P_2_PSI_MED_2

Psihologie Medicala

MULTIPLE CHOICE

1. Psihopatologia are drept obiect conform dicţionarului LAROUSSE studiul tulburărilor de:

a. comportament
b. conştiinţă
c. morală
d. comunicare

a. a+b
b. a+c+d
c. a+b+c+d
d. a+b+d

ANS: D

2.
Psihopatologia completează abordarea clinică prin:
a. investigaţii de laborator
b. metode experimentale
c. teste
d. statistică

a. b+c+d
b. a+c+d
c. a+b+c+d
d. b+d

ANS: A

3. Medicina actuală se îndreaptă spre o orientare psihologică în privinţa aprecierii factorului psihic
ca:
a. agent etiologic
b. cauză fundamentală a bolii somatice
c. factor de risc sau trigger
d. agent furnizor de sănătate
a. a+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. c+d

ANS: A

4. Psihologia medicală este:

a. un domeniu intrinsec practicii medicale
b. un domeniu intrinsec teoriei medicale
c. o resursă importantă în ceea ce va fi medicina viitorului
d. o altă abordare a unui grup de specialişti în terapia anumitor boli

a. a+b+c+d
b. a+b+c
c. a+d
d. b+d

ANS: B

5. K.SCHNEIDER vorbeşte de psihopatologia clinică (1955) ca fiind studiul anormalităţii psihice prin
referire la:
a. cazuri clinice
b. cunoaşterea simptomelor psihopatologice
c. diagnostic
d. epidemiologie

a. a+d
b. a+b+c
c. b+c+d
d. a+c+d

ANS: B

6. Domeniul psihologiei medicale poate fi regăsit în toate faptele din practica medicale unde:
a. e vorba de raportul unui eveniment traumatizant din punct de vedere afectiv (doliu, despărţire)
b. în relaţia medic–pacient a proiecţiei acesteia în diagnosticul, tratamentul sau urmărirea bolilor
c. în contratransferul în special cu conotaţie erotică care intervine inerent în medicină
d. în derularea unei afecţiuni somatice

a. a+b
b. a+c+d
c. a+b+d
d. a+b+c+d

ANS: C

7. Personalitatea este un concept global, o structură care are:

a. o virtualitate
b. o dinamică
c. o economie proprie
d. un anumit grad de permanenţă

a. a+b+c
b. b+d
c. b+c+d
d. a+d

ANS: C

8. Cele trei principale direcţii în dezvoltarea behaviorismului care au marcat de asemenea într-o
manieră importantă modul de înţelegere al tulburărilor psihopatologice sunt:
a. condiţionarea clasică
b. condiţionarea operantă
c. analiza familiei
d. behaviorismul paradigmatic

a. b+d
b. a+c
c. c+d
d. a+b+d

ANS: D

9. Modelul abordării ecosistemice are următoarele componente de bază:

a. persoane care, cu resursele de care dispun încearcă să înfrunte stresul
b. mediul de unde provin factorii de stres
c. interacţiunea factorilor de stres cu resursele organismului
d. psihopatologia, concepută drept „adaptativă”

a. a
b. a+b
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: D

10. Psihopatologia clinică operează cu noţiunea de normalitate ca:

a. valoare statistică
b. ucronie
c. sănătate
d. proces

a. a+c+d
b. a+b+c
c. a+b+c+d

ANS: A

11. Tulburarea de personalitate paranoidă are următoarele caracteristici:

a. caracteristica principală a acestei personalităţi este lipsa de interes faţă de alte persoane şi
relaţii sociale
b. poartă pică tot timpul, şi sunt implacabili faţă de insulte, injurii sau ofense
c. în activitatea profesională depun multe eforturi şi dacă se află în situaţia de a munci individual,
se descurcă foarte bine
d. are dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau colegilor

a. b+c+d
b. a+b+d
c. c+d
d. a+c+d

ANS: A
12. Distribuţia Gaussiană a fenomenelor psihopatologice NU este cunoscută şi sub numele de:
a. căpiţă
b. elipsoidală
c. clopot
d. semilună

a. a+c+d
b. b+c
c. b+d
d. a+b+d

ANS: D

13. FROMM E. leagă conceptul realizării individului de concordanţa cu restul indivizilor din
comunitatea respectivă, care este în continuă:
a. căutare
b. goană după bunuri
c. permanent progres
d. schimbare

a. c+d
b. a+b+c+d
c. b+c+d
d. a+c+d

ANS: D

14. Dificultăţile cele mai importante în raport cu dezideratul detectării unei norme a sănătăţii
mintale sunt următoarele:
a. tripla ipostaziere şi dimensionarea contradictorie fiinţei umane
b. terapia disfuncţiilor corporale este guvernată de legile naturii în timp ce disfuncţiile vieţii psihice
şi, mai ales cele ale relaţionării sociale
c. dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de investigaţie biologică şi psihologică
d. istoricitatea normelor

a. a+b+c+d
b. b+c+d
c. a+b+d
d. a+b+c

ANS: C

15. Interesul pentru adaptare din ultimele două decade poate fi privit prin următoarele perspective:
a. schimbarea în definirea stării de sănătate
b. bombardamentul informaţional fără precedent
c. creşterea recunoaşterii că indivizii şi nu medicii sunt şi trebuie să fie responsabili de starea lor de
sănătate
d. relaţionarea cu promovarea stării de sănătate şi cu prevenirea tulburărilor (bolilor)

a. c+d
b. b+c
c. a+b
d. a+c+d

ANS: D

16. Tulburarea de personalitate antisocială are următoarele caracteristici:

a. denumiţi adeseori şi sociopaţi, sunt caracterizaţi de: desconsiderarea şi violarea drepturilor
altora
b. sunt nişte singuratici şi exprimă foarte puţine emoţii. Sunt retraşi, lipsiţi de simţ al umorului,
reci şi aplatizaţi emoţional
c. lipsa de remuşcare, indiferenţă faţă de faptul de a fi furat sau maltratat sau încercarea de
justificare a acestor fapte
d. incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale

a. a+b
b. a+c+d
c. c+d
d. a+b+d

ANS: B

17. Adaptarea ne protejează în faţa bolii prin:

a. scăderea considerabilă a distresului pe care îl transformă în stres
b. eliminarea sau modificarea condiţiilor care creează probleme
c. perceperea controlului semnificaţiei trăirilor într-o manieră prin care să se neutralizeze
caracterul ei problematic
d. păstrarea consecinţelor emoţionale ale problemelor în limite controlabile

a. a+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. b+c

ANS: B

18. Câteva din caracteristicile principale ale sănătăţii mintale sunt:

a. capacitatea de a produce şi de a tolera tensiuni suficient de mari
b. capacitatea de a organiza un plan de acţiune pentru a prelua conducerea grupului şi a-l adapta la
satisfacerea propriilor aspiraţii
c. capacitatea de a-şi adapta conduita la diferite moduri de relaţii cu ceilalţi indivizi
d. capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare cât şi cu cele creatoare ale societăţii

