AUTOR

Titlu
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

NUME

ALCRIS
TITLU 5

Capitolul 1

– Domni[oara Douglas? E pe-aici vreo domni[oar`... ``...

Kayoo... Kayoolaynee Douglas?
Lani ridic` privirea din caietul cu coper]i albastre, \ncercând s`
vad` pe lâng` cei doi tineri \nal]i a[eza]i \n fa]a ei, \n amfiteatrul
\nc`p`tor. Tocmai terminase de scris \nsemn`rile pentru r`spunsul
la ultima \ntrebare a ultimului examen din cei patru ani de colegiu.
Unul dintre asisten]i st`tea pe podium, cu o hârtiu]` \n mân`,
privind prin sal` \n c`utarea fetei pe care o chemase.
Lani \[i desf`cu fermoarul po[etei [i \ndes` \n`untru caietul [i
pixul, dup` care porni pe culoarul dintre b`nci. |[i frec` de blugi
palmele dintr-o dat` umezite, con[tient` c` b`t`ile inimii i se accel-
eraser` intens. {tia c` studen]ii nu erau sco[i din examene decât \n
situa]ii de urgen]`.
– Eu sunt Kaiulani Douglas, se prezent` ea \ntr-o [oapt`
r`gu[it`, pronun]ându-[i numele extravagant cu accentul hawaiian
corect: Kye-oo-lah-nee.
Asistentul, un student care absolvise recent, \i spuse \ncet:
6 AUTOR

– Ai un mesaj s` te duci la spitalul Naval din Balboa Park. Tat`l

t`u a suferit un atac de cord, dar tr`ie[te.
|ntinse mâna dup` caietul de examen al lui Lani, privindu-i fa]a
[i silueta cu un amestec de compasiune [i admira]ie masculin`.
– Am eu grij` de asta... Am s`-i explic doctorului Lopez. |mi pare
r`u...
Lani d`du vag din cap, sco]ându-[i caietul din po[et`. |n timp ce
pornea spre ma[in`, tremura de fric`. |nc` un atac de inim`! Era al
treilea \n [ase ani. Dup` al doilea, doctorul Seaver sugerase s`-i fac`
tat`lui ei vitreg o arteriogram`, pentru a determina necesitatea unei
opera]ii. Rezultatele fuseser` atât de \ncurajatoare, \ncât medicii se
hot`râser` s` se rezume la medicamente [i diet`. De ce suferise
Jonathan [i al treilea atac?
La spital, Lani se duse la recep]ie [i \ntreb` despre starea lui.
– Lua]i loc, domni[oar` Douglas, \i spuse cu blânde]e
recep]ionera. Amiralul Seaver mi-a cerut s`-l anun] când sosi]i.
Nu-i mai d`du nici o informa]ie despre situa]ia lui Jonathan
Reid.
Gene Seaver ap`ru peste vreo dou` minute, cu mersul lui car-
acteristic, gr`bit [i vioi. De pe chip, \ns`, \i lipsea obi[nuita expre-
sie \ncurajatoare. Culoarea palid` a pielii sale se potrivea cu
cenu[iul p`rului tuns scurt, iar zâmbetul \i era gol [i for]at. Era
medicul [i prietenul apropiat al tat`lui ei de peste zece ani, de când
Jonathan Reid fusese transferat de la baza naval` din Pearl Harbor
la baza din San Diego, California.
Doctorul Seaver era nu numai un medic excelent, ci [i un opti-
mist \nn`scut. Lani \i observ` expresia \nvins` [i nu mai avu nevoie
de nici o explica]ie. Tat`l ei vitreg, singurul tat` adev`rat pe care-l
cunoscuse vreodat`, era mort.
I se strecurase \n bra]e [i suspinase pe um`rul lui, udându-i cu
TITLU 7

lacrimi uniforma.
– |mi pare r`u, Lani, trebuia s` ]i-o spun persoanal, murmur` el
cu glas r`gu[it.
O conduse \n cabinetul s`u privat [i, când fu \ndeajuns de calm`
ca s` asculte detaliile, \i povesti c` Jonathan suferise atacul \n timp
ce jucau golf.
– A fost ceea ce noi numim o ocluzie coronarian` masiv`. F`r`
nici un avertisment [i nici un motiv. |n ultimii câ]iva ani, o ducea
atât de bine...
Doctorul Seaver cl`tin` dim cap, zâmbind cu triste]e.
– Am \ncercat s`-l reanim`m [i l-am adus aici cât am putut de
repede, dar degeaba. {i mai avusese [i noroc... Cea mai bun` par-
tid` din via]a lui.
– M`car a murit fericit. Nu v` face]i repro[uri, domnule doctor
Seaver.
|n acele momente, Lani era mai mult amor]it` decât [ocat` sau
\ntristat`. |n pofida s`n`t`]ii aparente a lui Jonathan Reid, o parte
din ea \i anticipase moartea. Cât de des \ncercase s`-[i alunge pre-
sentimentul r`u pe care-l avusese atât de frecvent \n ultimele câte-
va luni? |[i spusese c` era pesimist` [i pr`p`stioas` – dar, dup` cum
reie[ea acum, nu fusese decât realist`.
– Vrei s`-l chem pe Daniel? o smulse cu blânde]e Gene Seaver
din gânduri.
Politicoas`, Lani refuz`. Intra invariabil \n defensiv` la gândul
oric`rui contact cu fratele ei vitreg, Daniel Prescott Reid, dar era
datoare s`-l sune [i avea s-o fac`.
|i avea num`rul de telefon \n mica agend` neagr` din po[et`.
De[i \ncerca s`-l evite cât mai mult, se temuse c` \ntr-o zi acea con-
vorbire avea s` fie necesar`. |[i consult` ceasul; \n California era
trecut pu]in de amiaz` [i, calculând diferen]a de trei ore \nsemna
8 AUTOR

c` Daniel era la biroul lui din Honolulu. Lani ridic` receptorul [i

form` cifra 0, apoi num`rul de telefon al lui Daniel, cerându-i cen-
tralistei, cu o voce surprinz`tor de calm`, s` taxeze convorbirea \n
contul num`rului ei de acas`.
|i r`spunse un glas cu un accent fermec`tor.
– Aloha, Prescott & Thomas. V` pot ajuta cu ceva?
– Cu Daniel Reid, v` rog.
Dintr-o dat`, o cutremur` un fior de tensiune, dar sim]i c` era
totu[i st`pân` pe emo]iile ei.
– Un moment, v` rog. V` fac leg`tura la biroul lui.
Câteva secunde, Lani auzi doar fo[netul parazi]ilor transpacifici.
Apoi, o alt` voce melodioas` anun]`:
– Aloha, Divizia Recreere.
– Cu domnul Reid, v` rog. La telefon e...
O \ntrerupse un [ir de pocnete. Recep]ionera r`spunse suav:
– Mahalo. „V` mul]umesc.“
– V-o dau pe secretara lui.
Lani nu apuc` s`-[i exprime obiec]iile, c`ci secretara intr` pe fir
imediat, repetând \ntrebarea pus` de recep]ioner`.
Dup` ce trase adânc aer \n piept, Lani expir` \ncet.
– Cu domnul Reid, v` rog. Spune]i-i c`-l caut` Lani Douglas.
Nu mai putu continua. O \necau lacrimile.
– Domnul Reid e \ntr-o \ntâlnire, domni[oar` Douglas. Dori]i
s`-mi spune]i...
– E ceva personal, o \ntrerupse Lani. Da]i-mi-l la telefon, v` rog.
Vorbea pe un ton aspru [i nervos, aproape grosolan. Putea s` se
a[tepte c` Daniel cel mare [i tare era de neg`sit!
– |mi pare foarte r`u, domni[oar` Douglas, r`spunse ferm sec-
retara. Domnul Reid nu poate fi deranjat. Dac` dori]i...
– Ba poate! suspin` Lani. Spune]i-i... spune]i-i...
TITLU 9

Fu nevoit` s` se \ntrerup`. Doctorul Seaver \i lu` receptorul din

mân`, cuprinzând-o cu un bra] pe dup` um`r, \n timp ce-i spunea
secretarei:
– Sunt amiralul Gene Seaver din San Diego. Tat`l domnului
Reid a murit azi diminea]`. Eu am fost medicul lui. Pot vorbi cu el,
v` rog?
Când Daniel veni la telefon, suspinele lui Lani sc`zuser` la
nivelul unor scâncete tremur`toare. Vorbind pe un ton lipsit de
emo]ie, doctorul Seaver \i d`du lui Daniel vestea, iar dup` o scurt`
t`cere, \i \ntinse fetei receptorul.
– Vrea s`-]i vorbeasc`. E[ti \n stare?
Lani d`du din cap, luând receptorul [i murmurând:
– Bun`, Daniel. Nu e nevoie s` vii la \nmormântare. Am s` m`
ocup eu de toate.
Imediat ce rosti aceste cuvinte, regret` jignirea involuntar` pe
care o con]ineau. Daniel era un fiu iubitor [i con[tiincios, care fus-
ese apropiat de tat`l lui, \n pofida miilor de mile dintre San Diego
[i Honolulu. Avusese grij` s`-[i vad` tat`l de cel pu]in trei-patru ori
pe an.
Lani sim]i un val de u[urare când \[i d`du seama c` Daniel se
hot`râse s-o scuteasc` de mustr`ri, r`spunzându-i doar pe un ton
ponderat:
– Voi ajunge la San Diego imediat ce pot. Tu doar ai grij` de
Brian pân` sosesc eu, prin]eso. Totul o s` fie \n regul`. Acum, d`-
mi-l din nou pe Gene.
Cu obrajii \nro[i]i de enervare, Lani \napoie receptorul doc-
torului Seaver. Se sim]ea prost ori de câte ori Daniel \i spunea
„prin]eso“, [i o nemul]umea c`-i ordonase s` se ocupe de fratele ei
mai mic. |n fond, o f`cea cu deplin` competen]` de la na[terea lui,
cu [ase ani \n urm`.
10 AUTOR

Mama ei, Anne, se m`ritase cu Jonathan Reid când Lani avea opt
ani. Adev`ratul ei tat`, tot ofi]er de marin`, murise \ntr-un accident
de munc` pe vremea când Lani avea doar cinci ani. |ntrucât James
Douglas era plecat pe mare cu lunile, Lani [i-l amintea doar ca prin
cea]`.
Când Anne r`m`sese \ns`rcinat`, era deja trecut` de patruzeci
de ani, dar hot`rât` s` aib` copilul. |ndurase o na[tere dificil`, pe
care doctorul fusese nevoit s-o finalizeze prin cezarian`. Nu apu-
case s`-[i vad` fiul pe care-l dorise atât de mult – hemoragia o
costase via]a.
Jonathan Reid se retr`sese din marin` cu un an \n urm` [i, cu
toate c` el [i Lani erau distru[i de moartea Annei, necesitatea de a-
l cre[te pe Brian \i obligase s` reziste eroic. Era un copil frumos [i
fericit, care sem`na mult cu Anne. Dar poate c` efortul fusese prea
mare pentru Jonathan, c`ci la câteva luni dup` na[terea fiului s`u
suferise primul infarct. De[i avea doar [aisprezece ani, Lani accep-
tase imediat responsabilit`]ile care ar fi putut strivi chiar [i o per-
soan` mai matur`. Fiind var`, \[i putuse \ngriji tat`l vitreg, ocupân-
du-se devotat` [i de fratele ei mai mic.
|n ultimii [ase ani, Lani [i Jonathan \l v`zuser` pe Brian
devenind un b`ie]el dinamic, inteligent [i sigur pe sine. |n timp ce
Jonathan \[i revenea de pe urma celui de-al doilea atac de inim`,
Lani ajutase \n cas`: Daniel insistase s` pl`teasc` o sor` medical`.
Dar, \n general, Lani fusese baza familiei, [i era mai mult ca o mam`
decât ca o sor` mai mare pentru Brian.
|n acei ani, \[i terminase liceul [i urmase colegiul, hot`rât` ca
\ntr-o bun` zi s`-[i asume deplina r`spundere a cre[terii lui Brian.
Singura ei grij` era s` se preg`teasc` pentru \ntre]inerea amân-
durora. Dac` se gândea cât de cât la rolul fratelui vitreg [i bogat al
lui Brian, o f`cea numai ca s`-[i \nchipuie c` nimic n-ar fi \ncântat-
TITLU 11

o mai mult decât ca Daniel Prescott Reid s` dispar` \n adâncurile

vulcanului Kilauea, cu to]i snobii din familia lui dup` mam` cu tot.
Pentru nimic \n lume nu [i-ar fi recunoscut vreun sentiment de
tandre]e fa]` de trufa[ul ei frate vitreg.
|n timp ce doctorul Seaver vorbea cu omul pe care ea l-ar fi sac-
rificat zei]ei Pele, Lani \ncerca s` se gândeasc` la viitor. Trebuia s`
existe un soi de pensie militar` de urma[ pentru Brian, din
moment ce era copilul minor al lui Jonathan Reid. Ad`ugând asta
salariului pe care [i-l estima pentru ea, ar fi trebuit s` se descurce.
– Am sunat-o pe Barbara adineaori, \i spuse doctorul Seaver,
dup` ce termin` convorbirea. Cred c` \ntre timp a ajuns la voi
acas`. O s` stea cu tine pân` sose[te Daniel. Voi veni [i eu imediat
ce pot.
Lani \i mul]umi, refuzându-i oferta de a chema un taxi [i
insistând c` putea merge singur` cu ma[ina pân` \napoi, \n La Jolla.
Totu[i, \i era greu s` se concentreze [i fu cât pe ce s` tamponeze
din spate trei autovehicule diferite.
Când intr` pe aleea casei lor stil ranch, cu trei dormitoare, o
v`zu pe doamna Seaver, o femeie zvelt`, de vreo cincizeci [i cinci
de ani, rezemat` de bara microbuzului ei, a[teptând-o.
|[i petrecur` urm`toarele câteva ore bând cafea [i dep`nând
amintiri despre Anne [i Jonathan. Barbara anun]ase mai mul]i
oameni c` acesta murise, iar vestea avea s` se r`spândeasc` \n cer-
cul lor de prieteni. |i rugase ca to]i s` a[tepte cu condolean]ele
pân` a doua zi.
Brian reveni acas` la ora trei, \mpreun` cu doi colegi de [coal`
mai mari care locuiau pe aceea[i strad`. Aflând c` t`ticul lui murise,
izbucni \n plâns, ag`]ându-se de Lani cu disperare. {tiuse c`
Jonathan suferea cu inima, chiar dac` nu prea \n]elegea despre ce
era vorba. Dar dup` ce Lani \l asigur` c` nu era nimic \n neregul`
12 AUTOR

cu inima ei [i niciodat` n-avea s`-l p`r`seasc`, se mai lini[ti [i putu

s` m`nânce gustarea pe care i-o preg`tise.
Doctorul Seaver sosi la ora patru, iar Barbara preg`ti ceva de
mâncare, dar nimeni nu se prea atinse de ea. Din când \n când,
suna telefonul – vecini [i prieteni care aflaser` vestea [i-[i ofereau
ajutorul.
Dup` cin`, Brian adormi pe canapea, iar Lani \l duse \n camera
lui. R`mas` singur` cu so]ii Seaver, \ncepu s` discute despre pla-
nurile de viitor. Gene Seaver \i r`spunse cu un calm profesional la
toate \ntreb`rile, avertizând-o \n repetate rânduri c` se agita f`r`
rost – dar \ncuraj`rile lui nu reu[eau decât s-o nelini[teasc` [i mai
mult. |ntr-un târziu, Lani izbucni \n lacrimi, suspinând:
– Trebuie s` iau unele hot`râri. Nu v` da]i seama? De ce nu vre]i
s` m` ajuta]i?
Drept r`spuns, doctorul Seaver scoase un flacon de medica-
mente din buzunar.
– {tiu c` nu-]i plac lucrurile astea, Lani, dar te rog, spre binele
t`u, ia m`car o pastil`. Crede-m`, avem timp destul s` discut`m
despre viitor, dup` ce va ajunge aici Daniel. O s` aib` el grij` de
tot...
– Nu vreau s` am nimic de-a face cu Daniel! ]ip` Lani aproape
isteric. {i nici de pastile n-am nevoie!
– Gene, te rog. Las`-m` pe mine.
Barbara Seaver o lu` pe Lani \n bra]e.
– E-n regul`, iubito. Ai timp destul ca s` iei hot`râri. E firesc s`
dore[ti s` [tii toate r`spunsurile \n clipa asta, [tiu. Dar o s` se
rezolve. Am \ncredere \n tine.
Barbara o conduse pe Lani \n baie s` se spele pe fa]` [i s` se
pieptene. |n oglind`, Lani \[i observ` cearc`nele, iar ro[ea]a
ochilor, dup` atâta plâns, \i f`cea iri[ii s` arate de un albastru [i mai
TITLU 13

str`lucitor. |[i desf`cu p`rul ar`miu ondulat din coc – o

piept`n`tur` practic`, dar care-i sporea durerile de cap – iar
[uvi]ele unduitoare i se rev`rsar` \n jurul umerilor, cu str`luciri
ro[iatice. Lui Lani i se p`rea c` ar`ta \ngrozitor – palid` [i tras` la
fa]`, cu ochii umfla]i. Dar orice observator obiectiv i-ar fi remarcat
structura delicat` a oaselor fe]ei, sprâncenele arcuite fin, nasul mic
[i drept [i curbele senzuale ale gurii, care o f`ceau s` arate la fel de
frumoas` [i fragil` ca un pahar de vin cu picior, din cristal vechi.
Aceast` impresie era accentuat` de gâtul ei lung [i suplu [i trupul
zvelt, \nalt de un metru [i [aptezeci de centimetri, cu oase delicate.
Dar era o imagine \n[el`toare, c`ci \nf`]i[area vulnerabil` a lui Lani
ascundea o independen]` aprig` [i o voin]` plin` de \nc`p`]ânare.
Accept` s` ia o aspirin` [i un pahar de vin alb rece. Tocmai
\ncepea s` se calmeze, când auzi o ma[in` sosind pe alee.
Daniel nu se deranj` s` sune la u[`; intr` ca la el acas`, cu cheia
lui. Lani era cam iritat` c` r`posatul ei tat` vitreg \i d`duse autori-
tarului s`u fiu o cheie a casei ei. |l privi cu stoicism cum \i strângea
mâna lui Gene [i o s`ruta pe Barbara pe obraz. Ca \ntotdeauna,
ar`ta \n plin` form` [i mult prea chipe[, \n costumul bej bine croit,
deloc [ifonat de zborul peste Pacific care durase cinci ore.
Lani \[i st`pâni orice reac]ie fa]` de \nf`]i[area lui. Avea peste un
metru optzeci \n`l]ime, iar trupul s`u suplu, cu mu[chi duri, se
schimbase foarte pu]in de pe vremea când fusese campion la
alerg`ri \n colegiu. Observ` surprins` c` printre [uvi]ele negre \i
ap`ruser` câteva fire albe. La treizeci [i doi de ani, Daniel era \nc`
destul de tân`r ca s` \nc`run]easc`.
Chipul lui avea o fizionomie patrician`, tipic` pentru Noua
Anglie – sau, poate, Lani atribuia aceast` descriere doar formei
u[or alungite a fe]ei cu tr`s`turi destul de \nguste, arogante. |n
fond, printre str`mo[ii lui se num`ra un cuplu de misionari protes-
14 AUTOR

tan]i care sosiser` \n Hawaii \nainte de jum`tatea secolului al

nou`sprezecelea. Unul dintre fiii lor se \nsurase cu o prin]es`
hawaiian` bogat`, ajungând proprietarul unor \ntinderi vaste de
p`mânt. Singurul semn al \nrudirii lui Daniel cu familia regal`
hawaiian` se observa \n culoarea neagr` a p`rului [i \n u[urin]a cu
care pielea lui p`rea s` absoarb` soarele tropical. Ochii-i erau de un
cenu[iu rece, metalic. {i, \n acel moment, o priveau ]int` pe Lani.
Lani \i sus]inu privirea, atent` s`-[i p`streze o expresie neutr`,
de[i prezen]a lui o tulbura. Reac]iile obi[nuite ale lui Daniel fa]` de
ea variau \ntre polite]e calm` [i furie arz`toare, iar dac` uneori sim-
ula o anumit` afec]iune temperat`, Lani [tia c` n-avea s` dureze.
Se a[ez` lâng` ea, cuprinzând-o cu un bra] pe dup` umeri [i
s`rutând-o pe obraz. Lani r`mase rigid`, c`utând s`-i transmit` c`,
de[i \i tolera atingerea, o dezgusta categoric. Ba chiar, apropierea
lui \i f`cea \ntotdeauna b`t`ile inimii s` se accelereze, iar gândul c`
Daniel ar fi putut s` observe era cumplit de umilitor.
Dup` câteva secunde de r`zboi nedeclarat, fu evident c` Daniel
nu avea de gând s`-[i ia bra]ul de pe um`rul ei. Lani se ridic` brusc
de pe canapea [i se duse pân` \n mijlocul camerei. Observ` schim-
bul de priviri tulburate al so]ilor Seaver, dar \l ignor`. Dup` atâ]ia
ani, aflaser` c` prefera s`-l evite pe Daniel, chiar dac` nu [tiau de
ce.
Daniel se ridic` [i el, spunându-le celor doi:
– V` mul]umesc c` a]i avut grij` de Lani [i de Brian. De-acum
\ncolo, m` descurc eu cu ei.
Lani t`cu pân` când so]ii Seaver ie[ir`, dup` care dezl`n]ui un
atac arz`tor:
– Sunt absolut capabil` s` m` descurc [i singur`, Daniel. Eu
sunt cea care a locuit cu tata de paisprezece ani \ncoace. {i am avut
grij` de el \n ultimii [ase. N-am nevoie de tine [i de banii t`i, [i nu
TITLU 15

vreau s` stai aici nici o clip` mai mult decât e nevoie!

– N-o s` dureze mult pân` le rezolv pe toate, r`spunse el calm.
Ai avut o zi grea, iubito. Du-te la culcare.
– Am s` fac ce vreau! Nu-mi da tu ordine! se r`sti Lani.
Dac` Daniel i-ar fi propus s` r`mân` \n camer` [i s` stea de
vorb` cu el, s-ar fi dus \n dormitor. Fratele s`u vitreg avea acest
efect pervers asupra ei.
Exasperat, Daniel oft`.
– Nu-mi for]a mâna, Lani. L-am iubit pe tat`l meu, [i o s`-mi
lipseasc`. N-am chef s`-]i suport toate aerele – mai ales \n situa]ia
asta. {i-acum, intr` \n dormitor, dac` vrei s` nu te duc eu pe sus.
Lani nu se \ndoia c` ar fi f`cut-o. Expresia aspr` a gurii lui
Daniel o avertiza s` nu-l contrazic`.

***

A doua zi diminea]`, Lani se trezi devreme, dup` o noapte de

somn agitat. Daniel [i Brian se duseser` deja la buc`t`rie, s`-[i ia
micul dejun. Auzi un crâmpei din conversa]ia lor [i se opri la u[` s`
asculte. Vorbeau despre cea mai recent` erup]ie vulcanic` de pe
Big Island, Hawaii, iar Daniel \i promitea lui Brian c`, \n timpul
urm`torului spectacol de acest gen, aveau s` zboare peste crater ca
s` vad` mai bine.
– Nu [i dac` am [i eu un cuvânt de spus \n leg`tur` cu treaba
asta, morm`i Lani.
De[i Brian era pe jum`tate [i fratele lui Daniel, nu avea inten]ia
s`-[i lase fratele vitreg s` i-l r`peasc`. Intr` \n buc`t`rie, ignorând
salutul lui Daniel [i cl`tinând scurt din cap când acesta \i oferi o
omlet`.
– Brian se duce azi la [coal`, declar` ea sec. Nu-i a[a, Brian? \l
16 AUTOR

\ntreb` mai blând, gândindu-se c` era mai bine ca programul

copilului s` nu se schimbe.
B`iatul d`du din cap.
– Avem o petrecere. Azi e ziua lui Jeremy.
Lani reu[i s` zâmbeasc`, apoi se aplec` s`-l s`rute.
– Bine. Dac` vrei s` vii acas`, d`-mi un telefon, scumpule.
U[urat`, \l v`zu \mbr`]i[ându-[i fratele [i alergând afar` s`-[i
revad` colegii. |ntre patru ochi, \i putea spune lui Daniel tot ce avea
de spus.
– Ce tot vorbea]i despre Hawaii? Brian n-o s` se duc` acolo;
r`mâne aici, cu mine.
Lani vorbea pe un ton agresiv, dar se sim]ea mult mai pu]in
sigur` pe sine decât p`rea. |n noaptea dinainte, pe când \ncerca s`
adoarm`, \[i d`duse seama cât de vulnerabil` era cu adev`rat
pozi]ia ei. Cel mai tare se temea c` Daniel Prescott Reid, cu banii [i
influen]a lui, avea s`-i ia fr`]iorul. {i abia acum \[i d`dea seama c`,
\n fa]a lui Daniel, nu avea absolut nici o [ans`.
Curajul o p`r`si când fratele ei vitreg \i r`spunse cu o privire
arogant`. Lani \i \ntoarse spatele, r`sucindu-se spre bufet s`-[i
toarne o cafea, [i \l auzi a[ezându-se la masa din buc`t`rie.
– A[ fi preferat s` nu discut`m \nc` viitorul lui Brian, dar dac`
tot ai adus vorba, Lani, am s` ]i-o spun pe-a dreapt`: Brian va veni
cu mine, [i tu la fel. A[a a vrut Jonathan, [i o doresc [i eu. Iar dac`
te calmezi [i gânde[ti ra]ional, vei \n]elege c` [i pentru tine e cel
mai bine a[a.
Trecur` treizeci de secunde pân` când Lani avu destul`
\ncredere \n sine \ns`[i ca s` vorbeasc`. |n alte \mprejur`ri, poate
c` Daniel ar fi avut dreptate. Dar, \n fond, el nu putea [ti ce efect
avea asupra ei, [i nici de ce-l trata atât de repezit [i rece. Cum ar fi
putut locui \mpreun` \n aceea[i cas`? |[i aduse cafeaua la mas` [i
TITLU 17

se a[ez` \n fa]a lui, blestemându-[i mâinile care-i tremurau.

– Te rog, nu face asta.
Vocea \i devenise r`gu[it` de team`.
– Locul lui Brian e aici. To]i... to]i prietenii lui sunt aici. {i
[coala. {i... [i eu.
– Cu alte cuvinte, nu vrei s` vii \n Hawaii, cu mine, remarc`
\ncet Daniel. Sunt de acord c` Brian are nevoie de tine, dar dac` nu
vii, va trebui s`-l iau oricum. Testamentul tat`lui meu m` investe[te
cu titlul de tutore, [i am de gând s` m` achit de aceast` respons-
abilitate. Nu-l pot l`sa cu tine, la San Diego.
Lani sim]i c` se \nro[ea. |[i \nvinse un val de grea]`, respirând
adânc de câteva ori. Nu-i trecu prin minte nici o clip` s` pun` la
\ndoial` afirma]iile lui Daniel despre testament. Nu era genul de
om care s` denatureze adev`rul.
|[i \ngrop` capul \n mâini, cu un gest \nvins. Daniel avea de
partea lui nu numai banii [i puterea, ci [i legea. Nu era drept.
|nghi]indu-[i mândria, ridic` privirea spre ochii lui implacabili
[i-l implor`:
– Te rog, Daniel. Brian iube[te casa asta. Las`-l aici, cu mine. Am
s` m` descurc. Poate... poate ai s` ne aju]i [i tu.
– {tii cât cost` pe lun` casa asta?
Lani cl`tin` din cap. Finan]ele r`m`seser` \ntotdeauna \n seama
tat`lui ei vitreg.
– Aproape o mie de dolari. {tiu, fiindc` eu sunt proprietarul ei.
{i achit majoritatea facturilor.
|[i \ncruci[` bra]ele pe piept, cu o expresie de nep`truns.
Cumva, aceast` dezv`luire n-o surprinse pe Lani. Se mutaser` \n
casa aceea frumoas` din apropierea oceanului cu cinci ani \n urm`.
Lani adora plaja [i [tia c` Jonathan cump`rase casa ca s`-i fac` o
bucurie. Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` Daniel o pl`tea – era mult
18 AUTOR

prea scump` ca s` [i-o poat` permite un ofi]er de marin` \n

retragere.
Daniel continu`:
– Am hot`rât s` vând casa, Lani. Vom ]ine o slujb` de comemo-
rare aici, dac` vrei, apoi voi lichida afacerile tat`lui meu [i vom
pleca to]i trei \n Hawaii. A[ dori ca tata s` fie \nmormântat pe Maui,
lâng` mama mea.
Lani se cl`tina sub impactul tuturor acelor lovituri, iar ultimele
lui cuvinte o f`cur` s`-[i piard` calmul.
– Nu! ]ip` ea. N-ai s`-l duci acolo. N-o s` zac` lâng` mama ta [i
familia ei snoab` [i plin` de prejudec`]i! Decât s` las asta s` se
\ntâmple, mai bine... mai bine...
Dar nu avea ce face, dac` Daniel insista, [i o [tia. Se repezi afar`
din buc`t`rie, spre dormitorul ei, unde se trânti pe pat, \ncepând
s` suspine \nnebunit`. Daniel o urm` peste câteva minute. Când \l
auzi intrând, Lani \[i mu[c` buza, \ntr-un efort disperat de a se con-
trola.
– Lani.
Cumva, nu putu suporta blânde]ea din tonul lui, iar când \i
sim]i mâna pe um`r, se ridic` brusc [i-l atac` precum un animal
\ncol]it, desc`rcându-[i toat` durerea [i frustrarea. Strânse pumnii
[i \ncepu s`-l loveasc` nebune[te \n piept, cu lacrimile [iroindu-i pe
fa]`.
Daniel o prinse de \ncheieturile mâinilor [i i le cobor\ cu for]a,
iar \n clipa urm`toare o cuprinse \ntr-o \mbr`]i[are strâns`, ne\ndu-
plecat`. Lani continu` s` se zbat` neputincioas`, strigând s`-i dea
drumul – dar \n cele din urm`, epuizat`, se l`s` p`guba[` [i-[i
rezem` capul de um`rul lui, plângând \ncet.
Dup` un timp, Daniel o l`s` s` se desprind` din \mbr`]i[are, dar
continu` s-o ]in` de talie, privind-o cu un amuzament complice.
TITLU 19

– Nu mai face mutra asta, murmur` el. Consider` c` nu e decât

o consolare prietenoas`.
– Nu e[ti prietenul meu, \ng`im` Lani, sim]indu-i respira]ia
cald` pe obraz. Te rog, d`-mi drumul...
– Crede-m`, n-am nici un chef s`-]i fiu prieten. |nainte de a-mi
insulta familia [i a pleca \n fug`, \ncercam s` discut`m despre
preg`tirile pentru funeralii. }i-ai fi putut exprima opiniile \ntr-un
mod mai pu]in dramatic.
Lani nu spuse nimic. Era o ironie c` Jonathan Reid, care fusese
tolerat cu r`ceal` de familia Prescott \n timpul vie]ii, avea s` li se
al`ture membrilor acesteia dup` moarte.
– Nu spui nimic, hmm?
Dup` un oftat cam dramatic, Daniel \i ridic` b`rbia cu degetul,
silind-o s`-l priveasc` \n ochi.
– Okay, prin]eso, ai câ[tigat. Dac` vrei s` se odihneasc` lâng`
mama ta, atunci a[a vom face.
Lani \l privi cu ochi mari, uimit` de aceast` concesie necarac-
teristic` pentru el.
– De ce? \ntreb` ea b`nuitoare. Ce te-a f`cut s` te r`zgânde[ti?
– |]i \ndeplinesc o dorin]`, \n schimbul alteia, r`spunse Daniel
pe un ton tachin`tor. Tu [i Brian ve]i veni \n Hawaii, unde o s`
locui]i \n casa mea. Hai s` nu mai discut`m, prin]eso.
– Trebuia s` m-a[tept. Sentimentele mele nu conteaz`. Pentru
tine, toate nu sunt decât afaceri, nu-i a[a, Daniel?
– Dac` zici tu... Recunosc c`, atunci când vreau ceva, de obicei
g`sesc o cale de a ob]ine acel lucru. Va fi mai bine pentru Brian, [i
pentru tine. Ai \ncredere-n mine, Lani.
{i, f`r` a-i a[tepta \ncuviin]area, se ridic` de pe pat [i ie[i din
camer`.
20 AUTOR

Capitolul 2

Lani ie[i din camera ei numai dup` ce-[i d`du seama c` Daniel
se \nchisese \n dormitorul tat`lui ei vitreg, pentru a da câteva tele-
foane de afaceri. |i auzi glasul, \nfundat, când scoase ezitant capul
pe u[`. Apoi se duse \n buc`t`rie, unde tocmai \[i turnase un pahar
de suc când auzi soneria. Barbara Seaver st`tea cu bra]ele \nc`rcate
de pachete cu bun`t`]i de cas` g`tite de diverse prietene, dintre
care multe trecuser` \n timpul zilei s`-[i ofere ajutorul [i con-
dolean]ele.
Organizarea funeraliilor r`mase \n seama lui Daniel. Acesta
alese, \n locul \nmormânt`rii militare, slujb` simpl` la biseric` [i o
ceremonie lâng` mormânt. O inform` pe Lani imediat dup` ce dis-
cut` cu reverendul Taylor, care sosise spre amiaz`. De[i planurile
lui Daniel corespundeau cu ale ei, Lani ar fi preferat s-o consulte
mai \ntâi. Putea oare avea \ncredere \n explica]ia lui blând` – c`
voise s-o scuteasc` de chinul preg`tirii unor detalii atât de
dureroase?
Weekendul trecu f`r` nici un incident, \n primul rând deoarece
TITLU 21

casa era tot timpul plin` de vizitatori, iar Lani nu avu r`gaz s`
r`mân` singur` cu Daniel. De obicei, era de o arogan]` defensiv` \n
prezen]a lui, dar \n ultimii [apte ani cedase din când \n când
imboldului de a-l provoca, f`r` s` \n]eleag` cu adev`rat de ce o
f`cea. Când se \ntâmpla acest lucru, Daniel obi[nuia s`-i inter-
preteze mofturile literal, r`spunzându-i calm [i rezonabil. Dar nu
\ntotdeauna. Lani \[i amintea câteva ocazii când nemul]umirile ei \i
provocaser` o furie aproape \nsp`imânt`toare. Adev`rul era c`
Daniel Prescott Reid o intimida.
Iar acum era \ncordat` [i nelini[tit` ori de câte ori Daniel \[i
\ndrepta aten]ia asupra ei. |n acela[i timp, era aproape obsedat` s`-
l protejeze pe Brian de \ndoieli [i temeri. Refuza s` plâng`, con-
vins` c` dac` Brian o vedea cedând, propriile lui nelini[ti ar fi
sc`pat de sub control. Mul]i oameni \i admirau calmul aparent, f`r`
s` [tie c` gazda lor des`vâr[it` f`cea un efort continuu s` salveze
aparen]ele. Pe la ora nou` seara, era epuizat` fizic [i emo]ional,
prea frânt` ca s` se mai gândeasc` la viitor [i prea obosit` pentru a
mai face altceva decât s` cad` \n pat [i s` adoarm`.
Daniel n-o informase asupra am`nuntelor pentru slujba de luni,
iar Lani era prea atent` s`-l evite ca s` mai cear` [i detalii. Astfel,
când pornir` spre biseric`, n-avea idee la ce s` se a[tepte. Daniel
conducea ma[ina, iar Brian st`tea \ntre ei, pe bancheta din fa]`.
Lani arunc` o privire spre Daniel; chipul lui bronzat era calm [i
st`pânit, spre deosebire de paloarea [i cearc`nele ei pe care \ncer-
case s` [i le ascund` cu ajutorul fardurilor.
Sim]ind tot timpul mâna mic` a lui Brian care o strânga pe a ei,
Lani ascult` cu stoicism aproape toat` slujba. Ochii i se umezir`
când auzi omagiile aduse de pastor [i de doctorul Seaver, dar
batista \i r`mase \n po[et`, nefolosit`. Cumva, nu-i trecuse nici un
moment prin minte c` Daniel ar fi putut dori s` ]in` [i el un mic
22 AUTOR

discurs, [i fu surprins` când \l v`zu ridicându-se s` vorbeasc`.

Tat`l lui, spuse el, suferise dou` mari tragedii \n via]`: moartea
primei sale so]ii, Laura, [i a celei de a doua, Anne. Dar avusese
parte [i de mari bucurii, g`sindu-le \n iubirea [i devotamentul pri-
etenilor [i colegilor. Le mul]umi multora pe nume, iar Lani fu
impresionat` s` vad` cât de bine cuno[tea via]a tat`lui s`u la San
Diego, atât de departe de paradisul tropical unde se stabilise
Daniel. |[i d`du seama c` Daniel [i Jonathan fuseser` mult mai
apropia]i decât presupusese ea.
|n continuare, Daniel rosti câteva cuvinte despre Brian,
spunând c` na[terea copilului \mbog`]ise ultimii ani din via]a lui
Jonathan [i atenuase durerea pricinuit` de moartea Annei.
Auzindu-[i numele, Brian \ncepu s` scânceasc`, iar Lani \l lu` pe
genunchi. Fusese profund afectat` de referirea lui Daniel la Brian,
observând cum glasul lui r`gu[it de emo]ie contrasta cu calmul
aparent [i rigid pe care [i-l impunea.
– Dar mai presus de orice, \ncheie Daniel, tat`l meu [i-a g`sit
alinarea [i mul]umirea \n ultimii ani de via]` datorit` lui Lani. Ea ne-
a cucerit pe amândoi, ca o feti]` cu p`rul ca flac`ra, [i ne-a câ[tigat
inimile pe m`sur` ce cre[tea. A devenit o fiic` frumoas` [i devotat`
care l-a iubit, l-a \ngrijit [i i-a dat putere. Lui Brian i-a devenit o
mam` mai iubitoare decât ar fi putut s` fie oricare alt` femeie. |i
sunt profund \ndatorat. |]i mul]umesc, Lani.
Pentru prima oar`, Lani \[i lu` batista, tamponându-[i lacrimile
pe care nu mai putea s` [i le st`pâneasc`. |n timp ce Daniel reve-
nea la locul lui, i se p`ru c`-i v`zu mâna ridicându-se scurt s`
[tearg` o lacrim` de la col]ul ochiului.
Dup` o scurt` ceremonie lâng` mormânt, se \ntoarser` acas` la
doctorul Seaver, unde-i a[tepta un bufet. Nu vorbea nimeni. Lani se
gândea la emo]ionantul panegiric rostit de fratele ei vitreg, \nc`
TITLU 23

destul de uimit` c` un om care fusese atât de distant putea expri-

ma o asemenea admira]ie [i recuno[tin]` fa]` de loialitatea [i
iubirea ei la adresa tat`lui s`u. Era sigur` c` orice afec]iune sim]ise
Daniel pentru ea disp`ruse dup` seara aceea dezastruoas` din vara
anului când \mplinise cincisprezece ani. Evident, putea trece cu
vederea peste propria lui p`rere negativ` despre caracterul ei, când
\i aprecia calit`]ile de fiic` [i sor`. Dac`-i era recunosc`tor, o f`cea
numai pentru c` le fusese atât de devotat` tat`lui [i fratelui s`u vit-
reg.
Laudele lui Daniel o nelini[teau [i nu \n]elegea de ce. Ce impor-
tan]` avea, dac` \nalta lui considera]ie nu-i includea [i calit`]ile ca
femeie?
Dup` ce majoritatea vizitatorilor plecar`, Daniel o lu` pe Lani
deoparte ca s`-i explice c` se \ntorcea la Honolulu cu afaceri, dar
avea s` mai r`mân` un timp pentru a o ajuta s`-[i rezolve toate
problemele. |n pofida sincerit`]ii din discursul lui funerar, Lani era
u[urat` c` pleca. Nimic nu i-ar fi alungat nervozitatea provocat` de
prezen]a lui. Iar acum, \[i d`du seama, probabil avea s` se simt`
vinovat` de fiecare dat` când i se \mpotrivea. Ciocnirile \ntre ei
p`reau inevitabile, iar Daniel recunoscuse c` de obicei g`sea o cale
de a ob]ine ceea ce dorea. Lani se \ntreba dac` presupunea c` vor-
bele lui de laud` aveau s`-i asigure supunerea fa]` de toate pla-
nurile pe care [i le f`cuse.

