Revista Liceului Tehnologic

„Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Vârsta Inocenţei

Painting by Mihaela Buruiană

Anul XIII, Nr. 23-24 (2016 – 2017), ISSN 1843 – 7753

DIDACTIC ......................................................................................................................................…..……. 2
Prof. Oana Ilarie - Programul A doua șansă ....... …………………………………………………………………………………..…….2
Prof. Paulina Gabur - Invitație la lectură „Sărbătoarea corturilor” de Ioan T. Morar ......................... ….…….3
Prof. Andreea Ilie - Modalităţi de realizare a dialogului intercultural în orele de limba şi literatura română 5
EVENIMENTE ŞI ACTIVITĂŢI .......................................................................................................................8
Preot dr. Iulian Vasile - Simpozion județean „Gheorghe Ruset-Roznovanu” (Roznov, ediţia a V-a)...............8
Prof. înv. primar Alina Vasile - Concurs Interjudeţean „Prietenii lui Eminescu” (2017) .................................9
Prof. Petronela Lupu - Tradiţii româneşti în inimi de copii ........................................................................ 11
Prof. Ing. Tamara Veronica Japalela - “Ziua națională Zâmbetului” .......................................................... 12
Prof. Margareta Mancaș - Protejarea mediului înconjurător .................................................................... 15
Catedra de educație fizică și sport - „Mens sana in corpore sano” ............................................................ 17
Proiectul ″Un zâmbet pe chipul lor″ .......................................................................................................... 18
Prof. înv. primar Verona Bogus - „Mugurașii roznoveni” Tradițiile și dansul popular în activitatea școlară. 19
Prof. Ana Pipă - Parteneriat cu Autonom Rent A Car Piatra Neamț; „Mirajul însuflețirii hârtiei ” ............... 20
Prof. Ing. Tamara Veronica Japalela, Prof. Iulia Anicăi - “Nouă ne pasă”.“Voluntari în ajutorul celor ce au
nevoie” .................................................................................................................................................... 22
ATELIER LITERAR ......................................................................................................................................25
Ioan Vlad Crețu, clasa a III-a C – Natura – simfonie şi culoare .................................................................... 25
Alexandra Ioana Chistol, clasa a III-a C– Primăvara. Primăvara .................................................................. 26
Alin Doroşin, clasa a IV-a A – Primăvara .................................................................................................... 26
Denis Mihai Topciu, clasa a IV-a A– Primăvara .......................................................................................... 27
Alexandra Drîngu, clasa a IV-a A– Sosirea primăverii ................................................................................. 27
Ioana Bianca Catană, clasa a II-a B– Toamna ............................................................................................. 28
Daria Elena Tudoran, clasa a II-a B - Toamna ............................................................................................ 28
Eliza Ioana Pavăl, clasa a II-a B– Toamna ................................................................................................... 28
Matei Popa, clasa a II-a B– Toamna .......................................................................................................... 28
Constantino Valentino Maftei, clasa a II-a B– Toamna cea bogată............................................................. 28
Rafael Todirașcu, clasa a II-a B– Toamna ................................................................................................... 29
Maria Dumitrașcu, clasa a II-a B– A venit toamna ..................................................................................... 29
Andreea Iancu, clasa a VII-a A– Toamnă şi-n suflete.................................................................................. 29
Isabel Miron, clasa a V-a B– Fulgul de zăpadă ........................................................................................... 30
Romina Savin, clasa a V-a B– Brăduţul și Moş Crăciun ............................................................................... 30
Ioana Bianca Japalela, clasa a V-a B– Datini şi obiceiuri de iarnă ............................................................... 31
Ana Adriana Ilie, clasa a VII-a A– Peisaj de iarnă........................................................................................ 32
Gabriel Adrian Ilie, clasa a V-a B– Iarna ..................................................................................................... 33
Andreea Iancu, clasa a VII-a A– Copilărie, floare rară ................................................................................ 33
Darius Todiraşcu, clasa a V-a B– Inamicul misterios .................................................................................. 34
Elena Brânduşa Leonte, clasa a XI-a B– Chipul adolescenţei ...................................................................... 36
Diana Elena Ciubotaru, clasa a X-a A– Prietenia – un adăpost sigur ........................................................... 37
Nicu Cristian Drăguşanu, clasa a X-a C– Prietenia...brăţară de aur ................................................ .............38

Revista Vârsta inocenţei

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset-Roznovanu” Roznov
Nr. 23 - 24, An şcolar 2016 - 2017
ISSN 1843 - 7753
 Programul A Doua Șansă

Educația reprezintă șansa către realizarea visurilor noastre!

