Cuprins

Capitolul 1 Repere generale geografice........................................

Capitolul 2 Încadrarea în tipologia statala
Capitolul 3 Resursele....................................................................
3.1 Resurse naturale
3.2 Resurse umane......................................................................
3.3 Structura socio-culturala
3.4 Structura economică

Capitolul4 agricultura
Capitolul 5 industria
 Brazilia

Capitolul 1 Repere generale geografice

La 22 aprilie 1500, navigatorul portughez Pedro Alvarez Cabral descoperea un nou teritoriu care
avea sa fie botezat cu numele de Adevarata Cruce. El dobândea, o data cu timpul, o nuoa denumire,
Brasil, reproducand la nivelul cartografiei si geografiei impactul pe care un produs exotic il poate avea:
Pau-Brasil, lemnul de culoarea jaratecului, urma sa boteze o tara, lasand in uitare primul ei nume crestin.
Brazilia este situată în partea central-estică a Americii de Sud. În partea de nord se învecinează cu Guyana
franceză, Surinam, Guyana și Venezuela, în partea de nord-vest cu Columbia, în vest cu Peru, în sud-vest cu
Bolivia, Paraguay, și Argentina, în sud cu Uruguay iar în partea de est cu Oceanul Atlantic pe o distanță
de7491km ,singurele țări cu care nu se învecinează fiind Ecuador și Chile. (CIA, 2014).
Teritoriul statului se desfășoară între 5⁰16ʼ20” latitudine nordică și 33⁰44ʼ32” latitudine sudică, iar în
sensul meridianelor între 34⁰47ʼ30” și 73⁰59ʼ32” longitudine vestică. Două paralele importante din punct de
vedere climatic traversează Brazilia: Ecuatorul (0⁰) trece prin dreptul Câmpiei Amazonului și sudul Podișului
Guyanei (Podișul Maracanaquara), iar Tropicul Capricornului (23⁰26ʼ14,3”) străbate extremitatea sudică a
federației, trecând prin statele Matto Grosso do Sul, Paraná (orașul Maringá) și São Paulo. Consecințele
desfășurării spațiale asupra zonalității climatelor și ecosistemelor sunt remarcabile, Brazilia având un potențial
climatic extrem de variat care se reflectă direct asupra biodiversității. Totodată, varietatea latitudinală a
culturilor agricole constituie unul dintre factorii care au făcut din Brazilia cel mai mare producător mondial în
acest sens.
Suprafața Braziliei este de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american.
Populatia statului este de 209,3 milioane de locuitori(2017) (Banca Modială). Comparate cu celelalte țării ale
lumii, Brazilia ocupă locul cinci atât ca suprafață, și aceeași poziție ca număr de locuitori.

Brazilia este o republică federativă alcatuită din 22 de state, 4 teritorii federale și un district federal cu
capitala la Brasilia. Imensul teritoriu al Braziliei este împãrtit în 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud si
centru-vest.
REGIUNEA DE NORD (Statele Amazonas, Pará, Acre, Rondônia, Roraima, Amapá si Tocantins)
acoperã în principal Bazinul Amazonului. În regiunea de nord a Braziliei sunt concentrate 20% din
rezervele mondiale de apã dulce. Principalele orase sunt Manaus (capitala Statului Amazonas) si Belém
(capitala Statului Pará).
REGIUNEA DE NORD-EST (Statele Maranhão, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba,
Pernambuco, Bahia, Alagoas si Sergipe), care însumeazã circa 30% din populatia Braziliei, are posibilitãti
certe în domeniul economic, mai ales în ce priveste terenurile petrolifere. Principalele orase sunt Recife si
Salvador. Aceasta este regiunea în care au ajuns pentru prima oarã portughezii în 1500 (în Statul Bahia).
REGIUNEA DE SUD-EST (Statele Rio de Janeiro, São Paulo, Minas Gerais si Espírito Santo)
reprezintã zona cea mai intens industrializatã a Braziliei. Ea detine majoritatea populatiei tãrii (43,8%).
Zona este bogatã în resurse naturale si reprezintã, totodatã, centrul agricol al tãrii si cea mai importantã
regiune a industriilor producãtoare de alimente.
REGIUNEA DE SUD (Statele Parana, Santa Catarina si Rio Grande do Sul) este a doua ca nivel de
dezvoltare în Brazilia, având o balantã echilibratã între sectorul agricol si cel manufacturier. În vestul
regiunii, la granita cu Argentina, se gãsesc Cascadele Iguaçu, unul din cele mai frumoase colturi de
naturã ale lumii. La mai putin de 20 km distantã de acestea, pe fluviul Paraná, care separã Brazilia de
Paraguay, este construitã cea mai mare hidrocentralã a lumii, Itaipú. Cel mai mare oras al regiunii este
Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian.
REGIUNEA CENTRU-VEST (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul si Goiás plus Districtul
Federal), acoperitã de întinse savane si ierburi tropicale, este încã destul de slab populatã. Cândva una
din cele mai izolate regiuni ale tãrii, aceastã zonã a cunoscut o expansiune rapidã a agriculturii si si-a
creat noi industrii. Capitala tãrii, Brasilia, fondatã în 1960, se aflã în aceastã regiune. De asemenea, aici
se aflã si cele mai extinse rezervatii de triburi indiene din Brazilia, precum si paradisul vietii sãlbatice
braziliene, Pantanal Mato-grossense.
 Capitolul 2 Încadrarea in tipologia statală

