Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ediţia: 0
CUPRINS
CAP. 1 SCOP 3
CAP. 2 DOMENIU 3
CAP. 3 PRESCURTĂRI ŞI DEFINIŢII
3.1 PRESCURTĂRI 3
3.2 DEFINIŢII 3
CAP. 4 PREVEDERI GENERALE 9
CAP. 5 SISTEMUL DE MUNCÅ
5.1 EXECUTANTUL
5.1.1 Prevederi generale 10
5.1.2 Autorizarea electricienilor 11
5.1.3 Personalul delegat 12
5.1.4. Dotarea cu echipament individual şi mijloace de protecţie 13
5.2. SARCINA DE MUNCĂ
5.2.1. Măsuri organizatorice de SSM la executarea lucrărilor în instalaţiile HE 18
5.2.1.1. Executarea lucrărilor în baza autorizaţiilor de lucru (AL) 19
5.2.1.2. Executarea lucrărilor în baza instrucţiunilor tehnice interne de
securitate şi sănătate în muncă (ITI-PM) 24
5.2.1.3. Executarea lucrărilor în baza atribuţiilor de serviciu (AS) 25
5.2.1.4. Executarea lucrărilor în baza dispoziţiilor verbale (DV) 25
5.2.1.5. Executarea lucrărilor în baza proceselor verbale (PV) 25
5.2.2. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în instalaţiile HE 26
5.2.2.1. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în instalaţiile
electrice cu scoaterea acestora de sub tensiune 27
5.2.2.2. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în instalaţiile
electrice din exploatare, fără scoaterea acestora de sub tensiune 32
5.2.2.3. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în instalaţiile
hidromecanice şi construcţiile hidrotehnice din exploatare 33
2
5.2.3. Măsuri tehnice de SSM la exploatarea instalaţiile HE
5.2.3.1. Măsuri tehnice de SSM la exploatarea instalaţiilor electrice 37
5.2.3.2. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în cazul
evenimentelor in instalaţiile electrice 40
5.2.3.3. Măsuri tehnice de SSM la exploatarea instalaţiilor hidromecanice 41
5.2.3.4. Măsuri tehnice de SSM la exploatarea construcţiilor hidrotehnice 45
5.2.3.5. Măsuri de SSM privind utilizarea bărcilor la lucrări de curăţire de
plutitori a lacurilor de acumulare, prizelor de apă şi la controlul versanţilor 48
5.2.4. Alte măsuri tehnice pentru exploatarea şi executarea lucrărilor în instalaţiile HE
5.2.4.1. Executarea lucrărilor la LEA la sol, pe trasee şi la baza stâlpilor 48
5.2.4.2. Executarea lucrărilor la LEA prin urcare pe stâlpi cu scoatere de sub
tensiune 49
5.2.4.3. Executarea lucrărilor prin urcare pe stâlpii LEA aflate sub tensiune 50
5.2.4.4. Executarea lucrărilor la LEA în condiţii speciale de traversări 50
5.2.4.5 Executarea lucrărilor la tronsoanele LEA separate vizibil prin dezlegări
de cordoane sau conductoare 51
5.2.4.6. Executarea lucrărilor la LEA de joasă tensiune cu conductoare izolate
torsadate 51
5.2.4.7. Exploatarea şi mentenanţa LES 51
5.2.4.8. Executarea lucrărilor de mentenanţă la cablurile pilot sau telefonice 52
5.2.4.9. Executarea lucrărilor de încercări cu tensiune mărită 53
5.2.4.10. Exploatarea şi mentenanţa staţiilor electrice, punctelor de
alimentare, posturilor de transformare şi cutiilor de distribuţie 54
5.2.4.11. Exploatarea şi mentenanţa generatoarelor şi motoarelor electrice 57
5.2.4.12 Exploatarea şi mentenanţa sistemelor de excitaţie 58
5.2.4.13 Exploatarea şi mentenanţa instalaţiilor de răcire ale generatorului 58
5.2.4.14. Exploatarea şi mentenanţa circuitelor secundare 59
5.2.4.15 Exploatarea şi mentenanţa bateriilor de acumulatoare 59
5.2.4.16. Exploatarea şi mentenanţa instalaţiilor de telecomunicaţii 60
5.2.4.17. Exploatarea şi mentenanţa instalaţiilor de iluminat 61
5.2.4.18. Mentenanţa instalaţiilor de alimentare cu energie electrică a
consumatorilor 61
5.2.4.19. Utilizarea dispozitivelor de măsurare şi monitorizare portabile 62
3
5.4.1. Lucrări în spaţii închise (rezervoare, puţuri, canale acoperite, etc.) 64
5.4.2. Lucrul în condiţii de zgomot 65
5.4.3. Iluminatul
65
5.4.4. Microclimat 66
5.4.5. Locuri de muncă în condiţii de izolare 66
CAP.1 SCOP
CAP.2 DOMENIU
3.1. PRESCURTĂRI
AL – Autorizaţie de lucru
AS – Atribuţii de serviciu
CLP – Cuţit de legare la pământ
DMM – Dispozitive de măsurare şi monitorizare
DV – Dispoziţie verbală
EIP – Echipament individual de protecţie
HE – S.C. HIDROELECTRICA S.A.
ISCIR – Inspecţia de stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor
de ridicat.
ITI – Instrucţiune tehnică internă
4
ITI-PM – Instrucţiune tehnică internă de lucru cu caracter de SSM
ÎT – Înaltă tensiune
JT – Joasă tensiune
LEA – Linie electrică aeriană
LES – Linie electrică subterană
MPR – (de) Mare putere de rupere
PV – Proces verbal
SPP – Serviciu de Prevenire şi Protecţie
SSM - Securitate şi Sănătate în Muncă
ZL – Zona de lucru
3.2. DEFINIŢII
6
instalaţiei
Instalaţie a HE ansamblu unitar de maşini, aparate, instrumente etc. care se află în
proprietatea HE
Instalaţie ansamblul unitar de maşini, aparate, conductoare, instrumente şi
electrică accesoriile lor (relee, dispozitive de comandă, semnalizare, circuite
secundare, prize de pământ etc.) conectat la o sursă de tensiune;
Instalaţie instalaţia electrică la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim
electrică de joasă normal de funcţionare, se află în următoarele limite:
tensiune a) cel mult 250V faţă de pământ, în cazul reţelelor legate la pământ;
b) cel mult 1000V între părţile active, în cazul reţelelor izolate faţă de
pământ.
Instalaţie instalaţia electrică la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim
electrică de înaltă normal de funcţionare, este mai mare decât 1000V, valoare măsurată
tensiune faţă de pământ.
Instalaţie instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o dată şi care poate fi
electrică în repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie, prin
exploatare legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor
porţiuni de bare sau prin legarea conductoarelor la aparataj.
Instalaţie instalaţia în care personalul operaţional asigură supravegherea,
electrică cu controlul, realizarea manevrelor prin una din următoarele modalităţi:
supraveghere a) prezenţa directă în instalaţie;
b) prezenţa într-un loc stabilit, personalul primind informaţii din
instalaţia respectivă;
Instalaţie instalaţia electrică retrasă din exploatare la care s-au luat următoarele
separată electric măsuri tehnice:
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă faţă de părţile rămase sub
tensiune, anularea automatizărilor care conduc la reanclanşarea
automată a întrerupătoarelor;
b) blocarea în poziţia „deschis“ a dispozitivelor de acţionare ale
aparatelor de comutaţie prin care s-a realizat separarea vizibilă şi
aplicarea panourilor de semnalizare cu caracter de interzicere;
Instalaţie instalaţia separată electric care a fost legată la pământ şi în
electrică scoasă scurtcircuit;
de sub tensiune
Instalaţie ansamblul de echipamente, conducte, vane, armături, rezervoare,
hidromecanică DMM aferente etc., montate în scopul executării unei anumite
funcţiuni sau operaţii;
Instrucţiune documentul scris, întocmit pentru executarea unor lucrări, în condiţii
tehnică internă tehnice şi organizatorice identice, în instalaţiile HE având scheme şi
de securitate a tipuri constructive similare;
muncii (ITI-PM)
Loc de muncă locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile HE,
inclusiv orice alt loc din aria HE la care lucrătorul are acces în cadrul
desfăşurării activităţii;
Lucrare un ansamblu de operaţii al cărui scop este executarea, modificarea,
repararea sau întreţinerea unei instalaţii.
7
Lucrare cu lucrarea pentru care se realizează separarea electrica şi legarea la
scoatere de sub pământ şi în scurtcircuit a întregii instalaţii electrice sau numai a
tensiune acelei părţi la care urmează a se lucra.
Lucrare fără lucrarea care se execută în una din următoarele situaţii:
scoatere de sub a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune, la care personalul
tensiune executant nu depăşeşte îngrădirile fixe de securitate şi nu se urcă pe
construcţiile de susţinere ale instalaţiilor electrice aflate sub tensiune;
b) la distanţă mai mică decât distanţa de siguranţă, la care personalul
executant este împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune,
prin îngrădiri provizorii mobile, prin izolarea electrică a părţilor aflate
sub tensiune, prin carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul
excepţional, prin panouri de interdicţie;
c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările
electrice, dar care nu sunt legate la pământ şi în scurtcircuit;
d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucru sub tensiune),
utilizând una din următoarele metode de lucru:
- în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţiile
electrice la care personalul executant utilizează mijloace de securitate
şi unelte electroizolante sau electroizolate;
- la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice
aeriene de 110–220kV şi la care personalul executant foloseşte
mijloace de securitate special concepute şi executate în acest scop;
Lucrător persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi
ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia
persoanelor care prestează activităţi casnice;
Lucru în condiţii activităţi în care lucrătorul nu are contact vizual şi comunicare verbală
de izolare directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri, pentru o perioadă de
timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor
imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică;
Manevră ansamblu de operaţii, operaţii distincte, grupe distincte de operaţii prin
care se schimbă starea operativă a echipamentelor, elementelor sau
schema de conexiuni în care funcţionează acestea; sunt considerate
manevre:
- introducerea sau scoaterea siguranţei de joasă tensiune tip MPR sau
înaltă tensiune;
Mediu de muncă ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psiho-sociale în care
unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă;
Mijloc de totalitatea echipamentelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate,
producţie dispozitive, unelte, etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime,
materiale, etc.) care se utilizează în procesul de muncă;
Mijloc de produsul destinat protecţiei împotriva riscurilor de accidentare
securitate provocate de curentul electric. Din categoria mijloacelor respective
electroizolant fac parte:
a) prăjini electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;
b) cleşti electroizolaţi pentru joasă şi înaltă tensiune;
c) detectoare de tensiune pentru joasă şi înaltă tensiune;
d) indicatoare de corespondenţă a fazelor;
e) plăci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;
8
f) teci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;
g) pălării electroizolante pentru joasă tensiune;
h) folii electroizolante pentru joasă tensiune;
i) degetare electroizolante pentru joasă tensiune;
j) mănuşi electroizolante;
k) încălţăminte electroizolantă;
l) covoare electroizolante fixe şi portabile;
m) platforme electroizolante, etc.
Mijloc de echipamentul de muncă destinat protejării personalului împotriva
securitate pentru electrocutării în cazul apariţiei accidentale a tensiunii în zona de lucru,
legarea la pământ ca urmare a manevrelor greşite, a inducţiei, a atingerilor accidentale
şi în scurtcircuit dintre instalaţiile la care se lucrează şi alte instalaţii aflate sub tensiune
a instalaţiilor sau a descărcărilor electrice. Din categoria acestor mijloace fac parte:
electrice a) cuţite de legare la pământ;
b) dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit
(scurtcircuitoare);
c) dispozitive de descărcare a sarcinii capacitive din elementele
bateriilor de condensatoare;
d) dispozitive pentru descărcarea de sarcină capacitivă a cablurilor
după încercări;
e) atenuatoare de inducţie electrostatică.
Mijloc de produsul care nu permite sau împiedică accesul involuntar al
securitate pentru persoanelor neavizate în această zonă, precum şi părăsirea sau
delimitarea depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din categoria
materială a zonei acestor mijloace fac parte:
de lucru a) bariere;
b) frânghii şi benzi pentru împrejmuire;
c) panouri şi paravane mobile;
d) panouri de securitate.
Operaţie o componentă dintr-o manevră sau lucrare.
Personal de personalul care execută activităţi de exploatare în instalaţii;
exploatare
Personal personalul de exploatare care execută în timpul serviciului, conform
operaţional atribuţiilor ce-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări în
instalaţii, în baza AS, DV, ITI şi ITI-PM, consemnând activitatea
depusă într-un registru operativ;
Personal delegat personalul care nu aparţine unităţii care gestionează instalaţia, dar
urmează să execute lucrări în această instalaţie.
Personal personalul care deţine o permisiune scrisă (fişa de examinare pentru
autorizat autorizare şi talon de autorizare) obţinută conform unei reglementări
specifice;
Personal cu drept personal aparţinând HE cu atribuţii de control în instalaţiile societăţii
de control numiţi prin decizie de HE/ SH, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor
de control;
Personal de personalul aparţinând HE care execută urmărirea şi înregistrarea
supraveghere mărimilor fizice, a semnalizărilor sau/şi a altor informaţii în instalaţii;
Proces verbal documentul scris pe baza căruia se pot executa lucrări asupra
instalaţiilor electrice, hidromecanice şi hidrotehnice retrase din
9
exploatare, la care s-au luat măsuri de separare vizibilă/izolare şi care
nu pot fi puse sub tensiune/presiune prin manevrarea aparatajului de
comutaţie primară şi de izolare hidraulică;
Protecţie modalitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor
integrată profesionale, constând în prevederea tuturor măsurilor de securitate a
muncii în exclusivitate din faza de concepţie a unei tehnologii,
instalaţii, maşini etc.
Responsabil de persoana care asigură conducerea efectivă a manevrelor atât din punct
manevră de vedere tehnologic cât şi al securităţii şi sănătăţii în muncă;
Risc pericol potenţial; combinaţie între probabilitatea şi gravitatea
consecinţei maxim previzibile asupra organismului uman;
Sarcina de totalitatea acţiunilor care trebuie efectuate de executant prin
muncă intermediul echipamentelor de muncă pentru a realiza scopul
sistemului de muncă;
Securitate şi ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea
sănătate în celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea
muncă vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor
persoane participante la procesul de muncă;
Semnalizare de semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie
securitate şi/sau determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la
de sănătate securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o
culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un
gest-semnal, după caz;
Sistemul de ansamblul constituit din unul sau mai mulţi executanţi şi echipamente
muncă de muncă, care, având un scop de realizat, interacţionează pe baza
unui circuit informaţional, în anumite condiţii ale mediului de muncă;
Spaţiu închis zonă în şi din care intrarea şi ieşirea sunt dificile datorită localizării, a
proiectului, a construcţiei sau a conţinutului şi/sau unde pot exista
acumulări periculoase de gaze, vapori, praf sau fum. Exemple:
rezervoare, puţuri, canale, galerii, conducte, camera rotorică, con
aspirator, camera spirală, etc.
Şef de lucrare persoana care conduce, controlează şi supraveghează formaţia de lucru
şi care asigură luarea măsurilor tehnice şi organizatorice de securitate
şi sănătate a muncii în zona de lucru;
Treaptă de lucrătorul care asigură autoritatea de conducere şi comandă operativă
comandă a echipamentelor/instalaţiilor;
operativă
Unitate de forma organizatorică a societăţii comerciale care conform
prestări servicii în regulamentului propriu de organizare şi funcţionare sau statutului,
instalaţii HE din execută lucrări specializate;
exploatare
Unitate sucursală din cadrul Hidroelectrica al cărei personal execută lucrări
şi/sau exploatează instalaţii;
Subunitate entitate din cadrul unităţii care are în gestiune instalaţii;
Zonă de lucru parte din instalaţia în care au fost luate măsurile tehnice de securitate a
muncii prevăzute în prezentele instrucţiuni şi în care se execută o
10
lucrare la un moment dat, delimitată prin mijloace de securitate şi
împrejmuită;
Zone cu risc acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost
ridicat şi specific identificaţi factori de risc ce pot genera accidente sau boli profesionale
cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
Art. 3. Prezenta instrucţiune va fi revizuită periodic şi reeditată, ori de câte ori este necesar
sau ca urmare a modificărilor de natură legislativă şi/sau tehnologică.
Art. 4. Respectarea prezentei instrucţiuni este în responsabilitatea întregului personal al HE,
în raport cu sarcina proprie de muncă.
Art. 5. Stabilirea sarcinii de muncă şi asigurarea condiţiilor pentru realizarea acesteia fără
pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională, este în responsabilitatea conducerii
unităţii.
Art. 6. Răspunderea pentru asigurarea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale la instalaţiile noi revine integral proiectantului în cazul neaplicării în proiect a
tuturor principiilor generale de prevenire.
Art. 7. Este interzisă utilizarea la punerea în funcţiune a instalaţiilor de producere a energiei
electrice a echipamentelor tehnice fără certificare conform cu cerinţele legale în vigoare.
Art. 8. (1) Pentru efectuarea probelor tehnologice la punerea în funcţiune, în regim de
exploatare provizorie a unor instalaţii noi, la efectuarea unor probe experimentale sau la
punerea în funcţiune a unei instalaţii provizorii, acestea vor îndeplini integral condiţiile de
securitate a muncii prevăzute pentru instalaţiile definitive.
(2) Punerea în funcţiune a unui echipament sau instalaţie este interzisă fără asigurarea în
totalitate prin proiect a tuturor căilor de acces şi facilităţilor obligatorii, pentru executarea în
condiţii de securitate a lucrărilor de exploatare şi mentenanţă.
(3) Comisiile de recepţie, stabilite în conformitate cu reglementările în vigoare, nu vor
permite punerea în funcţiune a instalaţiilor noi sau a celor reparate care nu îndeplinesc
cerinţele minime de SSM.
(4) În procesul verbal de recepţie, ca şi în cele de punere în funcţiune se va menţiona în
mod expres dacă instalaţiile întrunesc cerinţele esenţiale de securitate, dacă conformitatea lor
a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă poartă marcajul de
conformitate potrivit prevederilor legale sau altor reglementări tehnice aplicabile, în vigoare.
(5) Controlul respectării cerinţelor esenţiale de securitate pentru echipamentele şi
instalaţiile noi ce urmează a fi puse în funcţiune, cât şi faptul că acestea sunt conforme, revine
proprietarului acestora, reprezentat prin conducătorul unităţii sau alt salariat desemnat şi care
urmează să utilizeze sau să exploateze echipamentul ori instalaţia respectivă. Acesta este
obligat să refuze preluarea instalaţiei sau echipamentului, care nu corespunde cerinţelor de
securitate sau care nu sunt certificate.
Art. 9. Orice modificare adusă unui echipament sau instalaţie, din punct de vedere al
cerinţelor de securitate a muncii, pe întreaga durată de utilizare, va fi făcută numai cu acordul
proiectantului şi cu o nouă certificare a conformităţii în cazul în care sunt afectate sau
modificate cerinţele de securitate de la momentul certificării iniţiale.
5.1. EXECUTANTUL
11
5.1.1. Prevederi generale
Art. 10. Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi alte
persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 11. Şeful de lucrare, admitentul şi emitentul poartă şi responsabilitatea aplicării şi
respectării instrucţiunilor de către personalul din subordine, cu privire la utilizarea dotării,
instruirea, supravegherea şi controlul activităţii.
Art. 12. (1) Personalul este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici, în condiţiile
prezentei instrucţiuni şi este de asemenea, obligat să prevină sau să oprească orice acţiune
care ar putea conduce la accidentarea sa sau a altor persoane.
(2) Orice lucrare sau manevră care prezintă un pericol grav şi iminent pentru personal nu
trebuie întreprinsă, chiar dacă neexecutarea ei ar putea conduce la incidente, avarii sau pagube
materiale.
(3) Personalul este obligat să cunoască şi să respecte prevederile stabilite pentru zonele cu
risc ridicat şi specific.
(4) Orice dispoziţie dată contrar prevederilor prezentei instrucţiuni de SSM se refuză şi se
aduce la cunoştinţa şefului ierarhic superior al celui care a emis-o.
Art. 13. Fiecare lucrător este obligat să comunice imediat şefului său direct sau ierarhic
superior orice eveniment petrecut în timpul desfăşurării activităţii, orice abatere constatată de
la prevederile prezentei instrucţiuni precum şi defecţiunile constatate la echipamentele de
muncă şi EIP.
