru reducerea riscului (riscurilor). În etapa de
identificare a riscurilor şi de elaborare şi adaptare a deciziilor, managerii
organizaţiilor militare pot avea trei atitudini faţă de risc: aversiune (atunci când se
preferă câştigurile mici, dar sigure), neutralitate (sau indiferenţă) şi comportament
combinat (aversiune şi preferinţă faţă de risc, exemplul clasic fiind cel al
jucătorului de la cazinou care îşi asigură casa şi maşina). Pentru o uşoară urmărire
a riscurilor identificate şi evaluate este important ca fiecare organizaţiei militară să
dispună de o bază de date a acestora sau de registre de risc. Riscurile pot fi grupate
pe categorii în funcţie de activitatea supusă riscului, factorii care pot genera riscul,
probabilitatea şi impactul estimat, persoana responsabilă cu urmărirea riscurilor,
strategiile de răspuns. Mai pot fi incluse în aceste baze de date ale riscurilor
înregistrări referitoare la momentul estimat al declanşării evenimentului şi situaţia
curentă a acţiunilor de răspuns.
Managementul riscului reprezintă, în organizaţia militară, elementul central
de management strategic; procesul prin care organizaţia militară abordează
metodic riscurile care sunt ataşate activităţilor acesteia, cu scopul de a obţine un
beneficiu constant în cadrul fiecărei activităţi şi pe întreaga gamă de activităţi ce
revin organizaţiei. Mobilul principal al unui management eficace al riscului este
dat de identificarea la timp şi tratarea acestor riscuri. Obiectivul acestuia este de a
adăuga valoare sustenabilă tuturor activităţilor organizaţiei militare. Managementul
riscului trebuie să fie un proces continuu şi mereu în dezvoltare şi trebuie să
abordeze metodic toate riscurile legate de activităţile organizaţiei militare, fie ele

NECLASIFICAT
14 din 18
 NECLASIFICAT
trecute, prezente sau viitoare. Fiecărui manager şi personal responsabili de
managementul riscului în cadrul organizaţiei militare trebuie să dea dovadă de
răspundere în gestionarea riscurilor de natură diferită.
Necesitatea aplicării managementului riscului în organizaţia militară implică
cunoştinţe în acest domeniu, în scopul dezvoltării acestui sistem de management cu
implicaţii importante în îndeplinirea obiectivelor. Complexitatea problemelor
legate de tratarea riscului în organizaţia militară este destul de ridicată prin faptul
că necesită o cunoaştere bună a activităţilor analizate specifice acestui tip de
organizaţie, precum şi o bază de cunoştinţe din domeniul managementului în
general. Riscul este o componentă inerentă a activităţilor (acţiunilor) desfăşurate în
organizaţia militară, indiferent de tipul acestora. Riscurile pot fi variabile
cunoscute, cuantificate şi pentru care se fac planuri; în acelaşi timp, riscurile pot fi
şi variabile necunoscute, imposibil de prevăzut.
Din punctul nostru de vedere este utilă gruparea riscurilor identificate în
organizaţia militară în funcţie de expunerea la risc, pentru a se realiza, în acest fel,
profilul de risc al organizaţiei. Chiar dacă două componente (structuri) ale
organizaţiei militare identifică aceleaşi tipuri de riscuri, din perspectiva
obiectivelor, activităţilor, contextului etc., profilul de risc nu va fi acelaşi.
Identificarea şi analizarea riscurilor, realizarea profilului de risc este atribuţia
exclusivă a organizaţiei militare. De asemenea, apreciem că este foarte important
realizarea unei hărţi a riscurilor atât la nivelul general al organizaţiei militare cât şi
în cadrul structurilor subordonate (batalion, companie etc.), pentru a avea o
imagine clară asupra riscurilor. Pentru gestionarea riscurilor în organizaţia
militară, managerii trebuie să posede: calităţi, cunoştinţe, aptitudini şi
comportamente necesare tuturor componenţilor organizaţiei (inteligenţă, memorie,
sănătate, caracter, spirit de observaţie, capacitate de concentrare), cunoştinţe şi
aptitudini specifice managementului (economice, matematice, juridice, tehnice, de
cultură generală, statistice etc.) şi aptitudini de autoperfecţionare continuă şi de
lucru în echipă.