În societatea actuală diferențele sociale pun presiune pe încrederea în sine și pe dorința

tinerilor de a visa la reușita socială sau profesională.
Sunt situații în care tinerii aleg să părăsească școala timpuriu și muncesc pentru a-și ajuta
familia cu bani. Pe cei care și-au pierdut speranța trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că niciodată nu e
prea târziu să o iei de la capăt, că fiecare are șansa lui să se ridice, să prindă curaj și să lupte pentru
visurile lui întrerupte, dar nu spulberate.
În fiecare dintre noi există calități nebănuite, aptitudini ce așteaptă să fie descoperite,
dezvoltate și valorizate. A privi mai departe decât la ziua de azi necesită cunoaștere, încredere în
sine și în ceilalți, dar mai ales încurajarea și aprobarea acestora.
Tinerii care și-au pierdut direcția și sunt în derivă în viața lor, este important să fie ajutați
să-și recapete speranța, să-și găsească resursele și forța de a merge mai departe, privind în jur și
descoperind modele de urmat, învățând că orice experiență de viață, plăcută sau neplăcută, oferă o
lecție.
A doua șansă ți-o poți da singur sau o poți primi în dar de la cei care te sprijină și care cred
în tine. Este suficient să accepți mâna care vrea să te îndrume să găsești drumul și să trezească în
tine dorința de a reuși.
Familia a contribuit ca tu să exiști, școala ți-a oferit accesul la cunoaștere, viața te învață să
supraviețuiești, să te dezvolți și să progresezi, șansa reușitei ți-o dai singur fructificând darurile pe
care le-ai primit.
Amintește-ți că tot timpul înveți de la natură, de la oamenii pe care îi întâlnești în anumite
momente ale vieții tale. De ce nu te-ai întoarce la școală?
Este mediul structurat și specializat pentru învățare unde suntem acceptați și, mai ales,
îndrumați de „modelatorii de sufleteˮ.
Să poți să-ți controlezi temerile, să aduni oameni resursă în jurul tău, să înmulțești sursele
de cunoaștere și să împarți cu ceilalți ceea ce știi, aceasta este adevărata reușită.
Valoarea este dată nu de lucrurile materiale, ci de amprenta pe care o lași în mintea și în
sufletul oamenilor cu care intri în contact.
Puterea grupului este un factor motivațional. Alături de ceilalți descoperi cât de important
este să te simți acceptat și egal cu ei. Descoperi lucruri minunate și te vezi într-o nouă lumină.
Viața prinde culoare prin implicarea în tot ce faci, asta înseamnă „creștereaˮ ta. Amintește-
ți că tu ești propriul tău lider. Orice se întâmplă în viața ta este rezultatul deciziilor pe care le-ai luat
la un moment dat.
Proiectul Educația - șansa către societatea cunoașterii a reușit cu siguranță să ofere tuturor
celor implicați – elevi, tineri, părinți și cadre didactice - șansa de a se cunoaște mai bine, de a
colabora, de a se susține în demersul educațional cu entuziasm și încredere, de a trece prin experiențe
de învățare aduse aproape de realitatea cotidiană, ţintind reușită personală și profesională.

