ISTORIA GRECIEI ANTICE

I. Tematica:

1. Seminar introductiv
2. Civilizaţia cretană şi miceniană. Indoeuropenizarea spaţiului balcanic
3. Iliada şi Odiseea ca izvoare istorice
4. Colonizarea greacă şi Renaşterea greacă
5. Instituţii arhaice (Sparta şi Atena)
6. Tirania arhaică
7. Reformatori şi legislatori
8. Războaiele medice şi Liga de la Delos
9. Războiul peloponesiac
10. Lumea greacă în secolul al IV-lea
11. Consecinţele expansiunii militare a lui Alexandru cel Mare
12. Epoca elenistică

II. Bibliografie generală minimală:

A. Izvoare:

Petre, Z., Societatea greacă arhaică şi clasică, Bucureşti, Editura Universităţii, 1994.

Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare in Asia, Bucureşti, 1966

Aristotel, Politica, Bucureşti, 1924 (1996).

Aristotel, Constituţia ateniană, Iaşi, 1991.

Polybios, Istorii, Bucureşti, 1966-1995

Demostene, Filipicele, în Oratori greci (ed. A. Marin), Bucureşti, 1969.

Homer, Iliada, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1985.

Homer, Odiseea, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1979.

Hesiod, Munci şi zile, Bucureşti, 1957.

Herodot, Istorii, Bucureşti, 1964.

Platon, Republica, în Opere, vol. 5, Bucureşti, 1974.

1
Plutarh, Vieţi paralele, Bucureşti, vol. 1-5, 1960-1964

Tucidide, Războiul peloponesiac, Bucureşti, 1966.

Xenophon, Helenicele, Bucureşti, 1972.

B. Lucrări generale:

Andrewes, A., The Greek Tyrants, London, 1956

Austin, M. M., The Hellenistic World, Cambridge, 1981

Boardman, J., Grecii de peste mări, Bucureşti, 1988

Bengtson, H., Griechische Geschichte,

Buck, R. J., A History of Boeotia, Alberta, 1979

Amouretti, M. Cl., Le monde grec antique, Paris, 1990

Chamoux, Fr., Civilizatia greaca, Bucureşti, 1989

Chamoux, Fr., Civilizatia elenistica, Bucureşti, 1985

Dodds, E. R., Grecii şi iraţionalul, Iaşi, 1998

Ducat, J., Les hilotes, Paris, 1990

Ducrey, P., Guerre et guerriers dans la Grece antique, Fribourg, 1985

Ehrenberg, V., The Greek State, London, 1969

Ellul, J., Histoire des institutions, tome Ier, L’Antiquite, Paris, 1961

Finley, M., Vechii greci, Bucureşti, 1974

Finley, M., Lumea lui Odiseu, Bucureşti, 1972

Finley, M., Ancient Economy,

Finley, M., L’Economie ancienne,

Garlan, Y., Les esclaves en Grece ancienne, Paris, 1982

Glotz, G., Cetatea greacă, Bucureşti, 1992

2
Gimbutas, M., Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, 1989

Graham, A. J., Colony and Mother-City in Ancient Greece, Manchester, 1971

Hansen, M. H., The Athenian Assembly in the Age of Demosthenes, Oxford, 1987

Larsen, J. A. O., Greek Federal States, Oxford, 1968

Marinovic, L. P., Le mercenariat grec au IVe siecle et la crise de la polis, Paris, 1988

Mitchell, Lynette G., Rhodes, P. J., The Development of the Polis in Archaic Greece,
London, New York, 1997.

Mosse, Cl., La tyrannie dans la Grece antique, Paris, 1969

Mosse, Cl., La colonisation dans l’antiquite, Paris, 1970

Osborne, R., Greece in the Making, 1200-479 BC, New York, 1996

Petre, Z., Civilizaţia greacă şi originile democraţiei, Bucureşti, 1993

Petre, Z., Le comportement des tyrans, în Studii Clasice, Bucureşti, 1972

Platon, N., Civilizaţia egeeană, Bucureşti, 1988

Piatkowski, A., O istorie a Greciei antice, Bucureşti, 1988

Poursat, J. Cl., La Grece preclassique, des origines a la fin du VIe siecle, Paris, 1995.