a. b+c
b. a+b
c. a+c+d
d. b+c+d

ANS: C

19. Următoarele aserţiuni sunt prejudecăţi privind comportamentul anormal:

a. caracterul ereditar al anormalităţii
b. între normal şi anormal s-ar putea face o delimitare netă
c. opinia că o abatere extremă de la normal, indiferent de natura ei, este patologică
d. boala psihică limitează sever capacitatea de creaţie

a. a
b. a+b
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: C

20. Boala psihică trebuie considerată ca interesând întreaga fiinţă umană în complexitatea ei:
a. Biologică
b. Psihologică
c. religioasă
d. axiologică şi socială

a. a+b+d
b. b+d
c. a+d
d. a+c+d

ANS: A

21. Tulburarea de personalitate borderline are următoarele caracteristici

a. caracteristica principală este instabilitatea relaţiilor interpersonale, imaginii de sine şi afectului
şi impulsivitatea
b. indivizii alternează între extremele de idealizare şi devalorizare
c. sunt indiferenţi la laude sau critici
d. au un comportament automutilant şi ameninţări recurente de suicid. Nu suportă solitudinea şi
sunt instabili afectiv

a. a+b+d
b. b+c+d
c. c+d
d. a+b+d

ANS: A

22. Din punct de vedere antropologic boala psihică va fi:

a. absenţa libertăţii interioare a subiectului
b. incapacitatea de a se adapta armonios în mijlocul colectivităţii
c. imposibilitatea de a creea pentru semeni, prin şi cu ei
d. neputinţa de a înţelege sensul fenomenelor inconştientului colectiv

a. a+c+d
b. a+b+c+d
c. a+b+c
d. b+c+d
ANS: C

23. Tulburarea de personalitate histrionică are următoarele caracteristici:

a. caracterizată de emoţionalitate excesivă şi de căutare a atenţiei. Istericul se simte nemulţumit
atunci când nu se află în centrul atenţiei. Îşi schimbă rapid emoţiile care sunt superficiale
b. catarsisul afectiv este facil. Este sugestionabil, uşor de influenţat.are tendinţa de a dramatiza
c. consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate. Are un comportament seducător şi
provocator sexual
d. comportament arogant, sfidător. Are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează
asupra interlocutorilor

a. b+c
b. a+b+c+d
c. a+b+c
d. b+c+d

ANS: C

24. Psihologia medicală este pentru medicină:

a. un domeniu complementar
b. o alternativă modernă
c. o resursă inepuizabilă
d. o direcţie de cercetare

ANS: C

25. Domeniul psihologiei medicale a devenit pentru psihologie în ţările puternic dezvoltate:
a. zona centrală de rezistenţă
b. un domeniu în care îşi desfăşoară într-un fel sau altul activitatea, cei mai mulţi din absolvenţii
facultăţilor de profil
c. un concurent care tinde să înlocuiască conceptele psihologiei clasice
d. un teren experimental în care noile tehnici de psihoterapie îşi găsesc aplicaţia

a. b+c+d
b. a+b
c. b+c
d. a+b+d
ANS: B

26. Factorul psihic poate fi privit în majoritatea bolilor somatice plurifactoriale:

a. ca agent etiologic
b. ca factor favorizant al unor cauze organice
c. ca teren vulnerabil pe care se dezvoltă maladiile
d. ca agent „furnizor de sănătate“

a. a+d
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: A

27. Obiectul psihologiei medicale tratează:

a. procesele, sistemele şi însuşirile psihice integrând şi problematica generică a personalităţii,
studiul psihologiei medicale se poate restrânge la domeniile relaţiilor interpersonale şi ale
grupurilor mici (Golu P)
b. psihologia bolnavului şi al relaţiilor sale cu ambianţa, legăturile sale subiective cu personalul
medico-sanitar (în mod predominant cu medicul) şi cu familia
c. reacţia psihică a bolnavului faţă de agresiunea somatică şi/sau psihică (posibilă generatoare de
boală) şi mijloacele psihice de tratament
d. atitudinea în faţa morţii fenomenele de transfer şi contratransfer, beneficiul secundar, relaţiile
umane de la nivelul spitalului

a. a+b+c+d
b. b+c
c. a+c+d
d. b+c+d

ANS: A

28. În sfera de preocupări a psihologiei medicale intră:

a. problematica psihologică a profesiunii medicale
b. problemele legate de dezvoltarea unor noi sisteme de testare a imunităţii
c. problematica relaţiei interpersonale medic-pacient
d. problematica privitoare la siguranţa experimentelor biologice din cancerele care afectează
sistemul nervos central

a. a+d
b. a+c+d
c. b+c+d
d. a+c

ANS: D

29. Câteva din subiectele majore în studiul psihologiei medicale (după British Psychological
Society):
a. funcţiile psihice elementare
b. psihologia socială
c. psihologia dezvoltării
d. diferenţele individuale

a. c+d
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: D

30. Prin demersul său identificator al răsunetului psihic al bolii psihologia medicală:

a. oferă investigarea posibilităţilor de prevenţie sau de minimalizare a consecinţelor unor stări

psihopatogene, având drept corolar păstrarea sănătăţii
b. oferă posibilitatea formulării unor diagnostice complexe şi descrierea unor boli noi
c. oferă formule terapeutice deosebite în care noile generaţii de medicamente sunt în planul întâi
d. oferă posibilitatea unui limbaj comun care să permită psihologului să comunice mai bine cu
medicul terapeut

ANS: A

31. Domeniile din care psihologia medicală îşi extrage datele:

a. ancheta socială
b. tehnici experimentale
c. etologia
d. convorbirea de la om la om

a. a+b+d
b. b+c
c. b+c+d
d. a+b+c+d

ANS: A

32. Domeniile de intervenţie ale psihologiei medicale sunt după Huber Winfrid:
a. dezvoltarea şi promovarea sănătăţii
b. prevenţia
c. funcţia terapeutică
d. funcţia de reabilitare

a. a+b+c+d
b. b+d
c. c+d
d. a+c+d

ANS: A

33. Psihologia medicală se referă la:

a. atitudinea faţă de bolnav şi boală
b. atitudinea faţă de sistemele de îngrijire a sănătăţii, atât ale individului bolnav cât şi ale celui
sănătos
c. atitudinea medicului şi celor ce lucrează în domeniul medical faţă de propria profesiune
d. suportul logistic al activităţilor medico-psihologice, bugete, finanţări

a. a+d
b. b+c
c. a+b+c
d. b+d

ANS: C

34. Care din aceste argumente sunt în favoarea folosirii termenului de „psihologie medicală”:
a. prezintă un domeniu mai vast decât psihologia clinică prin cuprinderea problematicii psihologice
adiacente bolnavului
b. prezintă mari posibilităţi de esenţializare şi teoretizare a datelor, faptelor şi observaţiilor
izvorâte din analiza clinică
c. depăşeşte aria observaţiei imediate directe şi individuale păstrând ca aspect fundamental elanul
relaţional interpersonal
d. legătura cu alte ştiinţe ale omului ca antropologia, filosofia, sociologia, fiind în acest fel un
domeniu de cuprindere mai larg chiar decât medicina

