CAMIL PETRESCU

(fișă biografică)

I. DATE BIOGRAFICE ESENȚIALE (NAȘTERE, DECES)

1894 S-a născut scriitorul, fiul lui Camil Petrescu (decedat înainte de nașterea sa) și al Anei Keller
9 aprilie Petrescu.
București A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor.
1957
14 mai Se stinge din viață, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
București
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul ” Versuri. Ideea. Ciclul morții”, care are
ca moto: ”Jocul ideilor e jocul ielelor”: ”Dar eu,/Eu am văzut idei.../(...)/Eu sunt dintre acei/Cu ochi halucinați și
mistuiți lăuntric,/Cu sufletul mărit/Căci am văzut idei.
Concepția despre roman este similară aceleia a lui Proust, adept al autenticității: ”Să nu
descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce
gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Din mine însumi eu nu pot
ieși… Orice aș face eu nu pot descrie decât propriile mele senzații, propriile mele imagini.
Eu nu pot vorbi onest decît la persoana intâi.”

II. STUDII ȘI PROFESII

1897-1905 Urmează școala primară din cartierul Obor, fiind coleg cu actrița Aura Buzescu.
București
1906-1909 Urmează gimnaziul la Liceul Sf Sava, fiind bursier. Este membru al cenaclului școlii.
București
1909-1913 Urmează cursurile liceale la Liceul Gheorghe Lazăr.
București
1913-1916 Se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere de la Universitatea din București. Își ia licența cu
București magna cum laude.
1914 Lupta pentru înființarea Operei Romane, al carei program a fost întocmit chiar de către el. Rezultatele
București se vor vedea abia spre sfârșitul anului, când va avea loc premiera spectacolului ”Tosca” de Puccini.
1915-1916 Se înscrie ca plutonier Tir în regimentul 6 Mihai Viteazul. Reușește sa absolve Școala de Ofițeri cu
gradul de sublocotenent.
1916-1918 Participă ca sublocotenent la Primul Război Mondial, experiența trăită fiind proiectată în romanul
”Ultima noapte de dregoste, întâia noapte de război”.
Îm 1916 e rănit pe front. După ce este tratat într-un spital militar, revine în linia întâi, căzând
prizonier la unguri.
În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga
viață, după cum își notează în ”Jurnal”: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie
să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…) Sunt exclus de la toate
posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care
alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămân vecinic absent“.
1918 Este eliberat din lagărulmaghiar de la Sopronyek în care fusese închis, revenind la București.
București Colaborează la revista ”Cronica” (A de Herz).
Este suplinitor la Liceul Gheorghe Lazăr.
1919 Este redactor-șef la ziarul ”Banatul”, de unde demisionează după un an din cauza neînțelegerilor cu
Timișoara directorul.
1920 Participă la ședințele cenaclului literar ”Sburătorul” (Eugen Lovinescu).
Editează la Timișoara revista ”Limba română” (apar 13 numere).
Înființează ziarul ”Țara”.
1922 I se acordă Premiul Teatrului Național.
1923 Începe colaborarea cu ziarul ”România”.
Este cronicar dramatic la cotidianul ”Argus”.
1926-1927 Direcția cinematografică Timișoara îl numește inspector pe cinematografe.
Începe colaborarea cu revista ”Viața literară” (G. Murnu).
1930 Este împroprietărit cu 5 iugăre de pământ în lcoalitatea Bulgăraș (Timiș), ca participant la război.
Este declarat invalid de război, beneficiind de toate drepturile legale.
1934 Este primit în Sindicatul Ziariștilor Profesioniști.
București
1936 Este desemnat vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici Români.
1937 Îi apare lucrarea de doctorat: ”Modalitatea estetică a teatrului” (i se acordă titlul magna cum
laude).

1939 Este numit director al Teatrului Național din București (10 luni).
București I se acordă Premiul Național pentru Literatura Dramatică Românească.
1944 Este bombardat imobilul în care locuiește scriitorul.
1947 Se căsătorește cu actrița Eugenia Marian (are 2 copii).
1948 Este ales membru titular al Academiei Române.
1955 Își cumpără casă pe Aleea Gaillac, azi Camil Petrescu.
București

III. OPERE PUBLICATE

IV.
1914 Debutează în revista ”Facla”, cu articolul ”Femeile și fetele de azi” (sub pseudonimul Radu D).
București
1923 Publică volumul de versuri ”Versuri. Ideea. Ciclul morții”
București
1930 Îi apare romanul ”Ultima nopate de dragoste, întâia noapte de război”.
1933 Îi apare romanul ”Patul lui Procust”.
1936 Îi apare volumul de eseuri ”Teze și antiteze”. Aici este inclus studiul ”Noua structură și opera lui
Marcel Proust”, în care își expune concepția despre roman.