***

Daniel ajunse \napoi la San Diego duminic` seara, intrând \n

cas` tocmai când Lani \l culca pe Brian. Prelu` imediat ritualul citi-
tului unei pove[ti la c`p`tâiul patului. Lani \[i spuse c` n-avea nici
un rost s` protesteze. |n orice caz, era obosit` [i se bucur` s` se
24 AUTOR

ghemuiasc` pe canapea, uitându-se la televizor.

|ntrucât majoritatea oamenilor \[i prezentaser` condolean]ele
\n zilele imediat urm`toare \nmormânt`rii, weekendul fusese
lini[tit. Totu[i, Lani se lupta \ncontinuu cu deprimarea. Toat` via]a
ei avea s` se schimbe radical, [i nici ea nici Brian nu aveau idee cât
de u[or puteau s` se adapteze. |n ultimii [ase ani, Lani \[i rezolvase
crizele avântându-se \n activitate, dar acum nu mai avea nimic de
f`cut decât s` a[tepte. Iar acest lucru o f`cea s` se simt` foarte
\ncordat`.
Dup` ce-i ur` noapte bun` lui Brian, Daniel i se al`tur` lui Lani
\n living, a[ezându-se lâng` ea pe canapea. Dac` simpla lui prezen]`
era suficient` ca s-o tulbure, faptul c` st`tea atât de aproape o ener-
va de-a binelea. Lâng` el, nu reu[ea niciodat` s` se relaxeze.
– Brian pare s` se simt` bine.
Lani \i fu recunosc`toare c` alesese un subiect de conversa]ie
sigur.
– E atât de mic, nu cred c` \n]elege cu adev`rat, replic` ea.
Uneori e trist sau cam speriat, dar \n esen]` abia a[teapt` s` ne
mut`m \n Hawaii... atâta vreme cât voi fi [i eu cu el.
|l observ` cu coada ochiului pe Daniel dând din cap [i se
\ntoarse pu]in spre el ca s`-i vad` expresia. Pe moment, era gândi-
tor.
– {i tu? o \ntreb`. Tu cum faci fa]`?
Lani [tia c` n-ar fi fost \n]elept s`-l provoace, dar cumva nu se
putu st`pâni.
– A, m` cuno[ti. Eu sunt un adev`rat monument. Devotat`,
iubitoare [i grijulie, ca s` nu mai spun cât de cuceritoare!
– Am vorbit serios, Lani. {i \]i sunt recunosc`tor. Nu exist` nici
un motiv...
– Atunci, las`-ne s` r`mânem aici! \l implor` ea. Te rog,
TITLU 25

Daniel...!
– Nu.
R`spunsul fusese rostit \ncet, dar categoric.
– {tiu ce e mai bine pentru voi. |mi pare r`u c` ai senza]ia c` ]i-
am for]at mâna, prin]eso, dar va trebui s`-]i cer s` respec]i
\n]elegerea.
Lani nu spuse nimic. Nu i-ar fi putut explica adev`ratele ei
obiec]ii, iar dac`-l contrazicea, probabil Daniel [i-ar fi pierdut cal-
mul. Se ridic` de pe canapea, murmurând c` era frânt` de
oboseal`.
– {tiu c` ]i-a fost greu, iubito, r`spunse el \n]eleg`tor. O dat` ce
te vei instala \n Hawaii, ai s` te sim]i mult mai bine.
Se ridic` [i el [i porni spre buc`t`rie.
|nc` nu era ora nou`, iar Lani nu putea adormi atât de devreme.
|ncerc` s` se concentreze asupra unui articol dintr-o revist`, dar \n
cele din urm` renun]`. Gândurile i se tot ab`teau spre rela]iile cu
redutabilul ei frate vitreg.

***

Prima dat` când \l \ntâlnise, nu p`ruse atât de impresionant. Pe-

atunci, Lani avea doar opt ani. Un prieten comun \i f`cuse mamei
ei cuno[tin]` cu Jonathan Reid; dup` cinci luni, se hot`râser` s` se
c`s`toreasc`. Lani \l simpatizase imediat pe Jonathan [i abia a[tepta
ca viitorul ei frate vitreg s` vin` acas`, fiindc` numai absen]a lui
amâna nunta. Jonathan nu voia s` se \nsoare cu Anne decât \n
prezen]a lui Daniel.
Lani \[i amintea cum a[teptase pe aeroportul din Honolulu ca
avionul lui Daniel s` soseasc` de la Los Angeles. Nici o clip` nu-i
trecuse prin minte s` \ntrebe de ce Daniel Reid \nv`]a la o [coal` de
26 AUTOR

b`ie]i exclusivist` din New England. La optsprezece ani, era un per-

sonaj conturat vag, pe care nu-l putea compara decât cu prietenii
guvernantelor ei.
La fel ca multe alte fete, Lani flirta fermec`tor [i incon[tient cu
b`rba]ii, [i fusese foarte \ncântat` când Daniel \ncepuse s`
foloseasc` porecla care acum \i displ`cea atât de mult – „prin]eso“,
dup` tiza ei, prin]esa Kaiulani. Daniel o trata cu o indulgen]`
amuzat`, tachinând-o [i jucându-se cu ea ori de câte ori se vedeau.
Vizitele lui erau frecvente; de[i avea un apartament propriu, Anne
Douglas Reid \[i invitase noul fiu vitreg s` vin` la cin` oricând, iar
Daniel profita din plin. Lani [tia c` lucra \n timpul verii la un hotel
din Waikiki, dar niciodat` nu b`nuise c` acesta era proprietatea
familiei lui.
|n toamn`, Daniel se \ntoarse la [coal`, de ast` dat` la un
colegiu simandicos din Massachusetts. Lani tr`sese concluzia c`
Daniel era un tân`r cu totul deosebit, pentru c` fra]ii [i surorile
tuturor prietenilor ei studiau \n campusul local al universit`]ii din
Hawaii. Era prea tân`r` ca s`-[i dea seama c`, de[i tat`l ei vitreg
câ[tiga bine ca ofi]er de marin`, nu prea avea posibilitata s`
pl`teasc` studiile pe care le urma Daniel.
Când Lani avea zece ani, Jonathan Reid fusese avansat la gradul
de c`pitan [i transferat la baza naval` din San Diego. |n urma aces-
tei mut`ri, singura dificultate pe care o cunoscu Lani fu \n leg`tur`
cu numele ei. |n insule, to]i [tiau c` prin]esa Kaiulani fusese
mo[tenitoarea prezumptiv` a tronului din Hawaii, tân`ra care i-ar fi
succedat Reginei Liliuokalani dac` Statele Unite n-ar fi anexat arhi-
pelagul, \n 1893. La San Diego, \ns`, numele ei era considerat exot-
ic [i bizar, mai ales \ntrucât Lani ar`ta ca o zâni[oar` ro[covan`, cu
o piele care trebuia s` se expun` doar treptat la soare, ca s` nu se
ard`. Dup` câteva luni pe continent, renun]ase s` mai corecteze
TITLU 27

pronun]`rile gre[ite ale numelui ei, acceptând faptul c` era masa-

crat de oamenii care insistau s`-l rosteasc` rimând cu Danny, nu cu
Connie.
|l vedea pe Daniel doar de câte dou` ori pe an, \n iunie [i sep-
tembrie, când se oprea \n California venind de la Cambridge,
Massachusetts, sau \ntorcându-se la \nceputul anului universitar.
Abia când Lani \mplinise treisprezece ani, prietenele ei au \nceput
s` comenteze cât de atr`g`tor ar`ta fratele ei vitreg. Majoritatea
f`cuser` câte o pasiune pentru el [i, la o petrecere, au supus la vot,
declarându-l pe locul doi dup` idolul adolescentelor din acel an. A
doua zi diminea]`, Lani i-a transmis lui Daniel complimentul, [i a
avut impresia c` era cam dezam`git c` nu primise locul \ntâi.
Admira]ia lor nu era nemeritat`, recuno[tea Lani \n sinea ei.
Daniel era chipe[ ca un star de cinema, desigur, dar ceea ce le
\ncânta cu adev`rat pe prietenele ei era o anumit` trufie [i re]inere
care-l f`ceau s` par` misterios [i incitant. Pe Lani, aceste tr`s`turi n-
o fascinau. Le accepta ca f`când parte din personalitatea lui. |n
orice caz, le spuse ea prietenelor, vizitele lui erau rare, a[a c` era
firesc s` r`mân` destul de distant.
Daniel a terminat colegiul, a muncit o vreme, iar când Lani avea
aproape paisprezece ani s-a hot`rât s` urmeze facultatea de studii
economice. La \nceputul verii urm`toare a stat cu ei doar trei zile,
plecând gr`bit \napoi \n Honolulu, unde-l a[teptau respons-
abilit`]ile pe care le abandonase temporar ca s` se duc` la studii.
Cele trei zile au fost de-ajuns pentru a o l`sa pe Lani buim`cit` de
admira]ie. |ncepuse s` aib` \ntâlniri cu b`ie]ii de vârsta ei – câteva
ie[iri atent supravegheate la cinema [i la [colile de dans. Acele seri
se terminau de obicei cu s`rut`ri inocente la desp`r]ire, dintre care
nici una nu reu[ea s`-i ridice prea mult tensiunea sangvin`.
Uneori, tat`l ei vitreg o tachina \n leg`tur` cu repeziciunea cu
28 AUTOR

care se maturiza, iar Lani nu trebuia decât s` se uite \n oglind` ca

s` [tie c` avea dreptate. Pe la sfâr[itul verii, transformarea era com-
plet`. Când a \mplinit cincisprezece ani, mama ei i-a permis s`-[i
cumpere un costum bikini verde ca smaraldul, iar \n august \i venea
ca turnat. Culoarea p`rului i se \nchisese pân` la o uluitoare nuan]`
ar`mie, iar acum \i ajungea pân` mai jos de umeri; fa]a ei \[i pier-
duse contururile rotunjite din copil`rie, \n favoarea unei frumuse]i
sculpturale care o f`cea s` arate cu câ]iva ani mai matur`. |n secret,
era mul]umit` c` studen]ii de la colegiu \ncercau atât de des s-o
aga]e pe plaj`, dar avea destul` minte ca s`-i refuze. Auzise ce i se
\ntâmplase surorii mai mari a prietenei sale, care pl`tise scump un
moment de nechibzuin]`.
Daniel reveni pe continent \n aceea[i lun`, locuind la ei zece
zile \nainte de a se \ntoarce pe coasta de est, pentru ultimul an la
facultatea economic`. Dup` dou` zile \n compania lui, Lani era
\ndr`gostit` pân` peste cap. |n trecut, niciodat` nu-l considerase
tocmai un membru de familie, dar nici \n sens romantic nu se
gândise la el. Acum, experien]ele cu b`ie]ii de vârsta ei o f`ceau s`-
[i dea seama cât de atr`g`tor era.
Comportamentul lui din acea lun` august n-a fost cu nimic
diferit decât \nainte, dar reac]ia lui Lani, da. De fiecare dat` când
erau \mpreun`, trupul i se aprindea de dorin]`. La \nceput, acest
lucru a f`cut-o s` se simt` foarte jenat`, dar curând senza]iile noi i-
au risipit puterea de discern`mânt [i a \nceput s` jinduiasc` la o
\mplinire pe care n-o \n]elegea cu adev`rat. {tia numai c` voia ca
Daniel s-o ia \n seam`, s` se gândeasc` la ea ca femeie – dup` cum
i-a m`rturisit cu dramatism celei mai bune prietene a ei
Din p`cate, campania ei p`rea s`-l lase pe Daniel rece. |l târa la
plaj` [i se groz`vea \n costumul ei verde, asigurându-se c` trupurile
li se atingeau cât mai des. O dat`, mama ei a surprins-o f`r` sutien
TITLU 29

pe sub tricou [i a trimis-o s` se schimbe, ]inându-i chiar \n fa]a lui

Daniel o prelegere care a f`cut-o s` se \nro[easc` \n obraji ca focul.
Când prima s`pt`mân` a [ederii lui Daniel s-a sfâr[it f`r` nici un
progres \n sensul scopului urm`rit de ea – pe care [i-l imagina cam
ca \mbr`]i[are pasional` gen Clark Gable [i Vivien Leigh \n „Pe arip-
ile vântului“ – Lani [i-a intensificat provoc`rile. Daniel urma s`
plece peste dou` zile, iar ea tocmai abandonase orice speran]`,
când \n sfâr[it rug`min]ile insistente de a ie[i la o plimbare cu
ma[ina, seara, i-au fost acceptate.
De data asta, s-a \mbr`cat cu mai mult` aten]ie. A luat pe ea un
tricou alb [i f`r` umeri care l`sa foarte pu]in \n seama imagina]iei,
camuflând senzualul rezultat cu un hanorac bleumarin. Blugii t`ia]i
i se mulau pe [olduri [i pe fund \n cel mai a]â]`tor mod. La cererea
ei, s-au dus \ntr-un loc izolat de pe coline, sub pretextul c` voia s`-
i arate lui Daniel peisajul. Când a coborât din ma[in`, chipurile ca
s`-[i dezmor]easc` picioarele, priveli[tea pe care a v`zut-o Daniel
nu avea nici o leg`tur` cu Oceanul Pacific. Lani \[i l`sase hanoracul
pe scaunul din fa]`. C`sc`, ridicându-[i alene bra]ele [i \ntinzându-
se, cu sânii plini [i tari reliefându-i-se prin materialul sub]ire al tri-
coului.
Daniel r`m`sese \n ma[in`, privind-o. Ori de câte ori se uita la
ea, Lani sim]ea o excita]ie nebuneasc`.
Aplecându-se peste scaunul din dreapta, Daniel \i strig` prin fer-
eastra deschis`:
– Vino \n ma[in`, Lani. Mergem acas`.
Glasul \i era r`gu[it [i \ncordat.
Lani se conform`, aruncându-[i p`rul pe spate [i revenind cu
pa[i elastici spre ma[in` pentru a se a[eza la doar câ]iva centimetri
de el. Se pref`cea calm`, dar \n realitate inima \i b`tea atât de
necontrolat \ncât o lua cu le[in. Când Daniel vru s` porneasc`
30 AUTOR

motorul, \i acoperi repede mâna cu a ei.

– De ce te gr`be[ti, Daniel? \l \ntreb`, cu o voce straniu de sufo-
cat`. Nu-]i place apusul soarelui?
Daniel se rezem` de sp`tar, p`rând s` admire asfin]itul, iar \n
cele din urm` se \ntoarse spre ea, cu buzele strânse [i sprâncenele
\ncruntate de furie.
– Toat` s`pt`mâna ai c`utat-o cu lumânarea, mârâi el. Mai bine
cu mine decât cu altcineva!
Nu f`cu nici o concesie tinere]ii [i lipsei ei de experien]`,
atacând scurt [i rapid ca un [arpe cu clopo]ei. Lani fu n`ucit` de
brutalitatea cu care o strânse \n bra]e. |nainte de a apuca s`
protesteze, gura lui se l`s` peste a ei, desp`r]indu-i buzele cu for]a
[i explorându-i cu limba interiorul catifelat, atât de s`lbatic \ncât o
[oca [i o durea. Lani r`mase \ncremenit`, prea speriat` ca s` se
zbat`. Apoi, senza]ia gurii lui Daniel se schimb`, deveni mai blând`.
Mâna lui i se strecur` pe sub tricou s`-i mângâie sânii, jucându-se
cu ei \ntr-un fel care-i trimitea valuri-valuri de dogoare prin tot
trupul. Lani nu se mai putea \mpotrivi explor`rilor acum tandre ale
limbii lui – [i nici nu voia. Cu un geam`t gutural, \ncepu s`-l s`rute
[i ea, con[tient` c` \mbr`]i[area lui se \n`sprea treptat din nou, dar
era prea excitat` ca s`-i mai fie team`.
Când Daniel o respinse, fu pe cât de nedumerit`, pe-atât de
dezam`git`. Apoi \i observ` respira]ia rapid` [i neregulat` [i furia
de pe fa]`, [i se retrase pe scaunul ei. |l privi cu team` cum f`cea
eforturi s` se controleze.
– Te doresc, Lani. Te duc la un motel.
Cuvintele lui senzuale o lovir` ca un pumn \n stomac. Cum
putuse fi atât de proast`? Daniel nu era un b`iat de vârsta ei, care
s-ar fi mul]umit doar cu câteva s`rut`ri. Era un b`rbat \n toat` firea
– [i foarte viril, pe deasupra.
TITLU 31

Tres`ri când auzi pornind motorul, \nfigându-[i unghiile \n

palme ca s` nu plâng`. Sim]ea ochii lui Daniel a]inti]i asupra ei [i
\ncepu s` tremure când \l auzi \ntrebând-o pe un ton rece ca
ghea]a:
– Ce este, Lani? Nu vrei s` te culci cu mine?
Scutur` din cap, prea dezn`d`jduit` ca s`-i mai pese de lacrim-
ile care-i curgeau pe obraji.
– Te rog, du-m` acas`, \l implor` ea nefericit`. Nu vreau s`...
s`...
Umerii \i fur` prin[i \ntr-o strânsoare ferm`, când Daniel o
\ntoarse cu fa]a spre el.
– Perfect. Dac` nu vrei s` fii tratat` ca o boarf`, nu te purta ca
una de-alea. Nu mai e[ti un copil, Lani. Nu po]i s` a]â]i un b`rbat
[i pe urm` s` pretinzi s`-i treac` \ntr-o clip`, când te r`zgânde[ti. Ai
noroc c` te-ai hot`rât s` experimentezi cu mine [i nu cu altul.
{i, cu acest anun], \i d`du drumul [i porni ma[ina. |n timpul
drumului spre cas`, nici unul dintre ei nu vorbi. Lani \ncepea s`-[i
dea seama c` Daniel nu avusese nici un moment inten]ia de a o
duce \n cine [tie ce motel, c` nu voise decât s`-i dea o lec]ie. Cât de
mult din furia – [i pasiunea – lui fusese simulat` anume \n acel
scop? Se sim]ea atât de umilit`, \ncât se \ndoia c` l-ar mai fi putut
privi vreodat` \n via]`.
Reu[i s`-[i st`pâneasc` tremurul când intrar` \n cas`. Dup` ce
se scuz` c` o durea stomacul, fugi \n camera ei, unde-[i scoase tri-
coul [i-[i examin` trupul \n oglind`. Fu \ngrozit` s` vad` o vân`taie
pe un bra]. Ce Dumnezeu aveau s` cread` p`rin]ii ei?
|n urm`toarele zile se pref`cu bolnav` de indigestie cu frisoane,
astfel \ncât s` aib` un motiv de a purta c`m`[i de noapte cu mâneci
lungi [i s` poat` explica lipsa poftei de mâncare. Z`când \n pat
toat` ziua, avea timp destul s`-[i aminteasc` neru[inarea cu care se
32 AUTOR

comportase [i desfrânarea felului cum se ]inuse dup` Daniel. Poate

c` dac` ar fi venit s`-i vorbeasc` ar fi reu[it s` se scuze, dar el o
ignora cu des`vâr[ire.
Chiar \nainte de plecare, Daniel veni pân` la u[a ei s`-[i ia
r`mas-bun. De obicei, cu aceste ocazii \i zâmbea [i o s`ruta pe
obraz, dar acum nu f`cu decât s` se uite la ea cu o privire \mpietrit`
[i s` spun` pe un ton rece:
– Sper s` te vindeci repede dup` plecarea mea, Kaiulani.
{i, cu aceste cuvinte, plec`.

***

|n urm`toarele câteva luni, Lani a \nceput s`-i pun` lui Jonathan

tot felul de \ntreb`ri despre fratele ei vitreg, dar avea mereu grij` s`
par` indiferent` [i destins`. |nainte, acceptase sofisticarea [i stilul
cizelat ale lui Daniel doar ca pe ni[te tr`s`turi ale personalit`]ii lui;
nici un moment nu-i trecuse prin minte c` acele caracteristici
proveneau din familia mamei sale. Acum c`uta incon[tient motive
de a-l ]ine la distan]`, iar dezv`luirile despre trecutul lui \i justificau
perfect atitudinea.
Ini]ial, Jonathan i-a explicat doar c` prima lui so]ie, Laura, fus-
ese o Prescott, iar studiile lui Daniel fuseser` pl`tite dintr-un cont
personal pe care i-l deschiseser` p`rin]ii lui. Era preg`tit din timp
pentru a-[i ocupa locul \n firma familiei, a ad`ugat Jonathan.
Lani avea doar zece ani când plecaser` din Hawaii, dar \nv`]ase
la [coal` despre familiile Prescott [i Thomas. Al`turi de alte câteva
familii locale puternice, f`cuser` avere din cultura trestiei de zah`r,
\n secolul al nou`sprezecelea. Investiser` masiv profiturile \n alte
afaceri de pe insul`, de la agricultur` pân` la navlosiri [i propriet`]i
imobiliare, de la turism pân` la industria u[oar`, pân` ajunseser`
TITLU 33

s` domine via]a comercial` a \ntregului arhipelag Hawaii.

|nc` din copil`rie, Lani percepuse rezultatele. Pe m`sur` ce
ora[ul Honolulu devenea un mare port al Pacificului, iar arhipelag-
ul, o sta]iune de agrement favorit`, frumuse]ea tropical` a zonei
c`zuse treptat victim` sub plugurile unei ne\nduplecate procesiuni
de buldozere. Lani echivala dezvoltarea urban` cu distrugerea
rapace, iar Daniel Prescott Reid primi curând \n mintea ei rolul
unui nemilos [i iresponsabil senior al r`zboiului industrial.
Cu urm`toarea ocazie l-a v`zut \n vacan]a de Pa[ti, când Daniel
a venit pe coasta de vest ca s`-[i petreac` s`rb`torile cu familia.
Mama ei era \n ultimul trimestru al unei sarcini dificile [i primise
ordin s` stea \n pat, din cauza riscului de na[tere prematur`.
Jonathan, care ie[ise la pensie toamna trecut`, \[i petrecea aproape
tot timpul lâng` ea. Eforturile lui de a g`ti [i a deretica prin cas`
erau stângace, dac` nu chiar dezastruoase, a[a c` Lani \[i asumase
aproape toate aceste responsabilit`]i.
A reac]ionat fa]` de prezen]a lui Daniel cu un amestec de atitu-
dine defensiv` iritat` [i arogan]` pref`cut`. Se temea s` nu fie r`nit`
– s` nu se fac` iar de râs. |n orice caz, era clar c` Daniel nu voia s`
aib` absolut nimic de-a face cu ea, pentru c` din clipa când pusese
piciorul \n San Diego a avut cea mai mare grij` s-o evite.
Dou` luni mai târziu, Anne Reid a murit, iar la trei luni dup`
aceea Jonathan a suferit primul atac de cord. Daniel a venit din
Hawaii cu ambele ocazii. Lani a reac]ionat cu o polite]e rece fa]` de
aceste expresii formale de compasiune [i a profitat din plin de fap-
tul c` \ngrijirea fratelui ei mai mic \i oferea un paravan convenabil
dup` care s` se ascund`. Numai o dat` a r`mas singur` cu el, când
Daniel a intrat pe nea[teptate \n camera ei, chiar \nainte de a pleca
\napoi \n Hawaii. Insista s` pl`teasc` o menajer` cu norm` \ntreag`,
dar Lani a respins cu furie ideea, spunând c` nu voia s` aib` nimic
34 AUTOR

de-a face cu banii lui murdari [i c` putea s` se descurce perfect [i

singur`.
Daniel a \nh`]at-o de bra] [i a smucit-o spre el. Câteva clipe s-au
uitat unul la altul – doi ochi cenu[ii [i reci ca o]elul [i doi ochi
alba[tri furio[i, \nfruntându-se. Apoi, Daniel a \njurat printre din]i
[i s-a r`sucit pe c`lcâie, ie[ind din camer` cu pa[i mari.
|n urm`torii câ]iva ani, Daniel a reu[it s`-[i petreac` de obicei
câte o vacan]` cu tat`l lui, la San Diego, pe lâng` deplas`rile de
afaceri ocazionale pe care le f`cea pe continent. De[i Jonathan \l
ducea pe Brian \n Hawaii \n fiecare iarn`, Lani nu-i \nso]ea nicio-
dat`. |i spusese tat`lui ei c` avea nevoie de acea lun` de odihn`
anual`, explica]ie pe care el o acceptase imediat.
La dou`zeci [i nou` de ani, Daniel a fost promovat
vicepre[edinte al Diviziei de Recreere Prescott & Thomas. Lani a
ad`ugat [i aceast` func]ie nou` pe lista nemul]umirilor ei.
Repro[urile ocazionale pe care i le aducea, ca principal distrug`tor
al naturii de pe insule, erau \ntâmpinate invariabil cu replici
r`bd`toare \n ap`rarea importan]ei turismului pentru insulele
Hawaii. Dar Lani \[i amintea ziua când mersese prea departe [i
dojana ustur`toare pe care o primise ca rezultat, [i niciodat` nu-l
mai provocase \n felul acela.
Daniel era politicos dar distant \n timpul vizitelor sale \n
California, mereu atent s` se intereseze cum se descurca [i
oferindu-i adesea ajutorul, dar f`r` s` exercite niciodat` presiuni.
Lani nu-i putea repro[a re]inerea – de fiecare dat` când se apropia
de ea prea mult, se crispa alarmat`.
Cu timpul, Jonathan i-a dezv`luit toat` povestea primei lui
c`snicii. O cunoscuse pe Laura Prescott imediat dup` r`zboi, când
ea avea vreo dou`zeci [i cinci de ani [i pierduse de mult
num`r`toarea burlacilor boga]i care-o ceruser` \n c`s`torie. La
TITLU 35

insisten]ele p`rin]ilor, tocmai se preg`tea s` accepte inelul de

logodn` din partea unui aristocrat convenabil.
Jonathan \ncercase s-o aga]e pe plaj`, iar Laura fusese destul de
amuzat` ca s`-i permit`. Peste câteva s`pt`mâni, amândoi [tiau c`
aveau s` devin` so] [i so]ie. Când Laura l-a prezentat p`rin]ilor ei
pe chipe[ul dar banalul ofi]er de marin`, ace[tia au fost oripila]i. S-
au opus vehement c`s`toriei [i [i-au dezmo[tenit complet fiica.
Aceast` ostracizare s-a destins brusc dup` na[terea lui Daniel.
Jonathan caracteriza comportamentul ulterior al socrilor lui ca
fiind corect dar rece. Numai pe Daniel \l iubeau – din ziua când se
n`scuse, fusese r`sf`]at nu numai de bunicii lui, ci [i de unchi, de
m`tu[` [i de cei doi copii adolescen]i ai acestora.
So]ii Prescott au \nfiin]at imediat un generos cont de depozit
pentru Daniel, astfel \ncât la vârsta adolescen]ei avea propria lui
avere. B`trâna doamn` Prescott a tr`it cu [ase luni mai mult decât
so]ul ei, murind când Daniel avea dou`zeci [i opt de ani. {i-a
\mp`r]it averea \ntre fiul ei, Charles Prescott, [i Daniel, care era sin-
gurul urma[ al fiicei sale, Laura Prescott Reid.
Având \n vedere banii [i pozi]ia lui, la care se ad`uga [i aspectul
extrem de atr`g`tor, Daniel a devenit ]inta tuturor tinerelor nubile
din cercurile lui sociale, fapt care-l amuza enorm pe tat`l lui. Dup`
fiecare c`l`torie \n Hawaii, Jonathan o delecta pe Lani cu povestiri
despre urm`ririle necru]`toare c`rora le era supus bietul Daniel,
determinând-o s` comenteze caustic c`, dup` p`rerea ei, nici el nu
fugea prea repede. N-o amuza deloc s` afle de la Jonathan c` Daniel
se interesa frecvent dac` ea era \n rela]ii cu cineva. F`r` \ndoial`,
dac` s-ar fi purtat a[a cum p`rea el s-o fac`, ar fi fost considerat` o
u[uratic` neru[inat`.
A ad`ugat [i acest dublu-standard pe lista repro[urilor la adresa
lui. Iar acum, \[i spunea nefericit`, era luat` pe sus [i dus` \n
36 AUTOR

Hawaii, ca s` se confrunte cu desconsidera]ia familiei lui, cu aerele

superioare ale femeilor [i cu stilul autoritar al lui Daniel \nsu[i.

Trebuia s` ]in` minte toate motivele de a p`stra distan]a, fiindc` se

temea foarte mult c`, \n paradisul tropical din Hawaii, soarele esti-

val avea s` topeasc` toat` ghea]a \n care se zidise cu atâta grij`.

TITLU 37

Capitolul 3

Luni diminea]`, Daniel o duse pe Lani la biroul avocatului lui

Jonathan Reid, Robert Epstein, ca s` discute con]inutul testamen-
tului. Lani afl` c`, o dat` ce mama ei se m`ritase cu Jonathan Reid,
toate pl`]ile f`cute pe numele lui Lani ca rezultat al mor]ii tat`lui
s`u fuseser` investite pentru ea. Dup` paisprezece ani, acest cont
adunase dobânzi considerabile.
Cu excep]ia câtorva obiecte l`sate prin testament anume lui
Lani [i a câtorva dona]ii pentru diverse ac]iuni de caritate, Jonathan
\[i l`sase toat` averea, modest` cum era, depus` \ntr-un cont pen-
tru Brian, cu Daniel numit ca tutore [i mandatar.
– Tat`l t`u [i-a schimbat testamentul acum cinci luni, dup` ce a
terminat de pl`tit studiile tale, Lani, \i explic` avocatul; apoi arcui
o sprâncean` spre Daniel. |n]eleg c` a discutat problema cu tine,
când s-a dus ultima oar` \n Hawaii, nu?
– |ntr-adev`r. Se temea s` nu-l recrutez pe Brian \n afacerile
familiei Prescott, ad`ug` Daniel cu un zâmbet sub]ire, [i l-am asig-
urat c` voi investi banii lui Brian [i-i voi preda controlul asupra lor
38 AUTOR

când va \mplini dou`zeci [i unu de ani. Tat`l meu dorea ca Brian s`

aib` o anumit` independen]`.
– Norocul lui, interveni acru Lani.
Desigur, aproba logica tat`lui ei vitreg – nu avea nevoie de banii
lui, mai ales acum, dup` ce-[i descoperise propria bog`]ie. Nu-[i
dorea decât ca Jonathan s` fi avut suficient` \ncredere \n ea pentru
a-i atribui custodia asupra lui Brian – dar, \n fond, el nu avea idee
de sentimentele ei pentru Daniel. |n mod firesc, presupusese c` ar
fi entuziasmat-o perspectiva \ntoarcerii \n statul ei natal.
– Te rog s` nu crezi c` pe tat`l t`u vitreg nu l-a interesat soarta
ta, Lani, insist` Robert Epstein, interpretându-i gre[it comentariul
sarcastic. A considerat c`, dup` ce absolveai, \]i puteai câ[tiga sin-
gur` existen]a. {i, desigur, fratele t`u vitreg i-a promis c` va
r`spunde de amândoi. Sunt sigur c` Jonathan nu s-a \ndoit nicio-
dat` ce sor` bun` \i e[ti lui Brian, ci doar a socotit c` ]i-ai sacrificat
destul tinere]ea pentru el. Mi-a spus c` dac` te-ai c`s`tori, s-ar
gândi mai bine, dar atâta vreme cât r`mâi nem`ritat`, consider` c`
e cazul ca amândoi s` locui]i la Daniel.
Daniel st`tea tol`nit \n fotoliul adânc de piele, p`rând amuzat
de expresia crispat` a lui Lani.
– A[adar, voi doi n-a]i aranjat numai viitorul lui Daniel, ci [i pe
al meu, \l acuz` ea furioas`, [i nici o clip` nu v-a]i gândit s` m` con-
sulta]i [i pe mine \n leg`tur` cu asta.
Fratele ei vitreg \n`l]` din umeri.
– Ce rost avea? Ai fi obiectat.
Apoi se ridic` \n picioare [i strânse mâna avocatului,
\mpiedicând-o pe Lani s` mai protesteze.
– |]i mul]umesc pentru timpul acordat, Robert. M` bucur c` ai
rezolvat problemele din partea asta. P`str`m leg`tura \n privin]a
casei.
TITLU 39

Lani se ridic` [i ea, limitându-[i comentariile la un „mul]umesc“

rece. Nu avea nimic de câ[tigat f`când scene familiale \n fa]a avo-
catului. Nemul]umirea ei \i era adresat` lui Daniel, nu lui Robert
Epstein.
Luând-o de bra], Daniel o conduse afar` din cl`dire. Imediat ce
ajunser` \n parcare, Lani \[i desprinse bra]ul din mâna lui [i spuse
\ncet, cu voce r`gu[it`:
– Tu [i t`ticul a]i aranjat toate astea, nu-i a[a? Nici unul dintre
voi n-a vrut s` m` lase s` aleg ce voi face, dac` murea! De ce?
– Amândoi am considerat c` tu [i Brian trebuie s` locui]i cu
mine. E[ti...
– Ce avantajos pentru tine, c` t`ticul a murit tocmai acum! se
r`sti cu furie Lani. Dac` ar mai fi...
Daniel \[i \ncle[t` degetele \n jurul bra]ului ei [i o r`suci \n loc
cu destul` for]` ca s`-i taie respira]ia.
– |nc` o remarc` de[teapt` ca asta, [i m` pun cu cureaua pe fun-
dul t`u! Mi-am iubit tat`l. Acum patru ani, a acceptat s` se mute \n
Hawaii imediat ce tu terminai colegiul. Iar dac`-]i \nchipui c` ai
vreo [ans` s` te las s` r`mâi aici singur`, mut`-]i gândul!
– Pentru numele lui Dumnezeu, Daniel, am dou`zeci [i doi de
ani. Am s` fac ce vreau!
Lani \[i smuci bra]ul din strânsoarea lui [i porni cu pa[i mari
spre ma[in`, dar constat` c` Daniel \ncuiase portiera. Se sim]i ca o
idioat` \n timp ce st`tea acolo, a[teptându-l ner`bd`toare s-o
ajung` din urm`.
Furia lui Daniel era vizibil`. Se observa \n rigiditatea trupului [i
felul cum \[i mijise ochii. Lani v`zu c`-[i ]inea mâinile \nfundate \n
buzunare, ca [i cum n-ar fi avut \ncredere \n sine \nsu[i.
– Niciodat` s` nu-mi mai \ntorci spatele, ordon` el.
Descuie portiera, apoi o trânti de \ndat` ce Lani se a[ez` \n
40 AUTOR

ma[in`.
Lani \[i regreta deja comentariul sarcastic \n leg`tur` cu moartea
lui Jonathan. Fusese de neiertat s`-i spun` a[a ceva lui Daniel, [i [tia
c`-i datora scuze. El \ns` ar`ta atât de furios, \ncât se \ntreb` dac`
avea s` i le accepte.
– |mi pare r`u, Daniel, murmur` ea abia [optit.
Daniel d`du scurt din cap.
– Bine!
Continu` s` ]in` cheia ma[inii \n mâna dreapt`, f`r` a schi]a nici
o mi[care de a porni motorul. Privea prin parbriz, \nc` furios, iar
Lani se \ntreb` dac` [i \n tratativele de afaceri \l domina la fel tem-
peramentul. Se \ndoia.
Poate c` avea o [ans` s`-l calmeze cu o tachin`rie. |n fond, urma
s` se mute \n casa lui [i nu putea continua acel conflict permanent.
– Daniel, toarse ea, nu crezi c`-s pu]in cam prea mare ca s` m`
ba]i cu cureaua la spate?
|ntorcând privirea spre ea, Daniel \i v`zu zâmbetul larg, apoi \i
studie deliberat trupul, cu o admira]ie evident`.
– Exist` doar dou` c`i de a controla o femeie ca tine, prin]eso.
Prima e b`taia. Desigur, pe asta n-am \ncercat-o niciodat`. Iar a
doua e dragostea. Din câte-mi amintesc, asta merge destul de bine.
Ai vreo preferin]` pentru viitor?
Lani sim]i c` se \nro[ea de jen`. Fir-ar el s` fie pentru c`-i
amintea cât de eficient` era ultima metod` de a o pedepsi, din
urm` cu [apte ani! Refuz` s`-i lase ultimul cuvânt.
– Dac` b`t`ile tale sunt la fel de dureroase ca modul de a face
dragoste, le refuz pe amândou`!
|[i arunc` p`rul pe spate, privindu-l \mbufnat`, \n a[teptarea
inevitabilei replici batjocoritoare.
Dar Daniel nu f`cu decât s` clatine \ncet din cap, zâmbind, apoi
TITLU 41

porni ma[ina.

***

Lani fu uimit` s` constate c` urm`toarele câteva zile trecur` f`r`

nici o vorb` aspr` sau strâmb`tur`. Daniel o ajut` s`-[i fac` baga-
jele, asigurând-o c` avea destul loc \n mansarda casei pentru toate
lucrurile pe care dorea s` le p`streze. Lani [tia c` era ner`bd`tor s`
se \ntoarc` \n Hawaii cât de curând posibil, ca s` supravegheze
perioada ini]ial` a celui mai nou hotel al firmei Prescott & Thomas,
care se deschisese \n ziua \nmormânt`rii lui Jonathan, [i totu[i nu
p`rea deloc nervos când ei \i era greu s` decid` ce s` fac` \n
leg`tur` cu câte un obiect la care ]inea. Afl` c` Maunalua Bay Hotel
era motivul pentru care se \ntorsese \n Hawaii luni dup`-amiaz`, [i
nu trecea nici o zi f`r` s` vorbeasc` la telefon cu managerul.
Chiar [i a[a, când Brian \i rug` s` fac` o vizit` la gr`dina zoo-
logic` din San Diego, mar]i dup`-amiaz`, Daniel accept` imediat,
spunându-i lui Lani c` puteau termina bagajele seara. Se vedea clar
c` Brian \[i idolatriza fratele mai mare, dar Lani nu se sim]ea deloc
geloas`. Cum ar fi putut, când to]i trei petrecuser` o zi atât de min-
unat` \mpreun`?
Spre u[urarea ei, Daniel era prietenos dar impersonal, rez-
ervându-[i \mbr`]i[`rile pentru Brian. |[i spuse c`, atâta vreme cât
p`stra distan]a, avea s` poat` convie]ui civilizat cu el. |[i \ng`duias`
spere c` avea s` \n]eleag` faptul c` de [apte ani avusese via]a ei per-
sonal` [i ]inea la propria sa independen]`. Pur [i simplu trebuia s`
\nve]e s`-[i controleze reac]iile fizice fa]` de el.
Decolar` de la Los Angeles miercuri dup` prânz, luându-l pe
Brian de la [coal` ca s` prind` avionul. Lani fu amuzat` când, la
aeroport, \i \ntâmpin` un grup de b`rba]i \ntre dou` vârste, cu
42 AUTOR

diverse bijuterii la gât. Daniel men]ionase c` erau de la o companie

de televiziune care produsese un serial despre o sta]iune hawai-
ian`. Voiau s` filmeze episodul-pilot la noul hotel Maunalua Bay al
firmei Prescott & Thomas.
Daniel disp`ru \n sala de conferin]e a aeroportului \mpreun` cu
cei trei de la Hollywood, iar Lani \[i petrecu timpul pân` la ora
plec`rii f`când o plimbare prin aeroport cu Brian, cump`rându-i de
mâncare [i citindu-i pove[ti.
Zborul spre Honolulu decurse f`r` probleme. Lani [i Brian
st`teau pe primele dou` locuri ale salonului de clasa \ntâi, iar
Daniel, \n spatele lor, lucra. Dup` un timp, Lani intr` \n vorb` cu o
stewardes`, o fat` abia trecut` de dou`zeci de ani care crescuse [i
ea tot la Honolulu. Când afl` c` Lani era hawaiian` de origine [i se
\ntorcea acas` dup` o absen]` de doisprezece ani, fata o preveni
râzând s` se a[tepte la mari schimb`ri. Ea, una, le g`sea avanta-
joase. |i pl`cea forfota din timpul zilei [i distrac]iile de sear`, ca s`
nu mai men]ioneze num`rul mereu crescând de tineri care f`ceau
\n fiecare zi surfing de pe Waikiki Beach.
Jumbo-jetul ateriz` cu o precizie milimetric`, iar dup` debar-
care coborâr` câteva trepte [i fur` \ntâmpina]i de un tân`r zâmbitor
care p`rea cam de aceea[i vârst` cu Lani. Era mai scund cu câ]iva
centimetri decât Daniel, avea p`rul la fel de \nchis la culoare, iar
ochii \ntr-o nuan]` mai \nchis` de cenu[iu. |n locul pielii bronzate
a fratelui ei vitreg afi[a o ro[ea]` ars` de soare ce p`rea destul de
nepl`cut`.
Avea pe bra] dou` coroane de flori \mpletite din orhidee violete
– zeci de boboci mici strân[i unii lâng` al]ii. Majoritatea pasagerilor
nu beneficiaser` de o asemenea primire [i se duceau direct la tram-
vaiele de navet` pentru zona de desc`rcare a bagajelor. Numai
membrii unui grup numeros care venise cu ei primir` la rândul lor
TITLU 43

coroane, f`cute din flori mai ieftine – garoafe [i anemone.