a. a+b+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c
d. c+d

ANS: C

35. Psihologia morală caută să:

a. înţeleagă natura individului din punct de vedere sufletesc şi moral
b. răspundă dilemelor legate de sensul vital şi destin
c. refacă unitatea dintre prezenţa corporală ca exterioritate şi interioritatea reprezentată de
conştiinţă şi sentimentul moral
d. ofere salvarea nu doar ca reparaţie ci şi ca psihoterapie

a. a+b+d
b. a+c+d
c. a+b+c+d
d. c+d

ANS: C

36. Psihopatologia este:

a. un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoaşterii şi comportamentului
b. o psihiatrie redusă la nivelul de înţelegere al psihologilor
c. o legătură trainică între substratul organic (creierul) şi manifestările comportamentale anormale
(bolile psihice)
d. studiul manifestărilor tulburărilor mintale

a. a+d
b. b+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: A

37. Psihosomatica este o concepţie medicală care stă la baza diagnosticului şi terapiei celui aflat în
suferinţă şi care înglobează la un loc:
a. datele furnizate de examenul medical „obiectiv”
b. constante biologice, date de examinare a corpului, explorări funcţionale
c. perspectiva psihologică
d. considerarea factorilor psihosociologici în determinismul bolii

a. a+b+c+d
b. b+d
c. b+c+d
d. a+c+d

ANS: A

38. Următoarele caractere generale caracterizează concepţia psihosomatică în medicină:

a. concepţie holistică (integrativă) – unitatea dintre SOMA şi PSIHIC
b. observaţii clinice (confirmate de cercetări epidemiologice), date experimentale psiho-fiziologice,
neuro-endocrinologice etc
c. date biografice privind familia, aparţinătorii, datele genetice şi fenotipice ale acestora
d. includerea influenţei mediului social (mediată prin psihicul bolnavului) asupra bolii
(Von Uexkuell)

a. a+c
b. b+c
c. a+b+d
d. a+b+c

ANS: C

39. Psihosomatica contemporană a investigat şi a acceptat diferite mecanisme ca generatoare ale

suferinţelor psihosomatice de sorginte:
a. psihanalitică
b. cognitivă
c. adaptativă
d. developmentala

a. a+b+c
b. b+c
c. a+c+d
d. b+c+d

ANS: A

40. Printre dezavantajele pe care le au pacienţii cu simptome somatice neexplicate, recurente,

sunt adesea:
a. investigarea in extenso şi spitalizarea
b. pierederea locului de muncă şi stigmatizarea
c. supunerea unor proceduri de diagnostic invazive, unor tratamente medicale în care polipragmazia
se împleteşte cu metode recuperatorii costisitoare şi care creează boli iatrogene adeseori mai grave
decât presupusele boli somatoforme
d. obligarea la tratamente foarte îndelungate sau pe viaţă

a. b+c
b. a+c
c. a+b+c+d
d. c+d

ANS: B

41. Norma este, în esenţa sa:

a. o convenţie umană larg împărtăşită social
b. valorizarea comună a unor stări şi fapte sociale
c. o valoare (aceasta fiind, în fond, o apreciere despre ,,ceva”, realizată în colectiv) transformată
în imperative
d. un act legislativ care avantajează pe cei mai mulţi indivizi în defavoarea celor puţini

a. a+d
b. b+c+d
c. a+b+c
d. b+d

ANS: C
42. Care din aceste criterii pot fi folosite pentru definirea normalităţii psihice:
a. conştiinţă clară a eului personal şi capacitate de orientare în viaţă
b. nivel înalt de toleranţă la frustrare şi autoacceptare
c. inflexibilitate în gândire şi acţiune
d. angajarea plenară în activităţi riscante cu îmbinarea plăcerilor date de acestea cu cele de
perspectivă

a. a+b+c+d
b. a+c+d
c. b+c+d
d. a+b

ANS: D

43. Problematica cuplului normalitate-anormalitate este mai apropiată de „generalitatea”:

a. normelor
b. a abordării statistice
c. a regulilor şi legilor
d. a modelului sănătate-boală

a. a+b+c+d
b. a+c+d
c. b+c
d. a+b+c

ANS: D

44. „Doctorul angelic“ avea să încerce o sinteză majoră între opera aristotelică şi tradiţia creştină
stabilind o ierarhie a formelor materiale şi pure între care încearcă să plaseze sufletul aşa cum
trăieşte el în fiinţa umană. Cel care a primit acest supra-nume era:

a. Renee Descartes
b. Aristotel
Aquino′ c. Toma D
d. Phillipe Pinel

ANS: C
45. Normalitatea, adică sănătatea, în cazul nostru cea mintală pare a fi:
a. un mod de a reuşi în labirintul care este existenţa cotidiană urmând strategii verificate de alţii
b. o vastă sinteză
c. o rezultantă complexă a unei mulţimi de parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi în echilibru
dinamic, ce se proiectează pe modelul genetic al existenţei individuale, nealterat funcţional şi
morfologic, în istoria sa vitală
d. păstrarea unui raport decent cu instituţiile medicale cu răspunsul prompt la acţiunile de
profilaxie în special primar

a. b+c+d
b. b+c
c. a+b+c
d. a+c+d

ANS: B

46. Semnul patologic este totdeauna diferenţial marcând:

a. o ruptură sincronică între bolnav şi sănătos
b. o ruptură diacronică între prezent şi trecut
c. o ruptură între parametrii biologici şi cei psihici ai individului
d. o ruptură între posibilităţi şi performanţe în toate planurile

a. a+b
b. a+b+d
c. c+d
d. a+c+d

ANS: A

47. Conform abordării normalităţii ca valoare medie un fenomen este cu atât mai normal cu cât
este:

a. mai rar
b. mai frecvent
c. mai îndepărtat de media statistică
d. mai acceptat de ceilalţi membri ai societăţii
ANS: B

48. Acceptarea normalului mediu, noţiune cu care operează întreaga medicină:

a. include judecăţile de valoare
b. permite clasificarea bolilor după agenţii lor patologici
c. este logică şi constructivă
d. înlătură în mare parte arbitrarul şi “judecăţile de valoare”

a. b+c+d
b. a+b
c. c+d
d. a+b+c+d

ANS: C

49. Abordarea normalului mediu a fost utilizată mai mult în biologie şi psihologie, ea şi-a căpătat o
utilizare tot mai importantă în psihiatrie:

a. prin prezenţa psihologilor în clinicile de psihiatrie

b. prin folosirea extensivă a scalelor şi testelor
c. prin folosirea unor metode moderne de investigaţie ca emisia de pozitroni şi hărţile
electroencefalografice
d. introducerea calculatoarelor în spitalele de psihiatrie care folosesc foarte mult metode statistice

