Afectiuni pulmonare nesupurative.

Clasificare Pneumotaxului

A. Spontan (fara efort): B. Dobandit

1.Primar: fara patologie identificabila (ruptura de blebs subpleural)
2.Secundar: boli buloase (inclusiv BPOC), fibroza chistica, sindrom
Marfan, pneumonie cu pneumocystis carinii in infectia cu HIV,
pneumonie cu abces pulmonar, granulom eozinofil, pneumoconioze,
astm bronsic, cancer bronhopulmonar, metastaze de osteosarcom,
limfangiomiomatoza, ruptura spontana de esofag, iradiere.
3.Neonatal
4.Catamenial
1. Barotrauma - ventilatie respiratorie asistata cu presiune
intermitent pozitiva la bolnavi protezati ventilator;
2. Iatrogen: toracenteza, infiltratii intercostale, traheostomie,
mediastino-scopie, biopsie transtoracicatransbronsica, laparoscopie,
implant pacemaker, cateter central, masaj cardiac extern;
3. Traumatic: inchis (blunt trauma); deschis (glont, arma alba);
4. Terapeutic: colapsoterapia tuberculozei;
5. Diagnostic: punctie-biopsie tumorala sub ghidaj CT

Substratul anatomic al pneumotoraxului sponta

este reprezentat de bulele de emfizem si de blebsuri(bule subpleurale), localizate distal de bronsiolele terminale.

Bulele de emfizem pot fi multiple si sunt grupate in trei mari categorii:

Tip I: bule de mici dimensiuni, bine delimitate (blebsuri subpleurale)
Tip II: bule de dimensiuni mai mari care comunica cu tesutul pulmonar subiacent, avand baza mai larga de implantare.
Tip III: bule gigante care comunica larg cu structurile pulmonare.

Patgenetic:
Presiune negativa intratoracicape intreg circuitul respirator favorizeaza miscarea aerului spre spatial pleural, iesirea fiind impedicata de
fenomenul de supapa.Pneumotoraxul progreseaza pina cind scade capacitatea pleurei de resorbtie

Pneumoatorax catamenian apare in timpul cicului menstrual la femei ( cauza endometrioza pleuraala)

Clinica
Diagnosticul clinic se bazeaza pe triada clasica Gaillard( daca plaminul este colabat mai mult 25%):
 Percutietimpanism
 Ascutatieabsenta murmurului vezicular
 Palpare absenta a vibratiilor vocale. ,( palapare emfizem subcutanat)

Alte simptome : durere +dispnee

Pacientii fara o boala pulmonara preexitenta: asimptimatici, iar gazelle sanguine sunt aroape normale
P. cu o boala pulmonara preexistenta+ rezerva ventilatorie limtata(spatial pleural obliterate):tahipnee, cianoza,hipoxie.
Pneumotoraxul bilateral are un tablou clinic dramatic, cu cianoza, insuficienta respiratorie acuta si insuficienta cardiaca acuta

Rx: Absenta structurilor pulmonare si vizualizarea unei linii-marginii plaminului

Daca e colabat compleopacitate atasata hilului
Se examineaza cimpurile  vedem vezicule sau bule (15%)
colabarea totala in hil a pulmonului; deplasarea mediastinului si a cordului si comprimarea pulmonului sanatos.

Pneumotorax traumatic.
-inchis - aerul provine dintr-o leziune pulmonara de mici dimensiuni .
se poate produce si in absenta fracturilor costale. Cresterea brusca a presiunii intratoracice cu ruperea de alveole, decelerarea rapida sau
fisurarea unei bule de emfizem poate duce la pneumotorax in absenta leziunilor costale.
 poate fi total, cand plamanul este colabat complet
 partial
 inchistat cu diferite localizari (apical, bazal, anterior, posterior) sau bilateral.

