1

Imunologie Curs 11

Ultima data am discutat asa: RI celular (asta inseamna ca am discuat despre LT -

caracteristicile lor, activarea lor, moleculelor lor efectoare, mecanismele efectoare; despre NK –
apararea antivirala).
Astazi incepem sa discutam despre RIU si obiectivele pentru ziua de astazi sunt:
-caracteristicile LB
-tipurile majore de LB
-activarea LB
-detalierea raspunsului la antigenele T-independente si dependente

Celulele efectoare ale RIU sunt plasmocitele. Moleculele efectoare ale RIU sunt Ac.
Ca sa ajungem la plasmocite, avem nevoie sa activam LB naive. Activarea limfocitelor
naive antigen-specifice nu se realizeaza chiar atat de usor. Cand aveam nevoie sa activam LT
naive era necesar sa primeasca semnale costimulatorii de la LTh. Si LB naive se gasesc in
aceeasi situatie. Vor avea nevoie sa primeasca semnale costimulatorii fie de LTh (atunci cand
vor avea de-a face cu antigene T-dependente), fie de la antigenele / structurile antigenice
atunci cand vom avea de-a face cu Ag T-independete.

Limfocitele B

Limfocitele B fac parte din limfocitele mici, deoarece au diametrul cuprins intre 6-9 μm.
Au originea, la fel ca si celelalte limfocite (fie ele mici, fie ele mari) dintr-un progenitor
limfoid comun, in maduva osoasa hematogena. Maturizarea limfocitelor B, spre deosebire de a
LT, se realizeaza tot in maduva osoasa hematogena. In urma obtinerii imunocompententei, ele
vor fi eliberate in circulatie, unde vor recircula intre organele limfoide secundare si tesuturi (mai
exact, in mucoase, la portile de intrare, in special in tractul respirator si tractul gastro-
intestinal).
Au o durata de viata scazuta, au o rata de recirculare scazuta.

Dpdv morfologic, fenotipul LB este caracterizat de prezenta moleculelor CD19. Acestea

sunt specifice pentru LB. La nivelul LB o sa gasim si CD45, dar acestea se gasesc si pe LT
(unde aveau rol accesor in activarea acestora).

LB se gasesc in populatia periferica intr-o porportie de 15-20%. Aceasta populatie

limfocitara nu e omogena.
 2

Tipurile majore de LB:

a)LB1 (embrionare)

Au fost descrise in ultimii 20 de ani mai intens. Se numesc B1 pentru ca ele apar
primele, fiind produse la nivelul ficatului embrionar incepand cu sapt. 8 de viata intrauterina.
Aceste limfocite au caracteristici particulare, care le fac sa fie de fapt o veriga de
legatura intre celulele imunitatii innascute si cele ale imunitatii adaptate datorita structurii
receptorilor lor (BCR = receptorii specifici pentru celulele B).

Care sunt caracteristicile care ar putea sa le confere calitati care sa le includa in ambele
tipuri de aparare? Ce facea diferenta intre celulele imunitatii innascute si celulele imunitatii
adaptate? Cele ale imunitatii adaptate sunt antigen-specifice. Si acestea au receptori pentru
celule B (//cred ca vrea sa zica ca LB1 au BCR si apoi zice despre BCR-ul lor//), diferenta este
ca sunt structural si functional asemanatoare cu receptorii pentru PAMPs. Au diversitate
limitata. Vor recunoaste anumite pattern-uri moleculare. Aceasta inseamna ca exista si niste
consecinte.

Avantajele sunt:
-nu necesita un timp atat de lung pentru activare
-nu necesita contributia LTh pentru activare

Dezavantajele sunt:
-recunoasterea este limitata: recunosc doar anumite structuri caracteristice
microbiene, de obicei mucopolizaharide (MPZ), deci vor recunoaste Ag T-independente

Structura receptorilor lor (BCR) este de tip IgM. Datorita acestor caracteristici
structurale, ele vor fi capabile sa sintetizeze si sa secrete Ac naturali. Ac naturali sunt Ac care
observa in organism in lipsa unei stimulari antigenice cunoscute. De exemplu, Ac impotriva Ag A
si B din sistemul AB0.

Am spus ca sunt localizate la nivelul mucoaselor de la portile de intrare, in special de la

nivelul tractului respirator si tractului gastro-intestinal.
Inlocuirea lor se realizeaza prin diviziune mitotica in periferie.