Art. 14. Persoanele care au atribuţii în activităţile din instalaţiile HE, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să fie apt din punct de vedere fizic şi psihic şi să nu aibă infirmităţi care ar stânjeni
activitatea specifică sau care ar putea conduce la accidentarea lor sau a altor persoane;
b) să aibă aptitudini pentru meseria şi/sau funcţia care urmează a le fi încredinţate, corelat
cu complexitatea şi nivelul de tehnicitate a instalaţiilor;
c) să posede calificarea profesională şi îndemânarea necesară pentru lucrările care li se
încredinţează, corespunzător funcţiei şi/sau meseriei deţinute;
d) să cunoască, să-şi însuşească şi să respecte prevederile prezentei instrucţiuni,
tehnologiile şi procedurile care privesc funcţia lor şi locul de muncă în care îşi desfăşoară
activitatea;
e) să cunoască procedeele de acordare a primului ajutor.
Art. 15. Grupurile sensibile la riscuri (femeile gravide, lehuzele, femeile care alăptează,
tinerii precum şi persoanele cu dezabilităţi) nu îşi vor desfăşura activitatea în zonele cu risc
ridicat şi specific.
Art. 16. Muncitorii, maiştrii, tehnicienii, subinginerii şi inginerii de profil electric sau
asimilat acestuia (electromecanic, electrotehnic, instalaţii electrice în construcţii), indiferent
de funcţie sau vechime, care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile sau asupra instalaţiilor
electrice în exploatare ori în vecinătatea acestora, unde există riscuri de natură electrică,
trebuie să fie autorizaţi.
Art. 17. Autorizarea se face în urma unui examen individual complex, constând din:
a) examen medical;
b) examen psihologic;
c) evaluarea cunoştinţelor teoretice profesionale, cunoaşterea prevederilor de securitatea
muncii şi de acordare a primului ajutor, prin test scris şi probă practică.
Art. 18. Starea sănătăţii fizice şi psihice se constată prin examen medical şi psihologic,
12
efectuat de unităţile sanitare de specialitate, conform criteriilor stabilite în cerinţele legale.
Art. 19. Evaluarea cunoştinţelor personalului prevăzut la art. 16 în vederea autorizării constă
în prezentarea în scris a răspunsurilor la un set de întrebări sau la o baterie de teste,
corespunzătoare sarcinii de muncă şi verificarea deprinderilor practice profesionale şi de
acordare a primului ajutor. În urma evaluării se acordă note de la 1 la 10, cu excepţia testului
practic de acordare a primului ajutor notat cu admis sau respins.
Art. 20. Nivelul minim satisfăcător pentru rezultatul evaluării cunoştinţelor este:
a) cunoştinţe profesionale teoretice şi deprinderi practice – minim nota 7;
b) cunoaşterea prevederilor de SSM – minim nota 7
c) acordarea primului ajutor:
test scris – minim nota 7
test practic – admis
Art. 21. Rezultatele examinărilor şi evaluărilor se consemnează în „Fişa de examinare pentru
autorizarea electricienilor”- Anexa 1 şi în „Talonul de autorizare” - Anexa 2.
Art. 22. Comisiile de autorizare trebuie să fie numite prin decizia conducătorului unităţii şi
sunt constituite din cel puţin următorii lucrători: şeful ierarhic al conducătorului locului de
muncă, conducătorul locului de muncă, medicul de întreprindere, reprezentantul SPP, iar
secretariatul comisiei este asigurat de reprezentantul compartimentului resurse umane al
unităţii.
Art. 23. Secretariatul comisiilor asigură anual şi ori de cîte ori este nevoie planificarea şi
convocarea comisiilor de autorizare.
Art. 24. Completarea, evidenţa, păstrarea şi arhivarea documentelor de autorizare (fişe de
examinare pentru autorizare, lucrări de evaluare a cunoştinţelor, taloane de autorizare etc.) se
face de către conducătorul locului de muncă.
Art. 25. Personalul poate fi autorizat pentru mai multe puncte de lucru dacă îndeplineşte, în
urma evaluării, cerinţele specifice respectivelor locuri de muncă.
Art. 26. Pentru electricienii care execută lucrări în condiţii speciale, acest lucru trebuie să se
consemneze în fişa de examinare pentru autorizare şi în talonul de autorizare.
Art. 27. Condiţiile speciale pentru autorizare sunt:
a) lucrul sub tensiune;
b) lucrul la înălţime;
c) încercările cu tensiune mărită, de la o sursă independentă;
d) lucrul pe bază de ITI- PM;
e) măsurări electrice;
f) defectoscopie;
g) lucrul în condiţii de izolare.
Art. 28. Autorizarea se face pe 5 grupe de autorizare:
a) grupa I – executant de lucrări în cadrul formaţiei de lucru;
b) grupa a II-a – executant de manevre;
c) grupa a III-a – şef de lucrare;
d) grupa a IV-a – admitent de lucrări şi/sau responsabil de manevre;
e) grupa a V-a – emitent, lucrător care dispune executarea de lucrări, dispune şi aprobă
manevre în instalaţii, aprobă foi de manevră;
Art. 29. Grupele superioare cumulează şi drepturile, respectiv răspunderile grupelor
inferioare, permiţând executarea de lucrări sau operaţii specifice acestor grupe.
Art. 30. Grupa de autorizare se poate retrage temporar sau definitiv de către cel care a
aprobat-o ca urmare a neîndeplinirii uneia din condiţiile menţionate anterior sau ca urmare a
încălcării ori nerespectării prevederilor legale şi instrucţiunilor în vigoare.
Art. 31. În cazul retragerii temporare a grupei de autorizare, persoana respectivă trebuie
supusă unei noi examinări privind cauza retragerii. În funcţie de rezultatul examinării, se va
acorda grupa de autorizare corespunzătoare.
13
5.1.3. Personalul delegat
Art. 32. Personalul delegat care desfăşoară activităţi în instalaţiile HE poate aparţine:
a) altei unităţi de exploatare;
b) unei unităţi specializate în lucrări de construcţii-montaj, mentenanţă etc.;
c) unei unităţi specializate în executarea unor lucrări de service, probe pentru puneri în
funcţiune, modernizări în instalaţii, experimentări, măsurători;
Art. 33. (1) Executarea unor lucrări şi/sau manevre de către personalul delegat aparţinând
unei unităţi de exploatare în instalaţiile HE trebuie să se facă numai pe baza convenţiilor de
exploatare şi care din punctul de vedere al SSM trebuie să conţină:
a) delimitarea instalaţiilor între cele două unităţi;
b) lista lucrărilor şi manevrelor care se vor executa de către personalul delegat;
c) delimitarea responsabilităţilor;
d) măsurile organizatorice de SSM la executarea lucrărilor.
(2) Convenţiile de exploatare trebuie să se încheie la nivelul conducătorilor de
unităţi/împuterniciţii acestora, de regulă, pe termen nelimitat şi se actualizează ori de câte ori
apar elemente care să justifice aceasta.
Art. 34. (1) Lucrările efectuate de către personalul delegat aparţinând unei unităţi
specializate de construcţii-montaj, mentenanţă şi a unei unităţi specializate în executarea unor
lucrări de service, probe, puneri în funcţiune etc., trebuie să se execute pe baza contractelor
semnate cu executantul, care au în anexă o convenţie de SSM.
(2) Unitatea de exploatare are obligaţia de a instrui personalul delegat (inclusiv vizitatori,
elevi, ucenici ş.a. categorii asemenea) asupra condiţiilor specifice de SSM şi PSI proprii
instalaţiei în care urmează a se executa lucrările; instruirea se va efectua în baza convenţiei de
SSM şi se va consemna în Fişa de instruire colectivă (Anexa 8).
Art. 35. Personalul delegat poate executa lucrări de natura lucrărilor de construcţii numai pe
bază de PV.
Art. 36. (1) Convenţiile de SSM trebuie să conţină minim elementele specificate în Anexa 9.
(2) În cazul subcontractării lucrărilor, toate prevederile convenţiei de SSM se aplică şi
subcontractanţilor, prin titularul de contract, care răspunde de îndeplinirea de către personalul
unităţii subcontractante a cerinţelor legate de convenţiile de SSM, inclusiv a celor legate de
personal.
Art. 37. Lista lucrărilor care se execută de către personalul delegat pe bază de ITI-PM şi
lista personalului delegat autorizat a lucra pe bază de ITI-PM trebuie aprobate de
conducătorul unităţii în care urmează a se aplica şi comunicată gestionarului instalaţiei.
Art. 38. EIP trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi eliminate sau reduse suficient prin
protecţie intrinsecă, colectivă şi prin măsuri organizatorice.
Art. 39. EIP trebuie să respecte cerinţele minime de securitate ale echipamentelor individuale
de protecţie şi condiţiile reglementate pentru introducerea lor pe piaţă.
Art. 40. Personalul care lucrează în instalaţiile HE trebuie să fie dotat şi să utilizeze EIP
corespunzător riscurilor aferente locului de muncă.
Art. 41. Dotarea cu EIP a personalului HE se face în conformitate cu Regulamentul de dotare
cu EIP al HE.
14
Art. 42. Metodologia de încercare profilactică a mijloacelor de protecţie electroizolante
trebuie prevăzută în instrucţiunile de utilizare şi întreţinere ale acestora, elaborate de
producători.
În cazul în care instrucţiunile de utilizare nu prevăd profilaxia mijloacelor de protecţie, trebuie
aplicate periodicităţile menţionate în tabelul de mai jos.
Art. 43. Prezentarea la încercări periodice sau ocazionale (după reparaţie sau înlocuirea unor
părţi componente şi ori de câte ori există îndoieli asupra stării lor tehnice sau apar semne de
deteriorare) a mijloacelor de protecţie electroizolante aflate în dotare individuală sau
colectivă, trebuie să fie în grija persoanei care le are în inventar.
Art. 44. Prezentarea la încercări a mijloacelor de protecţie electroizolante la darea lor în
folosinţă trebuie să fie în grija conducătorului direct al locului de muncă unde vor fi utilizate.
Art. 45. Încercările mijloacelor de protecţie electroizolante la darea lor în folosinţă, periodic,
după reparare sau înlocuire a unor părţi componente şi când există îndoieli asupra stării lor
tehnice sau apar semne de deteriorare, trebuie confirmate prin buletine de încercări, care se
păstrează la sediul formaţiei de lucru care le are în dotare.
Art. 46. Fiecare mijloc de protecţie electroizolant încercat trebuie marcat, de către
laboratorul de specialitate (prin aplicarea directă sau prin etichetă), cu următoarea notaţie:
ADMIS sau RESPINS. Pentru cele admise, suplimentar se mai consemnează:
Art. 47. Înainte de fiecare utilizare a unui mijloc de protecţie electroizolant, personalul care îl
foloseşte este obligat să facă o verificare vizuală a acestuia privind:
a) tensiunea la care este permisă utilizarea şi compararea acesteia cu tensiunea nominală a
instalaţiei la care urmează să fie utilizat;
b) starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa
umidităţii etc.);
c) nedepăşirea termenului de încercare periodică.
Art. 48. După utilizare mijloacele de protecţie electroizolante trebuie curăţate şi păstrate
corespunzător.
15
Art. 49. Ambalarea, transportul, păstrarea şi utilizarea mijloacelor de protecţie
electroizolante trebuie făcute în conformitate cu instrucţiunile specifice de utilizare, întocmite
de producător.
Art. 50. Detectorul de joasă tensiune bipolar trebuie utilizat împreună cu mănuşi
electroizolante.
Art. 51. La montarea şi demontarea plăcilor electroizolante de joasă tensiune, a tecilor
electroizolante de joasă tensiune, a foliilor electroizolante de joasă tensiune, a degetarelor
electroizolante de joasă tensiune personalul executant trebuie să fie echipat cu mănuşi
electroizolante.
Art. 52. Prăjinile electroizolante trebuie folosite în scopul pentru care au fost realizate de
producători, înscris în instrucţiunile acestora. Dintre aceste operaţii se menţionează:
a) manevrarea directă a separatoarelor, care nu au alte posibilităţi de acţionare;
b) montarea şi demontarea scurtcircuitoarelor;
c) îndepărtarea unor obiecte de pe părţile aflate sub tensiune sau în apropierea lor;
d) descărcarea de sarcini capacitive;
e) montarea şi demontarea plăcilor sau tecilor electroizolante în instalaţii de înaltă
tensiune;
f) verificarea lipsei tensiunii cu detectorul şi a corespondenţei de fază cu indicatorul
monopolar;
g) ridicarea clapetelor de semnalizare montate pe cabluri;
h) desprinderea electrocutatului de instalaţia sub tensiune cu care este în contact şi
scoaterea (tragerea) acestuia în afara distanţei de siguranţă pentru acordarea primului
ajutor;
i) alte operaţii asemenea.
Art. 53. Cleştii electroizolanţi trebuie utilizaţi pentru montarea şi demontarea patroanelor
siguranţelor fuzibile, a plăcilor electroizolante, a tecilor electroizolante sau pentru alte operaţii
similare, în instalaţii de înaltă tensiune până la cel mult 20 kV.
Art. 54. Detectoarele de înaltă tensiune trebuie să se folosească pentru verificarea prezenţei
sau lipsei tensiunii în instalaţiile electrice şi trebuie să aibă sistem propriu de testare a stării de
funcţionare. Detectoarele de tensiune trebuie să semnalizeze optic şi acustic prezenţa
tensiunii.
Art. 55. Indicatoarele de corespondenţă a fazelor se folosesc pentru determinarea uneia dintre
condiţiile de punere în paralel a două instalaţii, având tensiunea nominală de cel mult 20 kV.
Art. 56. La manevrarea indicatoarelor de corespondenţă a fazelor trebuie să se respecte
distanţele de siguranţă. Manevrarea lor se face cu ajutorul prăjinilor electroizolante adecvate
nivelului de tensiune la care se utilizează.
Art. 57. Indicatoarele mono şi bipolare de corespondenţă a fazelor trebuie să semnalizeze
optic şi acustic prezenţa tensiunii şi corespondenţa sau necorespondenţa de fază.
Art. 58. Plăcile electroizolante trebuie să se folosească pentru a împiedica închiderea unui
separator, conectarea unui întrerupător de joasă tensiune prin care s-a creat o separare vizibilă.
De asemenea, plăcile electroizolante se folosesc pentru a împiedeca tensiunile produse de o
instalaţie de încercare să determine o amorsare a arcului electric dinspre instalaţia încercată
către restul instalaţiilor.
Art. 59. Plăcile electroizolante de înaltă tensiune se pot monta şi demonta fără folosirea
prăjinilor electroizolante sau a cleştilor electroizolanţi, dacă sunt executate constructiv în
acest sens.
Art. 60. Tecile electroizolante trebuie să se folosească la izolarea unei părţi a instalaţiei
rămase sub tensiune la care urmează a se lucra.
Art. 61. Pălăriile electroizolante trebuie să se folosească la izolarea legăturilor electrice de
lângă izolatoarele liniilor electrice de joasă tensiune şi la izolarea elementelor cutiilor de
distribuţie subterane în timpul executării lucrărilor la părţi învecinate, scoase de sub tensiune.
16
Art. 62. Foliile electroizolante trebuie să se folosească în instalaţii pentru izolarea părţilor
aflate sub tensiune, corespunzător nivelului de tensiune. Foliile electroizolante pot fi folosite
în locul tecilor electroizolante sau a pălăriilor electroizolante.
Art. 63. Degetarele electroizolante trebuie să se folosească în instalaţiile de joasă tensiune,
prin aplicarea directă pe capetele conductoarelor dezlegate de la aparate, în timpul executării
lucrărilor la aparatele respective. Lungimea degetarelor electroizolante trebuie astfel aleasă,
încât acestea să acopere partea neizolată a conductoarelor, cât şi o parte izolată a acestora.
Montarea şi demontarea degetarelor electroizolante la circuitele secundare se pot face cu
mâna liberă, cu condiţia ca personalul executant să stea cu picioarele pe covor electroizolant
sau să poarte încălţăminte electroizolantă.
Art. 64. La executarea lucrărilor sub tensiune trebuie să se folosească numai unelte
electroizolante sau electroizolate pentru lucru sub tensiune.
Art. 65. (1) Mănuşile electroizolante şi încălţămintea electroizolantă trebuie să se folosească
întotdeauna asociate cu unul sau mai multe mijloace de protecţie electroizolante, respectând
principiul „cel puţin două mijloace electroizolante de protecţie înseriate pe calea de curent,
posibil a fi parcursă, ca urmare a atingerii accidentale directe”.
(2) Mănuşile electroizolante trebuie să permită, în timpul folosirii, îmbrăcarea pe sub ele a
mănuşilor de bumbac. De asemenea, trebuie să fie suficient de largi, astfel încât să permită
tragerea lor peste mâneca hainei.
Art. 66. În faţa şi în spatele celulelor de înaltă tensiune de interior, a panourilor de comandă,
protecţie, măsură şi semnalizare, a panourilor de servicii interne şi a tablourilor de joasă
tensiune din staţii de transformare şi centrale electrice, trebuie să se aşeze covoare
electroizolante fixe. Covoarele electroizolante portabile trebuie să aibă dimensiuni minime de
600 x 600 mm, iar cele fixe, lăţimea minimă de 600 mm.
Art. 67. Covoarele electroizolante se folosesc întotdeauna asociate cu unul sau mai multe
mijloace de protecţie electroizolante, prevăzute în prezentele instrucţiuni.
Art. 68. (1) Platformele electroizolante se folosesc atât în instalaţii interioare, cât şi în cele
exterioare, asociate cu unul sau mai multe mijloace de protecţie electroizolante (tabel art. 42).
(2) La folosirea platformelor electroizolante în exterior, trebuie să se amenajeze, în
prealabil locul de amplasare, pentru asigurarea stabilităţii platformei şi evitarea şuntării
izolaţiei.
(3) Platformele electroizolante trebuie aşezate la o distanţă de cel puţin 250 mm faţă de
îngrădirile de protecţie ale instalaţiilor sau faţă de orice parte a acestor instalaţii legate la
pământ.
(4) Înălţimea platformelor electroizolante, măsurată de la sol până la suprafaţa superioară,
trebuie să fie de cel puţin 100 mm.
(5) Platformele electroizolante trebuie să fie rezistente şi stabile şi să nu aibă părţi metalice
de fixare.
(6) Dimensiunile minime ale platformelor electroizolante trebuie să fie de 500 x 500 mm.
17
Art. 71. În cazul liniilor electrice aeriene cu surse de la mai multe capete, curentul de
scurtcircuit luat în calculul secţiunii minime trebuie să fie cel al sursei cu aportul cel mai mare
la locul de montare a scurtcircuitorului.
Art. 72. Secţiunea minimă a conductoarelor şi a clemelor scurtcircuitoarelor trebuie
recalculată şi verificată periodic şi de fiecare dată la creşterea curenţilor de scurtcircuit.
Secţiunea minimă a scurtcircuitoarelor poate fi realizată şi prin montarea în paralel a 2-3
scurtcircuitoare ale căror cleme se montează una lângă alta şi a căror secţiune totală trebuie să
fie cu cel puţin 25% mai mare decât cea rezultată din calcul.
Art. 73. Scurcircuitoarele trebuie să aibă marcată din fabricaţie secţiunea conductoarelor şi
mărimea curentului de scurtcircuit, astfel încât acest lucru să permită identificarea precisă a
acestora.
Art. 74. Scurtcircuitoarele trebuie verificate vizual amănunţit, înaintea fiecărei plecări pe
teren la lucrări unde vor fi folosite şi înaintea montării lor în instalaţii. Se interzice montarea
în instalaţii a scurtcircuitoarelor necorespunzătoare (conductoare deteriorate, cleme
deteriorate, cleme lipsă, îmbinări necorespunzătoare etc.).
Art. 75. Dispozitivele pentru descărcarea de sarcină capacitivă a bateriilor de condensatoare
şi a elementelor acestora trebuie utilizate conform instrucţiunilor specifice ale producătorului.
Art. 76. Dispozitivele mobile pentru descărcare de sarcină capacitivă a cablurilor după
încercări trebuie să se utilizeze conform prevederilor din instrucţiunile specifice ale
producătorilor.
Art. 77. Atenuatoarele de inducţie trebuie să se utilizeze în instalaţiile electrice unde
tensiunea indusă depăşeşte 50V.
Art. 78. Secţiunea minimă a conductorului din cupru multifilar al atenuatoarelor de inducţie
trebuie să fie de 16 mm2.
Aplicarea clemelor de fază aferente atenuatoarelor trebuie să se facă utilizînd prajina
electroizolantă.
Art. 79. Barierele rigide trebuie să se fixeze pe suporturi speciale, rezistente mecanic, fiind
folosite în punctele în care este necesară împiedicarea pătrunderii în zona de lucru a
persoanelor neavizate sau a vehiculelor.