Preaux, Cl., Le monde hellenistique, Paris, 1978

Rhodes, P. J., The Athenian Boule, Oxford, 1972

Roussel, D., Tribu et Cite, Paris, 1976

Snodgrass, A., Grecia epocii întunecate, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi gândire în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi religie în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Originile gândirii greceşti, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Problemes de la guerre en Grece ancienne, Paris/Haga, 1968/1985

3
Veyne, P., Le Pain et le Cirque. Sociologie historique d’une pluralisme politique,
Paris,1976

Vidal-Naquet, P., Vânatorul negru, Bucureşti, 1985

Vidal-Naquet, P., Economies et societes en Grece ancienne, Paris, 1973

Will, E., Le monde grec et l’Orient, Paris, 1972

Will, E., Histoire politique du monde hellenistique, 1966

xxx , Cambridge Ancient History,

SEMINAR INTRODUCTIV

Probleme organizatorice

 aparatul critic
 scopul şi obiectivele seminarului

CIVILIZAŢIA CRETANĂ ŞI MICENIANĂ.

INDOEUROPENIZAREA SPAŢIULUI BALCANIC

CIVILIZAŢIA CRETANĂ

PERIODIZARE:

A. Evans:

2600-2000- minoic timpuriu

2000-1580-minoic mijlociu

1580-1200-minoic tarziu

B. noua periodizare:

2400-2000-minoian vechi

4
2000-1550-minoian nou (epoca bronzului)

1550-1200-minoian nou recent.

Posturi comerciale: Zakro, Palaikastro, Machlos, Gournia, Mallia, Vasiliki, Agia Triada,
Agios Onouphrios

Epoca bronzului: cca. 2000-1700: primele palate

1700-1400: seria a II-a de palate

1400-1200: Creta miceniană

1. primele palate:

 dezvoltarea meşteşugului şi a comerţului; dezvoltarea regională inegală

 Cnossos, Phaistos
 ceramica Camares

2. seria a II-a de palate:

 palate: Cnossos, Phaistos, Mallia

 silabar A
 stil ceramic naturalist
 Cnossos- hegemonia cretană, “thalassocratia” cretană

Caracterizare generală:

 economie naturală
 dezvoltarea meşteşugurilor, comerţului
 scrisul
 legături comerciale cu Ciclade, Egipt, Orient
 influenţa egipteană
 organizarea sociala pe genos-uri: descoperiri la Vasiliki, Palaikastro, Gournia

Regele: preot, conducător militar, judecător

palatul regal, cu casa dublei securi şi floarea de crin

Religia: forţele naturii, chtoniene, Zeiţa Mamă

Arta: motive florale şi animale marine; realism

Economia: influenţa egipteană

CIVILIZAŢIA MICENIANĂ (1600-1150 BC)

5
  din 1400, civilizaţia cretană devine tributară celei miceniene
 din 1600, influenţa cretană în Grecia
 societate militară; monopolul militar al nobililor
 după 1400, comerţul micenian îl înlocuieşte pe cel minoian către Orient, Asia
Mică, Sicilia, Italia
 aşezări întărite

Structuri sociale:

A. Regele: wa-na-ka; conducător militar sef: la-wa-ge-tas

B. Functionari: telestai, deţinători de sarcini

basileis, sarcini administrative

koretere, şefi militari

C. Demos

D. Sclavii

Economie: centralizată, de tip palaţial

Cultura: influenţa cretană

 palate: Micene, Pylos, Tirinth

 sculptura: Poarta leilor dde la Micene, stele funerare, cupele de aur de la Vaphio,
inel de aur la Micene
 scriere: silabar B, descifrat de M. Ventriss şi J. Chadwick, 1953, din secolul al
XV-lea BC
 religie: zei antropomorfi: Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, cultul morţilor, credinţa
în

heros

sinteza de divinităţi uraniene şi chtoniene, cu influenţe egipteană şi probabil orientale

COLAPSUL UNEI SOCIETĂŢI COMPLEXE

Trăsături generale ale sistemului colaps:

1. Colapsul organizării administraţiei centrale a statului timpuriu:

a. dispariţia sau reducerea în numărul de nivele ale ierarhiei centrale

6
b. fragmentarea completă sau dispariţia organizaţiei militare în unităţi mici, independente

c. abandonarea palatelor şi a facilităţilor de depozitare centrale

d. eclipsa templelor în rolul de centre religioase majore

e. pierderea efectivă a ştiintei de carte pentru foloase religioase sau seculare

f. abandonarea clădirilor publice

2. Dispariţia elitei tradiţionale

a. încetarea înmormântărilor bogate, tradiţionale

b. abandonarea rezidenţelor bogate

c. încetarea din funcţiune a bunurilor de lux, dar pot supravieţui articole individuale