Bibliografie:
Împreună împlinim visuri, Proiect cofinanțat din FSE prin POSDRU 2007-2013, Investește în
oameni
Prof. Oana Ilarie

2
 Invitație la lectură
„SĂRBĂTOAREA CORTURILOR” de IOAN T. MORAR
Drumurile către o carte mi se deschid în felurite moduri: uneori mă atrage coperta, alteori
știu câte ceva despre autor sau cartea este prezentă pe site-urile de vânzări și de lecturi. De astă dată,
drumul către această carte mi-a fost deschis de mărturisirea pe care criticul literar Robert Șerban a
făcut-o în emisiunea „Piper pe limbă” la care îl avea invitat pe autorul ei, Ioan T. Morar, și anume
că a citit cartea fără să o lase din mână. E vorba de romanul „Sărbătoarea corturilor”, apărut la
Polirom, în 2016.
Cei care la revoluție aveau 25 de ani îl cunosc pe Ioan T. Morar din activitatea de la Divertis,
acum fiind un autor consacrat. Am citit mai întâi românul său „Negru și roșu”, apărut tot la Polirom
acum câțiva ani, o poveste despre minoritatea romă și deportarea țiganilor la Bug, despre faptele
armatei române în Basarabia și cum în urmă ordinelor primite de fiecare stâlp atârna câte un
spânzurat. Cum am crescut în dulcea candoare a vechiului regim, în care român însemna automat
bun și drept, iar Armata română era doar „eliberatoare”, românul „Negru și roșu” m-a impresionat
destul de mult încât să mă determine să caut în urmă lecturii informații istorice.
Și de astă dată autorul alege să scrie despre o minoritate. Acum alege o minoritate religioasă,
alt domeniu puțin familiar publicului larg. Pe scurt, subiectul aduce în prim plan întâmplările unui
grup de cântăreți religioși. În căutarea lui Dumnezeu trec prin mai multe religii, de la baptiști la
penticostali, apoi la adventiști, se convertesc la iudaism, ajung în Israel ca evrei circumciși și în final
se întorc în țară unde șeful grupului, bolnav, moare.
Romanul are și un fir polițisto - securistic: personajul principal, Cornelius, cel din
perspectiva căruia sunt relatate peripețiile grupului, este infiltrat, fiind informator al Securității și
raportează săptămânal șefului său cu care se întâlnește într-un apartament conspirativ. Când încearcă
să mai ascundă diferite informații, șeful îi dă de înțeles că știe tot, ceea ce îl pune pe gânduri pe
Corneliu, este evident că în grup mai există și alți informatori. Ajuns în Israel, crede că a scăpat de
Securitate, dar „brațul lung” al acesteia îl ajunge din urmă: primește o vizită care îi indică ce să facă
cu banii mulți primiți pe neașteptate ca moștenire din partea unui evreu bogat. De fapt erau banii
Securității și cum în România avusese loc Revoluția, este trimis în țară cu banii cu care i se cere să
deschidă diverse afaceri, pentru ca securiștii de ieri să devină bogații de azi.
În prim – planul romanului stau însă căutările spirituale ale personajelor, o căutare
permanentă ce antrenează situațiile și personajele. Acestea nu sunt construite cu profunzimi
deosebite, sau trăind traume sufletești care să motiveze trecerea de la un cult la altul. Pur și simplu
caută ceva... sau pe cineva. Cred că fraza – cheie a romanului este cea care îl și încheie: „Nu contează
dacă rătăcim sau nu. Dumnezeu ne va găsi oriunde îl căutăm.” (pg. 475).
Liderul grupului, Jac, este numit uneori „învățător”, Corneliu are numele de securist Luther
(poate e Iuda, trădătorul), cu toții sunt mereu instruiți și învăţaţi de către un tălmăcitor al religiei la
care vor să treacă.
Cu o structură echilibrată, romanul are un Avertisment din care aflăm că se inspiră din
realitatea Aradului din anii 1970, o dedicație: „Pentru cei care încă nu au ajuns” și ca motto:
„Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce” (Plângerile lui Ieremia, 5-21) și „Un înger nu
duce decât o veste” (Zohar).
Cele patru părți au fiecare câte un titlu: „Nume de cod Luther”, „Tăierea împrejur”,
„Sindromul Ierusalim”, „Cortul întoarcerii”. Aproape fiecare tablou începe și se termină cu o

