Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inocenţei
Revista Grupului Şcolar Roznov
Didactic Page 2 – 16
Page 17 – 24 Eveniment
Divertisment Page 25 – 26
Page 27 – 42 Monden şcolar
Cred Doamne Page 43 – 45
1|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Motto:
Azi când a mea iubire e-atâta de curată (...)
Când dorul meu e-atâta de adânc şi-atât de sfânt (...)
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!
Iubirea eminesciană nu este numai albastră, Crăiasa din poveşti, O, rămâi etc.)
cântec, ci este meditaţie, dramă sfâşietoare, exprimă puterea de iluzionare, starea de
cataclism cosmic, bucurie şi durere, puritate visare, de aspiraţie spre fericire, poetul
şi lumină de lună. Pentru Eminescu, iubirea crezând cu ardoare în posibilitatea unei iubiri
nu este o relaţie întâmplătoare sau durabilă, desăvârşite. Natura este feerică, ocrotitoare,
ci se înscrie în ordinea cosmică, în principiile caldă, iar iubita este mângâietoare, şăgalnică,
fundamentale ale lumii, este similară cu ispititoare.
aspiraţia spre ideal şi căderea în nefiinţă. În A doua etapă a liricii erotice (1877-
numele acestui ideal de iubire, poetul 1883), se defineşte prin profunzimea
respinge mediocritatea şi meschinăria, filozofică a sentimentului de iubire, ceea ce
minciuna, neputinţa de a depăşi condiţia dă creaţiilor din această perioadă scepticism,
biologică, fuga după aparenţe şi indiferenţa melancolie, provocate de dezamăgirea eului
faţă de puritatea sentimentului. Dragostea, liric, aflat mereu în căutarea idealului de
aşa cum o visa poetul, este condiţia iubire. În poeziile din această perioadă
indispensabilă a vieţii spirituale, a creaţiei. (Departe sunt de tine..., De câte ori iubito...,
Vraja şi magia vechilor astrologii, a Trecut-au anii, Şi dacă..., Afară-i toamnă, De
mitologiilor şi credinţelor populare devin la ce nu-mi vii?, Atât de fragedă, Pe lângă
Eminescu visare şi contemplaţie, străbătute plopii fără soţ) domină deziluzia provocată
de un fior metafizic, de un sens al misterului. de neîmplinirea visului de iubire ideală.
Contemplaţia eminesciană identifică Acestei atitudini fundamentale îi corespunde
pierderea iubitei, ca dramă individuală, cu o natură tristă (plopi singuratici, ploi reci,
extincţia cosmică. Geniul eminescian a plasat cameră pustie), iar iubita este rece, străină,
în centrul poeziei sale creatorul de geniu statuară.
condiţionat de iubire. Aşa a rezultat motivul Însă iubirea este şi o chemare a
„neînţelegerii în iubire”. absolutului: este dor pur. Şi nu îşi are
Când poetul regreta vremea tinereţii, hotarele pe pământ, ci în cer. În poezia Peste
o făcea pentru iubirea din mijlocul naturii, al vârfuri, Eminescu exprimă dorul în esenţa lui
codrului – simbol al eternităţii vieţii. cea mai pură: năzuinţa către o „împlinire”, pe
Răspunzând unei astfel de iubiri, femeia care noi o căutăm aici pe pământ, fără a
simboliza însăşi bucuria de a trăi, fericirea ajunge vreodată la ea, căci a o atinge ar
vieţii împlinite. Momentele fericite se însemna a realiza Absolutul. Este aceeaşi
asociază cu un cadru natural, aflat în deplină dorinţă care îl apleacă pe Dumnezeu asupra
armonie cu stările sufleteşti ale poetului. făpturii sale şi care se numeşte, şi ea, iubire.
Poeziile din această perioadă, 1876-
1877, (Dorinţa, Lacul, Sara pe deal, Floare
Prof. Oana Ilarie
2|Page
Didactic Vârsta inocenţei
3|Page
Didactic Vârsta inocenţei
4|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Să mergem la teatru!
(activitate culturală, educativă şi artistică)
E iarnă.
Zi de Gerar, cu zapadă ici-colo, cu temperaturi scăzute. Soarele strălucitor
pătrunde cu îndrăzneală prin ferestrele claselor cu şcolari. Le mângăie căpşoarele cu fete
senine şi vesele, mânuţele care scriu, cărţile şi caietele de pe bancă.
Peste o oră, clasele vor rămâne pustii. Astăzi vom merge la TEATRU.
Ora 11:30. Sosesc autocarele cu care ne vom deplasa la Piatra Neamţ. Elevii
radiază de bucurie, abia aşteaptă îmbarcarea.
Ora 12:30. Ne oprim în faţa Casei de Cultura din Piatra Neamt, coborâm, ne
organizăm şi, plini de emoţie, intrăm în sala mare, luminoasă, cufundată într-o linişte
adâncă.
Fiecare mic spectator îşi ocupă locul rezervat şcolii noastre. Mai vin şi alţi elevi de
la şcolile din oraş.