2.1 Unitățile majore de relief

Brazilia are un relief monoton şi cu altitudini reduse, alcătuit dintr-o câmpie întinsă, Câmpia
Amazonului, înconjurată de vaste podişuri: Podişul Guyanelor, în nord, şi Podişul Brazilian şi
MatoGrosso, în sud. Câmpia Amazonului se caracterizează printr-un relief neted şi cu pante mici, ceea ce
favorizează despletirea râurilor şi formarea unor întinse zone mlaştinoase. Podişul Brazilian (Planalto
Brasileiro) este un platou neted, cu altitudini reduse (300-600 m). Numai în est şi sud altitudinile sunt mai
ridicate (2000-2900 m), acolo unde eroziunea a individualizat o serie de lanţuri muntoase. La vest de
aceasta se află Mato Grosso, un platou mai înalt (600-900 m), înca puţin cercetat. La nord de Amazonia
se desfaşoară prelungirile Podişului Guyanelor, unde se înregistrează cele mai mari altitudini de pe
teritoriul brazilian: Pico de Neblina (3014 m).
Ţărmul atlantic este în general jos şi puţin fragmentat, cu excepţia marelui estuar al Amazonului,
unde apar şi foarte multe insule, cea mai mare fiind Marajo. La sud de Capul Rocco şi Capul Branco, linia
de ţărm este mai articulată şi mai înaltă, cu numeroase porturi (Recife, Salvador, Rio de Janeiro, Santos,
Porto Alegre). În largul oceanului se găseşte insula Trinidade.

Podișul Braziliei ocupă partea central-estică, cu o altitudine medie de 800 m.  Podișul se suprapune
Scutului Brazilian, cea mai veche unitate geostructurală a Americii De Sud. Podișul prezintă o înclinare
generală dinspre Est către regiunile inferioare, datorită mișcărilor tectonice.
Morfologia distinctă, strâns dependentă de litologie și tectonică, alături de particularitățile biopedoclimatice și
socio-economice, sunt factori care au stat la baza divizării regionale a Podișului Braziliei în trei subunități majore: Platoul
Atlantic Înalt, Podișul Central și Podișul Braziliei de Sud.

1) Platoul Atlantic Înalt. Desfășurate paralel cu litoralului atlantic, marginile puternic înălțate ale scutului au fost
puternic fragmentate de eroziune, rezultând subregiunea sierrelor care formează Platoul Atlantic Înalt. Cele mai
importante subdiviziuni ale acestuia sunt Planalto da Borborema, Serra do Mar, Serra dos Orgãos, Serra da Mantiqueira
și Serra d'Espinhaço. Un șir de depresiuni sublitorale realizează tranziția morfologică spre câmpia litorală joasă.

În Podișul Central al Braziliei predomină platourile structurale (chapadas) formate pe roci cristaline. Cea mai
importantă subunitate este Chapada Diamantina.

