Piramidalul si extrapiramidalul (dr.

Stanescu)
Calea motorie = un ansamblu de circuite neuronale oligo- si polisinaptice care servesc activitatea
neuronala.

Exista sistem somato-motor si viscero-motor.

Sistemul piramidal
= caile piramidale care controleaza segmentul de executie al actului motor voluntar.

Motilitatea voluntara reprezinta forma superioara de miscare, apartinand sistemului motricitatii

idio-kinetice (sistemul superior de control al miscarii de ansamblu).

Sistemul extrapiramidal
= un ansamblu de tracturi, de nuclei si de circuite de feed-back care controleaza miscarea semi-
automata, stereotipiile, automatismele care insotesc un act motor voluntar.

Este forma primitiva a miscarii, apartinand sistemului motricitatii holokinetice.

Sistemul piramidal
In alc sa intra 2 tracturi: cortico-spinal (piramidal direct si incrucisat) si cortico-geniculat.

Caracteristic: exista doar 2 neuroni, este o cale oligosinaptica, impulsul trebuie transmis rapid.
Neuronul motor central (din scoarta cerebrala) si neuronul periferic.

Tracturile cortico-spinale: neuronul perif este in cornul anterior medular (alfa si gamma),
respectiv nucleii motori din TC (corticonuclear).

Neuronul motor perferic a fost numit calea motorie finala comuna Sherrington (?), cu informatii
atat de pe piramidal cat si extrapiramidal.

Trasaturi generale ale tracturilor piramidale: au orig pe scoarta si trec prin piramidele pontine +
bulbare. Celelalte tracturi trec in afara acestor piramide, ajung pe motoneuronii alfa prin care este
controlata musculatura striata a extremitatilor.

Originea cailor piramidale este in diferite arii ale scoartei, majoritatea au origine in ariile motorii
(in primul rand din campul 4 Brodmann din girul precentral, sau din campul 6 Brodmann, aria
premotorie; aria motorie suplimentara: girul frontal medial de pe fata mediala a emisferelor cerebrale,
dar si din arii senzitive, campurile 3,1,2 Brodmann; campurile 43,44,45 Brodmann, aria somestezica II).
Aprox 1 milion de fibre impartite dupa mai multe criterii:

Dupa origine: 60% din fibre provin din arii motorii si <40% din arii senzitive.

Dupa mielinizare: 70% sunt mielinice, <30% sunt amielinice.

Dupa grosime: 90% din fibre sunt subtiri, 10% groase. Ff subtiri au diametrul intre 1 si 4 microni.
Groase se impart in medii (5-7%, 5-10 microni) si foarte groase (axonii celulelor gigantice Betz, au 11-20
microni grosime, se gasesc doar in aria motorie principala, in campul 4 Brodmann. Sunt cele mai groase
fibre, cu viteza cea mai mare de conducere).
 De la origine, fibrele coboara la nivelul cercului oval Flechsig si apoi se regasesc in bratul
posterior al capsulei albe interne, in portiunea talamo-ventriculara, la nivelul careia fibrele au o somato-
topie particulara (cele destinate membrului superior sunt dispuse anterior; la mijloc sunt fibrele care
deservesc musculatura trunchiului si posterior sunt cele care deservesc membrul inferior).

La nivelul genunchiului capsulei trece tractul cortico-geniculat (de aici vine numele).

La nivelul ariei motorii principale exista homunculusul motor. O reprezentare distorsionata a

corpului in functie de numarul de unitati motorii in fiecare muschi.

Dupa ce trec prin capsula, fibrele se indreapta spre TC, ocupand 3/5 mijlocii din picioarele
pedunculilor cerebrali, 1/5 mediala este a tractului cortico-nuclear iar 1/5 laterala a fibrelor parieto-
temporo-occipitale Turk-Meinert. Fibrele se torsioneaza aici, schimbandu-se somato-topia. Cele care
erau anterior devin mediale. In portiunea superioara a puntii, somato-topia se pastreaza, fibrele se
amesteca printre celelalte fibre ale puntii (majoritatea = ponto-cerebeloasae).

La nivelul puntii trec in profunzimea piramidelor pontine si la fel la bulb. In 1/3 …a bulbului, 70%
din fibre se decuseaza => incrucisare. Cele aflate medial se decuseaza primele (in port superioara a
decusatiei piramidele), cele de la mijloc in portiunea mijlocie si ultimele in portiunea inferioara. 30%
raman nedecusate. Cele care se decuseaza coboara in maduva in funiculul lateral => cortico-spinal
lateral. Din nou exista o somato-topie. Acest fascicul este dispus medial de spino-cerebelosul dorsal,
este, deci aflat mai central.

Devine din ce in ce mai subtire spre partea inferioara a maduvei, in portiunea inferioara a MS
este aflat in vecinatatea periferiei MS (nu exista spino-cerebelos dorsal) => aici este mai usor lezat in
traumatisme. Fibrele tractului cortico-spinal se termina pe neuronii din lama VI si VII Rexed si, prin
intermediul acestor interneuroni influenteaza motoneuronul alfa ce va controla musculatura flexoare a
membrelor. Exceptie fac axonii Betz care se termina direct pe motoneuronii alfa.