3. Colapsul economiei centralizate

a. încetarea redistribuirii pe scară largă sau a schimburilor de piaţă

b. moneda nu mai e emisă sau schimbată comercial, dar piese individuale pot supravieţui
ca valabile

c. schimburi externe foarte reduse, rutele tradiţionale de comerţ dispar

d. reducerea volumului de schimburi interne

e. încetarea manufacturilor specializate

f. încetarea producţiei agricole specializate sau organizate

4. Schimbări în tiparul aşezărilor şi declinul populaţiei

a. abandonarea multor aşezări

b. schimbări de tipare a micilor aşezări

c. frecventa alegere a locurilor defensive: “fuga pe dealuri”

d. reducerea marcată a densităţii populaţiei

Consecinţe:

5. Tranziţia la nivel inferior a integrării sociopolitice

7
a. ieşirea la iveală a socieăţii segmentare prezentând analogii cu cele de secole sau
milenii mai devreme, în nivelul “formativ” din aceeaşi arie geografică

b. fisiunea regatului în mici teritorii, ale căror graniţe pot relata despre forme politice mai
timpurii

c. posibile supravieţuiri periferice ale câtorva comunităţi bine organizate, încă reţinând
trăsături organizatorice ale statului colapsat

d. supravieţuirea elementelor religioase în forma cultelor populare

e. producţia la nivel local, cu imitaţii “ţărăneşti” ale formelor specializate de producţie

f. mişcări locale de mici grupe de populaţie rezultând din dispariţia ordinii la colapsul
administraţiei centrale, conducând la distrugerea multor aşezări

g. rapida regenerare a conducerii sau chiar a societăţii statale, în parte influenţată de

resturi ale predecesorului

6. Dezvoltarea mitului romantic al “Dark Age”

a. incercarea noilor grupuri de putere de a stabili o legitimare in termeni istorici prin

crearea de genealogii cu legatura cu statul “autohton”, sau relatand drepturile lor ca
invadatori, cucerind puterea prin forta armelor

b. tendinta printre cronicarii timpurii de a personaliza explicatii istorice, deci aceasta

schimbare e incredintata faptelor individuale, batalii, invazii, si sa atribuie declinul
puterilor ostile din afara (cf. 5f)

c. unele confuzii in legende si povestiri intre Varsta de Aur a primei civilizatii si Varsta
Eroica a celei imediat urmatoare

d. cantitatea mica de obiecte arheologice datand din perioada de dupa colaps, comparata
cu cea din perioada precedenta

e. tendinta istoricilor de a accepta drept dovezi istorisiri traditionale scrise cateva secole
dupa colaps

f. inceata dezvoltare a arheologiei Dark Age

8
 ILIADA ŞI ODISEEA CA IZVOARE ISTORICE

1. Periodizarea epocii obscure: cca. 1180- 750 BC

 Submicenian: 1200- 1015 BC

 Protogeometric 1015-900 BC
 Geometric:
o vechi 900- 850 BC
o mijlociu 850- 750 BC
o recent 750- 700 BC

2. Discutii: teoria colapsului unei societati complexe si evidenta arheologica

a. Submicenian:-diminuarea numarului siturilor

-fuga spre periferie

-prezenta ceramicii cenusii: Micene,

Asine, Tirint, Sparta, Korakou,
Aigeira, Atena, Perati, Lefkandi

-morminte de razboinici

-aparitia fierului

a. Protogeometric:- diversitatea stilurilor ceramice

-mormâ ntul princiar de la Lefkandi,

prima juma tate a sec. X BC

-reaparit ia aurului la Lefkandi, juma

tatea sec. X BC

a. Geometric: 1. vechi: -diversitatea stilurilor ceramice

- morminte de
razboinici

2. mijlociu: - comunicarea între regiuni

creste

-morminte
bogate:Lefkan
di, Atena

9
 -aparitia stilului
Dipylon ceramic

-relatii comerciale cu
Orientul

3. Homer si istoria: structuri de sefii

ex. Atena: PG- opozitia agathoi- kakoi

SM- bogatia

PG vârsta, sexul- distinctii

familii aristocratice

 oikos- baza structurii sociale

 fratria- persoane libere si cu integritatea drepturilor; legaturi de rudenie
 phyle (lat. tribus)- eroul eponim
 genos- altceva decât ginta ; structura familiala

10
 COLONIZAREA GREACĂ ŞI “RENAŞTEREA GREACĂ”

COLONIZAREA GREACĂ

1. CAUZELE COLONIZĂRII. DEFINIREA COLONIZĂRII GRECEŞTI

a. stenochoria
b. stasis
c. catastrofa- emigrare totală
d. integritatea metropolei

text: Platon, Legile, IV, 3

V. 8; V. 10.

etapele colonizării: c. 770-670 BC, spre vest

670-500 BC: spre Pont şi nord-est

2. Modalitatea de colonizare. Tipuri de colonii

 apoikia
 emporion
 relaţia metropolă- colonii: ex. Corint-

Syracusa- Kasmenai, Akrai

colonii mixte: Rhegion: 2 grupuri de chalcidieni, un grup din Zankle, un grup de fugari
din Messenia

