Cuprins

Capitoul 1 Repere generale geografice........................................

Capitoul 2 Incadrarea în tipologia statala
Capitolul 3Resursele....................................................................
3.1 Resurse naturale
3.2 Resurse umane......................................................................
3.3 Structura socio-culturala
3.4 Structura economică

Capitolul4 agricultura
Capitolul 5 industria
 Brazilia

Capitolul 1 Repere generale geografice

Brazilia este situată în partea central-estică a Americii de Sud. În partea de nord se învecinează cu
Guyana franceză, Surinam, Guyana și Venezuela, în partea de nord-vest cu Columbia, în vest cu Peru, în
sud-vest cu Bolivia, Paraguay, și Argentina, în sud cu Uruguay iar în partea de est cu Oceanul
Atlantic(7491km) ,singurele țări cu care nu se învecinează fiind Ecuador și Chile.
Suprafața Braziliei este de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american.
Populatia statului este de 207,7 milioane de locuitori(2016). Comparate cu celelalte țării ale lumii, Brazilia
ocupă locul cinci atât ca suprafață, și aceeași poziție ca număr de locuitori.
Brazilia este o republică federativă alcatuită din 22 de state, 4 teritorii federale și un district federal cu
capitala la Brasilia.
 Capitolul 2 Incadrarea in tipologia statala

2.1 Unitățile majore de relief

Reliful are altitudini medii joase, aproape 2/3 fiind sub 300 m. Peisajul brazilian e dominat de Câmpia
Amazoniei - o imensa câmpie joasă și Podișul Brazilian, iar la extremități cuprinde porțiuni din Podișul
Guianei în partea de Nord și Câmpia Pampasurilor în partea de Sud.
Podișul Braziliei ocupă partea central-estică, cu o altitudine medie de 800 m.  Podișul se suprapune
Scutului Brazilian, cea mai veche unitate geostructurală a Americii De Sud. Podișul prezintă o înclinare
generală dinspre Est către regiunile inferioare, datorită mișcărilor tectonice.
Câmpia Amazonului s-a format pe un sector de scufundare a fundamentului cristalin, acesta fiind
acoperit cu o cuvertură groasă de materiale sedimentare de vârstă cretacică. Este o câmpie de subsidență
activă, în care acumularea de sedimente se manifestă permanent. Altitudinile se mențin sub 50 metri pe
suprafețe foarte întinse, cauzând inundații frecvente în aerul de răsfirare a brațelor Amozonului și
afluenților săi principali.

2.2 Forma de guvenamant

Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială. Forma de guvernământ
a fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii. Puterea executivă este exercitată de președintele
Republicii, care cumulează funcția de șef al statului cu cea de șef al guvernului. Este ales pentru o perioadă
de patru ani și poate fi reales consecutiv.

2.3 Regimul politic al Braziliei este democrația. Puterea legislativă este reprezentată de Congresul
Național, împărțit în două camere — Camera Deputaților cu mandat de patru ani și Senatul Federal, ai
cărui membri au un mandat pe o perioadă de opt ani. Puterea judecătorească este exercitată de curți și
tribunale. Instanța superioară a puterii judecătorești este Tribunalul Federal Suprem, compus din
unsprezece judecători numiți de președinte cu aprobarea Senatului.

2.4 Valoarea indicelui dezvoltării umane

Brazilia se clasează pe locul 79 în categoria Dezvoltare umană ridicată ce măsoară speranța de viață,
gradul de alfabetizare, educatie, standardul de viata si calitatea vietii.
 Capitolul 4 Agricultura
Agricultura reprezintă o componentă extrem de importantă a economiei braziliene. Cu toate
progresele tehnologice înregistrate, încă există regiuni în care agricultura și-a păstrat
caracteristicile ancestrale. În Amazonia se mai practică tehnica slash-and-burn sau agricultura
itinerantă de subzistență. de asemenea, tipul extensiv este destul de des întâlnit, în opoziție cu cel
intensiv, comercial. Agricultura comercială se axează pe culturi în benzi, corespunzătoare
regiunilor climatice (Tabelul
Regiunea agricola a Braziliei