Art. 80. Barierele extensibile trebuie să se fixeze pe jaloane sau pe îngrădiri permanente ale
aparatajului în zonă.
Art. 81. Benzile pentru împrejmuire trebuie să fie viu colorate şi cu lăţimea de minim 50
mm. Ele trebuie să se monteze la aproximativ 1 m de la sol sau de la pardoseală, prin fixare cu
cârlige de jaloane sau prin legare de suporturile aparatelor care nu sunt sub tensiune.
Art. 82. Pe benzile pentru împrejmuire trebuie aşezate, la distanţe de cel mult 10 m, panouri
de semnalizare.
Art. 83. (1) Panourile şi paravanele mobile trebuie să se folosească în locurile în care
personalul executant ar putea ajunge accidental, direct sau prin intermediul unui obiect, la
părţile aflate sub tensiune, situate la distanţe mai mici decât cele de siguranţă precum şi în
zonele cu circulaţie intensă.
(2) Panourile şi paravanele mobile trebuie să aibă dimensiuni şi sisteme de fixare şi
rigidizare adaptate locului de montare.
Art. 84. Panourile de semnalizare, cu inscripţii şi dimensiuni conform cerinţelor legale, vor fi
amplasate pentru a avertiza şi semnaliza vizual personalul.
18
Art. 85. Casca de protecţie trebuie purtată obligatoriu în instalaţii, asigurând protecţia
împotriva traumatismelor craniene.
Art. 86. Viziera de protecţie a feţei trebuie utilizată în timpul manevrelor din instalaţiile
electrice aflate sub tensiune şi a lucrărilor executate direct asupra părţilor aflate sub tensiune.
Viziera trebuie să asigure protecţia feţei şi a gâtului.
Art. 87. Costumul salopetă din ţesătură termorezistentă se foloseşte obligatoriu de către
electricieni în timpul executării manevrelor în instalaţii electrice aflate sub tensiune.
Art. 88. Mânerul pentru montarea şi demontarea siguranţelor tip MPR, prevăzut cu manşon
de protecţie a braţului, trebuie utilizat conform prevederilor producătorului, dar întotdeauna
împreună cu viziera de protecţie a feţei şi mănuşile electroizolante.
Art. 89. (1) Pentru executarea lucrărilor direct asupra părţilor aflate sub tensiune, trebuie
folosită următoarea dotare, după caz:
a) unelte electroizolate de uz curent realizate dintr-un material conductor. Acestea trebuie
să aibă părţile metalice (conductoare) acoperite integral sau parţial cu materiale izolante
nedetaşabile, dispuse în dublu strat, de culori diferite bine distinse, pentru a putea avertiza
defectarea stratului superior în caz de avariere sau uzură;
b) unelte electroizolante de uz curent şi dispozitive electroizolante realizate integral din
materiale electroizolante, care au fost concepute sau adaptate în mod special pentru
executarea lucrărilor direct asupra părţilor aflate sub tensiune;
c) scări electroizolante pentru executarea lucrărilor sub tensiune la potenţial, în instalaţiile
electrice de înaltă tensiune;
d) utilaje şi dispozitive speciale care sunt executate şi certificate pentru lucru sub tensiune
în instalaţiile electrice.
(2) Uneltele, dispozitivele, scările şi utilajele trebuie certificate conform cerinţelor legale.
Art. 90. Uneltele electroizolante şi electroizolate de joasă tensiune, dispozitivele
electroizolante de joasă tensiune şi utilajele speciale trebuie încercate la fabricare şi periodic,
conform instrucţiunilor producătorilor.
Art. 91. Uneltele electroizolante şi electroizolate, dispozitivele electroizolante de joasă
tensiune şi utilajele speciale trebuie folosite numai asociate cu alte mijloace de protecţie
electroizolante respectând principiul „cel puţin două mijloace electroizolante de protecţie
înseriate pe calea de curent, posibil a fi parcursă, ca urmare a atingerii accidentale directe”.
Art. 92. Din punct de vedere organizatoric, lucrările în instalaţiile HE trebuie să se execute în
baza următoarelor forme organizatorice:
a) autorizaţii de lucru (AL);
b) instrucţiuni tehnice interne de SSM (ITI-PM);
c) atribuţii de serviciu (AS);
d) dispoziţii verbale (DV);
e) procese verbale (PV).
Art. 93. La pregătirea şi executarea lucrărilor în instalaţiile HE participă:
a) emitentul - persoana care dispune executarea unor lucrări;
b) admitentul - persoana care admite la lucrare;
19
c) şeful de lucrare - persoana care conduce, controlează şi supraveghează formaţia de
lucru;
d) executanţii - persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru.
Art. 94. Emitentul răspunde de:
a) necesitatea executării lucrărilor;
b) alegerea formei organizatorice de executare a lucrării;
c) stabilirea măsurilor necesare pentru executarea în condiţii de siguranţă a lucrărilor şi
consemnarea acestora în documentul corespunzător formei organizatorice de lucru alese;
d) nominalizarea admitentului şi a şefului de lucrare.
Art. 95. Admitentul răspunde de:
a) existenţa aprobării privind executarea lucrării;
b) cunoaşterea şi respectarea prevederilor convenţiei de SSM la lucrările executate cu
personal delegat;
c) corectitudinea şi suficienţa măsurilor tehnice pentru executarea în siguranţă a lucrării;
d) delimitarea materială a zonei de lucru şi semnalizarea corespunzătoare;
e) îndeplinirea tuturor măsurilor suplimentare dispuse, precum şi a celor pe care personal
le consideră necesare;
f) admiterea efectivă a echipelor la lucrare.
Art. 96. Şeful de lucrare răspunde de:
a) stabilirea componenţei echipei (număr executanţi, nivelul calificării profesionale, grupe
de autorizare, etc.);
b) existenţa fişei tehnologice sau a instrucţiunii tehnice de lucru specifice lucrării pe care
urmează să o execute;
c) sesizarea admitentului privind eventualele măsuri tehnice necesare în plus faţă de cele
realizate de acesta, pentru a executa lucrarea în condiţii de siguranţă;
d) respectarea delimitării materiale a ZL;
e) instruirea executanţilor asupra măsurilor de SSM specifice care trebuie respectate în
ZL;
f) supravegherea acţiunilor executanţilor (membri echipei proprii) din momentul intrării
până în momentul părăsirii teritoriului punctelor de lucru din gestiunea HE.
Art. 97. Executanţii răspund de cunoaşterea şi respectarea delimitării materiale a ZL,
desfăşurându-şi activitatea în limitele acesteia, conform instruirii efectuate de şeful de lucrare.
Art. 98. În cazul în care la executarea lucrării se folosesc dispozitive sau utilaje deservite de
personal de altă specialitate, acest personal trebuie să se subordoneze şefului de lucrare.
Art. 99. La executarea unei lucrări, se admit următoarele:
a) cumularea atribuţiilor de emitent şi admitent;
b) cumularea atribuţiilor de admitent şi şef de lucrare pentru aceeaşi lucrare.
Art. 100. AL se emite pentru întreaga durată a lucrării, dar nu mai mult de şapte zile
calendaristice.
Art. 101. Pentru executarea unei lucrări în instalaţiile în exploatare în baza AL, trebuie să se
îndeplinească următoarele măsuri organizatorice:
a) emiterea autorizaţiei de lucru şi dispunerea executării lucrării;
b) admiterea la lucrare;
c) începerea şi desfăşurarea lucrării;
d) îndeplinirea formalităţilor în cazul întreruperii/reluării lucrării, inclusiv în cazul
modificării componenţei echipei de lucru;
e) îndeplinirea formalităţilor la terminarea lucrării.
20
Emiterea autorizaţiei de lucru şi dispunerea executării lucrărilor
Art. 102. AL pentru lucrări în instalaţii electrice (anexa 3) şi respectiv mecanice (anexa 4)
trebuie completată clar, citeţ şi fără ştersături sau corecturi, după cum urmează:
a) Cap.A – 2 exemplare (1 exemplar la admitent şi 1 exemplar la şeful de lucrare),
b) Cap.B - 2 exemplare (1 exemplar la admitent şi 1 exemplar la şeful de lucrare),
c) Cap.C,D,E,F -1 exemplar la şeful de lucrare. După terminarea lucrării acesta se predă
admitentului.
Art. 103. AL trebuie să cuprindă şi schema instalaţiei primare sau porţiunii din aceasta la
care urmează a se lucra. Pe schemă se vor indica: separările faţă de instalaţiile rămase în
funcţiune, zonele de lucru şi alte elemente necesare de evidenţiat, pentru asigurarea securităţii
muncii la executarea lucrării.
Art. 104. AL trebuie să se emită pentru executarea de lucrări într-o singură instalaţie.
Art. 105. Numerotarea AL trebuie să fie unică pentru fiecare subunitate de exploatare şi
trebuie consemnată într-un registru pentru evidenţa AL şi PV.
Art. 106. Mărimea zonelor de lucru trebuie stabilită de către emitent, consultându-se în
acest sens cu şeful de lucrare.
Art. 107. Criteriul principal de stabilire a mărimii unei zone de lucru (ZL) îl constituie
posibilitatea şefului de lucrare de a controla activitatea formaţiei de lucru.
Art. 108. Este permisă executarea lucrării pe baza aceleiaşi AL, într-o instalaţie care se
pune repetat sub tensiune dacă în perioada executării lucrării nu se operează nici o modificare
a schemei de funcţionare a instalaţiei / instalaţiilor astfel încât scoaterea de sub tensiune să se
facă prin repetarea aceloraşi manevre.
Art. 109. Lucrarea se începe numai după primirea aprobării de la admitent şi se consideră
terminată numai după confirmarea acestui fapt, admitentului, de către şeful de lucrare.
Art. 110. (1) În cazul unor instalaţii îndepărtate, care sunt în acelaşi timp şi locul de muncă
al admitentului, transmiterea autorizaţiei de lucru de la emitent la admitent trebuie făcută
printr-un curier (care poate fi chiar şeful de lucrare). În această situaţie curierul va semna
copia AL, rămasă la emitent, numai de primirea acesteia.
(2) În cazuri speciale, se admite transmiterea indirectă a conţinutului autorizaţiei de lucru,
întocmită în prealabil, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) transmiterea conţinutului autorizaţiei de lucru trebuie să se facă prin convorbire directă
între emitent şi admitent;
b) după primirea conţinutului autorizaţiei de lucru, admitentul îi va citi emitentului
conţinutul pe care l-a scris urmând ca acesta să confirme corectitudinea cu care admitentul l-
a înţeles. Prin aceasta se consideră că autorizaţia de lucru a fost însuşită de admitent.
(3) Toate prevederile autorizaţiei de lucru, consemnate de emitent, trebuie analizate cu
deosebită atenţie de către admitent care va confirma însuşirea lor, prin semnătură, la locul
rezervat în partea de emitere.
(4) Orice neînţelegere sau nelămurire referitoare la conţinutul autorizaţiei de lucru se va
clarifica imediat, nefiind permisă trecerea la faza următoare (admiterea la lucru) atât timp cât
nu s-a înţeles şi însuşit conţinutul autorizaţiei de lucru.
(5) În cazul executării lucrărilor la LEA de înaltă tensiune de către personalul delegat pe
bază de AL, acestea se pot executa şi prin autoadmitere la lucrare.
Admiterea la lucrare
Art. 111. Admiterea la lucrare trebuie să se facă după realizarea efectivă a măsurilor tehnice
de securitate a muncii şi a măsurilor prevăzute în AL pentru instalaţia în care urmează a se
lucra.
21
Art. 112. În acest scop admitentul şi şeful de lucrare trebuie să verifice corespondenţa
măsurilor dispuse prin AL cu cele realizate şi să le confirme prin semnare în AL.
Art. 113. Admiterea la lucrare a şefului de lucrare se consideră terminată numai după ce au
fost luate toate măsurile dispuse pentru admitent.
Art. 114. Admitentul trebuie să confirme executarea tuturor măsurilor, prin completarea şi
semnarea autorizaţiei de lucru, numai după ce a realizat/ verificat personal aceste măsuri sau a
primit confirmarea privind executarea lor din partea treptei de comandă operativă care are
instalaţia respectivă în comandă nemijlocită ori a treptei de coordonare.
Art. 115. (1) În cazul transmiterii directe a aprobării de începere a lucrării, admitentul
trebuie să prezinte şefului de lucrare (verbal sau prin arătare directă) măsurile tehnice realizate
şi părţile de instalaţie care au rămas în funcţiune în apropiere.
(2) Şeful de lucrare după ce a luat cunoştinţă, din AL şi din teren, de măsurile realizate şi
mărimea ZL, dacă aceasta (acestea) a (au) fost executată (executate) de către admitent, trebuie
să confirme însuşirea acestora semnând în AL la partea ce-i este rezervată. Din acest moment
şeful de lucrare devine responsabil asupra lucrării încredinţate.
(3) În cazul în care şeful de lucrare consideră că măsurile tehnice nu sunt suficiente, trebuie
să refuze admiterea la lucrare, propunând luarea de măsuri suplimentare. Aceste măsuri
suplimentare vor fi consemnate în autorizatia de lucru şi suficienţa lor confirmată prin
semnătură de către şeful de lucrare. După luarea măsurilor suplimentare cerute de şeful de
lucrare, admitentul şi şeful de lucrare semnează admiterea la lucru.
Art. 116. (1) În cazul transmiterii indirecte a aprobării de începere a lucrării, mesajele
trebuie să fie înscrise în evidenţele operative sau în caietul de mesaje de către admitent,
respectiv în AL de către şeful de lucrare. Cel care primeşte mesajul radio sau telefonic, trebuie
să confirme înţelegerea corectă a acestuia, prin repetarea conţinutului său.
(2) Mesajul trebuie să conţină măsurile tehnice realizate precum şi data şi ora transmiterii
aprobării de începere a lucrării.
(3) La primirea mesajului, şeful de lucrare trebuie să completeze partea rezervată
admitentului în AL. Apoi, şeful de lucrare trebuie să confrunte conţinutul mesajului cu
prevederile emitentului din AL, după care va semna în partea rezervată şefului de lucrare la
admiterea la lucru. Din acest moment şeful de lucrare devine responsabil asupra lucrării
încredinţate.
Art. 117. (1) Şeful de lucrare şi membrii formaţiei trebuie să deţină şi să cunoască
conţinutul fişei tehnologice sau a instrucţiunii tehnice de lucru specifice lucrării pe care
urmează să o execute.
(2) Şeful de lucrare trebuie să instruiască membrii formaţiei de lucru, deservenţii de utilaje
şi personalul de altă specialitate din subordine, asupra limitelor ZL, a instalaţiilor în funcţiune
aflate la limita admisă de siguranţă, inclusiv asupra măsurilor de securitatea muncii care
trebuiesc luate / asigurate, însuşite şi respectate.
Art. 118. Toţi membrii formaţiei de lucru trebuie să semneze în AL, după însuşirea
instruirii efectuate de către şeful de lucrare, confirmând prin aceste semnături că au luat
cunoştinţă de limitele ZL, de măsurile de securitate a muncii pe care trebuie să le respecte şi
de sarcinile de lucru încredinţate.
Art. 119. După îndeplinirea tuturor celor de mai sus este permisă începerea propriu-zisă a
lucrării în ZL.
Art. 120. Pe perioada desfăşurării lucrării, şeful de lucrare răspunde pentru luarea tuturor
măsurilor pentru prevenirea accidentării sale sau a membrilor formaţiei de lucru, sau a
îmbolnăvirii profesionale.
22
Art. 121. În timpul executării lucrării, şeful de lucrare trebuie să se afle în permanenţă în
ZL asigurând controlul activităţii formaţiei de lucru, supravegherea membrilor acesteia sau
participarea la lucrarea încredinţată.
Art. 122. (1) În cazul în care în apropierea ZL, sub limita admisă (distanţa de siguranţă), se
găsesc instalaţii aflate în funcţiune, iar îngrădirile acestora (plase, bariere, etc.) permit trecerea
de / sau prin ele a obiectelor, uneltelor sau a altor mijloace de muncă, şeful de lucrare nu va
executa operaţii în cadrul lucrării, efectuând doar supravegherea permanentă a membrilor
formaţiei de lucru.
(2) Dacă în aceste situaţii este necesară participarea efectivă a şefului de lucrare la
executarea unor operaţii sau la verificarea calităţii unei operaţii, el trebuie să întrerupă
activitatea formaţiei de lucru, aceasta rămânând în ZL fără a mai executa vreo operaţie.
Întreruperea activităţii nu se va consemna în AL.
(3) Şeful de lucrare execută operaţia sau controlul necesar, eventual ajutat de un membru al
formaţiei de lucru. După terminarea operaţiei sau controlului de către şeful de lucrare se poate
relua lucrul.
(4) În timpul executării lucrării, şefului de lucrare şi membrilor formaţiei de lucru le este
interzisă deschiderea îngrădirilor (fixe sau mobile) sau a vizoarelor, capacelor etc. aferente
instalaţiilor care nu fac parte din ZL.
Art. 123. (1) Toţi membrii formaţiei de lucru trebuie să se afle în permanenţă în ZL. În
cazul în care natura lucrărilor o impune se admite ca unii membri ai formaţiei de lucru să
lucreze separat (la alt etaj, în altă încăpere, etc).
(2) În acest ultim caz, subgrupa care lucrează separat (chiar o singură persoană) trebuie să
aibă un instructaj special făcut de către şeful de lucrare (fără consemnare) şi să aibă condiţii
de lucru asigurate, astfel încât să se evite pericolul de accidentare (uşi încuiate spre părţi aflate
în funcţiune, îngrădiri permanente, panouri de semnalizare etc.).
(3) Subgrupa care lucrează separat trebuie să aibă în componenţă un executant cu calificare
corespunzătoare.
Art. 124. În cazul în care şeful de lucrare părăseşte ZL, el trebuie să evacueze membrii
formaţiei din această zonă, nefiind permis nici unei persoane să revină în ea, în timpul cât
lipseşte şeful de lucrare.
Art. 125. În ZL au acces fără permisiunea şefului de lucrare, în afară de componenţii
formaţiei de lucru, numai admitentul şi personalul cu drept de control.
Art. 126. (1) Şeful de lucrare are dreptul să modifice componenţa formaţiei proprii, în
sensul scoaterii sau introducerii de persoane, consemnând aceasta în AL la partea „Modificări
în componenţa formaţiei de lucru”.
(2) Persoanele scoase (în cazul în care au fost prezente la admiterea la lucru) şi cele
introduse în formaţia de lucru, trebuie să semneze în AL, confirmând prin aceasta că nu vor
mai pătrunde în ZL, respectiv că li s-a făcut instruire la introducerea în formaţie.
Art. 127. (1) Mutarea în altă ZL se face prin grija şefului de lucrare. În noua ZL, şeful de
lucrare trebuie să realizeze toate măsurile tehnice de SSM necesare.
(2) Nu este permisă stabilirea altor ZL sau mărirea lor faţă de prevederile din AL.
Art. 128. (1) Întreruperea lucrării este de competenţa şefului de lucrare, a admitentului sau a
persoanelor cu drept de control, după caz. În funcţie de natura întreruperii aceasta poate fi:
a) pentru masă şi odihnă;
b) ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrării;
c) dispusă ca urmare a nerespectării instrucţiunilor de SSM;
d) pentru utilizarea formaţiei de lucru la executarea unor lucrări urgente (remedieri în
urma unor incidente, etc.);
e) pentru efectuarea unor probe, încercări asupra instalaţiei, verificarea lucrării;
23
f) la sfârşitul programului de lucru zilnic, în cazul lucrării cu o durată de execuţie mai
mare de o zi;
g) în cazul apariţiei unor evenimente.
h) la cererea admitentului,ca urmare a necesităţii repunerii instalaţiei în funcţiune
(2) După evacuarea ZL, indiferent din ce motive, fiecărui membru al formaţiei de lucru îi
este interzisă revenirea în ZL.
Art. 129. (1) Întreruperea pentru masă şi odihnă se face prin grija şi pe răspunderea şefului
de lucrare.
(2) În cazul unei astfel de întreruperi, mijloacele de protecţie şi dispozitivele din ZL nu
trebuie demontate, membrii formaţiei de lucru asigurând paza zonei, pentru a nu permite
accesul în interiorul ei a altor persoane.
(3) Întreruperea lucrării pentru masă şi odihnă nu se consemnează în AL.
Art. 130. (1) La revenirea formaţiei în ZL, după dispariţia sau eliminarea cauzei care a
condus la întreruperea lucrării, şeful de lucrare trebuie să verifice existenţa tuturor mijloacelor
de protecţie montate în ZL şi numai după aceea va permite accesul membrilor formaţiei în
ZL.