Prezenţa sanctuarelor de tip grec în spaţiul italic:

Leuca, Porto Cesareo, Oria, Rocavecchia, Egnazia (Apulia); Timmari, Garaguso, Serra di
Vaglio, Rossano di Vaglio (Basilicata)

necropola de la Garaguso, mixtă

1. Direcţii de colonizare. Relaţii cu barbarii

 proto-emporia: Timmari, Garaguso, Armento, Oria, Porto Cesareo, Egnazia

 Spania:

craterul attic de la Huelva, sec. VIII BC

11
 Huelva: 70 % fenicieni, 10% greci, 20 % indigeni

Teorii privind relaţiile în spaţiul spaniol:

 R. Whittaker, J. Boardman: imperiul cartaginez

 W. Kimmig: teoria conflictului
 H. Niemeyer, F. Prontera: coexistenţa paşnică

prezenţa unui templu doric la Cartagina (sec. V BC), desc. 1987

morminte de tip grec la Caragina

vase euboice, datate c. 775 BC

“RENAŞTEREA GREACĂ”

1. Definirea termenului

2. Naşterea unei polis.

a. relaţii economice cu hinterlandul

b. naşterea unei pieţe
c. relaţii politice, religioase, sociale cu teritoriul
d. mod de viaţă urban
e. structura cetăţii

poleis eşuate: Zagora (I-la Andros), c. 700 BC; Emporio (Chios), c. 600
BC

cetatea: polis, phalanx, politicul

proprietatea funciară, “teriorialitate”

aristocraţii urbane

inscripţia de la Dreros (Creta), a doua jumătate a secolului VII BC:

termenul “polis”

apariţia scrisului: Lefkandi, jumatatea sec. VIII BC

Pithecussai, ante 675 BC; Cupa lui Nestor, 725 BC

Al Mina (Siria)

sanctuare panhellenice: Olympia (sec. X BC); Delphi, Delos (sf. sec. IX

BC)

12
3. Schimbări sociale

a. războiul şi relaţia sa cu structurarea socială

b. modul de guvernare. Banchetul
c. calitatea de cetăţean

13
 INSTITUŢII ARHAICE (SPARTA ŞI ATENA)

 sfatul aristocratic: gerousia, boule: cooptare sau alegere dintr-o categorie foarte
limitată
 adunarea cetăţenilor: autoritate legislativă; ratifică legi propuse de consiliu
 magistraturile: anuale

puterea unuia anulată de a celorlalţi

 funcţiile publice, onoruri: cf. Arist.,

Pol., III, 6, 3.
 prima menţiune a termenului de

polis: inscripţia de la Dreros (Ceta), a doua jumătate a secolului VII BC

CETĂŢEANUL:

a. prerogative:

 politice: participarea la adunările cetăţenilor (ekklesia, apella) sau consilii (boule,

gerousia); participarea la magistraturi; patriciparea la tribunale
 juridice: dr. de a avea o proprietate funciară în teitoriul cetăţii (enktesis); acces la
tribunale şi garanţii judiciare
 religioase: participarea la sacrificii, parte activă la sărbătorile religioase;
exercitarea unui sacerdoţiu
 avantaje sociale: indemnizaţie pentru participarea la spectacole; distribuţii de
grâne; asistenţă din partea cetăţii pentru cetăţenii săaci

b. obligaţii:

 fiscale: eisphora; liturgia

 militare: seviciul militar

c. pierderea cetăţeniei:

atimia: totală sau parţială; temporară sau permanentă; personală sau ereditară

 conduită dezonorantă în timp de război; tentativă de subversiune; nerespectarea

legilor consituţionale; furt în detrimentul comunităţii sau sustragerea de la plata
datoriilor faţă de stat sau zei; obstrucţionarea justiţiei; moralitate dubioasă;
delapidare din patrimoniu; nerespectarea unei sentinţe de exil temporar
 non-cetăţeni: meteci,

hypomeiones, mothaces, mothones, nothoi

14
  statute semiservile: heilotai, penestai, gymnetai, korynephores, konipodes,
clarotai, maryandini, lelegi, gergithes, pedieni, bithynieni