Daniel strânse mâna tân`rului.
– Tommy, \]i mul]umesc c` ne-ai a[teptat. Ei sunt fratele meu
mai mic, Brian, [i sora mea vitreg`, Lani Douglas. Lani, el e v`rul
meu, Tommy Prescott.
Tommy se aplec` [i-i puse lui Brian o coroan` dup` gât, d`ruin-
du-i tradi]ionalul s`rut hawaiian pe amândoi obrajii, o dat` cu salu-
tul „Aloha!“. Apoi se ridic` [i-i zâmbi lui Lani, dar \nainte de a putea
s` repete procedura, Daniel \l intercept`, luându-i coroana de pe
bra].
Veni pân` la câ]iva pa[i de Lani, \i petrecu ghirlanda peste cap,
apoi \i ridic` u[or p`rul pentru a i-l r`sfira pe deasupra florilor.
Când \i puse mâinile pe talie, Lani se \ncord` instinctiv, gata s`-l
resping`. Daniel se aplec`, o s`rut` chiar \n fa]a urechii stângi, \[i
trecu \ncet gura peste fa]a ei, atingându-i \n treac`t buzele, apoi
continu` pe obrazul drept pentru a-i depune un s`rut st`ruitor \n
locul cel mai sensibil al gâtului, sub ureche.
Senzualitatea acestui ritual o l`s` pe Lani sufocat` [i ame]it`. Nu
\nc`pea nici o \ndoial` c` Daniel \ncerca inten]ionat s-o excite, iar
zâmbetul lui triumf`tor o \n[tiin]a c` [tia cât de bine reu[ise.
– Bine ai venit acas`, Kaiulani, murmur` el, ad`ugând apoi cu
un zâmbet: am fost destul de blând pentru tine?
Lani se retrase, jenat` de intensitatea reac]iei fa]` de acea
h`r]uire pe care o b`nuia cauzat` doar de un impuls. Jocul acela
puteau s`-l joace [i al]ii!
Se \ntoarse spre v`rul Tommy, adresându-i un zâmbet piezi[,
\mbietor.
– Nu-mi urezi [i tu bun venit? \ntreb` ea cu o voce seduc`toare.
Tommy nu avu nevoie s` fie rugat de dou` ori, [i-i puse mâinile
pe bra]e, s`rutând-o pe amândoi obrajii. Dup` o privire scurt` spre
44 AUTOR

expresia \mpietrit` a lui Daniel, \i f`cu lui Lani vesel cu ochiul, apoi
\i acoperi gura cu a lui, pentru câteva secunde.
– Am l`sat ma[ina \n garaj, \i spuse el lui Daniel. Ce-ar fi s`-l iei
pe Brian la o plimbare cu tramvaiul, \n timp ce eu o duc pe Lani la
ma[in`? Ne vedem afar`.
Brian \ncepu imediat s`-l trag` pe Daniel spre tramvai, iar fratele
s`u mai mare nu avu \ncotro decât s`-l urmeze, \n timp ce-i spunea
v`rului s`u, privindu-l cu o expresie de ghea]`:
– |n regul`. }ine minte, numai, c` e sora mea, nu o haole
wahine ca alea cu care de distrezi tu, Tommy!
Tommy nu f`cu decât s` râd`.
– Uite cine vorbe[te! Tu-]i alegi femeile pe sprâncean`, de pe
continent, iar nou` ne r`mân doar resturile de la masa ta. {i-n plus,
nici nu sunte]i cu adev`rat rude.
O lu` pe Lani de bra], urmându-i pe Daniel [i Brian spre ie[irea
din cl`dire.
– E \ntre voi doi ceva despre care ar trebui s` [tiu? \ntreb` el
\ncet. Dup` felul cum te-a s`rutat v`rul meu, a[ zice c` ar vrea s`
fac` mult mai mult. Dar dac` m` \n[el, mi-ar face pl`cere s` te invit
odat` \n ora[.
– {i mie mi-ar pl`cea s` vin, r`spunse Lani, pe un ton neutru.
Uneori, Daniel are un sim] ciudat al umorului. Adev`rul e c` nu
suntem deloc apropia]i.
Studie cl`dirile mari din dreapta ei [i parcarea din stânga.
– Nu recunosc locurile astea. |nainte, aici era un terminal mic,
\nconjurat de flori... Ar`ta foarte frumos. Acum e la fel ca pe conti-
nent.
– Noul terminal a fost construit la jum`tatea anilor [aptezeci.
Datorit` intensific`rii traficului [i a turismului, aveam nevoie de un
aeroport mai \nc`p`tor.
TITLU 45

|n timp ce se apropiau de ma[in`, Lani se strâmb`.

– Mai \nc`p`tor, poate. Mai frumos, \n nici un caz.
Ar`t` spre un Mercedes-Benz mare, albastru \nchis.
– Ai o ma[in` foarte dr`gu]`.
Tommy zâmbi.
– Am un Porsche. Mercedesul e al lui Daniel. Mi-am l`sat ma[ina
acas` la el [i am luat-o pe asta. Vom avea nevoie de mai mult spa]iu,
pentru bagaje.
|n timp ce o ajuta s` se urce \n ma[in`, Lani \l \ntreb` curioas`:
– Cu ce te ocupi? Ca meserie, vreau s` zic.
– Nu vreau s` par \nfumurat, dar m-a[ putea retrage \n Fiji dac`
a[ vrea, r`spunse Tommy. De fapt, abia am terminat colegiul. La
toamn` \ncep dreptul.
– Nu-mi spune, gemu Lani. La Harvard?
Râzând, Tommy cl`tin` din cap.
– Aia-i alma mater a lui Daniel, nu a mea. Eu am studiat la Yale
ca subabsolvent [i am reu[it s` fiu admis [i la facultatea lor de
drept. M-am gândit c` nimeni nu poate concura cu Daniel când e
vorba de conducerea firmei Prescott & Thomas – el va prelua
pre[edin]ia, peste zece-doisprezece ani, când se va retrage tat`l
meu. Eu am s` m` mul]umesc s` conduc departamentul juridic,
\ntr-o bun` zi.
Arunc` o privire peste um`r \n timp ce scotea ma[ina din par-
care, [i observ` expresia ostil` a lui Lani la auzul numelui Prescott
& Thomas.
– Ei, ce s-a \ntâmplat? Am spus ceva ce nu se cuvenea?
Lani \[i spuse c` dac` tot trebuia s` aib` de-a face cu Tommy
Prescott, era mai bine s`-i cunoasc` sentimentele fa]` de familia lui.
– Voi fi sincer`. G`sesc c` cei din neamul Prescott sunt ni[te
snobi. Ur`sc ceea ce au f`cut \n Hawaii, [i am auzit c` s-au purtat
46 AUTOR

\ngrozitor cu tat`l meu vitreg \n tot timpul cât a fost c`s`torit cu

prima lui so]ie.
– {i Daniel? \ntreb` Tommy. Cu el de ce nu te \n]elegi?
Lani nu-i prea putea spune adev`ratul motiv, a[a c` se eschiv`
u[or:
– Poate c` are sângele prea albastru pentru mine. Cine [tie, or
fi str`mo[ii `ia ai vo[tri de neam regal! Oricum, motivul pentru care
am venit \n Hawaii a fost ca Brian s` poat` sta cu amândoi. Daniel
are custodia, dar nu m-a[ putea desp`r]i de el. I-am fost ca o mam`,
\n ultimii [ase ani.
Tommy termin` de scos ma[ina [i, \n timp ce ie[ea din garaj,
r`spunse:
– Nu judeca familia dup` bunicii mei. B`trâna se numea Victoria
– noi \i spuneam Regina pentru c`, Dumnezeu [tie de ce, se purta
la fel ca ea. B`trânul era doar cu pu]in mai breaz. Dar s-au n`scut
\n alt secol, Lani. Pentru ei, singurii parteneri de c`s`torie accept-
abili erau cei din vechile familii hawaiiene – kamaainas – sau poate
familiile cu sânge albastru din New England. M`tu[a mea Abigail,
veri[oar` primar` cu Daniel...
– Stai pu]in! \l \ntrerupse Lani, râzând. M` cam \ncurc \n rudele
voastre.
– Nu m` mir, recunoscu Tommy. Fii atent`, voi \ncerca s`-]i
explic – de[i s-ar putea s` n-am nici o [ans`, râse el. Victoria [i
Thomas Prescott au avut doi copii. Una a fost Laura Prescott, mama
lui Daniel. Cel`lalt a fost Charles Prescott. Tat`l meu, Richard, [i
m`tu[a Abigail, sunt copiii lui Charles...
– Verii primari ai lui Daniel, complet` Lani.
– Bravo! Ceea ce face ca eu s` fiu v`rul lui de-al doilea. Iar ceea
ce-am \nceput s`-]i spun era c`, atunci când m`tu[a Abby s-a m`ritat
cu un chirurg cardiolog din Texas, pe nume Howard Regan, s-ar fi
TITLU 47

zis c-a fugit cu un r`zboinic cazac. Unchiul Howie n-a fost cu

adev`rat primit \n familie decât dup` ce l-a operat pe un vechi pri-
eten al lui Thomas, salvându-i via]a. Din nefericire pentru tat`l t`u
vitreg, el tot ce-a putut face a fost s` supravie]uiasc` la Pearl Harbor
[i s` fie decorat ca erou naval...
Tonul sardonic al lui Tommy o f`cu pe Lani s` zâmbeasc`.
– |n]eleg. Sunte]i la fel ca toat` lumea, nu-i a[a, Tommy? Doar
ni[te oameni simpli.
– Nu pot spune asta cu toat` sinceritatea, râse el. Trebuie s`
recunosc c` b`trânul Charles a fost cam tiran la vremea lui, dar
acum are [aptezeci [i ceva de ani [i s-a mai \mblânzit. Tat`l meu
tinde s` fie destul de lejer, [i de[i mama e o Thomas, o s`-]i plac`.
Tuturor le e drag`. Cât despre Daniel, n-a[ avea curajul s`-l provoc
dac` nu mi-ar fi v`r – m-a[ teme s` nu m` treac` pe lista neagr`.
Oprir` \n fa]a cl`dirii pentru bagaje, dar trecur` câteva minute
pân` când ap`ru [i Daniel cu Brian. |n timp ce a[teptau, Tommy
\ntreb` non[alant:
– Daniel [tie ce p`rere ai despre Prescott & Thomas?
– Ar fi [i cazul, morm`i Lani. Nu mi-m ascuns-o niciodat`.
Peste câteva momente, Brian deschise portiera [i se a[ez` pe
bancheta din spate, a[teptându-l pe Daniel s` termine de pus val-
izele \n portbagaj. Imediat dup` ce p`r`sir` aeroportul, Daniel \[i
\ntreb` v`rul:
– De ce n-o iei pe H-1?
– M` gândeam c` poate Lani ar vrea s` vad` ora[ul. S-a schim-
bat mult de când n-a mai fost pe-aici.
Lani se \ntreb` de ce zâmbea cu gura pân` la urechi.
– Extraordinar, replic` Daniel exasperat. Exact asta-mi lipsea,
Tommy.
Apoi ad`ug` rece:
48 AUTOR

– Mai ]ine-o mult a[a, [i-am s` te trimit s` lucrezi vara asta pe

Maui.
Lani n-avea idee la ce se referea.
Drumul trecea prin zona industrial` din jurul {oselei Nimitz, pe
lâng` marele centru comercial Ala Moana, [i se intersecta cu
Kalakaua Avenue. |ntre timp, Brian adormise. |n California era tre-
cut de miezul nop]ii.
De[i ora[ul se dezvoltase mult, schimb`rile n-o nemul]umir`
prea tare – pân` ajunser` la Waikiki. Lani \[i amintea o plaj` \ntins`,
cu un num`r limitat de hoteluri, fiecare \nconjurat de gr`dini fru-
moase. Zona fusese transformat` \ntr-o jungl` de beton, cu fiecare
palm` de loc acoperit` de hoteluri, magazine, edificii administra-
tive [i blocuri de locuin]e. Dup` p`rerea ei, era un caz clar de viol
ecologic, s`vâr[it de ni[te oameni h`mesi]i dup` bani câ[tiga]i rapid
din industria turistic` a statului. Era \ngrozit`.
– Daniel, [opti ea privindu-l, ce s-a \ntâmplat aici?
– Vrei s`-]i ar`t care sunt ale firmei Prescott & Thomas? \ntreb`
Tommy, amuzându-se vizibil.
– Termin`, Tommy... mârâi Daniel, dar numai pentru a fi \ntre-
rupt de atacul feroce al lui Lani:
– E o ru[ine! Pu]in v` pas` ce le face]i insulelor `stora, atâta
vreme cât v` \mbog`]i]i voi, kamaaina-ii, nu-i a[a, Daniel?
Daniel \njur` printre din]i, apoi \l \ntreb` pe v`rul lui, cu un glas
\nghe]at:
– Am spus Maui? Nu, Tommy, mai bine Molokai. Nici un night-
club. Nici o femeie. Ai \n]eles?
Tommy ridic` o mân`, cu un gest rug`tor, ]inându-[i-o pe
cealalt` pe volan.
– Bine, bine. Am s-o l`muresc, spuse el. Numai las`-m` s` lucrez
la Maunalua Bay.
TITLU 49

Apoi, solemn, continu` c`tre Lani:

– Domni[oar` Douglas, trebuie s` subliniez faptul c` fratele
dumitale vitreg este \ntruchiparea progresului edilitar luminat. De
când a devenit vicepre[edinte al Diviziei de Recreere, Prescott &
Thomas abordeaz` cele mai clasice proiecte de pe insule. A[teapt`
numai s` vezi noul nostru hotel – e imediat dup` districtul
Kahala...
– Dar acolo era atât de frumos, atât de lini[tit! strig` Lani. Iarba,
copacii, plaja... Vrei s` spui c` n-a mai r`mas nimic din ele?
– Nimic, confirm` Tommy.
Se vedea clar c` firea sa r`ut`cioas` nu-i d`dea pace, c`ci
ad`ug`:
– Totu[i, acum exist` un teren de golf extraordinar, cu opt-
sprezece g`uri – p`cat de copacii pe care a trebuit s`-i defri[`m. {i
priveli[tea... A trebuit s` se niveleze faleza, \n trepte, ca s` se
amenajeze o plaj`. {i pe urm`, mai e [i parcarea...
– Molokai, \l \ntrerupse Daniel, ca voluntar \n colonia
lepro[ilor.
Lani \[i privi \ncruntat` fratele vitreg, atât de distrus` de
schimb`rile suferite de frumosul ei ora[ natal \ncât o p`r`si orice
pruden]` – mult mai repede decât disp`ruser` fermec`toarele
gr`dini din Waikiki.
– Pân` termini, ai s` distrugi tot ce-a mai r`mas din insulele
astea. Cum ai putut, Daniel?
Tommy scoase un hohot de râs, nep`rând tulburat de furia rece
a v`rului s`u.
– Te are la degetul mic, nu-i a[a, Daniel?
Apoi arunc` o privire spre Lani.
– Dac`-i vorbea altcineva a[a, \i lua capul, spuse el. Sau m`car o
exila pe Molokai.
50 AUTOR

– Lui Lani i-ar pl`cea s` locuiasc` pe Molokai, \[i inform` Daniel

v`rul, pe un ton u[or amuzat, care o mai lini[ti pe Lani. Nu are ace-
lea[i concep]ii despre pedepse ca tine. {tia c` am s` m` ocup de ea
\n particular, nu-i a[a, prin]eso?
Fiorul lui Lani fu absolut involuntar. Nu avea idee ce pl`nuia
Daniel s`-i fac`, dar era sigur` c` urma s` fie ceva nepl`cut. Acum
ajunseser` pe Kahala Avenue, str`b`tând un cartier unde se aflau
unele dintre cele mai frumoase [i scumpe case din Hawaii. Tommy
\ncetini ma[ina \n timp ce mergeau paralel cu un zid alb de piatr`,
apoi coti printr-o poart` deschis`, pe o alee larg`.
Prima reac]ie a lui Lani fu una de intimidare la vederea m`rimii
casei lui Daniel. Era de cel pu]in dou` ori cât locuin]a ei din San
Diego, un paralelipiped prelung, cu dou` niveluri, având un balcon
la etaj [i un acoperi[ \n pant` deasupra mansardei. Casa p`rea s` fi
fost adus` intact` dintr-un ora[ colonial din \ndep`rtata New
England, contrastând ciudat cu plantele tropicale care \nfloreau
atât de abundent \n rondurile de flori [i gr`dina amenajat` decora-
tiv din jur. Lumina de la intrarea cu portic se combina cu razele
lunii, sc`ldând o gam` uluitoare de carmin, portocaliu, roz,
lavand`, albastru [i galben. Nuan]ele verzui ale frunzi[ului [i ierbii
se reg`seau \n obloanele casei, dar pere]ii acesteia erau zugr`vi]i
\ntr-un alb imaculat [i auster.
Tommy \nscrise Mercedesul pe aleea curb` care se arcuia la
vreo [apte metri de intrare, apoi opri.
– Deschide-mi portiera, Tommy, \l instrui Daniel. Am s`-l duc
pe Brian \n cas`.
Urcar` pe o alee pietruit`, pe lâng` un aranjament multicolor
de plante decorative, pân` \n cas`. |n partea din spate a enormului
hol de la intrare se \n`l]a o scar` maiestuoas`, flancat` de
balustrade de mahon identice. Lani arunc` o privire \n dreapta,
TITLU 51

apoi \n stânga, pe când se apropiau de scar`, dar nu distinse decât

parchetul camerelor pe lâng` care treceau. Totu[i, impresia ei
ini]ial` era de mo[tenire familial` pre]ioas`, [i se gândi c` Daniel
trebuia s` fi fost \ntr-adev`r nepotul favorit, pentru a mo[teni casa
aceea.
Daniel se opri la baza sc`rii, aruncând o privire peste um`r spre
cei doi care-l urmau.
– Te rog, adu [i bagajele, Tommy.
O fix` pe Lani cu o expresie dezaprobatoare.
– Iar tu, vino cu mine.
– Am \n]eles, s` tr`i]i! morm`i ea printre din]i.
Când avea s`-nve]e s`-[i controleze temperamentul? |n timp ce-
l urma pe Daniel \n susul sc`rii \nghi]i \n sec, nervoas`, \ncercând
s`-[i umezeasc` gâtlejul. Oare trebuia s` ia \n serios comentariile
dinainte ale lui Daniel despre metodele de pedeaps`?
|n capul sc`rii, cotir` pe un culoar; pe toat` lungimea, se aflau
u[i \ntredeschise. |n cap`t se afla camera lui Brian, mobilat` cu
paturi suprapuse [i decorat` cu tapet ro[u, alb [i albastru,
reprezentând un deta[ament colonial [i un corp de tobo[ari.
Daniel d`du la o parte p`tura cu carouri albastre de pe patul de jos,
\l culc` pe Brian [i-i scoase pantofii. Lumina din hol p`trundea \n
camer`, dezv`luind rafturile pline de ma[ini [i vapoare, cuburi,
jocuri de puzzle [i c`r]i. Brian avea s` fie fascinat când urma s` se
trezeasc` [i s`-[i exploreze noul domeniu.
Dormitorul lui Lani se afla vizavi. Era o camer` spa]ioas` [i
aerisit`, cu ferestre pe doi pere]i [i o u[` de glasvand glisant` spre
un balcon care \n timpul zilei promitea s` fie foarte luminos [i
pl`cut. Culoarea predominant` era un roz \nchis, care se reg`sea
pe covor, \n tapetul cu dungi, \n draperiile \nalte cât peretele,
legate la mijloc, [i \n cuvertura \nflorat`. |ntr-un col] st`teau un
52 AUTOR

[ezlong [i un gheridon; noptiera, scrinul cu trei sertare [i t`blia pat-

ului dublu erau de un cafeniu \nchis, b`i]uit. |n fundul camerei se
afla o mic` baie privat`.
Lani arunc` o privire admirativ` spre aranjamentul atr`g`tor [i
confortabil al camerei. La un moment dat, \ntâlni \ntâmpl`tor
privirea lui Daniel [i se uit` gr`bit` \n alt` parte. Nu mai p`rea
sup`rat pe ea, dar avea \n ochi un lic`r foarte nelini[titor, care-o
f`cea s`-[i aduc` aminte cât de ne\n]elept ar fi fost s`-l provoace.
Sim]i c` se \nro[ea la fa]` de jen` [i reu[i s` spun` cu o voce
crispat`:
– E foarte frumos, Daniel. |]i mul]umesc.
– M` bucur s` [tiu c` un lucru f`cut de mine beneficiaz` de
aprobarea ta, Lani.
Daniel ie[i din camer`, reap`rând peste câteva minute \nso]it de
Tommy, cu bagajele.
Când plec`, Tommy \i f`cu lui Lani cu mâna, spunându-i c` avea
s` treac` pe la ea a doua zi diminea]`. Cumva, faptul c` era aproape
singur` cu Daniel \n casa lui p`rea mult mai provocator decât acela
de a se afla singur` cu el \n propria ei cas`.
Daniel \nc` mai ]inea ultimul bagaj \n mân`, dar \l l`s` s` cad`
\n mijlocul covorului roz, cu o bufnitur` dramatic`.
– Ei, cred c` ai ceva s`-mi spui.
Lani \[i st`pâni imboldul de a-[i freca palmele de blugi. Refuza
s`-i dea de \n]eles lui Daniel cât o tulbura prezen]a lui.
– Am dreptul la propria mea opinie despre Prescott & Thomas
[i felul cum compania ta a profanat insulele, st`rui ea. Hotelul
vostru cel nou...
– N-ai v`zut hotelul meu cel nou, nici altceva f`cut de mine de
când am venit \n Hawaii, \i reaminti calm Daniel. Nu crezi c` ar tre-
bui s` arunci o privire \n jur, \nainte s` mi te repezi la beregat`?
TITLU 53

Avea dreptate, desigur. Doar nu-l putea \nvinui pentru ame-

naj`rile necugetate ale predecesorilor lui, [i \ntrucât nu inspectase
nici unul dintre proiectele lui personale, ar fi fost nedrept s` le
judece. Recunoscu \ncet:
– Cred c` da. Numai c`... [tii... m-a nec`jit foarte tare, Daniel.
Totul e atât de diferit, acum...
– Mai mult \n Waikiki, prin]eso. Crede-m`, \n]eleg de ce e[ti
[ocat`. {i eu sunt. Dar celelalte insule sunt amenajate cu mai mult`
grij`.
Tonul \i deveni u[or tachin`tor.
– {i acum, nu crezi c` ar trebui s`-]i prezin]i scuzele pentru c`
te-ai purtat ca o pu[toaic` obraznic`?
– S` nu m` faci pe mine pu[toaic` obraznic`! r`spunse Lani,
cam f`r` convingere, c`ci \[i d`duse seama c` nu mai era sup`rat pe
ea. Sunt femeie, nu copil!
Habar n-avea cât de provocator ar`ta, cu mâinile proptite \n
[oldurile suple [i buza de jos repezit` \nainte. Ochii lui Daniel \i
studiar` trupul pe toat` lungimea; col]urile gurii i se arcuir` \n sus,
[i-i f`cu cu ochiul.
– ~sta-i un lucru asupra c`ruia putem fi de acord, prin]eso,
spuse el cu glas t`r`g`nat. Desigur, mai ai multe de \nv`]at. Norocul
t`u c` sunt pe-aproape, s` te \nv`].
Lani sim]i c` i se \mpurpurau obrajii, ceea ce nu f`cu decât s`-l
amuze [i mai mult. |n timp ce ie[ea din camer`, fluiera vesel pen-
tru sine, iar Lani \[i d`du seama cu triste]e c` melodia era „Slav`
Domnului pentru feti]e“.
54 AUTOR

Capitolul 4

A doua zi diminea]`, Brian n`v`li \n camera lui Lani, aruncându-

se pe patul ei [i \n[irând o list` a juc`riilor „mi[to“ pe care le
descoperise pe rafturi.
– Hai s` vezi ce-am construit! o chem` el.
– Bine... morm`i Lani buimac`, frecându-se la ochi.
|[i lu` pe ea halatul [i-l urm` \n camera lui, c`scând. Cu sigu-
ran]`, avusese parte de nop]i mai odihnitoare \n cei dou`zeci [i doi
de ani ai ei de via]`. Z`cuse treaz` ore \ntregi, \ncercând s`
\n]eleag` comportamentul lui Daniel. |n California, fusese atât de
indiferent \ncât \i d`duse senza]ia c`-l putea ]ine u[or la distan]`.
Dar, din momentul ateriz`rii \n Hawaii, \ncepuse s-o tachineze, iar
acele zâmbete amuzate ale lui aveau un mod propriu de a-i sabota
st`pânirea de sine. Dumnezeule mare, dac` ar fi cuprins-o \n bra]e,
probabil c`-n diminea]a asta s-ar fi trezit \n patul lui!
Nu mai avea nici un rost s` nege c` [i la dou`zeci [i doi de ani
\l g`sea la fel de irezistibil ca la cincisprezece. Iar acest gând o spe-
ria \ngrozitor.
TITLU 55

Brian \i ar`t` aeroportul pe care-l construise din blocuri de plas-

tic, apoi pornir` spre scar`, b`iatul deschizând curios fiecare u[` pe
lâng` care treceau. Pe lâng` propriile lor dormitoare, mai erau
dou` b`i complete, dou` camere mobilate ca pentru musafiri, [i o
camer` mare, goal`, cu pardoseal` de gresie.
|n seara trecut`, Lani observase u[a din partea opus` a sc`rii [i
presupusese c` ducea \n apartamentul principal. Brian se repezi
\n`untru \nainte de a-l putea opri, iar când \l urm`, prudent`, Lani
v`zu u[urat` c` acolo nu mai era nimeni. Se aflau \ntr-un salon
folosit ca birou, având al`turi un dormitor decorat \n tonuri mas-
culine de maro [i bej, [i o baie mare. Cuvertura de pe pat era destul
de r`v`[it`, dar \n rest \n cele trei camere domnea ordinea.
Lani \l \mpiedic` pe Brian s` mai foloseasc` patul drept tram-
bulin` [i-l duse jos. La parter, sufrageria se afla dincolo de o arcad`,
lâng` baza sc`rii. Brian alerg` \n`untru [i strig`:
– L-am g`sit pe Daniel!
Daniel st`tea la o mas` circular`, \n buc`t`ria de dincolo de
sufragerie. Aceasta era absolut modern`, contrastând cu stilul antic
al decora]iunilor din sufragerie. Daniel \[i sorbea cafeaua, ridicând
privirea din ziarul pe care-l citea pentru a le da bun` diminea]a. Era
\mbr`cat deja pentru lucru, \ntr-un costum sobru, gri cu carouri.
Brian \l rug` s` vin` la etaj ca s`-i vad` aeroportul; \n lipsa lor, Lani
se uit` prin dulapuri [i g`si o tigaie \n care s` fac` jum`rile. Tocmai
punea pe mas` micul dejun pentru Brian, când acesta reap`ru
\mpreun` cu Daniel.
– M` gândeam s`-l duc azi pe Brian la plaj`, spuse ea. Poate-o
s` vin` [i Tommy cu noi.
|[i f`cu de lucru cur`]ind pe bufet [i sp`lând tigaia.
– |n regul`. Ai numai grij` s` v` \ntoarce]i pân` la dou`sprezece
[i dou`zeci. Am aranjat...
56 AUTOR

– Mul]umesc, Daniel, \l \ntrerupse ea. Sunt perfect capabil` s`-

mi fac [i singur` planurile.
N-avea nici un rost s`-[i amâne inten]ia de a-[i afirma indepen-
den]a.
Privirea lui dezaprobatoare \i d`du de \n]eles c`-l nemul]umise.
– Angajez o menajer` cu program permanent \n locul femeii
care s-a ocupat de cas` cu jum`tate de norm`, spuse el calm. Vom
avea nevoie de cineva care s` aib` grij` de Brian când tu vei \ncepe
lucrul. Am programat interviuri azi la orele unu, dou` [i jum`tate
[i trei [i jum`tate. Sunt foarte ocupat la birou, Kaiulani, dar dac`
pentru tine bronzul e mai important decât binele lui Brian, am s`
m` \ntorc aici ca s` vorbesc personal cu candidatele.
Lani era prea uluit` ca s` r`spund`. S` aib` grij` de Brian...?
Când ea va \ncepe lucrul...? Cum putuse lua o asemenea decizie
f`r` s-o consulte mai \ntâi?
Daniel \l privi pe Brian, care-[i abandonase micul dejun ca s` le
urm`reasc` discu]ia. Apoi se apropie de Lani, aflat` lâng` chiuvet`,
[i o prinse de um`r. Lui Brian gestul i se p`rea afectuos, dar Lani
[tia ce [tia. O fi ar`tat ca o mângâiere, \ns` de fapt era un avertis-
ment.
– Calmeaz`-te, prin]eso, \i [opti el.
Apoi, destul de tare, pentru ca Brian s`-l aud`, continu`:
– Ai vrea s-o aju]i pe Lani s` aleag` pe cineva care s` aib` grij`
de tine, Brian?
– Vreau ca Lani s` aib` grij` de mine.
Lani \[i d`dea seama c` fr`]iorul ei era doar la un pas de o criz`.
Gestul ei instinctiv de a-l consola fu z`d`rnicit de ap`sarea bra]ului
lui Daniel.
– Lani s-a dus mult timp la [coal`, \i spuse el b`iatului. A studi-
at din greu ca s`-[i poate g`si o slujb` care s`-i fac` pl`cere.
TITLU 57

– |i face pl`cere s` aib` grij` de mine! insist` Brian. Nu vreau s`

r`mân cu o bab` rea.
– Toate \ngrijitoarele sunt tinere, dr`gu]e [i iubitoare, \l tachin`
Daniel. {i \n cea mai mare parte a timpului vei fi \n tab`r`, cu al]i
copii de vârsta ta. Tu [i Lani pute]i merge \n vacan]` pentru câteva
s`pt`mâni, dar apoi ea va \ncepe s` lucreze, iar tu te vei duce \n
tab`r`. Acolo vei putea s` \no]i, s` joci tot felul de jocuri, chiar [i s`
\nve]i s` c`l`re[ti pe cal. Cum ]i se pare?
Brian \l privi lung pe Daniel câteva secunde, cu buza de jos
tremurându-i u[or. Spre uimirea lui Lani, \n loc de a se repezi afar`
din camer`, plângând, \ntreb` cu [iretenie:
– Pot s` am [i cizme de cowboy?
– Sigur, dac` se fac pe m`sura ta. Cred c` te vor \nv`]a [i s` te
scufunzi.
– Am \ncercat \n piscina lui Christopher! exclam` Brian. A fost
mi[to!
– Bine. Atunci, c` ne-am \n]eles, du-te sus [i ia-]i pe tine ni[te
haine curate. Vreau s` stau un timp de vorb` cu sora ta.
Brian ie[i \n fug`, \nc` zâmbind, cu gândul la tab`r`. Lani se
\ndep`rt` de Daniel. Cum Dumnezeu ar fi putut s`-[i afirme inde-
penden]a, când \i venea s` se arunce \n bra]ele lui de fiecare dat`
când o atingea? Cu un mare efort, \[i adun` for]ele [i-i spuse ferm:
– Nu-mi iau nici o slujb`. Angajeaz` o menajer` dac` vrei, [i \n
orice caz trimite-l pe Brian \n tab`r` dac` [i lui \i place, dar locul
meu e aici. Nu sunt de acord s` g`seasc` o str`in` \n fiecare zi când
se \ntoarce acas`.
– I-ai fost ca o mam` de când aveai [aisprezece ani. E timpul s`
\ncepi s`-]i mai vezi [i de via]a ta. Vei lucra pentru hotel...
– Am s`-mi g`sesc singur` o slujb`! strig` Lani, privindu-l
\ncruntat`. Nu mai \ncerca s`-mi organizezi via]a!
58 AUTOR

O privire t`ioas` \nso]i t`cerea amenin]`toare a lui Daniel,

f`când-o pe Lani s` se \nro[easc` \n obraji, plecându-[i privirea spre
podea. Dar, când \i vorbi \n sfâr[it, tonul lui era destul de m`surat:
– Te bazezi cu adev`rat pe mine, prin]eso. Mai ]ii minte ce s-a
\ntâmplat acum [apte ani?
Cu o str`fulgerare \n ochii ei alba[tri, Lani ridic` smucit capul
spre el.
– Asta ar vrea s` fie amenin]area suprem`? C` dac` nu-]i
\ndeplinesc ordinele, ai s` m` s`ru]i? {tii, Daniel, s-ar putea s`
reu[e[ti. |ntotdeauna a fost o experien]` dureroas` pentru mine,
din mai multe puncte de vedere!
– Nu, fir-ai s` fii! explod` el. Am vrut s` spun c` dac` mi te
\mpotrive[ti cu for]a, voi folosi for]a [i eu. Nu sunt cel mai calm om
din lume, mai ales când e vorba de tine.
Se duse la filtrul de cafea, \[i turn` o can` mare [i ad`ug` pu]in
zah`r. Lani avu impresia c`-l interesa mai mult s`-[i controleze furia
decât s`-[i astâmpere setea.
Urm`torul lui comentariu, rostit pe un ton non[alant, o ului
complet.
– Când voi ajunge s` fac dragoste cu tine, prin]eso, o s`-]i plac`,
spuse el. O s`-]i plac` atât de mult, \ncât nu vei vrea s` m` mai
opresc, \]i promit.
Apoi zâmbi, la vederea expresiei ei oripilate.
Când avea s` fac` dragoste cu ea? Ce voia s` \nsemne asta? Lani
avea impresia c` Daniel voia s-o adauge pe lista femeilor pe care
pl`nuia s` le gratifice cu aten]iile lui, [i n-ar fi suportat niciodat` a[a
ceva. |i era greu s` fac` fa]` pân` [i flirturilor lui moderate. Se vedea
clar c` o tachina din nou, \ncercând s-o descump`neasc`.
Tot subiectul era mult prea periculos, a[a c` reveni la problema
ini]ial` – dac` era sau nu cazul s`-[i ia o slujb`.
TITLU 59

– Dac` m` duc s` lucrez, s-ar putea s` aib` efect r`u asupra lui
Brian, suger` ea prudent`.
– Amândoi \l iubim pe Brian, dar acum are [ase ani [i nu exist`
nici un motiv de a nu putea petrece câteva ore pe zi cu o guver-
nant`. |n orice caz, folose[te urm`toarele trei s`pt`mâni pentru a-l
ajuta s` se adapteze, dar dup` Patru Iulie va pleca \n tab`r`, iar tu
vei \ncepe s` lucrezi. }i-ai sacrificat destul via]a, Lani. N-am s` te las
s` mai continui.
Nu avea nici un rost s`-l mai contrazic`. Nu f`cu decât s` dea din
cap, murmurând:
– A[ prefera s`-mi g`sesc singur` de lucru. Te rog, Daniel.
– Nu-]i dau de ales. Dac` preferi s`-]i iei alt` slujb` decât cea pe
care o am eu \n vedere, voi vorbi pur [i simplu cu patronul s` te
concedieze.
Probabil o putea face, cu rela]iile lui!
– Asta-i o nedreptate, morm`i Lani, atât pentru sine cât [i pen-
tru Daniel.
– O fi o nedreptate, r`spunse el, dar am slujba ideal` pentru
tine, [i dac` nu cumva m` \n[el, pân` [i ]ie o s`-]i convin`.
– Nu z`u!
I se trezise interesul, nu \nc`pea nici o \ndoial`.
– |ntr-adev`r. Vei fi ghid pentru V.I.P.-urile care viziteaz`
Maunalua Bay. Nu e o sta]iune turistic` oarecare, prin]eso. Ne
intereseaz` dou` genuri de clientel`. Prima const` din sezoni[tii
care caut` elegan]a [i lini[tea dar aleg Oahu dintre toate insulele
\nvecinate, pentru c` au aproape Honolulu cu toate distrac]iile
sale, dac` vor. A doua – cu adev`rat pâinea [i untul nostru – va con-
sta \n mici conven]ii [i \ntruniri de afaceri. Nu va fi u[or s` atragem
acea clientel` de la alte hoteluri. Urm`rim s` le oferim clien]ilor
poten]iali câteva avantaje \n plus, pe lâng` obi[nuita excursie gra-
60 AUTOR

tuit`. Când un om de afaceri vine aici s` ne prospecteze, vreau s`

se ocupe de el cineva de calitate. Acela[i lucru e valabil [i pentru
V.I.P.-urile de alte genuri – [efi de stat, neamuri regale, a[a ceva.
E[ti ideal` pentru func]ia asta: hawaiian` din na[tere, tân`r`, fru-
moas` [i poliglot`. {i, ad`ug` el seduc`tor, ai putea s` programezi
majoritatea \ntâlnirilor diminea]a [i la \nceputul dup`-amiezii, ast-
fel \ncât s` ajungi acas` \naintea lui Brian.
Opinia cândva ferm` a lui Lani despre caracterul malefic al
firmei Prescott & Thomas \ncepu s` se clatine când Daniel \i spuse
despre func]ia pe care o avea \n vedere pentru ea. |[i iubea statul
natal [i-i pl`cea s` fie cu oameni interesan]i. Ar fi fost o adev`rat`
pl`cere s` le arate locurile. Singura ei obiec]ie era doar simbolic`:
– A[ vrea s` v`d mai \ntâi hotelul. S` v`d dac`-mi place ce-ai
f`cut.
– S-a f`cut, prin]eso. Am s`-l sun pe administrator [i-]i va pro-
grama o \ntâlnire. Se nume[te Michiko Hansen. Ce-ai zice de mâine
la ora zece?
– E perfect, r`spunse ea, tocmai când Brian ap`rea din nou.
– Tot mai sta]i de vorb`? \ntreb` el exasperat. Credeam c`
Daniel trebuia s` se duc` la serviciu.
– M` duc, r`spunse Daniel, ciufulindu-i p`rul. Sora ta mai mare
\mi d`dea de furc`.
B`iatul g`si aceste cuvinte neobi[nuit de amuzante [i chicoti
sonor, \n timp ce Daniel revenea cu aten]ia spre Lani.
– Te ocupi tu de angajarea guvernantei, sau trebuie s` m` \ntorc
acas`?
Lui Lani nu-i sc`p` lucirea amuzat` din ochii lui, a[a c` r`spunse
cu obr`znicie:
– Nu vrei s` vorbe[ti personal cu solicitantele? E[ti sigur c` po]i
avea \ncredere \n mine?
TITLU 61

Daniel prefer` s` ia ambele \ntreb`ri \n serios.