3) Podișul Braziliei de Sud este format din bazalte și roci sedimentare. În Podișul Mato Grosso au avut loc în
Mezozoic erupții puternice, care au generat un platou bazaltic extins. Biomurile caracteristice sunt pădurea subtropicală
atlantică și asociațiile de savană (cerrado).

Câmpia litorală atlantică mărginește partea de est a Podișului Braziliei. Este în general îngustă, cu plaje bine
dezvoltate spre sud. În nord, la Genipabu, există sectoare cu dune de nisip (Natal). Este cea mai populată regiune a
Braziliei, aici concentrându-se cele mai numeroase și importante centre urbane și complexe industriale nu numai din
țară, dar și de pe întregul continent: Rio de Janeiro, Sao Paulo, Porto Alegre și vechile orașe coloniale cu o istorie și
cultură extrem de complexe.
 Câmpia Amazonului s-a format pe un sector de scufundare a fundamentului cristalin, acesta fiind acoperit cu o
cuvertură groasă de materiale sedimentare de vârstă cretacică și terțiară (formațiunea de Barreiras ajunge la circa 2200
m grosime). Este o câmpie de subsidență activă, în care acumularea de sedimente se manifestă permanent. Altitudinile
se mențin sub 50 m pe suprafețe foarte întinse, cauzând inundații frecvente în arealul de răsfirare a brațelor Amazonului
și afluenților săi principali.

Teritoriul Braziliei se subscrie marilor bazine hidrografice ale Americii de Sud, aparținând fluviilor Amazon, Parana-
Paraguay și Orinoco. Secundar, se remarcă bazinele râurilor São Francisco, Tocantins-Araguaia și Parnaiba, tributare
Oceanului Atlantic. În câmpiile joase, marcate de subsidență activă, se extind vaste regiuni mlăștinoase cu biodiversitate
remarcabilă, unice la nivel mondial: Pantanal și Iberá aparțin rețelei Ramsar, care cuprinde regiuni umede extrem de
importante sub acest aspect.

Componența teritorială**********
2.2 Forma de guvenamant
Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială. Forma de guvernământ a
fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii , insa sistemul juridic brazilian urmeaza traditia romano-
germanica a dreptului pozitiv. Unitatile federative ale Braziliei nu se bucura de aceasi autonomie ca cele ale Statelor
Unite, prerogativele de autoguvernare ale statelor federative sunt extrem de limitate prin puterea lor redusa privind
legiferarea. Sistemul politic brazilian este bazat pe principiul separarii puterilor al luia Montesquieu, puterea
legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca fiind independente si avand aceeasi importanta.

