Sunteți pe pagina 1din 5

Organizarea muncii intelectuale

Progresul social, legat de cel tehnic, a facut sa triumfe ideea de organizare in toate domeniile muncii, in
vederea reducerii efortului si consecintelor oboselii si, in acelasi timp, in scopul cresterii randamentului
muncii. in ce priveste munca intelectuala, spiritul de organizare poate fi mai putin impus dinafara. Poate fi cel
mult inteleasa necesitatea sa, apreciind volumul de cunostinte de asimilat in cadrul oricarei forme de invatamint.
Comparind materialul de studiu pus in fata unui student de astazi, cu cel solicitat unui student cu 30 de ani in
urma, se inte-lege usor ca primul are nevoie de o sporire a randamentului si ca aceasta se poate face numai prin
organizarea efortului si a timpului sau de munca.
Trebuie inlaturata de la inceput ideea de sablon, de schema fixa de lucru, aplicabila in serie. Functiile
psihice se bucura de o diversitate mult superioara altora, ea urmare a dezvoltarii cu precadere a unora sau altora
dintre dispo-zitivele nervoase. Realizindu-se tipuri (modele) diferite de activitate nervoasa superioara, se
deduce care va fi criteriul de alegere a metodelor de invatare si memorare, a stilului de munca intelectuala.
Organizarea muncii intelectual priveste, in primul rind, pe cei a caror activitate este eminamente sau
predominant axata pe procesul de invatare (studenti si elevi din clasele mari). O atentie deosebita trebuie
acordata organizarii de catre cei inscrisi la cursurile serale, care imbina, efortul din productie cu cel
de  invatare.
Orice activitate se inscrie, obligatoriu, si pe coordonata timpului, singurul element irecuperabil,
ireversibil. in afara masurii sale fizice, timpul se subordoneaza ritmului biologic al fiecaruia in parte,
capatind o etalonare strict indi-viduala. Prima notiune care ni se impune este cea a capa citatii de munca
considerata in timp. inscrierea sa reprezinta o sinusoida, ale carei oscilatii recunosc patru factori  de
variabilitate.
Variabilitatea diurna.in cadrul celor 24 de ore ale zilei, capacitatea de munca atinge repede
un maximum, in primele ore ale diminetii, dupa care scade progresiv spre amiaza. Se mentine scazuta 1-2
ore dupa masa de prinz (aflux crescut de singe in teritoriul diges tiv), creste din nou spre orele 16-17,
apoi scade treptat pina la ora culcarii. Unele exceptii de la acest tip le putem  gasi la persoane care s-au
obisnuit, pe o perioada lunga de vreme, cu un alt program de activitate si odihna sau la cei  cu diverse
stari de surmenaj.
Variabilitatea legata de virsta.in decursul vietii, capacitatea de a depune o munca intelec tuala
sistematica apare in jurul virstei de 6-7 ani, cind  se constituie embrionul atentiei voluntare. De aci
inainte, capacitatea de concentrare, cea de munca in general creste progresiv cu virsta, asociindu-se
"interesului' necesitatii intelectuale a cunoasterii. O data cistigata "motivatia'  activitatii sale intelectuale
(interesul), adolescentul participa la propria sa educatie, antrenindu-si deliberat capa-
citatea  de  concentrare  a  atentiei voluntare. 
Maturizarea se realizeaza in jurul virstei de 20-25 de ani, perioada  de maxime posibilitati de studiu,
de focalizare prelungita a atentiei voluntare. Este de fapt perioada corespunzatoare  studentiei. Peste
virsta de 25 de ani, se poate vorbi de  o discreta scadere a capacitatii de efort si de
concentrare, justificata, in buna parte, de aparitia altor preocupari  (familiare, sociale), dar compensata
printr-o vointa mai bine controlata si posibilitati asociative mai bogate.  Dupa 40 de ani,
capacitatea de efort, mai ales de efort prelungit in timp, scade simtitor.