– Nu [i da. A[ spune c` e[ti o bun` judec`toare de caractere,
prin]eso, cu o singur` excep]ie.
– {i anume?
– Eu, desigur, replic` el, ad`ugând pe un ton tachin`tor: \ntr-o
zi \]i vei da seama c` inteligen]a, banii [i aspectul fizic nu sunt sin-
gurele mele calit`]i.
Lui Lani \i venea s` se ia la palme pentru c` p`[ise atât de
orbe[te \n cursa \ntins` de el.
– Ai dreptate, replic` ea. Te mai caracterizeaz` [i umilin]a, [i
obiceiul de a nu te amesteca \n vie]ile altora.
F`cându-i cu ochiul lui Brian, Daniel \l \ntreb`:
– Acum \n]elegi ce-am vrut s` spun? Iar \mi d` de furc`.
Lu` o serviet` diplomat de pe bufet, oprindu-se doar atâta cât
s`-i spun` ce salariu s`-i ofere menajerei, ce program de lucru [i ce
zile libere. Cu un gest vag, indic` unde se aflau dormitorul [i baia
acesteia.
Brian se repezi imediat s` exploreze acea zon` a casei, iar Lani
\l urm` mai \ncet. Dup` ce se convinse c` \nc`perea era spa]ioas` [i
imaculat`, se hot`r\ s` fac` o scurt` inspec]ie [i \n restul casei.
Punctul de interes al livingului era un frumos [emineu de mar-
mur`, flancat de coloane din lemn de cire[. Camera era mobilat` cu
antichit`]i americane timpurii, despre care Lani presupunea c`
erau originale, nu reproduceri, la fel ca tablourile impresioniste
ag`]ate sub corni[ele de ipsos ce \nconjurau tavanul. Parterul mai
con]inea [i o bibliotec`, un salon neformal [i o camer` de toalet`
care d`dea \ntr-o verand` \nchis`, aerisit`, din spatele casei.
Lani tocmai ie[ise de la du[, când sun` telefonul. Lu` repede un
prosop [i alerg` \napoi \n dormitor s` r`spund`.
– Bun`, Lani!
62 AUTOR

Tommy Prescott suna vesel \n diminea]a aceea.

– Pot s` v` duc azi la plaj`, pe tine [i pe pu[ti?
– Asta pl`nuiam [i eu, r`spunse râzând Lani, dar trebuie s` ne
\ntoarcem pân` la dou`sprezece [i jum`tate. Daniel vrea s` angajez
azi o menajer`. A organizat totul: trei candidate vin s` dea intervi-
uri.
– Tipica eficien]` prescottian`. Ajung acolo \n dou`zeci de
minute, a[a c` s` fi]i gata.
Lani r`spunse \n glum` c` [i Tommy mo[tenise aceea[i aplecare
spre eficien]`, [i \nchise. Dup` ce-i strig` lui Brian s`-[i ia slipul,
\mbr`c` [i ea costumul de baie dintr-o bucat`, albastru, [i o tunic`
flau[at` pe deasupra.
|n timp ce-l a[teptau pe Tommy, inspectar` portretele de fami-
lie din hol. Mama lui Daniel, Laura, fusese o frumuse]e oache[`, [i
pân` [i bunica lui, redutabila Victoria, ar`tase atr`g`tor, \n pofida
\nf`]i[`rii ei severe. Dar cel mai mult o cuceri pe Lani prin]esa
hawaiian` care adusese bog`]ia [i influen]a \n clanul Prescott. |n
rochia ei de mireas` ornamentat` \n stil european, p`rea doar un
copil, de[i de o frumuse]e uluitoare.
– Vreau ca guvernanta mea s` arate ca ea! declar` Brian.
Tommy \i duse pe Waikiki Beach, care era mult mai aglomerat`
decât \n copil`ria lui Lani, de[i fata nu prea putea s` se plâng`. Plaja
ei favorit` din San Diego era o mas` de trupuri omene[ti, iar aceas-
ta nu ar`ta mai r`u. Brian alerg` spre ap` [i se \mprieteni repede
cu un grup de copii care construiau un castel mare de nisip lâng`
mal; Tommy se scuz`, \nchirie un surfboard [i porni spre valuri cu el.
Lani se mul]umi s` stea la plaj`, tol`nit` \n [ezlongul adus de
Tommy. Mai târziu, \l duse pe Brian \n ap`, apoi se a[ez` turce[te
lâng` ceilal]i copii, ajutându-i la construirea castelului.
Tommy se \ntoarse tocmai când ea [i Brian reveneau de la
TITLU 63

chio[cul de r`coritoare, cu trei sucuri. Imediat, b`iatul o tuli din

nou spre noii lui prieteni.
– Ai ales perfect momentul, \i spuse Lani lui Tommy, \ntinzân-
du-i o cola. Cum a fost surfingul?
– Bun pentru \ncep`tori. Plicticos pentru mine.
Categoric, modestia nu se num`ra printre viciile familiei
Prescott, \[i spuse Lani, st`pânindu-[i un zâmbet. Se a[ez` cu
Tommy pe prosoape, la [uet`, men]ionând munca pe care urma s-
o \nceap` \n iulie [i \ntrebându-l pe Tommy ce planuri avea pentru
vara aceea.
– E ultima mea [ans` de a fi liber, r`spunse el. O dat` ce voi
\ncepe facultatea de drept, voi lucra ca intern \n departamentul
juridic. Dar \n vara asta voi asta la dispozi]ia lui Michi – managerul
– ori de câte ori are nevoie de cineva. Nu sunt multe pe care nu le-
am f`cut, inclusiv s` \mbrac o fust` de ierburi [i s` m` dau drept
dansatoare tahitian`, zâmbi el. |ncep de luni.
– Ai s`-mi lipse[ti.
– Poate reu[im s` ne mai vedem \n zilele mele libere. Nu [i
seara, \ns`, ad`ug` el cu am`r`ciune, Daniel e foarte protector cu
tine, Lani. Poate c` nu v` \n]elege]i prea bine, dar asear` a stabilit
regulile. N-am voie s` te invit \n ora[ pân` nu ne cunoa[tem mai
bine. |n nici un caz nu trebuie s` te iau prea repede.
Lani fu surprins` c`-i era destul de recunosc`toare lui Daniel
pentru asta. |n fond, nu-i interzisese v`rului s`u s` se \ntâlneasc` –
\i spusese doar s` a[tepte. Era clar c` Tommy, de[i de aceea[i vârst`
cu a ei, avea incomparabil mai mult` experien]`.
– Oricum, continu` el ridicând din umeri, dac` nu fac ce spune
Daniel, am s` m` pomenesc \n urm`torul avion care pleac` de pe
insul`. {i-mi place aici.
– Chiar ar face-o? Te-ar trimite pe Molokai? \ntreb` Lani.
64 AUTOR

Tommy \ncepu s` râd`.

– Pe Kona, mai degrab`. Ai \n]eles despre ce era vorba asear`?
– Cred c` da. O luase[i pe-acolo fiindc` [tiai cum aveam s`
reac]ionez. Voiai s`-l \mpungi pu]in pe Daniel [i te-ai folosit de
mine pentru asta. Am ghicit bine?
Tommy d`du din cap.
– Nu m-am putut st`pâni, Lani. Sper c` n-ai avut probleme din
cauza asta.
– Nu prea.
Lani nu avea inten]ia s` repete conversa]ia atât de jenant` pe
care o purtase cu Daniel.
– Nici nu m` a[teptam, fiindc` faci parte din familie, iar Daniel
devine destul de \ng`duitor când e vorba de oameni la care ]ine.
Asear`, a trântit câteva cuvinte bine alese, apoi a \nceput s` râd`. De
la mine [i sora mea \nghite unele lucruri pe care altcuiva nu i le-ar
permite niciodat`.
Oare [i Lani intra \n acea categorie? Gândul c` Daniel i-ar fi
putut nutri o anumit` afec]iune era de-ajuns ca s`-i inunde trupul
cu o c`ldur` periculoas` care nu datora nimic soarelui tropical.
Cum s` \nfrunte asemenea sentimente? R`ceala ei nu-l ]inea pe
Daniel la distan]`. Poate ar fi fost mai bine doar s`-i urmeze exem-
plul [i s` adopte o atitudine nep`s`toare [i ironic`, la fel ca a lui.
Se \ntoarse pe burt` [i \ncepu s`-l chestioneze pe Tommy
despre familia lui – un subiect de conversa]ie mult mai sigur decât
sentimentele lui Daniel fa]` de ea. Afl` c` sora sa, Hope, tocmai
absolvise liceul \n Japonia, unde \nv`]ase \n cadrul unui schimb de
experien]`. P`rin]ii lui Tommy se duseser` \n Extremul Orient, ca
s-o ia acas`, \ntr-o c`l`torie de pl`cere dar [i de afaceri. Japonia [i
Hong Kong-ul erau pie]e lucrative, nu numai pentru turism ci [i
pentru navlosiri, agricultur` [i afaceri cu propriet`]i imobiliare.
TITLU 65

Tommy \i l`s` acas` tocmai la timp pentru ca Lani s` se scuture

de nisip [i s` se schimbe. Toate cele trei candidate erau excelente,
dar atât ea cât [i Brian o preferar` pe ultima. Linda Wong avea
dou`zeci de ani, era cea mai mare dintre [ase copii [i \nv`]ase s`
aib` grij` de fra]ii [i surorile ei mai mici, inclusiv un b`iat de aceea[i
vârst` cu Brian despre care suger` c` ar fi fost un bun tovar`[ de
joac`, dac` primea slujba. |i vorbea lui Brian cu naturale]ea [i
afec]iunea unei mame cu experien]`, iar dup` plecarea ei Lani tele-
fon` imediat la câteva persoane de pe lista de referin]e.
Recomand`rile lor erau \ntr-adev`r entuziaste, a[a c` sun` imediat
la agen]ie ca s` anun]e c` se hot`râse.
Când \i telefon` Lindei, fata p`ru atât de \ncântat` c` primise
slujba, \ncât Lani o \ntreb` de ce o tân`r` cu inteligen]a [i ambi]iile
ei se mul]umea cu rolul de menajer`. R`spunsul Lindei fu
\nvior`tor de candid. Era student` cu program par]ial [i mai avea
câ]iva ani pân` s` termine colegiul. Dup` ce absolvea, spera s` se
angajeze la o companie solid`, cu [anse de avansare. Concuren]a
pentru asemenea posturi era feroce. Ini]ial, \[i c`utase o slujb` de
birou, dar când agen]ia \i spusese la cine ar fi putut s` se angajeze,
se r`zgândise. |i spuse lui Lani c` spera ca domnul Reid s` fie destul
de impresionat pentru a-i da o [ans` la Prescott & Thomas, când
absolvea, iar Lani \i r`spunse c` nu se \ndoia de acest lucru.
Stabilir` ca Linda s` \nceap` munca de luni \ntr-o s`pt`mân`,
pentru a-i acorda lui Brian câteva s`pt`mâni ca s` se deprind` cu
ea. Imediat ce terminase de stabilit ultimele detalii, Lani auzi u[a
din fa]` deschizându-se [i \l v`zu intrând pe Daniel. Acesta se uit`
la ea, apoi spre Brian, care era \nc` \n slip.
– Ia-]i pe tine o c`ma[` [i ni[te pantaloni, \i spuse el. Mergem
s` lu`m cina.
Brian se repezi afar` din buc`t`rie, tocmai când Lani \nchidea
66 AUTOR

telefonul.
– Se pare c` ai angajat pe cineva, coment` Daniel.
Lani \i spuse despre Linda Wong [i calit`]ile ei, subliniind faptul
c` p`rea demn` de \ncredere [i apropiat` de copii.
– Vrea s` lucreze pentru Prescott & Thomas, când va absolvi,
ad`ug` ea. E hot`rât` s` te conving` c` merit` s`-i oferi o slujb`.
– S`-mi [tearg` biroul de praf? \ntreb` sec Daniel.
– |[i va lua licen]a \n afaceri. Ai s` te gânde[ti la ea, când va sosi
momentul, nu-i a[a, Daniel?
Lani [tia c` s-ar fi sim]it \ngrozitor de vinovat` dac` Linda lucra
trei-patru ani ca servitoare, f`r` nici o [ans` de a se angaja \n cele
din urm` la Prescott & Thomas.
– Am s-o fac vicepre[edint` a sectorului de \ntre]inere, declar`
solemn Daniel. Când \[i va \ncepe programul viitoarea noastr`
directoare?
Gluma lui o f`cu pe Lani s` chicoteasc`.
– De luni \ntr-o s`pt`mân`. |n leg`tur` cu cina... a[ fi g`tit ceva,
dar \n cas` nu sunt prea multe [i, f`r` ma[in`...
– Ai r`bdare, prin]eso, replic` Daniel pe un ton tachin`tor. Sunt
un om ocupat. O s` lu`m [i o ma[in`, la sfâr[itul s`pt`mânii.
– N-a fost o aluzie!
– Nu po]i plimba pre[edin]ii de corpora]ii cu autobuzul,
domni[oar` Douglas. Vei avea nevoie de o ma[in` confortabil`. |]i
place cea cu care circul eu?
– O ma[in` atât de mare? \ntreb` Lani, cam ab`tut`. N-a[ putea
avea dou`? Una mic`, sport, pentru mine, [i o limuzin` mare pen-
tru V.I.P.-uri?
Daniel nu p`rea s`-[i dea seama c` glumea.
– Nu m` \ncânt` ideea s` circuli cu o ma[in` sport. Ma[inile
mari sunt mai sigure.
TITLU 67

– {i-n plus, o po]i trece pe numele firmei, nu-i a[a, domnule

Reid? ad`ug` ea cu un zâmbet larg.
– Exact, prin]eso. Ca [i cina din seara asta. Am primit prea multe
reclama]ii \n leg`tur` cu mâncarea [i serviciile dintr-unul din
hotelurile pe care le-am achizi]ionat anul trecut. E timpul s` verif-
ic.
Lani avea un sim] al umorului suficient de bine dezvoltat ca s`-
[i st`pâneasc` un hohot de râs.
– Minunat! chicoti ea. Prima noastr` sear` \n Hawaii, [i unde ne
invi]i la cin`? La un restaurant \ngrozitor, cu un serviciu [i mai
\ngrozitor.
Fu uimit` s`-l vad` pe Daniel \nro[indu-se la fa]`, pe sub stratul
de bronz.
– Nu m-am gândit la asta, Lani. |mi pare r`u. Vom merge \n alt`
sear`.
– A, nu! r`spunse ea, cl`tinând ironic din cap. Pentru nimic \n
lume n-a[ vrea s` pierd restaurantul t`u de categoria a treia!
– Nu e de mâna a treia, r`plic` b`]os Daniel, dar nu se ridic` la
standardele noastre obi[nuite.
Noroc c` Brian ap`ru tocmai \n cel moment.
– Vom lua cina la unul dintre restaurantele fratelui t`u mai
mare, \i spuse Lani \ncet, conspirativ. Vom fi spioni. Gust`m mân-
carea [i vedem dac` osp`tarul serve[te bine, apoi vom scrie un
raport secret.
Brian era \ncântat de idee – atât de \ncântat, \ncât la restaurant
fu mult mai cuminte decât de obicei.
– M` mir c` nu te-a recunoscut nimeni, \i spuse Lani lui Daniel,
dup` ce f`cur` comanda. Credeam c` Daniel Prescott Reid e destul
de celebru ca s`-l recunoasc` lumea \n toat` regiunea Pacificului de
Nord.
68 AUTOR

Daniel o privi amuzat, pe sub pleoape.

– Evident. {i \n Pacificul de Sud. Dar oamenii recunosc mai
repede numele decât chipurile. Dac` veneam cu Michi sau
Elizabeth, altfel ar fi stat lucrurile.
Chelnerul aduse salata, iar Lani observ` c` farfuria era cald`
\nc`, semn c` tocmai fusese scoas` din sp`l`tor, iar sosul avea un
gust cam ciudat.
La \nceput, Daniel \[i exprim` nemul]umirea fa]` de mâncare
prin câteva comentarii critice, dar \n cele din urm` se l`s` influen]at
de buna dispozi]ie a lui Lani [i a lui Brian [i \ncepu s` glumeasc`
pe seama cusururilor restaurantului. De[i calitatea ingredientelor
era excelent`, erau preparate f`r` har, [i servite enervant de stân-
gaci.
Buna dispozi]ie \i pieri \n momentul când se scuz` pentru a
vorbi cu managerul restaurantului. Lui Lani \i p`ru r`u pentru
bietul om, când acesta \i conduse la buc`t`rie. Avea chipul transpi-
rat de nervozitate [i se \nro[i când Daniel \ncepu s` se uite prin
dulapuri [i sertare, f`când \nsemn`ri \ntr-un carne]el.
– Ce-ai s` faci? \ntreb` Lani, \n timp ce mergeau spre ma[in`.
– Voi vorbi cu administratorul general al hotelului, [i-am s`-i
trimit un raport scris. |i voi recomanda \nlocuirea responsabilului
de restaurant [i a buc`tarului [ef.
– F`r` nici un avertisment?
– Au primit reclama]ii, ce alt avertisment mai vor? Nim`nui nu-
i place s` concedieze oamenii, Lani, dar când conduci o firm`, une-
ori e necesar.
– M` bucur c` nu am func]ia ta, recunoscu ea.
|ncepea s` \n]eleag` cu ce fel de presiuni trebuia s` aib` de-a
face Daniel [i cât de mult muncea.
|nainte de a se \ntoarce acas`, trecur` cu ma[ina prin Waikiki,
TITLU 69

iar Lani fu uimit` s` vad` cât de mul]i turi[ti se plimbau pe str`zi,

\mbr`ca]i \n tot felul de haine, de la blugi pân` la multicolora mod`

aloha. Daniel \i ar`t` \nc` dou` hoteluri ale re]elei Prescott &

Thomas, ambele vechi de zece ani. De[i era \ncântat` s` afle c`

firma planifica renov`ri [i amenaj`ri exterioare \n plus, Lani ar fi

preferat ca jum`tate dintre hotelurile de pe esplanad` s` fie demo-

late [i \nlocuite cu palmieri [i plante decorative. Zarva, traficul,

betonul [i mul]imile nu se potriveau cu concep]ia ei de paradis

tropical.

|ntrucât Daniel era deja mult prea familiarizat cu procesul ei de

vânzare, se ab]inu s` [i-l afirme din nou. Cumva, \[i spunea ea,

reu[iser` s` petreac` \mpreun` o sear` \ntreag` f`r` schimburi de

priviri sau replici furioase. Dimpotriv`, ultimele câteva ore fuseser`

chiar pl`cute. Poate c` era o proast`, dar \n acel moment n-avea nici

un chef s` redeschid` ostilit`]ile.

70 AUTOR

Capitolul 5

A doua zi diminea]`, Tommy Prescott telefon` la ora nou`.

– Am primit ordinul de drum, anun]` el. Trebuie s` te iau la
zece [i un sfert [i s` te duc la hotel, apoi s`-]i iau pu[tiul de pe cap
\n timp ce Michi o s` te poarte prin marele tur de onoare.
Lani pl`nuise s` ia autobuzul [i \n mod normal s-ar fi bucurat de
oferta lui Tommy de a o lua cu ma[ina. Acum \ns` o respinse, iri-
tat` c` Daniel f`cuse toate aranjamentele f`r` s-o consulte [i pe ea.
– Serios? \ntreb`, cu o voce de ghea]`.
Din receptor se auzi un hohot de râs.
– Nu ]i-a spus, hmm? Nu fi prea aspr` cu el. Daniel d` ordine
cum respir`.
Lani fierbea de furie.
– Atunci, n-are decât s` le dea ordine altora! Am s` vin acolo sin-
gur`.
– Ba n-ai s` vii singur`, am s` te duc eu.
Arogan]a tipic` a celor din neamul Prescott, \[i spuse revoltat`
Lani. |n zece ani, Tommy urma s` ajung` la fel de autoritar ca
TITLU 71

Daniel.
– Haide, Lani, insist` el. Las`-m` s` te iau. Altfel, risc s` ajung la
sp`latul vaselor \n Kona.
– Nu s-ar r`zbuna pe tine. Credeam c` e foarte \ng`duitor cu
familia lui, replic` ea pe un ton numai lapte [i miere.
– Au!
Lani \[i putu imagina strâmb`tura.
– Ai inim`, Lani. O s` se r`zbune pe mine.
F`cu o pauz`, \ncurcat`.
– ~`, ascult`, cred c`... Adic`, trebuia s` te \ntreb dac` vrei s`
mergi la plaj`, iar când tu \mi spuneai c` trebuie s` te duci la hotel,
eu m-a[ fi oferit s` te duc acolo. Ce zici?
Lani b`nuia c` aceast` explica]ie ingenu` era destul de intere-
sat`.
– Anume ai f`cut-o, nu-i a[a? Mi-ai spus c` Daniel ]i-a dat ordin,
fiind` voiai s` m` \nfurii pe el.
– Bine, recunosc. |nc` m` mai ustur` decretul lui de a nu te
invita \n ora[. Tiranie prescottian` curat`. Dac` n-a[ face parte [i eu
din familie, m-a[ r`scula! ad`ug` el glume].
Lui Lani \i era imposibil s` mai r`mân` sup`rat` pe el. |n fond,
nu-l putea acuza c`-i tr`sese câteva \mpuns`turi v`rului s`u, când [i
ea o f`cuse de-atâtea ori, \n ultimii [apte ani. |i spuse s` vin` \n
patruzeci [i cinci de minute, ad`ugând c` avea s` fac` un pachet cu
costumul de baie [i prosopul lui Brian, \n caz c` hot`rau s` se duc`
din nou la plaj`.
Maunalua Bay Hotel avea o pozi]ie „kokohead“ – spre Koko
Head Crater, aflat \n estul districtului Kahala. Drumul de acces de
la [osea traversa un teren de golf de lâng` hotelul propriu-zis.
Cl`direa principal` era construit` \n form` de arc, urmând curbura
]`rmului, \n timp ce o prelungire cu un etaj se arcuia \ntr-o latur`
72 AUTOR

a turnului cu cincisprezece niveluri, formând un complex \n form`

de S. Efectul fa]adei moderne a hotelului era atenuat de copaci [i
arbu[ti \nflori]i.
Tommy opri ma[ina \n fa]`, pentru a o l`sa pe Lani la intrare. La
fel ca multe alte hoteluri din Hawaii, nici Maunalua Bay nu avea u[i,
pentru a l`sa s` intre briza oceanului. Holul era enorm, cu plafon
\nalt [i un candelabru de cristal \n mijloc, pardoseal` cu dale
\nchise la culoare [i un covor oval pe care erau puse câteva grupuri
de fotolii [i canapele. Numeroasele plante se combinau cu schema
cromatic` pentru a da ambian]ei un sentiment natural [i odihnitor.
Lani se opri la recep]ie pentru a \ntreba cum putea ajunge la
biroul administratorului, apoi \[i continu` drumul pe lâng` un [ir
de lifturi, pân` \ntr-un hol unde o s`geat` discret` ar`ta direc]ia
spre administra]ie. B`tu u[or \n u[a cu inscrip]ia „Manager gener-
al“.
– Intr`! \i r`spunse o voce feminin` melodioas`.
Lani nu-[i formase nici o imagine preconceput` despre Michiko
Hansen, dar \n nici un caz nu se a[teptase la femeia fermec`toare
care o \ntâmpin`. P`rea s` aib` vreo treizeci [i cinci de ani, [i era \n
culmea frumuse]ii. De[i purta pantofi cu tocuri cui, r`mânea mai
scund` cu câ]iva centimetri decât Lani. P`rul negru \i lucea ca o
caschet` m`t`soas`, iar \n ochii migdala]i i se citea o expresie cald`
[i primitoare. Trupul cu forme perfect propor]ionate \i era \mbr`cat
\ntr-un taior elegant de m`tase bej, având jacheta \ncins` cu o cen-
tur` de piele neagr`. Lani \[i dori s` fi avut pe ea ceva mai formal
decât rochia de var` alb` cu buline albastre.
Michi Hansen se apropie cu pa[i hot`râ]i care distonau cu
\nf`]i[area ei delicat` [i, când \i \ntinse mâna dreapt`, Lani \i
observ` verigheta de aur filigranat de pe inelarul mâinii stângi.
– M` bucur foarte mult c` te cunosc \n sfâr[it, spuse managera
TITLU 73

zâmbind. Sau poate ar trebui s` spun: Hagime-mashite do-zo

yoroshi-ku, repet` ea formula de salut, \n japonez`.
Lani \i r`spunse \n aceea[i limb`, felicitând-o pentru frumuse]ea
hotelului.
– N-am nici un merit, team` mi-e, spuse Michi, revenind la
limba englez`. A fost conceput de un arhitect tân`r [i talentat, un
localnic pe care l-a descoperit Daniel. Dup` cum vezi, rezultatul
justific` \ncrederea lui Daniel \n el.
Lani d`du din cap, presupunând c` acel comentariu era un pre-
ludiu al vizitei, dar \n loc s-o conduc` \n hol, Michi Hansen o invit`
s` ia loc pe canapea [i-i oferi o cafea.
– Nu, mul]umesc.
Dup` ce-[i turn` cafeaua \ntr-o cea[c` de por]elan fin, adminis-
tratoarea se a[ez` \ntr-un fotoliu de lâng` canapea.
– Vorbe[ti excelent japoneza, remarc` ea. Unde-ai \nv`]at-o atât
de bine?
– Când eram mic`, \n Hawaii, cea mai bun` prieten` a mea era
japonez`, \i explic` Lani. St`team la fel de mult pe la ea pe-acas` ca
la mine, [i am prins-o din zbor. De[i ne-am mutat \n California când
aveam zece ani, n-am uitat-o, revenindu-mi totul când am \nceput
s-o \nv`] la colegiu. Limbile str`ine mi-s u[oare – vorbesc [i
franceza, [i spaniola, plus pu]in` hawaiian`, desigur.
– |mi dau seama c` ne vei fi de mare folos, Lani, \i zâmbi \mbi-
etor Michi Hansen. M`rturisesc c` ardeam de ner`bdare s` te
cunosc. Daniel vorbea foarte des despre tine.
– Probabil numai de r`u, \i sc`p` lui Lani, care apoi se \nro[i la
fa]`. Vreau s` zic, ad`ug` ea \ncurcat`, nu ne \n]elegem tot timpul
prea bine. Cred c` mai mult din vina mea.
– Câtu[i de pu]in, r`spunse netulburat` Michi. Daniel
recunoa[te c` are [i el o parte din vin`. Când e vorba de tine, \i e
74 AUTOR

greu s`-[i p`streze calmul. Cred c` vei observa un mare progres,

acum c` ai venit \n Hawaii.
Privirea ei era atât de direct` [i intens`, \ncât Lani se sim]i
datoare s` dea un r`spuns l`muritor, de[i nu avusese inten]ia.
Managera o fi ar`tat eteric` [i delicat` ca un boboc alb de ghimbir,
dar Lani b`nuia c` pe din`untru era la fel de dur` ca frunzele
fibroase ale aceleia[i plante. |ntrucât p`reau s` discute f`r` ascun-
zi[uri, o \ntreb`:
– De cât timp \l cuno[ti pe fratele meu vitreg?
– De [ase ani. So]ul meu, Keith, era manager asistent la un hotel
de pe Big Island, când Daniel l-a recrutat pentru aceea[i func]ie la
unul dintre hotelurile re]elei Prescott & Thomas din Waikiki. To]i
trei am devenit prieteni buni, aproape imediat. Pe m`sur` ce fiica
noastr`, Sarah, cre[tea, am avut tot mai mult timp s`-l ajut pe Keith.
Am format o echip` [i, peste doi ani, am fost avansa]i \n func]ia de
co-manageri. Anul trecut, când compania a aprobat planurile pen-
tru Maunalua Bay, Daniel ne-a spus c` voia s` administr`m noi
hotelul.
|n vocea [i ochii lui Michi se ivi o expresie trist`.
– Keith a murit \ntr-un accident de ma[in`, acum zece luni.
Daniel m-a convins c` voi fi capabil` s` administrez hotelul [i f`r`
so]ul meu. De la moartea lui Keith, s-a purtat extraordinar. Nici nu
mi-a[ putea dori un [ef sau un prieten mai bun.
– |mi pare r`u, murmur` Lani cu voce r`gu[it` de emo]ie. {tiu
cum e...
– Te-am tulburat. Nu trebuia s` men]ionez moartea lui Keith,
când pierderea suferit` de tine e \nc` atât de recent`. Pot s`-]i ofer
un pahar cu ap`, sau s` te conduc pân` la toalet`?
Lani cl`tin` din cap [i-[i scoase un [erve]el din po[et`.
– N-am nimic, serios. Mi-ar face pl`cere s` v`d hotelul.
TITLU 75

Michi \[i consult` ceasul de aur cu diamante de la mân`.

– Bine. Daniel ar trebui s` soseasc` din clip`-n clip`. Hai s`-l
a[tept`m \n hol.
– Daniel? \ntreb` Lani, cu vocea ca un chi]`it sub]ire.
Daniel nu-i spusese nimic despre inten]iile de a veni [i el – ba
chiar, \i d`duse tocmai impresia opus`.
– Sigur c` da, r`spunse amuzat` Michi. Doar nu te-ai a[tepta ca
fratele t`u vitreg s`-i permit` altcuiva s`-]i arate hotelul. E la fel de
mândru ca un tat` a c`rui so]ie tocmai a n`scut, dar \n cazul de fa]`,
copilul a ie[it destul de mare, ad`ug` ea \n glum`.
|n hol, Daniel vorbea cu un paznic \n uniform`, iar peste o clip`
veni spre ele cu pa[i mari. Michi \i \ntinse ambele mâini, iar Daniel
i le lu` \ntr-ale lui, aplecându-se s-o s`rute.
– Cum te \n]elegi cu Lani? murmur` el.
|ncet, Michi \[i desprinse mâinile [i se retrase câ]iva pa[i.
– Foarte bine. Am vorbit despre tine.
Aceste cuvinte p`rur` s`-i aminteasc` lui Daniel de prezen]a lui
Lani.
– I te-ai plâns lui Michi de mine, f`r` \ndoial`, o tachin` el zâm-
bind.
– Pentru asta a[ avea nevoie de mai mult de cincisprezece
minute, replic` Lani râzând, \ncepând cu telefonul pe care i l-ai dat
lui Tommy \n diminea]a asta.
Daniel o cuprinse pe dup` umeri, cu o mutr` destul de sp`[it`.
– Mai târziu, prin]eso. Acum vreau s`-]i ar`t locurile.
Lani \l l`s` s-o escorteze prin hol, spre magazinele hotelului. Pe
lâng` obi[nuitul magazin cu produse diverse, mai erau câteva de
\mbr`c`minte, o flor`rie, o bijuterie fin`, o galerie de art` [i un
magazin de suveniruri cu diverse piese de colec]ie f`cute din mate-
riale pre]ioase.
76 AUTOR

Apoi urcar` la ultimul etaj, care g`zduia unul dintre cele dou`
restaurante ale hotelului [i un bar cu nightclub. Prin ferestrele cât
peretele se vedea o superb` panoram` a masivului montan Koolau
\ntr-o parte, [i a Oceanului Pacific \n partea cealalt`. Daniel \i
explic` lui Lani c` restaurantul era deschis pentru public numai la
orele cinei. Nightclubul era folosit pentru spectacole care aveau loc
de câte dou` ori pe noapte.
Michi deschise câteva apartamente [i camerele de la etajul infe-
rior. Nu erau atât de mari pe cât se a[teptase Lani, de[i recuno[tea
\n sinea ei c` fiecare concep]ie coloristic` era fermec`toare.
Camerele aveau balcoane spre ocean sau spre terenul de golf.
Ie[ir` din hotel prin partea din spate a holului. La dreapta, Lani
observ` parcarea subteran`; Daniel \i spuse c` cea mai mare parte
a construc]iei fusese cl`dit` sub nivelul solului, pentru a nu
obstruc]iona vederea. Trecur` pe sub o pasarel` acoperit` [i pe
lâng` un ele[teu unde \notau alene pe[ti tropicali. Cel`lalt restau-
rant al hotelului, Bay Terrace, se afla la etajul unei c`diri separate,
lâng` iazul cu pe[ti.
Dup` o scurt` inspec]ie a s`lilor de conferin]e de la parter,
revenir` la restaurant. Datorit` pantei pe care se afla hotelul, sala
de mese era la acela[i nivel cu holul principal. Acolo atmosfera era
mai pu]in formal` decât \n Koolau Room de la etajul cincisprezece.
Mul]i dintre meseni purtau doar halate [i sandale.
Bazinul oval al hotelului se afla \n cealalt` latur` a Terasei
Golfului, \nconjurat cu o pardoseal` de beton. Turi[tii st`teau la
plaj` \n [ezlonguri, iar la o tarab` din apropiere se g`seau gust`ri,
sandvi[uri [i r`coritoare, \n timp ce barul de lâng` piscin` nu mai
prididea cu b`uturile exotice. Dincolo de terasa piscinei se \ntindea
un gazon spa]ios [i o fâ[ie de nisip mai \ngust`, \ncadrate \ntre gea-
manduri care indicau o zon` lipsit` de corali, bun` pentru \not.
TITLU 77

|n spatele piscinei cre[teau câ]iva copaci \nal]i, ascunzând o fer-

mec`toare gr`din` cu plante tropicale \nflorite din abunden]`. De[i
orice turist putea s` se plimbe pe c`r`rile \ntortocheate, gr`dina
func]iona [i ca un paravan exotic pentru aripa cu un etaj a hotelu-
lui pe care Lani o observase de pe [osea.
– Aici sunt cele mai scumpe apartamente, preciz` Daniel,
aruncând o privire spre Michi. Putem intra \ntr-unul?
– |n cap`t, Daniel.
Michi deschise u[a cu o cheie universal`, dezv`luind un aparta-
ment miniatural compus din salon, baie [i sufragerie la parter, plus
dou` dormitoare [i alte dou` b`i la etaj. Lani privi furniturile
luxoase, inclusiv un bar complet utilat, vasele cu flori [i fructe
proaspete, mocheta de plu[ [i mobila scump`.
– Cât cost` `sta pe noapte? \ntreb` ea, cu gura c`scat`.
Daniel pronun]` o cifr` mai mare decât salariul pe o lun` al
multor oameni.
– Dar majoritatea apartamentelor noastre sunt mai ieftine.
Avem dou`zeci [i [ase \n total, majoritatea doar cu dou` camere.
F`cur` ultimul popas la parter, care con]inea alte unit`]i de
\ntre]inere [i pentru conferin]e.
– N-ai vrea s` m`nânci de prânz, Michi? \ntreb` Daniel, \n timp
ce luau liftul.
– Nu pot.
Bruneta cea scund` se uit` la ceas.
– Mi-am programat o \ntâlnire cu managerul conven]iei peste
zece minute. R`mâne pe alt` dat`, Daniel?
|ncepur` s` discute despre apropiata \ntâlnire, \n timp ce Lani,
care nu \n]elegea mare lucru, se \ndrept` spre magazinele hotelu-
lui. Petrecu câteva minute explorând galeria de art`, apoi examin`
cele mai noi costume de baie ale sezonului. Tocmai studia o fâ[ie
78 AUTOR

provocatoare de nailon negru, când dou` mâini i se depuser` pe

umeri, f`când-o s` tresar` [i s` se \ntoarc`.
– De ce nu-l probezi? o \ntreb` Daniel pe un ton glume].
Lani se \ndep`rt` repede.
– M-ai speriat, \i repro[` ea, cu r`suflarea t`iat`.
– Ai noroc c` n-am f`cut decât atât, domni[oar` Douglas. De ce-
ai disp`rut a[a? De zece minute te tot caut.
– Tu [i Michi discuta]i probleme de afaceri [i m` sim]eam... \n
plus, recunoscu Lani. Nu [tiu nimic despre administrarea unui
hotel.
– Motiv pentru care te invit la mas`.
{i o lu` de bra], ca s-o conduc` spre hol.
Lani refuz` s` se clinteasc` din loc. Era momentul ideal ca s`-l
ini]ieze pe Daniel \n obiceiul de a lansa invita]ii \n loc de ordine.
– Mai \ntâi Tommy, acum masa. Nu te saturi niciodat` s` m` tot
\mpingi de colo-colo? \ntreb` ea, cu o privire piezi[` pe sub gene.
– Ce-a fost cu Tommy?
De parc` n-ar fi [tiut!
– I-ai ordonat s` m` ia cu ma[ina azi-diminea]`. Ar fi trebuit s`
m` \ntrebi dac` voiam s` merg cu el sau nu.
– {i de ce s` nu fi vrut? A \ncercat s` te seduc` ieri, \n fotoliul-
cup` al Porsche-ului?
Col]urile gurii lui Daniel se arcuiser` \ntr-un zâmbet.
– Ce-am mai râs. {i \nc` ceva, domnule Reid. De când \mi spui
cu cine pot s` ies \n lume [i cu cine nu? Dac` vreau s` m` \ntâlnesc
cu Tommy...
– I-am spus lui, nu ]ie. {i ar trebui s`-mi fii recunosc`toare. Nu
i-a[ \ncredin]a v`rului meu nici o persoan` de sex feminin trecut`
de [aisprezece ani.
De-acum, Daniel râdea de-a binelea.
TITLU 79

– Nu fac decât s`-]i protejez virtutea, prin]eso.

– E[ti imposibil!
Exasperat`, Lani \[i arunc` mâinile \n sus [i vru s` plece, dar nu
reu[i s` fac` decât doi pa[i \nainte ca Daniel s-o prind` de talie [i s-
o trag` \napoi.
– Flirtezi cu mine, prin]eso? \ntreb` el \ncet.
Sigur c` asta f`cuse, \ns` n-ar fi recunoscut-o nici \n ruptul capu-
lui.
– D`-mi drumul! [uier` ea.
– |mi promi]i c` nu fugi?
|n acel moment, Lani i-ar fi promis orice, numai s` scape de
senza]iile ame]itoare pe care i le provoca trupul lui dur.
– N-am s` fug, se gr`bi ea s` accepte.
Daniel \i d`du drumul, \ntorcând-o cu fa]a spre el [i s`rutând-o
u[or pe frunte.
– |mi pare r`u pentru azi-diminea]`, prin]eso. Pl`nuisem s` te
iau eu, iar când a intervenit ceva l-am sunat pe Tommy, care e clar
c` nu s-a putut ab]ine s` nu arunce câteva \mpuns`turi. Data
viitoare, ad`ug` el, am s` te sun mai \ntâi. {i acum, mergem la
mas`?
– Da... sigur, murmur` Lani, cam buim`cit` de s`rutul lui [i
scuzele care urmaser`.
Nu s-ar fi purtat atât de blând dac` n-ar fi ]inut cu adev`rat la ea,
nu? Mul]umit` \n sinea ei de acest gând, \l l`s` s-o conduc` la Bay
Terrace.
– Bun` ziua, domnule Reid. M` bucur s` v` rev`d. Unde dori]i
s` lua]i loc?
Era clar c` privirea admirativ` a [efei de sal` era adresat` atât
atrac]iei masculine a lui Daniel, cât [i func]iei lui de [ef al firmei
Prescott & Thomas.
80 AUTOR

– Cred c` domni[oara prefer` s` decid` ea. Lani? Ce preferi s`

vezi, oceanul sau ele[teul cu pe[ti?
– Ele[teul, r`spunse Lani, zâmbindu-i ca r`splat` pentru c` o
consultase.
Daniel arunc` o privire peste lista de bucate, apoi suger` s`
comande mahimahi, un pe[te local pe care buc`tarul \l prepara \n
sos de vin alb. Lani accept` imediat. Peste o clip`, Daniel \ntreb`:
– Ce p`rere ai despre hotel?
|ntrucât \n ultima vreme se \n]elegeau atât de bine, Lani con-
sider` c`-l putea tachina pu]in.
– A[ prefera plaja \n stare natural`, dar cred c` dac` tot vei dis-
truge frumuse]ea insulelor, un hotel ca `sta e mai acceptabil decât o
bomb` pentru turi[ti. Desigur, ca s` stai aici, trebuie s` fii milionar.
– Una dintre exager`rile tale tipice, r`spunse el pe un ton acid.
Te indigneaz` calitatea unora dintre construc]iile din Waikiki, dar
vrei ca un hotel s` fie frumos, exclusivist [i cu pre]uri modice.
Toate la un loc nu se poate. Construirea [i \ntre]inerea unui com-
plex ca Maunalua Bay cost` o avere. Prescott & Thomas a[teapt` s`
scoat` profituri din afaceri, [i stabilim pre]urile \n consecin]`. |ns`
chiar [i a[a, po]i \nchiria aici o camer` dubl`, la un pre] doar cu
dou`zeci-treizeci de dolari mai mare decât \ntr-un hotel compara-
bil din Waikiki. A[a c` revenim la \ntrebarea mea: având \n vedere
c` am profanat opt sute de picioare de plaj` virgin`, \]i place
hotelul?
Lani avea senza]ia c` Daniel tocmai o aruncase \n toc`torul de
hârtie. |l privi cu o expresie [ocat`.
– Nu se poate! Ai vrut s` râzi de mine, a[a e?
Tonul lui era sp`[it, iar Daniel nu a[tept` r`spunsul.
– Sunt atât de obi[nuit cu felul cum m` sâcâiai mereu... |mi pare
r`u, scumpo.
TITLU 81

– Hotelul t`u e foarte frumos, Daniel, r`spunse \ncet Lani. Totul

e perfect – arhitectura, amenaj`rile exterioare, decora]iunile inte-
rioare... Nici chiar un ecologist get-beget n-ar putea avea nici o
obiec]ie.
Apoi, v`zându-i expresia satisf`cut` de sine de pe chip, risc` s`
adauge:
– Singurul lucru care-]i lipse[te e delfinariul.
– Ne-a luat-o \nainte Kahala Hilton, zâmbi el. {i nu vreau s`-i imit.
|n timpul mesei, Daniel \i descrise unele dintre problemele [i
dificult`]ile pe care le \ntâmpinase firma Prescott & Thomas \n
proiectarea [i construirea hotelului Maunalua Bay. Când ajunser`
la desert, un preparat p`c`tos de indigest din fructe tropicale
\nvelite \n cl`tite [i garnisite cu fri[c` [i ciocolat`, Lani era aproape
topit` de admira]ie. Dac` [i celelalte unit`]i ale lui Daniel erau la fel
de frumoase ca Maunalua Bay, abia a[tepta s` le vad`.
– Apropo, continu` Daniel, \n timp ce Lani râdea de o anecdot`
amuzant` pe care i-o spusese, Michi mi-a spus c` v`rul meu Richard
i-a dat telefon azi-diminea]`. E \n Japonia, cu so]ia [i fiica.
– {tiu, r`spunse Lani. Mi-a spus Tommy.
– Familia japonez` a fiicei lui a dat o recep]ie de r`mas-bun pen-
tru familia Prescott, iar Richard a intrat \n vorb` cu un tip pe nume
Isamu Mayakawa. |]i spune ceva?
– Mayakawa? De la Mayakawa Electronics? \ntreb` Lani cu
interes.
– Bravo! |[i aduce so]ia [i fiica \n vacan]` aici, s`pt`mâna
viitoare. Richard l-a convins s` contramandeze locurile rezervate \n
Waikiki [i s` stea la noi. P`rea s` cread` c` putem aranja ca
Mayakawa s`-[i organizeze aici urm`toarea conferin]` de vânz`ri
interna]ionale.
– V`rul Richard alearg` pe cai mai, cu siguran]`, coment` Lani.
82 AUTOR

Norocul t`u c` Michi le va putea ar`ta totul.