2.3 Regimul politic

Braziliei are un regim politic de democrație. Puterea executiva este exercitata de Presedintele Republicii, care
cumuleaza functia sefului statului cu cea a sefului guvernului. Este ales pentru patru ani si poate fi consecutiv reales.
Presedintele actual este Michel Temer.Puterea legislativă este reprezentată de Congresul Național, împărțit în
două camere — Camera Deputaților cu mandat de patru ani și Senatul Federal, ai cărui membri au un mandat
pe o perioadă de opt ani. Puterea judecătorească este exercitată de curți și tribunale. Instanța superioară a puterii
judecătorești este Tribunalul Federal Suprem, compus din unsprezece judecători numiți de președinte cu
aprobarea Senatului.
2.4 Valoarea indicelui dezvoltării umane ******
Brazilia se clasează pe locul 79 în categoria Dezvoltare umană ridicată ce măsoară speranța de viață, gradul
de alfabetizare, educatie, standardul de viata si calitatea vietii.
 Capitolul 3 Resurse
3.1 Resurse naturale
Brazilia este una dintre tarile cu economia cea mai dezvoltata din America Latina; cu mari decalaje sociale
si contraste regionale; nord-estul sarac si orasele de sud-est foarte dinamice (1960-1970- are loc o
industrializare rapida, dublata de datorii enorme, ce au condus la acel “miracol brazilian”).
Brazilia dispune de mari resurse naturale si umane, fiind printre primii producatori mondiali la cateva
produse: lemn, trestie de zahar, cafea, produse miniere (fier, bauxita, mangan, nichel, staniu, diamante, petrol,
aur, fosfati naturali, zirconium, beriliu, titaniu, magnezita, argint, sare).
Resurse de subsol
Brazilia are zacaminte de minereu foarte bogate. Brazilia are rezerve de minereu de fier estimate la 48
miliarde tone (ocupa locul 6 in lume), din care 18 rniliarde sunt localizate in muntii Carajas, situati in partea
estica a Amazoniei, in Statul Para. Minele din Carajas au inceput exploatarile in 1985. Zacamintele identificate
sunt suficiente pentru urmatorii 100 ani, estimare facuta in baza cererilor actuale. In afara de minereu de fier,
Brazilia are rezerve de 208 milioane tone de mangan, 2 miliarde de tone de bauxita si 52 milioane tone de
nichel, la care, conform ultimelor estimari, se mai pot adauga alte 400 milioane tone.
S-a calculat ca rezervele braziliene de fier ar putea aproviziona intreaga lume pentru urmatorii 20 de ani.
In Statele Minas Gerais si Goias exista uraniu. Brazilia este unul dintre cei mai mari producatori de etre
pretioase-semipretioase din lume.
Brazilia detine, de asemenea, a sasea rezerva mondiala de minereu de mangan (53,8 miliarde tone), a treia
rezerva mondiala de bauxita (3,9 miliarde tone), precum si 8,9 milioane tone de nichel (5,2% din rezervele
mondiale). Recent s-a descoperit un zacamant important de minereu de uraniu foarte bogat in substanta utila
(1,3%). Brazilia detine, de asemenea, rezerve importante de potasiu, fosfati, tungsten, cositor, plumb, grafit,
crom, aur, zirconiu, thoriu (un metal radioactiv), precum si 90% din productia mondiala de geme (diamante,
topaze, safire, ametiste, smaralde etc).

Hidroelectnicitatea, lemnul si produsele din trestie de zahar acoperä 59% din

necesarul de consum energetic al Braziliei.

Dotata cu un potential hidroelectnic estimat la 255 milioane KW, Brazilia a investmt

treptat in proiectarea si construirea de baraje, pentru a satisface necesarul de energie al
unei economii in crestere.

Prima uzina hidroelectrica a inceput sa functioneze in 1889, generand 250 KW, ceea
ce reprezenta jumatate din termoelectricitatea generata in acea epoca. In 1997,
proportia era cu totul alta: 54.970 milioane KW proveneau din uzine hidroelectrice, in
timp ce 4.790 milioane KW erau generati de surse termice.

In 1962, capacitatea de productie energetica instalata a Braziliei era de 5,8 milioane

KW. Aceasta capacitate a crescut Ia 6,8 rnilioane KW in 1964, 17,6 milioane KW in
1974, 37,3 milioane KW in 1985 si 63 milioane KW in 1997.

Uzina hidroelectrica de la Itaipu, cea mai mare din lume, este localizată pe râul
Parana, la granița Braziliei cu Paraguay, aproape de cataractele Iguacu, fiind un proiect
bilateral intre cele doua tari. Tratatul de la Itaipu a fost semnat la data de 26 aprilie
1973. Constructia a inceput la jumatatea anilor ‘70 si in 1985, au inceput sa functioneze
trei din cele 18 turbogeneratoare (de 700 MW fiecare). Astazi, cu cele 18
turbogeneratoare functionand la intreaga capacitate, productia de energie a uzinei Itaipu
este de 12,6 milioane KW, impartita egal intre Brazilia si Paraguay.

Uzina hidroelectrica de la Tucurui, care genereaza in prezent 3,9 milioane KW, va

produce  7,7 milioane KW cand va fi terminata.

Conform datelor Eletrobras, capacitatea de generare de energie hidroelectrica a

Braziliei este estimata la 127.867,6 MW, din care 24,42% sunt in functiune sau in
constructie, 35,8% sunt inventariate, iar 39,78% sunt estimative.

