1. Situaţia la noi.

Să vedem ce spun normativele noastre; vorba unui cunoscut al meu, ce zic

…indigenele.
1.1. Primul: Normativul P118-99, adică Normativul pentru siguranţa la
foc a construcţiilor.
Spre exemplu, în art. 2.1.4. se stipulează:
„…La construcţii de producţie şi/sau depozitare …riscul de incendiu este
definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:
- -            categoriile A şi B (BE3a,b): posibilităţi de incendiu şi explozie
volumetrică (risc foarte mare de incendiu);
- -            categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de
incendiu);
- -            categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă,
în absenţa substanţelor combustibile (risc mediu de incendiu);
- -            categoria E (BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe
incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de
umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu).”
Mai mult decât atât, zonele din încăperi, încăperile propriu-zise,
compartimentele şi construcţiile de producţie şi/sau depozitare, trebuie sa
aibă definit riscul de incendiu (fiecare separat) prin una din categoriile de
incendiu menţionate mai înainte.
„Repetitia mater studiorum” ziceau o parte din strămoşii noştri, pe când
cealaltă parte a lor mai zăbăveau încă în aplicarea … acestei reguli.
De aceea, Vă rog a mai privi o dată Tabelul I, care reproduce Tabelul
2.1.5. din P118-99, care …odată ignorat, Vă poate schimba viaţa …dintr-o
dată.
Aceste premize, cunoscute şi aplicate de oricare proiectant de instalaţii de
ventilare antiexplozivă a incintelor, au permis funcţionarea acestora în
condiţii de siguranţă.
1.2. Al doilea: Normativul I5-98, adică Normativul privind proiectarea şi
executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
La varianta iniţială a acestui normativ (era prin 1979, la INCERC-
Bucureşti), am avut şansa să lucrez alături de reputatul Ing. Alexandru
Christea.
Coordonatorul lucrării din partea ministerului, la vremea aceea, era un alt
remarcabil specialist, Dr. Ing. Liviu Dumitrescu, preşedintele A.I.I.R. de
astăzi.
Spre exemplu, în I5-98, întregul capitol 18 se ocupă cu măsurile care se
iau în proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare pentru prevenirea
incendiilor şi a exploziilor.
 
Tabelul I - Categorii de pericol de incendiu
 
Categoria
Caracteristicile substanţelor şi ale
de pericol
materialelor ce determină Precizări
de
încadrarea
incendiu
A (BE3a) Substanţe a căror aprindere sau Nu determină încadrarea în
explozie poate sa aibă loc în
 urma contactului cu oxigenul din
aer, cu apa sau cu alte substanţe
ori materiale.
Lichide cu temperatura de categoriile A şi B (BE3a şi BE3b) de
inflamabilitate a vaporilor până la pericol de incendiu:
28oC, gaze sau vapori cu limita - -          folosirea substanţelor
inferioară de explozie (LIE) până solide, lichide sau gazoase drept
la 10%, atunci când acestea pot combustibil pentru ardere;
forma cu aerul amestecuri - -          scăpările şi degajările de
explozive. gaze, vapori sau praf, stabilite
Lichide cu temperatura de conform art. 2.1.7., care sunt în
inflamabilitate a vaporilor cantităţi ce nu pot forma cu aerul
cuprinsă între 28 şi 100oC, gaze amestecuri explozive.
sau vapori cu limita inferioară de În asemenea situaţii, încadrarea se
explozie (LIE) peste 10%, atunci face în categoria C, D sau E (BE2,
B (BE3b) când acestea pot forma cu aerul BE1a,b), în funcţie de densitatea
amestecuri explozive. sarcinii termice şi pericolul de
Fibre, praf sau pulberi, care se incendiu în ansamblu.
degajă în stare de suspensie, în
cantităţi ce pot forma cu aerul
amestecuri explozive.
Nu determină încadrarea în categoria
C (BE2) de pericol:
- -          folosirea substanţelor
solide, lichide sau gazoase drept
combustibil pentru ardere;
- -          utilizarea lichidelor
Substanţe şi materiale
combustibile cu temperatura de
combustibile solide.
inflamabilitate peste 100oC la
C (BE2) Lichide cu temperatura de
comenzi hidraulice, răcire, ungere,
inflamabilitate a vaporilor mai
filtre şi tratamente termice, în
mare de 100oC.
cantităţi de max. 2 m3, cu condiţia
luării unor măsuri locale pentru
limitarea propagării incendiului;
- -          folosirea echipamentului
electric.
 