Pneumotoraxul hipertensiv= - sufocant (“cu supapa”), cand aerul patrunde in cavitatea pleurala in inspir dar nu mai poate iesi in expir; initial
colabeaza plamanul ipsilateral, iar ulterior deplaseaza mediastinul si comprima si celalalt plaman ducand rapid la insuficienta respiratorie si
scaderea intoarcerii venoase.
In prezenta pneumotoraxului sufocant pacientul este anxios, agitat, relateaza senzatie de sufocare si inspiratie dificila si putem observa
asimetria toracelui (hemitorace bombat cu spatii intercostale largite) , cu diminuarea miscarilor respiratorii pe partea leziunii, jugulare
turgescente (semn ce poate lipsi in prezenta hipovolemiei posthemoragice!), devierea traheei (apare tardiv), cianoza (necesita o anumita
cantitate de hemoglobina redusa astfel incat poate fi absenta in prezenta hemoragiei importante), deplasarea matitatii cardiace, coborarea
marginii superioare a ficatului (pneumotorax drept).

- deschis cand aerul patrunde in spatiul pleural printr-o plaga parietala(printr-un mecanism de “by-pass valve” (aerul circula in sens
bidirectional)); comunicarea directa cu exteriorul duce la acumularea rapida de aer intrapleural.
Gravitatea este cu atat mai mare cu cat diametrul solutiei de continuitate depaseste diametrul traheei.
Tulburari fiziopatologice grave:
• colabarea pulmonului subiacent,
• deplasarea mediastinala, • distorsiunea venelor cave si impiedicarea intoarcerii venoase.
Pneumotoraxul limitat apare in cazul unei cavitati pleurale simfizate, secundare unui proces inflamator. Poate fi asimptomatic sau se poate
prezen-ta sub forma unui emfizem subcutanat, emfizem mediastinal.

Pneumotoraxul interlobar apare ca o raritate clinica si consta in prezenta aerului intre foitele pleurale la nivelul scizurilor, fara exteriorizare
in marea cavitate pleurala.

Hemopneumotoraxul poate sa apara in urma ruperii unei bride vascularizate sau a rupturii unei bule de emfizem vascularizate.

Tomografia computerizata este o alta metoda de diagnostic a pneumotoraxului:

- poate sa puna in evidenta cauza declansatoare (blebs, bule de emfizem, tumori, etc.) sau prezenta unei boli pulmonare subiacente,
- permite aprecierea volumului de aer din cavitatea pleurala, precum si localizarea topografica in caz de pneumotorax partial,
-se utilizeaza si pentru aprecierea evolutiei pneumotoraxului.

Obiectivele tratamentului
• evacuarea aerului din cavitatea pleurala,
• reexpansionarea pulmonara,
• tratarea leziunii care a determinat aparitia pneumotoraxului si prevenirea recidivelo.

Tratamentul pneumotoraxului sufocant constituie o urgenta majora.

 Se practica toracenteza in spatiul 2 sau 3 intercostal pe linia medioclaviculara cu un ac gros de punctie sau daca conditiile permit se
practica pleurostomie de urgenta in spatiul 4-5 intercostal pe linia axilara medie (pana la 80% dinte pacienti prezinta si hemotorax
asociat si pleurostomia in sp 2-3 intercostal pe linie medioclaviculara nu este indicata in trauma).
Pneumotoraxul de mici dimensiuni ( 10-15% din totalul hemitoracelui respectiv) si pacientul fara acuze subiective importante
 se trateaza conservator: antialgice, toaleta respiratorie,
 monitorizare clinica si control radiologic la 6-8 si la 24 ore.

Daca pacientul necesita ventilatie mecanica, prezinta acuze subiective importante sau pneumotoraxul ocupa mai mult de 15% din
hemitoracele respectiv este necesara interventia chirurgicala( pleurostomie cu drenaj inchis sub nivel de lichid Beclaire sau aspirativ) .