Productia de gaz

Studii recente au demonstrat necesitatea de a mari de la 2% la 10% participarea

gazului natural in producerea totala de energie a Braziliei. Bolivia find tara vecina cu
cele mai mari rezerve de gaz natural, a fost aleasa ca partenera a Braziliei in construirea
anui gazoduct. Acest proiect va creste productivitatea industriei braziliene si va aduce
imbunatatiri in mediul ambiental al zonelor urbane, energia produsa din gaze naturale
nefiind poluanta. Proiectul va contribui, de asemenea, la prezervarea padurilor
braziliene, prin substituirea folosirii carbunelui, contribuind la atragerea de investitori
straini in Brazilia. Referitor la transportul gazului natural din Bolivia pana in regiunile din
sud si sud-est ale Braziliei, se construieste un gazoduct cu o lungime de 3.403 km.
lnvestilia totalä necesara este de 1,89 miliarde USD, din care 1,42 miliarde in Brazilia si
0,47 miliarde in Bolivia.

Energie nucleara

In Brazilia exista o uzina nucleara in exploatare Angra dos Reis I  care genereaza un
volum de electricitate estimat la 14.000 GW/ora, ceea ce reprezinta 2% din totalul de
energie produsa in tara. La jumatatea anului 1999 a intrat in vigoare a doua uzina
nucleara braziliana Angra dos Reis II.

3.2 resurse umane*******

 Capitolul 4 Agricultura

Agricultura reprezintă o componentă extrem de importantă a economiei braziliene. Cu toate progresele

tehnologice înregistrate, încă există regiuni în care agricultura și-a păstrat caracteristicile ancestrale. Primele
culturi extensive care au stat la baza dezvoltării sistemului economic și a societății braziliene au fost cele de
cafea, condițiile naturale fiind ideale în acest scop. Plantațiile de cafea, numite fazendas, au constituit un
magnet pentru milioane de imigranți europeni care au ajuns pe teritoriul brazilian la sfârșitul secolului al XIX-
lea. În Amazonia se mai practică tehnica slash-and-burn sau agricultura itinerantă de subzistență. de asemenea,
tipul extensiv este destul de des întâlnit, în opoziție cu cel intensiv, comercial. Agricultura comercială se axează
pe culturi în benzi, corespunzătoare regiunilor climatice. Tendintele agriculturii braziliene au oscilat in timp, in
functie de culturile sezoniere, de bumbac, cacao, cauciuc si cafea care au avut o contributie importanta la
dezvoltarea sectorului, alaturi de trestia de zahar, care a reprezentat sursa permanenta de venituri in agricultura.

In decada anilor '70, procesul de modernizare a agriculturii a condus la cresterea productivitatii si a

numarului de produse exportate. Productia de soia a depasit productiile traditionale braziliene, cum ar fi cele de
cafea, cacao si zahar. Urmare a stimulentelor acordate de catre guvern pentru produsele procesate, au crescut
substantial volumul, valoarea si varietatea produselor agricole semiprocesate si industrializate.

In cursul anilor '80, agricultura a continuat sa aiba acelasi rol important in economia tarii. Acordand scutiri
de taxe si facilitati la obtinerea creditelor, guvernul federal a promovat o mai mare eficienta in sectorul agricol.
In ultimii 20 de ani, productia cerealiera s-a dublat, datorita cresterii productivitatii. Ritmul mediu anual de
crestere inregistrat in sectorul agricol, agriculturii, conform Institutului Brazilian de Geografie si Statistica  -
IBGE, a fost de 3,4%, fata de numai 1,7% in sectorul industrial. In 1996, rata de crestere a sectorului agricol a
fost de 4,1%, iar in 1997 de 1,9%.

Diversele programe guvernamentale aplicate in ultimele doua decenii, in vederea diversificarii recoltelor,
au adus rezultate surprinzatoare. Productia de cereale a crescut in mod semnificativ, recoltele de grau, orez si
porumb ajungand la 77,6 milioane tone in 1997. Cauciucul, care se constituie ca un element vital pentru
exporturile agricole braziliene, ca si alunele de para, caju, diverse sortimente de ceara si fibre, au inceput sa fie
cultivate in cadrul plantatiilor. Datele din 1996 (FIPE) indica Brazilia ca cel mai mare producator mondial de
cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahar si de porumb si al patrulea de cacao.