5|Page
Didactic Vârsta inocenţei
6|Page
Didactic Vârsta inocenţei
7|Page
Didactic Vârsta inocenţei
româneşti, intrată într-o nouă de către cadrele didactice într- evenimente, iar interpretarea
etapă a evoluţiei sale. Marea un adevărat maraton de sensibilă a cântecelor
Unire din 1918 a încununat activităţi cultural – artistico - patriotice de către elevii
aspiraţiile de veacuri ale educative. Se urmăreşte astfel claselor a IV-a a încununat
românilor de a vieţui într-un trezirea interesului faţă de spectacolul oferit de către cei
singur stat. trecutul glorios al poporului mai mici elevi ai şcolii.
De zeci de ani poporul român. Într-un cadru festiv Momentul final şi
român a încercat şi a reuşit să- oferit cu generozitate de sala memorabil în mintea copiilor,
şi exprime sentimentele C.D.I. copiii au îmbrăcat cu dar şi al cadrelor didactice a
patriotice, bucuria şi mândria mândrie costumul popular fost interpretarea vocală şi
că aparţin acestui neam păstrat cu sfinţenie de prinderea într-o horă a Unirii
binecuvântat de Dumnezeu. familiile lor din generaţie în care a avut rolul de a recrea
În fiecare an de Ziua generaţie şi au pregătit atmosfera şi bucuria din
Naţională ei îşi manifestă momente memorabile şi sincere. vremurile trecute pricinuite de
Au încântat audienţa cu un asemenea eveniment.
Comisie metodică IV B
8|Page
Didactic Vârsta inocenţei
Toamna darnică
9|Page
Didactic Vârsta inocenţei
PE ARIPILE PRIETENIEI
(parteneriat educaţional şcoală – grădiniţă)
10 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Copiii sunt primiţi în sala de grupă din grădiniţă şi sunt invitaţi, pentru început, să
urmărească un CD cu poveşti. Urmează apoi repovestiri ale copiilor din scurte fragmente de
poveşti şi basme cunoscute de către cele două grupuri de copii.
Activitatea îşi urmează cursul prin organizarea unui joc intitulat „Recunoaşte
personajul”, prin care copiii sunt solicitaţi să participe activ pentru a recunoaşte păpuşi
reprezentative, imagini şi jetoane din poveşti îndrăgite.
În partea a doua a activităţii, atât elevii clasei I B, cât şi preşcolarii au prezentat, pe
rând, un colaj de cântece, poezii şi ghicitori despre iarnă.
În final, copiii au făcut fotografii împreună şi s-au declarat încântaţi de astfel de
activităţi comune.
Prof. înv. primar Alina Vasile & Educatoare Maria Anghel
,,Era o zi frumoasă de toamnă. Vântul adia uşor şi purta frunzele uscate care
acopereau trotuarul cu un covor arămiu.
Ora de pictură s-a terminat. Eu şi Adi ne îndreaptam spre casă. Grăbit ca întotdeauna
să ajungă mai repede, Adi trecu strada în fugă fără să se asigure.
– Aşteaptă-mă, Adi, vin cu tine!
– Da, dar vino repede că mă grăbesc! a fost răspunsul pe care l-am primit.
– Adi, ce-i cu tine?
– Uf, cu tine nu poate câştiga omul câteva secunde – spuse Adi!
– Dar nu vezi şi nu ştii oare că pe aici nu e voie să traversezi? În plus nu ai văzut că
autoturismul acela care circula pe stradă te putea lovi?
– Aveam timp să-i trec prin faţă!
***
Ajunsă acasă am început să-mi fac lecţiile. Sună telefonul. Mama a răspuns. După
expresia feţei mi-am dat seama că s-a întâmplat o nenorocire.
Cu ochii în lacrimi mama mi-a spus că Adi a fost lovit de o maşină iar acum se află la
Spitalul Judeţean – Secţia Chirurgie.
Când am ajuns la şcoală şi am intrat în clasă, locul din banca a doua era gol. Colegii
m-au înconjurat îngrijoraţi şi m-au întrebat ce s-a întâmplat. Am hotărât să mergem
împreună la spital.
L-am găsit într-un pat cu ambele picioare în ghips. Ochii îi erau trişti şi abia a putut să
spună:
– Îmi pare rău că nu te-am ascultat!...
Abia acum înţelegea ce înseamnă sfatul unui prieten...’’.
11 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
JOC - ACCIDENT!
12 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
13 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
14 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
Cercetare şi documentare
Opţionalul „Cercetare şi documentare”,
desfăşurat anul trecut la clasa a VI-a B, s-a
concretizat cu realizarea şi prezentarea unor
proiecte de cercetare documentară. Elevii s-au
grupat în echipe de câte 4 elevi, şi-au ales o
temă, şi-au distribuit sarcinile în grupă, şi au
urmat un demers de cercetare a informaţiei,
astfel:
15 | P a g e
Didactic Vârsta inocenţei
La Francophonie 2011
16 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
Să ne păstrăm tradiţiile!