Aceste limfocite au o importanta deosebita in apararea organismului, aceasta importanta

a fost demonstrata si prin studiile recente care au aratat ca joaca un rol important in medierea
bolilor autoimune si a unora dintre bolile care prezinta dereglari ale RI. De asemnea, s-a
observat ca LB1 sunt raspunzatoare pentru aproximativ jumatate din productia de IgA.
 3

b)LB2 (conventionale)

Sunt caracterizate prin faptul ca BCR-ul are o structura variabila, care ii asigura
capacitatea de recunoastere a unui numar teoretic infinit de structuri antigenice. Asta inseamna
ca pentru activarea LB2 naive este necesara costimularea provenita de la LTh. In urma
stimularii antigenice se va produce activarea LB2, maturizarea si proliferarea lor, consecinta
fiind productia de Ac specifici pentru Ag care a declansat raspunsul. Evident ca tipul de Ag
recunoscut va Ag T-depndendent.

Este de remarcat ca aceste limfocite sunt capabile sa schimbe izotipul Ac. LB1 produc, in
mare parte, IgM si IgA, dar nu au o capacitate prea mare de switch izotipic. LB1, spre deosebire
de B2, nu au memorie. LB2 au memore, deci reprezinta celulele efectoare pentru RIU secundar.
Inlocuirea LB2 se face pe seama precursorilor medulari.
Localizarea lor este in organele limfoide secundare (ariile B-dependente) si in tesuturi,
intr-o permanenta recirculare.

Nici LB2 nu sunt de un singur fel. In functie de localizare si caracteristici o sa avem:

-LB2 foliculare
-LB2 marginale

Nu numai localizarea lor le diferentiaza, ci si caracteristicile structurale si functionale.

LB2 marginale au caracteristici comune cu LB1, in sensul ca nu au repertoriul receptorial

infinit. Este ceva mai limtat, nu atat ca la B1, dar nu atat ca la B2 (//probabil vrea sa zica ca e
mai putin limitat ca la B1, dar mai limitat ca la restul B2-urilor, ca si astea marginale sunt tot
B2//). Asta inseamna ca ele pot sa fie stimulate atat de Ag T-dependente, cat si de Ag T-
independente.

Recapitulare - caracteristicile tipurilor majore de LB:

-LB1 apar in perioada embrionara, incepand cu sapt. 8, spre deosebire de cele
conventionale care apar postnatal, perinatal
-localizare: LB1 in mucoase (tract respirator + intestinal), iar LB2 in tesuturi si organele
limfoide secundare (in zonele T-dependente)
-diversitatea tipului de receptori (BCR): este redusa la LB1, este teoretic infinita la LB2,
in special la cele folicualre
-tipul de antigene recunoscute: LB1 recunosc Ag T-independente, spre deosebire de LB2
care recunosc Ag T-dependente, cu mentiunea ca LB2 marginale recunosc si T-independente
-tipul dominant de izotip pe LB naive: LB1 au IgM, LB2 au IgG
-LB1 nu sunt caracterizate printr-o posibilitate larga de switch izotipic, spre deosebire de
LB2 care au resurse sa realizeze switch-ul izotipic.
-LB1 nu necesita interventia LTh, spre deosebire de LB2
 4

-inlocuirea in periferie este la LB1 prin mitoza, la LB2 prin precursori medulari
LB se formeaza in maduva osoasa hematogena.
Spre deosebire de LT se maturizeza (=parcurgerea diverselor etape in care se realizeaza
sinteza lanturilor din structura BCR-ului) tot in maduva; diversele etape (pre-pro-limfocit, pro-
limfocit etc.) poarta denumirea si de fractii medulare.
Tot la nivelul maduvei se realizeaza ulterior si selectia limfocitelor imunocompetente
(asta se refera la faptul ca pastram si vom elibera in circulatie doar limfocitele care fac
discriminarea intre self si non-self si nu distrug self-ul).
Intr-un final sunt eliberate in circulatie si vor recircula intre organele limfoide secundare
si tesuturi. Ne aducem aminte ca si LT faceau aceleasi lucruri (stationau in organele limfoide
secundare, in zonele T-dependente).