(2) Întreruperea lucrării precum şi reluarea acesteia, se consemnează separat în AL, la
partea rezervată în acest scop, notându-se data şi ora întreruperii, respectiv reluării lucrării,
şeful de lucrare semnând în coloana respectivă.
Art. 131. (1) Personalul cu drept de control, admitentul sau personalul operaţional al
instalaţiei respective are competenţa de a dispune şefului de lucrare întreruperea lucrării, în
cazul în care se constată nerespectarea prevederilor AL (depăşirea ZL, neluarea măsurilor
tehnice necesare pentru realizarea zonei de lucru etc.) sau a altor prevederi de securitatea
muncii (neutilizarea mijloacelor individuale de protecţie, a echipamentelor tehnice
corespunzătoare etc.).
(2) După eliminarea cauzelor care au condus la necesitatea întreruperii lucrării, continuarea
acesteia este permisa pe răspunderea sefului de lucrare.
(3) În cazul nerespectării de către şeful de lucrare a dispoziţiilor primite, indiferent de
motive, personalul de control, admitentul sau personalul operaţional a instalaţiei respective
trebuie să evacueze formaţia de lucru, să retragă AL şi să anunţe emitentul pentru luarea
măsurilor necesare în vederea continuării lucrărilor.
(4) Întreruperea lucrării dispuse conform celor de mai sus va fi consemnată în AL,
notându-se data şi ora întreruperii, iar şeful de lucrare va semna în coloana rezervată în acest
scop. Reluarea lucrării trebuie să fie consemnată, de asemenea, în AL, notându-se data şi ora,
iar şeful de lucrare trebuie să semneze în coloana corespunzătoare.
(5) Întreruperea lucrărilor pe o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care a fost
emisă AL atrage de la sine închiderea AL unilateral de către admitent.
Art. 132. La desfăşurarea probelor se vor respecta următoarele:
a) Personalul operaţional, în calitate de admitent, trebuie să ceară şefului de lucrare
întreruperea lucrării, în instalaţia în care se lucrează;
b) În instalaţiile fără personal de supraveghere, solicitarea întreruperii lucrării poate fi dată
de admitent sau emitent;
c) Admitentul trebuie să dispună tuturor şefilor de lucrare evacuarea executanţilor şi, dacă
situaţia o cere, demontarea mijloacelor de protecţie din ZL;
d) Şeful de lucrare este obligat să respecte dispoziţiile admitentului sau emitentului
referitoare la întreruperea lucrărilor şi demontarea mijloacelor de protecţie din zonele de
lucru, dacă situaţia o cere şi să retragă executanţii din aceste zone, confirmând aceasta prin
completarea autorizaţiilor de lucru la partea "Întreruperea şi reluarea lucrării".
e) În timpul efectuării probelor, încercărilor etc. care se fac de către o altă formaţie, cu AL
proprie, şeful de lucrare, a cărui lucrare a fost întreruptă, trebuie să supravegheze în mod
deosebit membrii formaţiei proprii, pentru a nu pătrunde în zona respectivă, atât timp cât
durează întreruperea lucrării.
24
f) Reluarea lucrării este admisă numai după primirea aprobării în acest sens de la admitent
şi după completarea AL la partea rezervată în acest scop.
g) Şeful de lucrare este obligat ca la reluarea lucrării să asigure existenţa tuturor măsurilor
tehnice necesare în ZL, confirmând aceasta prin semnare în AL.
Art. 133. (1) Întreruperea lucrării la sfârşitul programului de lucru zilnic, dar fără repunere
zilnică în funcţiune, trebuie să se facă prin grija şi pe răspunderea şefului de lucrare, fără
anunţarea admitentului şi fără demontarea mijloacelor de protecţie şi a dispozitivelor din ZL.
Se exceptează lucrările în instalaţiile cu supraveghere, când AL se predă admitentului, care o
păstrează pe durata întreruperii lucrării.
(2) La revenirea formaţiei în ZL, şeful de lucrare trebuie să verifice existenţa tuturor
mijloacelor de protecţie prevăzute în AL şi numai după aceea va permite accesul membrilor
formaţiei în ZL.
(3) Întreruperea şi reluarea lucrării trebuie consemnată în AL.
Art. 134. (1) Întreruperea lucrării la sfârşitul programului de lucru zilnic, precum şi reluarea
lucrării într-una din zilele următoare, în cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune/presiune
dar cu repunere zilnică sub tensiune / presiune, trebuie să se facă de către şeful de lucrare cu
anunţarea şi aprobarea admitentului.
(2) Şeful de lucrare trebuie să realizeze măsurile tehnice necesare în ZL şi va dispune
membrilor formaţiei reluarea lucrării, consemnând în AL data şi ora reluării lucrării şi
semnând în partea rezervată în acest scop.
(3) În situaţia în care şeful de lucrare este şi admitent, reluarea lucrării se va face pe
proprie răspundere după luarea tuturor măsurilor tehnice de securitate a muncii pentru
realizarea ZL şi după consemnarea reluării lucrării în AL.
Art. 135. (1) La terminarea lucrarii, şeful de lucrare trebuie să asigure în succesiune,
strângerea tuturor materialelor şi uneltelor, executarea curăţeniei, demontarea mijloacelor de
protecţie montate împreună cu formaţia sa în ZL şi evacuarea tuturor executanţilor din
instalaţie.
(2) Şeful de lucrare trebuie să predea instalaţia admitentului, executând împreună cu acesta
probele funcţionale posibil a fi executate înainte de punerea sub tensiune / presiune, după care
completează în AL partea care îl priveşte la capitolul F „Terminarea lucrării şi predarea-
primirea instalaţiei” inclusiv obţinerea semnăturilor executanţilor;
(3) După obţinerea semnăturilor de terminarea lucrărilor se interzice accesul executanţilor
în ZL;
(4) Admitentul controlează dacă au fost îndepărtate materialele, sculele, dispozitivele de
lucru şi protecţie, dacă s-a efectuat curăţenia la locul de muncă, dacă echipa a fost evacuată şi
confirmă acestea prin semnătură în AL. Din acest moment AL se consideră încheiată.
Art. 136. Exemplarul AL al admitentului se reţine şi se păstrează, îndosariat la punctul de
lucru timp de 3 luni prin grija acestuia.
Art. 137. După primirea comunicării de terminare a lucrării, din partea tuturor şefilor de
lucrare pe care i-a admis la lucru (sau care au fost admişi la lucru de către personalul
operaţional), admitentul trebuie să anunţe personalul de comandă operativă, care are instalaţia
respectivă în comandă nemijlocită sau cel de coordonare, despre terminarea lucrării şi
posibilitatea punerii în funcţiune a instalaţiei (părţii din instalaţie).
Art. 138. (1) Este permis ca instalaţia sau partea din instalaţie să fie pusă în funcţiune,
înaintea terminării normale a lucrării. În aceste situaţii, personalul de comandă operativă sau
de coordonare, se adresează admitentului, singura persoană care are dreptul să confirme
posibilitatea punerii instalaţiei sau părţii din instalaţie în funcţiune.
(2) De asemenea este permis ca lucrarea să se încheie fără punerea în funcţiune a
instalaţiei. În aceste situaţii, admitentul confirmă încheierea lucrării prin semnarea autorizaţiei
25
şi va comunica dispecerului încheierea lucrării fără punerea în funcţiune a instalaţiei.
(3) Şeful de lucrare trebuie ca la dispoziţia admitentului, să încheie în cel mai scurt timp
lucrările, să demonteze mijloacele de protecţie din ZL (montate prin grija lor), să evacueze
executanţii din instalaţie şi să comunice terminarea lucrărilor permiţând punerea in funcţiune
a instalaţiei sau părţii din instalaţie.
(4) Metodologia de confirmare a terminării lucrărilor în aceste situaţii este aceeaşi ca în
cazul terminării normale.
Art. 139. Executarea lucrărilor în baza ITI-PM în instalaţiile HE este permisă atât
personalului propriu cât şi personalului delegat.
Art. 140. ITI-PM se aprobă de către conducătorul unităţii care executa lucrarea precum şi
de conducătorul unităţii care gestionează instalaţia.
Art. 141. Conţinutul cadru al ITI-PM este prezentat în anexa 6.
Art. 142. Lista orientativă a categoriilor de lucrări care se pot executa în baza ITI-PM, este
cuprinsă în anexa 7.
Art. 143. (1) În cazul în care lucrările se execută cu personal HE, compartimentele
funcţionale în gestiunea cărora se află instalaţiile întocmesc lista de lucrări care se pot executa
pe bază de ITI-PM precum şi ITI-PM-urile şi care se supun aprobării conducătorului unităţii.
(2) În cazul în care lucrările se execută de personal delegat, lista categoriilor de lucrări care
se pot executa pe bază de ITI-PM precum şi conţinutul acestora, se întocmesc şi se aprobă de
unitatea executantă, utilizarea acestora în instalaţiile gestionarului fiind aprobată de
conducătorul gestionarului instalaţiei.
(3) Documentele obligatoriu care trebuie să se regăsească la punctele de lucru unde se
execută lucrări în bază de ITI-PM sunt:
a) ITI-PM în baza cărora se pot executa lucrările din această categorie, aprobate de
elaborator şi de conducătorul gestionarului instalaţiei;
b) lista ITI-PM, aprobată de elaborator şi de conducătorul gestionarului instalaţiei;
c) lista personalului care are dreptul de a executa lucrări în baza ITI-PM, având pentru
fiecare salariat precizate numerele ITI-PM respective, aprobată de elaborator şi de
conducătorul gestionarului instalaţiei;
(4) ITI-PM se va afla asupra şefului de lucrare în timpul executării lucrării.
Art. 144. (1) Pentru executarea lucrărilor în baza ITI-PM se vor lua următoarele măsuri
organizatorice:
a) emitentul comunică personalului operaţional al punctului de lucru unde se execută
lucrarea dispoziţia de executare a lucrării;
b) măsura organizatorică de dispunere a lucrării dată de emitent se consemnează de
personalul operaţional, în evidenţele operative (ROT) precum şi într-un registru destinat
acestui scop, cu următorul conţinut minimal:
data, ora emiterii dispoziţiei, numele şi semnătura emitentului;
instalaţia în care urmează a se lucra;
numărul ITI-PM în baza căruia urmează a se executa lucrarea;
numărul FM utilizate (dacă este cazul);
data şi ora începerii lucrării;
numele şi semnătura admitentului;
numele şi semnătura şefului de lucrare şi al membrilor formaţiei de lucru;
data şi ora la care şeful de lucrare a comunicat personalului operaţional terminarea
lucrării;
observaţii.
26
(2) Emitentul poate dispune executarea lucrării şi telefonic în cazul în care locul de muncă
al acestuia nu este punctul de lucru unde se execută lucrarea, confirmând aceasta ulterior prin
semnătură în registru.
Art. 149. Categoriile de lucrări care se pot executa în baza DV sunt prezentate în anexa 7 şi
nu sunt limitative.
Art. 150. (1) Lista lucrărilor care se pot executa pe baza DV trebuie aprobată de
conducătorul unităţii şi trebuie să se afle la punctul de lucru şi la personalul operaţional şi
trebuie cunoscută de către executanţi.
(2) Emitenţii dispoziţiilor verbale trebuie să se convingă că acestea au fost înţelese complet
şi corect de către cel căruia i-au fost dispuse.
Art. 151. (1) Executarea lucrărilor în baza PV se admite în instalaţiile scoase din funcţiune,
în care instalaţia sau partea din instalaţie la care se lucrează este:
a) separată vizibil prin dezlegări de cordoane sau conductoare, demontarea unor porţiuni
de bare, etc. pentru lucrări de natură electrică.
b) separată complet de restul instalaţiilor (hidroagregate, pompe de alimentare etc) pentru
lucrări de natură hidromecanică.
(2) Atribuţiile emitentului, admitentului, şefului de lucrare, executanţilor sunt aceleaşi ca
în cazul lucrărilor executate în baza AL.
Art. 152. Lucrările şi măsurile de pregătire înainte de întocmirea PV se fac numai pe bază
de AL.
Art. 153. În timpul execuţiei lucrărilor care constituie obiectul PV, nu se vor executa lucrări
la elementele prin care s-a făcut izolarea instalaţiei la care se lucrează de restul instalaţiilor,
decât pe baza unei AL.
Art. 154. PV va fi luat la cunoştinţă sub semnătură de către executant şi de către personalul
operaţional.
Art. 155. (1) PV (anexa 5) trebuie completat clar, citeţ şi fără ştersături sau corecturi, de
către toţi cei care operează în acest document, în 2 exemplare, din care: un exemplar la
reprezentantul unităţii de exploatare şi un exemplar la responsabilul desemnat al
executantului.
(2) Reprezentantul unităţii de exploatare este gestionarul instalaţiei, înlocuitorul numit prin
decizie, sau şeful ierarhic superior. Acesta va pune documentul la dispoziţia personalului
operaţional unde se va păstra, alături de convenţie până la terminarea lucrării.
27
(3) Responsabilul desemnat al executantului este numit de unitatea prestatoare pentru
lucrarea respectivă.
Art. 156. Numerotarea PV trebuie să fie unică pentru fiecare subunitate de exploatare,
consemnată într-un registru pentru evidenţa PV şi AL.
Art. 157. (1) Mărimile distanţelor de siguranţă sunt în funcţie de tensiunea nominală a
instalaţiilor care rămân sub tensiune şi de felul instalaţiilor. Acestea trebuie să fie:
instalaţii 2 2,5 3 4 5 8
electrice
exterioare
siguranţă
(2) În cazul instalaţiilor de JT, inclusiv a LEA, distanţa de siguranţă nu se normează, dar
este interzisă atingerea directă a părţilor aflate sub tensiune.
(3) În cazul instalaţiilor sau părţilor de instalaţie având izolaţii electrice solide, lichide sau
gazoase, acoperite cu ecrane (învelişuri metalice), legate la pământ (cabluri, bare capsulate,
echipamente cu hexafluorură, etc.) sau având plăci electroizolante de separaţie special
destinate acestui scop, distanţa de siguranţă nu se normează, ecranele legate la pământ sau
plăcile electroizolante putând fi atinse direct în timpul lucrului.
Art. 158. Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări în instalaţiile electrice sunt:
a) identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;
b) separarea electrică a instalaţiei, respectiv:
întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii de instalaţie, după
caz, la care urmează a se lucra şi anularea automatizărilor care conduc la conectarea
întrerupătoarelor;
blocarea în poziţia deschis a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie
prin care s-a făcut separarea vizibilă şi aplicarea panourilor de semnalizare cu caracter
de interzicere pe aceste dispozitive.
c) verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la
pământ şi în scurtcircuit;
d) delimitarea materială a ZL;
e) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
Art. 159. Pentru executarea lucrărilor, trebuie scoase de sub tensiune, după caz:
a) instalaţiile sau părţile instalaţiei la care urmează a se lucra;
28
b) instalaţiile învecinate sau părţile instalaţiilor învecinate neîngrădite care se găsesc la o
distanţă mai mică decât distanţa de siguranţă, la care se pot apropia, fără pericol, în timpul
executării lucrărilor executanţii, utilajele, materialele sau uneltele acestora;
c) instalaţiile sau părţile instalaţiei care sunt situate la distanţe mai mari decât distanţele de
siguranţă, dar la care natura lucrărilor impune scoaterea lor de sub tensiune (traversări,
paralelisme etc.).
Art. 160. ZL trebuie să se realizeze după separarea electrică prin efectuarea succesivă a
următoarelor măsuri tehnice:
a) identificarea instalaţiei sau a părţii din instalaţie în care urmează a se lucra;
b) verificarea lipsei tensiunii, urmată de legarea imediată a părţii de instalaţie la pământ şi
în scurtcircuit;
c) delimitarea materială a zonei de lucru;
d) asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică.
Art. 161. (1) Întreruperea tensiunii trebuie să se realizeze după anularea automatizărilor
care conduc la reconectarea întreruptoarelor, prin manevrarea aparatelor de comutaţie
(întreruptoare, separatoare, siguranţe etc.) care separă instalaţia sau partea din instalaţie la
care urmează a se lucra, de restul instalaţiilor rămase sub tensiune.
(2) După întreruperea tensiunii, în cazul în care prin manevrarea aparatelor de comutaţie cu
care s-a realizat aceasta nu s-a efectuat şi separarea vizibilă, trebuie să se efectueze aceste
separări faţă de toate părţile de unde ar putea să apară tensiune în instalaţia sau partea din
instalaţie, la care urmează a se lucra.
Art. 162. (1) Separarea vizibilă trebuie să se realizeze prin deschiderea separatoarelor,
scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile, debroşarea întreruptoarelor, dezlegarea
cordoanelor la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părţi active ale instalaţiei electrice
(bare, conductoare), dezlegarea cablurilor de la aparataj.
(2) Pentru evitarea apariţiei tensiunii inverse (din JT în ÎT) prin transformatoarele de
măsură, acestea trebuie separate electric şi pe partea de JT, după caz, prin debroşarea
întreruptoarelor, scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor
nedebroşabile.
Art. 163. În instalaţia separată electric din care se alimentează motoare electrice, care
antrenează pompe, ventilatoare, compresoare sau la care sunt racordate generatoare prevăzute
cu motoare de lansare, care nu pot fi separate vizibil, trebuie să se realizeze următoarele
măsuri suplimentare:
a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare, pentru evitarea producerii
tensiunii de către generator, chiar la viteze reduse;
b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare şi compresoare, pentru
evitarea funcţionării a motoarelor care le antrenează în regim de generator.
Art. 164. Blocarea în poziţie deschis a dispozitivelor de acţionare a aparatelor prin care
s-a realizat separarea vizibilă a instalaţiei sau a părţii din instalaţie, în care urmează a se lucra,
trebuie să se realizeze prin:
a) blocarea directă, după caz, folosind unul din următoarele procedee:
blocarea dispozitivelor de acţionare manuală ale separatoarelor cu lacăte sau
mijloace special destinate acestui scop;
29
blocarea pe poziţie „scos” a cărucioarelor întreruptoarelor, în cazul celulelor cu
întreruptoare debroşabile, fără separatoare. Această blocare constă din închiderea uşii
celulei după scoaterea căruciorului. Dacă celula nu este prevăzută cu uşă, căruciorul
realizând el însuşi închiderea celulei când întreruptorul este broşat, după scoaterea
căruciorului se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil (sau bandă viu
colorată) şi panou de semnalizare;
montarea unor capace (mânere) electroizolante, colorate în roşu, în locul patroanelor
siguranţelor fuzibile de joasă tensiune;
montarea unor plăci sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere mecanic,
între sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau întreruptoarelor atunci când
acestea sunt accesibile şi rămân sub tensiune;
b) blocarea indirectă, după caz, folosind unul din următoarele procedee:
scoaterea patroanelor siguranţelor fuzibile şi deconectarea întreruptorului de pe
circuitul de alimentare al motorului care antrenează dispozitivul de acţionare al
separatorului, respectiv, la JT, al întreruptorului;
închiderea robinetului de alimentare cu aer comprimat a dispozitivelor de acţionare
pneumatice ale separatoarelor şi întreruptoarelor şi descărcarea de presiune a circuitului
de după robinet;
dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acţionare în cazul comenzii de la
distanţă a dispozitivelor de acţionare ale separatoarelor, respectiv la JT ale
întreruptoarelor;
alte procedee.
Art. 165. Pe dispozitivele de acţionare blocate ale separatoarelor şi în punctele în care
blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea electrică s-a făcut prin blocare indirectă,
trebuie să se monteze panouri de semnalizare.
Art. 166. Separatoarele liniilor electrice aeriene aflate la distanţă faţă de ZL şi care în
schema normală de funcţionare au poziţia „deschis”, trebuie blocate în această poziţie. Şeful
de lucrare poate solicita vizualizarea împreună cu admitentul a acestei poziţii şi montarea de
panouri de semnalizare.
Art. 167. (1) Identificarea instalaţiei sau a unei părţi a acesteia trebuie să se realizeze de
către:
a) admitent împreună cu şeful de lucrare, în cazul în care ZL este realizată de personalul
operaţional;
b) şeful de lucrare în cazul în care ZL se realizează de către acesta.
(2) Identificarea se realizează vizual, obligatoriu la faţa locului, pe baza următoarelor
elemente după caz:
a) schema electrică a staţiei, postului etc.;
b) schema electrică de traseu a liniei (aeriene sau cablu);
c) schema electrică a fluxurilor de cabluri (circuite);
d) caietul de marcaje şi etichetări;
e) inscripţii, numerotări, denumiri;
f) planuri, hărţi, planşe şi confruntarea cu dispunerea în teren a instalaţiilor;
g) aparate sau instalaţii de detecţie;
h) dispozitive de măsurare şi monitorizare;
i) alte elemente.