17 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
18 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
19 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
Concurs
„Prietenii lui Eminescu„
O literatura trainică, în stare să ne placă nouă şi să fie
originală pentru alţii, nu se poate întemeia decât pe graiul
viu al poporului, pe tradiţiile, obiceiurile şi istoria lui, pe
geniul lui. (M.Eminescu)
20 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
21 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
22 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
23 | P a g e
Eveniment Vârsta inocenţei
Obiective
propuse:
Cunoaşterea
frumuseţilor patriei;
Promovarea
obiectivelor turistice din
ţara noastră (Cheile
Bicazului, Salina Praid,
Poiana Braşov);
Sensibilizarea
elevilor faţă de
obiectivele istorice
(Cetatea Sighişoarei,
Palatul Brukenthal,
Castelul Bran, Castelul
Peleş, Cetatea Râşnov,
Biserica Neagră);
Socializarea
elevilor într-un grup.
24 | P a g e
Divertisment Vârsta inocenţei
Glume faine !
25 | P a g e
Divertisment Vârsta inocenţei
1. Cele mai mari frunze le are palmierul rafie transpiră foarte mult. Are 150 de metri
de pe malurile Amazonului. înălţime şi, după bambus, creşte cel mai
Frunzele acestui palmier ajung până rapid. Din trunchiul său drept şi
la 22 m lungime şi circa 12 m rezistent se fac catarge pentru
lăţime. 10 oameni se pot adăposti vapoare.
sub asemenea frunză. 6. Arborii sequoia ating înălţimi
2. În pustiurile din Peru creşte un de 80 de metri. Ei conţin o
cactus care poate să meargă. În loc cantitate de lemn din care s-ar
de rădăcini el are nişte excrescenţe putea fabrica 5 miliarde de beţe de
acoperite cu ţepi ascuţiţi. Când bate un chibrit. Aceşti arbori au scoarţa foarte
vânt puternic, cactusul se deplasează groasă şi sunt rezistenţi la incendii.
pe distanţe mari, luându-şi umezeala şi 7. Bambusul este planta care creste
hrana nu din sol, ci din aer. cel mai repede. Într-o oră, tulpina de
3. Baobabul poate trăi până la 5000 de bambus creşte cu 2-3 cm, iar în 5-6
ani? Urmează măslinul - 2000, săptămâni atinge înalţimea de 18-20
stejarul - 1600, teiul - 1150, cedrul - m.
800, părul - 400, chiparosul - 350, 8. Ştiaţi că florile nu se deschid
ulmul - 335. toate la aceeaşi oră? Muşcata se
4. Trunchiul pinului este deschide dimineaţa, garoafele spre
întotdeauna înclinat spre sud. După acest prânz, iar regina-nopţii seara.
semn poţi determina punctele cardinale. 9. Tulpina nufărului alb de baltă poate
5. Specia de copaci cei mai înalţi este atinge 4-5 metri. Floarea se ofileşte imediat
eucaliptul, numit şi copacul fără umbră, care ce este ruptă, chiar dacă este pusă în apă.
26 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Inima mi-i pom împovărat, un ghem strâns, birou, lovindu-mă la mână. Nu-mi păsa de
nervos, aşteptând să explodeze. Atârnă de el durere, o meritam. M-am privit în ecranul negru
greutăţi mult prea grele de dus – cu ochii închişi al calculatorului – răvăşit, distrus, cu ochii roşii.
încercam să mă calmez. „OK, totul o să fie bine”, Faţa îmi ardea de parcă stăteam cu ea prea
dar în zadar. Mă simţeam mizer, de parcă eram aproape de un foc de tabără. Puteam şi să mor, le
murdărit de toate sentimentele de durere şi era mai bine fără mine.
mâhnire, de parcă am fost azvârlit în cel mai În momentul acela, biroul era acoperit cu
întunecat loc al minţii omeneşti. Vină, mânie, hârtii: desene nereuşite, poezii făcute în miez de
durere, greutate, nestăpânire, mânie! noapte, cântece puse pe note probabil pentru
Mama intră în cameră, deschizând uşa din chitara mea, ce se odihnea pe biblioteca din lemn.
lemn ce scârţâi de-mi asurziră urechile, Am citit o poezie scrisă alaltăieri:
întinzându-mi nervii la maximum. „Nu are cum să ţină mai mult decât are să ţină,
- Ieşi! am urlat, cu ochii reci şi ficşi. căci într-o zi îndepărtată-ţi vei curăţa această
- Dar..., zise ea, însă nu apucă să termine vină, oricum acestea trec, într-un sfârşit vor fi
fraza. motivele pentru care o să râzi într-o bună zi”
- Ieşi afară! Acum! Acum nu credeam aceste cuvinte. Atunci le
Mă privi o clipă, îşi lăsă faţa în jos şi ieşi credeam. Am mototolit foaia sperând să fie dată
din cameră suspinând. O făcusem să plângă – şi pe foc. Apoi am luat o filă goală. Trebuia s-o
mai bine, de parcă situaţia nu era deja perfectă! umplu...şi mi-am scris mintea pe hârtie.