– Michi e prea ocupat`, Lani. Va trebui s-o faci tu.
Lani \l privi sfid`tor.
– A, nu! Am avut o \n]elegere, Daniel Reid. Voi \ncepe s` lucrez
când pleac` Brian \n tab`r`, nici o zi mai devreme.
– Vei \ncepe munca de mar]i \ntr-o s`pt`mân`. Familia
Mayakawa sose[te de pe Maui lunea viitoare, dup`-amiaza. |n
s`pt`mâna urm`toare, vei \ntre]ine un om de afaceri australian cu
portofelul cât pieptul unui funda[ centru. Nici nu discut.
– Nici eu nu discut! explod` Lani. Am avut o \n]elegere. Nu po]i s`...
– Pe-atunci, \nc` nu [tiam c`-mi vin doi tipi de categorie grea, o
\ntrerupse ferm Daniel. Fii rezonabil`, Lani.
– {i cu Brian ce s` fac? S`-l arunc la gunoi, ca pe-un ziar vechi?
Poate c` ]ie nu-]i pas` de el, dar eu, \ntâmpl`tor...
– Destul, Lani!
Alarmat`, Lani tres`ri din tot trupul când Daniel b`tu cu pum-
nul \n mas`. Niciodat` nu-l mai v`zuse atât de aproape de a-[i
pierde controlul, iar când vorbi din nou, glasul \i tremura de furie.
– Nu Brian e problema. Linda \ncepe munca de luni \ntr-o
s`pt`mân`, dar dac` intervine ceva, se poate ocupa de el [i Sarah,
fiica lui Michi. Lui Brian nu-i va lipsi nimic. Problema e[ti tu, [i
reac]iile tale fa]` de mine. Speram c` ai l`sat \n urm` reflexele astea
condi]ionate – c` tot ce fac eu e r`u, c` \ntotdeauna am cele mai
nedemne motive. Dar e clar c` gânde[ti la fel.
– Nim`nui nu-i place s` fie f`cut de râs, replic` \n]epat` Lani. M-
ai invitat la mas` [i ]i-ai pus \n aplicare farmecul numai fiindc` voiai
ceva de la mine. Data viitoare, de ce n-ai \ncerca s` m` \ntrebi? S-ar
putea s` economise[ti mult timp.
– Mai bine s` plec`m de-aici pân` nu fac ceva ce-o s` regret`m
amândoi, mârâi Daniel.
TITLU 83

O lu` pe Lani de \ncheietura mâinii [i nu-i mai d`du drumul

decât când ajunser` \n garaj.
– Urc`! ordon` el, deschizându-i portiera din dreapta a
Mercedesului.
De[i era iritat` de tratamentul lui dur, Lani \[i ]inu gura. Se
temea c` dac`-l provoca din nou, fie avea s-o zgâl]âie pân` le[ina,
fie o culca pe genunchi [i o b`tea la fund. Nici o perspectiv` n-o
prea atr`gea.
Nervozitatea \i spori când trecur` de casa lui, iar Daniel o lu` pe
scurt`tura spre Diamond Head Crater, parcând ma[ina \n spa]iul
pentru vizitatori din interiorul vulcanului stins, cu forma sa de cuv`
larg`. Câ]iva turi[ti urcau pantele cu iarb`, spre buza \ndep`rtat` a
craterului.
– Ai vrea s` faci o plimbare?
Lani \i privi prudent` chipul, c`utând un semn de furie sau
ironie. Nev`zând nici unul, d`du din cap, u[urat` c`-i trecuse
sup`rarea.
Dup` câteva minute, Daniel se a[ez` pe iarb`, zâmbindu-i.
– Nu stai [i tu? o invit` el, afabil.
A[ezat pe iarb`, \n costumul lui albastru de birou, Daniel ar`ta
destul de discordant, iar Lani nu-[i putu st`pâni un zâmbet. Se
a[ez` lâng` el, având grij` s` nu-[i p`teze cu verde materialul
deschis al rochiei de var`.
– Ce te amuz`?
Tonul lui iritat o f`cu pe Lani s` chicoteasc`.
– Tu. E[ti atât de urban... Ar`]i foarte comic, tol`nit pe iarb` \n
costum.
Smulse un fir de iarb` [i-l mirosi.
– Ce pl`cut miroase... E foarte frumos aici.
– M`car cu asta suntem amândoi de acord. Iarba miroase fru-
84 AUTOR

mos [i e excelent` pentru terenurile de golf [i de tenis, [i pentru

parcuri, ca s` nu mai vorbim de picnicuri. {i pentru f`cut dragoste,
ad`ug` el [treng`re[te.
– Despre care tu [tii totul, replic` Lani cam acru, b`nuind c`
Daniel se amuza pe seama ei.
– |ntr-adev`r, \ncuviin]` el sec. {i mai este [i un loc ideal pen-
tru explica]ii [i scuze.
– A[a...?
Lani nu putu spune mai mult. Oare arogantul Daniel Prescott
Reid avea s`-[i prezinte scuzele lui, pentru a doua oar` \ntr-o sin-
gur` zi?
– N-a fost o manipulare. Te-am invitat la mas` fiindc` voiam s`-
]i vorbesc despre hotel. P`reai s` fii \ntr-una din rarele tale dis-
pozi]ii receptive, a[a c` am adus vorba [i despre vizita familiei
Mayakawa. Nimic mai simplu.
– {i trebuia neap`rat s-o faci s` sune ca un ordin? Nu puteai pur
[i simplu s` m` \ntrebi? \ntreb` Lani pe un ton tânguitor.
– A[a inten]ionam. La \nceput am \ncercat s`-]i explic situa]ia,
dar tu ai s`rit a[a de repede c` nici n-am apucat s` te \ntreb nimic.
Mi-am dat seama c` voiai s` refuzi, a[a c` m-am hot`rât s` nu-]i mai
las posibilitatea asta.
Lani nu voia cu adev`rat s` refuze, dar o pornire r`ut`cioas` o
determin` s` \ntrebe:
– {i dac` spun totu[i nu?
– M` provoci s` te silesc?
– N-ai putea!
– Bine, n-a[ putea, r`spunse el temperat – de[i Lani b`nuia
altceva.
– {i australianul cu portofel cât dulapul? ~sta cum intr` \n com-
bina]ie?
TITLU 85

– L-am introdus ca argument de negociere, recunoscu Daniel

râzând. M` mul]umesc [i cu unul din doi, dac` mai mult nu se

poate, prin]eso.

Lani se ridic` [i-[i netezi rochia, \ntinzând apoi timid` mâna

pentru a-l ajuta [i pe el s` se ridice, de[i nu avea nevoie.

– Va trebui s` vorbesc cu Brian mai \ntâi, spuse ea. Dar sunt

sigur` c` n-o s` aib` nici o obiec]ie.

Daniel \[i \n`l]` \ntreb`tor o sprâncean`.

– Japonia [i Australia?

– Sigur.

Abia acum buzele i se arcuir` \ncet \ntr-un zâmbet triumf`tor

care o f`cu pe Lani s` simt` c` se \nfiora [i se burzuluia \n acela[i

timp. Daniel o prinse de umeri \n timp ce porneau \napoi spre

ma[in`, vizibil mul]umit de rezultatul muncii de l`murire.

86 AUTOR

Capitolul 6

Sâmb`t` diminea]a, Daniel \i duse pe Lani [i Brian s` le

cumpere o ma[in`. Aleser` un Mercedes mare, u[or de condus [i
care se deplasa lin.
– {i culoarea, domnule Reid?
Administratorul magazinului \l expediase pe vânz`torul care-i
abordase mai \ntâi. Daniel nu-i lua \n seam` comportamentul slu-
garnic, dar probabil era atât de obi[nuit cu asemenea atitudini \ncât
nici nu le mai observa.
Lani ar`t` spre un model albastru, cu tapi]erie bej.
– Asta-i o combina]ie foarte frumoas`, spuse ea.
Managerul f`cu o mutr` \ncurcat`.
– |mi pare \ngrozitor de r`u, domni[oar` Douglas, dar acesta e
singurul pe care-l avem. {i este pentru alt client. Vine luni s`-l ia.
V` promit c` v` ob]in [i dumneavoastr` unul, \n mai pu]in de dou`
s`pt`mâni.
– Avem nevoie de ma[in` imediat, declar` ferm Daniel. Vreau ca
domni[oara Douglas s`-[i petreac` urm`toarea s`pt`mân` la volan,
TITLU 87

obi[nuindu-se cu ea.
– Poate dori]i s` lua]i un model demonstrativ pân` atunci? se
gr`bi administratorul s` propun`. Toate sunt...
– Nu ]in neap`rat la culoare, Daniel, interveni Lani, care g`sea
c` toat` discu]ia era absurd`. Iau ce au \n magazin.
Daniel \i ignor` total cuvintele, \ntrebându-l pe manager:
– Pentru cine e ma[ina albastr`?
Pe administrator \ncepeau s`-l treac` n`du[elile, iar chipul i se
schimonosise \ntr-o expresie \ncruntat` de \ngrijorare. Pân` [i Lani
recunoscu numele pe care-l murmur`: Robert Bradley era un alt
om de afaceri hawaiian puternic, asemenea lui Daniel, urma[ al
unei familii regale [i de misionari.
Fratele ei vitreg d`du din cap, cu un aer aristocratic.
– S` v`d ce reu[esc s` aranjez. Pot da un telefon de-aici?
Nu a[tept` r`spunsul, ci porni spre birou [i se f`cu st`pân pe
telefon.
Lani nu mai avusese de-a face cu asemenea atitudini [i ascult`
uimit` cum Daniel \i explica vesel situa]ia omului de la cel`lalt
cap`t al firului.
– Nu, spunea el râzând, n-am s` \nchid Maunalua Bay, dac`
accep]i. Dar \i voi cere surorii mele vitrege s`-]i fie ghid personal,
\ntr-o vizit`.
F`cu o scurt` pauz`.
– |nalt`, zvelt`, p`r ar`miu \nchis, ochi alba[tri. Arat` spectacu-
los, Rob.
Mai ascult` vreo câteva momente, zâmbind \n continuare, apoi
\ncheie:
– Okay, Rob, ai f`cut un târg inteligent. Ce-ar fi s` i-l confirmi [i
lui Atkins?
|i d`du receptorul managerului, care se avânt` \ntr-un [ir de
88 AUTOR

„Da, domnule“ [i „V` mul]umesc, domnule“, ar`tând foarte u[urat

când \nchise telefonul.
Nu peste mult, Lani st`tea la volanul noii sale ma[ini, ie[ind din
parcare \n urma lui Daniel. |n timp ce conducea, se \ntreba ce fel
de „târg inteligent“ i se oferise lui Robert Bradley [i de ce intrase \n
discu]ie \nf`]i[area ei. Oare Daniel chiar o g`sea „spectaculoas`“?
Ideea era la fel de ame]itoare ca o mângâiere.
Nemaiputându-[i st`pâni curiozitatea, opri ma[ina lâng`
Mercedesul lui Daniel, \n garaj, [i \ntreb` prin fereastra deschis`:
– Ce târg?
Fu convins` c` expresia lui \ntreb`toare era pref`cut`.
– Ce târg? repet` el, \ncruntat cu fals` nedumerire.
– Cu Robert Bradley. Pentru ma[in`!
Daniel ridic` alene din umeri, \nainte de a cobor\, cu Brian
dup` el.
– A, târgul `la... O nimica toat`. Vrea s`-[i petreac` noaptea cu
tine \n schimbul ma[inii.
– Daniel!
O tachina, desigur, [i era ridicol c`-i f`cea jocul, ro[ind ca o
elev`.
– Te-a invitat la cin` de disear`-n dou` s`pt`mâni, prin]eso. E-n
regul`?
De[i Daniel izbucnise \n râs dup` reac]ia ei [ocat`, Lani reu[i s`-
l ierte.
– Cu condi]ia s` nu fie un supeu \n doi, \n dormitorul lui,
replic` ea.
Brian \ncepuse s` chicoteasc`, de[i Lani era sigur` c` nu
\n]elegea nimic. Daniel \l alung` \n cas`, luând-o pe Lani de bra] [i
spunându-i pe un ton sec:
– Nu te-a[ l`sa singur` cu Rob \n dormitorul lui decât dac` ar fi
TITLU 89

le[inat sau legat fedele[!

***

Dup` ce luar` masa, Daniel se \nchise \n biroul lui de la etaj, \n

timp ce Lani \l duse pe Brian pe terenul de tenis, unde \ncepu s`
fac` schimburi de mingi cu el. Apoi ie[ir` la o plimbare pe plaj`, \n
timpul c`ruia \i explic` fratelui ei mai mic c` Daniel voia s` \nceap`
munca pentru el \n s`pt`mâna urm`toare.
– Chiar?
Brian t`cu câteva clipe, apoi spuse:
– Dac` a[a zice Daniel, trebuie s-o faci.
– Ai ceva \mpotriv`, scumpule?
– O s` aib` grij` de mine Linda?
Lani d`du din cap:
– Dac`-]i convine.
– E ca lumea.
O nou` pauz`.
– {i pe urm`, dac` spune Daniel, trebuie s` faci ce zice el.
Din partea lui, era clar c` Daniel era [eful, iar ordinele lui se
executau f`r` discu]ie, \ntocmai [i la timp.
Se \ntoarser` acas` spre sear`. Daniel ap`ru \n buc`t`rie tocmai
când se a[ezau s`-[i bea limonada. Era \mbr`cat \ntr-un sacou \nchis
de sear`, o c`ma[` alb` cu volane [i o cravat` neagr`, [i ar`ta atât
de frapant de chipe[, \ncât Lani fu nevoit` s`-[i ]in` ochii spre
pahar, pentru a nu se holba la el uimit`.
– M-a recrutat o veche prieten` ca \nlocuitor de cavaler, \n seara
asta, \i spuse el lui Lani. E un bal de caritate prezidat de mama lui
Elizabeth, a[a c` trebuie s` fac` act de prezen]`. Partenerul ei e ple-
cat \n Hong Kong, cu afaceri.
90 AUTOR

Lani re]inuse doar un singur cuvânt din toat` explica]ia.

– Elizabeth? \ntreb` ea.
– Elizabeth Thomas. Ai s-o cuno[ti peste dou` s`pt`mâni. Mai
deun`zi am men]ionat o nunt`, mai ]ii minte? Se c`s`tore[te fratele
ei, Everett.
|i \ntinse o hârtie de zece dolari.
– Du-l pe Brian la un burger.
– Infla]ia \nc` n-a ajuns atât de rea, glumi ea, luând banii. Ai s`
\ntârzii?
Daniel ridic` din umeri.
– Pe urm`, are loc o petrecere privat`. Cred c` va trebui s` m`
duc [i acolo, ca s-o \mpac pe Elizabeth. Nu m` a[tepta.
|l ridic` pe Brian cu picioarele pe scaun, ca s`-l \mbr`]i[eze.
– S` ai grij` de sora ta, superstarule, \l instrui el.

***

Petrecur` o sear` lini[tit` \n bibliotec`, Lani sortând bro[urile

de voiaj [i ghidurile turistice, \n timp ce Brian se uita la televizor.
Pe la ora unu, când \n sfâr[it Lani se duse la culcare, Daniel \nc` nu
ap`ruse. Cu doar câteva zile \n urm`, remarcase c` oamenii erau
obi[nui]i s`-l vad` cu femei frumoase, „ca Michi [i Elizabeth“. Lani
se \ntreba dac` aristocratica Elizabeth Thomas era la fel de frapant`
ca Michi Hansen. Tommy Prescott \i spusese c` mama lui era o
Thomas. Oare c`sniciile \ntre cele dou` familii erau comune – [i,
dac` da, Daniel se gândea cumva s` p`[easc` pe urmele v`rului s`u,
Richard? Din cine [tie ce motiv, lui Lani \i displ`cea enorm ideea.
Dup` o a[teptare interminabil`, pe la ora trei, lumina unor
faruri proiect` umbre \n mi[care pe pere]ii camerei. Lani s`ri din
pat [i alerg` pân` la scar`, f`r` s`-i pese cât de mult i se vedea din
TITLU 91

trup, prin pijamaua transparent`. Dup` un minut, lumina de jos se

aprinse [i ap`ru Daniel. Era \mbr`cat doar \n slipul bleumarin cu
dung` aurie \ntr-o parte, [i avea un prosop umed petrecut pe dup`
gât. Pe bra] \[i ducea c`ma[a, costumul [i pantofii.
– Am fost \ngrijorat`! strig` Lani, \n timp ce Daniel urca scara.
{tii ce or` e?
– }i-am spus c` am s`-ntârzii.
Din cine [tie ce motiv, prezen]a ei p`rea s`-l irite.
– Du-te [i te culc`, Lani.
Lani refuz` s` se lase intimidat` de tonul lui autoritar. R`mase
pe loc pân` când Daniel ajunse pe palier, apoi \i spuse:
– |n regul`, domnule Reid. Atunci, când voi ie[i cu Robert
Bradley, am s` stau [i eu cât am chef, [i n-am s`-]i dau telefon,
indiferent cât de târziu m` voi \ntoarce!
Daniel oft` exagerat de adânc.
– Ai stat treaz` ca s` m` a[tep]i? Pentru c`, dac` a[a e, nu-mi plac
gusturile tale \n materie de ]inut` nocturn`. Ar`]i ca o feti]`.
– Spre deosebire de Elizabeth?
Imediat, lui Lani \i veni s`-[i mu[te limba. De ce Dumnezeu
spusese asta?
Se sim]i [i mai stânjenit` când v`zu cât \l amuza comentariul ei.
– Elizabeth doarme goal`, r`spunse el cu un zâmbet lene[.
Crede-m` pe cuvânt – [tiu ce vorbesc!
– Nici nu m` mir!
Lani se r`suci pe c`lcâie [i intr` valvârtej \n dormitorul ei.

***

Dup` o noapte atât de agitat`, nu se mir` s` se trezeasc` din

somn mai aproape de ora prânzului decât de a micului dejun.
92 AUTOR

Travers` holul spre camera lui Brian, o g`si goal` [i arunc` o privire
pe fereastra din spatele casei. Daniel [i Brian erau pe terenul de
tenis; fratele ei vitreg, râzând [i alergând dup` mingi, nu d`dea nici
un semn al dezm`]ului din noaptea trecut`.
Când Lani se \mbr`c` [i cobor\ s` m`nânce, \i g`si \n buc`t`rie,
bând suc de ananas cu ghea]`. Daniel propuse s` ia o gustare la
Maunalua Bay Hotel, apoi \i duse pe Lani [i Brian la plaj`, \n drum
spre birou, unde pl`nuia s` lucreze toat` dup`-amiaza.
|n s`pt`mâna urm`toare, Lani constat` c` Daniel lucra mult mai
mult decât opt ore pe zi. |n general, pleca la birou \nainte ca ea s`
se fi dat jos din pat, de obicei preg`tind micul dejun pentru Brian
[i el \nsu[i. Copilul se trezea o dat` cu soarele [i se culca \n acela[i
timp cu acesta. Spre dezam`girea lui Lani \ns`, nu existau seri
intime petrecute \mpreun` cu Daniel.
Fu o s`pt`mân` ocupat` pentru Lani. |[i ob]inu permisul de
conducere local, f`cu aprovizionarea [i \ncepu s` se preg`teasc`
metodic pentru munca de ghid. Vineri, Daniel plec` la Hilo, pe Big
Island, pentru o conferin]` care avea loc \n weekend; nu se \ntoarse
pân` duminic` seara. Lani [tia c`-l \nso]ise [i Michi Hansen [i se
\ntreba dac` cei doi pl`nuiau s` combine afacerile cu pl`cerea. |n
timp ce [i-i imagina \mpreun`, sim]ea cum o rodea gelozia.
Linda Wong sosi luni, ajutat` de cei doi fra]i ai ei adolescen]i.
Impresia favorabil` ini]ial` a lui Lani fu confirmat` de rela]iile
strânse care se legar` imediat \ntre Linda [i Brian. Profit` de timpul
liber [i se duse la centrul comercial din Ala Moana ca s`-[i cumpere
[ase costume necesare pentru noua ei slujb` [i o rochie pentru
nunta lui Everett Thomas.
Daniel o asigurase c` nu avea nici un motiv s` se team` de petre-
cere. Totu[i, avea s` fie prezent un contingent numeros de Presco]i
[i Thoma[i, precum [i mul]i kamaiina-[i – hawaiieni de vi]` veche.
TITLU 93

Lani voia s` arate cât mai bine.

Alese o rochie \n stil grecesc clasic, cu croial` simpl`, de culoare
verde ca menta care-i accentua lucirile de fl`c`ri din p`r. Avea
poalele lungi pân` la glezne, \nfoiate, [i o fâ[ie de material strâns
care-i \nf`[ura talia [i corsajul pentru a se termina cu o fund` \nno-
dat` larg pe un um`r, l`sându-i um`rul cel`lalt gol, ispititor.
Spre sear`, o sun` Michi Hansen, invitând-o s` ia cina cu ea [i
familia Mayakawa, pentru a discuta itinerarul. Lani stabili s`-i \ntâl-
neasc` la intrarea \n Koolau Room.
Lu` pe ea una dintre rochiile cump`rate \n aceea[i zi, imprimat`
cu frunze [i flori roz, pe fond alburiu. Avea un corsaj pensat, un
decolteu p`trat [i o cing`toare strâns`, care o f`cea s` arate la fel de
delicat` ca bobocii de pe material.
|narmat` cu ghiduri [i bro[uri, Lani ajunse la hotel tocmai când
Michi Hansen [i so]ii Mayakawa veneau pe coridor, dinspre admin-
istra]ie. Se a[ezar` la o mas` din restaurant, conversând agreabil \n
japonez`. De[i domnul Mayakawa vorbea fluent engleza, so]ia lui
r`m`sese la nivelul cursului introductiv din liceu. Aveau maniere
formale [i politicoase, [i-i mul]umir` \n avans pentru serviciile ei ca
ghid.
Lani propuse un itinerar lejer, [tiind c` fiica de [ase ani a celor
doi, care acum se afla \n apartament cu o guvernant`, avea s` vin`
[i ea. Ziua de mar]i era rezervat` pentru un tur cu ma[ina prin zona
ora[ului Honolulu, cu popasuri la câteva dintre cele mai populare
atrac]ii; pentru miercuri pl`nuir` o vizit` la Centrul Cultural
Polinezian de pe malul de nord al insulei Oahu; iar joi, Michi aran-
jase o excursie la Palatul Iolani [i o croazier` pân` la Pearl Harbor,
unde a rud` a domnului Mayakawa murise \n r`zboi.
Dup` cin`, Michi \i duse pe to]i al`turi, la nightclub, s` asiste la
spectacolul de sear`. So]ii Mayakawa se scuzar` pentru câteva
94 AUTOR

momente ca s` vad` ce f`cea fiica lor, iar Lani profit` de ocazie ca

s-o \ntrebe pe Michi:
– Cum poate un hotel de m`rimea asta s` \ntre]in` atâtea
restaurante?
– Nightclubul e concesionat, \i explic` Michi. Domnul Kent a
\nchiriat spa]iul, [i ]ine sub control toate activit`]ile.
Lani [tia c` Jimmy Kent cântase peste tot, de la Londra pân` la
Nashville [i Las Vegas, iar vocea, talentul s`u de instrumentist [i
stilul dezinvolt \l f`cuser` s`-[i câ[tige fani \n \ntreaga lume.
– L-a abordat pe Daniel anul trecut, la scurt timp dup` ce se
mutase definitiv \n Hawaii. Considera c` via]a lui personal` avusese
prea mult de suferit de pe urma tuturor acelor turnee.
– A[a c` s-a hot`rât s`-[i deschid` un club propriu, replic` Lani.
Judecând dup` afi[, programul combin` muzica gen country [i cea
polinezian`. Se potrivesc?
Michi râse u[or.
– {tiu c` e o al`turare ciudat`, dar oamenilor le place. Ai s` vezi.
F`cu un semn aproape imperceptibil cu capul spre un chelner,
[i comand` o sticl` de vin.
– Cât despre buc`tarul [ef de la Koolau Room, Daniel l-a adus
de la un restaurant de trei stele din Paris, continu` ea. Atragem
clien]i [i de la hotelurile din Waikiki, precum [i mul]i localnici, dar
opera]iunea aduce mai degrab` prestigiu decât profituri. N-am
putea s` ne \ntre]inem locatarii, f`r` s` ]inem Bay Terrace deschis`
pentru cin`.
Spectacolul \ncepu la câteva momente dup` ce so]ii Mayakawa
revenir` la mas`, iar Lani fu atât de \ncântat` de confruntarea vesel`
\ntre b`iatul de la ]ar` \ntruchipat de Jimmy Kent [i talentata trup`
de cânt`re]i [i dansatori polinezieni, \ncât nu observ` sosirea unui
personaj \nalt, \n costum \nchis la culoare. Când mâinile lui Daniel
TITLU 95

i se depuser` u[or pe umeri tres`ri, \ntorcându-se brusc \n scaun,

gata s`-[i r`stoarne paharul cu cotul.
– Cum po]i s` m` iei a[a, pe furi[? Sau \]i pretind prea mult dac`
vreau s` dai vreun semn c` ne onorezi cu ilustra ta prezen]`?
\ntreb` Lani furioas` – dar \ncet: nu voia ca so]ii Mayakawa [i Michi
Hansen s` vad` cât de iritat` era. Ar fi trebuit s` te faci spion, ai un
mare talent.
Drept r`spuns, Daniel se aplec` [i-i [opti la ureche:
– Am multe talente pe care nu le-ai descoperit \nc`, inclusiv
câteva care au nevoie de o demonstra]ie intim`. Te intereseaz`,
prin]eso?
Lani cl`tin` din cap, murmurând:
– Nu...
Dar min]ea cu neru[inare. Când respira]ia lui Daniel \i adiase
peste gât, iar gura lui \i atinsese o clip` lobul urechii, \i fusese
imposibil s` se mai gândeasc` [i la altceva decât la „talentele
intime“ men]ionate de el pe un ton atât de tachin`tor. |n nightclub
era destul de \ntuneric, a[a c` probabil nu avea cum s`-i observe
ro[ea]a din obraji, dar Lani prefer` s` \ntoarc` totu[i capul. O z`ri
pe Michi, iar aceasta \i zâmbi cu simpatie. Nu d`dea nici un semn
de gelozie, dar probabil Michi era foarte sigur` pe sentimentele lui
Daniel la adresa ei.
Dup` spectacol, to]i r`maser` la mas` ca s` stea de vorb` [i, din
respect pentru doamna Mayakawa, Lani [i Michi continuar` s` vor-
beasc` \n japonez`. Lani era satisf`cut` c` \n sfâr[it g`sise un lucru
pe care ea \l putea face, iar Daniel nu. Se vedea clar c` talentul la
limbi nu se num`ra printre calit`]ile lui, [i cu toate c` Michi \i tra-
ducea pe scurt, \n unele momente pierdea [irul conversa]iei. Cu
alte ocazii, Daniel [i domnul Mayakawa discutau \ntre ei, \ncet,
probleme de afaceri.
96 AUTOR

|n seara aceea, Lani v`zuse o alt` fa]` a omului pe care-l iubea [i

era impresionat`. Multe alte persoane s-ar fi sim]it iritate sau depri-
mate c` erau excluse din discu]ie. Lani nu se \ndoise nici o clip` c`
demiurgicul Daniel Prescott Reid era de fapt un om ca to]i oamenii,
dar uneori se \ntreba dac` se deranjase vreodat` cineva s`-i
dest`inuiasc` [i lui acest secret. Latura lui vulnerabil` o mi[ca
adânc.
Se \ntoarser` acas` fiecare cu ma[ina lui [i, când intrar` \n
buc`t`rie, Lani \ntreb`:
– Ai pus mâna pe conven]ia lui Mayakawa?
Daniel fu atât de vizibil nedumerit de \ntrebarea ei, \ncât Lani
continu`:
– Dup` spectacol... când a]i discutat \ntre patru ochi.
– Abia ne-am cunoscut. {tie de ce l-am invitat – vom avea timp
s` discut`m afaceri dup` ce se \ntoarce la Tokyo. Am vorbit despre
familie, despre tradi]ie, lucruri din astea. Ne preocup` pe amândoi.
F`cu o pauz`.
– Dar tu? Ai stabilit traseul?
Lani \i contur` schi]a lor de program \n timp ce urcau scara,
men]ionând c` propusese un ritm mai destins, pentru c` avea s`-i
\nso]easc` [i feti]a celor doi japonezi.
Daniel d`du din cap.
– Pare \n regul`. Ai numai grij` s` ]ii minte c` \n urm`toarele
câteva zile e[ti ghid turistic, nu doic`. Ocup`-te de familia
Mayakawa, [i las`-l pe Brian \n grija Lindei, prin]eso.
Gratuitatea acestei admonest`ri blânde o r`ni profund pe Lani,
dar nu f`cu decât s` dea din cap, intrând \n camera ei. Cum putea
crede Daniel c` i-ar desconsidera inten]ionat dorin]ele? Nu se mai
certaser` de o s`pt`mân` – nici m`car o singur` privire furioas` nu
fusese schimbat` \ntre ei. {i poate c`, \[i spuse ea am`rât`, aceast`
TITLU 97

stare de fapt \i convenea lui Daniel de minune. Chiar dac` ]inea la

ea, nu-l interesa deloc dragostea ei – ci numai docilitatea.

98 AUTOR

Capitolul 7

A doua zi diminea]`, Lani se trezi neobi[nuit de devreme,

arzând de ner`bdare nervoas` la gândul primei sale zile de munc`,
[i porni spre hotel la ora nou` [i dou`zeci, de[i avea \ntâlnire cu
familia Mayakawa abia la zece.
|[i ocup` timpul r`mas vorbind cu Michi Hansen; se \ntâlniser`
\n hol, iar administratoarea o invitase \n biroul ei, la o cafea.
Conversar` despre simandico[ii vizitatori, iar Michi \i propuse ca la
sfâr[itul zilei s` treac` pe la ea ca s`-i spun` cum merseser`
lucrurile.
Zâmbind, Lani \i r`spunse c` abia a[tepta, apoi se duse la aparta-
mentul familiei Mayakawa. |i deschise u[a o f`ptur` mic` [i
dr`g`la[` ca o p`pu[`, cu p`r negru ca pana corbului [i ochi c`prui
imen[i.
– Bun` diminea]a, domni[oar` Douglas, o salut` ea,
pronun]ând cu mare grij` fiecare silab`. Numele meu este Noriko.
Lani se aplec`, ajungând cu ochii la nivelul ei.
– |mi pare foarte bine de cuno[tin]`, Noriko. E[ti gata s` vii la o
TITLU 99

excursie pe Oahu?
|ntrebarea \i fu \ntâmpinat` de o expresie atât de solemn`, \ncât
Lani \[i d`du seama c` micul discurs de bun venit fusese memorat
anume pentru acea ocazie. Zâmbi [i repet` \n japonez` ceea ce
spusese, iar de ast` dat` Noriko d`du din cap.
Peste câteva momente, sosir` [i so]ii Mayakawa. Lani \i instal` pe
to]i \n ma[in`, pornind de-a lungul coastei, \n direc]ia opus` acelor
de ceasornic. Se oprir` \ntr-un punct de observa]ie de dincolo de
Koko Head Crater, admirând un peisaj lini[titor care consta din
dou` insule, Rabbit Island [i Turtle Island, aflate dincolo de un
canal oceanic \ngust. Domnul Mayakawa f`cu câteva fotografii.
Continuar` s` urmeze coasta pân` \n satul Kailua [i luar`
prânzul \ntr-o braserie mic` din centrul comercial local.
|n continuare, Lani \i duse spre interiorul insulei, la Nuuanu
Pali, un loc istoric aflat deasupra localit`]ilor Kailua [i Kaneohe. Cu
aproape dou` sute de ani \n urm`, Kamehameha I, regele care
unificase arhipelagul Hawaii, respinsese armatele unui conduc`tor
rival peste acea falez` \nalt` de trei sute de metri din mun]ii
Koolau. Acum, un monument [i o platform` de observa]ie din
beton \nsemnau locul victoriei, prilejuind admirarea uneia dintre
cele mai frumoase priveli[ti de pe insul`, cu valea luxuriant`
dedesubt [i piscurile \nv`luite \n nori ale mun]ilor deasupra.
|n timp ce coborau de pe munte, doamna Mayakawa o felicit`
pe Lani pentru „accentul japonez minunat“, iar fata \ncepu s`-i
povesteasc` despre familia ei. {tiau c` era sora vitreg` a lui Daniel
Reid, iar acum Lani ad`ug` c` tat`l ei fusese ucis de o explozie,
când ea avea doar cinci ani. Era \nmormântat \mpreun` cu \nc`
dou`zeci de mii de militari americani, \n Cimitirul Memorial
Na]ional al Pacificului.
Cimitirul era numit de localnici Vasul-de-punci, pentru c` se afla
100 AUTOR

\n craterul cu pante blânde al unui vulcan stins de mult. So]ii

Mayakawa \i cerur` lui Lani s` opreasc` [i acolo pentru câteva
minute.
Doamna Mayakawa \i observ` expresia nostalgic`, \n timp ce
privea spre miile [i miile de morminte, [i-i [opti ceva so]ului ei,
care se \ntoarse spre Lani [i-i spuse \ncet, \n engleza lui aproape
perfect`:
– Am dori s` mai st`m pu]in aici. Ai putea s` ne iei peste o
jum`tate de or`?
Zâmbind, Lani \i mul]umi. Dar, peste câteva minute, \n timp ce
privea numele tat`lui ei gravat pe o lespede de piatr` rece, gândul
i se \ndrept` spre Jonathan Reid. |i era imposibil s`-l plâng` pe
James Douglas, care pentru ea nu era mai real decât portretul de
pe scrin, aflat lâng` o fotografie asem`n`toare, cu mama ei [i
Jonathan. De Jonathan \i era dor, cu atât mai mult cu cât nu avea
pe nimeni care s`-i aminteasc` de el. Brian sem`na cu mama lui,
care fusese zvelt` [i blond`, iar la Daniel nu se observa nimic de la
Jonathan, numai frumuse]ea patrician` a Laurei [i distinc]ia tat`lui
ei, Thomas Prescott senior.
Reveni la so]ii Mayakawa, cu gândurile \nc` departe, [i-i duse la
un punct de observa]ie de lâng` marginea craterului, de unde se
vedeau ora[ul Hawaii [i portul. Apoi, doamna Mayakawa \i ceru s`
opreasc` la un magazin unde se vindeau confec]ii polineziene
„dup` moda aloha“, ca s` cumpere cadouri pentru nepo]ii [i
nepoatele ei din Japonia.
Dup` ce-i l`s` pe so]ii Mayakawa la hotel [i f`cu o scurt` vizit`
\n biroul lui Michi, Lani reveni acas`, unde o \ntâmpin` o arom`
apetisant` de costi]` pr`jit`. Masa era pus` deja, iar Brian se afla \n
bibliotec`, unde se uita la televizor. Linda Wong \i d`du lui Lani un
pahar cu limonad` rece, f`când-o s` se simt` la fel de r`sf`]at` cum
TITLU 101

fusese tiza ei de neam regal.

Daniel intr` pe u[` tocmai când se a[ezau la mas`. Linda se
repezi s`-i ofere ceva de b`ut, iar Daniel accept` cu un zâmbet atât
de fermec`tor, \ncât pân` [i cea mai \nveterat` domni[oar` b`trân`
s-ar fi topit dup` el. Linda r`mase ca tr`snit`. Câteva minute, Daniel
[i Lani disutar` despre ziua petrecut` cu familia Mayakawa, apoi
Daniel se \ntoarse spre Linda, comportându-se ca [i cum nimic n-
ar fi fost mai firesc [i mai fascinant pentru el decât s` afle totul
despre noua menajer`. Lani b`nuia c` nu \ncerca decât s` aprecieze
cât de potrivit` era, dar pu]ine femei ar fi putut rezista stilului
seduc`tor al interogatoriului pe care-l efectua Daniel. Se \ntreb`,
geloas`, cam câte femei st`teau lâng` telefon, a[teptând s` le sune.