Nr. Relief și climat Tipuri de culturi

agricole
1 Campia cu climă Banane, citrice,
tropicala legume, tutun,
manioc, cafea, cacao,
orez, trestie de-zahăr
2 Regiunea nordică a Cacao, cafea,
podișului Braziliei, bumbac, arahide,
climat subecuatorial soia, porumb
3 Regiunea sudică a Cereale(grâu,
Podișului Braziliei, porumb, orez) vita-
climat subtropical de-vie
4 Sudul extrem (pampas Creșterea
animaleleor bovine,
porcine, pescuit

Produse agricole de bază (în procente - ponderea din totalul mondial; sursa: US Department of
Agriculture):

 suc de portocale (82%)

 boabe de soia (38%)

  lapte de soia (34%)

 zahăr (29%)

 carne de pui (29%)

 cafea (29%)

 ulei de soia (28%)

 tutun (23%)

 carne de vită (20%)

Capitolu5 Industria
Istoria economică a Braziliei a fost marcată de câteva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe
diferite produse. În timpul Primului Război Mondial este încurajată industrializarea. După marea
criză din 1929, Brazilia începe să-și croiască drumul spre o economie modernă, și sub influența
gândirii economice a unui român, economistul Mihail Manoilescu

Economia Braziliei este extrem de diversificată, practic neexistând domenii care să nu fie
acoperite. 