ANS: B

50. Din perspectiva normalităţii ca utopie normalitatea este percepută ca:

a. o îmbinare echilibrată, armonioasă şi optimală a aparatului mintal
b. o aspiraţie către un ideal etern
c. un echilibru al omului cu natura prin care energiile universale să circule nestigherite
d. o funcţionalitate optimă care pune în valoare toate potenţialităţile individului

a. a+c+d
b. c+d
c. b+d
d. a+d

ANS: D
51. Normalitatea ideală defineşte felul în care individul şi comunitatea consideră că persoana ar
trebui să fie. Ea variază în funcţie de:
a. contextul socio-cultural
b. epidemiologic
c. contextul istoric
d. contextul geografic (etnic, comunitar, statal, religios, ş.a)

a. a+c+d
b. b+d
c. a+b+c+d
d. b+c+d

ANS: A

52. „Capacitatea persoanei de a dezvolta sentimente sociale şi de a fi productiv/creativ sunt legate

de sănătatea mintală; capacitatea de a munci creşte stima de sine şi face persoana capabilă de a se
adapta.” Această definiţie îi aparţine lui:

a. Sigmund Freud
b. Melanie Klein
c. Eric Erikson
d. Alfred Adler

ANS: D

53. Normalitatea ca proces operează cu:

a. norma ideală care presupune adaptarea succesivă a individului la istoricitatea socială

b. norma temporală care studiază comandamentele istorice după care se orientează indivizii
c. norma responsivă sau funcţională
d. norma morală care pune accentul pe felul in care procesează comandamentele etice

ANS: C

54. Folosirea excesivă a tabuului normalităţii poate conduce la:

a. o creştere a monotoniei comportamentelor din societate cu mărirea coeficientului de depresie

care afectează populaţia
b. stagnare socială prin adoptarea unor modele create de generaţiile anterioare şi rezistenţă faţă
de dimensiunile progresului
c. comunicare ineficientă deoarece regulile acesteia sunt supuse unor coduri pe care din
conservatorism societatea nu le adoptă
d. o folosire abuzivă a acestei categorii atunci când este vorba de o readaptare reeducativă sau
segregativă după norme socio-ideale sau ideologiile momentului

ANS: D

55. Normalitatea presupune o capacitate de comunicare şi elaborare continuă a informaţiei care să

asigure armonia la nivelul subsistemului:
a. individual
b. familial
c. social
d. grupal

a. a+b+c+d
b. a+b+c
c. a+b
d. a

ANS: A

56. Adaptarea se poate realiza prin:

a. mecanisme stereotipe sau scheme comportamentale asimilate şi algoritmizate
b. scheme logice elaborate prin efortul colectiv al comunităţii şi trasnmisie de la o generaţie la alta
c. scheme comportamentale a căror finalitate este doar presupusă, urmând să fie validate, ceea ce
implică chiar şi asumarea riscului unui eşec
d. mecanisme neurofiziologice şi neuropsihologice pe care individul şi le antrenează până la un nivel
optimal care îi crează senzaţia de siguranţă

a. a+c
b. b+c
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: A
57. Un individ reacţionează în mod normal, dacă:
a. în cursul dezvoltării sale se arată a fi capabil de o adaptare flexibilă faţă de situaţiile conflictuale
b. răspunde cu intransigenţă provocărilor şi nu lasă situaţii nelămurite în care propria-i persoană să
fie pusă în inferioritate
c. când este capabil să suporte frustrările şi anxietatea care rezultă din ele
d. îşi urmează traiectoria existenţială găsindu-şi în permanenţă doar acele zone care nu îi lezează
obiectivele şi minimalizează efortul afectiv

a. b+c
b. a+c
c. a+b+c
d. c+d

ANS: B

58. Dificultăţile cele mai importante în raport cu dezideratul detectării unei norme a sănătăţii
mintale sunt următoarele:
a. tripla ipostaziere şi dimensionarea contradictorie fiinţei umane în corporalitate, psihic şi
socialitate
b. terapia disfuncţiilor de expresie corporală să fie guvernată de legile naturii şi prin procedee
subsumate acestora, în timp ce disfuncţiile vieţii psihice şi, mai ales cele ale relaţionării sociale, să
fie depăşite prin raportarea la normativitate şi prin recuperarea indivizilor în suferinţă în interiorul
normei
c. dificultăţi legate de barajul lingvistic, obiceiuri şi cutume
d. istoricitatea normelor

a. b+c+d
b. a+b+d
c. a+b+c+d
d. b+c

ANS: B

59. Crescutul interes pentru adaptare din ultimele două decade poate fi privit din următoarele trei
perspective:
a. este schimbarea în definirea stării de sănătate. În trecut, starea de sănătate era definită ca
absenţă a durerii şi era secundară interesului medicilor care erau mai mult focalizaţi pe tulburări
b. creşterea recunoaşterii că indivizii şi nu medicii sunt şi trebuie să fie responsabili de starea lor de
sănătate
c. adaptarea este strâns relaţionată cu promovarea stării de sănătate şi cu prevenirea tulburărilor
(bolilor)
d. dezvoltarea sistemelor informatice şi creşterea interesului publicului pentru boală

a. a+d
b. b+d
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: C

60. Adaptarea ne protejează prin:

a. eliminarea sau modificarea condiţiilor care creează probleme
b. asigurarea bazei materiale pentru îngrijirile medicale de orice fel
c. perceperea controlului semnificaţiei trăirilor într-o manieră prin care să se neutralizeze
caracterul ei problematic
d. păstrarea consecinţelor emoţionale ale problemelor în limite controlabile

a. c+d
b. a+d
c. a+c+d
d. b+c

ANS: C

61. Antonovski a definit coerenţa ca: „o orientare globală care exprimă măsura în care individul are
un sentiment de încredere susţinut şi durabil”, dar şi dinamic că:
a. toţi oamenii îl admiră pentru personalitatea deosebită şi realizările sale
b. stimulii care derivă din mediul intern sau extern de-a lungul vieţii sunt structuraţi, predictibili şi
explicabili
c. există resurse disponibile pentru ca el să poată răspunde la solicitările determinate de acest
stimul
d. că aceste solicitări sunt provocatoare, benefice pentru investiţia afectivă şi angajare”

a. a+b+c+d
b. b+c+d
c. c+d
d. a+b+c
ANS: B

62. Modelul comportamentalist al comportamentului anormal presupune:

a. dezvoltarea greşită sau exagerată a măsurilor de apărare, însoţite de anxietate

b. adaptare ineficientă prin învăţarea unor comportamente inadecvate şi incapacitate de corectare
c. incapacitatea de dezvoltare pe deplin a personalităţii prin blocarea sau distorsionarea acestor
tendinţe către automulţumire
d. incapacitatea realizării identităţii adecvate de sine şi a înţelegerii sensului vieţii