Mă aşezasem pe un scaun şi am dat cu pumnul în
Bâlici Mihnea – VI B
Leonte Brânduşa – V A
Când eram mai mică, mama avea multă grijă de mine. Eu o iubeam, o răsfăţam cu
dragostea ce i-o purtam în suflet şi îi spuneam că voi rămâne mereu în satul meu natal,
alături de ea. Însă... timpul, împrejurările schimbă totul. Aşa că mi-am urmat drumul,
departe de măicuţa mea, de meleagurile copilăriei mele, viaţa purtându-mi paşii într-un colţ
de ţară străină.
27 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Dar, într-o zi, m-am simţit cuprinsă de un dor aşa de adânc de mama mea, încât am
hotărât că e timpul să mă întorc în satul meu cel plin de amintiri duioase. Însă, am găsit totul
schimbat: satul nostru se transformase în oraş, multe clădiri impunătoare răsăriseră pe
străzile asfaltate şi era multă aglomeraţie. Însă privirea mea s-a oprit deodată pe chipul
mamei mele... Era ea... cu câteva fire albe, cu ceva mai multe riduri, dar în ochii ei străluceau
veselia şi tinereţea de altădată. O priveam şi, în acelaşi timp, o vedeam cu ochii minţii pe
acea mamă care m-a îngrijit, m-a educat şi m-a alintat când eram copil.
Mi-am dat seama că acum este rândul meu s-o ajut, să-i fiu un sprijin în toamna vieţii
şi am hotărât că e timpul să-mi ţin promisiunea făcută cândva.
Tuduran Ştefana – V A
Mama
Mama e-o fiinţă sfântă, Ziua mamei
E un înger pe pământ...
E o magică făptură Mărţişoare, mărţişoare
Şi-o iubesc nespus de mult! Şi multe raze de soare
I le dau mămicii mele
Ochii ei sunt două pietre preţioase,
Să se bucure de ele.
Părul ei e ca o pânză fină de mătase,
Pielea ei catifelată îmi aduce mângâiere,
Ghiocei cu clopoţei,
Lângă ea petrec doar clipe de plăcere.
Ce sunt tare mititei,
Şi chiar de voi creşte mare, Îi adun în bucheţele
Şi chiar de voi fi departe, Ca să-i dau măicuţei mele.
Gândul meu la ea se va abate
Şi cu sufletul-i voi fi aproape! Tuduran Ştefana – V A
Savin Mădălina – V A
Peticele alburii de ieri au dispărut, topite de un soare inexistent în momentul de faţă, deoarece
plumbul atmosferic în forma unui abur gros prin care niciun cuţit, oricât de ascuţit sau puternic ar
fi, nu îl poate pătrunde, şi-a dezvăluit razele în fugă ieri seară.
Dealurile sunt anoste – un timp ploios se apropie. În aer pluteşte un fel de mireasmă grea de
parcă densitatea acestuia se dublase sau se închegase.
E martie; calendaristic vorbind, e prima lună de primăvară, dar parcă era o toamnă timpurie,
cu cascade de întunecime ce acopereau văzduhul, împiedicându-l pe Dumnezeu să ne vadă sub
plapuma de nouri.
Iarba pare uscată la atingere, moartă, cu toate că prinde o nuanţă închisă de verde plictisitor.
Ghioceii au întârziat, abia acum grădina mai dă viaţă câtorva inocenţi clopoţei albi, o nouă
plapumă de zăpadă florală pe pământ. Nişte ciori orbitează în jurul unui brad maiestuos,
28 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
extraordinar de înalt, un astru în mijlocul unor arbori goi şi pustiiţi, un zeu printre orăşenii de
rând, un geniu într-un trib păgân decăzut. Celelalte păsări, de ele nu se ştie. Le mai aud cântând
vag în dimineţile mai răzleţe. Probabil vor fi mai multe, într-un târziu, dar Atotştiutorul ştie când.
„Minune!” gândesc eu, privind crăpătura din plumbul ceresc. Răsar câteva raze, formând
cercuri aurii pe covorul de verdeaţă.
Dar bucuria este risipită în secunda următoare. Cerul se regenerează, ca o cicatrice ce se
vindecă, un mic sentiment de dor îmi apare-n suflet, apoi o ploaie se naşte sub ochii mei....
Martie. Ploaia udă speranţa fiecăruia. Doar ea moare ultima...
Bâlici Mihnea – VI B
Iepuraşul mititel
Stă tot timpul cuminţel;
El ne pregăteşte nouă
Anul acesta, primăvara a sosit
Cozonac, pască şi ouă.
cam târziu. Însă primăvara tot
Paştele azi a sosit, primăvară rămâne. Totul s-a schimbat
Iepuraşul e grăbit. ca prin farmec: soarele alintă
Îmbrăcat în haină nouă, pământul cu razele sale calde, ghioceii
Ne aduce-un coş cu ouă. şi toporaşii – primele flori –
răspândesc parfumul lor dulceag în
Astăzi, el ne dăruieşte adierea tandră a vântului, albinele
Tot ce ne înveseleşte. zumzăie printre ramurile pomilor
El vrea doar să fum cuminţi înmuguriţi iar păsările călătoare se
Şi să ascultăm de părinţi! întorc la cuiburile lor.