Variabilitatea in functie de antrenament .Performantele unui sportiv sint, precum se stie, strict
dependente de antrenamentele premergatoare. Capacitatea de munca intelectuala este in aceeasi
masura influentata de gradul de antrenament, cu alte cuvinte  de continuitatea si permanenta
studiului. Dupa o intrerupere de mai lunga durata a studiilor, recistigarea capa citatii de munca, a
randamentului intelectual, necesita  o perioada de timp uneori destul de importanta. in acest  fel se
explica dificultatile resimtite de unii studenti, proveniti din cimpul muncii. Dificultatea este insa
trecatoare si poate'fi usor recuperata prin buna organizare a timpului  de lucru, mai ales prin evitarea
aglomerarii orelor de studiu in anumite zile. Dozarea zilnica a efortului, cu respectarea pauzelor
intermediare, cu adaugarea unor forme variaU- de odihna activa, realizeaza, dupa citva timp, starea
de antrenament necesara unor solicitari superioare. Pe aceasta linie trebuie subliniat rolul scolii si al
programelor scolari*, care, impunind o anumita disciplina a muncii, intretin  starea optima de
antrenament.
Variabilitatea individuala.Capacitatea de munca intelectuala variaza in limite destul de  largi de la
om la om, in functie de factorii constitutionali (calitatati innascute ale filtrelor din sistemul
nervos central, care solicita informatiile), de climatul psihic al  familiei, in care s-a dezvoltat
individul, de calitatea educatiei primite. Dirijarea activitatii personale va  trebui la tina seama de
aceste caracteristici, adiiptinrt programul de munca posibilitatilor reale  individuale,in lumina celor
patru ,,variabile de  mai sus, se pot enunta citeva "reguli', a caror aplicare* va fi desigur indi vidualizata
si mai ales reconsiderata, in functie de forma  de invatamint, de conditiile sociale sau umane.

a) Ziua de munca a celui care studiaza creste progresiv  cu virsta. Foarte limitata in primele clase, ea se
prelungeste in clasele mari si mai ales in timpul studiilor universitare.  Ziua de munca reala a persoanei
scolarizate are doua componente: timpul de studiu colectiv si cel de studiu indivi dual, in afara orelor de
scoala, un elev de liceu are nevoie de aproximativ 2-4 ore zilnic pentru pregatirea lectiilor (studiul
individual). Un student, in afara cursurilor, semi-nariilor, lucrarilor de laborator, cheltuieste 3-4 ore pe
zi pentru studiul individual, in afara perioadelor de examen sau de pregatire a unor proiecte. in aceste
din urma conditii, depasirea a 8-10 ore de studiu zilnic e justificata  numai de insuficienta pregatirii din
cursul semestrului sau de lipsa de. aptitudine pentru studiul respectiv. Oricare  ar fi imprejurarea,
cresterea exagerata a orarului zilnic  de munca, chiar pe perioade relativ scurte, poate provoca diverse
stari de surmenaj, ducind, in acelasi timp, la "mis-terioasele inhibitii' din fata examinatorilor.
Vorbind despre studiu, nu e suficient sa ne referim la timpul de lucru. A sta in fata unei carti deschise,
cu gindurile risipite "aiurea', citind printre picaturi inseamna  o risipa inutila de energie. Timpul de
lucru devine eficient numai in masura concentrarii atentiei, eliminarii voluntare  a oricaror preocupari
secundare. Si aici isi spune cuvintul factorul antrenament, care amplifica atentia voluntara, in dauna celei
spontane. Concentrarea efortului, a atentiei, realizeaza, in afara volumului de cunostinte
asimilat, reducerea timpului de lucru necesar, inmultirea orelor  de odihna, evitarea starii de
oboseala.
b) Un atribut important al timpului de munca intelectuala  este necesitatea fragmentarii sale, prin scurte
intreruperi (pauze) ritmice. lectura neintrerupta, fara pauze, a unui  material, ore in sir, determina
obosirea centrilor nervosi, prin epuizarea materialului bioenergetic, instalindu-se  starea de inhibitie
supraliminara. Ajunsi in aceasta situa tie, refacerea potentialului energetic al centrilor nervosi, deci
refacerea capacitatii de lucru, este mult intirziata.  Lectura sau scrisul prelungite, fara oprire, duc de
asemenea la asa-numita astenopie acomodativa, adica obosirea  ochilor, insotita de o trecatoare neclaritate
a vederii, de senzatia de oboseala generala, dureri la timple, si, mai  ales, reducerea capacitatii de
munca.