3
afirmație cu valoare de maximă: „Lumea nu a fost făcută într-o zi, așa încât de ce ar fi distrusă într-
o zi” (pg.470).
În Israel, Corneliu cunoaște tot felul de oameni, mulți ajunși acolo din diferite țări. Evreii
români au fost vânduți de Ceaușescu și răscumpărați prin diferite asociații americane. Așa ajung
acolo și personajele romanului: Jac, Corneliu, Beni, un fel de șefi ai grupului religios. Una dintre
poveștile simbolice ale romanului mi se pare cea pe care Anna i-o relatează lui Corneliu.: Anna este
o catolică poloneză care se căsătorește cu un evreu de care divorțează pentru că află că este
homosexual, apoi se recăsătorește cu un arab care devine extremist și moare într-un atac sinucigaș.
Situația ei declarată în discuție „... sunt o catolică, văduva unui musulman și mamă a unui copil
evreu”, mi se pare o declarație despre universalitatea lui Dumnezeu ca protector al omului, care ar
suna așa: Dumnezeu e unul singur și se află peste tot.
„Sărbătoarea corturilor” e un roman de citit, nu o carte religioasă sau care să facă prozeliți și multe
pagini merită să fie reținute pentru eleganța formulării și limpezimea ideilor:
„Sunt prea rațional ca să cred și prea speriat ca să nu cred, asta e problema mea” (pg. 79) sau „Cei
care cred cu teama că nu cred bine își irosesc viața. Rețineți: dacă există Dumnezeu, El există pentru
toți.. Dacă există viață după moarte, ea există pentru toți. Dacă nu există, nu vom ști.” (pg. 300).
„Toate religiile lumii sunt niște întrebări care se întorc la noi după ce s-au izbit de bolta
cerească. Unele întrebări aduc ceva ca răspuns, altele vin la fel de goale. Atunci când crezi cu
adevărat, întrebările tale aduc tot mai multe bucățele de răspuns. Poți să pui bucățelele laolaltă și să
se contureze ceva, să ți se arate drumul. Dar răspunsul cel mare, fraților, îl vom primi la capătul
vieții.” (pg. 471)
Unul dintre răspunsurile pe care le căutați este adus de lectură.
Vă invit să citiți acest roman al unui scriitor român contemporan și nu uitați că Scriitorul e
un om viu, un om în carne și oase, care trăiește printre noi, care simte, suferă sau se bucură de viață
ca și noi. Abia când acest adevăr simplu va fi înțeles, tot colbul „de pe cronice bătrâne” va zbura în
vânt.

Prof. Paulina Gabur

4
 Modalităţi de realizare a dialogului intercultural
în orele de limba şi literatura română

Educaţia interculturală poate fi considerată o componentă esenţială a educaţiei, care se

