Tumori Ovariene

Prezentat de :Mîţu Alexandru

 Tumori Ovariene

Masele tumorale ovariene reprezinta o patologie frecventa in ginecologie.

Acestea se impart in tumori ovariene maligne, benigne, secundare si
border- line.

Procentul cel mai ridicat il constituie chisturile ovariene functionale.

Vă mulţumesc!
 Tumorile benigne

Tumorile benigne şi leziunile distro- fice (pseudo-tumori) de ovar ocupă un loc important
în patologia ginecologică prin:

incidenţa crescută, indiferent de vârstă;

sărăcia manifestărilor clinice din fazele iniţiale şi consecutive dificultăţilor de depistare
precoce;
posibilităţile de malignizare, indiferent de originea embriogenetică şi varietatea histologi
că;
Fiecare componentă poate forma tumori!!
 Tumorile ovariene benigne

Tumorile ovariene chistice – se pot împărţi în:

Seroase - este cea mai frecventă tumoră benignă întâlnită.

Aspect: formaţiune alb-sidefie, netedă, cu pereţii în tensiune, iar cu suprafaţa internă lipsită de
vegetaţii. Poate substitui partial sau total ţesutul ovarian. De obicei se găseşte unilateral
Mucinoase - este un chist multilocular, de obicei de mari dimensiuni ce prezintă un conţinut gelatinos.
Ruperea lui determină apariţia peritonitei gelatinoase
Dermoide - Reprezintă doar 30% din tumorile benigne de ovar.
De obicei este unilateral, se dezvoltă încă din copilarie şi îşi are originea în toate cele trei foiţ
e embrionare, conţinând păr, dinţi, sebum, ţesut tiroidian, oase.

Tumorile ovariene solide- acestea pot fi active din punct de vedere endocrin precum tumori ale
granuloasei sau inactive din punct de vedere endocrine precum fibromul.
Chist Folicular
Clasificarea OMS a tumorilor ovariene
GRUPA DENUMIRE PROCENTE
1 Tumori epiteliale comune 65-70%

2 Tumori din mezenchim şi 10-12%

cordoanele sexuale
3 Tumori cu celule lipidice Rare

4 Tumori cu celule germinale 15-20%

5 Gonadoblastoame Rare

6 Tumori cu ţesuturi moi nespecifice Rare

ovarului
7 Tumori neclasificate Rare
Din punct de vedere anatomic tumorile ovariene au o simptomatologie săracă, cu excepţia celor
acompaniate de anumite manifestări:
sindroame hormonale (tumori cu funcţie endocrină);
tumori-gigant; tumori complicate cu torsiune şi necrobioză, hemoragii, compresiuni şi
sindroame subocluzive sau ocluzie intestinală
 Din simptome, pot fi menţionate:

·Tulburări menstruale (meno- sau menometroragii )

· Prin hiperplaziile de endometru - meno-metroragii sau metroragii juvenile;
· T umorile masculinizante de ovar pot introduce amenoreea;
· In Sd. Stein-Leventhal sau “sindromul ovarelor de fildeş sau de porţelan“ - spaniomenoreea şi
sterilitatea prin anovulaţie;
· La menopauză, astfel de tumori estrogeno-secretante pot induce după o perioadă variabilă de
amenoree apariţia ciclurilor menstruale, a metroragiilor, a hiperplaziilor adenomatoase sau a
adenocarcinomului de endometru;
· Aceste tumori mai pot induce distrofii mamare, leziuni displazice şi cancer de sân;
 Examenul obiectiv