Organele limfoide secundare

a)Splina:

Este formata din pulpa rosie (care este implicata in distrugerea hematiilor si
fragmentarea megatrombocitelor) si pulpa alba (care este organziata sub forma de populatii
limfocitare distribuite in jurul unor arteriole.
Avem dinspre interior spre exterior:
-arteriola centrala
-stratul periarteriolar limfoid intern – aici sunt localizate in mod difuz, relativ
omogen, LT
-stratul periarteriolar limfoid extern in care avem LB ce sunt organizate in
gramezi sau foliculi
-stratul din jurul sinusului marginal care este caracterizat printr-o lipsa de
omogenitate celulara, aici fiind prezente LB2 marginale si macrofage).

Functiile splinei:
-este locul de declansare atat al RIC, cat si al RIU deoarece aici se realizeaza
recunoasterea Ag (fiecare in zona sa)
-in ceea ce priveste RIU, aici se realizeaza complet maturizarea si activarea completa a
LB care recunosc Ag T-dependete.

Raspunsul fata de Ag T-dependente este similar cu cel al LT. Care erau pasii? In
principiu, ar presupune ca la nivelul acesta ar ajunge APC-ul care capteaza, prelucreaza si
prezinta in acest loc determinantii antigenici impreuna cu MHC. Are loc o etapa de
recunoastere, se incepe activarea limfocitului, ajunge in stare de limfoblast, dupa care are
nevoie de stimuli din partea LTh, care si el trebuie sa parcurga aceleasi etape si o sa avem o
cooperare intre limfoblastul T si limfoblastul B, cand vor transmite de la unul la altul stimuli
coactivatori, vor parcurge etapele si in final vom obtine celulele efectoare de ambele tipuri.
 5

Ganglionii limfatici:

Structura:
-capsula
-cortex in care o sa avem LB
-paracortex in care o sa avem preponderent LT
-zona medulara care este neomogena – avem toate felurile de celule.

Cooperarea dintre LB si LT se va face la limita dintre cortex si paracortex.

Functiile imunologice sunt aceleasi:

-declansarea RIU si RIC
-desfasurarea RIU (etapa de activare completa a LB in RIU pentru Ag T-dependente)

Raspunsul imun umoral:

Etapele de parcurs pentru obtinerea unu RIU – dupa patrunderea Ag o sa avem 2 variante:
-ori avem Ag care sunt preluate de APC, le prelucreaza, transporta si prezinta Ag in zona
T-dependenta, respectiv in zona B-dependenta catre LT, respectiv B naive. In urma
recunoasterii specifice de catre anumiti reprezentanti ai unor clone celulare se va declansa
activarea limfocitelor specifice (LB sau LT), parcurgerea etapelor initiale, ajungerea la stadiul de
limfoblast si apoi cooperarea
-pe de alta parte, trebuie sa tinem cont ca LB sunt capabile sa recunoasca nu numai
determinanti antigenici; ele sunt capabile sa recunoasca si Ag solubile

Dpdv imunologic, tipurile de Ag recunoscute de catre LB:

1.T-independente: de 2 tipuri
2.T-dependente: un singur tip

Ag T-dependente:
In principiu Ag T-dependente sunt cele care au o structura proteica si au mai multe
tipuri de determinanti antigenici. Asta inseamna ca ele au nevoie, pentru a declansa un RI, de a
fi procesate si prezentate. Daca au nevoie de asta inseamna ca au nevoie si de prezenta
semnalelor costimulatorii de la LTh.
Declanseaza atat RIC, cat si RIU.
Determina productia de Ac, in special IgG, dar se pot produce si IgM si IgA.
 6

T-independente:
Au o strucutra de obicei polizaharidica, au un tip unic de determinant antigenic care se
repeta. Nu necesita prezenta de semnale costimulatorii de la LTh.
Pot declansa exclusiv RIU. De obicei, productia este de IgM.