Experienta arata ca posibilitatea de concentrare in  timp, fara pauza, a atentiei, mai ales in legatura
cu reprezentari abstracte, nu poate depasi 35-40 de minute, la  elevii mai tineri, si 50-60 de minute la
persoane de peste 18 ani. De aci necesitatea introducerii pauzelor (recreatii- lor), care cauta sa opreasca
efortul, inaintea instalarii oboselii nervoase.in timpul pauzei se recomanda, cu precadere,
diverse exercitii fizice (pentru elevi--jocurile din recreatie),  mai ales pentru relaxarea musculaturii
para vertebra le, solicitata prin pozitia fortata in banca sau la masa de  studiu. in conditiile studiului
individual (acasa), se poate asocia o scurta auditie muzicala.
c)         Dozarea cit mai egala, pe zile ,a efortului prezinta  utilitate 
remarcabila,  evitinduse  nevoia  de  continuaadaptare   (efort   suplimentar)   la   solicitari   prea inegale.
d)        Respectarea unor ore cit mai stabile de desfasurare a muncii de invatare, prin crearea unui
stereotip dinamic si a unor reflexe conditionate, mareste potentialul de lucru si intirzie aparitia
oboselii, mai ales la persoanele cu o capacitate de munca, de concentrare a atentiei voluntare
mai redusa.
Este de preferat ea orele de lucru sa fie distribuite zil nic, in functie de perioadele de maxima eficienta
a activitatii cerebrale intre orele 7 si 11 dimineata si intre 16 si  20' dupa-amiaza. Iesirea din aceste
limite este desigur posibila, in functie de caracteristici strict  individuale.
e)  Continuitatea muncii - permanenta ei - are o
importanta   deosebita  pentru   cei   care   invata.   Pregatirea
examenelor incepe o data cu prima ora de curs. Este vorba
pe de o parte, de insusirea ritmica, rational dozata, a mate
rialului de studiu, iar pe de alta parte, de pastrarea "an-
trenamentului',   a   stereotipului   dinamic.   Intreruperile in studiu, aminarile pe care le practica unii
studenti duc la acumularea unei cantitati de materie greu de asimilat "in asalt' de catre o persoana care si-a
pierdut si antrenamentul necesar. Spre] demonstrarea celor de mai sus, s-au urmarit, experimental, modificarile
respiratorii si circula-torii a doua grupe de persoane, supuse unor eforturi intelec-tuale. Subiectii care
intrerupsesera mai de mult munca de invatare au prezentat modificari respiratorii si cir-culatorii (rasunet al
efortului nervos - cerebral) mult mai accentuate decit cei surprinsi in cursul unei activitati normale.
Timpului de invatare, consumator de energie, trebuie sa i se alature, in mod constant, timpul de odihna, de
refacere a potentialului bioenergetic. El nu trebuie inteles deci ea un simplu divertisment. Prin continutul sau, el
influenteaza neconditionat eficienta efortului intelectual. Am vorbit mai inainte, la alt capitol, despre odihna,
valoarea si formele sale de realizare.
Vacanta, concediul nu trebuie considerate din nici un punct de vedere drept simple eclipse ale activitatii intelec-
tuale, pauze formale insumind atitea sau atitea zile. intr-o intelegere superioara, vacanta inseamna schimbarea tipu-
lui de activitate, a modalitatii de existenta, o iesire mai zgomotoasa si mai libera din stereotip, o cunoastere inedita, in
care factorii emotionali pozitivi domina fixarea noului in celulele scoartei cerebrale.
Pentru intelectualul format sau pe cale de devenire, vacanta trebuie sa deschida o usa larga spre factorii de echili-
brare biologica si psihica. Dupa luni de zile petrecute cu precadere in birouri, laboratoare, sali de clasa,
contactul cu factorii naturali (apa, aer, soare) devine mai mult decit necesar. Practicarea unor exercitii fizice, sporturi
usoare, excursii, actioneaza util in combaterea sedentarismului si a consecintelor sale.
Calatoriile, prin bogatia informativa, prin diversificarea tipurilor de existenta si gindire, a texturilor sociale
si morale, amplifica propria capacitate de gindire. Noul bagaj informational, multiplele asociatii realizate
ofera o baza superioara de intelegere in domeniul fiecaruia de activitate sau creatie.
De aci ideea organizarii superioare si utile a vacantei, a transformarii sale intr-o forma de imbogatire a persona-
litatii. S-a spus o data ca o calatorie poate deveni o a doua facuitate si nu s-a gresit citusi de putin.