Toamna
E o zi frumoasă de toamnă, chiar prea frumoasă pentru o zi de toamnă. Mergând spre bunici,
admiram frumuseţile naturii.
Soarele trandafiriu şi-a mai pierdut de strălucirea de astă vară. Mă gândeam la ploile reci şi
mărunte care vor veni peste lanurile de porumb parcă adormite. Iarba se uscase, copacii cei bătrâni şi
roşiatici îşi scuturaseră frunzele ruginii, şi singurele care rămăseseră viu colorate erau legumele din
grădini şi fructele pomilor care te îmbiau să le mănânci.
Un popor întreg de păsări străbat cerul, printre norii negri ce dau semn de ploaie, spre
tărâmuri mai calde, unde soarele mângâie duios şi nostalgic sufletele îngheţate.
Deşi toamna e un anotimp al bogăţiei naturii ce răsplăteşte munca din primăvară a
gospodarilor, mie îmi place mai mult vara care, din păcate, acum îmi pare că a trecut ca lumina unei
stele căzătoare.
Astancăi Maria – V A
29 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Septembrie
E septembrie la noi,
Şi-n livezi e zarvă mare -
Dau în pârg pomii de soi: A sosit toamna. Soarele şi-a luat concediu pentru un timp
Mere, nuci şi pere moi. îndelungat. Copiii încep şcoala iar cei din clasa întâi sunt
nerăbdători să înceapă primul an şcolar.
Nu-i pe cer, dar este luna, Frunzele ca de bronz ale copacilor se lasă purtate de
E bogata şi e una - puternicul vânt al toamnei, ducând cu ele amintirile unei veri
Cu ea toamna a-nceput frumoase. Puţinele raze ale soarelui rămase mângâie delicat
Şi cămările-a umplut... fructele care se coc şi care ne dau bogăţia de vitamine. Toamna
trimite pe pământ armata stropilor de ploaie, învăluind totul într-o
umezeală rece. Oricât ar fi toamna de tristă, ne bucurăm de
Octombrie roadele ei minunate.
Noaptea mereu se măreşte, Andrieş Mihai Alexandru – V B
Iarba-ncet se ofileşte,
Bruma rece a picat - O, toamnă dragă!
Florile s-au scuturat.
Toamna a venit din nou şi copacii îşi pierd frunzele,
E luna cea mijlocie formând un covor foşnitor. Norii cenuşii se adună deasupra
Dintr-o toamnă aurie pădurii, aducând cu ei ploaia măruntă şi deasă. Păsările
Care-ncet se pregăteşte zboară spre zări mai senine, doar vrăbiuţele rămân să
Iarna rece o vesteşte! înfrunte frigul pătrunzător al toamnei. M-am întâlnit cu
prietenul meu, care era tare supărat din cauză că au plecat
Lefter Mariana – V C rândunelele de la streaşina casei lui. Însă nu numai el era
trist, ci şi pisica...
Bigiu Cosmin – V A
Vraja pădurii
Este o după-amiază dezmierdată de vântul plăpând de toamnă. După o săptămână
agitată, trebuia să vină şi weekendul. Eu, împreună cu tata şi cu mama, mergem la ţară, la
bunica, întrucât aceasta ne aşteaptă cu struguri ce au boabe ca perlele negre, cu mere aurii,
parfumate şi miez dulce, cu gutui şi, bineînţeles, cu faimoasele ei plăcinte, pe care le face
mereu când vin nepoţii la ea.
Pe drum, tata opreşte neaşteptat maşina lângă o pădure tristă, pustie, aproape moartă,
ignorată de verde. Îmi dau seama că singurii amici care i-au mai rămas sunt vântul şi frigul.
Tata insistă să o privim cu atenţie şi să observăm vraja pădurii, toamna. Nu durează mult şi
descopăr de ce tata pare atât de încântat de acest peisaj mirific. Această padure nu este alta
decât aceea în care veneam la iarbă verde vara trecută. Nu-mi vine să cred! Totul este atât de
diferit… Mă plimb domol pe poteca împodobită cu frunze şi nuci îmbrăcate în cămăşi
zdrenţuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reuşit să
mărginească cărarea.
Intru în pădure şi văd uimită cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce
ar putea însemna o minunăţie pentru mulţi dintre noi. Farmecul toamnei a schimbat totul în
30 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
ceva nevăzut, trecând de la “foarte frumos” şi ajungând la expresia “ceva ce n-a mai văzut
pământul”: râul încă şi-a mai păstrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze se întinde la
nesfârşit, iar cerul este pătat cu fum gri. Copacii sunt trişti fiindcă le-au pierit mulţi fraţi,
maroniul închis fiind culoarea lor de bază. Fiecare lucru are o taina a sa, una mai specială ca
alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fără strigătul cerbului înfrigurat de bătrânul vânt ce se
crede domnitorul tuturor.