In pneumotoraxul deschis
 se ocluzioneaza rapid cu pansament etans (clasic, se folosea un material textil imbibat in petrol sau benzina care va actiona ca o
valva permitand aerului sa iasa in expir dar sa nu mai intre in inspir) si ulterior pleurostomie (de obicei nu la nivelul defectului care
necesita debridare chrurgicala si sutura).
 Antibioterapia este obligatorie.

Antibioprofilaxia in celelalte tipuri de pneumotorax nu si-a dovedit eficacitatea. Unele studii recomada totusi administrarea unei doze (sau,
maxim 24 ore) de cefalosporina de generatia a II-a inaintea efectuarii pleurostomei.

Dupa practicarea pleurostomiei se efectueaza o radiografie pulmonara de control pentru verificarea amplasarii corecte si eficiente a tubului.
Daca se constata prezenta in continuare a aerului sau chiar cresterea in dimensiuni a pneumotoraxului se verifica etansitatea conexiunilor,
sau posibilitatea comunicarii ultimei gauri a tubului cu exteriorul, dar, de obicei cauza o reprezinta leziunile traheo-bronsice asociate.

Pleurostomia se suprima atunci cand nu se mai constata exteriorizarea aerului si radiografia de control arata un plaman expansionat la
perete. Daca se contata persistenta pneumotoraxului dupa un interval de 3-5 zile in prezenta unui drenaj pleural corect (exista riscul
infundarii tubului cu fibrina sau tubul este plasat intr-o fisura pulmonara) se indica toracoscop.

Tratamentul chirurgical propriu-zis se practica atunci cand: • excizia sau ligatura la baza a blebsurilor, asociata sau nu cu
pleurectomie apicala;
• exista pierderi aeriene persistente (peste 5-7 zile), • abraziune (ponsaj pleural) inclusiv a pleurei diafragmatice, cu
• pneumotoraxul recurent, exceptia pleurei mediastinale, cu sau fara agenti simfizanti
• lipsa reexpansiunii pulmonare, (tetraciclina sau talc), in scopul obtinerii simfizei pleurale pentru
• primul pneumotorax la piloti, scufundatori, prevenirea recidivelor;
• pneumotorax pe plaman unic, • rezectii atipice ale zonei pulmonare afectate;
• pneumotorax cronic, • pleurectomie totala pentru recidiva pneumotoraxului,
• pneumotorax bilateral, pneumotoraxul pe plaman unic, BPOC.
• boli chirurgicale pulmonare coexistente, • excizia leziunilor de endometrioza in cazurile rare de pneumotorax
• hemopneumotorax. catamenial;
• lobectomie (foarte rar). Interventiile chirurgicale pot fi practicate
fie clasic prin toracotomie (axilara, anterolaterala, posterolaterala)
sau sternotomie (pneumotorax bilateral), fie prin tehnici
miniinvazive (chirurgie toracoscopica sau chirurgie toracica
miniinvaziva).
Chirurgia miniinvaziva reprezinta o metoda de diagnostic etiologic
dar si de tratament . Prin aceasta metoda se pot vizualiza blebsurile
si bulele de emfizem cu localizare mai ales la nivelul apexului
pulmonar, acestea fiind cele mai frecvente cauze de pneumotorax .
 HEMOTORAXUL
 Reprezinta acumularea sangelui in spatiul pleural
 Sangele provine din parenchimul pulmonar, pachetul vascular intercostal, artera mamara interne (toracica interna), cord sau vasele
mari.
 Daca pleura parietala ramane intacta se formeaza un hematom extrapleur,cu oprirea hemoragiiei rapid
 Uneori ajunge la dimensiuni considerabile si chiar daca e asimptomatic diagnosticul lui confera explicatia anemie posthemoragice
 De asemenea se poate suprainfecta (pacientul devine febril) in cursul evolutiei .
 Pacientul acuza dureri la nivelul hemitoracelui respectiv, dispnee.
 Rx: in pozitie vertical vizualizarea (50-100ml) in decubit lateral(175-200ml)

