?i iata vine seara, iubita de-uciga?

,
Ca un complice vine: precum un uria?
Alcov se-nchide cerul dupa perdele brune.
Iar omu-acum devine, iabra?, salbaticiune.

O seara, bl�nda seara, dorita de acel

Ce poate spune fara sa minta: azi cu zel
Am ostenit din bra?e; acum sunt mai senini
To?i cei al caror spirit e devorat de chin,
Savatul ce se simte cu capu-ngreunat
?i lucratorul dornic sa se a?tearna-n pat.
?i totu?i, prin vazhuhuri, mul?imi de demoni ageri
�ncep ca sa se scoale, ca oamenii de-afaceri.
?i bat pe la obloane, �n zbor, din c�nd �n c�nd.
Printre lumini batute cu furie de v�nt,
Pe strada Desfr�narea lampa?ul ?i-l aprinde,
Ca un viespar de patimi ?i pofte forfotinde,
Croindu-?i pretutindeni poteca ei obscura,
�ntocmai ca du?manul ce-ncearca-o lovitura,
?i-n m�zga, prin noroaie, ca viermii se t�ra?te,
Iar omului i-ascunde ce hrana o nutre?te.
Auzi pe ici pe acolo sufl�nd bucatarii,
Orchestre-ncep sa c�nte ?i teatre-a forfoti.
La masa verde jocul le da acum delicii
La ho?i ?i curvi?tine, care �i sunt complicii,
�n vreme ce talharii cu inima de cremeni
Se pregatesc de lucru, ?i d�n?ii de asemeni,
Merg�nd sa sparga-o u?a sau un safeu, �n taina,
Spre-a-i cumpara gagicii, pe bani prada?i, o haina.

Patrunde-te. o suflet, de ceasu-acesta grav

?i nu pleca urechea la sunetu-i bolnav.
Betegii-?i simt durerea acum cresc�nd deodata,
Iar noaptea, sumbra noapte, �i ia de beregata,
Duc�ndu-i ca sa doarma �n vreun morm�nt comun.
Suspinul lor ticse?te spitalele acum
?i prea pu?ini dintr-�n?ii vor mai sorbi vreodata
Un bol caldu? de supa cu-o fiin?a adorata,

Iar cei mai mul?i aproape ca nici n-au vie?uit

?i nu cunosc caldura unui camin tihnit.