Soarele, palid printre ramurile nemişcate, ne va mai lumina încă puţin. Dar deodată,
ploaia începe să pălmuiască parcă cu fiecare picătură tulpina copacilor, vântul ridică frunzele
ude de la pământ, iar fulgerele, tunetele le sperie şi mai mult pe puţinele vieţuitoare. Noi ne
urcăm repede în maşină şi vedem cum ceaţa zglobie îi joacă feste pădurii. Greierii, pe aripi
pudraţi cu brumă, sunt trişti acum că vor răbda, din nou o iarnă întreagă, de foame.
Răcoarea serii se lasă încet, iar noaptea îşi aşterne perdeaua peste pământul mohorât.
Tata porneşte repede maşina, pentru a nu o lăsa pe bunica să ne mai aştepte mult şi să nu se
răcească plăcintele. Nu uit însă să observ un lucru: nu doar păsările călătoare nu se mai află în
acest peisaj, ci nici picior de om, acesta neştiind să aprecieze vraja pădurii în plină toamnă.
Iarna
Toamna se terminase. În nopţile de singurătate, pădurea, aflată în goliciunea iernii, îşi
purta tristeţea unor zile trăite în visări, care păreau a fi fără sfârşit. Iarna a sosit, iar copacii,
opriţi să mai viseze la primăvară, au intrat într-o adâncă melancolie.
31 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Se face linişte! Şi ultimele pânze de crepuscul au dispărut în cea mai neagră noapte ca
şi o stea în oceanul de cer. Un vânt adie domol printre nevârstnicii brazi, dar parcă se face tot
mai rece. Însă acum, natura a înţeles: vine crivăţul împreună cu primii fulgi de nea. Ninge
liniştit şi, iată, după o lungă noapte de fulguială, pădurea cade în robia atotstăpânitoarei ierni.
Copacii de promoroacă poartă pe braţele ostenite o povară mult prea grea. Razele
palide ale soarelui le mai dau o ultimă speranţă, deşi norii negri ca nişte balauri arată cu
mândrie că peste lume stăpâneşte iarna.
Vin colindătorii şi vestesc naşterea Mântuitorului, vin şi multe alte sărbători, de parcă
timpul ar zbura nebuneşte şi ne surprindem visând la primăvară.
Mama este fiinţa cea mai apropiată de mine. Ea întruchipează dragoste nesfârşită,
căldură şi zâmbet, bunătate şi iertare, povaţă şi exemplu. O văd în fiecare zi trebăluind în
preajma mea şi mă bucur nespus când ştiu că nu numai eu, dar şi alţi oameni o stimează şi o
respectă foarte mult.
Mi-e nespus de dragă. Mi-e drag chipul ei blând, ochii ei plini de bunătate, frumuseţea
ei sufletească.
Când ştiu că trebuie să sosească acasă, o aştept la fereastră. O privesc cu drag când
intră în casă. E de statură mijlocie şi merge cu paşi uşori. Are părul negru şi chipul e mereu
luminat de un zâmbet duios. Când intră în casă, totul se luminează.
Pentru ceea ce este şi ce face pentru mine, toată viaţa o voi iubi şi respecta.
Mama e fiinţa cea mai dragă!
Constantin Brâncuşi
Enache Andreea – IV C
32 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Cella Delavrancea era la Paris în anul lăsat în voie, mâinile agere. Era îmbrăcat cu
1922. Ea a mers într-o zi de primăvară o haină de lucrător. Se înălţau ca trestiile
întârziată la atelierul lui Brân1cuşi. El o alămuri cioplite în felurite forme, de pe
aştepta. I-a deschis uşa. Doi ochi mici, diferite poliţe de cărămidă, văruite şi ele. Din
albaştri au sfredelit-o cu privirea din umbra acelaşi metal, erau nişte pepeni ovoidali, pe
orbitelor adânci. A întâmpinat-o cu glas un scrin. Brâncuşi a spus că le şlefuieşte luni
cântărit. A intrat în casă. de zile până sunt însufleţite. I-a arătat Cellei
Avea o casă ca din satul nostru portretul unei domnişoare. În faţa ei, domina
românesc: odaie mare, pereţi văruiţi, vatră vertical o bucată voluminoasă de alamă.
imensă, cu un ceaun negru pe pirostii, masă Sculptorul i-a zis să ghicească ce reprezintă
rotundă, tăiată în trunchi de copac, iar acea lucrare şi o să ia prânzul cu el. Ea
scaunele erau butuci pe trei picioare. asemănă lucrarea cu un cocoş.
Brâncuşi o examina fără indulgenţă. Brâncuşi a rămas uimit de imaginaţia
Era un om vioi, cu barbă sură, părul ei şi a felicitat-o.
MICII ECOLOGIŞTI
„De sute de ani, omenirea priveşte cerul printr-o gaură de tun.”
33 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Pădurea
Leonte Brânduşa – IV B
34 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Acum suntem bucuroşi că vom termina patru ani de şcoală, că suntem mai mari şi mai
înţelepţi, dar totodată suntem şi trişti pentru că ne vom despărţi de doamna noastră
învăţătoare, care a fost pentru noi ca o mamă.
Dor de Eminescu
Romedea Diana – IV B
Iubesc foarte mult poeziile lui Mihai Eminescu. Am încercat să-i calc pe urme. Am
mers la Ipoteşti, locul său natal. Am vizitat casa sa.