ANS: B

63. Care din aceste tipuri definesc comportamente anormale:

a. comportamentul de tip criză biopsihologică de dezvoltare sau involuţie (pubertate, adolescenţă,
climax, andropauză), cu caracter pasager şi reversibil
b. comportamentul de tip carenţial (legat de stări de frustrare afectivă, carenţe educaţionale,
disfuncţii familiale şi în modul de viaţă), ce creează dificultăţi de adaptare
c. comportamentul de tip sociopatic, constând din conduite delictuale agresive, toxicomanice sau
de furie, cu caracter recurent sau episodic
d. comportamentul de tip patologic, parţial sau deloc reversibil, de natură exogenă, endogenă sau
mixtă, cu intensităţi şi forme variabile (stări reactive, nevroze, psihopatii, psihogenii, endogenii)

a. a
b. a+b
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: D

64. Care din aceste criterii definesc (după Purushtov) anormalitatea?

a. criteriul existenţei la individ a unor stări de insecuritate, teamă, apatie, anxietate
b. criteriul explicării printr-o patologie fizică a comportamentului dezadaptativ
c. criteriul contextului social (normele şi valorile socio-culturale existente la un moment dat) în
care se produce comportamentul
d. criteriul diminuării randamentului şi eficienţei individului

a. a+c+d
b. b+d
c. c+d
d. a+b+c+d

ANS: D

65. Boala psihică trebuie considerată ca interesând întreaga fiinţă umană în complexitatea ei:
a. biologică
b. psihologică
c. axiologică
d. epidemiologică

a. a+b+c
b. b+c
c. a+d
d. a+b+c+d

ANS: A

66. Conţinutul conceptului de sănătate mintală este determinat de:

a. calitatea raportului personalitate-mediu

b. dezvoltarea relaţiilor de producţie şi a mijloacelor tehnologice
c. noile sisteme medicale şi de asistenţă socială care previn afecţiunile psihice
d. dezvoltarea mijloacelor de mass-media şi a reţelelor informaţionale

ANS: A

67. Boala psihică afectează în formele ei grave

a. comunicarea interpersonală, intersubiectivitatea
b. capacitatea de integrare a persoanei în plan socio-cultural
c. capacitatea de autodepăşire şi de creaţie a subiectului
d. capacitatea de procreere a individului şi de a întreţine relaţii normale cu partenerul sexual

a. c+d
b. a+b+c
c. a+c
d. b+c+d
ANS: B

68. Boala psihică este şi va rămâne o dimensiune (poate cea mai tragică) a fiinţei umane prin:
a. absenţa libertăţii interioare a subiectului
b. incapacitatea de a se adapta armonios în mijlocul colectivităţii
c. imposibilitatea de a crea pentru semeni, prin şi cu ei
d. dezorganizarea esenţei umane în tot ce are ea definitoriu

a. a+b
b. a+b+c+d
c. b+c
d. a+c+d

ANS: B

69. Adaptarea este o permanentă schimbare a eforturilor cognitive şi comportamentale care

organizează specific cerinţele interne pentr a administra cererile externe şi/sau interne pentru a:

a. preveni scăderea sau epuizarea resurselor persoanei

b. mări rezistenţa persoanei la stres emoţional şi somatic
c. creşte toleranţa la frustrare
d. îmbunătăţi comunicarea atât cu persoanele aflate mai sus în ierarhia socială cât şi cu egalii

ANS: A

70. Elementele cheie în definirea adaptării sunt:

a. folosirea resurselor
b. gândire şi/sau comportament activ
c. reducerea nevoilor interne şi/sau externe prin găsirea de soluţii şi rezolvarea eficientă a
problemelor
d. apelul la ceilalţi indivizi în ceea ce priveşte scopul sau ţinta adaptării

a. b+c
b. a+d
c. a+b+c
d. b+c+d
ANS: C

71. Marsella (1969, 1972) postulează următoarele determinări în ceea ce priveşte modele
simptomatice şi capacitatea de rezistenţă la stres:
a. fiinţele umane şi mediul lor sociocultural şi fizic sunt sisteme independente
b. comportamentul normal/anormal este produsul interacţiunii simultane a omului cu mediul
c. organismul nu există separat de mediu, iar comportamentul nu este independent în interacţiunea
organism-mediu
d. mediul socio-cultural poate fi pus alături de stresorii de diferite categorii şi de cerinţele cognitiv-
emoţionale

a. a+b+c
b. a+c+d
c. a+b+c+d
d. b+d

ANS: C

72. Meyer A va defini boala mintală ca o adaptare greşită, insuficientă sau inadecvată. Acest punct
de vedere va fi susţinut şi de

a. neuropsihobiologie
b. psihanaliză
c. comportamentalism
d. psihiatria transculturală

ANS: B

73. Adaptarea este strâns relaţionată cu promovarea stării de sănătate şi cu prevenirea tulburărilor
(bolilor). În acord cu Pearlin şi Schooler (1978), adaptarea ne protejează prin:
a. eliminarea sau modificarea condiţiilor care creează probleme
b. crearea unor condiţii în care frustrarea este resimţită mult mai puţin negativ
c. perceperea controlului semnificaţiei trăirilor într-o manieră prin care să se neutralizeze
caracterul ei problematic
d. păstrarea consecinţelor emoţionale ale problemelor în limite controlabile

a. c+d
b. a+b+d
c. a+b+c+d
d. a+c+d

ANS: D

74. Parametri de acţiune ai agenţilor stresori sunt reprezentaţi de durată în funcţie de atribute
precum:
a. „noutatea”
b. „bruscheţea” cu care se acţionează
c. „originalitatea”
d. „neutralitatea”

a. c+d
b. b+c
c. a+b+c+d
d. a+b

ANS: D

75. Care din aceste dimensiuni independente reprezintă comportamente de adaptare:

a. activ-pasiv (discutând direct acţiunea, tratând despre stresori sau evitând stresorii)
b. cognitiv-emoţional (controlând stresorii angajaţi în activitatea cognitivă sau ţinând de sfera
emoţională catarsisul şi expresia)
c. controlul (menţinând în aparenţă controlul personal asupra stresorilor)
d. acţiunea psihologică/acţiunea socială (sfera autorealizării sau suportul social)

a. a+b+c+d
b. c+d
c. b+c+d
d. a+c+d

ANS: A

76. Teorii neobehavioriste analizând rolul structurant al mediului în constituirea personalităţii,

integrează:
a. reflexologia pavloviană
b. teoria neurohormonală în medierea impulsului nervos în creier
c. behaviorismul watsonian
d. teoria învăţării a lui Thorndicke

a. a+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. a+d

ANS: A

77. În sistemul topic elaborat de Freud în 1920, personalitatea este împărţită în următoarele
instanţe:
a. Id-ul – polul pulsional al personalităţii, rezervorul dispoziţiilor ereditare şi al energiei pulsionale
b. Ego-ul – instanţa centrală a personalităţii, domeniul percepţiilor şi proceselor intelectuale, având
rol de autoconservare
c. Libido-ul forţa unificatoare a personalităţii care îi asigură energia şi rezistenţa la frustrare
d. Superego-ul este constituit din tot ceea ce educaţia aduce individului: interdicţii, ierarhii de
valori, exigenţe, care-l fac elementul centralizator al personalităţii