· Semnele obiective sunt rare cu excepţia tumorilor de ovar voluminoase sau gigant care pot deforma
abdomenul, mai ales la femeile slabe, însoţite de meteorism şi uneori matitate pe flancuri datorită şi
ascitei
· Tumorile voluminoase pot determina prin compresiune circulaţia abdominală colaterală ectaziată
(capul de meduză), hemoroizi, edeme şi varice ale membrelor inferioare.
· Prin eventuala ascensionare a diafragmului din cauza volumului tumorii de ovar, pot determina dific
ultăţi respiratorii, dispnee, tulburări de ritm cardiac.
· Tumorile de ovar virilizante se însoţesc de sindroame clinice de defeminizare sau de masculinizare
(instalarea amenoreei, hipertrofia clitoridiană, îngroşarea vocii, hirsutism, atrofia sânilor).
· În guşa ovariană pot apărea semne de tireotoxicoză (exoftalmie, tulburări deritm cardiac, tremurătur
i, agitaţie, insomnii, scădere în greutate).
 Examenul genital

Clinic, o tumoare de ovar nu se poate evidenţia la tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală
dacă este sub 5 cm, iar tumoarea din pelvis devine palpabilă abdominal când depăşeşte 16 cm
diametru Formaţiunea anexială poate fi uni- sau bilaterală, formă variabilă (rotundă, ovalară, netedă
sau neregulată, boselată). Consistenţa poate fi inegală, heterogenă, chistică, dură , contur dificil de d
elimitat mai ales în contextul unor mase anexiale neregulate. Consistenţa depinde de natura formaţiu
nii tumorale (elastică în cele chistice, dură în cele solide, inegală în cele multiloculare).
Mobilitatea este prezentă în formaţiunile chistice sau solide benigne.
Între formaţiunea tumorală ovariană şi corpul uterin se interpune un “şanţ” de delimitare, cu atât mai
evident cu cât tumoarea este mai mobilă, mai bine individualizată.
În general, tumorile ovariene sunt indolore, cu excepţia celor torsionate, necrobiozate, eclatate.
 Explorări paraclinice

· Investigaţii hematologice uzuale (hemogramă/anemie adeseori; glicemie, uree, creatinină, acid uric
timp Quick, timp Howell, trombocite, fibrinogen; nu au legătură directă cu prezenţa tumorii de ovar, dar s
unt necesare în contextul intervenţiei chirurgicale; leucocitoza şi VSH-ul sunt crescute de obicei în afe
cţiunile inflamatorii, dar pot fi crescute şi în cancerele de ovar);
· Testul imunologic de sarcină (TIS) pentru a exclude o sarcină;
· Histerometria (obligatorie deoarece atunci când depăşeşte 15 cm poate exclude originea anexială a
tumorii);
· Histerosalpinogografia (practicată în absenţa inflamaţiilor sau a infecţiilor pelvi-genitale arată cavitat
e uterină conservată, uter laterodeviat pe partea opusă tumorii anexiale);
· Radiografia abdominală pe gol (identifică adeseori imagini radiologice specifice/fragmente osoase)
 Explorări paraclinice
· Ecografia convenţională transabdominală şi endovaginală, ecografia 3D sau 4D, asociate cu
Doppler pulsat, Doppler color, Power-Doppler - minim invazive - pun în evidenţă, prezenţa formaţiunil
or tumorale pelvi-genitale/chisturi simple foliculare sau luteinice, chisturi multiloculare, ovare polichisti
ce, septuri mai mult sau mai puţin groase, hiperechogene,vegetaţii endofitice, sediment în cavităţile
foliculare, hiperecogenicitate în tumorile solide, alternanţă hiperecogenicitate cu zone anecogene,
conturul formaţiunilor, dimensiunile.
· Markerii tumorali de tipul CA-125, CA-19.9, CA-15.3, ACE, HCG întotdeauna crescuţi în tumorile
de ovar, dar mai ales în cancerul ovarian;
· Markerii biochimici/enzimatici (catepsinele B şi D, adeseori crescute în cancerul de ovar);
· Imagistica performantă (tomografia computerizată/scanner corp complet; rezonanţa magnetică
nucleară; pe lângă evidenţierea tumorii, pot pune în evidenţă extensivitatea continuă sau discontinu
ă, la distanţă, eventuale metastaze);
 Tratament

Tratamentul pentru tumorile ovariene benigne este reprezentat de intervenţia chirurgicală ce

poate fi chistectomie sau ovarectomie, uneori chiar anexectomie. 