Datorita climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietatile tropicale din nord (inclusiv
avocado), pana la citrice si struguri, cultivate in principal in regiunile mai temperate din sud. In 1996, productia
de portocale a crescut cu 10,8%, Ajungand la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producator
mondial, urmat de SUA, principalul sau cancurent. Brazilia este cel de-al doilea producator mondial de carne de
bovine (cu toate acestea numai 3% din productia totala a fost exportata in 1996).
 Regiunea agricolă a Braziliei

Nr. Relief și climat Tipuri de culturi

agricole
1 Câmpie cu climă Banane, citrice, legume,
tropicală tutun, manioc, cafea,
cacao, orez, trestie de-zahăr
2 Regiunea nordică a podișului Braziliei, climat Cacao, cafea, bumbac, arahide, soia, porumb
subecuatorial
3 Regiunea sudică a Podișului Braziliei, climat Cereale(grâu, porumb, orez) vita-de-vie
subtropical
4 Sudul extrem (pampas) Creșterea animaleler bovine, porcine, pescuit

Produse agricole de bază (în procente - ponderea din totalul mondial; sursa: US Department of Agriculture):

 suc de portocale (82%)

 boabe de soia (38%)

 lapte de soia (34%)

 zahăr (29%)

 carne de pui (29%)

 cafea (29%)

 ulei de soia (28%)

 tutun (23%)

 carne de vită (20%)

Sector animalier**********
 Capitolu5 Industria
Istoria economică a Braziliei a fost marcată de câteva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite
produse. În timpul Primului Război Mondial este încurajată industrializarea. După marea criză din 1929,
Brazilia începe să-și croiască drumul spre o economie modernă, și sub influența gândirii economice a unui
român, economistul Mihail Manoilescu

