Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1894-1957
Biografie
Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier,
dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului
tradițional și rămîne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului
modern.
S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil și al Anei
Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doica din
mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfîntul
Sava" și la Liceul "Gheorghe Lazăr" din București. Rezultatele bune la
învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile
Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București,unde își ia cu
brio licența, cu calificativul "magna cum laude". Devine mai apoi profesor
de liceu la Timișoara.
Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată "Modalitatea
estetică a teatrului".
A publicat un studiu în lucrarea "Istoria filosofiei", legat de un câmp nou,
fenomenologia în opera lui Husserl.
Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub
pseudonimul „Raul D”.
Experiența războiului
Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la primul război mondial, iar
experiența trăită acum se regăsește în romanul "Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război" (1930). În 1916, e mobilizat și
pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar,
ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui
bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va
marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: "Surzenia m-a
epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi
ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus
de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să
cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un
volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic
absent".În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.
Experienta razboiului ii va furniza o parte din materia romanului
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930). Tot in
aceasta perioada concepe si redacteaza dramele Jocul ielelor (1916 -
1919) si Act venetian (1919).
“La ora 18.30 am fost atacati din
front si din spate, căci inamicul
pătrunsese complet la stânga
noastră. După o scurtă si violentă
luptă de mitraliere aruncând
grenade - culcati în pâlnii de obuze.
Am aruncat cu două grenade pe care
le-am găsit la îndemână si apoi am
vrut să fug înapoia crestei întelegând
că pozitia e pierdută.
Am fost întâmpinat de un alt grup
tot cu grenade - care urca la deal.
Am fost fugărit până într-un
bordei - căci nu mai aveam nici o
armă la mine - unde era să fiu
omorât dacă nu ieseam încercând
din nou să fug. Am fost prins. ”
Viața după război
Reintors la Bucuresti, este un timp membru al cenaclului
„Sburatorul", publica in diferite reviste literare ale epocii,
intemeiaza si conduce reviste: „Saptamana muncii intelectuale si
artistice" (1924) si „Cetatea literara" (1925 - 1926) iar in 1933
publica celebrul roman “Patul lui Procust”.
Se dedica apoi, timp indelung, unor studii filosofice. Intre 1934 -
1947 este, cu intermitente, redactor la „Revista Fundatiilor
Regale", in 1939 este numit director al Teatrului National.
Din 1948 este membru al Academiei Romane.
Moare la 14 mai 1957,la varsta de 63 de ani, la Bucureşti.
Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae
Bălcescu Un om între oameni rămâne neterminat. Ion
Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept "o
întreprindere jalnică". Motivul este simplu, Camil Petrescu
a îmbrățișat principiile realismului socialist și a devenit
unul dintre cîntăreții noului regim comunist.
Opera literara
Studii Poezie
Teze și antiteze (1936), eseuri Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)
Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza Un luminiș pentru Kicsikem (1925)
de doctorat Transcendentalia (1931),
Husserl – cu o introducere în filozofia Din versurile lui Ladima (1932)
fenomenologică, un capitol din Istoria
filosofiei moderne (1938) Dramaturgie
Doctrina substanței 1940, editată integral Jocul ielelor (1918)
postum în 1988, Act venețian (1918-1946)
Romane Suflete tari (1921)
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de Danton (1924-1925)
război (1930) Mioara (1926)
Patul lui Procust (1933) Mitică Popescu (1925-1926)
Un om între oameni (1953 - 1957, neterminat) Dona Diana (1938)
Nuvele Iată femeia pe care o iubesc (1943)
Turnul de fildeș (1950) Prof. dr. Omu vindecă de
Moartea pescărușului (1950) dragoste (1946)
Mănușile (1950) Bălcescu (1948)
Cei care plătesc cu viața (1950) Caragiale în vremea lui (1955)
Un episod... (1957)
1933
1930
“Versuri”-1923