bazează pe deprinderea de a trăi, împreună cu ceilalţi, prin dezvoltarea cunoaşterii celuilalt, a istoriei
sale, a tradiţiilor şi a spiritualităţii sale” (Rey Micheline, Educaţia interculturală. Experienţe,
politici, strategii).
Cu cât educaţia va fi mai mult dirijată şi controlată, cu atât mai mult comoara ascunsă în
interiorul ei va putea fi valorificată.
Abordarea textului literar, din punct de vedere intercultural, va urmări cu precădere
dobândirea de noi calităţi inter-relaţionare între elevi, în domeniul culturii generale şi a culturii
proprii, în particular.
Astfel, vom da fiecărui elev şansa de a participa activ în combaterea rasismului, xenofobiei
şi a discriminării din orice punct de vedere.
Educaţia multiculturală este considerată un factor de stabilitate democratică, pe când
educaţia interculturală presupune o nouă abordare a valorilor indivizilor, a tradiţiilor, a obiceiurilor
etnice întâlnite în societatea contemporană.
Şcoala are rolul de a educa tânăra generaţie în spiritul respectării diferenţelor de cultură,
etnică sau naţională, promovând respectul faţă de toleranţă, înţelegere, egalitate, indiferent de spaţiul
geografic, etnic, religios, în care convieţuiesc. În iulie 2007, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului emitea Ordinul nr. 1529, în care se aborda pentru prima oară în cadrul învăţământului
românesc problematica diversităţii culturale, stipulându-se introducerea de elemente specifice
acestei problematici atât în programele şcolare cât şi în documentele curriculare. Un an mai târziu,
în anul european al dialogului intercultural, se introducea materia, Educaţie interculturală ’’în
programa şcolară gimnazială, ca materie opţională în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii (CDŞ).
Profesorului de limba şi literatura română îi revine misiunea de a coordona activitatea
elevilor, în spiritul comuniunii, de a forma valori, deprinderi bazate pe respectarea valorilor
culturale, pentru a evita intoleranţa diferenţelor dintre etnii, rase, confesiuni, categorii sociale etc.
Operele literare oglindesc viaţa diferită a etniilor, fie ele rome, maghiare, slave, având un
conţinut istoric, cu o bogată conotaţie interculturală. Un exemplu în această privinţă este textul lui
Vasile Alecsandri, intitulat Vasile Porojan, care tratează prietenia dintre Vasile Alecsandri, poetul,
şi fiul unui ţigan, ceea ce ne evidenţiază una dintre cele mai interesante poveşti de viaţă, cu multe
învăţăminte, confirmând că etniile sunt mai degrabă convenţii sociale şi că ideile preconcepute pot
fi învinse prin sinceritate şi apropiere sufletească.
Activităţile de învăţare pot include, pe lângă exerciţii de înţelegere a unor termeni specifici
educaţiei interculturale, şi lectura unor astfel de texte, care prin conţinutul lor să aibă ecou în
combaterea discriminării.
Un exemplu de acest gen întâlnim şi în fabula Câinele şi căţelul, de Grigore Alexandrescu,
unde autorul aduce în discuţie principiul egalităţii între semeni.
Însă, un exemplu clasic care vizează interculturalitatea este romanul Baltagul de Mihail
Sadoveanu, care înglobează o serie de clişee etnice:, Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea,
a pus rânduială şi semn fiecărui neam. Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat
şurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: - Tu să scrii o lege, şi când va veni vremea,
să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Iisus, şi după aceea să înduraţi mult năcaz