Brazilia: Diferențieri regionale Din punct de vedere geografic, teritoriul Braziliei este compus din
șase regiuni (Clawson et al., 2006):
1. Regiunea São Paulo-cea mai dezvoltată regiune a Braziliei
2. Regiunea de Nord- Vestică-Regiune săracă, slab populată, cu agricultură de subzistență
3. Regiunea Central-Vestică- Regiune expansivă: urbanizare, agricultură mecanizată
4. Regiunea de Nord-Est - Regiune defavorizată: depopulare, peisaje degradate
5. Regiunea de Est- Estul puternic industrializat: Rio de Janeiro Triunghiul Mineral
6. Regiunea de Sud- Specific agricol, dar și centre industriale mari
Regiunea São Paulo este cea mai dezvoltată din punct de vedere economic. Aici se produc circa
2/3 din bunurile industriale naționale (aproape toate autovehiculele din Brazilia, materiale de
construcție, textile, încălțăminte, hârtie, cafea, produse farmaceutice și electronice). Industria
extractivă și prelucrătoare este foarte bine dezvoltată: rafinarea petrolului, petrochimia și
producția de oțel. Regiunea se caracterizează printr-o urbanizare rapidă, impulsionată de
creșterea în salturi a numărului populației în perioada 1940-1990. Producția agricolă este de
asemenea la nivel de vârf, centralizată în ferme tehnologizate: cafea, soia, bumbac, trestie-de-
zahăr, arahide, orez și creșterea animalelor (vite).
Regiunea de Nord corespunde în cea mai mare parte câmpiei inundabile a Amazonului.
Încercările de extindere a terenurilor agricole prin defrișări și monoculturi au eșuat, în principal din
cauza solurilor lateritice sărace în nutrienți. Totuși, activitățile agroforestiere rămân dominante, iar
la Carajás, în sud, a fost dezvoltat cel mai mare district de exploatare a resurselor minerale (fier,
bauxită, hematit, mangan, cupru și nichel). Principalele centre urbane sunt Manaus și Belém.
Lucrările la autostrada Transamazonian au fost sortite eșecului, din cauza deteriorării constante ca
urmare a condițiilor climatice improprii și a insuficienței fondurilor de întreținere. Cu toate
acestea, au fost demarate noi proiecte, al căror unic rezultat l-a constituit perturbarea
ecosistemelor amazoniene. Agricultura de subzistență practicată de unele triburi de amerindieni
constituie o caracteristică a regiunii.
Regiunea Central-Vestică se extinde în centrul Podișului Braziliei, are un relief în general
monoton, cu platouri netede și suprafețe ușor rotunjite. Aici se află capitala Brasília, cel mai nou
oraș al țării, întemeiat în anii 1960 departe de orașele tradiționale din regiunea litorală. Scopul a
fost încurajarea populării regiunii interioare a Braziliei și stabilirea unui echilibru policentric în
cadrul rețelei urbane. Activitățile dominante sunt tot agricultura și mineritul, dar se constată
extinderea rețelei de căi rutiere spre interior și dezvoltarea unor noi centre urbane (Goiânia).
Agricultura mecanizată pentru grâu și soia se practică extensiv, cu oarecare rezultate.
Regiunea de Nord-Est a constituit centrul cultural al țării vreme de câteva secole, rezultat al
colonizării timpurii și a dezvoltării economice pe baza extinderii plantațiilor de trestie-de-zahăr.
Sclavagismul a jucat un rol important în stabilirea matricei etnice și culturale a regiunii. În prezent,
depopularea și sărăcia au atins cote destul de înalte. Comunitățile umane sunt mai frecvente în
regiunea interioară numită ”sertão”, iar pe litoral sunt trei orașe mari, a căror populație depășește
2 milioane de locuitori: Recife, Salvador și Fortaleza.
Regiunea de Est cuprinde aria metropolitană a orașului Rio de Janeiro și un număr apreciabil de
centre industriale bine dezvoltate. Activități diferite au caracterizat succesiv regiunea: epoca
trestiei-de-zahăr, ”Goana după Aur” (și diamante în cazul Braziliei), urmând culturile tradiționale
de cafea, orez și citrice (Clawson et al., 2006). Agricultura și mineritul constituie de altfel
preocupările economice de bază ale populației. O mare parte a terenurilor sunt destinate
pășunatului pentru creșterea animalelor. Industria extractivă și prelucrătoare se realizează în
cadrul așa-numitului Triunghi Mineral. Se exploatează în primul rând minereu de fier, dar și aur,
diamante, pietre prețioase și semiprețioase, mangan, crom, molibden, nichel și tungsten.
Regiunea de Sud se remarcă prin specificul economic și arhitectural determinat de imigranții
italieni și germani care s-au stabilit aici în număr mare în decursul secolului al XIX-lea. Agricultura
este activitatea dominantă, cu creșterea animalelor (porcine) în rândul comunităților germane și
cea a viței-de-vie în zonele locuite de etnicii italieni. În zona de coastă sunt centrele industriale
Pôrto Alegre și Curitiba (mai ales subramuri ale industriei alimentare).
 Capitolul6-Turismul
Turismul este o ramură foarte importantă a economiei din Brazilia, fiind o țară binecuvântată
datorită peisajelor extraordinare de care dispune în strânsă legătură cu obiectivele turistice. În
topul atracţiilor turistice din Brazilia se numără: faimoasa statuie Iisus Mântuitorul, aflată în Rio de
Janeiro, situată în vârful muntelui Corcovado; reţeaua de cascade Iguacu; fluviul
Amazon; Carnavalul de la Rio; Pantanal, cel mai întins ţinut mlăştinos din lume; plajele din
Salvador.
 Iisus Mântuitorul este faimoasa statuie aflată în Rio de Janeiro. Situată în vârful muntelui
Corcovado, înalt de 700 de metri, statuia îţi oferă panorama uluitoare care se poate vedea către
nord, spre golful Guanabara şi cea către Lagoa Rodrigo de Freitas, în partea de sud. Statuia are o
înălţime de 39,6 metri, inclusiv un piedestal înalt de 9,5 metri şi a devenit un simbol al oraşului Rio
şi al Braziliei, potrivit site-ului www.tuktuk.ro.
Una dintre cele mai frumoase minuni naturale ale lumii, Cascada Iguacu, se află la graniţa dintre
Brazilia şi Argentina.
Carnavaluri există în fiecare colţ al Braziliei, dar cel mai important este cel din Rio de Janeiro,
fiind cel mai mare carnaval din lume ce atrage anual câte doua milioane de oameni pe străzi.
Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care înregistrează la vărsare
în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din
lume (6,915,000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de
Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și Ecuador (2.1%).
Fluviul Amazon, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul. Datorită multitudinii de floră și
faună și cu un peisaj tropical, fluviul Amazon atrage în fiecare aproximativ un milion de vizitatori
pentru a explora biodivestitatea, unică pe Terra.
Stadionul de fotbal Maracana, templul fotbalului brazilian din Rio de Janeiro este cel mai mare
stadion din America latină cu 80.000 de locuri. Aici s-a desfășurat finala Campionatului Mondial de
fotbal din anul 2014 dintre Germania și Argentina și Olimpiada din anul 2016. Chiar și atunci când
nu are loc niciun eveniment sportiv pe stadion, reprezintă un obiectiv turistic pentru foare mulți
turiști care vizitează Rio De Janeiro.