Fibrele fascicolului piramidal direct (cortico-spinal anterior) se decuseaza segmentar la nivelul

maduvei, trecand prin comisura alba anterioara si ajungand sa influenteze neuronii din cornul anterior
opus (nucleii ventro-medial si dorso-medial, lama IX). Acesti neuroni isi trimit axonii prin radacina
anterioara a nervului si apoi iau calea ramurilor. Din nc ventromedial, ff trec in ramura dorsala a nervului
spinal si se distribuie musculaturii proprii, din dorsomedial trec prin rr laterala si se distribuie
musculaturii trunchiului.

Exista si 5-10% din fibre care sunt real nedecusate, care coboara prin fibrele fascicolului olivo-
spinal.

Lezarea neuronului motor central => sdr neuronului motor central, cu paralizie rigida si
exagerarea reflexelor osteo-tendinoase. Sdr neuronului motor periferic => paralizie flasca.

(?)
Origine in arii motorii mai restranse (campul 4 Brodmann si aria somestezica 1), din scoarta
coboara tot prin centrul ovalului si apoi prin genunchiul capsulei albe interne, apoi ocupa 1/5 mediala a
picioarelor pedunculilor cerebrali si, de la acest nivel, fibrele se distribuie nucleilor motori din trunchi.
Un contingent din aceste fibre se distribuie si nucleilor motori din trunchi (gracilis, cuneat, tr solitar, nc
tractului spinal al trigemenului, dar si formatiei reticulate).
Extrapir
Ansamblu de nuclei, fibre si circuite de feed-back care controleaza motilitatea automata,
stereotipiile care insotesc actele motorii voluntare. Aceasta motilitate semi-automata reprezinta forma
primitiva de miscare. Toata activitatea acestui sistem are legatura cu 3 formatiuni: scoarta cerebrala,
nucleii bazali si formatia reticulata. Scoarta controleaza toate struct sistemului extrapiramidal cu
exceptia nucleilor vestibulari.

Structurile implicate in controlul extrapiramidal:

1. Scoarta
2. Nucleii bazali
3. Talamusul
4. Nucleul subtalamic Luys
5. Nucleul rosu
6. Substanta neagra
7. Nucleii vestibulari
8. Oliva bulbara
9. Formatia reticulata
10. Cerebelul

Tracturi:

1. Rubro-spinal
2. Tecto-spinal (de la CCS)
3. Nigro-spinal
4. Vestibulo-spinale medial si lateral
5. Reticulo-spinalele medial si lateral
6. Olivo-spinalele
7. FLM (prin el coboara in MS o serie de tracturi extrapiramidale)
8. Interstitio-spinalele (de la nc interstitial Cajal)
9. Cerebelo-spinalele dinamice

Circuite prin care intervine in controlul motilitatii stereotipe:

1. Cortico-strio-pallido-talamo-cortical
2. Nigro-strio-nigral
3. Strio-pallido-intralamino-striat
4. Strio-pallido-reticulo-striat
5. Pallido-subtalamo-pallidal

Scoarta este cel mai important centru. Ariile implicate in controlul acestui sistem: campul 4
Brodmann, campul 6, 8; arii senzitive 3,1,2 si 5; campul 19 (aria peristriata).

Scoarta participa prin cicuitele cu nucleii bazali, reprezentati de nucleul caudat, globus pallidus.

Globus pallidus: paleostriat si neostriat. Paleostriatul = formatiunea extrapiramidala care

controleaza formatiunea sistemului extrapir, functionand sub actiunea inhibitorie permanenta a
neostriatului. Impreuna cu substanta neagra, striatul realizeaza niste circuite functionale de feed-back
prin care dopamina este transporata in striat. Cel mai bine au fost studiate aceste roluri studiind
pacientii la care au fost lezate aceste structuri.

Controleaza miscarile de extensie anti-gravitationala necesare mersului, controleaza tonusul

muscular necesar mersului, amplitudinea si cursivitatea actului motor voluntar. In lipsa dopaminei
neuronul alfa este stimulat continuu => tremor intentional + tremor permanent.

Extrapir intervine si in programarea actului motor voluntar. In afara de Parkinson mai exista si
alte miscari de tip coreo-atetozice sau boala Huntington etc.

O alta structura implicata este talamusul prin nucleii motori (ventrali anterior si lateral si
centromedial), pirmeste aferenta de scoarta si trimite aferente catre striat si substanta neagra.

Nucleul subtalamic Luys primeste de la scoarta (ariile 4 si 6) si trimite spre oliva, formatia
reticulata si globus pallidus. Lezarea nucleului Luys determina hemibalismul (miscari bruste si extrem de
ample).

Nucleul rosu are 2 portiuni: paleorubrum si neorubrum. Primeste afrente de la scoarta, de la

paleocerebel. Eferente: neorubro-olivar, rubro-reticulat (se continua cu reticulospinale), rubro-spinal.

Substanta neagra: pars compacta (bogata in neuroni ce secreta dopamina si este portiunea
posterioara), pars reticulata (fibre in retea care secreta substanta P si serotonina).

Nucleii vestibulari: singura structura necontrolata de scoarta. Aferente de la cerebel si eferente

(fasc vestibulo-spinale).

Formatia reticulata: este conectata cu toti centrii. Eferente: info nespecifica care mentine
tonusul cortexului.

Oliva bulbara: nucleul motor al bulbului care face parte din sistemul extrapiramidal. Singura
structura a sistemului extrapiramidal care nu trimite aferente spre oliva este substanta neagra.
Aferentele ajung aici prin TCT => amiculum olivei. Pleaca de aici olivo-spinalul.