La randul lor, sunt de 2 categorii:

a)T1-independente
Sunt determinanti antigenici conformationali. Ei pot fi recunoscuti de receptori diferiti de
BCR-urile specifice, deci pot fi recunoscuti de TLR sau de BCR-urile acelea cu diversitate
limitata, in special cei de pe celulele LB1.
Acestia sunt considerati activatori policlonali.
Ca urmare a activarii, vor declansa diviziuni mitotice in celula pe care au activat-o.
Se mai numesc mitogeni ai LB.

b)T2-independente

Difera dpdv al structurii, care poate fi liniara (important este sa fie repetitiva, la o
distanta convenabila fata de repartitia BCR-urilor pe suprafata LB). Asta inseamna ca ele vor fi
recunoscute de BCR-uri specifice, sunt activatori monoclonali (fiind recunoscute de BCR
specifice, fiecare BCR aflandu-se pe reprezentantul unei clone), au o aviditate ??? eu-00:24:30
mare.
Sunt T-independente, deci nu au nevoie de LTh, deci ating necesarul de stimulare prin
activarea mai multor receptori BCR prin atingerea unui prag (prin cross-linkarea semnalului).

Astfel, LB, in functie de tipul lor de receptori, pot sa recunoasca 3 categorii de antigene,
deci raspund in feluri diferite.

Receptorii LB

1.Receptori de recunoastere antigenica

-BCR – receptori specifici pentru determinantii antigenici
-TLR – receptori nespecifici; pe LB sunt exprimati TLR 5 (?? cred ca asta a zis; eu-
00:25:45) care recuoaste flagelina

2.Receptori accesori in activarea LB

-CD21 (receptorul de tip 2 pentru complement) – va lega fragmentul C3d rezultat
in urma activarii complementului, acest fragment C3d trebuie sa fie legat de o structura expusa
pe un microb corpuscular; acest receptor, datorita structurii sale, are capacaitatea de
 7

recunoastere, dar nu are si capacitatea de transducere a semnalului activator => va trebui sa

faca un complex receptorial cu alte 2 structuri, numite CD19 si CD81
-CD35 (receptorul de tip 1 pentru complement) – este capabil sa recunoasca
fragmentul C3b rezultat in urma declansarii cascadei complementului, acest fragment C3b
trebuie sa fie legat la o structura expusa pe suprafata microbiana
-CD45 – de asemenea transmite semnale activatoare
-receptorii pentru IL – sunt implicati in finalizarea activarii LB; ex.: receptorul
pentru IL-2, receptorul pentru IL-4

3.Receptorii de adeziune celulara

-LFA-1 – este un dimer format din 2 molecule

B-cell receptor (BCR)

Este similar TCR-ului. Este capabil sa recunaosca structura antigenica, dar din cauza
structurii sale este incapabil sa transduca semnalul activator (exact ca TCR), deci trebuie sa se
asocieze cu molecule care sa fie capabile sa indeplineasca functia de transducere a semnalului
activator.

Aceasta functie de transducere este realizata de 2 molecule – Ig-α si Ig-β -, cunoscute

si sub denumirea CD79 A si B. Aceastea sunt molecule de tip Ig-like (adica au conformatie care
presupune ???? eu-00:30:20 tinute impreuna de punti disulfurice).
Aceste 2 lanturi (α si β), clasic, au domeniu extracelular, transmembranar si intracelular.

Domeniul extracelular: daca am zis ca functia lor principala e de transducere a

semnalului, evident ca domeniul extracelular nu ne prea intereseaza
Domeniul transmembranar: ar trebui sa ne intereseze doar sub aspectul ca probabil
secventa transmembranara va fi de semn opus cu cea transmembranara de la BCR astfel incat
sa stea apropiate, altfel ele nu sunt legate covalent / punti disulfurice.
Domeniul intracelular: partea importanta dpdv functional; va prezenta immunoreceptor
tyrosine-based activation motifs (ITAM), secventa aceea ce contine Tyr, structura ei
conformationala presupunand ascunderea Tyr; ca urmare a activarii, se produc modificari
conformationale care duc la expunerea Tyr si permit ??? eu- 00:32:30 si in felul acesta permit
avansarea cascadei activatoare a semnalelor, din exteriorul celulei pana la nucleu, factorii
nucleari ai activarii genelor determinand stimularea sintezei proteinelor.

Aceste molecule (Ig-α si Ig-β) au o asociere prin punti disulfurice cu CD45, ceea ce le
permite sa scurtcircuiteze semnalul activator si sa sara peste partea de inceput a caii biochimice
de fosforilare astfel incat sa scurtez transmiterea semnalului.

CD79 (lanturile α si β) sunt exprimate mai ales pe LB naive.