La percutie gasim matitate si la ascultatie murmurul vezicular poate fi diminuat sau abolit. Hemotoraxul poate fi
mic (<500ml)
moderat (500-1500ml)-
masiv (>1500ml)
tratament
 Tratament: dimensiuni <300-supraveghere
 Dimensiuni> 300 pleurostomie cu posibilitataea de autotransfuzie+ antibioticoterapie(cefalosporine gen II-24h)
Se indica toracotomia( si resuscitare volemica agresiva) in urmatoarele situatii:
 - evacuarea a >1500ml pe tubul de pleurostomie
 - debit > 200ml/ora, 4 ore consecutiv la tineri si >150ml/ora, 3 ore consecutiv la bartani(peste 65ani) pe tubul de pleurostomie
 - TA sistolica<80 mmHg,sau o scadere cu 40 e la valorile obisnuite
CHILOTORAXUL POSTTRAUMATIC

 Consta in lezarea ductului toracic sau al unui afluent major al acestuia cu scurgerea limfei intrapleural.
 Iatrogen -80%, 20% traumatic
 este asociat cu fracturi ale coloanei vertebrale. Apare de obicei precoce, in primele 10 zile de la traumatism
 Limfa contine o cantitate crescuta de trigliceride, proteine, anticorpi si limfocite astfel incat daca pierderile depasesc 1500 ml apar
deficite nutritionale si imunologice importante
 se va produce pe partea stanga daca leziunea este deasupra vertebrei T6
 si in dreapta pentru situate la acest nivel.
 Diagnosticul de certitudine se pune in urma analizei lichidului (lactescent sau cafeniu daca este amestecat cu sange) extras la
toracenteza si care contine trigliceride > 110mg/ml.

 Se recurge la alimentatie parenterala, excluderea totala a trigliceridelor (stimuleaza secretia limfei) cu lant scurt sau lung din
alimentatia parenterala si administrarea doar a trigliceridelor cu lan mediu. Aceste masuri impreuna cu un drenaj pleural corect si
administrare de octreotid au rezultate favorabile la cca 50% dintre pacienti in 2-6 saptamani.
 Indicatie chirurgicala o au pacientii care prezinta un debit limfatic >1500ml timp de 5 zile consecutiv sau > 500ml timp de 2
saptamani.
 Preoperator pacientii vor primi o alimentatie bogata in grasimi ce va stimula producerea limfei si se va injecta 1,5ml albastru Evans
in vasele limfatice de pe fata dorsala a piciorului pentru evidentierea sediului leziunii. Se practica ligatura ductului toracic in amonte
si aval de leziune, se pot aplica local bureti de fibrina sau talc intrapleural. Implantarea capatului distal in vena azigos sau sutura
termino-terminala a ductului sunt rar posibile. Uneori tratamentul chirugical se soldeaza cu esec (din cauza friabilitatii ductului sau
prezentei leziunilor multiple, imposibil de evidentiat intraoperator) si necesita continuarea masurilor nutritionale postoperator sau
chiar reinterventie.
 Chistul hidatic pulmonar
Generalitati:
 Boala hidatica, produsa prin dezvoltarea cu caracter tumoral a larvei Taenia Echinococcus
 este o afectiune aparent benigna datorita evolutiei lente si multa vreme asimptomatice, dar grava prin complicatiile posibile,
 metodele de profilaxie igieno-dietetica pot contribui la scaderea numarului de imbolnaviri,
 singurul tratament eficace este cel chirurgical,
 pot exista forme asa-zis maligne inoperabile (ex: hidatidoza difuza bilaterala multiloculara),
 intrun numar semnificativ de cazuri diagnosticul poate fi dificil.