5
şi prigonire, iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu
degetul şi i-a ales, din câte avea pe lângă sine, jucării: Iaca, dumitale iţi dau botfori şi pinteni şi
răşină să-ţi faci sfârcuri la mustăţi, să fii fudul şi să-ţi placă petrecerile cu soţii. S-a înfăţişat şi turcul:
Tu să fii prost, dar să ai putere asupra altora, cu sabia. Sârbului i-a pus în mână sapa.”
Aşadar, la o oră de literatură, profesorul implicat în educaţia interculturală, ar trebui să
folosească metode şi mijloace de predare-învăţare-evaluare, care să formeze indivizi capabili să
trăiască armonios într-o lume a schimbărilor majore.
Despre interculturalitate putem vorbi şi la romanul Maitreyi de Mircea Eliade. Conflictul
dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen, tatăl fetei, redă opoziţia dintre libertatea
dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general incompatibilitatea sau lipsa de
comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. Iubind-o pe Maitreyi, Allan
descoperă lumea tainică a Indiei. Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este
pusă în evidenţă de concepţia despre iubire a celor doi tineri, exponenţi ai acestor mentalităţi.
Maitreyi îi mărturiseşte lui Allan că a fost mai întâi îndrăgostită de un pom. Iubirile occidentalului
însă fuseseră doar trupeşti, fără spiritualitate. Ea îl iniţiază pe Allan în cultura orientală şi în
sacralitate.
Căsătoria cu Maitreyi era însă imposibilă, deoarece ea aparţinea celei mai nobile caste indiene, a
brahmanilor, iar căsătoria cu cineva din afara castei sale ar fi adus disgraţia întregii familii. Astfel,
elevii pot discuta despre diferenţele dintre culturile şi mentalităţile diferitelor popoare.
Activităţile de învăţare urmăresc lectura unor texte suplimentare (Voievodul ţiganilor de
Jókai Mór, Coliba unchiului Tom de Henriette Beecher Stowe etc.), care antrenează elevii la
discutarea unor situaţii ce implică toleranţă, referitoare la modul de viaţă a unor etnii diferite din
punct de vedere cultural.
Un rol important în educaţia interculturală îl au şi activităţile extraşcolare, care conduc la
formarea competenţelor specifice care pledează pentru deschidere, comunicare, empatie, pentru
înţelegerea şi valorizarea logicii fiecărei culturi, apropiate sau depărtate. Componentele competenţei
interculturale vizează formarea atât de atitudini, cunoştinţe, abilităţi de interpretare şi relaţionare, de
interacţiune, cât şi abilităţi de reflecţie şi evaluare critică. Toate acestea se pot realiza prin: ateliere
de muncă pe diferite teme, cluburi interculturale, expoziţii de obiecte tradiţionale, prezentări ale
costumelor tradiţionale, organizarea de concursuri culinare - mâncăruri specifice altor etnii etc.
Gama de activităţi interculturale se poate îmbogăţi şi prin organizarea de întâlniri între
persoane de culturi diferite, a înfrăţirilor atât între clase şi şcoli, cât şi între clase din alte regiuni
lingvistice sau chiar din alte ţări, prin colaborarea elevilor, prin excursii, proiecte sau schimburi de
materiale audio şi video.
Perspectiva interculturală trebuie să stea la baza procesului de învăţământ adresat tuturor,
minoritari şi majoritari. În cazul copiilor de etnie romă, cadrele didactice pun accentul pe folclor,
recunoscându-le abilităţile în muzică şi dans, pentru a evita absenteismul, abandonul şcolar şi
abaterile disciplinare.
Deşi interculturalitatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane, nici programele
şcolare, nici manualele nu reuşesc să o atingă, fără implicarea, cu responsabilitate a profesorului,
care prin metodele didactice promovează spiritul civic, evitând formarea unor reprezentări eronate
a diferenţelor dintre etnii, rase, confesiuni etc.
Prin urmare, ora de limba şi literatura română devine un vast atelier de formare a
competenţelor care vor pune bazele dialogului intercultural între diferitele grupuri din societate.
Educaţia interculturală reprezintă un interes pentru toate disciplinele şcolare, fiind
promovată o pedagogie activă şi participativă, în scopul comunicării socio-culturale.

6
 Deşi, generaţia actuală este atrasă de noile tehnologii informaţionale, trebuie cultivată
dragostea pentru lectură, cunoaşterea operelor clasice naţionale şi universale, care oferă modele de
convieţuire demne de urmat.

Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
2. Delors, J, L’éducation: un trésor est caché dedans, Editions Odile Jacob, Paris, 1996.
3. Rey, Micheline, Educaţia interculturală. Experienţe, politici, strategii, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
4. http://www.ardor.org.ro/content/ro/educatia_interculturala.pdf
5. www.didactic.ro