(3) Pe durata identificării este interzisă deschiderea sau îndepărtarea oricărui tip de
îngrădire sau verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalaţiei.
30
Verificarea lipsei tensiunii urmată imediat de legarea la pământ şi în scurtcircuit
Art. 186. Măsurile tehnice de SSM pentru evitarea accidentelor de muncă de natură
neelectrică în ZL se asigură de către şeful de lucrare.
Art. 187. Aceste măsuri au rolul de a evita accidentarea de natură neelectrică a
membrilor formaţiei de lucru şi a altor persoane care ar putea pătrunde accidental în ZL, ele
aplicându-se în funcţie de situaţia concretă la fiecare tip de lucrare şi/sau instalaţie.
Art. 188. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie, ZL trebuie marcată cu panouri de
semnalizare sau îngrădiri şi de asemenea, căile de circulaţie trebuie marcate.
Art. 189. Conducătorul unităţii de exploatare trebuie să aprobe lista lucrărilor care se
execută fără scoatere de sub tensiune precum şi forma organizatorică în baza căreia personalul
este obligat să execute lucrările în conformitate cu prevederile prezentei instrucţiuni.
33
Executarea lucrărilor fără scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor electrice din exploatare este
admisă în situaţia în care:
a) ZL este situată la o distanţă mai mare decât distanţa de siguranţă stabilită în prezenta
instrucţiune şi sunt luate următoarele măsuri tehnice:
identificarea instalaţiei (zonei) la care urmează a se lucra;
delimitarea materială a ZL şi montarea panourilor de semnalizare;
luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
marcarea limitei de acces pe stâlpii metalici în cazul vopsirii sau lucrărilor de
lăcătuşerie asupra acestora.
b) ZL sau o parte a acesteia se situează sub distanţa de siguranţă faţa de părţile aflate sub
tensiune ale instalaţiilor electrice şi sunt luate următoarele măsuri tehnice:
identificarea instalaţiei (zonei) în care urmează a se lucra;
verificarea vizuală a integrităţii îngrădirilor permanente sau provizorii a viitoarei ZL
faţă de instalaţiile aflate sub tensiune;
verificarea lipsei tensiunii, după caz, la elementele metalice ale instalaţiilor din
viitoarea ZL (stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuţie, uşi ale
cutiilor de distribuţie, firidelor de branşament etc.), utilizând detectorul de JT;
delimitarea materială a ZL, după caz, şi montarea panourilor de semnalizare;
luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
verificarea stării de stabilitate şi a gradului de putrezire şi/sau degradare a stâlpilor
pe care urmează a se lucra.
c) ZL este situată în instalaţiile electrice la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat
separările electrice, dar care nu sunt legate la pământ şi în scurtcircuit şi sunt luate
următoarele măsuri tehnice:
identificarea instalaţiei (zonei) în care urmează a se lucra;
verificarea integrităţii legării la pământ a carcaselor aparatajelor, a stâlpilor şi
suporţilor metalici şi de beton (după caz);
separarea vizibilă în cazul în care blocarea directă nu se poate realiza;
verificarea lipsei tensiunii şi descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care
urmează a se lucra;
verificarea lipsei tensiunii se va efectua, după caz, şi la elementele metalice ale
instalaţiilor (stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuţie, uşi ale cutiilor
de distribuţie, firidelor de branşament etc.);
delimitarea materială a ZL, după caz, şi montarea panourilor de semnalizare;
luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
utilizarea dispozitivelor şi sculelor electroizolante şi electroizolate, după caz.
d) lucrarea se execută direct asupra instalaţiei electrice sub tensiune şi sunt luate
următoarele măsuri tehnice:
• pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact:
identificarea instalaţiei (zonei) în care urmează a se lucra;
delimitarea materială a ZL, după caz, şi montarea panourilor de semnalizare;
luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică.
• pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la potenţial:
identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale.
În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o LEA de ÎT, trebuie să se scoată din
funcţiune instalaţiile de reanclanşare automată, pe toată durata lucrărilor.
34
LEA de ÎT la care se lucrează şi care a declanşat prin protecţie, nu se va reconecta decât
după ce s-au clarificat motivele declanşării, respectiv că acestea nu provin din zona în care se
lucrează sub tensiune.
Art. 190. În timpul executării lucrărilor la distanţă mai mare decât cea de siguranţă, faţă
de părţile aflate sub tensiune ale instalaţiilor electrice, sunt interzise:
a) demontarea îngrădirilor permanente sau depăşirea acestora;
b) urcarea pe posturile de transformare aeriene, pe suportul aparatajului aflat sub tensiune
şi pe îngrădirile permanente ale acestuia.
Art. 191. Pentru executarea lucrărilor in instalaţiile electrice sau părţile din instalaţii
separate electric dar nelegate la pământ şi în scurtcircuit trebuie să se realizeze următoarele
măsuri tehnice:
a) identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
b) verificarea integrităţii legării la pământ a carcaselor aparatajelor, a stâlpilor şi suporţilor
metalici şi de beton, după caz;
c) separarea vizibilă în cazul în care blocarea directă nu se poate realiza;
d) verificarea lipsei tensiunii şi descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care
urmează a se lucra;
Verificarea lipsei tensiunii se va efectua, după caz şi la elementele metalice ale instalaţiilor
(stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuţie, uşi ale cutiilor de distribuţie,
firidelor de branşament etc.).
e) delimitarea materială a ZL, după caz şi montarea panourilor de semnalizare;
f) luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
g) utilizarea dispozitivelor şi sculelor electroizolante şi electroizolate, după caz.
Art. 192. Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale
instalaţiilor electrice (de către personalul operaţional sau de mentenaţă), prin una din metodele
„în contact” sau „la potenţial”, trebuie să aibă la bază, ca formă organizatorică, ITI-PM sau
AS.
Art. 194. (1) Identificarea instalaţiei sau a unei părţi a acesteia trebuie să se realizeze de
către:
a) admitent împreună cu şeful de lucrare, în cazul în care ZL este realizată de personalul
de exploatare;
b) şeful de lucrare în cazul în care ZL se realizează de către acesta.
(2) Identificarea se realizează vizual, obligatoriu la faţa locului, după caz, pe baza
următoarelor elemente:
a) schema instalaţiei;
35
b) inscripţii, numerotări, denumiri;
c) planuri, hărţi, planşe şi confruntarea cu dispunerea în teren a instalaţiilor;
d) dispozitive de măsurare şi monitorizare;
e) alte elemente.
(3) Pe durata identificării este interzisă deschiderea sau îndepărtarea oricărui tip de
îngrădire sau verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalaţiei.
Izolarea instalaţiei sau a porţiunii de instalaţie la care se va lucra faţă de restul instalaţiilor
Art. 195. Izolarea unei instalaţii hidromecanice sau a unei porţiuni din instalaţie la care se
va lucra, faţă de restul instalaţiilor, se realizează astfel:
(1) Pentru agregate rotative sau elemente în mişcare acţionate electric (pompe,
ventilatoare, compresoare, armături etc.):
a) se scot din funcţiune toate elementele instalaţiei la care se va lucra prin deconectarea de
la sursa de alimentare electrică;
b) se scot din funcţiune automatizările aferente instalaţiei la care se va lucra;
c) se închid şi se blochează organele de izolare aferente instalaţiei la care se va lucra,
începând cu cele de pe partea de refulare (cu presiunea cea mai mare), conform
instrucţiunilor tehnice de exploatare sau a foilor de manevră;
d) se montează panouri de semnalizare pe toate cheile, butoanele sau pe alte elemente de
comandă aferente întreruptoarelor şi automatizărilor instalaţiei la care se va lucra şi ale
organelor de izolare acţionate electric de la distanţa, corespunzătoare instalaţiei în cauză;
e) se separă electric circuitele electrice de forţă, comandă şi automatizare aferente
elementelor instalaţiei la care se va lucra, inclusiv ale organelor de izolare;
f) se montează dispozitivul mobil de legare la pământ şi în scurtcircuit, vizibil din ZL, la
motoarele electrice aferente mecanismelor rotative la care se vor executa lucrări;
g) se scurtcircuitează sau se izolează cablul de alimentare la motoarele electrice care
acţionează mecanismele rotative la care se vor executa lucrări, precum şi la motoarele
organelor de izolare care constituie unice elemente de izolare ale elementelor sau
instalaţiei la care se vor executa lucrări, prin una din metodele:
deconectarea cablului de alimentare de la bornele motorului şi scurtcircuitarea capetelor
cablului împreună cu conductorul de nul;
montarea de scurcircuitor mobil pe capetele cablului de la motor;
dezlegarea şi apoi izolarea capetelor cablului de la motor.
h) înainte de remontarea cablului la bornele motorului se va verifica existenţa măsurilor de
protecţie şi lipsa tensiunii la capătul dinspre alimentare;
i) se blochează părţile mobile ale instalaţiilor, pentru a evita punerea în mişcare a acestora
datorită unor cauze accidentale.
(2) Pentru restul instalaţiilor sub presiune, sub vid, cu nivel de lichide etc.:
a) se separă electric circuitele electrice de forţă, comandă şi automatizare aferente
elementelor instalaţiei la care se va lucra, inclusiv ale organelor de izolare;
b) se închid şi se blochează organele de izolare aferente instalaţiei la care se va lucra, în
ordinea prevăzută de foaia de manevră sau în instrucţiunile tehnice de exploatare;
c) imediat după efectuarea operaţiilor prevăzute la punctele a) şi b) se montează panouri
de semnalizare pe toate cheile, butoanele sau alte elemente de comandă aferente
automatizărilor, precum şi pe cele aferente organelor de izolare, corespunzătoare instalaţiei
în cauză.
Art. 196. Se exceptează de la montarea dispozitivului mobil de legare la pământ şi în
scurtcircuit în ZL motoarele organelor de izolare şi electromotoarele cu cutia de borne
capsulată. În aceste cazuri dispozitivele de legare la pământ şi în scurtcircuit trebuie montate
în locurile special marcate/prevăzute în acest scop.
36
Art. 197. (1) Izolarea instalaţiei la care se va lucra, faţă de restul instalaţiilor, se face de
către personalul operaţional.
(2) Personalul operaţional a instalaţiilor electrice va efectua scurtcircuitarea sau izolarea la
cablurile electrice de alimentare a motoarelor care nu au alte elemente de separare vizibilă
decât siguranţele.
(3) În cazul întreruptoarelor debroşabile, circuitul se consideră separat vizibil prin
debroşare.
(4) Este obligatorie scurtcircuitarea cablului de alimentare a motorului, chiar dacă circuitul
de alimentare dispune de separatoare în următoarele cazuri:
a) deplasarea motorului de pe fundaţie;
b) lucrări în interiorul agregatelor antrenate de motoarele cuplate la acestea;
c) lucrări la părţi componente ale agregatelor care pot fi antrenate accidental de motoarele
cuplate;
(5) Blocarea mecanică a părţilor mobile pentru evitarea punerii în funcţiune a acestora
datorită unor cauze accidentale, se realizează de către admitent.
Art. 198. (1) În cazul etanşeităţii insuficiente a armăturilor de izolare, stabilită după o
constatare prealabilă, trebuie realizată izolarea instalaţiei, respectiv a circuitului (racordului)
cu etanşeitate insuficientă, prin montarea de flanşe oarbe cu mâner vizibil.
(2) În cazul organelor de izolare care sunt montate prin sudare, emitentul trebuie să
stabilească noile condiţii de lucru.
(3) Flanşele oarbe şi sistemele lor de fixare pe conducte trebuie dimensionate astfel încât
să corespundă parametrilor fluidului.
(4) Lucrarea de montare a flanşelor oarbe se va executa pe bază de AL sau PV.
Art. 199. Organele de izolare se consideră blocate numai în cazul în care blocarea s-a
realizat cu un mijloc sigur contra acţionării accidentale şi la care s-au montat panouri de
interdicţie. Asigurarea organelor de izolare se face prin blocarea acestora în poziţie „închis”.
Art. 200. Blocarea organelor de izolare se realizează prin:
a) blocarea mecanică, la dispozitivele acţionate manual;
b) blocarea mecanică şi scoaterea de sub tensiune, inclusiv scurtcircuitarea (izolarea)
cablului de alimentare a motorului de acţionare la cele acţionate electric;
c) blocarea mecanică şi descărcarea de presiune a instalaţiei de acţionare hidraulică şi
aducerea acesteia la presiunea atmosferică pentru cele acţionate hidraulic cu grup de
acţionare propriu şi luarea de măsuri pentru împiedicarea reapariţiei presiunii în circuitele
de comandă şi acţionare;
d) blocarea mecanică şi închiderea robinetelor manuale care separă servomotoarele de
acţionare a organelor de izolare de grupul de ulei sub presiune al turbinei hidraulice;
e) blocarea mecanică şi închiderea robinetelor manuale care separă servomotoarele de
acţionare ale organelor de izolare faţă de apa sub presiune din conducta forţată;
f) blocarea mecanică a deschiderii organului de izolare, acolo unde există dispozitive
special prevăzute.
Art. 201. Blocarea mecanică se realizează cu dispozitive aplicate pe roţile de acţionare
manuală asigurate prin încuiere cu lacăte. Se interzice folosirea altor dispozitive de
imobilizare (sârme, funii, lemne, etc.). Cheile de la lacătele de blocare, purtând marcaj de
identificare, vor fi păstrate de către personalul operaţional.
Art. 202. Blocarea pe poziţie „închis” a organelor de izolare, ca: ventile, vane etc. se va
face numai pentru acelea care realizează legătură tehnologică cu restul instalaţiilor în
funcţiune. Armăturile de pe conductele de aerisire se blochează în poziţie „deschis”.
37
Descărcarea de presiune şi de fluid a instalaţiei izolate şi verificarea lipsei presiunii
Art. 203. Descărcarea de presiune şi fluid a instalaţiei sau a porţiunii de instalaţie care a fost
izolată de restul instalaţiilor prin organele de izolare respective, se va face începând cu
deschiderea ventilelor de golire după o prealabilă verificare dacă instalaţiile de golire a
fluidului funcţionează.
Art. 204. Descărcarea completă de presiune a instalaţiei sau a porţiunii de instalaţie izolate,
se va face prin una din următoarele posibilităţi, cu respectarea strictă a ordinii de mai jos:
a) prin deschiderea spre atmosferă a aerisirilor special prevăzute ale instalaţiei sau ale
porţiunii de instalaţie izolate. Deschiderea completă a aerisirilor se va face după controlul
prealabil al lipsei presiunii la manometrele racordate la instalaţia izolată sau după
deschiderea parţială şi treptată a aerisirilor;
b) prin deschiderea spre atmosferă a ventilelor cu trei căi ale manometrelor, realizând
comunicaţia spaţiilor interioare ale instalaţiei sau porţiunii de instalaţie izolate, cu
atmosfera prin conductele de racord la ventilele manometrelor. Se admite ca în lipsa
ventilului cu trei căi de la manometru, aerisirea să se efectueze prin demontarea
manometrului, precedată de izolarea acestuia prin ventilul existent înaintea acestuia şi
deschiderea ventilului după demontarea manometrului. Se va verifica deschiderea tuturor
ventilelor de izolare existente pe racordul de la instalaţie până la ventilul manometrului
utilizat pentru aerisire;
c) prin slăbirea îmbinării cu flanşe la armătură situată pe cât posibil la partea superioară a
instalaţiei sau a porţiunii de instalaţie izolată, flanşă care este direct în legătură cu instalaţia
în cauză. Această lucrare pregătitoare se va efectua cu respectarea strictă a următoarelor
măsuri:
se deşurubează în mod treptat piuliţele, fără a le scoate de pe şuruburi, până la slăbirea
evidentă a flanşei (apariţia scăpărilor de fluid sau distanţarea suprafeţelor de etanşare);
se începe cu deşurubarea piuliţelor începând din partea opusă lucrătorului care execută
operaţia respectivă;
se va folosi EIP corespunzător riscurilor evaluate.
Art. 205. (1) Instalaţia sau porţiunea de instalaţie izolată nu se consideră descărcată de
presiune, chiar dacă manometrele racordate la aceasta indică presiune zero.
(2) Verificarea descărcării complete de presiune a instalaţiei se realizează prin slăbirea
îmbinărilor cu flanşă la o armătură situată pe cât posibil la partea superioară a instalaţiei
izolate, flanşă care este direct în legătură cu această instalaţie, cu constatarea lipsei scurgerii
de fluid.
(3) După golirea instalaţiei sau a porţiunii de instalaţii izolate se vor lua măsuri pentru
prevenirea acumulării fluidului în ZL sau inundării accidentale, menţinându-se golirile
permanent deschise.
(4) Elementele prin care s-a realizat aerisirea vor rămâne deschise pe toată durata de
execuţie a lucrărilor la instalaţia sau porţiunea de instalaţie izolată, dacă acestea nu sunt
racordate la colectoarele de golire în care ar putea apare presiune.
(5) În cazul în care aceste elemente sunt racordate la colectoare comune, după descărcarea
de presiune şi fluid a instalaţiei, elementele respective se vor bloca pe poziţie închis.
38
(2) ZL poate cuprinde (în funcţie de condiţiile concrete privind posibilitatea delimitării
materiale) şi alte instalaţii care se găsesc în condiţii tehnice corespunzătoare din punctul de
vedere al securităţii muncii, chiar dacă se află în stare de funcţionare.
(3) ZL este proprie unei formaţii de lucru, putând cuprinde mai multe puncte de lucru (mai
multe lucrări).
Art. 210. Controlul instalaţiilor electrice se efectuează de către una sau două persoane.
În următoarele situaţii controlul trebuie să se efectueze de către două persoane:
a) instalaţii subterane la care accesul se face prin trape;
b) instalaţii electrice exterioare (LEA) pe timp de noapte sau vizibilitate redusă (viscol,
furtună, ceaţă, ploi torenţiale).
Art. 211. La controlul instalaţiilor electrice de ÎT aflate într-o incintă, interioară sau
exterioară, uşa (poarta) de intrare în incinta respectivă trebuie să fie închisă şi încuiată din
interior, de către cel care execută controlul, în aşa fel încât să nu se permită accesul unor
persoane neavizate, dar să se permită în schimb ieşirea rapidă în caz de necesitate. La
efectuarea controlului în condiţii de întuneric şi pe timp de noapte, este obligatorie aprinderea
luminii din incintă şi simultan, folosirea unei surse independente de lumină (lanternă).
Art. 212. (1) În timpul efectuării controlului, personalului care execută controlul în
instalaţii îi sunt interzise:
a) executarea oricăror lucrări;
b) demontarea îngrădirilor permanente ale instalaţiilor electrice;
c) urcarea pe stâlpii liniei;
d) urcarea pe structurile echipamentelor electrice.
(2) Se permite, la efectuarea controlului, aplicarea prevederilor privind deschiderea
îngrădirilor (fixe sau mobile) sau a vizoarelor, capacelor, etc. unor dispozitive special
destinate pentru a crea posibilitatea controlului curent (vizual) a echipamentelor aflate în
interiorul îngrădirilor, fiind interzisă depăşirea către interior a planului acestor dispozitive cu
orice parte a corpului.
(3) În timpul executării controlului, echipamentele de muncă trebuie considerate sub
tensiune, chiar în cazul în care se cunoaşte că s-a întrerupt tensiunea.
Art. 213. (1) În cazul în care la control se constată o punere la pământ (atingerea unei
părţi din instalaţie care se află sub tensiune cu îngrădirea permanentă, carcasa, stelajul, pereţii,
39
pardoseala sau un conductor căzut la pământ etc.) persoanei care execută controlul îi este
interzisă apropierea de locul de defect, înainte de scoaterea instalaţiei de sub tensiune şi
verificarea lipsei tensiunii cu ajutorul detectorului de tensiune cu dublă semnalizare.
(2) Este interzis controlul pe sub conductoarele unei LEA în cadrul controlului de noapte
sau care se execută, ca urmare a unei declanşări (chiar RAR reuşit). Se exceptează liniile de
110-220 kV, la care este permisă parcurgerea pe sub conductoare, în timpul zilei, în vederea
depistării defectelor la aceste linii.
(3) În cazul în care la controlul unei LEA se găseşte un conductor rupt, căzut la pământ sau
care atârnă, persoana care face controlul este obligată să ia măsuri de prevenire a apropierii
trecătorilor de acesta (organizarea unei paze la locul de defect, fixarea pe ţăruşi a unor panouri
de interzicere etc.) şi să anunţe imediat personalul de conducere operativă pentru luarea de
măsuri corespunzătoare.
Art. 214. În timpul controlului, în instalaţiile electrice cu tensiuni sub 220 kV inclusiv,
personalul va utiliza casca de protecţie şi încălţăminte de protecţie electroizolantă.