M-am dus la lac. Nuferii galbeni încă plâng după el, iar lebedele îl aşteaptă să se-
ntoarcă. Lacului albastru, limpede şi liniştit îi e dor de Eminescu. Codrul acum e ruginit şi
trist. Copacii privesc înapoi şi aşteaptă primăvara să se întoarcă.
Seara se lasă. Dealul îl aşteaptă şi el pe marele poet. Cerul senin şi plin de stele e trist.
Naturii îi e dor de Eminescu, nouă ne e dor de el. Să vină înapoi în sufletele noastre, să
dăinuie mereu!
Luna şi stelele
Suspinul Stănescu Rodica - II C
Şerban Ana-Maria - VI C
Codrul verde a înflorit,
Prin pădurea argintie Păsările-au ciripit,
Eu colind adeseori, Stelele-au strălucit,
Pe cărările bătute Seară de toamnă Luna chiar a şi zâmbit.
Doar de gingaşi căpriori. Popa Daniela - IV B Oamenii s-au bucurat
Păsări mici cu trilul fin E seară şi e toamnă! Căci şi luna s-a culcat.
Mă aşteaptă să le-ngân, O rază de lumină coboară Stelele au adormit,
Şi să cânt alături lor Peste dealuri şi câmpii, Cerul este mulţumit.
Despre dragoste şi dor. Peste cărări şi păduri pustii.
Revedere
Nimeni nu va auzi Stoluri târzii de rândunele Roman Iulian – I A
Ce în suflet voi găsi Duc gândurile mele cu ele,
Doar codrul va asculta Duc zilele calde-ale verii Când vine primăvara
Suspinul şi dragostea. Şi clipele plăcute ale serii, Cu soare sclipitor,
Iar codrul înverzeşte
Uite aşa-mi trec mie anii Când ascultam înfiorată Şi capătă decor,
Doar cu codrul şi duşmanii. O poezie fermecată Stoluri de păsărele
Eu ascult doar vorba lor A marelui domn Eminescu, Se-ntorc la cuibul lor,
Ei aşteaptă doar să mor. Luceafărul nostru terestru. Pe care îl găsesc
Astfel viaţa mea se scurge, Rece uscat şi gol.
E seară şi e toamnă! Ele străbat oceanul
Prin pădure, la răscruce Mărita lună, ca o doamnă,
Şi mereu voi respecta Şi marea-n lung şi-n lat
Veghează acum la Ipoteşti Sperând ca să ajungă
Pădurea şi viaţa sa. O mândră lume ca-n poveşti. De unde au plecat.
35 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
36 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Dorinţa
Vatamanu Larisa – VII B
A fost odată…
Mă trezesc adesea cu gândul la tine Tofan Izabela – II A
Căci vreau să fii mereu lângă mine.
Te chem acum, căci mi-e foarte greu A fost odată ca-n poveşti
Să uit cele-ntâmplate, în sufletul meu. Un crai vestit în Ipoteşti,
Născut în luna lui Gerar
Tu reuşeşti să mă faci să uit de toate, Şi cel mai mic, mare hoinar.
Când nu sunt cu tine, parcă sunt pe moarte!
Numai la tine pot să-mi caut mângâierea De dimineaţă până noaptea
Şi doar tu reuşeşti să-mi alini durerea. Umbla hai-hui îngândurat
S-asculte-ale naturii şoapte
Dacă aş şti cum să reuşesc Si să-şi aline sufletul curat.
Să te am aproape de câte ori doresc
Cred că nu ar fi clipă să nu fii lângă mine Avea ca sfetnici codrii deşi
Căci fără tine, viaţa e pustie. Izvoare limpezi, plopi făr‟de soţ,
Iar ca luminători aleşi
Soarele şi Luna şi-aştrii toţi.
Fără speranţă
Lupaşcu Alexandra – VII B
37 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Iarna
Ilie Larisa – I B
A venit iarna drăguţa
Cu zăpadă şi polei.
Hai, copii cu bucurie,
Să ieşim în calea ei!
Zarvă multă se aude,
Toţi copiii sunt la joacă
Şi mai mari şi mai micuţi
Catană Alexandru – I B „Nalţă omul de zăpadă.
Ilie Larisa – I B
Gerul le-nroşeşte nasul,
Obrăjorii-s doi bujori
Dar iubesc cu toţii jocul
Aşa-i iarna pe la noi!
Primăvara
Strechie Răducu – I B
Venirea primăverii
Pântea Laurenţiu – I B
Dup-o iarnă întristată
Totul acum prinde viaţă.
Primăvara ce-a venit
Ne-a adus ce ne-am dorit.
Soarele din nou răsare,
Obrăjorii prind culoare,
Ciobanu Elena – III C Zâmbetu-i din nou pe faţă, Tuduran Erica – I B
Toată fiinţa prinde viaţă.
38 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
39 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Veniţi în luminiş
Cu sufletul deschis!