Dacă tumora este cunoscută şi apare creşterea de volum sau apariţia unei complicaţii, se realiz
ează intervenţia de urgenţă.

În cazul chisturilor funcţionale (foliculi ce au suferit o degenerare chistică) tratamentul poate fi r

eprezentat de terapia cu estroprogestative.
 Cancerul ovarian

Cancerul ovarian  este o tumoră malignă care se dezvoltă la nivelul ovarelor.

În general, reprezintă aproximativ 3% dintre toate cazurile de cancer la femei.

Cel mai mare număr de cazuri apare la femeile cu vârsta peste 60 de ani.
Tipuri histologice de tumori ovariene maligne

- 90 % = tumori epiteliale ce îşi au originea în epiteliul de suprafaţă; acestea se pot clasifica la rândul
lor astfel:
seroase – 50 %
mucoase – 10-15 %
endometrioide – 10-25 %
cu celule clare – 5 %
- Tumori ce provin din cordoanele sexuale = 5-8 %;
- Tumori ce provin din celulele germinale: chist dermoid;
- Tumori borderline (fără afectarea membranei bazale) – 9-20 %.
 Stadializare
Clasificarea TNM

Stadiul I - limitat ovar:

- IA – capsulă intactă
- IB – ambele ovare afectate
- IC – capsula ruptă +/-ascită

Stadiul II- extensie pelvină

- A - uter, trompe
- B - pelvis
- C - A+B+ascită

Stadiul III - diseminare peritoneală

Stadiul IV – metastaze
 Factori de risc

Antecedente Familiale
Virsta >50ani
Menarha precoce
Infertilitate
Administrarea a terapiei hormonale de substitutie sau a estrogenilor
Sindrom al overelor polichistice
Istoric de endometrioza si chisturi ovariene
Tabagism
Regim alimentar bogat in lactoza
 Markeri tumorali
CA125 este un marker tumoral sau biomarker ale carui valori pot fi crescute în sîngele unor persoane
cu cancer ovarian, dar şi în cazul altor forme de cancer.
CA 15-3 este marker tumoral pentru cancerul de sîn, dar poate avea valori crescute şi in cancerul de o
var.
CA 19-9 este un marker tumoral în cancerul de pancreas, dar poate avea valori crescute şi în cancerul
de ovar.
CEA (antigenul carcinoembrionar) poate avea valori crescute în cancerul de ovar (mai specific fiind pe
ntru cancerul de colon şi cancerul gastric).
AFP (alfa feto-proteina) poate prezenta valori crescute în teratocarcinoamele ovariene.
TPA (antigenul polipeptidic tisular) este o polipeptidă cu proprietați antigenice specifice produs in
placenta umană, în tumorile maligne umane şi în fluidele pacientilor cu cancer. Este folosit ca marker
mai ales pentru monitorizarea evoluției pacienților cu cancer mamar sau ovarian în cursul terapiei.
 ACUZE
Crampe abdominale cu intensitate crescîndă.
Durere lombară sau abdomeno-pelvină.
Hemoragii vaginale anormale, în special dupä menopauzä.
Apariția unei scurgeri şi secreții vaginale mucoase sau muco-sangvinolente.
Durere în timpul actului sexual (dispareunie).
Greață, pierderea apetitului, indigestie.
Senzație permanentă de balonare, flatulență, care nu se ameliorează prin tratamentul simptomatic.
Astenie.
Modificarea tranzitului intestinal (constipație sau diaree).
Modificarea frecvenței micțiunilor (micțiunii imperioase, poliurie).
Scăderea neintenționată în greutate.
Dispnee.
Menstre neregulate.
 Examinare
Clinic:
Mărirea în dimensiuni a abdomenului.
Palpator — formațiuni tumorale sensibile, cu localizare predilectă în fosele iliace.
La tușeul vaginal și/sau rectal - sensibilitate a organelor genitale, determinarea maselor tu
morale. Ascită, pleurezie.