Notă: Din motive de spaţiu nu am reprodus aici categoriile D şi E.
Astfel, în art. 18.5 se stipulează :
„ Aerotermele, generatoarele de aer cald, aparatele de climatizare,
agregatele de răcire etc., amplasate în încăperile de categoria A, B şi C de
pericol de incendiu sau care ventilează – climatizează aceste încăperi,
precum şi aparatura de comandă va fi de tipul antiex”.
În total, în 24 de articole se află condensată toată ştiinţa autohtonă pentru
a preveni incendiile şi exploziile în locurile în care se lucrează cu substanţe
periculoase.
Cu toate acestea, Vă rog să remarcaţi că aceste excelente normative, din
motive ce ţin de aprofundarea (până de curând, la nivel mondial) a
domeniului, nu intră în detalii în ceea ce priveşte modul de selectare
aprofundată a echipamentelor antiexplozive de ventilare (ventilatoare,
centrale de tratare a aerului etc.).
 
2. Situaţia în Comunitatea Europeană (CE).
 Ei bine, să vedem acum ce zic normativele lor; vorba aceluiaşi cunoscut al
meu, ce zic …ante-mergătorii.
Situaţia actuală în CE va fi situaţia noastră de după anul de graţie 2007;
cu un impact, economic şi tehnic, încă dificil de evaluat astăzi de către
investitori.
 
2.1. Problematica.
In 2002-2003, CE a revizuit cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
echipamentele de ventilare care funcţionează într-o atmosferă cu pericol de
explozie (ATEX).
Conceptul ATEX pentru o incintă, reiterează o mai bună cunoaştere a
realităţii conform căreia, în anumite condiţii atmosferice, în prezenţa unei
surse inflamabile, anumite substanţe inflamabile (gaze, vapori, praf),
amestecate cu aerul, pot genera o explozie.
Prezenţa unei atmosfere explozive (ATEX) presupune îndeplinirea
simultană a două condiţii:
- -            prezenţa concomitentă a unui comburant (întreţinător de ardere
având în componenţă, de regulă, oxigenul) şi a unui combustibil (substanţa
care arde);
- -            amestecul combustibilului cu aerul trebuie să fie exploziv; cu
alte cuvinte, concentraţia substanţei inflamabile să fie cuprinsă între limita
inferioară de explozie (LIE) şi limita superioară de explozie (LSE), iar
temperatura lichidului să fie peste cea de inflamabilitate (aprindere).
Condiţiile de inflamabilitate ale unei atmosfere explozive (ATEX) sunt:
- -            existenţa aportului unei surse de aprindere (de ex.: scântei
electrice sau mecanice, suprafeţe calde, descărcări electrostatice, flăcări
propriu-zise etc.);
- -            energie de iniţiere suficientă (energia furnizată de sursă să fie
mai mare decât energia minimă de iniţiere a deflagraţiei şi temperatura
amestecului exploziv sa fie mai mare decât temperatura de autoaprindere).
În cadrul conceptului ATEX, substanţele inflamabile sunt clasificate foarte
strict:
a) a)    după caracteristicile gazelor combustibile şi
b) b)    după temperatura maximală de suprafaţă.
În prima clasificare gazele, conform Tabelului II, sunt împărţite în 4 grupe.
 
Tabelul II - Grupe de gaze după caracteristici
 
Denumirea Gazul Energia minimală de Interstiţiul experimental
grupei aprindere, EMI [J] maximal de securitate,
IEMS [mm]
I Metan 300 1.14
II A Propan 240 0.92
II B Etilenă 70 0.65
Acetilenă 17 0.37
II C
Hidrogen 17 0.29
 
 În a doua clasificare substanţele inflamabile, conform Tabelului III, sunt
împărţite în 6 clase de temperatură maximală a suprafeţei.
 
Tabel III - Clase de temperaturi de suprafaţă
 
Clasa de temperatură Valoarea maximală, [oC]
T1 450
T2 300
T3 200
T4 135
T5 100
T6 80
Notă: Clasa de temperatură a unui material este valabilă pentru o temperatură
ambientală dată.
 