 8

BCR-ul are o structura formata din 2 lanturi H (heavy) si 2 lanturi L (light). Cele 2 lanturi
H sunt tinute impreuna printr-o punte disulfurica. In functie de dispozitia puntii disulfurice fata
de pozitia membranei o sa identificam 3 parti:
-exracelulara
-transmembranara
-intracelulara

La extremitatea N-terminala o sa avem prima secventa (in jur de 100 aa), secventa
variabila; dpdv functional, secventa variabila de pe lantul H impreuna cu secventa variabila de
pa lantul L corespunzator vor alcatui situsul combinativ al antigenelor; aici se realizeaza
diversificarea aceea teoretic infinita care permite recunoasterea oricarei structuri.
Domeniul intracelular este foarte scurt (3 aa). Aceasta il face sa fie incapabil sa
transmita semnalul activator.

Situsul combinativ al antigenului are specificitate, desi avem 2 situsuri pe o molecula de

BCR, ambele recunoscand aceeasi structura antigenica. O sa fie recunoscuti 2 determinanti
antigenici identici si care trebuie sa se afle la o anumita distanta intre ei. Deci, determinantii
antigenici recunoscuti trebuie sa fie repetitivi.

Recunoasterea:

Avem mai multe posibilitati de recunoastere:

1.Daca vorbim de Ag T2-independente, am spus ca acestia trebuie sa fie repetitivi,

liniare ca sa obtinem nivelul suficient de semnal activator ar trebui ca acel determinant
antigenic repetitiv sa fie recunoscut de mai multe BCR-uri aflate la o distanta convenabila, ele
putand sa se si adapteze, migrand printre rafturile lipdice??? eu-36:50 pana cand se adapteaza
la distanta determinantului antigenic.
In cazul in care reusesc sa stabileasca suficiente legaturi, vor realiza ceea ce se numeste
cross-linkarea, se atinge nivelul prag si se determina modificarile conformationale care duc la
transducerea semnalului activator pe caile intracitoplasmatice

2.Pentru Ag T-dependente presupune recunoasterea clasica: BCR are 2 situsuri care

recunosc determinantii antigenici, initiaza semnalul activator, se produc anumite modificari
(activarea metabolica), ajunge pana la stadiul de limfoblast, dupa care avem nevoie de
cooperarea cu LTh.
In cazul acesta, LB pe de-o parte recunoaste, pe de-o parte internalizeaza determinantul
antigenic, il transforma si il prelucreaza si el va juca dublul-rol, va juca si rolul de APC, ceea ce ii
permite sa realizeze acea cooperare cu LTh.
 9

Mecanismul de activare a LB

1.Recunoasterea Ag T-independente sau dependente

2.Transducerea semnalului (faza citosolica) – mai multe tipuri de transducere a

semnalului in functie de tipul de Ag recunoscute:
a)Stimul mitogenic – atunci cand discutam de Ag T-independent
b)Varianta de complex BCR – Ig-α / β cand avem de-a face cu Ag T2-independente, dar
si cu cele T-dependente
c)Amplificarea stimulului activator: aici se realizeaza prin intermediul semnalelor
costimulatorii provenite de la receptorii pentru complement, CD19 si CD81

3.Activarea factorilor de transcriere care se vor lega la gene unde vor initia cresterea
ratei de transcriptie a acestor gene => activarea metabolismului si stimularea proliferarii

Antigenele T1-independente (de ex.: LPZ bacterian). Depinde de concentratie.

Daca aceste Ag se afla intr-o concentratie suficient de mare, recunoasterea va fi
indiferent de BCR, va fi dincolo de specificitate. Importanta este legarea la un situs mitogenic si
recunoasterea poate sa fie facuta de mai multe BCR-uri de pe mai multe limfocite (de aceea
spuneam ca acestea sunt policlonale). Ca urmare, legarea la acel situs mitogenic determina
activarea policlonala a limfocitelor B (este vorba de acele LB1) si acestea vor parcurge etapele
diviziunii mitotice, ceea ce le va permite sa se inmulteasca si sa secrete si Ac (LB1 pot sa
secrete Ac pe aceasta cale, ele sunt surse de Ac naturali).
In cazul in care aceleasi Ag T1-independente nu sunt in concentratie foarte mare, atunci
vor stimula receptorii BCR doar daca sunt specifici.
Deci, avem Ag T1-independente – concentratie mare, recunoasterea poate fi nespecifica
prin BCR-urile care nu au specificitate mare de pe LB1; concentratie mica – trebuie neaparat sa
existe specificitate si urmeaza calea cunoscuta.