NECLASIFICAT
15 din 18
 NECLASIFICAT
Decizia reprezintă pentru organizaţia militară factorul cheie în
implementarea şi susţinerea schimbărilor organizaţionale, în condiţiile în care
adaptabilitatea la schimbare tinde să devină o cerinţă imperioasă pentru selecţia şi
evaluarea personalului, fiind deja un deziderat al organizaţiilor în schimbare.
Succesul decizional are la bază factori individuali (de natură cognitivă şi de
personalitate); studierea acestor factori permite identificarea, persoanele care au
potenţial să adopte decizii eficiente în medii organizaţionale dinamice şi complexe,
specifice situaţiei de schimbare organizaţionale. Sunt situaţii în care volumul
informaţional crescut şi încărcarea informaţională forţează decidentul militar să
aloce mai mult timp căutării de informaţie (abilitate critică în majoritatea rolurilor
manageriale) şi mai puţin timp învăţării derivate din informaţii. La nivel personal,
încărcarea informaţională este asociată cu incapacitatea de a face faţă stresului
generat de cunoştinţe inadecvate, iar potenţialele efecte negative pentru luarea
deciziei sunt evidente - decidenţii încetează să opereze eficient odată cu creşterea
volumului informaţiei care trebuie procesată pentru luarea deciziei. Deciziile
comportamentale se suprapun destul de mult cu deciziile organizaţionale, deoarece
multe decizii organizaţionale sunt luate de decidenţi într-o manieră individuală.
Incertitudinea creşte odată cu numărul elementelor separate care trebuie luate în
calcul, cu diversitatea surselor şi formatelor informaţionale, precum şi datorită
complexităţii relaţiilor cauzale între elementele informaţionale. Managerii sunt
deseori expuşi unor informaţii care acoperă o largă varietate de domenii şi care
interacţionează într-o manieră complexă. Cu cât este mai mare complexitatea
activităţii, cu atât managerii mai puţin experimentaţi pot cădea în plasa
obişnuinţelor sau rutinei în rezolvarea problemelor, ceea ce poate genera defecte
majore în luarea deciziei. În organizaţia militară, decizia se ia în cadrul procesului
de luare a deciziei. Ideal ar fi utilizarea unui proces logic de luare a deciziei, care
înseamnă generare sistematică de opţiuni şi stabilirea unor criterii clare de evaluare
prin care să se aprecieze fiecare opţiune în parte şi care să conducă la alegerea cele
mai optime soluţii. Managementul decizional la orice nivel de comandă este

NECLASIFICAT
16 din 18
 NECLASIFICAT
alcătuit din structura de C2 şi procesul de luare a deciziei şi constituie una dintre
componentele superiorităţii decizionale.
Din punctul nostru de vedere apreciem modelul analitic propus în cadrul
procesului de luare a deciziei, denumit şi analiza opţională. Pe baza acestui model
structurile participante la proces construiesc diagrame cu răspunsuri şi contra-
răspunsuri pentru fiecare opţiune/variantă/soluţie analizată. Grupul de comandă ia
cunoştinţă de acestea şi va evalua probabilităţile şi utilităţile fiecărei ramificaţii în
vederea calculării rezultatelor maxime sau minime posibile şi luării unei decizii
argumentate ştiinţific. Rolul modelului analitic este de a standardiza procesul de
luare a deciziei la nivel strategic, contribuind alături de C2 la realizarea
managementului decizional, una din componentele superiorităţii decizionale.
Totodată, acest model implică existenţa unei structuri de comandă şi control militar
bine definită şi structurată la nivel central. Considerăm decizia elementul esenţial
al managementului organizaţiei militare, instrumentul specific cel mai important de
exprimare. Calitatea conducerii organizaţiei militare este evidentă prin deciziile
elaborate şi aplicate în orice situaţie.

NECLASIFICAT
17 din 18
 NECLASIFICAT

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin
Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu
titlul „Reţea Transnaţională de Management Integrat al Cercetării Doctorale şi
Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Ştiinţe Militare”, “Securitate şi
Informaţii” şi “Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” - Program de Formare
Continuă a Cercetătorilor de Elită –“ SmartSPODAS”.”

NECLASIFICAT
18 din 18