Pentru evitarea producerii unei deflagraţii într-o atmosferă explozivă
(ATEX) sunt recomandate măsuri privind materialul de execuţie a
echipamentelor de ventilare.
Astfel:
a) a)    pentru materiale electrice:
- -            eliminarea atmosferei explozive (prin suprimare internă), notată
cu „p”;
- -            eliminarea sursei de aprindere (prin securitate extinsă), notată
cu „e”;
- -            nepropagarea aprinderii (prin anvelopă antideflagrantă), notată
cu „d”
b) b)    pentru materiale ne-electrice:
- -            prin protecţie de securitate integrată.
 
2.2. Directiva Europeană 94/9/CE (pentru constructorii de echipamente).
Acest document se aplică obligatoriu, la fabricarea oricărui produs
(ventilator, centrală de tratarea aerului etc.), începând cu 1 iulie 2003, în
întreaga Comunitate Europeană.
Cerinţele esenţiale ale Directivei sunt:
- -            utilizarea principiului de securitate integrată împotriva
exploziilor încă de la conceperea produsului (echipamentului);
- -            aplicarea marcajului CE (dovadă juridică a fabricării conforme
cu Directiva 94/9/CE şi supunerii procedurilor de evaluare a conformităţii);
- -            furnizarea declaraţiei scrise de conformitate CE, ataşată oricărui
echipament comercializat, ca document de însoţire.
Detalierea cerinţei de concepere (proiectare şi realizare) a unui
echipament conform principiului ATEX sugerează efortul făcut de producător
pentru:
- -            analizarea aprofundată a criteriilor mecanice privind
deformaţiile şi eforturile în materialul de execuţie;
- -            alegerea materialelor pentru evitarea scânteilor sau a punctelor
calde de suprafaţă;
 - -            realizarea unui joc minimal între elementele fixe şi mobile ale
echipamentului;
- -            realizarea unui mod de fixare robustă a roţilor şi arborilor;
- -            garantarea unei îndelungate durate de viaţă a palierelor;
- -            utilizarea unor motoare electrice pentru atmosferă explozivă;
- -            crearea unor soluţii „anti-flamă” (pentru zonele 0, adică „zero”).
De asemenea, Directiva Europeană 94/9/CE precizează diferitele categorii
de echipamente antiex, aşa cum rezultă din Tabelul IV.
 
Tabelul IV - Categorii de echipamente
 
Nivelul de
Categoria de
protecţie Felul în care se asigură protecţia
protecţie
asigurat
Prin două mijloace independente de asigurare a securităţii
la explozie, chiar dacă se produc două defecţiuni
Categoria 1 Foarte înalt
(disfuncţii) ale echipamentului, independente una faţă de
cealaltă
Adaptată la o exploatare normală, cu perturbare
Categoria 2 Înalt
frecventă şi cu defect de funcţionare luat normal în calcul
Categoria 3 Normal Adaptată la o exploatare normală
 
2.3. Exemplu de notare a unui echipament antiex
Pentru o abordare pragmatică a modului în care vor fi evidenţiate
caracteristicile echipamentelor antiex vom apela la un exemplu de notare a
acestuia în sensul Directivei 94/9/CE, şi anume:
CE nnnn x II 2G EEx d IIB T4
Semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:
CE reprezintă marcajul Comunităţii Europene,
nnnn – un număr indicând organismul european care a intervenit în
procedura de control a fabricaţiei echipamentului (de ex.: în Franţa 0080
reprezintă Centrul INERIS, iar 0081 – Centrul LCIE),
x – marcaj distinctiv european (ATEX) pentru un material (echipament)
utilizat în atmosferă explozivă,
II – Grupa produsului, ştiind că:
I se referă la Industria minieră (subterană) iar
II la Industria de suprafaţă (supraterană),
2 – Categoria (de protecţie a) produsului, ştiind că:
1 se foloseşte pentru Zona 0,
2 - pentru Zona 1 şi
3 - pentru Zona 2.
Notă: semnificaţia zonelor este dată în continuare. La proiectarea şi realizarea
instalaţiilor de ventilare antiex utilizatorul (beneficiarul) este obligat să
evalueze, pe proprie răspundere, zona de risc de explozie (0, 1 sau 2) în/pentru
care va fi utilizată instalaţia de ventilare.
G – Tipul de atmosferă explozivă, ştiind că:
 G se referă la atmosfera care conţine gaze şi/sau vapori explozivi
(gases);
D - la pulberi explozive (dust).
EEx – marchează caracteristica de „protejat la explozie”,
d – Modul de protecţie, ştiind că:
p se referă la eliminarea atmosferei explozive, prin suprimare
internă,
e - elimină sursa de aprindere, prin securitate extinsă,
d – asigură nepropagarea inflamării, prin folosirea anvelopei
antideflagrante.
II B – Grupa de explozie, ştiind că:
II A include gaze de tipul amoniac, etan, metan, propan, alcool etilic,
butan, motorină sau acetaldehidă;
II B include gazele din grupa II A plus gazele de tipul aragaz,
etilenă, sulfură de hidrogen, etil-glicol sau eter-etil;
II C include gazele din grupa II A, II B plus gazele de tipul
hidrogen, acetilenă sau sulfură de carbon.
T4 – Clasa de temperatură, (adică temperatura maximă a suprafeţei
echipamentului, care trebuie să fie inferioară temperaturii de autoaprindere a
gazului), ştiind că:
T1 reprezintă valorile de temperaturi sub 450oC pentru amoniac,
etan, metan, propan, aragaz, hidrogen;
T2- sub 300oC, pentru alcool-etilic, butan, etilenă, acetilenă;
T3- sub 200oC, pentru motorină, etil-glicol, sulfură de hidrogen;
T4- sub 135oC, pentru acetaldehidă, eter-etil;
T5- sub 100oC;
T6- sub 85oC, pentru sulfură de carbon.
Observaţie practică:
grupajul II 2G se referă la categoria ATEX (caracteristicile atmosferei
exploziva în/pentru care va lucra instalaţia de ventilare, stabilite în scris de
către utilizator/beneficiar), iar
grupajul IIB T4 se referă la categoria electromotorului de antrenare (stabilită
şi certificată de constructorul echipamentului).
 