Dozarea efortului intelectual
Organismul are nevoie de sustinere in perioadele de efort intelectual. Consumul energetic creste si ai nevoie de
propriul program de alimentatie sanatoasa. Se recomanda reducerea consumului de cafea, tigari, mancaruri grele etc,
in avantajul fructelor si al legumelor bogate in vitamine. In seara dinaintea examenului, nu manca mai tarziu de
orele 18:00, iar mancarea sa fie usoara.
Elimina pe cat posibil stress-ul suplimentar. Amana pana dupa examen discutiile despre posibilul rezultat la
examen. Adopta o atitudine pozitiva si ai incredere in fortele proprii. Ai invatat, esti pregatit, rezultatele la testele
simulate sunt bune. Gandeste-te ca stii si ca vei rezolva perfect probele in timpul examenului.
Anumite alimente va pot imbunatati gradul de concentrare, asigurandu-ti un somn linistit si lipsit de
anxietati.Puterea creierului este data de energie, iar aceasta poate fi luata numai din alimentatie atunci cand sufera o
cadere. Principala sursa de energie a creierului este glucoza care provine din alimentele bogate in carbohidrati cum
ar fi cerealele, painea si pastele. Depozitele de energie ale creierului sunt foarte mici, astfel incat daca vrem sa
pastram functionarea la maxim a creierului, trebuie in permanenta sa inlocuim glucoza. De aceea este important sa
nu tinem dieta in timpul reviziei si sa incercam sa mancam cat mai sanatos.
Evita zaharul, ciocolata, dulciurile, biscuitii si alte alimente bogate in zahar. Ai putea crede ca acestea iti cresc
nivelul energetic, dar acesta este de scurta durata si te poate face sa te simti si mai obosit(a) decat inainte. Limiteaza
cat mai mult preparatele din aluat - chiar daca nu contin zahar, grasimile continute de acestea pot face digestia
dificila pentru un stomac mai sensibil.
Cand simti nevoia sa rontai ceva, asigura-te ca ti-ai luat suficient timp pentru masa si ca ai grija sa-ti hranesti
creierul. Incearca urmatoarele variante:
- fructe proaspete sau uscate; alune fara sare;
- un sandwich; iaurt;
- o farfurie cu supa; salata de fructe;
- o bucata de branza.
Pastreaza-ti organismul hidratat. Studiile au demonstrat ca toti copiii care obisnuiesc sa bea multa apa, reusesc sa
se concentreze mult mai usor, sa primeasca informatii si sa faca exercitii de aritmetica mental si, de asemenea, sunt
mai putin predispusi durerilor de cap. Ai grija sa nu-ti lipseasca sticla cu apa de pe birou atunci cand studiezi si daca
nu-ti place apa obisnuita, incearca citronadele. Bauturile cu zahar trebuie evitate deoarece iti pot scadea nivelul
energetic imediat dupa ce le bei. Incearca sa bei cat mai multa apa in dimineata zilei de examen. 
Cultura lecturii
Lectura ocupă un rol primordial în formarea personalităţii copilului. Antrenaţi în educaţie sunt familia, educatorii,
profesorii precum şi psihologii. Este necesar să constatăm că lectura este o preocupare dificilă, dar utilă în
dezvoltarea şi formarea sinelui. În ultimii ani se observă o scădere a interesului faţă de lectură. Copilul este tentat de
calculator, jocurile video şi televizor, iar adulţii nu au timp pentru a-i lectura o carte şi a-l îndemna să îndrăgească
lecturile pentru o întreagă viaţă. Lectura trebuie să devină nu numai o obligaţie pentru studiul şcolar, ci şi o pasiune.
Timpul copilului este foarte scump, aproximativ din clasele a IV-a şi a V-a fetele sunt atrase de vizionarea
telenovelelor, iar băieţii de jocurile la calculator. Copiii din ziua de azi preferă să vizioneze tot felul de emisiuni TV
pentru că nu fac nici un efort intelectual în a urmări programul favorit, ceea ce îi determină să fie pasivi, sedentari şi
cu mai puţin chef de muncă. Da, imaginea face cât o mie de cuvinte, sunt ţări care utilizează în şcoli ca material
didactic documentarele televizate, însă acest lucru nu trebuie să descurajeze placerea de a citi o carte, de a învăţa o
poezie şi de a studia un material pentru şcoală. Chiar dacă şi adulţii zilelor noastre vizionează cu interes programele
TV, nu au aceleaşi probleme în a reda sensul a ceea ce citesc (mai rar, ce-i drept, în ultima vreme), însă faţă de puştii
născuţi în era televiziunii şi internetului, care nu-şi dezvoltă deloc creativitatea având totul pe tavă, cei maturi
înţeleg altfel o lectură faţă de generaţia adolescenţilor de azi ce prezintă dificultăţi de concentrare şi înţelegere.