a. a+c+d
b. a+b+d
c. b+d
d. a+c

ANS: B

78. Pârghia de acţiune a mediului asupra formării personalităţii este:

a. educaţia
b. adaptarea
c. frustrarea
d. compensarea

ANS: A

79. Printre însuşirile personalităţii care îi determină calitatea de structură nu se află:

a. totalitatea
b. transformarea
c. sensul valoric
d. reglajul

a. b+c+d
b. a+b+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: B

80. Termenul de ciclu al vieţii „life cycle“ s-a născut din necesitatea cercetătorilor de a reflecta
teoria dezvoltării. Câteva concepte sunt legate de această viziune. Printre acestea:
a. ciclul vieţii are întotdeauna aceleaşi secvenţe
b. principiul epigenetic
c. caracteristica dominantă
d. teoria crizei şi catastrofei existenţiale

a. b+c+d
b. a+b+c+d
c. a+b+c
d. b+c+d

ANS: C

81. Care din următoarele perioade de dezvoltare este cea mai lungă:

a. faza orală
b. faza anală
c. faza falică
d. faza latentă

ANS: D

82. Care din aceste faze aparţine procesului de individuaţie descris de Mahler:
a. diferenţierea
b. perioada practică
c. apropierea
d. consolidarea
a. a+b+c+d
b. b+c
c. b+d
d. b+c+d

ANS: A

83. Care din cele patru perioade majore în dezvoltarea intelectuală descrisă de Jean Piaget este
cea mai scurtă

a. preoperaţională
b. senzorio-motorie
c. perioada operaţiilor concrete
d. perioada operaţiilor formale

ANS: B

84. Succesiunea etapelor de dezvoltare eriksoniană este expusă pe scurt, după cum urmează,
menţionându-se caracterul dominant sau criza specifică de maturitate, care apare specific în timpul
fiecărei etape Care din etapele enumerate nu corespunde ordinii cronologice?

a. etapa oral-senzorială: încredere/ neîncredere

b. etapa muscular-anală: autonomie/ ruşine şi nesiguranţă
c. stadiul de latenţă: hărnicie, perseverenţă/ inferioritate
d. etapa locomotor-genitală: iniţiativă/ vinovăţie

ANS: C

85. Jaspers K consideră conştiinţa egoului ca având mai multe subfuncţii. Care din acestea
corespunde viziunii originale a autorului?
a. sentimentul conştiinţei activităţii
b. o conştiinţă a unităţii
c. conştiinţa identităţii
d. conştiinţa deţinerii de conţinuturi “genetice şi familiare” specifice conştiinţei

a. b+c+d
b. a+b+c
c. c+d
d. b+d

ANS: B

86. Un eveniment de viaţă este:

a. orice experienţă de viaţă care necesită o adaptare sau duce la o modificare importantă
b. o discontinuitate, o ruptură mai mult sau mai puţin brutală, în cursul vieţii de fiecare zi
c. o întâmplare care pune individul într-un context inedit în care se activează scene de viaţă
refulate cu mult timp înainte
d. o preluare empatică a stărilor altor persoane care au trecut prin grave traume psihologice

a. b+c+d
b. a+c+d
c. b+c
d. a+b

ANS: D

87. Un eveniment de viaţă are:

a. o durată semnificativă cuprinzând cel puţin o etapă de viaţă
b. un sens în istoria individuală
c. un caracter de „exterioritate“ în raport cu persoana care trăieşte evenimentul
d. o semnificaţie deosebită pentru partenerul de viaţă al subiectului

a. a+b+c+d
b. a+c+d
c. a+c
d. b+c

ANS: D

88. Următoarele caracteristici întăresc efectul depresogen al evenimentului de viaţă:

a. indezirabilitatea
b. absenţa sentimentului de stăpânire a evenimentului
c. anticipaţia
d. schimbările nenormative, neprevăzute

a. b+c
b. a+c+d
c. a+b+d
d. b+d

ANS: C

89. Ierarhia corectă a ponderii evenimentelor de viaţă este următoarea (după Holmes şi Rahe):

a. decesul unuia dintre soţi, reconciliere maritală, decesul unui prieten apropiat, accident sau
maladie personală
b. decesul unuia dintre soţi, accident sau maladie personală, reconciliere maritală, decesul unui
prieten apropiat
c. decesul unuia dintre soţi, accident sau maladie personală, decesul unui prieten apropiat
reconciliere maritală
d. accident sau maladie personală, decesul unuia dintre soţi, reconciliere maritală, decesul unui
prieten apropiat

ANS: B

90. Finalitatea mecanismelor de adaptare şi modul de acţiune adaptat în vederea atingerii

respectivelor finalităţi este descris de următoarele posibilităţi:
a. restaurarea homeostaziei psihice
b. reducerea unui conflict intrapsihic
c. diminuarea angoasei născută din conflictele interioare între exigenţele instinctuale şi legile
morale şi sociale
d. stăpânirea, controlul şi canalizarea pericolelor interne şi externe

a. a+c+d
b. a+b+c
c. a+b+c+d
d. c+d

ANS: C

91. Mecanisme de apărare care pot fi abordate cognitiv sunt după Miclea M:
a. represia
b. sublimarea
c. proiecţia
d. raţionalizarea

a. b+c+d
b. a+c+d
c. a+b+c
d. c+d

ANS: B

92. Proiecţie:

a. persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau externi canalizându-şi
simţămintele sau impulsurile potenţial maladaptative în comportamente acceptabile social (de ex.,
sporturi „de contact” [„dure”] pentru canalizarea impulsurilor de mânie
b. persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau externi evitând intenţionat să
se gândească la probleme, dorinţe, simţiri sau trăiri perturbatoare
c. persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor interni sau externi atribuind altuia, în
mod fals, propriile sale sentimente, impulsuri sau gânduri inacceptabile
d. persoana face faţă conflictului emoţional sau stresorilor externi punând accentul pe aspectele
amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorului

ANS: C

93. Comunicarea medic-pacient este o comunicare:

a. directă, faţă în faţă
b. nemediată
c. neformalizată
d. special structurată

a. b+c+d
b. a+b+c
c. b+d
d. a+c+d

ANS: B

94. Zona D a ferestrei de comunicare :

a. reprezintă comportamentul necunoscut de către sine, dar care este evident pentru ceilalţi
b. reprezintă comportamentul cunoscut de sine şi de ceilalţi. Acesta arată în ce măsură două sau
mai multe persoane pot da şi primi în mod liber, pot lucra împreună, se pot bucura de experienţe
comune
c. reprezintă zona unde comportamentul nu este cunoscut nici de individ, nici de ceilalţi
d. reprezintă comportamentul cunoscut de către sine, dar ascuns celorlalţi

ANS: B

95. Partea inconştientă a Sinelui conţine:

a. date despre mine şi comportarea mea, cunoscute atât mie, cât şi celorlalţi. nu am probleme cu
aceste aspecte
b. date despre mine, care sunt necunoscute atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi
c. date despre mine, pe care le ştiu numai eu şi sunt necunoscute de ceilalţi
d. date despre mine, pe care ceilalţi le observă, dar pe care eu nu le cunosc