ATENA:

 ecclesia: tipuri de vot: heirotonia (ridicarea mâinilor), cu pietricele, vot secret;

decizia era luată prin majoritate simplă
 boule: jurisdicţie criminală, ducea negocieri cu alte state, primea ambasadori;
conducea politica externă; în problemele interne, aproape totul în grija sa;
magistraţii răspunzători în faţa boule; avea autoritatea supremă în problemele
financiare; era însărcinat de ecclesia să ducă la îndeplinire decretele şi eventual să
le dezvolte

SPARTA

 apella: votarea referitor la declaraţia de război, tratate de pace, alianţe; alegerea

geronţilor, eforilor

votarea prin aclamaţii

TEXTE:

Sparta:

Plutarh, Lycurg, V: gerousia

VI: apella

VII: colegiul celor 5 efori

VIII: împărţirea pământului

X: syssitiai

XII: funcţionarea sisitiilor

XVIII: sistemul autoritarist în educaţia copiilor

XXVI: alegerile în apella

XXVIII: război împotriva hiloţilor

Atena:

Aristotel, Statul atenian, III: instituţii ateniene; cei trei arhontes; thesomthetai; Areopagul

15
IV: Dracon

VII: funcţionarii

LV: alegerea arhonţilor

LVI: arhontele eponim

LVII: arhontele basileus

LVIII: polemarhul

LIX: thesmothetai

Plutarh, Theseus, XXV: “fondarea” Atenei

Solon, XIII: dysnomia la Atena

TIRANIA ARHAICĂ

16
TIRANUL:

 pretenţia de descendenţă regală

 alianţe matrimoniale cu case regale
 simboluri regale
 bogăţia impresionantă
 distribuţii de: daruri, alimente, pământ
 privilegii: juridic, religios
 program de construcţii urbane
 mimează regalitatea

există 3 zone: Asia Mica, Grecia şi insulele, Sicilia şi Grecia Magna

Modul de guvernare al tiranului: eliminarea fizică a adversarilor

distrugerea bazei economice: confiscări

impozite

distrugerea bazei sociale: căsătorii forţate

distrugerea bazelor judecătoreşti: instituirea judecătorilor rurali

distrugerea bazelor religioase: favorizarea divinităţilor populare

suprimarea cultului eroului fondator

CARACTERISTICI GENERALE ALE TIRANIEI:

criza de autoritate a familiilor aristocratice

aristocrat

eşecul legiuitorului

se pune în fruntea nemulţumiţilor

uzupă puterea

garda personală (doriforii)

prestigiul personal: protector al artelor/politica de construcţii monumentale

charisma militară

17
tendinţa dinastică

durează maximum 3 generaţii

titlu: Kypselos, “basileus”: Hdt., V, 92; Pyttacos, “aisymnetes”: Arist., Pol., III, 1285b
25-26.

tiranii încurajează democraţia

Tirani:

Argos: Pheidon

Corint: Kypselos (657 BC), Periandros, Psammetichos

Epidaur: Procles

Atena: Damasias (arhonte succesiv 582, 581), Pisistrate (561; 546-527 BC), Hipparchos
(527-514 BC), Hippias (514- 510 BC)

Megara: Theagenes

Milet: Thrasybulos, Aristagoras

Naxos: Lygdamis

Samos: Polycrates (c. 530-522 BC)

Sicyona: Orthagoras, Cleisthenes (inc. sec. VI BC)

Chersonesul Tracic: Miltiade cel Batran (561-556 BC)

Sicilia, sf. sec. VI BC

Agrigent: Phalaris

Leontinoi: Panaitios

Gela: Hippocrates, Cleandros, Gelon, Hieron

Cumae: Aristodemos (sf. sec. VI BC)

Rhegion: Anaxilaos

Siracuza: Gelon

18
 

REFORMATORI ŞI LEGISLATORI

19
Atena: Dracon, 621

 reglementează penalităţile referitoare la omucideri

 distincţia între crima premeditată şi omucidere involuntară

Solon, 594:

 seisachteia
 structurarea corpului civic (timocraţia):

pentacosiomedimnoi (500 medimne)

hippeis (300 medimne)

zeugitai (200 medimne)

thetes

 eunomia, ca finalitate
 în caz de război civil, cel care nu se implică este lovit de

atimia
 corespondenţa strictă între civic-militar
 instituie heliaia- procese în apel
 consiliul celor 400 (boule)

Clistene, 508:

 reforma “geometrică”
 finalitate, isonomia
 redefinirea corpului civic: 1. cele 10 triburi teritoriale

1. fiecare trib, 3 secţiuni; centrul teritorial, Atena

1. magistraturile, câte 10 membri
2. consiliul celor 500

 timpul politic diferit de cel religios

 creşte rolul

demos-ului
 ostracismul

Alţi reformatori:

20
  legile de la Gortyna (Creta): legitimitatea căsătoriei şi succesiunea
 Pittakos, Mytilene (600/590 BC)
 Aristarchos, Efes (550 BC)
 Epimenes, Milet
 Damonax, Cyrene
 Lycurg, Sparta

TEXTE:

Aristotel, Statul atenian, 4: reformele lui Dracon

Reformele lui Solon

Aristotel, Statul atenian, 6: seisachteia

7: corpul social pe “clase”

8: alegerea funcţionarilor; consiliul celor 400

10: noul etalon monetar

11: consecinţe

Plutarh, Solon, 13: dysnomia

14: Solon arhonte

20: atimia

22: obligaţia de a munci

Cleisthenes

Aristotel, Statul atenian, 21: reformele lui Clistene

22: ostracismul

Herodot, Istorii, V, 66: reforma triburilor

V, 69

V, 73: Atena şi Persia

Aristotel, Politica, VII, 2, 11

Alţi reformatori

21
Herodot, Istorii, IV, 161: Damonax la Cyrene

Aristotel, Politica, VI, 2, 1-5: despre guvernări

VI, 4, 2-7: democraţia

RĂZBOAIELE MEDICE

22
A. CRONOLOGIE:

514: campania lui Darius la Dunare împotriva sciţilor

500-493: răscoala antipersană a oraşelor din Ionia

498: Sardes distrus de greci

494: căderea Miletului

492: prima expediţie persană împotriva Greciei, condusă de Mardonios: Tracia şi

Macedonia ocupate de perşi

490: expediţia lui Datis şi Artaphernes

12 sept.: bătălia de la Marathon

486: moartea lui Darius I; Xerxes

481: congresul panhelenic de la Corint

480: invazia lui Xerxes în Europa

aug.: Thermopylai

bătălia navală la capul Artemision

28 sept. Salamina

479: Plateea

Mycale

B. TEXTE:

Hdt., Istorii, V. 97: Aristagoras la Athena

, VI. 43-45: campania lui Mardonios

, VI. 94: cauza invaziei persane

, VI. 107: Hippias şi persii

, VI, 109-113: bătălia de la Marathon

, VII, 54-56: trecerea Hellespontului de către Xerxes

23
, VII, 138: scopul expediţiei persane

, VII, 208-209: spartanii la Thermopylai

, VII, 223-229: bătălia de la Themopylai

, VIII, 53: Xerxes ocupă Atena

, VIII, 109: discursul lui Themistocles înainte de Salamina

, IX, 60-70: bătălia de la Plateea

, IX, 81: împărţirea prăzii

LIGA DE LA DELOS. RĂZBOIUL PELOPONESIAC

24
CRONOLOGIE

478 BC: constituirea Ligii de la Delos

 scop: continuarea luptei antipersane

 organizare: koine synedrion
o tezaur comun, la Delos, administrat de Atena
o Atena are comanda militară
o fiecare membru este obligat să contribuie fie cu vase de
război şi soldaţi, fie cu o sumă de bani (

phoros)
 454 BC: în Ligă mai existau 3 membri ce se achitau în vase de război

, nu în bani: Samos, Chios, Lesbos

 tezaurul Ligii transferat la Atena

# revolte ale aliaţilor impotriva Atenei: Naxos, 470; Thasos, 465; 446- Eubeea, Chalcis,
Eretria, Megara; Samos, 441-439

după 454, Liga se transformă în imperiul atenian

 funcţionarea imperiului atenian: instalarea de cleruchii (colonii militare ateniene

în cetăţile supuse)
 ostatici din familiile importante
 “democratizarea” conducerii cetăţii învinse
 suma tributului fixată de poporul atenian, din 3 în 3 ani
 diferendele dintre Atena şi aliaţi judecate la Atena

TEXTE:

Plutarh, Temistocles, 4: trierarhia

19: construirea Pireului

Pericles, 7: Pericle democrat

11: guvernarea lui Pericles

12: liga de la Delos; cetatea tiran

15: puterea lui Pericles

Aristotel, Statul atenian, 24: guvernarea ateniană în timpul Ligii de la Delos

RĂZBOIUL PELOPONESIAC

25
  cauze ale conflictului: rivalitatea între liga peloponesiacă- liga delio-attică
 cauze “publice”: 1. Conflict Atena- Corint, referitor la Corcyra (437-433)

2.conflict Atena- Corint, referitor la Potideea (433-429)

3. conflict Atena- Megara (432)

FAZE ALE CONFLICTULUI:

1. Războiul lui Archidamos (431-421)

 caracteristici: invazii spartane în Attica

 conflicte periferice (în Chalcidica, Sicilia)
 dispariţia lui Pericles (429), lupta pentru putere la Atena, între Cleon şi Nicias
 pacea lui Nicias (Sparta-Atena): 421, menţinerea stării de lucruri anterioară
războiului; recurgerea la arbitraj în caz de conflict

2. 421-404

 creată Liga argiană (Argos, Elis,

Mantineea)
 alianţa Sparta-Theba, 421/420
 alianţa Atena-Liga argiană, 420
 expediţia ateniană în Sicilia, 415-413, soldată cu dezastrul atenian
 răscoala aliaţilor şi lovitura de stat oligarhică la Atena, 411
 alianţa Spartei cu Persia
 victoria Atenei la I-le Arginuse, 406
 victoria spartană la

Aigos Potamos, 405; 404, destrămarea imperiului atenian, instaurarea regimului

celor 30 de tirani la Atena

TEXTE:

Plutarh, Pericles, 29: cauza războiului peloponesiac

37: legea referitoare la cetăţenie

Alcibiade, 13: ostracizarea

17: expediţia din Sicilia

Aristotel, Statul atenian, 24: liga de la Delos

27: guvernarea în timpul războiului peloponesiac

26
Xenophon, Hellenicele, II, 2, 1-23: consecinţele victoriei spartane de la Aigos Potamos

Thucydides, Războiul peloponesiac, VIII, 66-70: regimul celor 400 la Atena

GRECIA SECOLULUI IV.

27
 ORGANIZAREA GRECIEI:

1. CONFEDERAŢIA BEOŢIANĂ.

 447-386: organizare federala

 11 circumscripţ

ii teritoriale, ce furnizau fiecare 60 consilieri federali, 1 beotarh, judecători,

plăteau impozite, 1000 hopliţi, 100 călăreţi
 Theba, Plateea, Orchomenos, Thespies aveau fiecare câte 2 districte
 427: Plateea distrusă de Theba

423: Thespies trece sub control theban

 caracterul oligarhic şi conservator al confederaţiei beoţiene

 dupa 373, hegemonia thebană în confederaţie

2. CONFEDERAŢIA THESSALIANĂ

 populaţii ce trăiau în oraşe şi populaţii organizate teritorial

 penestai (statut semiservil) eliberaţi la sfârşitul sec. V BC
 organizare: 1 polemarh ales de fiecare dintre cele 4 tetrarhii, teritoriul divizat în
kleroi, care furnizează fiecare 40 călăreţi, 80 de hopliţi
 confederaţia prezidată de un

tagos până în 369, apoi de un archon; alţi magistraţi federali sunt şefii militari

3. SPARTA.

 existenţa unui sistem rigid şi închis, ce nu se poate adapta

 bogăţia acumulată după 404 agravează inegalităţile sociale
 declinul general al tradiţiilor spartane
 încercarea şefilor militari de a controla puterea politică, fiind condamnaţi de către
efori (ex. Pausanias, strategul Phoibidas)

4. ATENA.

 absenteismul cetăţenilor de la viaţa politică: creşterea numărului delatorilor

 mystophoria: plata cetăţenilor pentru a participa la viaţa publică
 strategii nu mai joacă rol politic; apariţia profesioniştilor în politică (demagogii)
 404: regimul celor 30 de tirani: proscripţii, regim de teroare
 399: procesul lui Socrate, acuzat de impietate faţă de zei

GRECIA SECOLULUI IV: CRONOLOGIE.

28
401: Cirus cel Tânăr şi expediţia sa; bătălia de la Cunaxa şi întoarcerea celor 10.000 de
mercenari în Grecia (anabasis)

399: procesul lui Socrate la Atena

397: conspiraţia lui Kinadon (conspiraţia inferiorilor) la Sparta

395-387/386: “războiul corintic” între Atena, Beoţia, Corint, Argos, Megara, împotriva
Spartei

387/386: “pacea regelui” (pacea lui Antalcidas); regele persan devine arbitrul lumii
greceşti

379: eliberarea Thebei de sub dominaţia spartană

378/377: crearea celei de-a doua ligi maritime ateniene

372: ascensiunea lui Iason din Pherai în Thessalia

371: bătălia de la Leuctra, marchează începutul hegemoniei thebane în Grecia

367/366: prima menţionare a ligii etoliene

364: moartea lui Pelopidas în Thessalia, în lupta împotriva tiranului Alexandru din Pherai

362: bătălia de la Mantineea; victoria thebană, dar moartea lui Epaminondas pune capăt
hegemoniei thebane

TEXTE:

Xenophon, Hellenicele, II, 3, 11-17: regimul celor 30 de tirani la Atena

I, 6, 28-34: bătălia de la insulele Arginuse

II, 3, 20: cei 3000 de cetăţeni

II, 3, 50-53: tirania pură

III, 3, 1-2: succesiunea la Sparta

III, 3, 4-11: conspiraţia lui Cinadon

III, 4, 7-9: comandantul militar şi regele spartan

IV, 8, 9-10: a doua ligă ateniană

29
V, 1, 30-36: pacea regelui

VI, 1, 4-12: Iason din Pherai

VI, 1, 15-16: calităţile lui Iason

VI, 4, 28-30: prestigiul lui Iason

VI, 4, 31-32: asasinarea lui Iason

VI, 4, 10-15: bătălia de la Leuctra

VI, 5, 38-48: alianţa Atena-Sparta

VII, 5, 22-27: bătălia de la Mantineea

Plutarh, Pelopidas, 18: batalionul sacru

24: invazia tebană în Pelopones

30: vizita lui Pelopidas în Persia

ALEXANDRU CEL MARE ŞI CUCERIREA ORIENTULUI

CRONOLOGIE

 336- asasinarea lui Filip II; Alexandru III (cel Mare) devine rege
 335- campania lui Alexandru la Dunăre; distrugerea Thebei

30
  334- bătălia de la

Granicos: înfrângerea satrapilor

 333- bătălia de la

Issos
 iarna 332/1- fondarea Alexandriei
 331- bătălia de la

Gaugamela
 327- căsătoria lui Alexandru cu Roxana
 326- bătă

lia cu Poros
 324- edictul lui Alexandru de rechemare a exilaţilor din cetăţile greceşti

-poligamia ca instituţie de stat; nunţile din Susa

 323- moartea lui Alexandru la Babilon

ALEXANDRU:

 curajul fizic, arete, prima virtute a unui erou

 controlul exclusiv al forţelor militare
 poligamia ca instituţie de stat
 ideea monarhiei universale
 cultul lui Alexandru instituit în Grecia
 “rege al Asiei”
 fondator de oraşe

CUCERIREA ORIENTULUI:

 menţine sistemul satrapiilor

 regimuri democratice în Ionia, regimuri oligarhice în Grecia
 simbioza macedo-persană

REGELE ELENISTIC

 asocierea regelui cu Victoria

 comandant militar, învingător
 charisma personală
 ideea genealogiei cu rădăcini divine
 practicarea coregenţei ş

i asocierea viitorului rege la domnie

 cultul regelui ca zeu

31
ÎNSEMNE ALE PUTERII

 diadema, sceptrul, inelul regal, armele, efigia pe monede (pe revers)

TEXTE:

Plutah, Alexandru, 14: congresul de la Corint

20: bătălia de la Issos

27: vizita în oaza lui Ammon

28: Alexandru, om şi zeu

45: Alexandru în haine persane

47: sinteza greco-persană

48: Philotas şi nemăsura

67: Alexandru, Dionysos

73-74: prevestiri referitoare la moartea lui Alexandru: Cassandros

Arrianus, Anabasis, I, 11, 1-8: trecerea în Asia

II, 3, 6-8: nodul gordian

II, 7, 3-6: supeioritatea macedonenilor faţă de perşi

II, 12, 3-5: mama lui Darius

II, 14, 1-9: scrisoarea lui Alexandru către Darius

III, 1, 5- 2, 2: fondarea Alexandriei

III, 3, 1-6: vizita la oaza lui Ammon

IV, 7, 3-4: ucideea lui Bessos

IV, 8, 1-9: uciderea lui Cleitos

V, 26, 1-2: imperiul universal

VII, 4, 4-8: nunţile din Susa

32
VII, 8, 1-3: orientalizarea lui Alexandru

VII, 11, 1-9: concordia între perşi şi macedoneni

VII, 29, 1-4: calităţile lui Alexandru

EPOCA ELENISTICĂ

INSTITUŢII POLITICE ŞI ADMINISTRAŢIE

A. REGALITATEA ELENISTICĂ

- sinteză a lumii greco-orientale

- atribuţii

-palatul regal

33
B. ARMATA

-caracteristici

C. CULTELE REGALE

-conţinut, caracteristici

D. FISCALITATEA ÎN LUMEA ELENISTICĂ

-Egipt

-Regatul Seleucid

E. ORAŞUL ÎN LUMEA ELENISTICĂ

-funcţiile oraşului

-fundaţiile urbane ale succesorilor lui Alexandru

-raportul între oraş şi regalitate

-organizarea oraşului

34