Părinţii trebuie sa fie conştienţi de faptul ca mass-media influenţează negativ gândirea copiilor, este bine sa
acţioneze din timp şi să îi încurajeze să ia în serios lectura, să le ofere drept cadou în loc de un joc video, o carte, să
îşi facă timp pentru a merge împreună la o sala de lectură într-o bibliotecă, la librărie, la un muzeu sau la o galerie
de artă.

Utilizarea tehnologiilor informationale


Principala provocare a TIC (Tehnologiile Informatiei si Comunicarii)* o reprezinta crearea unui mediu propice
pentru invatare, deschis invatarii, implicit noile tehnologii joaca un rol esential in trecerea de la mediul de invatare
centrat pe predare, pe profesor, la mediul de invatare centrat pe elev.
*TIC, „Tehnologia Informatiei si Comunicarii” reprezinta traducerea din alimba engleza a expresiei „ICT –
Information and Comuniation Technology”. El desemneaza tehnologia necesara pentru procesarea informatiilor, in
particular folosinta computerelor electronice si a Internet-ului pentru a converti, procesa si a transmite (comunica)
informatii.
Marea provocare a pedagogiei, reliefata de catre George Vaideanu in volumul „Educatia la frontiera dintre
milenii” (Vaideanu, G., 1988) si de catre Miron Ionescu in  lucrarea „Demersuri creative in predare si invatare”
(Ionescu, M., 2000), si anume mutarea accentului de pe predare pe invatare, de pe informativ pe formativ, de pe
instructie pe educatie, devine implicit si tinta principala a mediilor electronice de invatare. Schimbarea rolului
profesorului din acela de a fi sursa principala de transmitere a cunostintelor si informatiilor pentru elevi, in acela de
a deveni un colaborator al elevului, un coleg implicat si el in procesul cunoasterii se coreleaza cu trecerea treptata a
elevilor din simpli receptori pasivi ai unor informatii si cunostinte, in constructori activi ai propriei lor formari.
Calculatorul electronic, Internetul, posta electronica reprezinta realitati pe care elevii le experimenteaza in
fiecare zi. Cadrul didactic este astfel pus in situatia de a opta: prefera continuarea demersului sau educational in mod
traditional, ignorand tendintele de schimbare de paradigma care se prefigureaza, sau accepta provocarea,
implementand noile tehnologii in activitatea sa didactica. Pentru a face fata insa cu succes provocarilor tehnologice
actuale, sunt necesare eforturi de formare profesionala atat din partea cadrelor didactice, cat si din partea
formatorilor lor, in perioadele de formare initiala si continua.
Integrarea noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii in scoala si in formarea individuala si profesionala, dar
mai cu seama in formarea complexului de competente necesare profilului profesional al cadrului didactic are o mare
importanta. Tehnologiile informatiei si comunicarii ofera un mediu favorabil pentru restructurarea intregului
complex de competente necesare cadrului didactic.
Odihna si activitatea intelectuala
Un rol important în reacţiile de adaptare a organismului adolescenţilor la condiţiile mediului de producţie, la
însuşirea cu succes a cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale îi revine regimului raţional de activitate, care are
menirea de a nivela şi de a reduce acţiunea nefavorabilă a mediului de producţie asupra organismului în creştere.
Regimul optimal care asigura capacitatea înaltă de muncă menţine şi fortifică sănătatea adolescenţilor, prevede o
alternare corectă a muncii cu odihna, schimbarea diferitelor tipuri de activităţi, o durată raţională a timpului de lucru,
folosirea eficientă a mijloacelor de educaţie fizică ş.a.
Ca bază a alcătuirii regimurilor raţionale de muncă a adolescenţilor trebuie să fie stabilită corespunderea efortului de
muncă cu particularităţile şi posibilităţile organismului, cu starea de sănătate şi nivelul dezvoltării fizice a lor.