ANS: D

96. factorii semantici care perturbă mai frecvent comunicarea:

a. vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposibilă comunicarea
b. gramatica (greşelile gramaticale vor denatura comunicarea, scăzând relaţia de încredere şi
depreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci când acesta este medicul)
c. sintaxa (construcţiile verbale prea complicate sau după modelele altor limbi, perturbă relaţia de
comunicare
d. conotaţiile emoţionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cu semnificaţie deosebită pentru unul
dintre partenerii comunicării, vor perturba mesajul prin polarizarea atenţiei sau suprasemnificarea
unor fragmente de mesaj)

a. a+b+c+d
b. a+b+c
c. a+b
d. a

ANS: A

97. Modelul biopsihosocial este derivat din:

a. neopsihanaliza americană contemporană
b. psihologia comportamentalistă skinneriană
c. teoria generală a sistemelor
d. teoria grupurilor mici

ANS: C

98. Modelul biopsihosocial al bolii psihice a avut în România un remarcabil susţinător în persoana:

a. profesorului Eduard Pamfil şi a şcolii de psihiatrie de la Timişoara

b. profesorului George Ionescu şi a şcolii de psihiatrie de la Bucureşti
c. profesorului Petre Brânzei şi a şcolii de psihiatrie de la spitalul Socola Iaşi
d. profesorului Mihai Ralea şi a şcolii de psihologie bucureştene

ANS: C

99. “Calităţi Terapeutice Esenţiale” sunt după Carl Rogers:

a. respectul (sau abordarea pozitivă necondiţionată)
b. competenţa şi loialitatea
c. originalitatea (sau congruenţa)
d. empatia

a. a+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. b+d

ANS: A

100. Empatia înseamnă:

a. să înţelegi exact ceea ce spune pacientul şi să îi faci cunoscut faptul că ai înţeles
b. stare emoţională de simpatie sau părere de rău pentru cineva
c. stare asemanatoare cu compasiunea
d. un proces de feed-back

a. b+c
b. a+d
c. b+c+d
d. a+c+d

ANS: B

101. Braţele căzute inerte pe lângă corp semnifică:

a. a respinge sau a nu fi de acord cu ceea ce se spune

b. lipsa speranţei; cererea ajutorului este zadarnică
c. dorinţa de a reprima (suprima) un comentariu făcut
d. un gest defensiv, indicând respingerea, un sentiment de nesiguranţă, sau pur şi simplu o poziţie
confortabilă

ANS: B

102. Modelul Profesor/Student presupune:

a. completa pasivitate a pacientului şi preluarea de către medic a tratamentului

b. dominarea de către medic, al cărui rol este paternalist şi de control. Rolul pacientului este în
mod esenţial unul de dependenţă şi aşteptare
c. egalitate între medic şi pacient. Ambii participanţi au nevoie şi depind de aportul celuilalt
d. adesea o problemă psihologică primară şi de profunzime care are o nevoie emoţională în a
schimba îngrijirea pentru pacient într-o relaţie de împărtăşire mutuală a informaţiilor personale şi a
dragostei

ANS: B

103. Cel mai adesea pacienţii sunt consideraţi ca buni pacienţi dacă:
a. sunt complianţi
b. în general nu-şi schimbă tratamentul
c. sunt emoţional controlaţi
d. au un nivel ridicat de cultură medicală

a. a+c+d
b. b+c+d
c. a+b+c
d. a+b+c+d
ANS: C

104. Pentru sindromul de Burnout se acceptă un tablou clinic minim cu următoarele aspecte:
a. semne şi simptome somatice: cefalee continuă, tulburări gastro-intestinale, astenie,
fatigabilitate
b. depăşirea permanentă a atribuţiilor profesionale cu rezultate neobişnuite în activitate
c. comportamente neobişnuite pentru subiect: iritabilitate, intoleranţă şi incapacitate de a înţelege
sau a fi empatic cu ceilalţi
d. atitudini defensive: rigiditate, negativism, rezistenţă la schimbare

a. a+b
b. b+c+d
c. a+c+d
d. c+d

ANS: C

105. Termenul de orgasm defineşte în psihosexologie

a. o viaţă sexuală regulată cu acte sexuale reuşite

b. momentul în care se produce descărcarea tensiunilor sexuale şi trăirea plăcerii sexuale
c. dorinţa şi interesul constant pentru activitatea sexuală
d. începutul vieţii sexuale la vârsta potrivită cu trăsăturile biologice şi de personalitate ale
subiectului

ANS: B

106. Care din aceste psihoterapii sunt comportamentale (bazate pe teoria condiţionării şi învăţării):
a. condiţionarea operantă (Thorndike şi Skiner)
b. învăţarea socială (Bandura)
c. cognitiv comportamentală (Ellis A., Beck T., Mahoney şi Meichenbaum H.)
d. psihoterapiile rogersiene (Carl Rogers)

a. a+c
b. a+b+c
c. b+c+d
d. a+d
ANS: B

107. Printre contraindicaţiile absolute ale psihoterapiilor sunt menţionate

a. psihozele şi tulburările cognitive grave
b. toxicomaniile cronice
c. perversiunile sexuale grave
d. retardul mintal sever

a. a
b. a+b
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: D

108. Pacienţii sunt mai placebo reactivi (Janowski şi colab.)

a. indiferent de sex, vârstă şi inteligenţă
b. dacă sunt femei
c. dacă au boli intratabile
d. dacă sunt persoane sugestibile

a. a+b+d
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: A

109. Pacienţii sunt mai placebo-nonreactivi dacă sunt (Schindel):

a. rigizi
b. extravertiţi
c. agresivi
d. sugestibili

a. a+b+c
b. a+b+c+d
c. b+c+d
d. a+c+d
ANS: A

110. Indicaþii ale placeboterapiei a

a. cazurile care beneficiază de o relaţie terapeutică dificilă
b. simptomele bolii nu pot fi tratate cu medicamente active
c. situaţii în care se urmăreşte sevrajul unui medicament pentru care s-a instalat o dependenţă
psihică
d. dovedirea bazei funcţionale a unor simptome „zgomotoase” (Piechowiak)

a. a+c+d
b. b+c+d
c. b+c+d
d. a+b+c+d

ANS: B

111. Numerosi factori sunt incriminati în “non-complianþã”. Printre acestia se numãrã:

a. factori legaþi de trãirea bolii si de întelegerea sa intelectualã de cãtre bolnav
b. factori legaþi de relatia medic-bolnav
c. factori legaþi de tipul tratamentului
d. factori legati de anturajul bolnavului

a. b+c+d
b. a+b+c+d
c. a+c
d. b+d

ANS: B

112. Calitãþi prin care medicul influenteazã complianta terapeuticã

a. exponent al puterii sociale
b. specialitatea medicală
c. calităţile de instructor ale medicului
d. calităţile fizice şi armonia psihosomatică

a. b+c+d
b. a+c+d
c. a+c
d. b+c

ANS: C

113. Complianta este influentatã de natura prescriptiilor terapeutice cum ar fi:

a. preţul medicamentelor şi gradul de compensare a acestora
b. complexitatea prescripţiilor terapeutice
c. consecinţele negative asupra bolnavului, disconfort fizic şi/sau psihic
d. eşecul anterior al unor prescripţii terapeutice similare

a. a+b+c+d
b. c+d
c. b+c+d
d. b+d

ANS: C

114. Iatrogenia negativã este reprezentatã de:

a. absenta oricãror efecte negative ale unui demers medical

b. iatrogenia generatã de lipsa informatiilor oferite de medic
c. absenta unor medicamente din tratamentul complex al bolnavului
d. absenta psihoterapiei dintre mijloacele terapeutice cu care este abordat pacientul