Notiuni de parazitologie
Agentul etiologic  Echinococcus Granulosus, clasa Cestodelor. cca. 3-5 mm lungime,
trebuie diferentiat de Echinococus Multilocularis+ echinococcosis vogeli care cauzeaza leziuni multiloculare.

Sunt descrise doua forme de parazitoza, si anume una salbatica (de padure) si una pastorala in care gazda sunt cainii, iar gazdele
intermediare sunt animalele erbivore (oi, capre).
Generalitati structura:
Peretele sau este format din: membrana externa (cuticula) compusa din chitina cu grosime de cca 1 mm si membrana germinativa (proligera)
derivate din parazit si o a treia membrana, cea mai externa, perichistul sau adventitia sau ectochist produsa de gazda. Perichistul rareori mai
gros de cativa milimetri este compus in intregime de celulele gazdei fiind rezultatul raspunsului inflamator al organismului. Functional acest
acest strat asigura protectia mecanica si nutritia parazitului. Membrana externa proprie a chistului este formata din lame concentrice de
chitina, este elastica, de culoare albicioasa, impermeabila pentru germeni si semipermeabila pentru diverse substante alergogene.
Membrana germinativa (endochistul) este stratul cel mai intern, fiind reprezentat de o membrana granulara, subtire, transparenta si care
genereaza prin inmugurire vezicule proligere (care la randul lor vor forma scolecsi), vezicule fiice si lichidul hidatic; nu este aderenta de
membrana cuticulara si are permeabilitate diferita de aceasta

Etapele marelui ciclu

in cazul viermelui ce paraziteaza intestinul cainelui ultima proglota se detaseaza de scolex eliberand ouale, eliminate la exterior prin fecale.
Ouale sunt ingerate de gazda intermediara. In tractul gastrointestinal al gazdei intermediare, inclusiv la om, sucurile gastrice dizolva cuticula
si pun in libertate embrionul hexacant. Dupa are loc atasarea embrionului cu ajutorul carligelor de peretele intestinal duodenal si jejunal,
patrunzand in venulele mezenterice, pana la nivelul venei porte. In procente de 50-60% se fixeaza la nivelul ficatului unde daca nu este
distrus de fagocite dezvolta un chist. La nivelul circulatiei portale, unii embrioni cu dimensiuni ce nu depasesc 0,3 mm pot trece de filtrul
hepatic si pe calea venelor suprahepatice si venei cave superioare, ajung la nivelul inimii drepte si apoi la nivelul capilarelor pulmonare.