La elaborarea regimului raţional de muncă se cere ca în primul rând să se stabilească durata optimală a zilei de
muncă, bazată pe particularităţile anatomo-fiziologice, posibilităţile stării funcţionale în funcţie de vârstă şi sex,
capacitatea productivităţii muncii ş.a. Pentru adolescenţi este stabilită durata zilei de muncă - 6 ore. În al doilea rând,
munca trebuie să fie efectuată într-un ritm favorabil. Munca ritmică cu o densitate optimală a timpului de lucru
asigură acumularea şi consumarea corectă a energiei; în timp ce densitatea redusă a timpului de lucru, cu întreruperi
frecvente, încalcă ritmul muncii, contribuind la înrăutăţirea indicilor fiziologici şi la scăderea capacităţii de muncă.
Munca organizată raţional nu provoacă oboseală chiar dacă ritmul e înalt. În cazul muncii neritmice oboseala apare
repede chiar la ritmuri relativ slabe.
Pentru a asigura ritmul în timpul lucrului e necesar, ca programul zilei de muncă să fie relativ stabil şi clar.
Respectarea ritmului favorabil de muncă asigura încadrarea treptată în lucru. Mai întâi e raţional ca durata timpului
neîntrerupt al zilei de muncă să fie de maximum 45-50 minute, iar a pauzei de minimum 10 minute. Pe urmă această
durată poate fi mărită până la 1,5 oră ca mai apoi durata lucrului în continuu să fie ca şi la adulţi.
In al treilea rând, se cere ca în timpul lucrului operaţiile tehnologice şi procesele de muncă să se alterneze.
Alternarea operaţiilor tehnologice şi a proceselor de muncă contribuie la înlăturarea influenţei de inhibiţie a lucrului
îndelungat uniform, la transferarea timpului de apariţie a oboselii mai târziu, la sporirea capacităţii de muncă şi
crearea condiţiilor favorabile de lucru în producţie pentru adolescenţi.
Procesele de muncă sunt alcătuite din 2 tipuri de activităţi: intelectuală şi fizică, care, la rândul lor, cuprind câteve
perioade: de încadrare în lucru, optimală şi stabilă a activităţii fiziologice şi capacităţii de muncă şi, în sfârşit, de
reducere a capacităţii de muncă, de preinhibiţie, care la organizarea neraţională a muncii se transformă în inhibiţie.
Îndeplinind diferite eforturi fizice la strunguri, în ateliere sau pe mijloacele de transport, însuşind ritmul de producţie
(lucrul motoarelor, utilajului) adolescenţii trebuie să se includă mai rapid în muncă în timp ce la diferite activităţi
intelectuale aceşti excitanţi lipsesc şi includerea în muncă e mai lentă.
Perioada optimală şi stabilă a capacităţii de muncă depinde de organizarea regimului de muncă. Dacă el e corect
organizat atunci această perioadă se măreşte. Organizarea incorectă a muncii conduce la o micşorare a duratei
perioadei optimale şi stabile a capacităţii de muncă, mai devreme apare oboseala, iar perioada de restabilire a
capacităţii de muncă după lucru se lungeşte.
Una din sarcinile principale ale elaborării regimului raţional de muncă e asigurarea adolescenţilor cu un
timprespectiv de odihnă.
Organizarea raţională a timpului de odihnă contribuie nu numai la înlăturarea inhibiţiei, dar este şi o metodă
principală de profilaxie a ei. Durata timpului de odihnă trebuie să fie diferenţiată pentru grupe de adolescenţi de
diferite vârste, ţinând cont de gradul lor de antrenare în activitatea de muncă şi de diferite posibilităţi de a se adapta
la acţiunea mediului de producţie.
Timpul odihnei în funcţie de caracterul şi conţinutul lucrului efectuat trebuie să fie reglementat câte 10 minute după
fiecare 45-50 minute de muncă. După 3 ore de lucru se recomandă o pauză de odihnă şi pentru masa de prânz de
minimum 30 minute. Odihna trebuie să decurgă în aer liber, organizând diferite activităţi. Se ştie că o mare
importanţă pentru organismul adolescenţilor are odihna activă în aer liber, ca factor de însănătoşire. Aflarea în aer
liber influenţează pozitiv asupra proceselor de creştere şi dezvoltare, ameliorează metabolismul, activitatea
organelor respiratorii şi sistemului cardiovascular, sporeşte rezistenţa la diferite boli.