***

Miercuri, dup` ce b`u o cafea cu Michi, Lani lu` familia

Mayakawa pentru drumul de o or` pân` la Centrul Cultural
Polinezian din Laie, pe malul nordic al insulei Oahu.
Centrul Cultural, un muzeu non-profit, g`zduia reconstituiri
dup` [apte sate de pe insulele din m`rile sudului, reprezentând
stilurile de via]` tradi]ionale ale b`[tina[ilor din Samoa, Noua
Zeeland`, Fiji, Tahiti, Hawaii, Marquesas [i Tonga.
Dup` o plimbare cu o canoe prin toat` zona, merser` pe jos
pân` la satul din Samoa. De[i revenirea la natur` [i la via]a \n col-
ibe simple, cu acoperi[ de crengi [i pe jos p`mânt acoperit cu rogo-
jini, exercita o atrac]ie profund`, Lani prefera confortul dormitoru-
lui ei din casa cu aer condi]ionat a lui Daniel.
Dup` ce vizitar` [i celelalte sate, se duser` la teatrul \n aer liber
s` vad` un spectacol despre istoria muzical` a Polineziei. Cel mai
interesant era un dans tahitian viguros, executat cu rotiri nebune[ti
102 AUTOR

ale [oldurilor. Apoi intrar` \n restaurantul Centrului s` ia o gustare

rece la prânz, dup` care vizitar` cu tramvaiul celelalte sate r`mase,
\nainte de a pleca \napoi spre hotel.
Când ajunse acas`, Lani nu mai voia decât s` \nchid` ochii [i s`
se odihneasc`. Brian o trezi peste o or`, cu [tirea c` era gata cina [i
c` Daniel tocmai telefonase ca s` anun]e c` el lua masa cu Michi
Hansen.
A doua zi diminea]`, Lani nu ]inu neap`rat s-o vad` pe Michi –
era \nc` obosit` [i n-avea nici un chef de cafele cu amoreza lui
Daniel. Dar \ntâlnirile lor de diminea]` [i dup`-amiaz` deveniser`
elemente fixe din program, [i [tia c` absen]a ei n-ar fi trecut neob-
servat`.
Când \i deschise u[a, managera arunc` o singur` privire spre
fa]a ei tras` [i observ`:
– Am impresia c` te sim]i la fel ca mine. Ce-ai zice de o cafea
neagr` [i tare?
Lani accept` o cea[c`, \n timp ce Michi \i spunea oftând:
– Nu credeam c` se mai termine vreodat` \ntâlnirea de asear`.
De obicei, Daniel rezolv` toate problemele astea mai repede decât
oricine, dar asear` p`rea distrat, numai la afaceri nu-i st`tea mintea.
O privi \ngândurat` pe Lani, a[teptând o explica]ie despre com-
portamentul lui Daniel.
– P`i... [tii... se bâlbâi Lani, mai \ntâi v-a]i dus la cin` [i... ``...
poate c` era cu gândul la... la altele...
– {i ce crezi c-am f`cut la cin`? râse Michi. |nainte de \ntâlnire
se ivise o problem`, iar Daniel a vrut s-o discut`m. N-a fost tocmai
o cin` romantic`!
Subiectul o f`cea pe Lani s` se simt` foarte stânjenit`. Nu voia
s` aud` despre rela]ia lui Daniel cu Michi. |[i termin` cafeaua [i se
scuz`, plecând s` ia familia Mayakawa, care avea locuri rezervate la
TITLU 103

ora zece pentru o vizit` la Palatul Iolani. Frumoasa cl`dire restau-

rat` fusese cândva re[edin]a oficial` a familiei regale hawaiiene, iar
vizitatorii erau prea numero[i pentru ca Lani s` poat` face [i ea
parte din grup. Pl`nuise s-o duc` pe Noriko la un teren de joac` din
apropiere, \n timp ce p`rin]ii ei vizitau palatul, dar \n timp ce
mergeau spre Honolulu \ncepu s` presupun` c` domnul Mayakawa
prefera o alt` formul`.
Noriko \ncepea s` devin` cam agitat` dup` atâtea zile de excur-
sii, spuse el \n stilul s`u politicos [i ponderat. Poate c`-i lipsea com-
pania copiilor de vârsta ei.
Feti]a era atât de lini[tit` [i bine crescut`, \ncât comentariile lui
o nedumerir` pe Lani. Amintindu-[i admonestarea lui Daniel, c`
trebuia s` fie ghid turistic, nu guvernant`, se oferi s-o duc` pe
Noriko la ei acas`, explicând c` menajera lor ar fi fost \ncântat` s`
aib` de grij` atât de ea cât [i de Brian.
Doamna Mayakawa \ns` d`du u[or din cap. Cu siguran]`, spuse
ea, guvernanta nu [tia limba japonez`. Lani tocmai se preg`tea s`
ofere serviciile fiicei lui Michi Hansen, când \[i d`du seama c` so]ii
Mayakawa preferau s` r`mân` singuri \n ziua aceea. Propunerea ei
de a-l lua pe Brian [i a-i duce pe ambii copii la hotel s` se joace fu
primit` cu dou` zâmbete largi.
Aveau multe de v`zut \n zona din jurul Palatului, inclusiv
Capitoliul Statului Hawaii, Chinatown-ul din Honolulu [i „Falls of
Clyde“, o corabie din secolul al XIX-lea. Bazinul Kewalo, punctul de
pornire al Croazierei la Pearl Harbor, era doar la mic` distan]` cu
autobuzul. La Palatul Iolani, Lani lu` harta ora[ului Honolulu [i
\ncercui locurile diverselor puncte de atrac]ie, aranjând s` \ntâl-
neasc` familia la sfâr[itul croazierei.
Acas`, i-o prezent` pe Noriko lui Brian [i lu` pe ea un costum
de baie imprimat cu motive tapa, iar deasupra, o rochie de var` f`r`
104 AUTOR

mâneci, lung` pân` la glezne, \nainte de a duce copiii la hotel.

Deosebirea de limbaj nu p`rea s` le pun` probleme celor doi
micu]i de [ase ani, care comunicau prin chicoteli [i gesturi, \n timp
ce se b`l`ceau \mpreun` la cap`tul piscinei [i construiau castele de
nisip pe plaj`.
La sfâr[itul zilei, dup` ce so]ii Mayakawa venir` s`-[i ia fiica, Lani
tocmai strângea juc`riile pe care le adusese, când la picioarele
[ezlongului se a[ez` Michi Hansen.
– Am vorbit la telefon cu Daniel. |ntâmpl`tor, i-am men]ionat c`
te-am v`zut azi cu copiii aici, [i a p`rut destul de... contrariat. Vrea
s` te duci la el \n birou, dup` ce-l duci pe Brian acas`.
– |n Honolulu? \ntreb` Lani. Se va face ora [ase, pân` s` ajung
acolo. Oricum, probabil e vorba de programul de azi al copiilor,
dar a[a au vrut so]ii Mayakawa.
– Atunci, \]i propun s` te duci [i s`-i explici lui Daniel, spuse
Michi. {i nu \ncerca s`-l contrazici. E atât de obi[nuit s`-i neso-
cote[ti dorin]ele, \ncât probabil e firesc s` se a[tepte la tot ce poate
fi mai r`u.
Managera zâmbi \n]eleg`tor [i plec`. Lani se hot`r\ s`-i urmeze
sfatul. Voia ca Daniel s` [tie c` putea avea \ncredere \n ea, a[a c`-l
l`s` pe Brian acas` [i porni spre Honolulu, hot`rât` s`-i explice tot
ce se \ntâmplase.
Cl`direa cu dou`sprezece etaje a sediului firmei Prescott &
Thomas, Inc., era aproape pustie când Lani intr`, singurul om din
hol fiind un paznic \n uniform`.
– Domni[oara Douglas? \ntreb` el.
Lani d`du din cap [i fu \ndrumat` la etajul unsprezece.
– Biroul domnului Reid e pe dreapta. Sigur o s`-l g`si]i.
Când ie[i din lift, o \ntâmpin` un perete de sticl`; cuvintele
„Divizia de recreere“ erau scrise cu litere aurii la stânga unei u[i
TITLU 105

duble. Nici o tân`r` frumoas` nu st`tea la recep]ie, iar murmurul

instala]iei de aer condi]ionat era singurul sunet. Lani c`ut` o u[` cu
aspect potrivit de important, g`sind-o la cap`tul unui coridor scurt
– dubl`, din lemn sculptat. Biroul nu avea nici un \nsemn de iden-
tificare, dar u[a din dreapta era pu]in \ntredeschis`.
Sandalele ei nu scoaser` nici un sunet \n timp ce mergea pe
mocheta groas` de pe culoar. Privi \n`untru; Daniel st`tea cu
picioarele ridicate pe un birou victorian de mahon, tol`nit \ntr-un
fotoliu de piele. Avea ochii \nchi[i [i murmura ceva \n receptorul
unui telefon bej.
Lani f`cu câ]iva pa[i spre el [i distinse cuvintele.
– |mi pare r`u, iubito, sunt scos din circula]ie.
Pe chipul lui Daniel se citea un zâmbet lene[. Apoi, \ncheind
conversa]ia, deschise ochii, \ntinse mâna s` \nchid` telefonul – [i o
v`zu pe Lani, drept \n fa]a biroului.
Ochii lui cenu[ii devenir` reci ca ghea]a, \n timp ce-[i cobora
picioarele pe podea [i se ridica, ar`tând un loc aflat cam la un
metru distan]`.
– Vino – imediat – aici, ordon` el, punctându-[i cuvintele cu
pauze scurte, autoritare.
„Las`-l s` se descarce,“ \[i spuse Lani, \ncordat`. Se vedea clar c`
Daniel n-avea chef de explica]ii, oricât de rezonabile. Se apropie de
locul indicat, resemnat`, constatând nemul]umit` c` mâinile-i
tremurau, de[i nu f`cuse nimic r`u.
– Pentru cine lucrezi? \ntreb` el, pe un ton m`surat care nu
f`cea decât s`-i sublinieze furia.
Lani \[i st`pâni imboldul de a se arunca la picioarele lui Daniel,
plângând cu amarnic` poc`in]`: „Pentru M`ria Ta lucrez, o, prea
venerate St`pân al Insulei!“ |n schimb, se limit` la un r`spuns stoic:
– Pentru Maunalua Bay Hotel.
106 AUTOR

– Care e proprietatea cui?

– Prescott & Thomas.
De ce se purta a[a? Nu avea nici un drept s-o pun` s` stea drep]i
\n timp ce o interoga ca pe o elev` neastâmp`rat`. Nu mai avea opt-
sprezece ani!
– {i ce divizie administreaz` firma noastr`? continu` el, pe un
ton rece.
– Divizia de recreere, se r`sti Lani, enervat` de-a binelea. Iar
Daniel o acuza pe ea c` se repezea s` trag` concluzii pripite!
– {i cine conduce divizia asta?
– Tu o conduci! explod` ea. {i dac` ai vrea s` m` ascul]i...
– Ceea ce \nseamn` c` sunt [eful t`u, o \ntrerupse el aspru, iar
când \]i spun s` faci ceva – sau s` nu faci – n-ar strica s` m` ascul]i.
Nu te pl`tim ca s` leneve[ti la piscin` cu doi pu[ti de [ase ani!
Era ocazia ideal` pentru ca Lani s` \ntrebe: „Nici chiar la cererea
clientului?“ Dar era prea furioas`, [i nu putu decât s` strige:
– Atunci, p`streaz`-]i dracului salariul!
{i, r`sucindu-se pe c`lcâie, porni spre u[`.
– Nu pleci nic`ieri!
Cuvintele furioase \i ajunser` la urechi \n aceea[i clip` \n care
Daniel o prinse de la spate, cu mâinile \ncle[tându-i-se pe bra]ele
ei.
Eforturile instinctive ale lui Lani de a se elibera fur` de scurt`
durat`. Dup` un momernt, l`s` capul \n piept, cu ochii plini de
lacrimi.
– Te rog, Daniel, spus ea cu voce r`gu[it`. M` doare.
– Auwe!
Exclama]ia \n hawaiian` \nsemna „Au!“ sau „Vai!“, dar Lani nu
avu timp s` se gândeasc` la schimbarea dispozi]iei lui Daniel.
F`cuse un pas \nainte, cu trupul lipindu-i-se de spatele ei. |i
TITLU 107

cuprinse trupul cu bra]ul stâng, pân` ajunse cu mâna pe um`rul ei

drept, ap`sându-i u[or gâtul cu antebra]ul.
|n timp ce buzele lui \i atingeau ceafa, mâna lui trase de fer-
moarul din fa]` al rochiei, coborându-i-l pân` la mijloc pentru a
avea acees la pielea fin` de dedesubt.
Lani fu atât de [ocat`, \ncât nu putu nici s` se mi[te, nici s` vor-
beasc`. |n trecut, Daniel se comportase seduc`tor [i f`cuse comen-
tarii provocatoare, dar n-o atinsese niciodat` – nu a[a. |[i sim]ea
sânii \nt`rindu-se, cu sfârcurile ca ni[te pietricele, \nc` \nainte ca
mâna lui s` se strecoare sub sutienul costumului bikini.
– Lini[te[te-te, prin]eso.
Respira]ia lui \i \nc`lzea pavilionul urechii, \n timp ce din]ii o
mu[cau u[or. Sfâ[iat` de sentimente contrare, Lani \l l`s` s-o
mângâie [i s-o ating`, reac]ionând doar printr-un tremur speriat.
Apoi, Daniel \[i strecur` mâna \n josul abdomenului ei, alarmând-o
atât de tare \ncât starea de trans` se dizolv` \ntr-o [oapt` rug`toare:
– Te rog, Daniel... Nu...
Fu \ngrozit`, când din ochi \i sc`par` câteva lacrimi.
Daniel \i d`du \ncet drumul, retr`gându-se pentru a o l`sa s`-[i
ridice fermoarul [i s`-[i vin` \n fire. Lani \ncepu s` tremure violent
când, dup` numai câteva clipe, \i sim]i iar mâinile pe umeri, \ntor-
când-o cu fa]a spre el.
– |nc` nu pleci, spuse hot`rât Daniel. Nu \nainte de a-mi da
câteva r`spunsuri.
|[i \nclin` din nou capul, atingându-i cu gura buzele care nu se
\mpotriveau, mângâindu-i-le seduc`tor, apoi ridicându-se, numai
pentru a cobor\ iar [i a repeta ac]iunea pentru a doua oar`... a
treia... a patra. Bra]ele lui o cuprinser` cu o fermitate posesiv` care
nu-i l`sa nici o speran]` de sc`pare. Iar Lani nici nu mai era capa-
bil` s` scape. Trupul i se aprinsese de dorin]`, care-i alunga din
108 AUTOR

minte orice logic` [i ra]iune. Daniel \[i deschise gura peste a ei [i-i
desp`r]i u[or buzele, sondând atent cu limba, \ncercând s` simt`
cât de binevenit era.
Lani nu se prea pricepea la b`rba]i, dar \[i spunea, ame]it`, c`
dac` o iubea, ar fi trebuit desigur s` fie mai p`tima[, mai dornic.
Dumnezeule din ceruri, cum se f`cea de râs, reac]ionând atât de
pasional! |[i rezem` mâinile pe pieptul lui, cu gândul de a-l resp-
inge.
Daniel o l`s` s` se retrag`, eliberând-o imediat ce-i sim]i
\mpotrivirea, pentru ca apoi s-o ]in` la o lungime de bra], cu o
privire amuzat`.
– E mult mai bine a[a, prin]eso, murmur` el zâmbind.
Lani se desprinse din strânsoare, \nro[indu-se la fa]`, jenat` c`
Daniel trecuse atât de u[or peste obiec]iile ei. Iar acum, mai [i
râdea de ea.
Daniel \[i \nclin` capul spre o canapea acoperit` cu brocart, \n
cap`tul biroului.
– Stai jos. Am s`-]i aduc un pahar de vin.
– Nu vreau... adic`... cred... e târziu, Daniel, [i Linda... cina...
Lani nu voia decât s` scape. Nu putea r`mâne acolo cu Daniel,
singur`, necum s`-l mai lase [i s` se a[eze lâng` ea, pe canapeaua
atât de mic`.
Daniel p`ru s`-i ghiceasc` gândurile.
– N-am s` profit de tine, prin]eso. Am s` stau la birou, [i vom
discuta.
Când Lani nu schi]` nici un gest de a-i respecta ordinul, o
\ntreb` sec:
– Te duci acolo singur`, sau te iau eu pe sus?
– M` duc... r`spunse Lani.
|n sfâr[it, inima-i b`tea mai normal. Avea senza]ia c` Daniel
TITLU 109

ob]inuse ceea ce voia [i n-avea s-o mai ating`.

|i d`du un pahar de vin ro[u [i se a[ez`, a[a cum \i promisese,
\n fotoliul de la birou. Era clar c` nu avea de gând s`-[i discute pro-
priul comportament.
– Spune-mi ce-ai f`cut azi cu Brian [i Noriko, \i ceru el, \n timp
ce se instala comod.
Vorbea exact ca un [ef care cere o explica]ie, dar din ton \i
disp`ruser` furia [i sarcasmul dinainte.
|nc` tem`toare, Lani \i povesti \ntr-un monolog prudent [i
monoton de ce trecuse peste intruc]iunile lui.
– Bine, [i de ce nu mi-ai spus de la \nceput? exclam` Daniel
exasperat.
Lani sim]i c` se \nro[ea la fa]`, [i tocmai se preg`tea s`
protesteze c` el era de vin` pentru c` se gr`bise s-o considere vino-
vat`, f`r` s-o asculte, când Daniel ridic` o mân`, \ntrerupând-o.
– Nu ]i-am dat nici o [ans`, a[a e? recunoscu el, vizibil am`rât.
Iart`-m`, Lani. Am avut o zi foarte proast`, iar când Michi mi-a spus
c` erai acolo cu copiii, enervarea m-a \mpins la concluzia c` anume
o f`cuse[i. {i am stat aici, a[teptând doar s`-]i trag o s`puneal`.
– A...
Lani lu` o sorbitur` de vin. Scuzele lui Daniel o \ncurajau s`-l
\ntrebe ce inten]ionase s` rezolve s`rutând-o \ntr-un mod atât de
intim [i insistent. Formul` \n minte \ntrebarea, dar simplul fapt de
a se gândi la pasiunea reac]iei ei o f`cu s` ro[easc` [i nu putu decât
s` repete c` era târziu [i probabil Linda se \ntreba ce se \ntâmplase
cu ei.
– Nu-]i face griji. I-am telefonat \nainte s` apari tu. O s` ne
a[tepte cu mâncarea cald`.
Nu cu Linda Wong vorbise la telefon când intrase Lani \n birou.
|[i amintea clar cuvintele lui: „|mi pare r`u, iubito, sunt scos din cir-
110 AUTOR

cula]ie.“ |n acel moment, fusese prea \ncordat` ca s` fac` mai mult

decât s` \nregistreze fraza, dar acum, reflectând la sensul ei, \[i
d`du seama c` Daniel refuzase o invita]ie – f`r` \ndoial`, din partea
unei persoane atr`g`toare. Oare era prea apropiat de Michi Hansen
ca s` mai vad` [i pe altcineva? {i dac` da, cum putea s` justifice
avansurile pe care i le f`cuse lui Lani? Cum putea continua s`
locuiasc` \n aceea[i cas` cu un b`rbat care putea s` seduc` o femeie
\n timp de se presupunea c`-i era devotat alteia?
– Cred c-ar trebui s`-mi iau un apartament propriu, Daniel.
Ridic` privirea spre el, pentru a-i observa reac]ia. Chipul lui era
lipsit de orice expresie.
– Vreau s` zic, nu mai pot locui cu tine, ad`ug` ea, cu oarecare
disperare.
– Serios? {i de ce nu?
Acum, Daniel zâmbea, iar Lani \ncepu s` se enerveze din nou.
Poate c` lui situa]ia i s-o fi p`rut comic`, dar ei numai de râs nu-i
ardea!
– Dup`... dup` ce s-a \ntâmplat adineaori? Nu po]i vorbi serios!
– S-a \ntâmplat foarte pu]in, r`spunse el netulburat. Iar ceea ce
s-a \ntâmplat n-o s` se mai repete, \]i dau cuvântul meu. N-am pus
gând r`u virtu]ii tale, Lani. Vei fi virgin` \n noaptea nun]ii noastre,
crede-m`.
Se ridic`.
– Mi-e foame. Hai s` mergem acas`.
Lani se supuse, dându-i paharul lui Daniel [i ie[ind din birou
\naintea lui. Cuvintele lui rostite alene o r`scoliser` [i nu-l putea
l`sa s`-i vad` fa]a. Poate c` pentru el interludiul lor romantic
\nsemna „foarte pu]in“, dar pentru ea fusese cople[itor. |[i amintea
fanteziile despre felul cum ar fi f`cut Daniel dragoste cu ea, iar
acum avea r`spunsul. Dac` o iubea, ar fi fost cea mai dulce-exci-
TITLU 111

tant` experien]` din lume. Dar n-o iubea, iar durerea era atât de

sfâ[ietoare \ncât nu-[i mai dorea nimic altceva decât singur`tatea

camerei ei, ca s` poat` plânge dup` pofta inimii.

112 AUTOR

Capitolul 8

Lani avea refugiul singur`t`]ii ei; acuz` o durere de cap [i se

duse sus, \n camera ei, de cum ajunser` acas`. Totu[i, cumva, \ngri-
jorarea exprimat` imediat de Daniel p`ruse atât de sincer`, \ncât
dup` ce r`mase singur` \[i reg`si optimismul. |n fond, situa]ia nu
era disperat`. Adev`rat, Daniel n-o iubea, dar nici nu f`cea cereri \n
c`s`torie lui Michi sau altei femei. Prefera s`-[i spun` c` felul cum
reu[ea s` i se strecoare pe sub piele era un semn de bun augur.
Vineri spre sear`, tocmai juca tenis cu Brian, când Linda ie[i s-o
cheme \n cas`, la telefon.
– A zis c`-l cheam` Robert Bradley. S` fie oare acel Robert
Bradley?
Lani avu nevoie de un moment ca s`-[i aduc` aminte de ce-i
telefona.
– Da, spuse ea, [i-i explic` Lindei, care o asculta cu ochi mari,
\n ce \mprejur`ri \[i cump`rase ma[ina.
Lani nu ]inea neap`rat s` ia cina cu el, dar [tia c` avea nevoie de
o diversiune, dac` voia s` nu cad` prad` depresiei [i lacrimilor. Ar
TITLU 113

fi fost o prostie s` stea singur` sâmb`t` seara, chinuit` de gelozie,

fiindc` Daniel se distra cu Michi Hansen. |ncerc` s` imite un ton cât
mai entuziast când r`spunse la telefon.
– Abia a[tept s` ne vedem.
Glasul lui Robert Bradley era profund [i pl`cut.
– Daniel m-a sunat acum câtva timp ca s` m` informeze c` ie[im
\n patru. Cred c` nu are \ncredere s` m` lase singur cu tine.
Aceast` informa]ie o f`cu pe Lani s` se \nro[easc`, jenat`. Daniel
o b`nuise \ntotdeauna c` era o destr`b`lat`, iar reac]ia ei pasional`
de joi dup`-amiaz` trebuia s`-l fi convins cât` dreptate avea.
– |n mine nu are \ncredere, \i sc`p` ei, [i imediat \[i mu[c`
buzele.
Comentariul \i fu \ntâmpinat cu un hohot de râs.
– Dac` vrei s` spui c` te crede o novice, are dreptate. A ]inut s`-
mi aduc` aminte c` n-ai decât dou`zeci [i doi de ani. A[a c` d`-mi
voie s` te asigur, Lani: am o fiic` \n vârst` de cincisprezece ani.
Ma[ina e un cadou de ziua ei. Mai am [i un fiu de [aptesprezece ani.
|mi dau prea bine seama c` e[ti prea tân`r` pentru mine.
– Atunci, de ce m` invi]i la cin`?
|ntrebarea \i sc`pase \nainte de a avea timp s` [i-o st`pâneasc`.
Auzi un nou chicotit.
– Mai mult ca s`-l enervez pe prietenul meu, Daniel. Se
zvone[te c` e destul de protector fa]` de tine. Am auzit c` era cât
pe ce s`-l expedieze pe v`ru-s`u, Tommy, pe o insul` \nvecinat`,
numai ca s` nu se apropie de tine.
Lani zâmbi pentru prima oar` din dup`-amiaza trecut`. Poate c`
o \ntâlnire \n patru n-avea s` fie atât de insuportabil`, la urma
urmei, dat fiind c` Robert Bradley p`rea hot`rât doar s`-l z`d`rasc`
pe fratele ei vitreg. Daniel nu putea pune la punct egal la fel de
u[or cum f`cea cu Tommy sau cu ea \ns`[i. {i era \ntr-adev`r un
114 AUTOR

ipocrit de neiertat, dac` insista ca al]i b`rba]i s` p`streze distan]a,

când el f`cuse tocmai contrariul – de[i motivul lui nu avusese
nimic de-a face cu o pasiune irezistibil` fa]` de ea.
– Tommy nu e \ntotdeauna un gentleman perfect, replic` Lani
vesel. Ne \ntâlnim \ntr-un loc anume, mâine?
– Michi [i cu mine vom trece pe la voi, la un aperitiv. Vom lua
[i ma[ina lui Daniel, ca s-o ducem la restaurant. Ne vedem mâine
sear`, Lani.
– Da. {i-]i mul]umesc c` m-ai sunat.
Salutul ei de r`mas-bun fusese cam distant. Cum putuse pierde
din vedere faptul c` Daniel avea s` vin` cu Michi? Trebuia s` stea la
aceea[i mas` cu ei câteva ore, privindu-l cum \nvrednicea alt`
femeie cu toat` aten]ia [i afec]iunea lui. Dintr-o dat`, toat` seara
\ncepu s`-i inspire oroare.
Poate i-ar fi fost mai u[or dac` ar fi sim]it cea mai vag` und` de
antipatie sau desconsidera]ie la adresa lui Michi, dar nu era a[a.
Michi se purta prietenos [i cald cu ea, [i-i era tot mai apropiat` de
când ajunseser` s` se cunoasc` mai bine. Evident, era hot`rât` s`-
[i creeze o rela]ie pozitiv` cu viitoarea ei cumnat`, \[i spuse ab`tut`
Lani.

***

|n seara urm`toare, pe când se \mbr`ca pentru \ntâlnirea cu

Rob, Lani se pomeni dorindu-[i s` fie duminic` dup`-amiaz` [i s`-
[i ia pe ea rochia cea nou` [i frumoas`, \n a[teptarea nun]ii lui
Everett Thomas al III-lea. Numai de-ar fi trecut mai repede seara
aceea! |n ultimele dou` zile, reu[ise s`-[i \nchipuie c` \mbr`]i[area
pasional` a lui Daniel din joia trecut` nu se \ntâmplase cu adev`rat.
|l v`zuse numai la mas`, unde el era atent \n special la Brian. Când
TITLU 115

catadicsea s-o observe [i pe Lani, o trata exact ca pe o sor` mai

mic`, iar ea \n schimb afi[a o non[alan]` rece. Dar se \ndoia c` ar fi
fost capabil` s` salveze aparen]ele o sear` \ntreag`.
Nu cobor\ la parter pân` când auzi soneria. Când intr` \n living,
Robert Bradley st`tea lâng` Michi Hansen. P`rul lui \nc`run]it [i
tr`s`turile de patrician \i aminteau lui Lani de o versiune mai vârst-
nic` a lui Daniel. Michi, elegant` ca \ntotdeauna, \ntr-un costum de
m`tase de culoarea caisei [i o bluz` asortat`, \i zâmbi lui Lani [i o
felicit` pentru \mbr`c`minte. Lani [tia c` ar`ta atr`g`tor \n fusta gal-
ben` ca l`mâia, despicat` \n fa]`, [i bluza alb` cu galben, dar asta n-
o \nveselea cu nimic.
Daniel o prezent` lui Robert Bradley, care imediat o cuprinse cu
bra]ul pe dup` umeri [i o conduse la bar. |i turn` un vin de Xeres,
purtându-se vizibil ca la el acas` \n locuin]a prietenului s`u. Apoi
Linda aduse ni[te gust`ri chineze[ti [i to]i \ncepur` s` discute
despre turism, pentru o jum`tate de or`.
Restaurantul se afla \ntr-unul din hotelurile lui Robert Bradley.
Cei doi b`rba]i se a[ezar` pe bancheta din fa]` a Mercedesului, pen-
tru a vorbi despre o afacere, l`sându-le pe Lani [i Michi \n spate. Pe
m`sur` ce timpul trecea, Rob devenea tot mai atent, aplecându-se
s`-i vorbeasc` lui Lani cu glas sc`zut [i senzual [i adresându-i
numeroase zâmbete fermec`toare. Daniel, dac` avea vreo obiec]ie,
n-o ar`ta. P`rea prea interesat de Michi ca s` observe, iar Lani,
\ncercând s`-[i ascund` gelozia, r`spundea flirturilor lui Rob cu
mult mai mult entuziasm decât ar fi manifestat \n alte situa]ii.
Nu prea avea poft` de mâncare, de[i aceasta era excelent`.
Totu[i, Daniel insista c` nu se compara cu cea de la Maunalua Bay’s
Koolau Room.
– Ai dreptate, \ncuviin]` Rob cu un zâmbet lene[. Nici buc`tarul
meu nu se compar` cu al t`u... e mai bun.
116 AUTOR

Conversa]ia lor lua adesea aspectul unor asemenea jocuri, dar

concuren]a dintre cei doi nu-i \mpiedica s` fie nu numai parteneri
de afaceri, ci [i buni prieteni. Cele dou` firme aveau discu]ii pre-
liminare despre un joint venture pe insula Kauai.
Dup` cin`, Daniel \i invit` pe Michi [i Rob acas`, la un p`h`rel
\nainte de culcare, iar acum Lani se pomeni a[ezat` pe canapea
lâng` partenerul ei de moment, \ncercând s` reac]ioneze natural la
avansurile lui. Michi [i Daniel st`teau lâng` pian, p`rând pierdu]i
\ntr-o lume a lor proprie.
Câteva minute mai târziu, Rob o lu` pe Lani de mân` [i o \ntreb`
pe un ton de conversa]ie:
– Când am s` te mai v`d?
– Ai s-o vezi mâine, la nunt`.
R`spunsul scurt al lui Daniel str`punse atmosfera din camer` ca
o lance.
– Lâng` trei sute de alte persoane? M` gândeam la ceva mai
intim, Daniel, r`spunse t`r`g`nat Robert.
– Las-o balt`, Rob. I-ai putea fi tat`.
Daniel o lu` pe Michi de bra] [i o conduse spre canapea.
– Acum, am s` v` dau afar`. Mâine diminea]` am o partid` de
golf.
Lani r`mase t`cut`. Robert Bradley era mai mult decât capabil
s`-i ]in` piept lui Daniel. Ba chiar, b`nuia c` putea fi \ntru totul la
fel de arogant ca fratele ei vitreg.
Rob ignor` cuvintele lui Daniel.
– Trebuie s` m` duc pe continent cu afaceri, pentru o
s`pt`mân`. Ce-ar fi s` ne \ntâlnim de mâine \n dou` s`pt`mâni?
Lu`m iar cina \mpreun`?
Lani arunc` o privire spre Daniel, \i observ` expresia dezapro-
batoare [i-l \nvrednici pe Rob cu un zâmbet str`lucitor:
TITLU 117

– Cu mare pl`cere, Rob. |]i mul]umesc.

|l l`s` s-o ajute s` se ridice de pe canapea [i st`tu docil` \n timp
ce Rob, cu spatele spre Daniel, \i depunea un s`rut st`ruitor pe
obraz. |n realitate, \mbr`]i[area lor era doar amical`, dar de unde
privea Daniel putea s` par` aproape pasional`. Lani agrea compa-
nia lui Rob, dar nu avea nici o reac]ie fizic` \n momentele când o
atingea. Numai Daniel era capabil s-o excite atât de mult, \ncât
numai mândria o \mpiedica s` fac` tot ce i-ar fi cerut el.
– Când termini, Rob...
Ca r`spuns la aceste cuvinte ner`bd`toare, Rob \n`l]` capul,
f`cându-i cu ochiul lui Lani.
– ...vreau s` discut`m ceva, continu` r`stit Daniel, luându-l pe
Rob de bra] [i ducându-l \n buc`t`rie.
Lani observ` c` Michi Hansen abia-[i st`pânea zâmbetul [i mur-
mur` jenat`:
– |[i ia foarte \n serios rolul de frate mai mare. |ntotdeauna a
f`cut-o.
– Dar nu e fratele t`u, replic` Michi, cu un zâmbet glume].
– |ncearc` s`-i spui lui asta!
– Nu e nevoie. O [tie foarte bine, râse Michi. Lani se \ntreb`,
nedumerit`, de ce o amuza a[a spiritul protector al lui Daniel.
B`rba]ii se \ntoarser` peste câteva minute. Daniel p`rea
nemul]umit, iar Robert zâmbea \ngâmfat. Imediat ce u[a se \nchise
\n urma oaspe]ilor, Daniel se uit` la Lani cu aceea[i privire de o]el
pe care i-o v`zuse ultima oar` joi.
– Nu-l interesezi, s` [tii.
{tia, [i n-avea de gând s` sus]in` contrariul. Dac`-l provoca pe
Daniel, acesta putea s` riposteze \n acela[i fel ca \n urm` cu dou`
zile, iar Lani se \ndoia c` l-ar fi oprit, când \l iubea atât de mult \ncât
\[i petrecea nop]ile imaginându-se pe sine \ns`[i \n bra]ele lui. Nu
118 AUTOR

spuse nimic.
– {tie c` nu-mi place... [i o face ca s` m` enerveze, morm`i
Daniel printre din]i; apoi ad`ug`, mai tare: de când a murit so]ia
lui, acum trei ani, Rob n-a avut de-a face cu nici o femeie mai tân`r`
de treizeci de ani. De fapt, credeam c`-l atr`gea Michi.
– Te-ar deranja dac` ar invita-o \n ora[?
|n clipa urm`toare, lui Lani \i veni s` se ia la palme pentru c`
pusese aceast` \ntrebare. P`ruse mult prea preocupat` s`-i aud`
r`spunsul.
Daniel ridic` din umeri.
– De ce s` m` deranjeze?
R`spunsul lui nu putea s` reflecte decât o \ncredere total` \n
rela]ia pe care o avea cu Michi, \[i spuse nefericit` Lani. Dat` fiind
z`d`rnicia iubirii ei pentru Daniel, i-ar fi prins bine s` ias` cu Rob,
care era amuzant [i amabil, [i nu i-ar fi cerut nimic mai mult decât
lucruri prietene[ti.
– Deci, ce-a]i hot`rât, tu [i Rob? \ntreb` ea nervoas`. Ie[im \n
ora[, peste dou` s`pt`mâni?
Daniel d`du din cap.
– Sigur. Atâta vreme cât \n]elege situa]ia. Dar s` nu te a[tep]i la
scene toride de amor, prin]eso. Pentru Rob, afacerile vin \naintea
pl`cerii.
Lani \l privi uimit`.
– Ce vrei s` spui?
– |ntreab`-l pe Rob. Ai s`-l vezi mâine.
{i cu o ultim` privire de ghea]`, Daniel se \ntoarse [i porni spre
scar`.

***
TITLU 119

Duminic` diminea]a, Linda \i invit` pe Lani [i Brian la biseric`

\mpreun` cu ea [i familia ei, iar dup` aceea mama sa, o femeie
scund` [i cu voce \nceat`, \i chem` s` ia prânzul la ei acas`. |ntrucât
Daniel avea s` joace golf pân` dup`-amiaz`, Lani accept`.
Curând, Brian disp`ru cu cei doi fra]i mai mici ai Lindei, iar cei
trei copii se distrar` atât de bine \mpreun`, \ncât Lani r`mase mai
mult timp decât pl`nuise. |i era greu s` fie atent` la conversa]ia cu
Linda [i p`rin]ii ei pentru c`, pe m`sur` ce minutele treceau, se
temea tot mai mult de nunta la care trebuia s` se duc`. Iubitul ei
tat` vitreg fusese tratat dur de anumi]i kamaainas [i, cu toate c` tre-
cuse mult de-atunci, Lani \[i putea imagina u[or cum ar fi privit-o
de sus. Spre deosebire de Jonathan, se \ndoia c` le-ar fi putut
\ntoarce [i cel`lalt obraz, zâmbind.
Când se \ntoarse acas`, g`si câteva cuvinte mâzg`lite de Daniel
dup` mesajul pe care i-l l`sase ea: ie[ea pe mare cu v`rul lui [i avea
s` se \ntoarc` la timp pentru nunt`.
Cam peste o or`, Lani st`tea \n fa]a oglinzii, \mbr`cat` doar \ntr-
un halat flau[at scurt, [i-[i inspecta \nf`]i[area. P`rul i se unduia
gra]ios pe spate; machiajul, de[i subtil, era mai gros decât de obi-
cei, f`când-o s` arate cu câ]iva ani mai matur`. Bronzul uniform pe
care-l dobândise \n primele s`pt`mâni \i conferea o \nf`]i[are
s`n`toas` [i atr`g`toare, [i i se p`rea imposibil c` doar cu o lun` \n
urm` acelea[i tr`s`turi fuseser` palide [i fr`mântate de griji. De[i se
\mpotrivise cu \nc`pâ]ânare tuturor deciziilor de viitor ale lui
Daniel, era nevoit` s` recunoasc` faptul c` de fiecare dat` avusese
dreptate.
Brian se sim]ea minunat \n Hawaii, cu Daniel ca un \nlocuitor
de tat` de care avea mare nevoie. Cât despre ea \ns`[i, dac` ar fi
r`mas \n San Diego, \ncercând s` aib` singur` grij` de Brian, via]a
de zi cu zi ar fi devenit o lupt` epuizant`. Iar acum, era aproape
120 AUTOR

p`c`tos de liber` [i avea o slujb` pe care o adora. |[i iubea cu

adev`rat statul natal [i nici chiar ravagiile noilor construc]ii nu-i
puteau schimba sentimentele.
Dar, \n fond, ajunsese s`-[i dea seama c` Prescott & Thomas nu
reprezenta cel mai mare r`u \n societatea de pe insul`. Turismul
era acum principala activitate economic` din Hawaii, furnizând
aproape o sut` de mii de locuri de munc`, o treime din toate
impozitele [i miliarde de dolari pentru economia statului. Cât de
bine \[i amintea seara când Daniel \i aruncase \n fa]` aceste cifre!
Lani \[i azvârlise p`rul pe spate, cu un gest iritat, [i-l provocase s`
se \nscrie \ntr-un grup ecologic local din care f`ceau parte mul]i
kamaainas. Spre uimirea ei, Daniel acceptase imediat.
Dou` b`t`i scurte \n u[` o smulser` din gânduri.
– E timpul s` mergem, prin]eso. E[ti gata?
– |n cinci minute! r`spunse ea, dându-[i seama dintr-o dat` c`
st`tea de un sfert de or` \n fa]a oglinzii. |n timp ce-[i \nc`l]a san-
dalele verzi ca menta cu argintiu, \[i spuse ferm c` niciodat` n-avea
s` arate mai bine decât \n acel moment. Privirea aprobatoare a lui
Daniel, cald` [i admirativ`, \i spori [i mai mult \ncrederea \n sine.
Teama i se risipi curând \n fa]a primirii fermec`toare de care avu
parte. Dup` ceremonia religioas` urmar` un bufet opulent [i o cin`
formal`. Daniel st`tea lâng` ea, prezentând-o unui [ir nesfâr[it de
rude zâmbitoare, prieteni [i asocia]i de afaceri. Printre primii pe
care-i \ntâlni fur` sora lui Tommy Prescott, Hope, tat`l lui, Richard,
pre[edintele firmei Prescott & Thomas, [i so]ia acestuia, Marilyn
Thomas Prescott, care era [i m`tu[a mirelui. Tommy \i promisese
cândva lui Lani c` avea s`-i \ndr`geasc` mama [i, \ntr-adev`r,
Marilyn era o femeie cald` [i vivace, de care oricine se \ndr`gostea
de la prima vedere.
Robert Bradley [i Michi Hansen erau [i ei printre invita]i,
TITLU 121

ajutând-o pe Lani s` se destind` [i s` se distreze. Dar, \n fond, cu

Daniel lâng` ea, atât de atent [i protector, cum s-ar fi putut sim]i
altfel decât minunat?
La scurt timp dup` ce mirii p`[ir` pe ringul de dans pentru
primul vals, Lani fu invitat` de Robert Bradley. {ampania
fran]uzeasc` se rev`rsase ca apele Cascadei Waimea, iar Lani b`use
cu câteva pahare mai mult decât era obi[nuit`. |nc`perea ar`ta fer-
mec`tor de ce]oas`. Obi[nuitele ei inhibi]ii se risipir` \n fa]a curi-
ozit`]ii fa]` de conversa]ia lui Daniel cu Rob din seara precedent`,
[i \ntreb` cu un chicotit:
– Ce-a vrut spun` Daniel asear`, când mi-a zis c` pui afacerile
\naintea pl`cerii?
– M-a informat c` dac`-]i fac avansuri, a[ putea s` uit despre
afacerea pe care o discutam.
Rob o trase pu]in mai aproape, [i se aplec` s`-i [opteasc` la ure-
che:
– Daniel e foarte posesiv, chiar [i pentru un frate mai mare pro-
tector. A[ zice c` e \ndr`gostit de tine, prin]eso.
Accentuase u[or ultimul cuvânt, ironizând modul lui Daniel de
a o alinta.
– A[ vrea eu...
Lani se opri, dar nu destul de repede. De ce acceptase acel ultim
pahar de [ampanie de la fratele ei vitreg?
– Când ro[e[ti a[a, e[ti irezistibil`, o tachin` Rob. Nu-l pot con-
damna c` s-a l`sat cucerit.
Lani se gr`bi s`-l corecteze:
– Te \n[eli. Ani de zile n-am f`cut decât s` ne cert`m \ncontin-
uu. Crede doar... vreau s` zic, se teme s` nu dau de vreun necaz,
a[a c` m` p`ze[te.
– Dac` a[a zici tu, Lani...
122 AUTOR