40
e) în alte instalaţii de înaltă tensiune, stabilite şi aprobate de către conducerea unităţii
(subunităţii) de exploatare.
(2) În situaţiile în care operaţiile de broşare / debroşare sunt dificile pentru o singură
persoană, se admite participarea la aceste operaţii şi a altei persoane, cu condiţia ca aceasta să-
şi desfăşoare activitatea la punctul de lucru respectiv şi să fie echipat corespunzător.
Art. 219. (1) Executarea manevrelor de către doi electricieni având minim grupele a
IV-a şi respectiv a II-a de autorizare, trebuie să se desfăşoare în condiţiile în care electricianul
cu grupa de autorizare inferioară (executantul de manevră) trebuie să execute manevra, iar cel
cu grupa superioară (responsabilul de manevră) trebuie să indice executantului fiecare
operaţie pe care acesta trebuie să o efectueze, controlând corectitudinea înţelegerii şi
executării fiecărei operaţii şi respectând succesiunea necesară a acestora conform foii de
manevră.
(2) Operaţiile de verificare a lipsei tensiunii, a închiderii CLP-urilor şi de montare a
clemelor scurtcircuitoarelor, trebuie efectuate de către electricianul având minim grupa a-II-a
de autorizare.
(3) Ambii electricieni trebuie să cunoască perfect manevra care urmează a fi executată şi
răspund solidar de corectitudinea executării acesteia.
(4) În cazul manevrelor, în care acţionarea aparatelor de comutaţie se face de la distanţă se
admite ca responsabilul de manevră, să realizeze această acţionare, executantul de manevră
verificând la faţa locului acţionarea corectă a aparatelor de comutaţie manevrate.
Art. 220. Personalul care participă la manevră, trebuie să utilizeze mijloace individuale
de protecţie după caz şi următoarele EIP, respectând principiul „cel putin două mijloace
electroizolante de protecţie înseriate pe calea de curent, posibil a fi parcurse, ca urmare a
atingerii accidentale directe”: cască de protecţie a capului cu vizieră de protecţie a feţei,
mănuşi electroizolante, mâner cu manşon de protecţie a braţului pentru manevrarea
siguranţelor de joasă tensiune tip MPR, costum din ţesătura termorezistenta, încălţăminte
electroizolantă, covor electroizolant.
Art. 221. La manevrele de debroşare şi broşare a întreruptoarelor montate pe cărucior
trebuie utilizate următoarele mijloace de protecţie:
a) cască de protecţie, mănuşi electroizolante şi încălţăminte electroizolantă de protecţie,
salopetă rezistentă la arc electric;
b) dispozitive speciale prevăzute de fabricant în acest scop.
Art. 222. (1) Manevrarea sub tensiune a siguranţelor de JT este permisă numai în
cazurile în care nu există pentru elementul protejat prin siguranţele respective un întreruptor
(separator, contactor etc.) propriu circuitului respectiv, care să permită întreruperea tensiunii
numai la elementul în cauză, astfel încât manevrarea siguranţelor să se facă fără tensiune.
(2) Este interzisă manevrarea siguranţelor de ÎT sub tensiune.
(3) Manevrarea siguranţelor de JT tip MPR trebuie efectuată de un electrician având
minim grupa a II-a de autorizare, utilizând casca de protecţie cu viziera de protecţie a feţei,
mănuşi electroizolante, mâner pentru acţionarea siguranţelor cu manşon de protecţie a
braţului, salopetă rezistentă la acţiunea arcului electric, încălţăminte electroizolantă, covor sau
podeţ electroizolant.
Art. 223. (1)Verificarea lipsei tensiunii şi montarea scurtcircuitoarelor în instalaţiile
electrice cu supraveghere, servite operativ de către un singur electrician, se fac de către acesta,
supravegheat (asistat) de un alt electrician având minim grupa a II-a de autorizare.
(2) În cazul în care manevrele în instalaţiile electrice fără personal de supraveghere se
realizează de către un singur electrician având minim grupa a IV-a de autorizare, verificarea
lipsei tensiunii şi montarea scurtcircuitoarelor se execută de către acest electrician,
supravegheat de către un alt electrician având minim grupa a II-a de autorizare.
41
5.2.3.2. Măsuri tehnice de SSM la executarea lucrărilor în cazul evenimentelor din
instalaţiile electrice
Art. 253. Lucrările trebuie să se execute în baza uneia din formele organizatorice de
securitatea muncii AL sau PV şi a fişei tehnologice pentru executarea lucrărilor.
Art. 254. La locurile de gresare a organelor în mişcare ale echipamentelor vor fi prevăzute,
după caz, schele fixe cu bordură şi balustrade.
Art. 255. La lucrările la vane sau stavile se vor lua măsuri de blocare a acestora împotriva
mişcării libere.
Art. 256. Vanele de admisie a apei, care se închid cu ocazia lucrărilor de mentenanţă la
hidroagregate, vor fi asigurate, pentru a se preveni deschiderea lor accidentală.
a) Vane acţionate cu servomotoare hidraulice:
se vor scoate siguranţele de pe circuitele de forţă şi de comandă ale
electromotoarelor care antrenează pompele de ulei;
se va descărca presiunea din hidroforul grupului de pompare ulei;
se va închide vana manuală care separă servomotoarele de acţionare a vanei turbinei
de grupul de pompare ulei şi se blochează mecanic;
se vor bloca în poziţie închis armăturile care permit accesul apei sub presiune din
amonte în aval (by-pass, etanşare rezervă etc.);
se vor monta panouri de semnalizare.
b) Vanele acţionate electric prin reductoare de turaţie şi lanţuri de transmisie:
se va scoate tensiunea la bornele de alimentare a motoarelor electrice prin separator
şi siguranţe;
se vor desface legăturile electrice la cutia de borne a electromotoarelor de ridicare a
vanelor şi se vor izola;
se vor monta panouri de semnalizare.
Art. 257. Lucrările executate sub protecţia unui singur organ de închidere a apei sunt
permise cu luarea următoarelor măsuri:
a) instalaţiile de comandă şi acţionare ale organului de închidere vor fi blocate pentru a
evita acţionarea accidentală a acestuia;
b) capacele gurilor de vizitare se vor închide pe perioada întreruperii lucrării;
c) se va asigura un sistem de comunicare şi alarmare în situaţii de urgenţă.
Art. 258. Se interzice efectuarea lucrărilor simultane la niveluri suprapuse la acelaşi
echipament (ghidajele laterale ale vanelor, stavile, etc.).
Art. 259. În timpul acţionării vanei sau stavilei se interzice trecerea sau staţionarea la cota
pragului inferior.
Art. 260. În timpul lucrărilor, golurile tehnologice de la care s-au demontat capace sau
grătare, trebuie împrejmuite şi semnalizate.
Art. 261. La efectuarea manevrelor nu se va staţiona în zona ansamblurilor în mişcare.
Art. 262. La efectuarea lucrărilor la vanele acţionate şi de contragreutăţi trebuie să se ia
măsuri împotriva rotirii accidentale a axului sub acţiunea contragreutăţilor.
Art. 263. La efectuarea de lucrări şi controale în interiorul vanelor trebuie să se ia masuri de
evitare a căderii în gol.
Art. 264. (1) Manevrarea batardourilor se va efectua cu respectarea următoarelor măsuri:
a) efectuarea controlul mecanismului de acţionare şi în special al cablurilor de tracţiune
înainte de începerea manevrelor;
b) egalizarea presiunii pe ambele feţe, atât la închidere cât şi la deschidere;
c) asigurarea împotriva căderii în gol a persoanelor care schimbă bolţurile la înnădirea
tijelor de suspendare;
(2) Se interzice coborârea rapidă a batardourilor prin propria lor greutate;
45
(3) Dispozitivele de fixare a tijelor batardourilor trebuie să fie bine asigurate, pentru a nu
permite căderea accidentală a batardourilor.
Art. 265. Eliberarea batardoului din instalaţiile de ridicat trebuie să se facă numai după ce
acesta a ajuns pe pragul inferior sau s-a asigurat stabilitatea prin sprijinirea pe umerii de la
cota pragului superior al nişei sau carterelor.
Art. 266. La blocarea echipamentului tehnic în ghidaje şeful de lucrare trebuie să asigure
fixarea acestuia împotriva căderii libere.
Art. 267. În momentul neutilizării batardourilor, acestea vor fi depozitate în locuri special
amenajate care nu vor bloca căile de acces.
Art. 268. Pornirea motoarelor diesel trebuie făcută fără a se turna petrol, benzină sau alt
lichid în cilindri sau în conductele de aspiraţie pentru a uşura pornirea. Este interzisă pornirea
motoarelor diesel sub sarcină.
Art. 269. În timpul funcţionării unui grup diesel, se va supraveghea mersul prin citirea
aparatelor sale indicatoare şi urmărindu-se, după zgomot, mersul normal al motorului.
Art. 270. Toate conductele calde, armăturile, rezervoarele şi alte elemente ale grupului, care
pot provoca arsuri personalului, trebuie izolate termic.
Art. 271. În cazul în care apar accidental scurgeri de ulei, până la remedierea deficienţei,
acestea vor fi colectate.
Art. 272. Halele sau sălile în care se află grupurile diesel, precum şi rezervoarele de
combustibil, la care pot avea loc emanaţii de gaze inflamabile, trebuie asigurate cu aerisire
continuă şi dimensionată corespunzător.
Art. 273. Rezervoarele interioare de combustibil sau palierele de servire a acestora vor
trebui să fie prevăzute cu balustrade şi scări fixe.
Art. 274. La oprirea motoarelor diesel pentru lucrări de mentenanţă, buteliile de aer trebuie
golite şi izolate.
46
Art. 282. Vanele şi rezervoarele vor fi etichetate şi numerotate. Se vor monta panouri de
semnalizare cu inscripţii specifice gospodăriilor de ulei.
Art. 286. Căile de acces, podeţele şi balustradele trebuie menţinute în stare corespunzătoare.
Art. 287. Accesul personalului care efectuează măsurătorile şi observaţiile vizuale asupra
construcţiilor hidrotehnice va fi anunţat la sosirea şi la plecarea şefului de tură al exploatării
obiectivului respectiv.
Art. 288. (1) Scările de acces înclinate la diferite niveluri, platformele deschise spre goluri
sau spre taluzuri cu înclinare mai mare de 15 o şi alte locuri cu pericol de cădere în gol trebuie
prevăzute cu balustrade de cel puţin 80 cm înălţime cu minim 1 element intermediar orizontal,
iar scările de acces verticale se prevăd cu coş de protecţie, începând de la înălţimea de 2 m.
(2) Podurile/pasarelele de legătură între diferitele părţi ale instalaţiilor hidrotehnice se vor
executa cu o lăţime de minim 80 cm cu balustrade laterale cu minim 1 element intermediar
orizontal.
Art. 289. Căile de acces pietonal peste construcţiile hidrotehnice trebuie marcate cu panouri
de semnalizare.
Art. 290. Pe marginea taluzurilor acumulărilor şi canalelor deschise din vecinătatea căilor
de acces trebuie montate panouri de semnalizare cu caracter de interzicere a accesului, a
pescuitului şi de avertizare a pericolului de înec.
Art. 291. Pe perioada de iarnă se va respecta planul de măsuri privind trecerea perioadei de
iarnă elaborat de unitatea de exploatare. Acest program va prevedea, de regulă, toate măsurile
necesare pentru evitarea accidentării personalului unităţii şi manevrarea în condiţii de
siguranţă a uvrajelor barajelor.
Art. 292. Pentru spargerea gheţii de pe căile de acces pietonal la echipamentele tehnologice
aferente construcţiilor hidrotehnice, din faţa construcţiilor şi a stavilelor trebuie asigurate
unelte: topoare, târnăcoape, cazmale, răngi etc. precum şi schele uşoare portabile şi eşafodaje
de acces la locurile de lucru.
47
Art. 293. Punctele de lucru aflate în zonele în care există reptile veninoase, trebuie dotate cu
ser antiviperin.
Art. 294. Plutitorii recuperaţi în urma curăţării de grătare şi filtre se vor depozita şi
transporta în locuri special amenajate.
Art. 295. La efectuarea transporturilor normale şi agabaritice pe căile de acces la
obiectivele unităţilor de producere trebuie respectate prevederile legale privind circulaţia pe
drumurile publice.
Art. 296. Ancorarea de părţile componente ale instalaţiilor sau construcţiilor hidrotehnice
nu este permisa decât în locurile special amenajate prin proiect.
Art. 297. Utilizarea substanţelor toxice şi inflamabile la lucrări este permisă cu respectarea
prevederilor din fişele tehnice de securitate.
Captări secundare
Aducţiuni sub presiune, conducte, canale, galerii, baraje, diguri şi lacuri de acumulare
50
Art. 340. (1) Pentru executarea lucrărilor în apropierea LEA aflate sub tensiune,
automacaralele, autoscările, autotelescoapele, autoplatformele, etc. trebuie să fie astfel
amplasate încât în timpul manevrării lor să se asigure respectarea distanţelor de siguranţă. În
cazul LEA de JT, chiar dacă sunt scoase de sub tensiune, se interzice, din motive mecanice,
atingerea elementelor liniei cu autoutilajele menţionate mai sus.
(2) La amplasarea autoscărilor se va ţine seama de modificarea poziţiei scării sub greutatea
persoanei care se urcă şi lucrează de pe scară.
(3) În cazul în care o parte oarecare a unui autoutilaj a depăşit distanţa de siguranţă faţă de
conductoarele liniei aflate sub tensiune, se interzice coborârea sau urcarea personalului în
autoutilajul respectiv, emiţându-se semnale corespunzătoare către cei care au condiţii să
asigure scoaterea de sub tensiune a liniei.
Art. 341. Măsurarea gabaritelor şi a săgeţii conductoarelor LEA aflate sub tensiune este
permisă numai de la sol şi numai în cazul în care se execută cu ajutorul aparatelor special
construite în acest scop. Personalul executant poate fi de altă specialitate decât cea de
electrician şi poate executa măsurarea fără supraveghere şi fără AL, cu condiţia să fie instruit
corespunzător.
Art. 342. (1) În cazul lucrărilor de tundere a copacilor şi de deschidere a culoarelor LEA
aflate sub tensiune, executanţii trebuie să respecte distanţa de siguranţă dintre conductoare şi
sculele sau utilajele folosite, precum şi dintre conductoare şi crengile sau copacii ce se vor
tăia. În timpul tăierii se va ţine seama de direcţia de cădere a crengilor sau a copacilor.
Executanţii trebuie să folosească în timpul lucrării EIP corespunzător riscurilor existente.
(2) Pentru a se evita căderea crengilor sau a copacilor peste conductoarele liniei, tăierea
acestora trebuie să se facă după legarea lor cu frânghii pentru dirijare.
Art. 343. Este permis a se executa următoarele lucrări la baza stâlpilor, cu LEA respectivă
aflată sub tensiune:
a) măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ;
b) lucrări de mentenanţă la fundaţii, adaosuri, ancore etc.;
c) verificarea gradului de putrezire a stâlpilor din lemn, a gradului de corodare a stâlpilor
din metal şi a ancorelor, a stării stâlpilor din beton;
d) completarea şi recondiţionarea inscripţiilor.
Art. 344. (1) Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ de la LEA trebuie
să se execute de către minim două persoane.
(2) Operaţiile de întrerupere şi refacere a racordării prizei de pământ la stâlp trebuie să se
execute folosind încălţăminte electroizolantă, mănuşi electroizolante şi cască de protecţie a
capului.
(3) Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ, fără întreruperea racordării
acesteia la stâlp, trebuie să se facă folosind încălţăminte electroizolantă sau grătar de egalizare
a potenţialului şi cască de protecţie a capului.
(4) În timpul măsurării rezistenţei de dispersie a prizei de pământ cu întreruperea racordării
acesteia la stâlp, este interzisă atingerea stâlpului cu vreo parte a corpului.
(5) Este interzisă măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ de la LEA în
timpul descărcărilor atmosferice.
5.2.4.2. Executarea lucrărilor la LEA prin urcare pe stâlpi cu scoatere de sub tensiune
Art. 345. Lucrările prin urcare pe stâlpii LEA scoase de sub tensiune şi la coronamentul
acestora trebuie să se execute în conformitate cu fişele tehnologice sau instrucţiunile tehnice
de lucru, care trebuie să prevadă şi componenţa formaţiilor de lucru, dotarea cu utilaje,
dispozitive, unelte, echipament de protecţie.
Art. 346. Urcarea pe stâlpii metalici zăbreliţi se va realiza folosind buloanele prinse
special pentru acest scop pe verticala unora din profilele de rezistenţă ale acestora sau
utilizând metode de asigurare împotriva căderii.
51
5.2.4.3. Executarea lucrărilor prin urcare pe stâlpii LEA aflate sub tensiune
Art. 347. Vopsirea stâlpilor se face din interiorul sau din exteriorul acestora, respectând
distanţele minime de siguranţă faţă de conductoarele aflate sub tensiune şi delimitate prin
marcare.
Art. 348. (1) Lucrările de mentenanţă la un circuit scos de sub tensiune al unei LEA cu mai
multe circuite montate pe stâlpi comuni, atunci când unul sau mai multe circuite rămân sub
tensiune, se execută numai în cazul în care între conductoarele cele mai apropiate ale
circuitului la care se lucrează şi circuitul (circuitele) aflat (aflate) sub tensiune în punctele de
săgeată maximă, există următoarele distanţe minime:
a) pe verticală:
1,5 m faţă de liniile de 1-20 kV;
3,0 m faţă de liniile de 27-35 kV;
3,5 m faţă de liniile de 60-110 kV.
b) pe orizontală:
3,0 m faţă de liniile de 1-35 kV;
4,0 m faţă de liniile de 110 kV;
6,0 m faţă de liniile de 220 kV.
(2) În cazul circuitelor suprapuse, pe stâlpi comuni, nu sunt permise lucrări la circuitele
aflate deasupra celor rămase sub tensiune. Fac excepţie lucrările ce se execută la circuitele
aflate deasupra celor de radioficare şi deasupra liniilor de contact pentru tracţiune urbană, cu
condiţia ca la lucrările simple efectuate la corpurile de iluminat (înlocuirea becurilor arse, a
globurilor sparte, a siguranţelor arse, a igniterelor defecte etc.), să se folosească dispozitive
sau utilaje speciale care să permită executarea acestor lucrări fără pericol.
Art. 349. La executarea lucrărilor la un circuit scos de sub tensiune al unei LEA cu mai
multe circuite, atunci când unul sau mai multe dintre ele rămân sub tensiune, formaţia de
lucru trebuie să respecte prevederile fişelor tehnologice sau ale instrucţiunilor tehnice de
lucru.
Art. 350. Sunt interzise demontarea, montarea şi tragerea la săgeată a conductoarelor
circuitelor de joasă tensiune, montate pe stâlpi comuni cu alte circuite de joasă sau înaltă
tensiune, rămase sub tensiune.
Art. 351. La executarea lucrărilor într-o deschidere a unei LEA, care este supratraversată
sau subtraversată de altă (alte) linie (linii) în exploatare, cu scoaterea de sub tensiune numai a
liniei la care se lucrează, trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii:
a) să nu se piardă echilibrul stabil al stâlpilor sau al conductoarelor, la linia care
supratraversează;
b) să se asigure conductoarele liniei care subtraversează împotriva unui eventual salt al
acestora;
c) să se respecte distanţele minime pe verticală între conductoarele cele mai apropiate ale
liniei subtraversate şi ale liniei supratraversate, după cum urmează:
1,5 m faţă de liniile de 1-20 kV;
3,0 m faţă de liniile de 27-35 kV;
3,5 m faţă de liniile de 60-110 kV;
4,5 m faţă de liniile de 220 kV;
Art. 352. Pentru executarea lucrărilor la o LEA ce este supratraversată de altă LEA cu
circuite suprapuse este permis ca scoaterea de sub tensiune să se facă numai pentru circuitul
inferior al liniei ce supratraversează.
52
Art. 353. La executarea lucrărilor pe LEA care intersectează sau sunt situate în imediata
apropiere de căi ferate, drumuri internaţionale, drumuri naţionale, drumuri judeţene, râuri şi
canale navigabile, trebuie realizate preventiv:
a) convenţie cu organele competente ale căilor ferate sau de navigaţie, asupra intervalelor
de lucru şi prezenţei unor delegaţi, care, prin aşezarea semnalelor avertizoare şi luarea altor
măsuri, să poată opri circulaţia trenurilor sau a navelor pe timpul executării lucrării sau să
poată preveni la timp formaţia de lucru despre trecerea navelor sau a trenurilor, când
lucrarea se va opri provizoriu, până după trecerea acestora;
b) semnalizare avansată (minim 50 m de o parte şi de alta a punctului de lucru) pe
drumurile cu circulaţie rutieră.