Paraclinic:
Analiza generală a sîngelui
Ultrasonografia bazinului mic ți a organelor cavității abdominale
Analiza biochimică a sîngelui
Radiografia pulmonară
 Tratament
Tratamentul chirurgical:

Scopul este reducerea tumorală sub 2 cm;

Second look – evaluare, tratament;
Rolul tratamentului chirurgical presupune stadializare (explorare, citologie, biopsii).

Second look –ul este o reexplorare chirurgicală dupa chimioterapie, cu CA-125 normal, fără semne de boală
.

În stadiul I tratamentul este reprezentat de histerectomie, ablaţia tumorii, omentectomie, apendicectomie.

În stadiul IA se realizează anexectomie unilaterală.
În stadiul II se realizează histerectomie, ablaţia tumorii, omentectomie.
Limfadenectomia este inoportună deoarece invazia se face retroperitoneal.
Chimioterapia (tratamentul cancerului metastatic)

Cancerul de ovar este sensibil la chimioterapie.

Se poate realiza mono sau polichimioterapie cu taxani precum PACLITAXEL
De asemenea se pot administra intraperitoneal:

Interferoni;
Instilaţii cu P32; (Cromic Fosfat radiomedicament)
Terapia genică cu virus herpes simplex
 Caz Clinic

Pacienta Z , 15 ani a fost spitalizată în secţia ginecologie chirurgicală Miami, prezentând dureri
în regiunea hipogastrică stângă timp de 2 săptămâni. Examenul USG a pus în evidenţă un chist para
-ovarian pe stânga de 90x67 mm, omogen şi cu contur neregulat.
S-a luat decizia de a efectua laparoscopie chirurgicală. În timpul intervenţiei a fost determinată o
formaţiune chistică în proiecţia anexelor pe stânga, triplu torsionată, cu dimensiunea de circa 10 cm
de culoare violacee. A fost făcută tentativa de a detorsiona formaţiunea, însă timp de 20 minute
culoarea chistului nu s-a restabilit, ţesuturile fiind fragile şi s-a luat decizia de a efectua anexectomie
laparoscopică pe stânga. Prin tăiere şi coagulare s-au înlăturat anexele stângi.
La examenul histologic a fost stabilit diagnosticul de hemangiom capilar-cavernos ovarian
Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii. Pacienta a fost externată la a treia zi, fiind
asimptomatică pe durata supravegherii timp de 19 luni.
Pentru ce ne-ai prezentat acest caz?
 Acest caz prezintă interes din cinci puncte de vedere:

1) hemangiomul ovarian este o tumoare rar întâlnită

2) această patologie foarte rar se întâlneşte la fetiţe
3) tratamentul chirurgical a fost rezolvat prin metoda laparoscopică,
4) este al doilea caz descris în literatură privind tratamentul laparoscopic.
5)In lume exista 50 de cazuri descrise de hemangiom ovarian ( 1: 140.000.000)
 Hemangiomul reprezintă o tumoare benignă de origine vasculară, iar localizarea ovariană este rară

In majoritatea cazurilor aceste tumori au dimensiuni mici şi sunt depistate incidental în ti

mpul intervenţiilor chirurgicale sau autopsiilor
In literatura de specialitate sunt referiri privind asocierea hemangiomului ovarian cu ascita tens
ionată şi hidrotorace (sindrom Meig), precum şi elevarea СА-125, simulând clinic tumori maligne ova
riene.
În cazuri rare hemangiomul ovarian este asociat cu tumori similare ale tractului genital sau cavit
ăţii peritoneale – cunoscut ca sindrom Kasabach-Merritt (hemangiomatoza sistemică) .
Este descrisă asocierea hemangiomului ovarian cu carcinomul endometriului precum şi cu
luteinizarea stromală