ANS: B

115. Care din urmãtoarele propozitii se referã la „normalul ca valoare”:

a. as vrea sã devin normal

b. as vrea sã fiu normal ca si ceilalti, ca toatã lumea
c. as vrea sã fiu mereu normal
d. normal cã as vrea sã fiu sãnãtos

ANS: A

116. Psihologia medicalã este si va rãmâne, atâta timp cât arta medicalã va dãinui:
a. un mijloc de diagnosticare extrem de eficient
b. un factor complementar în terapie
c. fundalul de stabilitate si umanitate în care aceasta îsi desfãsoarã demersul pragmatic
d. o viziune particularã – cea mai adevãratã – în descrierea tablourilor simptomatice

ANS: C

117. Printre subiectele majore în studiul psihologiei medicale se numãrã:

a. psihologia socialã
b. psihologia dezvoltãrii
c. psihologia sportului si dezvoltãrii corporale
d. diferentele individuale

a. a+b+d
b. c+d
c. a+b
d. a+b+c

ANS: A

118. Printre domeniile din care psihologia medicalã îsi extrage datele se numãrã:
a. ancheta socialã
b. tehnici experimentale
c. observare comportamentalã
d. convorbirea de la om la om

a. b+c+d
b. b+c
c. a+d
d. a+b+c+d

ANS: D

119. Psihologia medicalã se dezvoltã din întrepãtrunderea cu alte domenii de cunoastere si

cercetare cum ar fi:
a. Psihopatologia
b. psihologia holisticã si antropologia
c. psihanaliza si psihologia dinamicã
d. psihologia jocului

a. a+b+d
b. a+b+c+d
c. b+d
d. a+b+c

ANS: D

120. Psihologia medicalã se dezvoltã din întrepãtrunderea cu alte domenii de cunoastere si

cercetare cum ar fi:
a. cronobiologia
b. epidemiologia si analiza statisticã comparatã
c. sociologia
d. psihologia experimentalã si neurofiziologia

a. b+c
b. a+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d

ANS: C

121. Tulburãrile somatoforme diferã de simptomele psihice consecutive unei afecþiuni medicale
prin aceea cã:

a. se referã doar la anumite organe cu valoare simbolicã pentru pacient în special cele genitale
b. nu existã nici o situaþie medicalã care sã poatã fi consideratã ca pe deplin responsabilã pentru
simptomele somatice
c. sunt mai zgomotoase si creazã o stare de panicã pacientului
d. apar si dispar în functie de buna dispozitie pe care subiectul o are

ANS: B

122. Dupã Ionescu G (1995) anormalitatea se referã la:

a. Conduite
b. Comportamente
c. atitudini
d. procese de dezvoltare

a. a+c
b. a+b
c. c+d
d. a+b+c+d

ANS: B

123. Manifestarea stãrii de sãnãtate ar fi:

a. existenþa unei judecãti si a unei viziuni realist-logice asupra lumii
b. existenþa unei discipline psihologice si sociale
c. bucuria de a trãi
d. existenta echilibrului introversie-extroversie

a. a
b. a+b
c. a+b+c
d. a+b+c+d

ANS: D

124. Freud S afirma despre normalitate:

a. conceptul de normalitate nu poate fi înteles decât prin sistemul de valori al unei colectivitãti
b. normalitatea e ceea ce majoritatea considerã cã trebuie sã fie, nu neapãrat lucrul cel mai bun si
nici mãcar cel mai logic, ci ceea ce s-a adaptat dorintei colective
c. un Ego normal este ca si normalitatea în general, o fictiune idealã
d. societatea este cea care hotãrãste dacã un om este normal sau anormal

ANS: C

125. Oricât ar pãrea de neobisnuit, se poate spune cã:

a. nu existã valori generale acceptate simultan de toti membrii unei societãti
b. nu existã valori generale acceptate de toate societãtile care îsi desfãsoarã existenta la un
moment dat
c. existã valori particulare care sunt recunoscute ca normale dupã negocieri între grupuri de state
d. valorile religioase sunt atât de diferite încât nu pot fi niciodatã considerate ca normale
a. a+b
b. a+d
c. b+c+d
d. a+b+c+d

ANS: A

126. Refuzul de a circumscrie normalul si patologicul ar putea conduce la transformarea câmpului

practicii medicale si psihiatrice:
a. într-o zonã fãrã limite
b. într-o eventualã armã în favoarea unei institutii sau a unei puteri
c. într-un câmp de bãtãlie fãrã învinsi sau învingãtori
d. într-un labirint de presupuneri în care diagnosticul sã rãmânã o utopie

a. a+b
b. b+d
c. c+d
d. a+c+d

ANS: A

127. Regresia este una dintre inadecvãrile adaptative deoarece:

a. subiectul se comportã ca o persoanã care trãieste doar în trecut

b. subiectul este regresat afectiv, nu îsi poate modula trãirile la nivelul vârstei pe care o are
c. subiectul renuntã la adaptarea la nivelul de solicitare cerut, pentru a coborî cãtre unul mult mai
redus
d. subiectul se comportã ca un regresat mintal si adoptã numai conduite gresite

ANS: C

128. În opinia lui Zaguri D cea mai fecundã perspectivã în stabilirea unui diagnostic este:

a. confrunta cu o normã externã care stabileste clar ce este normal si ce este patologic
b. a face un bilant al trãsãturilor si atitudinilor normale ale individului si cele anormale si dacã
acesta este negativ a declara starea de boalã
c. a trece în revistã toate trãsãturile psihologice si a stabili atunci când este cazul configuratiile
patologice
d. a compara individul cu el însusi în logica conduitelor sale, contradictiilor si conflictelor sale, în
alegerile sale, în propriile sale norme

ANS: D

129. Dificultãtile cele mai importante în raport cu dezideratul detectãrii unei norme a sãnãtãtii
mintale sunt:
a. tripla ipostaziere si dimensionarea contradictorie fiintei umane în corporalitate, psihic si
socialitate
b. aparitia unor situatii generate de dezvoltarea tehnicã si industrialã care creazã situatii noi în
care este greu de spus ce este normal si ce este patologic
c. terapia disfunctiilor de expresie corporalã sã fie guvernatã de legile naturii si prin procedee
subsumate acestora, în timp ce disfunctiile vietii psihice si, mai ales cele ale relationãrii sociale, sã
fie depãsite prin raportarea la normativitate si prin recuperarea indivizilor în suferintã în interiorul
normei
d. istoricitatea normelor

a. b+c+d
b. a+c+d
c. a+b+c+d
d. a+d

ANS: B