Plamanii sunt al doilea loc al dezvoltarii parazitului (. Fixarea si dezvoltarea hidatidei este mai frecventa la nivelul plamanului drept si in lobii
inferiori. O alta cale posibila de intrare a parazitului in plaman este calea limfatica, cale contestata de unii autori. De asemeni poate ajunge
direct intro ramura a venei cave inferioare si apoi la nivel pulmonar ocolind filtrul hepatic.
Micul ciclu de evolutie poate fi explicat prin posibilitatea chistului de a se sparge, urmarea fiind dezvoltarea in tesuturile gazdei de noi chisti,
explicand aparitia echinococozei secundare.
Clinica
Chistul hidatic necomplica Chistul hidatic complicat
nu prezinta manifestari clinice specifice. a) fisura chistului (stadiul de preruptura) :
simptome subiective : - daca se face intro bronsie cu evacuarea lenta a continutului, poate
 durere toracica inconstanta , fiind prezenta mai ales in chisturile avea simptomatologie discreta: tuse productiva cu expectoratie
periferice si in cele voluminoase seromucoasa, hemoptizii.
 dispneea prezenta numai in cazul chisturilor voluminoase sau in
cele multiple uni si bilateral b) ruptura chistului si evacuarea sa reprezinta cea mai frecventa si
 tusea este prezenta destul de rar ca simptomatologie si se cea mai grava complicatie a sa.
datoreste iritatiei pleurale in cazul chistului subpleural sau infectiei Pentru ruperea chistului hidatic sunt necesare trei conditii:
chistice, 1. prezenta fistulelor bronsice,
 hemoptizia este rar prezenta, si alaturi de tuse prevesteste 2. infectia perichistului si
aparitia complicatiilor; 3.existenta traumatismului static si dinamic de mecanica
ventilatorie.
simptome obiective apar in cazurile cu chist hidatic voluminos;
 bombarea hemitoracelui cu evazarea spatiilor intercostale, c) ruptura chistului hidatic intro bronsie produce un tablou clinic
 prezenta la percutie a unei matitati tipic lichidiene, grav,
 la auscultatie se remarca abolirea murmurului vezicular si a -vomica (semn patognomonic), cu urmatoarele caracteristici:
vibratiilor vocale,  este brutala,
 prezenta nanismului hidatic la copii  insotita de chinte de tuse,
 este rapida
 volumul este in raport cu dimensiunile chistului,
 se elimina un lichid specific (incolor, limpedeca “apa de
stanca”, cu gust amarui, salciu, poate contine fragmente de
membrana hidatica asemanatoare albusului de ou –
bolnavul isi scuipa diagnosticul)
d) Ruptura chistului in pleura poate realiza tabloul clinic al unui
pneumotorax manifestat prin: junghi toracic violent,
tuse iritativa, dispnee intensa, hipersonoritate timpanica, disparitia
murmurului vezicular. Evacuarea continutului sau in pleura produce
hidropneumotoraxul, urmat apoi de piopneumotoraxul hidatic
Explorari paraclinice:
Eozinofilia cu valori intre 5-12% poate orienta diagnosticul catre aceasta afectiune. Aceasta investigatie nu este insa specifica pentru
diagnostic.
Examenul sputei poate evidentia prezenta de material hidatic (membrana, celule fiice, scolecsi) si este patognomonica pentru chistul hidatic
fisurat sau rupt in arborele traheo-bronsic.
Examenul radiologic:
 In chistul hidatic necomplicat imaginea se prezinta ca o opacitate rotunda sau ovalara, bine delimitata, omogena, de intensitate
subcostala, de tip lichidian, “ca trasa cu compasul”. Examenul scopic poate oferi elemente suplimentare, ca semnul Brjozovsky si
Lindberg, cunoscut ca “respiratia chistului”, ce consta in modificarea dimensiunilor si formei opacitatilor in functie de inspir si expir.

 In chistul hidatic complicat :

I. In stadiul de preruptura observam imaginea de semiluna clara(semnul menisc sau semnul crescentului aerian)
la polul superior al chistului ce poarta numele de pneumochist.

II. In stadiul de ruptura se descrie imaginea de piopneumochist hidatic (imagine cavitara cu nivel de lichid
orizontal sau ondulant, neregulat), iar in fazele mai tardive ale rupturii hidatidei dupa evacuarea lichidului, cand
mambrana ramane retentionata pe fundul cavitatii perichistice, radiologic apare o imagine cavitara cu pereti
subtiri, net delimitati de parenchimul pulmonar si care contine membrana hidatica retentionat.

Tomografia computerizata poate releva opacitate rotund ovalara, net delimitata de parenchimul inconjurator, cu densitate lichidiana insa
fara adenopatii mediastinale sau hilare.
 multiple sau solitare
 diametru de 1-20 cm
 unilaterală sau bilaterală
 în special în lobii inferiori

Examenul RMN este util in special in chistul hidatic pulmonar complicat. Se vizualizeaza detasarea membranei, reactia locala a gazdei,
eventuale comunicari intre chist si arborele bronsic. Poate evidentia de asemeni regresia chistului in timpul tratamentului cu albendazol.
.

Ecografia releva caracterul transsonic al formatiunii. Decelarea unor opacitati chistice si la nivel hepatic sustin originea parazitara a
formatiunii chistice pulmonare, avand in vedere asocierea frecventa a celor doua localizar- este utila pentru evidentierea chistelor cu
topografie pulmonara periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic.

Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele pseudotumorale.

TRATAMENTUL
Tratamentul medical este indicat:
- in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri
- in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare asociate grave, varsta inaintata)
- asociat tratamentului chirurgical (postoperator)

Preoperator si postoperstor derivati ai benzimidazol: mebendazol utilizat in doze de 15-20 mg/kgcorp/zi,

albendazolul sulfoxid in doze de 10-15 mg/kgcorp/zi si
praziquantelul,
Chirurgical
extragere intacta a hidatidei
1. procedeul Dubau prin care dupa incizia perichistului la nivelul
meridianului cel mai mare se patrunde intre chist si perichist si se
extrage membrana hidatica.
2. procedeul Hugon este similar cu deosebirea ca sectionarea
perichistului se face la jonctiunea cu parenchimul pulmonar normal.
- In procedeul Coman se recomanda extragerea parazitului cu
hidatida intacta prin abordarea spatiului perichistic prin
pneumotomie la distanta urmata de disectia digitala a bresei si
largirea acestui spatiu prin tractiune centrifuga cu ajutorul celor
doua indexuri aplicate pe perichist, usurand extragerea intacta a
veziculei hidatice.
3. procedeul Perez-Fontana tenteaza extragerea membranei
hidatice impreuna cu adventicea. Prezinta risc crescut de hemoragie,
aeroragie
. 4. procedeul BARRETT - puncţionarea chistului cu un ac subţire şi
evacuarea unei mici cantităţi de lichid hidatic pentru detensionarea
chistului şi apoi se face o incizie a perichistului la nivelul exteriorizării
chistului şi se extrage apoi hidatida.
tratamentul cavitatii restante
1. procedeul Posadas-Carpinisan – excizia marginilor perichistului
pana la nivelul parenchimului si se lasa cavitatea “aplatizata” sa
dreneze in cavitatea pleurala. Este indicata in chiste periferice cu
fistule bronsice mici. 2. procedeul Geroulanos – utilizat in chiste
centro-lobare; se practica drenajul cavitatii restante cu un tub
subtire, drenajul aspirativ al cavitatii pleurale, cu sutura plagii
perichistului fara fistulorafie.
3. procedeul Juvara – se excizeaza marginile perichistului, se
sutureaza fistulele bronsice si se plmbeaza cavitatea cu mioplastie cu
lambou pediculat din muschiul intercostal.
4. Desfiintarea cavitatii perichistice prin capitonaj cu fire circulare de
nylon, etajata, insa fara fistulorafie, procedeu Coman C.
5. procedeul Dor – in care se face fistulorafie si se desfiinteaza
cavitatea prin capitonaj cu fir de burse etajate.
6. in modificarea Horvat şi Nicodin se inchid fistulele bronşice cu
fire resorbabile, se evită pneumopexia, iar după inchiderea
pneumotomiei se drenează cavitatea restantă cu un tub scos prin
contraincizie cu o ansă de
7-10 cm intre pulmon şi peretele toracic, in aşa fel incat mişcările
respiratorii să nu ducă la smulgerea tubului din cavitate.
Tratamentul chistului hidatic pulmonar complicat: piopneumotoraxul hidatic – necesita initial tratament antibiotic cu spectru larg, urmat de
evacuarea colectiei pleurale printro pleuromie minima, urmand ca dupa stabilizarea starii generale sa se efectueze toracotomie cu
indepartarea membranei hidatice si efectuarea decorticarii pleuropulmonare

Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin punctia sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie
salina hipertona si aspirarea lichidului) si extragerea membranei hidatice.
Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere, in functie de dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee
chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte procedee recomanda
drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale. Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in
anumite cazuri :
- chiste gigante ce videaza un lob
- chiste multiple
- echinococoza alveolara
- chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.