Economia Braziliei este extrem de diversificată, practic neexistând domenii care să nu fie acoperite.
Brazilia: Diferențieri regionale Din punct de vedere geografic, teritoriul Braziliei este compus din șase
regiuni (Clawson et al., 2006):
1. Regiunea São Paulo-cea mai dezvoltată regiune a Braziliei
2. Regiunea de Nord- Vestică-Regiune săracă, slab populată, cu agricultură de subzistență
3. Regiunea Central-Vestică- Regiune expansivă: urbanizare, agricultură mecanizată
4. Regiunea de Nord-Est - Regiune defavorizată: depopulare, peisaje degradate
5. Regiunea de Est- Estul puternic industrializat: Rio de Janeiro Triunghiul Mineral
6. Regiunea de Sud- Specific agricol, dar și centre industriale mari
Regiunea São Paulo este cea mai dezvoltată din punct de vedere economic. Aici se produc circa 2/3 din
bunurile industriale naționale (aproape toate autovehiculele din Brazilia, materiale de construcție, textile,
încălțăminte, hârtie, cafea, produse farmaceutice și electronice). Industria extractivă și prelucrătoare este
foarte bine dezvoltată: rafinarea petrolului, petrochimia și producția de oțel. Regiunea se caracterizează
printr-o urbanizare rapidă, impulsionată de creșterea în salturi a numărului populației în perioada 1940-1990.
Producția agricolă este de asemenea la nivel de vârf, centralizată în ferme tehnologizate: cafea, soia, bumbac,
trestie-de-zahăr, arahide, orez și creșterea animalelor (vite).
Regiunea de Nord corespunde în cea mai mare parte câmpiei inundabile a Amazonului. Încercările de
extindere a terenurilor agricole prin defrișări și monoculturi au eșuat, în principal din cauza solurilor lateritice
sărace în nutrienți. Totuși, activitățile agroforestiere rămân dominante, iar la Carajás, în sud, a fost dezvoltat
cel mai mare district de exploatare a resurselor minerale (fier, bauxită, hematit, mangan, cupru și nichel).
Principalele centre urbane sunt Manaus și Belém. Lucrările la autostrada Transamazonian au fost sortite
eșecului, din cauza deteriorării constante ca urmare a condițiilor climatice improprii și a insuficienței
fondurilor de întreținere. Cu toate acestea, au fost demarate noi proiecte, al căror unic rezultat l-a constituit
perturbarea ecosistemelor amazoniene. Agricultura de subzistență practicată de unele triburi de amerindieni
constituie o caracteristică a regiunii.
Regiunea Central-Vestică se extinde în centrul Podișului Braziliei, are un relief în general monoton, cu
platouri netede și suprafețe ușor rotunjite. Aici se află capitala Brasília, cel mai nou oraș al țării, întemeiat în
anii 1960 departe de orașele tradiționale din regiunea litorală. Scopul a fost încurajarea populării regiunii
interioare a Braziliei și stabilirea unui echilibru policentric în cadrul rețelei urbane. Activitățile dominante sunt
tot agricultura și mineritul, dar se constată extinderea rețelei de căi rutiere spre interior și dezvoltarea unor
noi centre urbane (Goiânia). Agricultura mecanizată pentru grâu și soia se practică extensiv, cu oarecare
rezultate.
 Regiunea de Nord-Est a constituit centrul cultural al țării vreme de câteva secole, rezultat al colonizării
timpurii și a dezvoltării economice pe baza extinderii plantațiilor de trestie-de-zahăr. Sclavagismul a jucat un
rol important în stabilirea matricei etnice și culturale a regiunii. În prezent, depopularea și sărăcia au atins
cote destul de înalte. Comunitățile umane sunt mai frecvente în regiunea interioară numită ”sertão”, iar pe
litoral sunt trei orașe mari, a căror populație depășește 2 milioane de locuitori: Recife, Salvador și Fortaleza.
Regiunea de Est cuprinde aria metropolitană a orașului Rio de Janeiro și un număr apreciabil de centre
industriale bine dezvoltate. Activități diferite au caracterizat succesiv regiunea: epoca trestiei-de-zahăr,
”Goana după Aur” (și diamante în cazul Braziliei), urmând culturile tradiționale de cafea, orez și citrice
(Clawson et al., 2006). Agricultura și mineritul constituie de altfel preocupările economice de bază ale
populației. O mare parte a terenurilor sunt destinate pășunatului pentru creșterea animalelor. Industria
extractivă și prelucrătoare se realizează în cadrul așa-numitului Triunghi Mineral. Se exploatează în primul
rând minereu de fier, dar și aur, diamante, pietre prețioase și semiprețioase, mangan, crom, molibden, nichel
și tungsten.
Regiunea de Sud se remarcă prin specificul economic și arhitectural determinat de imigranții italieni și
germani care s-au stabilit aici în număr mare în decursul secolului al XIX-lea. Agricultura este activitatea
dominantă, cu creșterea animalelor (porcine) în rândul comunităților germane și cea a viței-de-vie în zonele
locuite de etnicii italieni. În zona de coastă sunt centrele industriale Pôrto Alegre și Curitiba (mai ales
subramuri ale industriei alimentare).
Dezvoltarea industriei braziliene s-a bazat tot pe progresele înregistrate în agricultură de-a lungul timpului. Profitul
obținut a fost în general investit în diverse ramuri industriale și în modernizarea continuă a infrastructurii rutiere și
feroviare. Inițial, fabricile și producția erau de mici proporții, dar diversificate și se bazau mai mult pe materiile prime
locale (ceea ce genera costuri reduse de transport). Treptat, exploatarea la nivel național a resurselor naturale,
creșterea producției de hidroenergie și a sprijinului financiar guvernamental au creat condițiile propice dezvoltării
industriei Braziliei la scară mondială (Baer, 2001). În ansamblu, economia statului este susținută prin exportul de materii
prime și produse semifinite (cu valoare scăzută) și pe importul de produse prelucrate (cu valoare de piață ridicată), ceea
ce înclină balanța economică mai mult spre deficit. Principalele domenii care s-au dezvoltat recent în Brazilia sunt:
producția de bunuri manufacturiere și de consum, telecomunicațiile, procesarea electronică a datelor, biotehnologia și
producția de materiale noi. S-a pus accentul pe sectoare-cheie, precum: producția de oțel și obiecte din oțel,
autoturisme, petrochimie și servicii publice, care au contribuit la impulsionarea întregii economii braziliene.