Veniţi cu toţii iarăşi
Pe aripi de primăvară! Enache Andreea – IV C Filip Victoria – I B
Păsările călătoare
Irimia Gabi – I B
40 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
41 | P a g e
Monden şcolar Vârsta inocenţei
Lucrări elevi II B
Îngerul păzitor
Popa Paula – I B
42 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
În incinta Şcolii
Roznov a avut loc în data pascală şi ouă
de 14.04.2011, în cadrul încondeiate.
parteneriatului existent Activităţile cercului s-au
între instituţia Bisericii şi desfăşurat pe perioada
a şcolii la nivel local, un mai multor săptămâni,
program artistic susţinut având ca organizatori pe
de elevii şcolii, ca prof. religie şi pictor
preambul pentru bisericesc Nuţa Liche (în
întâmpinarea sfintelor sărbători pascale. cadrul proiectului educaţional Trepte spre
Programul a cuprins recitare de lumină), prof. educaţie plastică Raluca Rusu
poezie şi intonarea de cântece religioase, apoi (în cadrul opţionalului), prof. înv. primar
s-a finalizat cu decernarea diplomelor de Alina Vasile (în cadrul proiectului Atelierul
merit pentru 60 elevi din toate ciclurile de plăsmuirilor literar artistice – Şcoală a
învăţământ, care au expus icoane (pe sticlă, devenirii umane) şi parohia Chintinici – prin
lemn şi hârtie) realizate în cadrul cercului de preotul paroh Iulian Mihail Vasile –
pictură Trepte spre lumină. D-na înv. Simona susţinătoarea financiară a evenimentului.
Muraru (şcoala. Slobozia) a fost Îndrumătorii evenimentului au fost
colaboratoare în cadrul proiectului. dir. prof. Elena Socol şi dir. adj. prof. Maria
Alături de organizatorii proiectului, Topciu. Momente ale atelierului de lucru şi
au fost membrii ATOR Roznov, elevi şi expoziţiei au fost prezentate pe blogul
cadre didactice din şcoală, care au expus catedrei de religie a Şcolii Roznov: Ora de
diverse desene, colaje, machete cu tematică religie – Timp al devenirii umane.
43 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
Dumnezeu este speranţa, atunci când avem nevoie nu ne lasă atunci când
mila, iubirea, în toate de El, avem nevoie de o avem nevoie de lumină!
acestea noi îl regăsim fără minune ... Minune, ce Dumnezeu este atât de
să ne dăm seama. În primul cuvânt mare, oare mie mi mic încât să încapă în
rând ştim că El ne iubeşte, s-a întâmplat vreo minune; fiecare din sufletele
ajutându-ne să înţelegem nu, nu, spun mulţi, dar ei noastre, dar atât de mare
Cuvântul lui Dumnezeu nu ştiu câte minuni face încât poate să fie oriunde,
Tatăl că a suferit şi a cerut Dumnezeu pentru noi. oricând, iar noi suntem atât
iertare faţă de cei care L-au În ziua de astăzi multe de mari încât niciodată nu
răstignit pe Cruce. Noi, da sunt minunile pe care le am putea sa intrăm în
noi, Îi răsplătim cu faptele face Domnul pentru noi, sufletul unui om, dar atât
şi vorbele care nu dar când se mai întâmplă de mici faţă de lumea asta
demonstrează altceva decât câte ceva mai puţin bun mare!
lipsa de respect faţă de El. înseamnă că El vrea să ne Dumnezeu este ca un
Eu cred că din această trezească din somnul soare, El răsare în vieţile
cauză lumea se păcatelor. Nu este aşa că noastre, ne încălzeşte, ne
rostogoleşte din ce în ce mulţi dintre noi creştinii luminează, dar spre
mai mult în gol. am descoperit căile deosebire de soare, El stă
Să spui Dumnezeu şi să Domnului după ce s-a sus pe cer; în unele
explici asta este un lucru întâmplat câte ceva în viaţa momente ale vieţii însă,
greu, noi ştim despre El că noastră care ne-a făcut să poate apune, dar nu uită
suferim? Dar Dumnezeu niciodată să răsară.
este Sfânt şi fără de păcate,
singurul care ne poate ajuta
Miruna Todiraşcu – VI A
44 | P a g e
Cred Doamne Vârsta inocenţei
45 | P a g e
Echipa de redacţie Vârsta inocenţei
Vârsta inocenţei
Nr. 14-15 An şcolar 2010-2011
Apare semestrial
ISSN 1843 - 7753
Editor:
Grup Şcolar Roznov
Directori:
Prof. Elena Socol
Prof. Maria Topciu
Redactori coordonatori:
Prof. Oana Ilarie
Prof. înv. primar Alina-Camelia Vasile
Pr. drd. Iulian-Mihail Vasile
Colaboratori:
Profesori Învăţători
Adresa redacţiei:
Grup Şcolar Roznov-Neamţ
Str. Tineretului nr. 648
Telefon/fax: 0233/665694
Email:grupscolarroznov@yahoo.com
Site http://www.grupscolar.roznov.ro
Partener-sponsor
Parohia „Sf. Ilie” Chintinici-Roznov
46 | P a g e
ISSN 1843 – 7753