Art. 354. Dezlegarea cordoanelor tronsonului de LEA, la care urmează a se lucra un timp
mai îndelungat, de restul liniei care se repune sub tensiune, trebuie efectuată astfel încât, după
repunerea sub tensiune a porţiunii de linie la care nu se lucrează, cordoanele dezlegate să fie
prinse sigur de conductoarele tronsonului pe care se lucrează, legat la pământ şi în scurtcircuit
în ZL.
Art. 355. Lucrarea pe tronsonul de linie separat vizibil prin dezlegări de cordoane sau
conductoare se va executa în baza AL, ITI-PM sau PV.
Art. 356. Lucrarea de dezlegare şi legare a cordoanelor sau conductoarelor se va executa pe
baza unei AL distincte, cu excepţia în care lucrarea se execută de catre o formaţie de
exploatare.
Art. 357. Pentru separarea vizibilă a unui cablu, racordat la o LEA, prin dezlegare, se va
proceda în mod asemănător prevederilor de mai sus.
53
Art. 362. În timpul derulării şi desfăşurării cablurilor, executanţii trebuie să îşi protejeze
mâinile, utilizând mănuşi de protecţie.
Art. 363. La pozarea manuală a cablurilor, prin susţinerea acestora pe umăr, executantul
trebuie să poarte umerare, iar lungimea porţiunii manevrate şi numărul persoanelor trebuie
astfel alese, încât unei persoane să-i revină cel mult 30 kg. În timpul pozării unui cablu, prin
acest procedeu, întregul personal va fi plasat pe aceeaşi parte a cablului (şanţului).
Art. 364. La pozarea cablurilor în profile existente cu alte cabluri decopertate, aflate sub
tensiune, personalul trebuie să poarte obligatoriu cască de protecţie, încălţăminte
electroizolantă şi costum rezistent la acţiunea arcului electric.
Art. 365. În cazul în care pozarea cablurilor se face pe role, executantul care ajută la
tragerea cablurilor, trebuie să se aşeze cu faţa spre tambur, la o distanţă de cel puţin 1 m faţă
de rola din spate, pentru a se evita prinderea mâinilor în role.
Art. 366. Pentru a se evita o eventuală răsturnare a tamburului în timpul derulării cablului,
acesta trebuie să fie asigurat corespunzător.
Art. 367. La prepararea şi turnarea maselor electroizolante, a aliajelor de lipit şi a altor
metode folosite la executarea manşoanelor şi capetelor terminale trebuie să se respecte
prevederile de SSM din fişele tehnologice.
Art. 368. La încărcarea, descărcarea şi manipularea tamburilor cu cabluri trebuie să se
respecte următoarele reguli:
a) înaintea oricărei manipulări se va verifica buna stare a învelişului de protecţie a
tamburilor şi se vor scoate cuiele proeminente;
b) încărcarea tamburelor se vor executa cu ajutorul utilajelor de ridicare (automacarale,
autoîncărcătoare etc.) sau cu mijloace de mică mecanizare (scripeţi, palane, etc.), folosind
axe şi cabluri, dimensionate corespunzător sarcinilor de ridicat;
c) în autocamion sau remorcă tamburele trebuie aşezate orizontal, cu sensul de rostogolire
pe direcţia de circulaţie. Pe platforma autocamionului sau remorcii tamburele vor fi fixate
împotriva deplasării accidentale. Se interzice transportul persoanelor pe aceeaşi platformă
cu tamburele;
d) descărcarea tamburelor se va executa fie cu automacara, fie manual pe un plan înclinat
rezemat pe capre. Tamburul trebuie reţinut cu frânghii sau cabluri dinspre partea opusă
mişcării, urmărindu-se deplasarea corectă a acestuia pe planul înclinat. Este interzisă
staţionarea personalului în direcţia deplasării tamburului sau în apropierea planului
înclinat. Toate operaţiile de corectare a deplasării la sol trebuie să se execute cu ajutorul
unor răngi lungi sau al unor pene cu coadă lungă;
e) manipularea tamburelor se face conform cu fişele tehnologice sau cu instrucţiunile
tehnice de lucru elaborate de unităţile producătoare;
f) operaţiile de legare-dezlegare a tamburelor şi dirijarea macaragiului sau a dispozitivului
de ridicare (scripetelui) vor fi realizate de către legătorul de sarcină.
Art. 369. (1) Executarea lucrărilor de remediere a defectelor pe cabluri pilot sau telefonice
ce se utilizează în instalaţiile energetice pentru telecomunicaţii şi de măsurări, comenzi,
semnalizări, telemecanizări, teleprotecţie etc. se execută pe baza AL sau ITI-PM.
(2) Separarea electrică se realizează numai pentru circuitele racordate direct la instalaţiile
de curent continuu sau alternativ, din instalaţiile între care se realizează legătura în cablu. Nu
este obligatorie legarea la pământ şi în scurtcircuit a capetelor cablului.
(3) După identificarea cablului pilot sau telefonic, secţionarea acestuia se poate realiza
doar utilizând mănuşi electroizolante pentru JT.
(4) În cazul în care circuitele nu sunt întrerupte şi separate vizibil lucrările se consideră ca
fiind executate sub tensiune în contact;
54
(5) În timpul lucrului la conductoare trebuie dezizolat numai câte un singur conductor şi nu
se va atinge conductorul la care se lucrează cu învelişul sau armătura metalică a cablului.
(6) Pe durata lucrului se va izola cu bandă izolatoare învelişul şi armătura cablului, în ZL.
Art. 370. În cazul în care, prin conductoarele cablurilor pilot sau telefonice pot apărea
tensiuni prin cuplaj rezistiv sau inductiv, executantul va folosi încălţăminte electroizolantă şi
nu va atinge direct, cu vreo parte a corpului neizolată, pământul sau alte elemente legate de
pământ. Aceste situaţii vor fi nominalizate în AL sau ITI-PM respective.
Art. 371. Lucrările la liniile de telecomunicaţii expuse inductiei se vor executa în echipe de
cel puţin doi lucrători
Art. 372. Lucrările pe stâlpii folosiţi în comun (circuite de telecomunicatii şi de energie
electrică) se vor face numai după ce toate circuitele au fost scoase de sub tensiune şi s-a
confirmat în scris scoaterea de sub tensiune.
Art. 373. La locul unde se lucrează, circuitele electrice vor avea montate dispozitive mobile
de scurtcircuitare şi legare la pământ. La locul de alimentare a liniilor electrice scoase de sub
tensiune se vor afişa panouri de semnalizare.
Art. 374. Este interzis sa se atingă cu mâna în mod simultan doi conductori ai unui circuit de
telecomunicaţii.
Art. 375. Atât timp cât cablurile nu sint conectate la priza de pământ, atingerea învelişului
metalic sau a conductoarelor nu este permisă decât cu mănuşi electroizolante.
Art. 376. În apropierea cablurilor dezgropate se vor monta panouri de semnalizare.
Art. 377. Pentru executarea lucrărilor în subsoluri, galerii unde pot apărea infiltraţii de gaze se
vor obtura toate conductele de pozare ale cablurilor, fie libere, fie ocupate.
Art. 378. Este interzisă montarea şi executarea lucrărilor la cutiile terminale ale cablurilor de
telecomunicaţii pe timp de ploaie, furtună sau descarcări electrice atmosferice.
Art. 379. (1) Înainte de a pătrunde în subsoluri, goliri, etc. unde pot apărea infiltraţii sau
acumulări de gaze periculoase se va determina prezenţa, concentraţia sau lipsa gazelor, prin
utilizarea aparatelor de detecţie specializate.
(2) Aparatul de detecţie va funcţiona pe toată perioada lucrului, asigurând supravegherea
activă a aerului respirabil.
Art. 380. (1) Echipamentul sau aparatajul care urmează a fi supus încercărilor trebuie să fie
separat de instalaţiile rămase sub tensiune prin două spaţii de întrerupere, din care cel puţin
unul vizibil, astfel:
a) separator şi întreruptor;
b) separator şi demontarea unei porţiuni din barele de legătură dintre separator şi
echipamentul supus încercării.
(2) Se admite un singur spaţiu de întrerupere cu condiţia ca pe cuţitele separatorului să se
monteze teci sau plăci electroizolante iar separatorul să nu fie montat orizontal, astfel încât să
nu se poată închide singur, în cazul unei deblocări mecanice.
Art. 381. În instalaţiile de interior, în care nu există pereţi despărţitori faţă de celulele
vecine, trebuie să se monteze panouri sau paravane mobile sau să se scoată de sub tensiune
instalaţiile învecinate, pe toată durata încercărilor.
Art. 382. (1) În cazul în care un capăt al unui cablu sau al instalaţiei, în care urmează a se
efectua încercări, se află în afara incintei instalaţiei, trebuie să se ia măsuri de îngrădire a
zonei respective cu benzi de împrejmuire şi panouri de semnalizare. În tot timpul încercărilor,
îngrădirile astfel realizate vor fi supravegheate de către o persoană cu cel puţin grupa I de
autorizare, având instruire specială în acest scop.
(2) În cazul în care celălalt capăt al cablului care se încearcă cu tensiune mărită se află în
incinta unei staţii sau al unui post de transformare, trebuie să se monteze panouri de
semnalizare, astfel:
55
a) pe uşa celulei (pe îngrădirea permanentă), când capătul cablului se află în celulă;
b) pe îngrădirea provizorie mobilă, realizată în acest scop, când capătul cablului este scos
din celulă (aceasta având îngrădirile permanente montate).
Art. 383. În cazul reţelelor de cabluri de JT, se admite realizarea unui spaţiu de întrerupere
vizibilă, prin scoaterea siguranţelor de la tablourile de distribuţie şi montarea în locul acestora
a unor siguranţe false şi a panourilor de semnalizare.
Art. 384. În cazul în care în zona unde urmează a se efectua încercări cu tensiune mărită,
lucrează şi alte formaţii de lucru, acestea trebuie să fie retrase, la cererea şefului de lucrare
pentru încercări, întreruperea lucrărilor fiind consemnată în AL ale formaţiilor respective.
Art. 385. (1)Conductorul sau conductoarele scurtcircuitoarelor care împiedică operaţiile de
măsurare a rezistenţei de izolaţie sau de încercare cu tensiune mărită, trebuie demontate pe
perioada lucrării, numai după conectarea conductoarelor prin care se aplică tensiune cablului
în cauză şi numai cu instalaţia de încercare nealimentată.
(2) Comutarea pe alte faze trebuie să se facă după ce faza pe care s-a aplicat tensiunea a
fost descărcată de sarcina capacitivă şi legată la pământ. Descărcarea de sarcină capacitivă se
face prin remontarea fazelor scurtcircuitorului, numai cu ajutorul prăjinii electroizolante. Se
admite că în cazul instalaţiilor cu capacităţi mari faţă de pământ sau în cazul cablurilor
dezlegate de la instalaţii să se folosească o prăjină electroizolantă de descărcare,
corespunzătoare tensiunii aplicate, legată la pământ şi având la capătul activ o rezistenţă de
limitare a curentului de descărcare. Descărcarea se face atingând instalaţia încărcată capacitiv
cu prăjina, întâi prin rezistenţă şi apoi direct, prăjina rămânând conectată pentru descărcare
până după montarea scurtcircuitorului.
(3) După terminarea încercărilor, scurtcircuitorul se va monta la loc.
(4) Demontarea şi remontarea scurtcircuitorului trebuie să se facă de către:
a) personalul operaţional;
b) şeful de lucrare, în cazul în care scurtcircuitoarele delimitează ZL şi au fost montate de
acesta.
Art. 386. În timpul identificării traseelor de cabluri, personalul care execută operaţiile pe
traseul acestuia îşi va lua toate măsurile pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică şi a
accidentelor de circulaţie. Acesta va fi dotat cu echipament de vizualizare în traseu.
56
contrar, separarea vizibilă trebuie realizată prin scoaterea din celulă a primului cărucior sau a
primelor cărucioare debroşabile dinspre sursă/surse.
(2) Se interzic accesul şi executarea lucrărilor în interiorul compartimentelor celulelor cu
întreruptoare debroşabile, fără separator de bare, când întreruptorul este debroşat, barele
colectoare sunt sub tensiune şi nu există un perete despărţitor care să împiedice accesul
persoanelor sau uneltelor la acestea. Se admite accesul în compartimentul întreruptorului
numai după scoaterea de sub tensiune a barelor colectoare sau montarea unor paravane sau
plăci electroizolante.
Art. 389. (1)În cazul în care se execută lucrări în compartimentele celulelor cu întreruptor
debroşabil, prevăzute cu pereţi continui, care împiedică accesul persoanelor sau uneltelor la
elementele conductoare legate la barele colectoare, când întreruptorul este debroşat, se
permite a nu se monta scurtcircuitor în celulă lângă separarea vizibilă pe partea spre barele
colectoare.
(2) În cazul celulelor metalice la care pereţii laterali ai compartimentelor nu asigură
protecţia împotriva apropierii sub distanţe de siguranţă faţă de părţile aflate sub tensiune din
compartimentele vecine, trebuie să se ia cel puţin una din următoarele măsuri, în vederea
executării lucrării:
a) obturarea orificiilor, prin montarea de plăci electroizolante sau covoare electroizolante
mobile;
b) scoaterea de sub tensiune a părţilor respective din compartimentele vecine.
Art. 390. În cazul lucrărilor care se execută în celule cu întreruptor debroşabil, în porţiunea
din celulă dintre întreruptor şi racordarea la linie, legarea la pământ şi în scurtcircuit se va
executa prin închiderea cuţitelor de legare la pământ a celulei. În cazul în care acestea lipsesc,
se va monta un scurtcircuitor pe porţiunea de bară la care este racordată linia în celulă. În
ambele cazuri, se va bloca în poziţie „deschis” maneta dispozitivului de acţionare al
separatorului de secţionare a liniei cel mai apropiat de celulă şi pe care se va monta panou de
semnalizare, fără a fi necesară montarea şi a unui scurtcircuitor lângă această separare
vizibilă.
Art. 391. În cazul lucrărilor ce se execută la cablurile de ieşire din staţie, ce fac legătura cu
LEA, inclusiv la cutiile terminale ale acestora, aflate în celule de orice fel, realizarea separării
electrice către linie se face la separatorul cel mai apropiat de staţie.
Art. 392. În vederea executării unor lucrări la întreruptoare sau separatoare, dispozitivele
lor de acţionare trebuie blocate în poziţia „deconectat” sau „deschis”, cu excepţia cazurilor în
care la unele operaţii este necesară poziţia „conectat” sau „închis” a acestora, prin
întreruperea circuitelor de comandă. Prin grija admitentului trebuie luate şi următoarele
măsuri:
a) la întreruptoarele şi separatoarele acţionate cu aer comprimat, se va închide admisia
aerului comprimat şi se vor bloca mecanic electroventilele prin care se face admisia aerului
comprimat la dispozitivul de acţionare al acestora, descărcându-se de presiune circuitul din
aval faţă de robinetul de izolare. În cazul în care nu se poate executa blocarea mecanică a
electroventilelor, este obligatorie golirea de aer comprimat a rezervoarelor proprii,
robinetul de evacuare a aerului comprimat rămânând deschis;
b) la întreruptoarele şi separatoarele acţionate electric, se vor scoate siguranţele prin
intermediul cărora se alimentează motoarele, bobinele de acţionare etc.;
c) la întreruptoarele cu dispozitive de acţionare cu lichide sub presiune (MOP, etc.) se vor
întrerupe circuitele de alimentare ale electropompelor şi în cazul în care se lucrează la
piese, elemente sau părţi, în mişcare sau sub presiune, se va descărca de presiune circuitul
de comandă. În cazul în care dispozitivul de acţionare cu fluid nu se descarcă de presiune,
lucrarea se va executa în baza instrucţiunii întocmită de producător;
d) la întreruptoarele acţionate de dispozitive cu resorturi, se vor detensiona resorturile
respective;
57
e) pe cheile sau ventilele de comandă şi pe robinetele de admisie a aerului comprimat se
vor monta panouri de semnalizare;
f) dacă în cazul lucrării la întreruptor sau separator este necesar ca acesta să fie manevrat,
se va restabili agentul de acţionare sau circuitul curentului operativ, interzicându-se
staţionarea lângă întreruptorul sau separatorul al cărui reglaj se probează a oricărei
persoane în afara celor care execută nemijlocit proba şi care s-au asigurat că manevra se
poate efectua fără risc;
g) în cazul în care simultan cu lucrările la întrerupător sau separator se lucrează şi în
circuitul de comandă, scoaterea siguranţelor de pe circuitul de comandă se înlocuieşte cu
întreruperea circuitului de la bobinele de acţionare, prin dezlegarea acestora sau prin
dispozitive de deconectare, special prevăzute în acest scop. Această măsură se va lua în
comun de către personalul operativ şi şefii de lucrare;
h) în cazul întreruptoarelor sau separatoarelor telecomandate, se va monta un panou de
semnalizare adecvat, la punctul de telecomandă.
Art. 393. Folosirea flăcării deschise este permisă numai cu condiţia ca distanţa de la aceasta
până la părţile aflate sub înaltă tensiune să fie mai mare decât distanţele de siguranţă, plus 0,8
m.
Art. 394. În staţiile de transformare şi/sau de conexiuni unde sunt locuri în care se constată
prin măsurări ca intensitatea câmpului electric depăşeşte 10 kV/m şi schimb (locuri stabilite
de subunitatea de exploatare), personalul operaţional, precum şi cel care execută lucrări de
mentenanţă sau montaj trebuie să folosească mijloace de protecţie specifice sau să reducă
timpul de expunere.
Art. 395. La executarea controalelor sau lucrărilor în gospodăriile de cabluri (tunele, puţuri)
din staţiile şi din posturile de transformare subterane, trebuie luate preventiv următoarele
măsuri:
a) aerisirea, ventilarea şi verificarea obligatorie a lipsei gazelor. Verificarea lipsei gazelor
trebuie să se facă cu ajutorul detectoarelor mobile de gaze, menţinute în funcţiune pe toată
durata executării lucrărilor. În cazul în care se constată prezenţa gazelor cu concentraţie
apropiată de limita inferioară de explozie, se interzice orice activitate şi se vor lua măsuri
conform instrucţiunilor proprii;
b) interzicerea folosirii lămpilor portative şi a flăcării deschise până la constatarea, prin
determinări, a lipsei gazelor combustibile;
c) îngrădirea şi montarea panourilor de semnalizare sau postarea unui supraveghetor din
cadrul formaţiei de lucru, la gurile deschise de vizitare ale încăperilor, puţurilor, tunelelor,
canalelor sau posturilor de transformare subterane.
Art. 396. În timpul efectuării controlului şi/sau executării lucrărilor în puţuri, tunele şi
galerii sau posturi de transformare subterane trebuie utilizat detectorul de gaze. Emitentul şi
şeful de lucrare trebuie să stabilească, în funcţie de pericolul accidentării cu gaze toxice, dacă
fiecare lucrător va fi dotat şi cu aparat autonom de salvare. Aparatul autonom se va utiliza la
primul semnal de avertizare, emis de unul dintre detectoarele de gaze.
Art. 397. Înainte de a se atinge bara de nul a tablourilor de distribuţie, trebuie să se verifice
vizual continuitatea legăturii acesteia la instalaţia de legare la pământ.
Art. 398. Este interzisă văruirea cu aparate de pulverizare sau stropire în interiorul
posturilor de transformare/punctelor de alimentare în care există părţi aflate sub tensiune sau
în exteriorul acestora, pe partea unde se află instalaţii sub tensiune.
Art. 399. În cazul inundării posturilor de transformare/punctelor de alimentare subterane,
trebuie să se verifice starea lor, folosindu-se în acest scop o sursă independentă de lumină.
Dacă apa a atins părţile aflate sub tensiune sau se află în imediata apropiere a acestora, se
interzice atingerea apei de către executanţi, înaintea scoaterii de sub tensiune a instalaţiei. Nu
se va coborî în apă, înaintea verificării adâncimii acesteia.
58
Art. 400. La lucrările executate prin urcare pe construcţiile posturilor de transformare pe
stâlpi trebuie să se verifice starea eşafodajului şi a balustradei postului, precum şi fixarea
corespunzătoare a transformatorului.
Art. 401. Nu este admis a se executa lucrări simultan la două niveluri, decât dacă există
paravane corespunzătoare, care să-i asigure pe executanţii de jos împotriva căderii accidentale
a unor obiecte de la nivelul superior.
