Sunteți pe pagina 1din 4

Miron Radu Paraschivescu - Romanta

De cate ori pe inserat In targul mic te-am asteptat, Cand tremurand ca n-o sa vii Umblam pe strazile pustii?... Se insera si-n cate-o poarta Pica domol o floare moarta Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcam. Prin case albe, cu zorele, Clipea o lampa sub perdele Si rasuna un vechi pian Prin valul serii, sub castan. O ceata cobora usor, Simteam in suflet un fior, Iar lampagiu-n cap de uliti Prindea o stea in varf de suliti Si se pierdea cu pasul rar Prin pacla serii, pe trotuar, Cand eu pandeam ca si-alte dati Pe-acelasi drum sa te arati. Treceam, pe ganduri, fara zor, Plangea un greier prin mohor, Si peste pomi domol cadea A noptii tainica perdea. Cand te iveai intr-un tarziu Prin targul ce dormea pustiu, Parea ca pomii toti sunt plini De flori, de cantec si lumini.

Miron Radu Paraschivescu - Ric

Bate-un vnt pe ulicioar peste inima amar, bate-un vnt prin ignie peste inima pustie, vnt uor de primvar cu parfum de domnioar. Treci vntule fr team c nu te mai bag-n seam nici-o pirand-mpudrat cu buzele de mucat! Poci, tu vntule, s treci, c focul lor n-o s-l seci i nici lacrmile lor dup Ric din Obor! l fceau toi zurbagiu, dar altul ca el nu tiu: l mai prima barbugiu, cuitar, caramangiu, ca un fante de spatiu. C nu era nici o fat de el neamurezat, nici nevast cu brbat s nu-l fi rvnit la pat. i-avea ochii de migdale de ctau la el cu jale, i-avea ghiersul cnttor de ctau la el cu dor, Ric - fante de Obor. Cnd trecea prin cartier, avea pasul de boier, legnat i nepripit unde se tia iubit. De se lsa cu btaie (c avea dumani o droaie!), atunci o fcea de oaie, c pn s scoi cuitul, el i i lua piuitul. N-avea pe lume preche: purta cercel la ureche i-avea degetu-nflorat c-o piatr de matostat. Noaptea, cnd venea matol,

zicea din gur, domol, ca un vnt care se duce n inim, s-o usuce, ca steaua tremurtoare de clipete-n bolta mare. Uite-l, sta era Ric: el de nimeni n-avea fric, de nimeni nu se ferea, ct este lumea de rea! i cum venea ntr-o sear senin, de primvar, un igan mai mrunel se tot da pe lng el: - "D, b Ric, o igare!" Cnd cta prin buzunare, parivul, cu mna scurt, i-a bgat cuitu-n burt. Ric s-a-ndoit niel da' l-a muclit pe miel de-a sunat i baba-n el. Vicreal mare-n strad, au dat toi buluc, grmad: sngele-i curgea iroi ca apa dintr-un butoi. Toat partea muiereasc a srit s-l oblojeasc, dar el nu vroia deloc; se inea doar de mijloc i i-a pus o barz-n cioc, a aprins-o i-a zmbit: - "Ce-o s mor dintr-un cuit?" Pn' vin i de la Salvare, mai poci s trag o igare!" Aa era Ric - tare. Se cruceau iganii toi, (mardeiai, giolari i hoi) i igncile-nlemnite se tnguiau pe optite. Aoleo, ce n-ar fi dat s-l vaz pe Ric lat; dar el, drept ca plimarul, i inea doar brcinarul

cu o mn, apsat i umbla n lung i-n lat Ric - fante-njunghiat. Ieea luna dintr-un nor roie ca un bujor i btea un vnt de sear subirel, pe ulicioar ca un plnset n suspine. Dar Salvarea nu mai vine... Ric s-a lsat pe vine i s-a-ntins pe ndelete rezimat de un prete. Craii toi, de bucurie, se fceau c l mbie: - "Spune b, tot te mai doare?" El tcea cu ochii-n zare. - "Vrei Ric, s joci barbutu?" Dar el tot fcea pe mutul. Una, cum ddea s-l frece, a ipat - c era rece! i cnd a sosit Salvarea din el mai ardea... igarea. Bate vnt, lacrim pic dup inima voinic! Plnge-l inim amar c s-a dus n primvar ca o ap d-a uoar i ca fumul de igar! Cnt-l ghiers i du-l departe pe Ric - fante de Moarte!