Industria constructoare de mașini.

Industria construcțiilor de automobile și de fabricare a pieselor de schimb a înregistrat un salt uriaș în ultimii 25 de
ani. Majoritatea companiilor de renume mondial și-au stabilit în Brazilia sedii și centre de producție cu volum anual
impresionant: Ford, Audi, Mercedes, Peugeot, Renault, Honda, Hyundai, Asia Motors, etc.

Exploatarea hidrocarburilor și petrochimia. Petrobras, înființată în anul 1953, este cel mai mare producător de
produse petroliere din Brazilia și totodată cea mai mare companie din America Latină, cu 118,3 miliarde dolari obținutți
din vânzări în anul 2008. Din 1997, guvenul a adoptat măsuri pentru scăderea dependenței de petrolul din import, prin
extinderea prospecțiunilor și finanțarea consistentă a activităților de explorare, exploatare și producție (Legea
9478/1997). În același an, ca efect al acestor măsuri, Petrobras a pierdut monopolul asupra pieței braziliene de petrol,
dar a continuat să fie un producător important. Producția de biocombustibili. În ultimii ani, Brazilia și-a dezvoltat
foarte mult tehnologia de producție a biocombustibililor (H-Bio și biodiesel) în scopul reducerii dependenței de
hidrocarburi.
 Industria aeronautică și activitatea aerospațială. În Brazilia se produc aeronave marca Embraer, din anul 1969.
Odată cu înființarea bazei de la Alcantara, Brazilia și-a asigurat un loc select printre cele 8 state posesoare ale unor
centre de lansări spațiale în regim comercial. Baza aerospațială de la Alcantara este situată foarte aproape de Ecuator,
deasupra căruia operează sateliții geostaționari.

Transpori******

Capitolul6-Turismul
Turismul este o ramură foarte importantă a economiei din Brazilia, fiind o țară binecuvântată datorită
peisajelor extraordinare de care dispune în strânsă legătură cu obiectivele turistice. În topul atracţiilor
turistice din Brazilia se numără: faimoasa statuie Iisus Mântuitorul, aflată în Rio de Janeiro, situată în vârful
muntelui Corcovado; reţeaua de cascade Iguacu; fluviul Amazon; Carnavalul de la Rio; Pantanal, cel mai întins
ţinut mlăştinos din lume; plajele din Salvador.
Iisus Mântuitorul este faimoasa statuie aflată în Rio de Janeiro. Situată în vârful muntelui Corcovado, înalt
de 700 de metri, statuia îţi oferă panorama uluitoare care se poate vedea către nord, spre golful Guanabara şi
cea către Lagoa Rodrigo de Freitas, în partea de sud. Statuia are o înălţime de 39,6 metri, inclusiv un piedestal
înalt de 9,5 metri şi a devenit un simbol al oraşului Rio şi al Braziliei, potrivit site-ului www.tuktuk.ro.
Una dintre cele mai frumoase minuni naturale ale lumii, Cascada Iguacu, se află la graniţa dintre Brazilia şi
Argentina.
Carnavaluri există în fiecare colţ al Braziliei, dar cel mai important este cel din Rio de Janeiro, fiind cel mai
mare carnaval din lume ce atrage anual câte doua milioane de oameni pe străzi.
Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care înregistrează la vărsare
în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume
(6,915,000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de
Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, curge
de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul. Datorită multitudinii de floră și faună și cu un peisaj tropical, fluviul
Amazon atrage în fiecare aproximativ un milion de vizitatori pentru a explora biodivestitatea, unică pe Terra.
Stadionul de fotbal Maracana, templul fotbalului brazilian din Rio de Janeiro este cel mai mare stadion din
America latină cu 80.000 de locuri. Aici s-a desfășurat finala Campionatului Mondial de fotbal din anul 2014
dintre Germania și Argentina și Olimpiada din anul 2016. Chiar și atunci când nu are loc niciun eveniment
sportiv pe stadion, reprezintă un obiectiv turistic pentru foare mulți turiști care vizitează Rio De Janeiro.