Art. 402. Este interzisă sprijinirea membrilor formaţiei de lucru de căi de curent (bare
flexibile) sau de izolatoarele aparatelor electrice.
Art. 403. După terminarea montării şi legării căilor de curent la bornele transformatoarelor,
acestea trebuie legate la pământ şi în scurtcircuit, până la efectuarea probelor şi punerii în
funcţiune, evitându-se în acest fel accidentarea datorită tensiunilor inverse sau induse.
Art. 404. În timpul deplasării transformatoarelor, a celulelor etc. prin tractare cu cabluri este
interzisă staţionarea membrilor formaţiei de lucru în vecinătatea cablurilor, pentru a se evita
accidentele în cazul ruperii acestora. Dacă echipamentul respectiv se deplasează pe o cale de
rulare, membrii formaţiei de lucru trebuie să stea în spate sau lateral, nefiind permisă tragerea
din faţă (din sensul deplasării).
Art. 405. Pentru lucrări pe traseele cablurilor racordate la cutiile de distribuţie supraterane
inclusiv cutiile de trecere, firidele principale de branşament, cutiile de aprindere pentru
iluminat public etc., unde nu se pot monta scurtcircuitoare sau montarea acestora s-ar face în
condiţii periculoase pentru personalul manevrant sau pentru personalul neavizat (datorită
imposibilităţii închiderii uşilor etc.), după întreruperea tensiunii pe cabluri şi separarea lor
vizibilă, în locul siguranţelor se vor monta dispozitive electroizolante şi panouri de
semnalizare.
Art. 406. Pentru lucrări executate pe traseele cablurilor racordate la cutiile de distribuţie
subterane, în care nu se pot monta scurtcircuitoare, după întreruperea tensiunii pe cabluri,
trebuie montate dispozitive electroizolante şi panouri de semnalizare pe cuţitele cutiilor
terminale.
Art. 407. (1) Lucrările la cutiile de distribuţie trebuie executate pe baza AL, AS sau ITI-
PM.
Art. 408. Pentru lucrările ce se execută direct asupra cutiilor de distribuţie subterane, la care
nu se pot monta scurtcircuitoare, după întreruperea tensiunii pe cabluri, se vor montata
dispozitive electroizolante şi panouri de semnalizare pe cuţitele cutiilor terminale.
Art. 409. La manevrarea siguranţelor din cutiile de distribuţie, executantul trebuie să
utilizeze următoarele mijloace de protecţie: cască de protecţie cu vizieră de protecţie a feţei,
încălţăminte electroizolantă, mănuşi electroizolante, covor electroizolant portabil (atunci când
manevra se execută de pe marginea cutiei de distribuţie din poziţia în genunchi) şi mînerul
electroizolant pentru montarea-demontarea sigurantelor MPR cu manşon de protecţie a
braţului.
Art. 410. Lucrările de la cutiile de distribuţie subterane, fără scoaterea de sub tensiune a
tuturor elementelor de instalaţie din interiorul acestora, trebuie să se execute cu luarea
următoarelor măsuri:
a) folosirea pe toată durata lucrării a EIP;
b) scoaterea siguranţelor de pe toate cablurile;
c) montarea dispozitivelor electroizolante pe cuţitele sau furcile fixe ale plecărilor,
indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune;
d) executarea pe rând, numai la câte o fază, a reviziei contactelor la cuţitele de pe plecări,
celelalte rămânând izolate cu dispozitive.
59
Art. 411. Lucrările de mentenanţă la suporţii de perii şi la inelele colectoare, curăţarea cu
aer comprimat a acestora precum şi schimbarea periilor se pot executa de către o singură
persoană pe bază de ITI-PM sau AS.
Art. 412. La executarea lucrărilor la partea electrică a generatoarelor şi motoarelor, atunci
când acestea sunt oprite trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:
a) blocarea rotirii accidentale a rotorului generatorului hidroagregatelor prevăzute din
concepţie cu acest sistem;
b) blocarea dispozitivului de pornire a motorului primar (turbinei) şi se vor monta panouri
de semnalizare;
c) în cazul în care generatorul este oprit pentru lucrări şi poate fi excitat de la o sursă
independentă de excitatricea sa, întreruptorul acesteia va fi deconectat şi blocat, şi pe
maneta sa de acţionare se va aplica panou de semnalizare;
d) executanţii nu vor atinge simultan periile, suporturile acestora, conductoarele de
legătură şi carcasele maşinilor sau alte părţi legate la pământ;
e) în timpul lucrărilor la circuitele instalaţiei de stingere cu CO 2 sau apă, dispozitivele de
acţionare ale acestora vor fi blocate mecanic şi electric pe poziţia „închis”;
f) în cazul în care punctul neutru al generatorului la care se lucrează este legat la o bară
comună mai multor generatoare şi apoi la pământ printr-o rezistenţă, generatorul în cauză
se va separa de această bară şi se va lega separat la pământ. Separarea se va face utilizând
EIP şi scule electroizolante;
g) la motoarele electrice ce acţionează compresoare de aer, înainte de începerea lucrărilor
la partea electrică se vor bloca ventilele de izolare şi se vor monta panouri de semnalizare.
Se va verifica descărcarea de presiune a compresorului şi se va dezlega de la reţea cablul
de alimentare cu energie electrică a compresorului. Rezervorul de aer al compresorului se
va goli de aer prin robinetul de purjare, care va rămâne deschis.
Art. 413. Generatoarele aflate în turaţie, chiar dezexcitate, trebuie considerate ca fiind sub
tensiune. În acest caz sunt permise numai măsurătorile şi încercările electrice.
Art. 414. În cazul unor intervenţii în interiorul generatorului fără demontarea capacelor
(partea interioară a bornelor, operaţiuni de curăţire şi eliminarea uleiului, verificarea
etanşărilor etc.) lucrările trebuie execute de către cel puţin două persoane, din care una cu rol
de supraveghere.
Art. 425. Lucrările la circuitele secundare ale instalaţiilor de protecţie prin relee,
automatizări, comenzi, semnalizări, măsurări, telecomunicaţii, telemecanizări, sisteme de
prelucrare automată a datelor etc. se execută în baza AL sau a ITI-PM.
Art. 426. Formaţia de lucru pentru executarea lucrărilor la circuitele secundare trebuie să fie
compusă din minim două persoane, din care una având minim grupa a III-a de autorizare.
Art. 427. În cazul existenţei în panou/şiruri de cleme a unor circuite aferente şi a altor
elemente decât cele la care se lucrează, acestea nu se vor delimita, ci numai panoul în
ansamblul său.
Art. 428. (1) Lucrările de verificare la instalaţiile de circuite secundare se pot executa fără
întreruperea tensiunii operative de curent continuu şi alternativ şi a tensiunilor şi curenţilor de
măsurare, cu condiţia ca personalul să folosească scule electroizolante sau electroizolate şi
mijloace individuale de protecţie electroizolante.
(2) În zona în care se lucrează la panourile cu circuite secundare, se vor utiliza încălţăminte
electroizolantă sau covoare electroizolante fixe ori portabile.
Art. 429. Lucrările la circuitele secundare care necesită întreruperea tensiunii, trebuie să se
execute numai după verificarea lipsei acesteia, cu detectorul de JT sau cu alte aparate de
măsurare.
Art. 430. (1) În timpul lucrului, întreruperea circuitelor secundare ale transformatoarelor de
curent aflate în sarcină se va executa numai după scurtcircuitarea lor prin blocurile de
încercare sau prin realizarea unor punţi cu cleme special prevăzute în acest scop, astfel încât
secundarul transformatoarelor de curent să fie permanent închis.
(2) După realizarea acestei scurtcircuitări, este interzisă executarea de lucrări la circuitele
secundare ale transformatoarelor de curent, între bornele şi blocul de încercare sau clemele de
scurtcircuitare.
Art. 431. Formaţia minimă de lucru pentru executarea lucrărilor de mentenanţă trebuie
constituită din două persoane, având grupele I, respectiv, a III-a de autorizare.
Art. 432. Pentru executarea lucrărilor de mentenanţă la bateriile de acumulatoare,
personalul trebuie să fie dotat şi să folosească EIP.
Art. 433. La exploatarea şi mentenanţa bateriilor de acumulatoare, se vor respecta
instrucţiunile producătorului sau fişele tehnice / ITI-PM.
61
Art. 434. Sunt interzise păstrarea alimentelor şi consumarea lor în încăperea bateriei şi de
asemenea folosirea pentru băut a vaselor în care se ţin substanţe chimice.
Art. 435. (1) Încăperile în care sunt montate baterii de acumulatoare sau dulapuri speciale
conţinând baterii de acumulatoare, cu excepţia celor din punctele de alimentare şi posturile de
transformare subterane, trebuie să fie permanent încuiate, cheile fiind deţinute de către
personalul operaţional a respectivei instalaţii. Aceste încăperi sau dulapuri trebuie prevăzute
cu ventilaţie naturală sau, dacă situaţia o impune, cu ventilaţie mecanică.
(2) În cazul ventilaţiei mecanice, încăperile sau dulapurile cu baterii trebuie aerisite
periodic astfel încât să se asigure permanent evacuarea gazelor şi a particulelor de electrolit
antrenate de gaze, în special în perioada de încărcare a bateriei.
(3) Ventilaţia mecanică va fi pusă în funcţiune (respectiv deschiderea prin care se
realizează ventilaţia naturală va fi acţionată la maxim) în momentul începerii încărcării
bateriei (sau fierberii electrolitului în cazul sistemelor de încărcare tampon), precum şi la
începutul executării lucrărilor la baterie şi va fi scoasă din funcţiune (deschidere redusă) în
cazul ventilaţiei naturale, nu mai devreme de 90 minute după terminarea încărcării, respectiv
imediat după încetarea lucrului.
(4) În cazul opririi ventilaţiei mecanice, trebuie întreruptă încărcarea bateriei.
(5) La intrarea în incintele bateriilor de acumulatoare se vor monta panouri de semnalizare
de interzicere a accesului persoanelor neautorizare precum şi accesul cu foc deschis.
Art. 436. În încăperile unde se află baterii de acumulatoare, dulapuri de baterii de
acumulatoare sau materiale pentru bateriile de acumulatoare, sunt interzise fumatul şi intrarea
cu foc.
Art. 437. (1) La executarea lucrărilor asupra părţilor aflate sub tensiune (bare, borne,
circuite) ale bateriilor de acumulatoare cu tensiunea nominală mai mare de 24 V, trebuie să se
aplice măsurile tehnice şi organizatorice corespunzătoare metodei de lucru sub tensiune în
contact.
(2) Este interzis a se atinge simultan părţile aflate sub tensiune de polarităţi diferite.
Art. 438. Lucrările cu flacără deschisă în încăperile cu baterii de acumulatoare sunt permise
numai în următoarele condiţii:
a) admiterea la lucru trebuie să se facă după cel puţin două ore de la terminarea încărcării
sau descărcării, timp în care ventilaţia a funcţionat fără întrerupere sau, în lipsa acesteia, s-
a asigurat o ventilaţie naturală prin deschiderea uşilor şi a ferestrelor;
b) sistemul de ventilaţie va rămâne în funcţiune în tot timpul lucrului. Dacă nu există
ventilaţie, trebuie menţinute deschise ferestrele şi uşile. Redresorul ce alimentează bateria
va fi deconectat până la terminarea lucrării.
Art. 444. Dacă LEA de iluminat exterior este pe stâlpii de folosinţă comună cu o linie de 6-
20 kV, linia de ÎT poate rămâne sub tensiune, dacă distanţa pe verticală între cele două linii
(de joasă şi înaltă tensiune) este de cel puţin 2 m. În acest caz trebuie să se respecte distanţele
de siguranţă, iar la montarea sau înlocuirea armăturilor de fixare pe stâlpi a corpurilor de
iluminat exterior, acestea nu trebuie apropiate la o distanţă mai mică de 2 m faţă de
conductoarele liniei de ÎT.
Art. 445. La executarea lucrărilor la care LEA de iluminat exterior se află pe stâlpi de
folosinţă comună cu alte circuite cu conductoare neizolate, emitentul şi şeful de lucrare
trebuie să stabilească necesitatea scoaterii de sub tensiune a circuitelor respective.
Art. 446. Verificarea şi reglarea instalaţiilor de automatizare a aprinderii şi stingerii
iluminatului exterior se va face fără scoaterea lor de sub tensiune, pe bază de ITI-PM.
Art. 447. Lucrările la cutiile de aprindere pentru iluminatul exterior, se vor executa în baza
AL sau ITI-PM şi trebuie să se realizeze următoarele măsuri:
a) separarea electrică se va face prin scoaterea siguranţelor aferente coloanei (cablului) de
alimentare a iluminatului exterior, de la tabloul de distribuţie al postului de transformare şi
legarea acestei coloane (cablu) la pământ şi în scurtcircuit. În cazul existenţei mai multor
puncte de aprindere în aceeaşi zonă, se vor separa, în plus şi reţelele de iluminat exterior,
la primele puncte de separare vizibilă;
b) separarea electrică a circuitului de comandă şi legarea la pământ şi în scurtcircuit în
punctele de aprindere adiacente, dacă aprinderea şi stingerea iluminatului public sunt
comandate de la distanţă.
Art. 448. (1)În timpul executării lucrărilor la instalaţiile de iluminat fără scoaterea de sub
tensiune a acestora, electricienii trebuie să respecte prevederile pentru executarea lucrărilor la
circuite secundare, să fie dotaţi şi să utilizeze EIP şi scule specifice lucrărilor sub tensiune în
contact.
(2) Pentru protecţia împotriva radiaţiilor ultraviolete emise de sursa de iluminat,
electricienii vor utiliza ochelarii de protecţie sau viziera de protecţie.
Art. 449. Lucrările la instalaţiile de iluminat interior se execută pe bază de ITI-PM şi AS.
Cel puţin un membru al formaţiei de lucru trebuie să deţină grupa a III-a de autorizare.
Art. 450. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz
de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă de o
intensitate suficientă.
Art. 451. (1) Pentru executarea lucrărilor la firidele de branşament sau la cutiile de
distribuţie alimentate prin cabluri electrice subterane (radial sau prin intrare - ieşire),
separarea electrică trebuie să se realizeze de la capetele cablurilor respective.
(2) În cazul firidelor de branşament sau al cutiilor de distribuţie alimentate printr-un racord
aerian, separarea electrică se realizează de la primul punct de separare vizibilă din amonte.
(3) În cazul firidelor secundare (de palier) separarea electrică se realizează de la firida
principală de branşament (nişa generală de bloc), la punctul de separare vizibilă a coloanei
colective.
63
(4) În cazul lucrărilor menţionate în acest articol, limita zonelor de lucru coincide cu
limita separării electrice.
Art. 452. (1) În cazul lucrărilor la coloanele electrice, separarea electrică trebuie să se
realizeze la capetele coloanelor respective, dinspre sursa de alimentare, prin:
a) separarea vizibilă din firida de branşament din amonte;
b) montarea de capace (în cazul siguranţelor fuzibile cu filet) sau de mânere (în cazul
siguranţelor cu mare putere de rupere) electroizolante, colorate în roşu, în locul
patroanelor de siguranţă scoase.
(2) Când cei doi electricieni ai formaţiei de lucru, dintre care unul are minim grupa a III-a
de autorizare, lucrează la capetele coloanei, electricianul având grupa de autorizare superioară
va lucra la firida dinspre sursă.
(3) La întreruperea lucrului, uşa firidei dinspre sursă se va încuia.
Art. 453. Verificarea instalaţiilor de alimentare noi şi a celor în exploatare trebuie să se facă
cu respectarea următoarelor reguli:
a) la instalaţiile de ÎT din exploatare se vor păstra distanţele minime de siguranţă
b) la instalaţiile de JT din exploatare se vor efectua măsurările privind rezistenţa la
izolaţie, etc.
Art. 454. La racordarea branşamentelor, cu scoatere de sub tensiune, în cazul în care stâlpul
la care urmează a se racorda branşamentul este comun şi pentru alte linii electrice, se vor
scoate de sub tensiune şi aceste linii. Se exceptează liniile de 6-20 kV care au o distanţă de cel
puţin 2 m pe verticală faţă de linia de JT la care urmează a se lucra.
Art. 455. Înlocuirea contoarelor sub tensiune în contact sau cu realizarea separării electrice
se execută în baza ITI-PM.
64
c) în punctele accesibile ale instalaţiilor asupra cărora se efectuează măsurările şi care nu
sunt îngrădite, în incinte neîncuiate, trebuie să se posteze personal de pază;
d) formaţia de lucru trebuie să fie formată din cel putin doi electricieni dintre care unul
având minim grupa a III-a de autorizare;
e) electricianul care aplică conductoarele megohmmetrului pe elementul de încercat şi
care are cel puţin grupa a II-a de autorizare trebuie să utilizeze mănuşi electroizolante,
încălţăminte electroizolantă, covor electroizolant;
f) este interzisă atingerea bornelor aparatului, cordoanelor sau instalaţiei încercate, înainte
de descărcarea de sarcină capacitivă, a acesteia.
Art. 461. Măsurările directe, în instalaţiile de ÎT, cu cleştele ampermetric şi verificările cu
indicatorul de corespondenţă a fazelor, trebuie să se execute de către doi electricieni, dintre
care unul are minim grupa a III-a de autorizare, cărora li s-a făcut instruire în acest scop, cu
luarea următoarelor măsuri:
a) folosirea de mănuşi electroizolante, încălţăminte electroizolantă, covor electroizolant,
cască de protecţie şi vizieră de protecţie a feţei;
b) păstrarea distanţelor minime de siguranţă pentru executarea lucrărilor la instalaţiile
electrice cu scoaterea acestora de sub tensiune, între electricienii ce execută măsurările şi
părţile aflate sub tensiune;
c) manevrarea cleştelui sau indicatorului, fără a se depăşi limitatorul şi fără sprijinirea
acestor aparate de îngrădiri sau părţile metalice ale instalaţiei;
d) asigurarea unui echilibru stabil executantului şi unei poziţii comode, în timpul
executării măsurărilor.
5.4.3. Iluminatul
Art. 475. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural
suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea
lucrătorilor.
Art. 476. Nivelul şi calitatea iluminatului normal trebuie să fie cât mai apropiat de cel
natural şi trebuie corelat cu natura activităţii desfăşurate, permiţând vizualizarea precisă a
echipamentelor de muncă.
Art. 477. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz
de întrerupere a iluminatului normal, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă, care să
intre automat în funcţiune la întreruperea celui normal.
În spaţiile exterioare, unde nu există iluminat de siguranţă, la controlul şi supravegherea pe
timp de noapte a instalaţiilor, personalul operaţional va utiliza mijloace de iluminat portabile
certificate, din dotare.
67
Art. 478. Intensitatea iluminatului de siguranţă trebuie să asigure continuitatea activităţii,
inclusiv evacuarea lucrătorilor în cazul unor situaţii de urgenţă.
5.4.4. Microclimat
Art. 479. Componentele caracteristice ale microclimatului la punctele de lucru din HE sunt:
temperatura,umiditatea şi condiţiile de calitate ale aerului.
Art. 480. Condiţiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menţinerea
echilibrului termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
Art. 481. În cazul în care nu se poate asigura lucrătorilor un confort termic corespunzător,
se vor lua măsuri de protecţie adecvate, astfel:
dotarea cu EIP la frig;
acordarea alimentaţiei suplimentare de protecţie pentru caz de temperaturi
extreme, etc.
Art. 482. Instalaţiile de ventilare trebuie să asigure eliminarea sau reducerea următoarelor:
Fumuri, gaze sau vapori toxici sau nocivi;
Substanţe sau amestecuri explozive;
Substanţe iritante sau mirositoare;
Pulberi de orice natură;
Căldură;
Umiditate;
Curenţi de aer.
Art. 483. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în
stare de funcţionare.
Art. 484. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea
trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi
de aer. Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea
lucrătorilor prin poluarea atmosferei, trebuie eliminată fără întârziere.
Art. 485. Conducătorul unităţii va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
Art. 486. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu
persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră de
luat vederi şi monitor).
Art. 487. Examinarea medicală/ psihologică la angajare şi periodică a personalului care
lucrează în condiţii de izolare trebuie să respecte prescripţiile legale în vigoare pentru această
categorie de locuri de muncă.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÅ
68
3. HG 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă.
4. HG 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă
5. HG 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locuri de muncă.
6. HG 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.
7. HG 1876/2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii
8. HG 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de zgomot.
9. HG 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare.
10. HG 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locuri de muncă.
11. HG 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători în special de afecţiuni
dorsolombare.
12. HG 1136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de câmpuri electromagnetice.
13. HG 1218/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru asigurarea
protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici.
14. HG 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor
ANEXE
69