Antigenele T2-independente sunt cele cu determinanti repetitivi. Acestea vor fi

recunoscute astfel: determinantii antigenici sunt repetitivi la distantele potrivite. Pentru a putea
declansa activarea LB, trebuie sa fie suficient de lunga secventa, sa aiba suficient de multi
determinanti antigenici, astfel incat sa poata sa acumuleze suficienti stimuli activatori pentru a
produce cross-linkarea si sa transmita semnalul activator in interiorul celulei. Aceasta este o
recunoastere specifica.
In urma cross-linkarii se obtin aceleasi rezultate ca si cele obtinute in urma activarii de
catre Ag T-dependente si anume: activarea metabolica, prolifereare si secretia de Ac.
 10

Spuneam ca Ag T-dependente (//sau T-independente??//), in cazul in care nu reusesc

sa transmita (deci nu se afla in concentratie suficienta), ele (//cred ca se refera la LB//) mai pot
sa primeasca semnale costimulatorii pe calea receptorilor pentru complement (receptorilor de
tip 2 pentru complement) care vor recunoaste C3d ce opsonizeaza antigenul corpuscular.
Receptorul de tip 2 pentru complement, precum cel de tip 1, are domeniul
intracitoplasmatic foarte scurt, ceea ce nu-i permite sa transduca semnalul activator, deci ei vor
fi intotdeauna in complex cu structuri / molecule capabile sa transduca (CD19 si CD81).
Receptorul de tip 2 pentru complement se afla pe LB mature. La interior se afla aceleasi
fosforilaze ca la TCR: Lyn si Fyn (care la LT se aflau in apropierea CD3; modificarile
conformationale din TCR se transmiteau la CD3 care exterioriza Tyr din ITAM, ceea ce permitea
fosforilarea); ele initiaza cascada activatoare.

In cazul Ag T-dependente se intampla asa: avem Ag preluat de APC, migrare in timp ce

proceseaza si prelucreaza, prezentare catre LT, prezentare catre LB, urmeaza parcurgerea
etapelor initiale ale activarii ambelor tipuri de limoficte. Ca urmare a acestor transformari, LT si
LB vor migra intr-o zona in apropierea zonelor lor (intre zona B si zona T); in plus, LB va fi
capabil sa internalizeze, sa proceseze si sa prezinte Ag, ceea ce ii va permite sa realizeze o
coopererare celulara care sa-i permita sa parcurga toate etapele activarii.

Ce inseamna activarea LB? Inseamna sinteza proteica si activare metabolica.

Rezultatul sintezei proteice e sinteza moleculelor atasate suprafetei memebranare ale
LB, pe de-o parte, si pe de alta parte sinteza moleculelor secretate (Ac).
Ce aveam pe suprafata? Receptorii pentru chemokine (care vor permite pana la urma sa
plece limfocitele), receptorii de adeziune si receptorii pentru citokine (de care avem nevoie ca
sa putem parcurge etapele ulterioare). Asta inseamna ca vom avea o modificare fenotipica a
limfocitului.
Activarea metabolica, de asemenea are drept consecinta proliferarea celulara astfel incat
noi la sfarsit trebuie sa obtinem un numar mult mai mare de LB capabile sa sintetizeze Ac
specifici fata de Ag declansator.

Care sunt raspunsurile functionale?

In primul rand, este stimularea sintezei de proteine anti-apoptotice din familia BCL-2
care permit cresterea supravietuirii si proliferarea.
De asemenea, LB trebuie sa aiba o capacitate crescuta de a exprima molecule
costimulatorii asemanatoare cu cele de pe APC (pe APC erau B7-1, B7-2); in stadiul de
limfoblast, ele trebuie sa fie capabile sa transmita stimuli activatori in continuare, pentru
parcurgerea in toatalitate a activarii limofocitare.
De asemenea, vor exprima receptori pentru IL (IL-2 si IL-4) si isi vor creste expresia
pentru receptorul pentru chemokina 7, ceea ce le va permite sa paraseasca zona in care se afla.
 11

Cooperarea celulara dintre LT CD4+ (aflat aici in stadiul de limfoblast, si el este activat pana la
un stadiu intermediar) si LB:

LT CD4+ va recunoaste prin TCR determinantul antigenic expus. In cazul acesta, LB va

juca rolul de APC. Deci, vom avea un semnal prin TCR-CD3, un al doilea semnal costimulator
prin CD4-MHC II.