Odihna raţional organizată contribuie la restabilirea deplină a capacităţii de muncă, sporeşte durata perioadei
optimal stabile a capacităţii de muncă. Organizarea corectă a muncii nu poate fi asigurată fără o argumentare
fiziologică a intensităţii efortului şi normelor de producere a adolescenţilor de diferite vârste şi sex.
Normele de producere pentru adolescenţi trebuie să fie stabilite în raport nu cu norma de zi a adulţilor, ci cu norma
de o ora a lor, ea constituind în medie 75 %. Însă această normă e relativă, deoarece depinde de vârsta
adolescenţilor, de gradul de intensitate a efortului şi de productivitatea muncii. Pentru adolescenţii de 15 ani, care
îndeplinesc eforturi de intensitate mică şi medie, norma de producere trebuie să constituie 60 %, iar pentru cei de
16-17 ani - 70-80 % din norma de o oră a adulţilor. La efectuarea lucrărilor cu efort de intensitate mare norma de
producere pentru adolescenţii de 16-17 ani trebuie să fie de maximum 60 - 65 % din norma de o oră a adulţilor.
O deosebită importanţă în organizarea igienică a muncii are respectarea regimului de alimentaţie al adolescenţilor.
Alimentaţia trebuie să fie echilibrată după conţinutul proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor şi sărurilor
minerale. Raportul dintre proteine, lipide şi glucide trebuie să fie de 1:1:4.
In timpul zilei de muncă adolescenţii trebuie să fie asiguraţi cu mâncare caldă minimum o dată pe zi (prânz), având
o valoare de 35-40 % din numărul total de calorii zilnice. Alimentaţia lor se organizează în cantinele întreprinderilor
industriale. Tot în timpul zilei de muncă adolescenţii trebuie să respecte regimul de alimentaţie cu apă potabilă
pentru menţinerea capacităţii de muncă optimală şi a unui grad înalt de productivitate. Apa potabilă consumată
trebuie să corespundă cerinţelor şi normelor igienice.
În timpul lucrului adolescenţii trebuie să respecte regulile igienei personale şi tehnicii de securitate.
LIMITAREA UTILIZARII CALCULATORULUI
În vremea noastră calculatorul a devenit aproape indispensabil. Dar pe lângă aspectele pozitive, trebuie să fim atenţi
şi la riscurile pe care le prezintă utilizarea în exces a calculatorului. Studiile realizate în ultimii ani arată că
persoanele care petrec foarte mult timp în faţa calculatorului ajung în scurt timp să aibă diverse probleme.
Calculatorul şi sănătatea fizică Putem avea probleme dacă utilizăm calculatorul într-un mod neadecvat. Monitorul
este o puternică sursă de radiaţii de unde electromagnetice provenite de la tubul catodic (aflat în partea din spate a
acestuia), iar cele mai periculoase sunt radiaţiile cu frecvenţa extrem de joasă. Celulele expuse indelung la acest tip
de radiaţii sufera disfuncţii şi in plus pot apărea dereglări de metabolism.
Utilizarea calculatorului mai mult de 3-4 ore pe zi poate duce la efecte ca: miopie temporară, dureri de cap, vedere
înceţoşată, ochi iritaţi sau uscaţi, creşterea sensibilitaţii la lumină, imagine dublă, dar si dureri de spate sau de gât,
dureri ale încheieturilor mâinilor. De aceea, pauzele în utilizarea calculatorului sunt binevenite pentru sănătate, mai
ales dacă sunt folosite pentru mici exerciţii fizice.
Calculatorul şi sănătatea psihică
Am putea vorbi chiar de o "dependenţă" în unele cazuri. Este vorba de necesitatea de a folosi calculatorul pentru
perioade din ce în ce mai mari, dar nu în scopuri profesionale. La aceasta se adaugă folosirea acestuia ca modalitate
de a evada din viaţa cotidiană atunci când apar probleme sau stări precum anxietatea, depresia, lipsa speranţei,
vinovaţia. Preocuparea permanentă pentru calculator şi anticiparea perioadelor care urmează să fi petrecute înaintea
acestuia reprezintă tot un semn al apropierii exagerate de lumea virtuală. În cadrul acestei "dependenţe" generale se
pot desprinde şi o serie de forme specifice: dependenţa de jocuri, de pornografie, de chat şi altele.