Robert Bradley \i respinsese calm explica]iile, dar n-avea de

unde s` [tie despre rela]ia ei \nghe]at` dinainte cu Daniel. {i chiar
dac` ]inea pu]in la ea, de iubit, pe Michi o iubea.
Dup` dans, se scuz` [i intr` la toalet`. Conversa]ia o tulburase.
Interpretarea gre[it` a sentimentelor lui Daniel de c`tre Robert
Bradley \i amintise de visele care n-aveau s` i se \mplineasc` nicio-
dat`, [i avea nevoie s` stea câteva momente singur` ca s`-[i revin`.
Se a[ez` la masa de toalet` [i \ncepu s` se pieptene, observând
\n oglind` c` pe u[` intrase o blond` \nalt` [i zvelt`. Era \mbr`cat`
\ntr-o rochie neagr`, cu umerii goi, despicat` \n ambele p`r]i pân`
la talie, l`sând s` se vad` pantalonii de matador asorta]i. P`rul lung
[i argintiu \i c`dea drept pe spate, iar br`]ara de argint i se potrivea
cu cerceii.
– M` tem c` Daniel a fost neatent cu prezent`rile, toarse ea cu
o voce senzual`, \n timp ce se a[eza lâng` Lani s`-[i retu[eze machi-
ajul. Eu sunt Elizabeth Thomas, sora mirelui.
Lani reu[i s` afi[eze un zâmbet vag. Elizabeth Thomas fusese
una dintre domni[oarele de onoare, dar pentru ceremonie [i
fotografii purtase o rochie pastelat` sobr` [i avusese p`rul strâns
\ntr-o coad` fran]uzeasc`. Era clar c` se schimbase \nainte de cin`,
iar actuala ei \nf`]i[are sugera fantezii pitore[ti despre ceea ce
f`cuse cu Daniel \n noaptea când el se \ntorsese acas` la ora trei [i
jum`tate.
|[i scoase ]ig`rile din po[et`, aprinse una [i trase un fum, pre-
lung.
– Daniel are un aranjament foarte convenabil, cu tine \n cas`,
a[teptând s` te repezi \n patul lui ori de câte ori fluier`, coment`
ea t`r`g`nat. Chiar ar`]i uluitor de inocent`, scumpo, dac` stau s`
m` gândesc.
Lani fu atât de cople[it` de acuza]ie, \ncât aproape c`-[i sc`p`
TITLU 123

peria.
– Dar e o... Daniel n-ar face niciodat` asta! protest` ea, cu voce
gâtuit`.
– {i de ce nu? Om e [i el, nu-i a[a? Lumea vorbe[te, continu`
veninos Elizabeth, suflându-i fumul \n fa]`. {i to]i [tiu c` e[ti ultima
lui amant`. Dar n-o s` te ]in` mult. O s` se sature s` se joace cu
copiii.
{i, \nainte ca Lani s` mai spun` ceva, Elizabeth ie[i agale din
camer`.
Timp de câteva secunde, Lani r`mase prea stupefiat` ca s` se
mi[te din fa]a oglinzii, privindu-[i doar fa]a palid` reflectat`, f`r` s-
o vad`. Oare Elizabeth spusese adev`rul, sau era doar o inven]ie
r`ut`cioas`, ca s-o sâcâie? Nu vedea nici un motiv ca s-o fi atacat cu
atâta du[m`nie; probabil repeta o bârf` comun`.
Lani nu se mai putea \ntoarce la recep]ie, s` \nfrunte privirile
sutelor de ochi ale invita]ilor care auziser` bârfele. {i nu putea nici
s` stea la toalet`, \n timp ce femeile intrau [i ie[eau, \nfierând-o cu
t`cerea lor. Ochii amenin]au s` i se umple de lacrimi, [i se refugie
dezn`d`jduit` \ntr-o cabin` a toaletei, unde nu putea s-o vad`
nimeni.
– Lani?
Era vocea lui Michi Hansen [i, cu toate c` reu[ise \n sfâr[it s`-[i
controleze emo]iile, Lani nu avea de gând s`-i r`spund`. Voia s` fie
l`sat` \n pace.
– Lani, [tiu c` e[ti acolo. |]i v`d rochia. Sau ie[i s`-mi spui ce s-
a \ntâmplat, sau \l chem pe Daniel s` te scoat` el de-acolo, cu for]a!
Era o perspectiv` \nfior`toare, a[a c` Lani ie[i \ncet din cabin`.
– Vreau s` m` duc acas`, \i spuse ea lui Michi cu voce r`gu[it`.
M` duci tu cu ma[ina?
{i imediat, spre dezn`dejdea ei, izbucni \n plâns.
124 AUTOR

Michi o conduse la canapea [i-i oferi un [erve]el. |i murmur`

câteva cuvinte lini[titoare, pân` când Lani reu[i s`-[i st`pâneasc`
lacrimile, apoi o \ntreb` ce se \ntâmplase. Lani refuz` s` scoat` o
vorb`. Imediat, Michi o amenin]` din nou c` avea s`-l cheme pe
Daniel. Lani [tia c` orice ar fi fost mai pu]in jenant decât o con-
fruntare cu el.
– A fost... a fost Elizabeth Thomas, spuse ea, tr`gându-[i nasul.
A intrat aici... [i a zis... a zis... a zis c` toat` lumea crede c` Daniel
[i cu mine... c` noi...
– Mâ]a aia s`lbatic`!
Lani fu atât de uimit` de \nver[unarea din vocea de obicei
imperturbabil` a lui Michi, \ncât un moment uit` de nefericire [i o
privi cu ochi mari. Apoi, femeia oft` exasperat`.
– Elizabeth [i Daniel au petrecut \mpreun` o var` cam... pasion-
al`, acum [apte ani. Toat` lumea se a[tepta la o logodn`, poate pe
la Cr`ciun. S-au \ntors amândoi la studii \n New England, toamna,
dar se pare c` \ntre timp s-a \ntâmplat ceva care l-a f`cut s` se
r`zgândeasc`. De-atunci, Elizabeth se ]ine \ntruna dup` el, [i poate
deveni ca o fiar` cu oricine despre care crede c`-i face concuren]`.
– Dar e... e ridicol! protest` Lani. Daniel [i cu mine... noi nu...
dar dac` toat` lumea crede c`... nu mai pot locui acolo.
– Hai c` acum chiar e[ti ridicol`! declar` ferm Michi. Pe toat`
insula asta nu exist` nici o persoan` care s`-l cread` pe Daniel capa-
bil de ceva atât de sordid, inclusiv Elizabeth Thomas.
Zâmbi cu expresia ei tachin`toare, irezistibil`.
– E un om mult prea onorabil ca s`-[i importe o mic` haole
inocent` ca tine s`-i \nc`lzeasc` patul, [i sper c` n-ai s` la[i
acuza]iile lui Elizabeth s` te tulbure. Altfel, nu vei face decât s`-i dai
satisfac]ie.
Era singurul argument pe care l-ar fi putut aduce Michi ca s-o
TITLU 125

conving` pe Lani s` revin` la petrecere; era mult prea \nc`p`]ânat`

ca s` se lase \nvins` de o felin` aristocratic` de pe insul`. |[i ridic`
b`rbia pu]in mai sus [i-i spuse lui Michi:
– |n regul`. Las`-m` doar câteva minute s`-mi aranjez machia-
jul, [i vin.
Totu[i, când reveni \n salon, Lani avu senza]ia c` toate capetele
se \ntorseser` spre ea pentru a o urm`ri cu privirea. |i venea s` se
r`suceasc` pe c`lcâie [i s` fug` iar, pân` observ` privirea pizma[` a
lui Elizabeth Thomas, care o \nfurie atât de tare, \ncât \i arunc` la
rândul s`u o privire de ghea]` [i se duse drept spre scaunul ei.
Tocmai ajunsese la mas`, când Daniel se ridic`, o lu` de bra] [i o
conduse pe ringul de dans.
Lani \ncerc` s` ignore privirile speculative care \ntâmpinaser`
aceast` manevr`.
– Te sim]i bine, prin]eso? o \ntreb` el.
– Am b`ut doar... doar pu]in cam prea mult` [ampanie, min]i
ea. M-am dus la toalet` s` m` \ntind pu]in.
Nu voia s` discute despre acuza]iile lui Elizabeth, [i-n nici un
caz cu fratele ei vitreg.
|i auzi râsul gros [i-i sim]i trupul scuturându-se lâng` al ei, \n
timp ce dansau \n ritmul lent al muzicii.
– Serios? Era din recolta 1952, cu o culoare argintie [i un buchet
\nghe]at?
Lani era prea stânjenit` ca s` r`spund`. Evident, Daniel insistase
ca Michi s`-i dea raportul.
– Nu te mai gândi, iubito, continu` el. Elizabeth n-a fost nicio-
dat` \n stare s` accepte faptul c`...
Se \ntrerupse o clip`, apoi continu`:
– ...c` m-am hot`rât s` nu m` mai \nsor cu ea. P`rin]ii ei au
r`sf`]at-o \ngrozitor. Are nevoie de un tip care s-o ]in` \n mân`, dar
126 AUTOR

n-am s` fiu eu acela.

Bra]ele i se strânser`, tr`gând-o mai aproape, \ntr-un stil menit

s` provoace comentarii.

– Te rog, Daniel, se foi stânjenit` Lani. |i faci s` bârfeasc` [i mai

mult.

Spre u[urarea ei, Daniel sl`bi strânsoarea, privind-o \n ochi, cu

o expresie care-i deveni solemn` când \i observ` dezn`dejdea.

– }i-am promis c` vei fi virgin` \n noaptea nun]ii, nu-i a[a,

prin]eso? \ntreb` el pe un ton lini[titor. E[ti sora mea vitreg` [i

r`spund de tine, iar \n faptul c` locuie[ti la mine nu e nimic

imoral... mai ales când Brian are nevoie de amândoi s` avem grij`

de el. Dar oamenii vor avea ce s` comenteze, dac` \ncepi s` te com-

por]i defensiv.

{i o strânse din nou la piept, u[urel, nu prea strâns, iar de ast`

dat` Lani nu se mai retrase. Se sim]ea prea pl`cut \n \mbr`]i[area

lui.
TITLU 127

Capitolul 9

|n urm`toarele câteva s`pt`mâni, Daniel fu un model de com-

panion plin de considera]ie. Lua cina cu Lani [i Brian aproape \n
fiecare sear` [i-i scotea \n weekend – la plaj`, la picnicuri, pe mare.
Nu mai aveau loc certuri, nici critici aspre. Dup` cin`, st`tea adesea
de vorb` cu Lani, \n timp ce Brian se uita la televizor, iar orele ace-
lea petrecute \mpreun` erau cele mai pre]ioase [i mai dulci-am`rui
dintre toate.
Daniel vorbea despre ideile lui pentru posibile proiecte [i-[i
descria viziunea personal` asupra viitorului insulelor, men]ionând
chiar [i c` dorea s` se c`s`toreasc` [i s`-[i \ntemeieze o familie. Lani
[tia c`-i dest`inuia visele lui, [i r`spundea cu interes [i câteva con-
fesiuni de-ale ei proprii. Avea grij` s` nu-[i dezv`luie sentimentele,
dar \l l`sa pe Daniel s` vad` c` era fericit` \n Hawaii. Desigur, n-
avea s` [tie niciodat` ce paradis era pentru ea s` fie atât de aproape
de b`rbatul iubit – [i ce infern, s`-[i dea seama c` viitorul despre
care-i vorbea avea s` fie \mp`rt`[it cu alt` femeie.
Wade Thorpe, „australianul cu portofelul cât un spate de
128 AUTOR

funda[„, sosi la Honolulu luni dup`-amiaz`, \mpreun` cu so]ia [i

cei doi fii ai lor. Lani primi instruc]iuni s`-i ia de la aeroport, iar \n
restul s`pt`mânii fu ocupat` s` distreze clanul Thorpe. Trecea pe la
biroul lui Michi \n fiecare diminea]` [i dup`-amiaz`, dar oricât de
mult o pl`cea, \i era greu s`-[i ascund` gelozia dup` o fa]ad` ama-
bil` de fiecare dat` când Michi spunea c` Daniel luase prânzul cu
ea sau c` aveau s` ias` \mpreun` la cin`.
Uneori, \[i \ng`duia câte o f`râm` de speran]`, pentru c` de[i
sentimentele lui Daniel pentru Michi erau vizibile, Michi \nc` mai
]inea doliu dup` so]ul ei. Lani b`nuia c` nu sim]ea pentru Daniel
decât recuno[tin]` [i o profund` afec]iune prieteneasc`. Dar, \ntr-
o zi, avea s` fie gata pentru o nou` iubire, [i poate c` Daniel era
hot`rât s-o a[tepte.
Hotelul organiza un dineu pentru data de 4 Iulie, cu un bufet [i
un program de divertisment cu Jimmy Kent. Pre]ul unui bilet
dep`[ea costul unei cine pentru dou` persoane la multe dintre
restaurantele elegante de pe insul`, \ns` chiar [i a[a, toate locurile
se vânduser` cu mult timp \nainte.
Lani ar`ta foarte atr`g`tor \n costumul f`r` bretele [i sarongul
pe care [i le cump`rase cu câteva s`pt`mâni \n urm`. Era o ]inut`
care reu[ea s` par` senzual`, dar nu exhibi]ionist`, [i abia a[tepta
s` aud` p`rerea lui Daniel. Acesta o a[tepta \n hol, cu Brian,
\mbr`cat \ntr-o pereche de blugi strâm]i [i o c`ma[` hawaiian`
\nflorat`.
Un moment, \n ochii lui se v`zu o privire atât de \nghe]at`, \ncât
lui Lani \i veni s` fug` \napoi \n camera ei [i s` se schimbe. Apoi \[i
spuse c` probabil era furios din alte motive, c`ci dintr-o dat` Daniel
\i zâmbi, spunându-i c`-i st`tea foarte bine.
– Mai bine du-te [i ia-]i un [al, ad`ug` el. Se \nte]e[te vântul.
Când sosir`, barul era deja plin de clien]i. Zeci de mese lungi
TITLU 129

fuseser` aranjate pe peluza dintre piscin` [i plaj`, [i sute de invita]i

forfoteau prin zon`, cu paharele \n mâini. Pe terasa de beton a
piscinei fusese \n`l]at` o estrad` demontabil`, iar forma]ia lui
Jimmy Kent cânta alternativ muzic` hawaiian` [i [lag`re americane.
Decora]iunile ro[ii, albe [i albastre, cu lampioane de acelea[i culori
ag`]ate \n copaci, sporeau aerul s`rb`toresc.
Lani recunoscu câ]iva membri ai familiilor Prescott [i Thomas de
la nunt`, inclusiv pe Elizabeth, care purta o rochie atât de sumar`
\ncât abia reu[ea s` arate decent \n ea. Se apropie imediat [i-l lu`
pe Daniel \n st`pânire, iar Lani \ncepu o conversa]ie cu p`rin]ii lui
Tommy, Richard [i Marilyn Prescott. Erau \ntr-adev`r ni[te oameni
minuna]i. O tratau cu mult` c`ldur`, ca [i cum le-ar fi fost o
nepoat` favorit`.
Brian se dusese pe plaj` s` caute scoici, \mpreun` cu câ]iva din-
tre verii mai mici ai lui Tommy. Lani se relax` treptat, uitând de
Elizabeth, \n timp ce conversa cu so]ii Prescott. |n cele din urm`, li
se al`turar` [i p`rin]ii lui Richard. Charles [i Mary Prescott erau atât
de amabili [i de prieteno[i, \ncât lui Lani nici nu-i venea s` cread`
c` erau fiul [i nora celor doi care se purtaser` atât de dispre]uitor
cu tat`l ei vitreg.
Festivit`]ile \ncepur` cu o demonstra]ie de pescuit, un tân`r
pilotând o canoe cu f`clii aprinse, \n timp ce un al doilea arunca de
mai multe ori un n`vod mare \n ocean. Apoi, tradi]ionalul kalua,
sau porc fript, fu scos din imu, un cuptor \ngropat, din piatr`
fierbinte, de doi tineri \mbr`ca]i numai \n fustanele scurte de
pânz`. Primul era un polinezian oache[, iar Lani \ncepu s`
chicoteasc`, recunoscându-l pe cel`lalt.
– O \nlocuire de ultim moment, \i [opti Marilyn. L-au recrutat
pe Tommy, când b`iatul care o face de obicei s-a \mboln`vit de vari-
cel`!
130 AUTOR

Mesele bufetului fuseser` preg`tite \n restaurantul Bay Terrace,

care \n seara aceea nu primea al]i clien]i. Pe lâng` porcul kalua afu-
mat [i s`rat, se mai serveau [i alte mânc`ruri tradi]ionale, ca poi,
ni[te paste de culoare vân`t`-deschis`, f`cute din r`d`cin` de taro
pisat` [i ap`, pipi kaula, o piftie de vit` condimentat`, somon lomi-
lomi, un pe[te s`rat [i afumat, cu ceap` verde [i ro[ii, mahimahi,
sau pe[te-delfin – altceva decât delfinii adev`ra]i – vit` teriyaki,
fructe tropicale proaspete, [i haupia, un desert ca o budinc`,
preparat din lapte de cocos fermentat. Pe list` mai erau [i spe-
cialit`]i americane favorite, ca [unca pr`jit`, puiul fript [i diverse
genuri de pl`cinte.
Marilyn o ajut` pe Lani s` a[eze copiii la o mas` separat`, apoi
se duser` amândou` la coada de la bufet. De[i era dezam`git` s-o
vad` pe Elizabeth Thomas a[ezat` la cel`lalt cap`t al mesei, Lani avu
un moment de triumf când Daniel li se al`tur`, ridicându-l pe
Tommy de pe scaunul de lâng` al ei. Tommy se ridic` vesel, lu` un
scaun liber de la o mas` vecin` [i se mut` lâng` Elizabeth, care
st`tea bosumflat`.
Dac` oricare dintre rudele lui Daniel b`nuiau c` rela]ia lui cu
Lani era altfel decât respectabil`, nu d`deau nici un semn. Dup`
câteva mai tai-uri, Lani reu[i s` ignore privirile veninoase ale lui
Elizabeth [i s` se delecteze cu concuren]a binevoitoare [i glumea]`
dintre clanurile Prescott [i Thomas. Când se \ntoarse la bufet s`-[i
ia desertul, trecu pe lâng` masa lui Brian. Acesta chicotea [i striga
cu verii lui vitregi, iar Lani sim]i un junghi de remu[care c` avusese
inten]ia s`-l ]in` la San Diego. Ar fi fost foarte egoist din partea ei
s`-l lipseasc` de acea familie extins`, iar dac` se \ntorcea vreodat`
pe continent, [tia c` ar fi trebuit s`-l lase cu Daniel.
Spectacolul lui Jimmy Kent fu uluitor, de[i costumele dansato-
rilor datorau mai mult Las Vegas-ului decât Polineziei. Cam pe la
TITLU 131

jum`tatea programului ap`ru [i Michi Hansen. Pân` atunci, \[i

petrecuse seara supervizând preg`tirile, [i se a[ez` la mas` tocmai
la timp pentru concursul de hula.
Elizabeth Thomas se repezi imediat s` participe.
– Nu dansezi [i tu hula, Kaiulani? strig` ea batjocoritor. Cu un
nume ca `sta, ar trebui s` le dai clas` la to]i.
„E sigur` c` m-a[ face de râs“, \[i spuse Lani, furioas`. |ncepu s`
se ridice, dar sim]i mâna lui Daniel pe \ncheietur`, tr`gând-o la loc.
– Nici vorb`, spuse el repezit. Nu \n costuma]ia asta... [i \n fa]a
a cinci sute de oameni.
Spiritul lui protector nu f`cu decât s` provoace un nou sarcasm
din partea lui Elizabeth.
– A[a e, Kaiulani, gânguri ea. Fii feti]` cuminte [i f` ce-]i spune
fratele mai mare.
– Lani arat` fermec`tor, interveni Michi nervoas`. Z`u a[a,
Daniel, e[ti imposibil. Las-o s` danseze, dac` vrea.
F`r` tragere de inim`, Daniel \i eliber` \ncheietura, iar Lani o
urm` pe Elizabeth spre scen`. Dac` altcineva \n afar` de Michi ar fi
\ndr`znit s` sfideze a[a autoritatea lui Daniel, \[i spuse ea, l-ar fi
strivit f`r` mil` pe nesim]it. Dar Michi era o persoan` deosebit` [i,
\n timp ce dansa, Lani \ncerc` s` nu se gândeasc` la privirea mâh-
nit` [i tandr` pe care i-o aruncase Daniel \n timp ce-i \ndeplinea
dorin]a.
Lani \nv`]ase \nc` din copil`rie mi[c`rile gra]ioase [i
seduc`toare ale dansului hula [i, hot`rât` s-o \ntreac` pe Elizabeth
Thomas, \[i alung` orice inhibi]ii. Cele mai multe femei venite de
pe continent fur` eliminate rapid, iar \n cele din urm` pe scen` mai
r`maser` doar Lani, Elizabeth [i \nc` dou` localnice. |n timp ce
dansau, Jimmy Kent ceru publicului s`-[i indice favorita, care era \n
mod clar Lani. Când cobor\ de pe scen`, din privirea lui Elizabeth
132 AUTOR

]â[nea venin pur. Lani era destul de zguduit`. Cu siguran]`, nu

f`cuse nimic ca s` merite o asemenea antipatie.
– N-a]i dori ca domni[oara s` ofere un solo?
|ntrebarea lui Jimmy fu \ntâmpinat` cu aplauze [i fluier`turi de
entuziasm, mai ales din partea b`rba]ilor. |n timp ce Lani dansa,
privirea ei o \ntâlni pe a lui Daniel, [i se \ntreb` dac` expresia lui
ostil` nu cumva anun]a ni[te artificii de 4 Iulie proprii. Spera c` nu.
Dup` dans, Jimmy o cuprinse de um`r [i spuse cu dezinvoltur`:
– Pari familiar`, domni[oar`. Dansezi hula ca o localnic`.
– Sunt, zâmbi ea. Poate m-a]i observat la spectacol, acum câte-
va s`pt`mâni. Eram cu doamna Hansen [i cu domnul Reid.
Un zâmbet de lup lumin` chipul lui Jimmy.
– I-auzi! Voiam s` \nmânez personal premiul, dar nu-l pot lipsi
de pl`cerea asta pe bunul meu prieten, Daniel Prescott Reid. Vino
aici, Daniel!
Lani privi cu team` cum Daniel se apropia de scen`, cu
nepl`cerea de pe fa]` \nlocuit` de un zâmbet \n clipa când se
\ntoarse spre public. Jimmy \i d`du o ghirland` de orhidee [i spuse:
– D`ruie[te-i domni[oarei unul dintre saluturile noastre hawai-
iene, prietene.
Daniel cl`tin` din cap.
– Cred c` onoarea ar trebui s`-i revin` unchiului meu, Charles.
Ast` sear`, el e cel mai vârstnic membru prezent al clanului.
– Ce zice]i, domnule Prescott? strig` Jimmy.
Charles Prescott se ridic` [i r`spunse cu glasul s`u bubuitor:
– Nici nu m` gândesc! Nepotu-meu nu mi-ar ierta-o niciodat`,
Jimmy!
Dat fiind faptul c` pe fiecare list`, bro[ur` [i cutie de chibrituri
a hotelului scria „The Maunalua Bay Hotel / A Prescott & Thomas
Resort“, nu era surprinz`tor c` spectatorii \n]eleser` repede c`
TITLU 133

Daniel Prescott Reid [i Charles Prescott erau doi membri impor-

tan]i ai companiei. |ncepur` s` aplaude [i s` ova]ioneze, \n timp ce
Daniel petrecea ghirlanda pe dup` gâtul lui Lani, s`rutând-o u[or
pe obraji. |n clipa urm`toare, o conduse jos de pe scen`, ]inând-o
de bra] nu tocmai cu blânde]e.
Dar, \n timp ce spectacolul continua, Lani avu impresia c` lui
Daniel \ncepea s`-i revin` buna dispozi]ie. Când Jimmy Kent invit`
publicul s` cânte cu el \n cor, se dezghe]ase suficient ca s`-[i al`ture
celorlal]i pl`cutul lui timbru baritonal. Lani nu avea idee de ce-l
nemul]umise participarea ei la concurs, [i nici nu inten]iona s`
\ntrebe. Era doar u[urat` c`, pe când ultimele artificii se stinser` de
pe cerul \nstelat [i f`r` lun`, incidentul p`rea s` fi fost dat uit`rii.

***

|n zilele urm`toare, Daniel fu iar blând, atent [i calm. Brian ple-

case de luni \ntr-o tab`r` cu câ]iva veri vitregi cu care se \mpri-
etenise la petrecere. Lani \[i \ncepuse slujba, prima ei \ns`rcinare
fiind aceea de a se ocupa de primul ministru al unei mici ]`ri
africane. Acesta [i so]ia lui admirar` franceza fluent` a lui Lani, \n
timp ce se ocupa de principalele lor interese: muzeele [i cl`dirile
vechi.
|i duse la Muzeul Caselor Misionare, care includea [i cea mai
veche cl`dire american` de pe insul`. Casa fusese construit` ini]ial
\n New England, apoi demontat` [i transportat` pe insulele
Sandwich, acum botezase arhipelagul Hawaii descoperitorul s`u
englez, c`pitanul Cook. Apoi, fusese cl`dit` din nou, ca re[edin]`
pentru primii misionari, \n 1821. Muzeul mai con]inea [i o colec]ie
de obiecte originale din perioada misionar` a istoriei hawaiiene.
Exponatele arheologice [i relicvele din perioada monarhiei erau
134 AUTOR

expuse \n Muzeul Bishop, unde Excelen]a Sa fu impresionat de

spectaculoasele cape cu pene galbene [i stacojii purtate de regii
hawaiieni. Apoi, Lani \i \nso]i pe la o duzin` de alte palate, biserici
[i morminte, iar joi \i l`s` la Conacul Guvernatorului de pe Strada
Beretania, o cl`dire care data din 1846, ca s` ia prânzul cu ofi-
cialit`]ile de stat. Prad` unui impuls nea[teptat, se hot`r\ s`-[i
umple timpul liber invitându-l pe Daniel la mas`.
Paznicul din holul sediului era acela[i pe care Lani \l cunoscuse
s`pt`mâna trecut`; \i zâmbi [i-i f`cu cu mâna, \n timp ce intra pe
u[`. Dar, când ascensorul porni cu mare vitez` spre etajul
unsprezece, Lani \[i aminti dintr-o dat` telefonul pe care i-l d`duse
lui Daniel \n ziua mor]ii tat`lui s`u [i r`ceala cu care secretara
refuzase s`-i fac` leg`tura. Dac` femeia aceea continua s` se poarte
ca un caporal, ce-avea s` fac`? S` se repead` pe coridor [i s`-i ia
biroul cu asalt, neanun]at`?
La recep]ie erau dou` femei: o brunet` frumoas` a[ezat` lâng`
ma[ina de scris [i o ro[cat` atr`g`toare, \ntre dou` vârste, care
p`rea s`-i dea instruc]iuni. Amândou` ridicar` privirile când Lani
deschise u[a.
– Bun` ziua, salut` ea cu un tremur nervos \n voce. Domnul
Reid e aici? Eu sunt...
– Dumneata e[ti Lani! o \ntrerupse femeia mai vârstnic`,
nea[teptat de entuziasmat`. Pe biroul domnului Reid e o fotografie
a dumitale, cu Brian, ad`ug`, ca r`spuns la privirea nedumerit` a
lui Lani. Eu sunt Karla Darin, secretara lui, iar ea este Gerry Ybarra,
recep]ionera de sec]ie.
Se uit` la ceas [i zâmbi.
– Pe moment, e domnul Prescott la el, dar ar trebui s` termine
curând. Am s`-l sun, ca s`-l anun] c` e[ti aici.
– Nu, nu e nevoie, o opri gr`bit` Lani. Nu vreau s`-l deranjez,
TITLU 135

dac` e cu v`rul lui.

– Scrupulele dumitale, sau slujba mea, replic` ironic Karla. Mi-
a p`rut foarte r`u s` aud despre tat`l dumitale vitreg, continu` ea
mai \ncet, [i n-am s` uit niciodat` ziua când ai telefonat. Lucram aici
de aproape [ase luni, iar domnul Reid nu ridicase niciodat` tonul
la mine, nici chiar când am r`t`cit un contract important de care
avea nevoie. {tiu c` ar fi trebuit s`-]i recunosc numele – mi s-a
men]ionat chiar din prima zi dup` angajare. Dar l-am uitat, [i ime-
diat ce mi-am dat sema ce f`cusem, i-am prezentat scuzele [i con-
dolean]ele mele.
Se cutremur` vizibil.
– S-a \nfuriat \ngrozitor – am crezut c` avea s` m` concedieze
pe loc. Mi-a ]inut o mu[truluial` ca un sergent la instruc]ie, iar când
a terminat, ]i-a luat fotografia [i mi-a vârât-o sub nas. Mi-a spus c`
dac` vii vreodat` aici, s` fac bine s` te recunosc.
Lani o privi, nevenindu-i s` cread`, iar \ntr-un târziu reu[i s`
spun` cu voce slab`:
– Cred c` era foarte tulburat. El [i tat`l lui fuseser` extrem de
apropia]i.
– La fel mi-am spus [i eu dar, indiferent de motiv, sper s` nu se
mai repete niciodat`. Pe urm`, toat` ziua am tremurat.
Secretara tocmai \ntindea mâna spre interfon, când Daniel ie[i
din birou, \nso]it de Richard Prescott. Amândoi \i zâmbir` lui Lani,
Richard salutând-o cu un s`rut pe obraz [i un jovial:
– Bun`, draga mea.
– Totul e-n regul`? \ntreb` Daniel.
– |n perfect` regul`. Primul ministru [i so]ia lui iau masa cu
guvernatorul. Aveam câteva ore libere, [i m-am gândit c`... dac` e[ti
liber... am putea ie[i acum.
Daniel \i puse v`rului s`u o mân` pe um`r:
136 AUTOR

– Richard, tocmai ai asistat la cea mai pl`cut` invita]ie pe care

am primit-o de s`pt`mâni de zile. Putem l`sa pe alt` dat`?
– Categoric.
Richard porni spre u[`, apoi ad`ug` peste um`r:
– Nu uita partida de golf de sâmb`t`. Vreau ca m`car o dat` s`
te bat.
Daniel o duse pe Lani la un cunoscut restaurant cu mânc`ruri
marine din Waikiki, sugerând s` comande una dintre specialit`]ile
casei: abalone t`iat \n felii sub]iri ca hârtia [i servit cu sos de vin alb.
Când Lani \[i exprim` \ngrijorarea c` sosirea ei \i d`duse peste cap
planurile, cl`tin` din cap, r`spunzând cu c`ldur`:
– Iau masa cu Richard o dat` pe s`pt`mân`, dar asta-i prima
dat` când ]i-ai exprimat dorin]a de a-]i petrece timpul cu mine. M`
bucur foarte mult, prin]eso. Vreau s` te sim]i bine aici.
Lani lu` paharul cu vin ca s`-[i ascund` ro[ea]a din obraji,
gândindu-se cât de minunat` putea fi via]a dac` sentimentele lui
Daniel ar fi fost mai romantice. Totu[i, se purta atât de fermec`tor
cu ea, \ncât \n curând \ncepu s` recunoasc` multe dintre lucrurile
pe care pân` atunci le ]inuse pentru sine.
|i spuse c` se bucura c` venise \n Hawaii, c`-i pl`cea familia lui
[i c` se sim]ea bine la serviciu. {i, \n primul rând, Brian era \ncân-
tat cu noii lui prieteni [i-l admira enorm pe Daniel. Acesta o ascult`
atent, [i de[i se ab]inu s` spun` pe un ton atoate[tiutor „}i-am spus
eu“, zâmbetul lui victorios transmise la fel de clar mesajul.
– Cred c` nu te pot \nvinui c` e[ti satisf`cut, m`rturisi Lani. }i-
am creat probleme destul de mari, nu-i a[a?
Daniel se rezem` de sp`tar, cu un zâmbet cam r`ut`cios.
– Asta-i pu]in spus. Dac-a[ fi [tiut c` aveam s` purt`m un r`zboi
rece \n urm`torii [apte ani, spuse el t`r`g`nat, nici \n ruptul capu-
lui nu te-a[ fi s`rutat a[a de... lasciv.
TITLU 137

Lani se sim]i atât de jenat`, \ncât \i veni s` se ascund` sub mas`.

|[i cobor\ ochii spre farfuria goal`, cu gândul la diverse r`spunsuri
posibile. |ntr-un târziu, dorind cu disperare s` schimbe subiectul,
murmur`:
– Au o mâncare foarte bun` aici, nu-i a[a?
– Cea mai bun`, prin]eso, r`spunse simplu Daniel. Ce vrei la
desert?
Din fericire, conversa]ia trecu la subiecte mai inofensive.

***

Duminic` diminea]a, Lani se gândea f`r` entuziasm la \ntâlnirea

cu Robert Bradley din seara aceea. N-avea chef decât de compania
lui Daniel [i, dac` n-ar fi [tiut c` o escorta pe Michi la un dineu, ar
fi inventat un deranjament de stomac ca s` refuze cina promis` lui
Robert.
Acesta \i d`du telefon spre sear`, ca s` stabileasc` ultimele
detalii, deschizând convorbirea cu declara]ia tachin`toare:
– Sper c`-]i dai seama c` m` folosesc de tine, domni[oar`
Douglas.
– Te folose[ti de mine?
– Ai fost recrutat` ca \nso]itoare. Disear`, fiica mea \[i
s`rb`tore[te ziua de na[tere, cu un picnic [i o petrecere la piscin`.
Cum te \ncânt` ideea de a-]i petrece o sear` \ntreag` cu câteva zeci
de liceeni maniaci?
Lani era \ncântat` s` dea o mân` de ajutor. Daniel Prescott Reid
o preocupa prea mult ca s` ofere o companie amuzant` la un dineu
\n doi, dar era sigur` c-ar fi putut ajuta la supravegherea unui grup
de adolescen]i. {tia c` dorul [i frustrarea \i tulburau zilele [i o
\mpiedicau s` doarm` nop]ile, [i b`nuia c` o activitate fizic` ener-
138 AUTOR

gic` era lucrul cel mai binevenit din lume.

De fapt, prietenii lui Dee Dee Bradley erau \n general politico[i
[i maniera]i, dar mai erau [i mânc`cio[i [i energici. |nfulecau ca
lupii [i \notau ca marsuinii. Lani \[i luase costumul bikini cu mod-
ele tapa pe sub rochia flau[at`, [i \n cele din urm` Rob o convinse
s` se joace cu mingea \n ap`. Era o distrac]ie \nvior`toare s` sar` [i
s` \noate dup` ea, iar giumbu[lucurile prietenilor lui Dee Dee o
amuzau. Dup` câteva partide, abia mai respira, dar se sim]ea prea
bine ca s` ias` din piscin`.
Mingea era aruncat` \nainte [i-napoi peste plas`, iar juc`torii
\mpro[cau cu valuri [i spum` când se aruncau s-o prind`. Dintr-o
dat`, unul dintre acele trupuri masive, cu mu[chi ca o]elul, o lovi
pe Lani \n plin, t`indu-i r`suflarea. Ultimul lucru de care mai fu
con[tient` era c` \ncerca s` r`mân` la suprafa]`.
Le[inul dur` scurt timp, iar când \[i reveni, inhala ferenetic, \n
vreme ce unul dintre b`ie]i o scotea din ap`, lâng` Rob Bradley.
– U[urel, o sf`tui el cu glas r`gu[it, \n timp ce Lani gâfâia, \nneb-
unit`. Ai s` hiperventilezi, scumpo.
Lani \ncerc` s` respire mai \ncet, \n timp ce Rob o ducea \n dor-
mitorul lui, dar \ncepuse deja s` tremure de [oc, suspinând. O
a[ez` pe pat, mângâindu-i p`rul [i murmurându-i cuvinte
lini[titoare, \n timp ce Lani plângea lâng` um`rul lui. |[i d`du vag
seama c` Dee Dee intrase cu ni[te haine, iar dup` ce schimb` câte-
va cuvinte cu tat`l ei, plec` din nou.
|n cele din urm`, Lani se opri din plâns, dar continua s` se simt`
\nfrigurat`, \n pofida c`ldurii din camer`.
– Dee Dee ]i-a adus ni[te haine de-ale ei, spuse Rob. S` te-ajut
s` te \mbraci, Lani.
– M` descurc... \ng`im` ea.
Dar, când \ncerc` s` se ridice, camera se balans` atât de alar-
TITLU 139

mant \n jurul ei, \ncât Rob fu nevoit s-o prind` \n bra]e [i s-o a[eze
iar pe genunchii lui.
– Nu te descurci singur`. Am s` te ajut.
|[i duse mâinile la spatele ei [i \ncepu s`-i deznoade baretele
costumului.
– Nu po]i face asta... gâfâi Lani. Cheam-o pe Dee Dee...
– N-am s` te las singur`. Pentru numele lui Dumnezeu, Lani, era
s` te \neci. Sunt destul de b`trân ca s`-]i fiu tat`, a[a c` nu te mai
purta ca un copil [i las`-m` s` te ajut.
Lani era prea zguduit` ca s` se mai opun`, a[a c`-[i rezem`
capul de um`rul lui, l`sându-l s`-i scoat` sutienul. Rob \l arunc` pe
pat [i lu` bluza polo adus` de Dee Dee, iar \n clipa urm`toare u[a
zbur` de perete.
– Ce se-ntâmpl` aici?!
– Nu te repezi, Daniel. O ajutam pe Lani...
– V`d [i singur ce o ajutai pe Lani s` fac`, fir-ai al dracului s` fii!
se r`sti Daniel. Ie[i afar` pân` nu te pocnesc!
Rob o a[ez` u[or pe Lani pe pat, r`spunzând calm:
– Po]i s` te scuzi dup` ce vei auzi ce s-a \ntâmplat.
Apoi ie[i din camer`.
Lani \[i ridic` bluza \n fa]`, amu]it` de mânia lui Daniel. |n [apte
ani intempestivi, nu-l mai v`zuse atât de furios. Intr` cu pa[i mari
\n baie [i aduse un halat lung de prosop, pe care i-l arunc` aproape
ca [i cum ar fi vrut s-o loveasc`. Lani \l lu` pe ea, acum tremurând
nu numai de frig, ci [i de fric`. Nu protest` când Daniel o ridic` \n
bra]e [i o scoase din cas`, ducând-o la ma[in`.
Dup` câteva minute, se hot`r\ s` ri[te o explica]ie, care \ncepea
cu cuvintele:
– N-a fost ceea ce...
Dar Daniel i-o retez` scurt:
140 AUTOR

– Gura!
Când introduse ma[ina \n garaj, Lani \[i mai revenise. Putu intra
\n cas` f`r` ajutor, dar nici Daniel nu i-l oferise. |n timp ce urca
scara, \i sim]ea ochii arz`tori sfredelindu-i spatele, [i se ]inu de
balustrad` ca de o coard` de salvare, f`când eforturi s` ajung` la
ad`post, \n camera ei.
|nainte de a apuca s` coteasc` pe culoar, Daniel o lu` iar \n
bra]e. O duse \n dormitorul lui [i o arunc` f`r` ceremonie pe pat.
Lani se \ndrept` \ntr-o clip`, strângându-[i protector halatul pe
trup [i p`strând o t`cere prudent`, \n timp ce-l urm`rea din privire
cum se plimba \ncoace [i-ncolo prin camer`.
– M` cuno[ti de paisprezece ani, spuse el \ncet, \nver[unat. De
paisprezece ani! {i de fiecare dat` când m` apropii de tine, sau
devii ]eap`n` ca [i cum ]i-a[ inspira sil`, sau tremuri de parc-a[ fi
cine [tie ce monstru.
Se opri brusc, ]intuind-o cu o privire de o]el.
– Credeam c` \n sfâr[it reu[isem s` te mai \nmoi, dar la a doua
\ntâlnire cu Rob Bradley, l-ai [i l`sat s`-]i dea jos hainele!
– Nu-mi d`dea jos...
– Nu ]i le d`dea pe dracu’! o \ntrerupse el furios. Amândoi,
aproape goi... Tu, cu bra]ele \n jurul lui... cu capul pe um`rul lui...
Haide, zi c` te viola!
– Sigur c` nu m`...
– Nici nu vreau s-aud! i-o retez` din nou Daniel.
Lani \nghi]i cu nervozitate, \ncercând s`-[i umezeasc` gâtlejul.
– Eram \n piscin`, jucându-m` cu copiii...
– }i-am spus c` nu vreau s-aud!
|n clipa urm`toare, Daniel fu lâng` ea pe pat, cuprinzând-o bru-
tal \n bra]e [i acoperindu-i buzele cu ale lui. Când Lani \ncerc` s`
se retrag`, gura lui deveni [i mai agresiv`. Nu-i mai putea opune
TITLU 141

nici o rezisten]`, de[i inima \i bubuia \n piept, \nnebunit` de fric`.