LB va avea semnal activator prin BCR si Ig-α si β, dupa care va avea nevoie de
costimulare prin CD28.
LB exercita rol de APC, deci va expune B7-1 (CD80) si B7-2 (CD81) cu CD28, contra
ligandului exprimat pe LT; ambele vor transmite in interiorul lor semnale activatorii
suplimentare. De asemenea, semnale activatorii suplimentare sunt transmise prin perechea
CD40 – CD40L.

Ca urmare a acestui fapt vom avea pe de o parte maturizarea completa a LT CD4+. El

se va diferentia datorita mediului in care se afla in LTh2. Grupul de citokine specifice pentru
LTh2 sunt IL-4, IL-5 si IL-13.
IL-4 si IL-5 au rol in maturizarea completa a LB. Pe de alta parte, ca urmare a etapelor
intermediare de maturizare a LB, acesta va exprima receptori pentru IL-4.

Si transmitandu-se permanent acest stimul activator intre cele 2 celule, fiecare o va

ajuta pe cealalta sa parcurga etapa urmatoare.

IL-4 e necesar pentru parcurgerea tuturor etapelor de activare a LB pentru ca:

-permite maturizarea si expansiunea clonala a LB
-amplifica functia de APC a LB, prin stimularea expresiei moleculelor costimulatorii
-in plus, stimuleaza switch-ul izotipic, adica trecerea de la sinteza unui tip de lant H la un
alt tip de lant H; initial am zis ca aveam IgM, deci aveam lant H de tip μ; in urma stimulilor
primiti si pe IL-4 si pe IL-5 se vor produce rearanjamente genice astfel incat nu voi mai sintetiza
lant de tip μ, voi sintetiza lant γ, ε; IL-4 si IL-5 stimuleaza in special switch-ul pe lantul de tip ε
(care corespunde IgE).

Intr-un raspuns fiziologic normal avem nevoie de IgG.

 12

Consecintele activarii limfocitelor

In faza de recunoastere aveam LB care exprima IgM mai mult decat IgG (//ea pare ca
zice IgD, dar n-a adus vorba de el, asa ca nu cred totusi ca le el se refera//); acesta era tipul de
BCR pe care-l exprimam.
Ca urmare a parcurgerii etapelor de activare, inclusiv a primirii stimulilor coactivatori de
la LT o sa obtinem expansiunea clonala si vom avea mai multe LB capabile sa secrete acelasi tip
de Ac specific. Vom avea secretie de IgM, apoi vom avea secretie de IgG datorita fenomenului
de switch izotipic (ce consta in rearanjarea genelor), apoi are loc maturizarea afinitatii (creste
afinitatea dintre molecula de Ig si determinantul antigenic) si obtinerea unei subpopulatii de LB
cu memorie care vor constitui baza RI secundar

Diferentele dintre LB (inainte de activare si plasmocit)

LB va avea pe suprafata Ig exprimate in cantitate crescuta, care va avea rolul de
receptor (functia principala va fi de recunoastere).
Plasmocitul nu are nevoie de receptori, in schimb are nevoie de cresterea sintezei si
secretiei de Ig (aceeasi Ig, cu aceeasi specificitate, dar secretata pentru a juca rolul de
molecula efectorie)

Functiile citokinelor implicate in switch-ul izotipic

IL-4 si IL-5 sunt principalele citokine implicate in switch-ul izotipic, alaturi de IFN-γ si
TGF-β. Toate inhiba sinteza de IgM. (//pe tabelul ei apare ca toate in afara de IL-5 inhiba
sinteza de IgM//).
IL-4 induce in mod particular sinteza de IgE. IL-5 creste productia de IgA, TGF-β induce
secretia de IgA. (//e diferenta intre creste secretia si induce secretia!!!//)
Trebuie sa tinem minte ca IL-4 induce sinteza si secretie de IgG (//mai exact IgG1,
pentru ca pe altele le inhiba//) si IgE. IL-5 -> IgE (//asta nu apare in tabelul ei//).