2.4. Directiva Europeană 1999/92/CE pentru beneficiarii de echipamente.
Data de aplicare a acestui document este:
a) a)    pentru instalaţii noi: 2 iulie 2003;
b) b)    pentru instalaţiile existente: punerea în conformitate a materialului
(echipamentului), inclusiv prin înlocuirea celui vechi, până la 1 iulie
2006.
Implicaţiile care apar pentru utilizator sunt:
- -            evaluarea corectă a riscurilor de explozie;
- -            încadrarea corectă a zonelor cu pericol de explozie;
- -            luarea de măsuri tehnice şi organizatorice;
- -            instalarea materialelor (echipamentelor) în conformitate cu
Directiva 94/9/CE.
Caracteristicile zonelor cu atmosferă cu pericol de explozie sunt:
 - -            Zona 0/20 prezintă pericolul de explozie în permanenţă sau în
timpul unor perioade lungi de timp sau frecvent; prezenţa pericolului este de
peste 1000 ore/an;
Notă: În aceasta zonă se încadrează, de exemplu, platformele petrolifere.
- -            Zona 1/21 prezintă pericolul de explozie ocazional,
intermitent, în funcţionare normală; prezenţa pericolului este între 10 şi 1000
ore/an;
- -            Zona 2/22 nu este susceptibilă de a prezenta pericolul de
explozie în funcţionare normală sau are o prezenţă de scurtă durată,
episodică (funcţionare anormală previzibilă); prezenţa pericolului este sub 10
ore/an.
O clasificare combinată a zonelor cu atmosferă cu pericol de explozie şi a
materialului (echipamentului) utilizabil este prezentată în Tabelul V.
 
Tabelul V – Zone şi materiale (echipamente)
 
Natura Prezenţa
Zona Categoria
substanţei atmosferei Marcajul ATEX
ATEX materialului
combustibile explozive
0 G CE x II 1 G
Permanentă 1
20 D CE x II 1 D
1 G CE x II 2 G
Intermitentă 2
21 D CE x II 2 D
2 G CE x II 3 G
Episodică 3
22 D CE x II 3 D
 
3. În loc de concluzii
Vorba strămoşului: Alea jacta est !
In curând va trebui să luăm măsuri suplimentare cu privire la alegerea
noilor echipamente pe care le vom include în astfel de instalaţii.
În acelaşi timp, toate instalaţiile vechi aflate în funcţiune, vor trebui
revizuite şi reechipate cu echipamente (ventilatoare, centrale de tratare a
aerului etc.) în conformitate cu Directivele CE prezentate.
La ei, intervalul de graţie este 2003-2006.
Poate că la noi se va accepta măcar un cincinal de …4½ ani !
Rămân optimist, ceea ce vă doresc şi Dumneavoastră.