Cu mi[c`ri \nsp`imânt`tor de deliberate, Daniel stinse lampa de
pe noptier`. Mai r`mase doar lumina lunii \n primul p`trar, care
intra pe fereastr`. Lani deveni ]eap`n`, \n timp ce Daniel \i mângâia
p`rul \nc` umed cu un gest surprinz`tor de tandru, \nainte de a se
apleca s`-i [tearg` lacrimile cu s`rut`ri.
– Iart`-m` c` te-am lovit, prin]eso, murmur` el r`gu[it.
Mâna \i cobor\ pe um`rul ei, \mpingând-o u[or spre perne, dar
Lani se rezem` \n bra]e, \ncercând s` reziste.
– Daniel, nu... Te rog, nu... \l implor` ea.
Drept r`spuns, Daniel o \mpinse atât de tare \ncât o dobor\ pe
spate. Dispari]ia ca prin farmec a tandre]ei lui o l`s` \nm`rmurit`.
– Nu te opune, spuse el cu glas aspru. Altfel, am s` te for]ez.
Rezisten]a pasiv` \i mai reu[ise [i \n trecut, a[a c` Lani o \ncerc`
din nou. R`mase nemi[cat`, aproape amor]it` de team`, \n timp ce
Daniel se culca al`turi, \i desf`cea halatul [i \ncepea s`-[i plimbe
mâna peste trupul ei, depunându-i s`rut`ri m`runte pe gât.
Atingerea lui era seduc`toare dar blând`, [i de[i Lani se feri instinc-
tiv când \[i cobor\ buzele pe sânii ei, Daniel nu p`ru s` se supere.
O cuprinse doar cu un bra], pentru a o ]ine nemi[cat`.
Lui Lani \i era imposibil s` ignore acea metod` de a o excita, sau
s` ascund` rezultatele. Când ambele sfârcuri i se \nt`rir` de
dorin]`, Daniel \[i lipi urechea de pieptul ei, pentru a-i asculta
b`t`ile accelerate ale inimii. Apoi se ridic` [i spuse \ncet, amuzat:
– |n cinci minute te voi \ntreba dac` vrei s` m` opresc. Po]i
oricând s` spui da, prin]eso.
Promisiunea lui era extrem de ademenitoare. Când \l iubea atât
de mult, lui Lani \i era dificil s`-i reziste acelui stil blând dar insis-
tent. O voce l`untric` tr`d`toare o \ndemna s`-l lase s-o mai
mângâie \nc` cinci minute. S-ar fi putut chiar s` n-o mai ating`
142 AUTOR

niciodat` – ce r`u f`cea dac` savura fiecare senza]ie, dac` le p`stra

pentru zilele de singur`tate care o a[teptau? |n orice caz, \i d`duse
clar de \n]eles c` \n urm`toarele cinci minute avea s`-i fie pri-
zonier`, indiferent dac` se opunea sau consim]ea. Ar fi fost atât de
\ngrozitor s` nu se mai \mpotriveasc` [i s`-nceap` s` coopereze?
Mâinile lui \[i reluar` explor`rile, calde [i ferme, [i mult prea
\ndemânatice pe trupul ei. Gura i se ab`tu de la gâtul ei spre fa]`,
apoi se opri deasupra buzelor, s`rutând-o cu o tandre]e dulce,
irezistibil`. Lani \ncerc` s`-[i aduc` aminte c` o seducea din furie,
nu din dragoste, dar emo]iile \i inundau ra]iunea, trupul i se arcuia
\ntre mâinile lui, buzele i se mi[cau reac]ionând sub gura lui, iar
mâinile, cumva, i se \ntindeau s`-l cuprind` pe dup` gât.
Daniel se \ntoarse \ntr-o parte [i o strânse lâng` el, cu duritatea
trupului s`u aprinzându-i o reac]ie \nv`p`iat` \ntr-al ei. Lani se
ag`]` convulsiv de el [i-l auzi gemând, \l sim]i cutremurându-se
lâng` ea. Dintr-o dat`, gura lui deveni insistent` [i poruncitoare,
desp`r]indu-i brutal buzele pentru a-i sonda interiorul catifelat cu
o ferocitate care nu f`cea decât s`-i \nte]easc` excita]ia. |l l`s` s-o
\nve]e cum s` se mi[te, blocându-[i \n minte orice gând, mai pu]in
nevoia de a se supune [i a face tot ce-i cerea el.
|n sfâr[it, Daniel \[i desprinse gura de a ei [i mârâi gros:
– Ei...?
Lani nu putu decât s`-i geam` numele. Nu avea idee ce voia s`
spun`.
– Vrei s` m` opresc? \ntreb` el ner`bd`tor.
Ar fi putut s-o posede u[or, f`r` cel mai mic protest din partea
ei, \[i spuse Lani, cu min]ile \nc` tulburi. Dar se ]inuse de cuvânt [i-
i cerea consim]`mântul, iar pe acela nu i-l putea acorda, atâta
vreme cât n-o iubea. De[i sim]urile ei inflamate cereau contrariul,
[opti:
TITLU 143

– Da... las`-m` s` plec.

Daniel \njur` printre din]i [i se ridic`, privind-o cu o expresie
vecin` cu ura. Apoi murmur`:
– M-am s`turat s` tot a[tept.
{i o cuprinse pe Lani \n bra]e, acoperindu-i gura cu a lui,
dureros de posesiv.
|n cele câteva secunde petrecute \n afara \mbr`]i[`rii lui, Lani \[i
venise \n fire. Cum putuse coopera la propria ei seduc]ie, aproape
d`ruindu-se unui b`rbat care n-o iubea? N-avea s` \ng`duie s` se
mai \ntâmple. |i \mpinse umerii [i \ncerc` s`-[i elibereze gura, dar
Daniel \i rezista la fel de u[or ca un arm`sar alungând cu coada o
musc`. Un moment mai târziu, fu imobilizat` sub el, neputincioas`,
cu gura \ndurerat` de brutalitatea s`rutului. Iar de ast` dat`, când
\ncet` s` se mai zbat` [i r`mase inert`, p`ru doar s`-l \nfurie [i mai
mult. Mâna lui cobor\ la catarama centurii, iar spaima o f`cu pe Lani
s` opun` o rezisten]` \nnebunit`.
Apoi auzi un sunet ascu]it \n urechi [i-[i spuse c` probabil avea
halucina]ii, din cauza isteriei.
144 AUTOR

Capitolul 10

Sunetul continu` câteva secunde, sâcâind insistent mintea

buim`cit` a lui Lani pân` când \[i d`du seama c` era telefonul. |l
distrase [i pe Daniel, care \ncremeni doar atât cât s`-i lase timp s`-
[i elibereze o mân` [i s` \nha]e telefonul. Nu putu scoate nici o
vorb`, doar un gâfâit sufocat, chinuit.
– Daniel? Ce se-ntâmpl` acolo?
Era glasul lui Robert Bradley [i, \n timp ce Lani \ncerca s`
g`seasc` un r`spuns, Daniel \i smulse receptorul din mân` [i
morm`i repezit:
– Da?
T`cu o clip`, apoi \ntreb` furios:
– Ce mai vrei [i tu?
Urm` o nou` pauz`, \n timpul c`reia v`zu chipul furios al lui
Daniel devenind alb, [ocat.
– Ce-a f`cut? \l \ntreb` el pe Rob, cu un glas la fel de uluit ca
expresia fe]ei.
Da data asta, pauza fu mult mai lung`. Daniel st`tea cu capul
TITLU 145

rezemat \n palm`, murmurând câte o interjec]ie din timp \n timp.

Când \n sfâr[it vorbi, glasul \i era frânt de durere.
– |mi pare r`u, Rob. Dac` nu m-ai fi sunat... cu Lani, pur [i sim-
plu \mi pierd min]ile...
Rob \l \ntrerupse cu un comentariu menit s` risipeasc` tensi-
unea, c`ci Daniel zâmbi.
– Asta [i am de gând. Fiindc` [tii ce-o s` se \ntâmple dac` n-o
fac.
T`cu un moment, pe gânduri, apoi continu`:
– De luni \ntr-o s`pt`mân`. Vreau s`-mi fii cavaler de onoare,
Rob.
Lani sim]i c`-i fugea sângele din obraji. Cavaler de onoare? Cu
cine pl`nuia s` se \nsoare? Cu Michi, ca s-o foloseasc` drept para-
van \n acea situa]ie imposibil`? Sau cu ea \ns`[i, din remu[care [i,
poate, atrac]ie fizic`?
Daniel \nchise telefonul [i o privi solemn pe Lani, care ascultase
atât de atent` conversa]ia, \ncât uitase c` avea halatul descheiat.
|nchizându-i-l la loc, Daniel i-l leg` strâns cu cordonul.
– Era s` te \neci, dup` care era s` fii violat`. Ce mai sear`...!
|n tonul lui se sim]ea mustrarea de sine.
– |mi pare r`u, iubito. Când te-am g`sit cu Rob, ceva a... cedat
\n mine. Iar când mi-ai spus s` m` opresc, n-am putut... [i eram
furios c` tu te puteai opri.
Cl`tin` din cap, dezgustat de el \nsu[i.
– Situa]ia asta nu mai poate continua. Ne c`s`torim lunea
viitoare, iar dac` n-ar trebui s` plec mâine la New York, am face-o
chiar mai devreme.
Lani cl`tin` din cap, cople[it` de durere, c`ci trebuia s` refuze
tocmai lucrul pe care-l dorea din toat` inima.
– Sunt de acord... nu mai putem locui \n aceea[i cas`... dar n-o
146 AUTOR

s` ne c`s`torim. Atrac]ia... atrac]ia asta fizic` dintre noi nu e de-

ajuns. E nevoie [i de iubire.
– O s` vin` [i iubirea, r`spunse r`gu[it Daniel. Ai \ncredere-n
mine, Lani.
|i d`duse o ocazie clar` s`-i spun` c` o iubea, dar el n-o f`cuse.
O durea atât de tare \ncât, o clip`, Lani sim]i un r`u fizic, dup` care
o cuprinse o amor]eal` binecuvântat`. Cl`tin` iar din cap.
– Nu, spuse ea ferm, uimit` de propriul ei calm. Nu folose[te la
nimic.
De ast` dat` \ns`, obiec]ia ei nu f`cu decât s`-l \nfurie pe Daniel.
– Termin`, Lani! De ani de zile m` tot contrazici. Când ai s`
recuno[ti c` [tiu ce e mai bine pentru tine?
– Ce arogan]`...!
Exclama]ia ei nervoas` fu retezat` când Daniel o trase \n bra]e [i
se aplec` s-o s`rute. Gura lui era blând` [i persuasiv`, iar Lani nu
mai avea nici o putere s` se apere. Un spasm arz`tor de dorin]` \i
str`b`tu tot trupul [i, cu un geam`t, \ncepu s`-i r`spund`. Dup`
câteva momente de explor`ri tandre, Daniel se retrase, spunând
amuzat:
– A[a am de gând s` m` ocup de refuzul t`u. Ai de ales,
prin]eso. Sau accep]i s` te m`ri]i cu mine lunea viitoare, sau te iau
f`r` cununie. Chiar acum.
Lani deveni ]eap`n`, c`utând cu febrilitate un mod de a-l face s`
asculte de glasul ra]iunii.
– {i... [i ce s-a \ntâmplat cu promisiunea ta... c` voi fi fecioar` \n
noaptea nun]ii?
– Vei fi, dar mai \ntâi trebuie s` accep]i nunta. Când o facem,
Lani? Acum, sau lunea viitoare?
Dintr-o dat`, Lani \[i d`du seama c` pân` \n lunea urm`toare
putea s` se \ntoarc` \n California, ca s` scape de toat` acea situa]ie
TITLU 147

nou` [i chinuitoare.
– |n regul`, atunci, spuse ea supus`. Lunea viitoare.
Daniel \i zâmbi.
– Presim]eam eu c` a[a aveai s` r`spunzi.
Lani \l l`s` s-o ia de mân` [i s-o conduc` \n biroul lui, unde
Daniel deschise un seif din perete, scoase câteva casete de bijuterii
[i alese un inel antic superb, cu diamante [i rubine.
– |ntotdeauna am... vreau s` zic, a[ vrea s`-l por]i ca inel de
logodn`. A fost al bunicii mele, apoi al mamei. {tiu ce p`rere ai
despre familia mea, dar m-a[ bucura foarte mult dac` l-ai accepta,
prin]eso.
Lani \l l`s` s`-i pun` inelul pe deget, adânc mi[cat` c`-i d`ruia
un obiect de o asemenea valoare sentimental`.
– E pu]in cam mare, dar mâine diminea]` o s`-l ducem la biju-
tier, continu` el. Avionul meu decoleaz` la amiaz`. Vom avea doar
atâta timp cât s` ne scoatem certificatul prenup]ial [i s` alegem
verighetele. Am s-o sun pe m`tu[a Marilyn, ca s-o rog s` te ajute cu
preg`tirile. A[ dori s` ne c`s`torim aici, cu pastorul meu, dac` n-ai
nimic \mpotriv`.
Lani d`du din cap, admirându-i \n sinea ei eficien]a, mai ales c`
nici nu se gândise la c`s`torie pân` cu câteva minute \n urm`. Apoi,
Daniel o lu` \n bra]e [i o duse pe culoar pân` \n dormitorul ei,
unde o vâr\ \n pat.
– Noapte bun`, prin]eso, zâmbi el. {i vise pl`cute.

***

Visele ei fur` oricum, numai pl`cute nu. Z`cu treaz` ore \ntre-
gi, neputându-se hot`r\ dac` s` mearg` \nainte sau nu, [i pân` la
urm` o fur` un somn agitat [i tulbure. Pân` diminea]a, se hot`r\.
148 AUTOR

Avea s`-i fac` jocul pân` pleca la New York, apoi urma s` se
preg`teasc` pentru plecarea din Hawaii. {tia c` dac` r`mânea pe
insul` Daniel ar fi g`sit-o, iar a doua oar` nu i-ar mai fi dat de ales.
Cât despre durerea de a-l p`r`si pe Brian, Lani \ncerca s` [i-o
alunge din minte. Trebuia s` fac` ce era cel mai bine pentru b`iat
[i, l`sând la o parte considerentele legale, Daniel avea s`-i d`ruiasc`
o familie, iubire [i fericire, precum [i mari avantaje materiale, cât`
vreme ea nu i-ar fi putut oferi decât ani de eforturi [i de chin.
Diminea]a, Daniel intr` \n camer` cu un zâmbet pozna[ pe fa]`.
– Pentru o fat` proasp`t logodit`, nu pari prea vesel`.
Lani morm`i ceva despre noaptea nedormit`.
– Din cauza emo]iei, cred, ad`ug` ea cu voce slab`.
Brian primi vestea logodnei cu non[alan]a tipic` a copiilor,
comentând pe un ton plictisit.
– M` a[teptam eu s` v` c`s`tori]i. Tot mereu vrea s` te strâng`-
n bra]e.
Cum, necum, Lani reu[i s` reziste pân` la prânz f`r` s` izbuc-
neasc` \n lacrimi. Rela]iile lui Daniel f`ceau ca formalit`]ile, ca anal-
izele sangvine [i ob]inerea certificatului prenup]ial, s` mearg`
strun`. |i ceru s` aleag` el verighetele, dou` inele simple de aur
care-o \ncântar` – [i-i sfâ[iar` inima, [tiind c` pe-a ei n-avea s-o
poarte niciodat`.
– Iar acum, s` mergem s-o anun]`m pe Michi, spuse Daniel, \n
timp ce ie[eau din magazinul de bijuterii al Hotelului Maunalua
Bay.
Frumoasa manager` era ultima persoan` din lume pe care Lani
dorea s-o vad`. Cum [i-ar mai fi putut p`stra calmul, [i a[a destul
de [ubred, \n compania femeii pe care Daniel o iubea cu adev`rat?
Când Daniel \i d`du lui Michi vestea, privirea lui era atât de
tandr` [i iubitoare, \ncât lui Lani \i veni s` fug` din \nc`pere.
TITLU 149

Reac]ia femeii nu f`cea decât s` confirme ceea ce b`nuise \nc`

dinainte. Daniel acceptase faptul c` Michi mai ]inea doliu dup`
so]ul ei [i nu-i putea \mp`rt`[i sentimentele; altfel, \n veci nu s-ar fi
c`s`torit cu Lani.
C`ci \ncântarea lui Michi nu putea fi altfel decât sincer`.
– Era [i timpul! M` bucur c` \n sfâr[it vei fi [i tu fericit, Daniel.
– Nu \nainte de lunea viitoare, r`spunse el ab`tut. Va fi cea mai
lung` s`pt`mân` din via]a mea.
Le s`rut` pe amândou` \n semn de r`mas-bun [i ie[i din birou,
s` prind` avionul.
– Stai jos [i hai s` bem o cafea, o invit` Michi pe Lani,
cuprinzând-o de talie. Sau, dac` stau s` m` gândesc mai bine, a[
suna la room service, ca s` comand dou` Bloody Mary. Pari s` ai
nevoie.
O conduse pe Lani la canapea [i o ajut` s` se a[eze.
– {i acum, spune-mi ce te chinuie[te, draga mea. Cu siguran]`,
faptul c` te m`ri]i cu un om care e absolut nebun dup` tine nu jus-
tific` lacrimile astea.
Lani o privi cu ochi mari.
– Dar nu e nebun dup` mine, spuse ea cu voce gâtuit`. Daniel
nu m` iube[te. Chiar i-am spus c` e nevoie [i de iubire, c` atrac]ia
fizic` nu ajunge, [i a spus... a spus s` am \ncredere-n el... C` o s`
vin`...
– Evident, presupunea c` vorbeai despre propriile tale senti-
mente, nu despre ale lui, replic` Michi. Daniel te iube[te de ani de
zile.
F`cu o pauz`, \ngândurat`.
– Dar dac` nu ]i-a spus asta, cum de-a ajuns s` te cear` \n
c`s`torie?
O ascult` cu r`bdare, iar când Lani termin`, nu f`cu decât s` cla-
150 AUTOR

tine din cap.

– Sunte]i \nc`p`]âna]i ca ni[te catâri, amândoi. |l cunosc pe
Daniel. E prea nesigur de sine ca s`-]i spun` c` te iube[te, dac` nu-
i spui tu mai \ntâi. {i \l iube[ti, nu-i a[a?
Lani o privi uimit`. Daniel Prescott Reid? Nesigur de sine? Era
imposibil. Cumva, Michi \[i f`cuse o impresie complet gre[it`
despre el.
– Da, \l iubesc, recunoscu ea, dar... dar el te iube[te pe tine. Am
v`zut... \n felul cum te prive[te...
– Ce lucruri ridicole spui! Pentru numele lui Dumnezeu, Lani,
so]ul meu [i cu mine am fost doi dintre cei mai apropia]i prieteni
ai lui Daniel. Ne-am sim]it onora]i c` ne-a \ncredin]at sentimentele
lui pentru tine. Sigur c` mi-a fost un prieten foarte drag [i bun, de
când a murit Keith, [i ]inem mult unul la altul, dar numai ca pri-
eteni.
F`cu o pauz`, apoi zâmbi, \n stilul ei tachin`tor.
– De fapt, Daniel ar vrea s` m` combine cu cineva. Recunosc c`
\ncep s` m` gândesc la rela]ii noi, [i de vreme ce Daniel tot laud`
calit`]ile lui Rob Bradley, s-ar putea s` m` hot`r`sc s` descop`r cât
adev`r e \n toat` propaganda asta.
– Cred c-am s` beau cafeaua aia, murmur` Lani.
|i era imposibil s` cread` ceea ce auzea.
– Nu mi-ai spus niciodat` nimic, \i reaminti ea lui Michi. Nici
m`car o dat` nu mi-ai dat vreun semn c` ai fi crezut c` Daniel ]inea
la mine.
– Cum s` nu, de[i mi-a interzis categoric s` suflu o vorb`. |n
prima zi când ne-am \ntâlnit, ]i-am spus c`-i era greu s`-[i p`streze
calmul când era vorba de tine.
Turn` cafea \n dou` ce[ti [i reveni la canapea.
– Am insistat s`-]i dau de \n]eles cât de distrat era \n ultima
TITLU 151

vreme, [i abia s`pt`mâna trecut`, dup` ce Elizabeth ]i-a d`ruit atât

de m`rinimos doza de otrav`, ]i-am spus c` un lucru \ntâmplat
acum [apte ani l-a f`cut s` \ntrerup` rela]ia cu ea. Trebuia s`-]i dau
\n cap, ca s` pricepi mesajul?
Lani sim]i c` se \nro[ea ca focul [i sorbi din cafea, ca s`-[i
ascund` jena.
– {tiai despre aia? \ntreb` ea cu voce slab`.
– Sigur c` da. }i-am spus doar, Keith, Daniel [i cu mine am fost
foarte apropia]i. A fost atât de zguduit de reac]ia pe care o avusese
fa]` de tine, \ncât a \ncetat leg`tura cu Elizabeth. Desigur, asta s-a
\ntâmplat \nainte s`-l fi cunoscut – noi ne-am angajat la Prescott &
Thomas cam \n perioada când a murit mama ta. A trecut aproape
un an pân` s` ne spun` ceva despre tine, iar \ntre timp se \ndr`gos-
tise de-a binelea. Te g`sea minunat`, cum aveai grij` de Brian [i de
Jonathan, [i mai matur`, la [aisprezece ani, decât majoritatea
fetelor cu care se \ntâlnea el aici. Totu[i, \i f`ceai ni[te probleme
\ngrozitoare, [i n-avea de gând s` se lase c`lcat \n picioare.
Zâmbi cu expresia ei glumea]`, pe care Lani o g`sea absolut fer-
mec`toare.
– Tare mi-ar mai fi pl`cut s` v`d [i eu unele dintre discu]iile
alea! Crede-m`, dac` ar fi fost dup` el, ai fi ajuns mireas` \nc` de la
optsprezece ani, adus` la ordine [i subjugat` pentru totdeauna!
– Nu \n]eleg, spuse Lani, \ncepând \n sfâr[it s` cread` c` era
posibil ca Daniel s` ]in` totu[i la ea.
– Jonathan nici n-a vrut s` aud`. Considera c` erai prea tân`r`,
c` dac`-i permitea lui Daniel s` se \nsoare cu tine, ai fi r`mas toat`
via]a la discre]ia lui. A insistat c` aveai nevoie de mai mult timp ca
s` te maturizezi, s` devii independent`. Keith [i cu mine am fost de
aceea[i p`rere. Daniel era absorbit de cariera lui [i i-am atras aten]ia
c` ar fi putut folosi urm`torii patru ani mult mai profitabil concen-
152 AUTOR

trându-se asupra afacerilor [i a[teptându-te s` termini colegiul.

|ntre timp, lui Lani \ncepuse s`-i mai revin` buna dispozi]ie – [i,
o dat` cu ea, o und` de pic` la adresa lui Daniel.
– {i sentimentele mele? Nu era cam arogant, s` presupun` c`
m` va g`si coapt`, numai bun` de cules?
Michi se mul]umi s` râd`.
– Jonathan i-a promis c`, dup` ce-]i termini studiile, te va
convinge s` te mu]i iar \n Hawaii. Daniel [tia c` te sim]eai atras`
fizic de el [i a tras concluzia c`, dac` se purta cu tine cu blânde]ea,
r`bdarea [i considera]ia cuvenit`, ]i-ar fi câ[tigat [i dragostea.
– Blânde]e, r`bdare [i considera]ie? Era ca un t`v`lug, trecea
peste toate obiec]iile mele! protest` Lani, apoi ad`ug` \ngândurat`:
desigur, [i eu eram total imposibil`. Nu voiam s` recunosc ceea ce
sim]eam, [i mi-era team`...
Cobor\ ochii, jenat`.
– ...de felul neru[inat \n care-l doream.
– {i el a avut acelea[i sentimente pentru tine, ani de zile, o
tachin` Michi. Dar, când a murit Jonathan, totul s-a schimbat.
Termenii testamentului s`u au fost poli]a de asigurare a lui Daniel
– [tia c` nu l-ai fi p`r`sit niciodat` pe Brian. Totu[i, te \mpotriveai
tuturor ini]iativelor lui, [i era atât de frustrat \ncât uneori \l \nvingea
enervarea [i exploda pur [i simplu. |n caz c` n-ai observat, Lani,
Daniel e un om foarte emotiv.
|[i permise un oftat ironic.
– Dac` mai trebuie s` iau doar un prânz sau o cin` cu el,
ascultându-l cum \mi poveste[te c`-l sco]i din min]i, s-ar putea s`-
mi pierd eu min]ile. Am de administrat un hotel aici. Apropo de
care, \n dup`-amiaza asta vin un prin] [i o prin]es` din Europa, iar
s`pt`mâna viitoare, un [tab de pe continent. Crezi c` Daniel s-ar
sup`ra dac` a]i amâna luna de miere?
TITLU 153

– Nu cred c` i-ar pl`cea, replic` Lani ro[ind, [i cred c` nici eu n-

a[ vrea.
Apoi o lu` pe Michi de mân` [i-i spuse:
– Nici nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. Ai f`cut atât de mult pentru
noi, amândoi! A[ fi onorat` dac` ai fi doamna mea de onoare.
– Orice, numai s` v` v`d c`s`tori]i! r`spunse Michi, cu o lucire
\n ochi.

***

Vineri spre prânz, Lani \i conduse pe prin] [i prin]es` la aero-

port, dup` care oft` adânc, u[urat`. |n sfâr[it, avea câteva ore
libere, [i se hot`r\ s` se relaxeze la piscina hotelului. Trecu mult
timp pân` reu[i s` se destind`, dar \n cele din urm` a]ipi \ntr-un
[ezlong.
O trezi senza]ia c` se uita cineva la ea. Deschise ochii – [i d`du
cu privirea de ultima persoan` din lume pe care ar fi vrut s-o vad`.
– Ei, ei. M` mir c` te g`sesc aici, remarc` Elizabeth Thomas, pe
un ton care d`dea de \n]eles c` \ntâlnirea nu era deloc
\ntâmpl`toare. Trebuie s` te felicit, scumpo. Pentru o mic` nimeni
de pe continent, e clar c-ai ag`]at un pe[te cât toate zilele.
– Nu l-am ag`]at, Elizabeth, r`spunse Lani rece. |ntâmpl`tor, m`
iube[te.
|i t`cere, \[i spuse c` snoaba domni[oar` Thomas mo[tenea tot
ce aveau mai r`u membrii familiei ei.
– Serios? M` \ndoiesc. Toat` lumea vorbe[te cum te-a scos
aproape goal` din casa lui Rob Bradley. {i \n halatul lui Rob, nici
mai mult, nici mai pu]in! Nu e nevoie de prea mult` imagina]ie
pentru a ghici ce s-a \ntâmplat pe urm` – nu-i a[a, scumpo?
F`cu o pauz`, apoi continu` pe un ton mali]ios:
154 AUTOR

– Ce abil` ai fost, s`-l prinzi a[a \n plas`. Era firesc ca Daniel s`

procedeze onorabil [i s` te cear` \n c`s`torie. Niciodat` n-a supor-
tat bârfele.
Lani fu [ocat` c` atâta lume aflase despre incident, dar \[i spuse
c` Elizabeth \l interpreta \n felul ei propriu.
– Era s` m` \nec, replic` ea. Cât despre onoare, dac` `sta a fost
motivul lui Daniel, atunci s-ar fi \nsurat cu tine acum [apte ani, nu?
Elizabeth se r`suci pe c`lcâie [i plec`, umblând cu nasul pe sus.
De[i Lani era mândr` de felul cum o pusese la punct, tirada veni-
noas` a lui Elizabeth \i d`dea de gândit. Nu avea decât asigur`rile
lui Michi c` Daniel o iubea. |i a[tepta nervoas` \ntoarcerea,
duminic`, jurând ca imediat ce r`mâneau singuri s`-i spun` c`-l
iubea [i c` spera s` aud` [i din partea lui aceea[i declara]ie. Numai
atunci urma s` aib` \ncredere \n c`snicia lor.
Dar Daniel nu se \ntoarse duminic`. D`du telefon ca s` spun`
c` era nevoit s` fac` o escal` \n California, dar avea s` ajung` acas`
luni, cu destul timp \naintea orei dou`, când era programat` cere-
monia. Glasul \i era tandru, [i \ncheie cu cuvintele dr`g`stoase:
– Mi-e dor de tine, prin]eso.
Dar nu-i f`cu nici o declara]ie de dragoste, iar Lani se ab]inu [i
ea. Voia s` i-o spun` \n fa]`.
|n zorii zilei urm`toare, sosi un al doilea telefon.
– Avionul are probleme la motor, Lani, dar \ncearc` s`-l repare.
S-ar putea s` aduc` altul. Vin cât pot de repede, cu alt avion, dac`
altfel nu se poate.
De data asta, tonul lui era repezit [i furios, iar Lani se sim]i
datoare s`-l consoleze, amintindu-i totodat`, mai \n glum`, mai \n
serios, c` nu puteau \ncepe f`r` el, a[a c` trebuia s`-l a[tepte
oricum.
So]ii Prescott sosir` la ora unu, urma]i imediat de Michi [i
TITLU 155

Robert Bradley. Lani le spuse ce se \ntâmplase, iar Richard sun`

imediat la aeroport. Avionul decolase cu o or` \ntârziere, apoi
ap`ruser` iar probleme la motor [i se \ntorsese la Los Angeles.
Acum urma s` soseasc` peste o ou` [i patruzeci de minute. Tommy
se duse la aeroport cu costumul de mire al lui Daniel, ca s` se poat`
schimba \n timp ce a[teptau bagajele.
Ma[ina ap`ru pe alee la ora dou` [i jum`tate, iar peste câteva
momente Lani auzi acordurile pianului – semnalul c` \ncepea cer-
emonia.
– E totul \n regul`, \i spuse Michi. Dup` ce se termin`, ai s` te
sim]i mai bine.
Richard Prescott o a[tepta la baza sc`rii. O lu` de bra] [i o con-
duse spre cel`lalt cap`t al livingului, unde a[teptau Daniel, Robert
Bradley [i pastorul. Lani era ame]it` de foame, emo]ie [i team`, a[a
c` parcurse ceremonia ca prin cea]`. Cumva, reu[i s` dea r`spun-
surile potrivite, \n timp ce bra]ul lui Daniel o sprijinea de talie.
Dup` aceea, so]ul ei o s`rut` u[or pe gur`. Michi avusese dreptate
– se sim]ea pu]in mai bine, c`ci zâmbetul lui fusese atât de tandru.
Dup` prânz, Daniel o trase deoparte [i-i spuse s` se duc` sus [i
s` se schimbe. Aveau de prins un avion care s`-i duc` la Kona, pe
Big Island. Ajunser` la hotel aproape de ora [apte seara, contin-
uând conversa]ia din avion, despre c`l`toria de afaceri a lui Daniel
la New York [i s`pt`mâna petrecut` de Lani acas`. Era o discu]ie
straniu de impersonal` pentru un cuplu proasp`t c`s`torit. Se
cuno[teau de paisprezece ani, \[i spuse \n panic` Lani, [i totu[i se
purtau ca doi str`ini. Abia a[tepta s` ias` din sala de mese [i s`
r`mân` singur` cu el.
Dup` cin`, Daniel o \ntreb` dac` voia s` danseze.
– Unul dintre hotelurile din apropiere are o forma]ie bun`,
ad`ug` el.
156 AUTOR

Nervii \ntin[i la limit` ai lui Lani cedar`.

– N-am putea s` ne ducem sus [i s` termin`m odat`? izbucni ea,
nefericit`.
Ochii lui Daniel devenir` reci [i t`io[i ca o]elul, iar buzele i se
strânser`.
– N-am vrut s`...
– E-n regul`, o \ntrerupse el. |n]eleg ce sim]i.
Când ajunser` \n apartamentul cu dou` camere, Daniel
deschise u[a salonului [i se preg`ti s` intre.
– Cheam`-m` când e[ti gata. Eu am s` m` schimb aici.
{i aproape c` trânti u[a \n urma lui.
„R`u le mai \ncurci pe toate!“ \[i spuse Lani, nefericit`.
Se duse \ncet la valiz` [i o deschise, iar sprâncenele i se \n`l]ar`
de uimire când v`zu cutia din`untru. O deschise; o c`ma[` de
noapte alb` [i sub]ire st`tea cuib`rit` \n hârtia de m`tase, având
pus deasupra un colier cu diamante [i rubine. Pe cartona[ul
al`turat scria: „Scumpei mele so]ii, Lani.“
Se demachie, \[i lu` pe ea c`ma[a de noapte, stinse luminile [i
desf`cu a[ternutul. Apoi deschise u[a [i intr` \n salon.
Daniel st`tea lâng` u[a glisant` a balconului, \ntr-un halat
flau[at scurt, privind soarele care asfin]ea peste ocean. Nu se
\ntoarse pân` când Lani \i spuse \ncet:
– |]i mul]umesc pentru cadouri, Daniel. Sunt minunate.
Abia atunci o privi, iar r`ceala din ochii lui fu \nlocuit` de o
expresie pasional` [i posesiv`, \n timp ce-i studia trupul.
– Hele mai, spuse el r`gu[it. Vino aici.
Lani se supuse, adorând faptul c` i se adresase \n hawaiian`. Era
minunat de romantic. Daniel \i puse mâinile pe umeri, murmurân-
du-i la ureche:
– E un loc foarte frumos, nu-i a[a?
TITLU 157

Nu schi]a nici un gest de a \ncepe s` fac` dragoste cu ea, iar Lani

\ncerc` s`-[i ascund` nervozitatea cu o glum`:
– Ce e, Daniel? Te temi s` nu-]i pierzi inocen]a?
O \ntoarse cu fa]a spre el, privind-o cu o privire blând` [i
intens` \n acela[i timp.
– Nu, r`spuse el \ncet. Mi-e team` s` ]i-o iau pe a ta. S` nu te
doar`...
F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:
– {i numai Dumnezeu [tie, dup` s`pt`mâna trecut`, câte motive
ai avea s` te temi. Voi fi cât pot de blând, dar pentru o femeie...
prima oar`... uneori e dureros. Oricât de atent ar fi b`rbatul.
Lani \l cuprinse cu bra]ele pe dup` gât. Dulcea lui m`rturisire \i
umezise ochii.
– O, Daniel, [opti ea. Aloha au ia oe.
„Te iubesc“ \nsemnau acele cuvinte, iar Daniel nu avu nevoie de
alt` \ncurajare. O lu` \n bra]e [i o duse spre pat. Lani avu un junghi
de dezam`gire când nu repet` [i el declara]ia, dar \n câteva minute
nu mai p`ru s` aib` importan]`. O excita cu o iscusin]` tandr`,
mângâindu-i trupul ca pe o comoar`, s`rutând-o cu o pasiune con-
trolat` [i atât de dulce \ncât ac]iunile lui \i dovedeau c` o iubea mai
mult decât orice cuvinte.
Apoi nu mai urmar` decât mi[c`rile sigure ale mâinilor [i trupu-
lui lui, care f`cur` ca pe amândoi s`-i str`bat`, \ntr-un final, fiorii
\mplinirii.

***

Epuizat` emo]ional, Lani \l privi pe Daniel cum trecea \n cealalt`

camer`, de unde se \ntoarse cu o scrumier` [i o ]igar` aprins`.
A[ezându-se pe pat, \i spuse pe un ton de conversa]ie:
158 AUTOR

– M-am l`sat de fumat cu ani \n urm`, dar tot \mi mai e poft` de
câte una, dup` ce fac dragoste.
O s`rut` u[or pe gur`.
– Presimt c` luna asta de miere va fi foarte nes`n`toas` pentru
pl`mânii mei.
Apoi strivi ]igara \n scrumier` [i o lu` pe Lani \n bra]e.
– Aproape [apte ani mi-am f`cut fantezii cu momentul `sta,
Lani. Am vrut s` fie... fantastic.
Lani \l privi, f`r` a [ti ce s` spun`. |ntr-un târziu, \l \ntreb`:
– {i a fost?
– Pentru mine, da. Fiindc`, dac` la o atrac]ie fizic` intens` mai
adaugi [i dragostea adev`rat`...
– Ce-ai spus? \l \ntrerupse ea, nevenindu-i s` cread` c` Daniel
era gata s`-i spun` \n sfâr[it ceea ce dorea atât de mult s` aud`.
– Am spus: „dac` mai adaugi [i dragostea adev`rat`...“
F`cu o pauz`, apoi \i zâmbi.
– Credeai c` nu ]i-am spus-o, hmm? Dar ]i-am spus-o \n sute de
feluri diferite, de-a lungul ultimilor [ase ani, \ncercând s` te ajut, s`
te cru] de orice suferin]`, chiar [i prin gelozia mea. |ns` tu refuzai
s` \n]elegi.
Glasul \i deveni mai sc`zut, mai tandru.
– Dac` ai fi avut mai mult` experien]`, ai fi [tiut c` un b`rbat se
poart` a[a numai cu o femeie pe care o iube[te.
Se juca \ncet cu o [uvi]` din p`rul ei, apoi \i mângâie trupul, de
la um`r pân` la [old.
– Vreau s` fac din nou dragoste cu tine, murmur` el, cu buzele
pe gâtul ei.
Lani d`du s` se \ntoarc` spre el, apoi se r`zgândi.
– Nu, declar` ea ferm. Nu acum.
– Cum adic`, nu?
TITLU 159

– Adic` „NU“.
D`du s` se ridice, dar numai pentru a se sim]i tras` \napoi.
Dup` o scurt` lupt`, se pomeni imobilizat` de trupul lui, cu bra]ele
\ntinse deasupra capului.
– Vei pl`ti pentru aceast` mic` rebeliune, doamn` Reid, o
amenin]` Daniel.
Când Lani nu r`spunse, se aplec` [i o s`rut`, explorându-i
p`tima[ gura. Iar când se retrase [i-i v`zu dorin]a din ochi, expresia
\i deveni mai \ng`duitoare.
– Te doresc, [i o s` te am. |n]elegi asta, prin]eso?
– Da, Daniel, r`spunse docil` Lani.
– Ai s` te \mpotrive[ti?
– Nu, Daniel.
T`cu o clip`, apoi ad`ug`, \mbufnat`:
– Dar nici n-am s` m` rog de tine. Niciodat`.
– Asta vrea s` fie o provocare, doamn` Reid? \ntreb` el
t`r`g`nat.
– Da, Daniel, zâmbi Lani.
Apoi \l l`s` s`-i dovedeasc` faptul c` era o mincinoas`.

– Sfâr[it –