Prof. Andreea Ilie

7
 Simpozion județean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”
(Roznov, ediţia a V-a)
În data de 17 mai 2017, în sala de festivităţi a Liceului Tehnologic Roznov, s-a desfăşurat a
V-a ediţie a Simpozionului și concursului județean „Gheorghe Ruset-Roznovanu”, sub conducerea
dir. Prof. Oana Ilarie, în parteneriat cu Parohia Chintinici, ISJ Neamț și alte instituții.
Tema lucrărilor s-a intitulat „Tradiție și inovație în învățământul românesc”, simpozionul
fiind organizat pe mai multe secţiuni: istoria și geografia orizontului local, literatură, tradiţii şi
spiritualitate, socio-umane și lingvistică. La deschiderea evenimentului au participat numeroase
cadre didactice, elevi ai liceului și alți invitați.
Moderatorul evenimentului a fost Prof. Dr. Daniel Nedeloiu. Activitatea simpozionului a
cuprins o sesiune de comunicări ale cadrelor didactice, prezentări power-point ale elevilor, o piesă
de teatru și un recital de muzică, după care a urmat jurizarea şi premierea participanţilor.
În cuvântul de deschidere, Prof. Oana Ilarie a făcut o introducere a temei simpozionului,
subliniind, câteva aspecte educaționale. Prof. Dr. Dan Brânzei, inspector al ISJ Neamț a făcut un
portret cadru al evenimentului, creionând atmosfera de sărbătoare a ediției jubileu a manifestării.
PC Protoiereu Vasile Ţoc a evidenţiat personalitatea Colonelului Gh. Ruset-Roznovanu,
proprietarul moşiei Roznov, şi modul pozitiv în care s-a implicat în destinul învățământului
roznovean.
Pr. dr. Iulian Vasile, paroh la Parohia Chintinici, în prelegerea susținută, spunea următoarele:
„Organizarea simpozionului de anul acesta, prin tema propusă, Tradiție și inovație în învățământul
românesc, ne așază în față o dilemă provocatoare. România traversează astăzi o perioadă de
schimbări rapide şi spectaculoase în tehnologia informaţiei, fiind asemănătoare introducerii
tiparului sau revoluţiei industriale. Asaltat de tot mai multe informații, omul riscă să fie strivit
emoțional, sufletește, dacă nu este înarmat cu tehnici de muncă intelectuală, perfecţionare, abilităţi
şi competenţe flexibile. De aici apare imperativ nevoia unei educaţii permanente, a unei educaţii
interdisciplinare şi transdisciplinare, a unui sistem educaţional viabil, holistic, în care elevul este
chemat să-și descopere și să pună în valoare abilitățile practice, sentimentele și capacitățile sale
intelectuale.

Preot dr. Iulian Vasile

8
 Concurs Interjudeţean „Prietenii lui Eminescu” (2017)

Pe 16 ianuarie 2017 s-a desfășurat, în sala de festivităţi a Liceului Tehnologic „Gh. Ruset
Roznovanu” Roznov, cea de-a patra ediţie a expoziției și concursului literar-artistic interjudeţean
„Prietenii lui Eminescu”. Echipa coordonatoare a proiectului a fost formată din dir. Prof. Oana Ilarie,
directorul liceului, prof. Înv. primar Alina Vasile şi pr. dr. Iulian Vasile, de la parohia Chintinici a
Protopopiatului Roznov, iar grupul ţintă l-au constituit elevii claselor I-VIII din judeţele Moldovei.
Comisia de jurizare a fost formată din colectivul de profesori ai unităţii şcolare.
În organizarea evenimentului s-a implicat activ parohia Chintinici, concursul și expoziția
bucurându-se de sprijinul unor instituții locale și județene.
După discursul de prezentare a proiectului școlar de către prof. Oana Ilarie, concursul a
debutat cu o alocuţiune prezentată de pr. dr. Iulian Vasile, „Eminescu versus Caragiale”...
Pe Eminescu şi Caragiale i-a legat o frumoasă relaţie de prietenie vreme de ani buni.
Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale s-au cunoscut pe vremea când poetul a fost cooptat în trupa
de teatru a lui Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca. Tinerii au legat o frumoasă prietenie şi se
spune că vreme de un an au fost nedespărţiţi. Caragiale îl admira pe Eminescu şi spunea despre el
că era «Un zâmbet blând şi adânc melancolic, cu aerul unui sfânt coborât dintr-o veche icoană,
predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare; vesel şi trist; comunicativ
şi ursuz; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; de o abstinenţă de pustnic;
fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată
amestecătură! – Fericită pentru artist, nenorocită pentru om» (I. L. Caragiale, articolul În Nirvana).
Drumurile celor doi s-au despărţit când Eminescu a plecat la Viena. S-au regăsit câţiva ani mai târziu
în redacţia ziarului „Timpul “din Bucureşti şi la Junimea.
Caragiale începe să publice în ziarul „Timpul” la sfârşitul anului 1877, Eminescu fiind cel
care a intervenit la Ioan Slavici, directorul ziarului, pentru angajarea fostului său amic. „În momentul
când se pune angajarea lui Caragiale la «Timpul», Eminescu se exprimă cu magistrala-i intuiţie:
«Nu există în Bucureşti un om mai capabil în ale gazetăriei şi artei ca I. L. Caragiale!» “, notează
B. Jordan şi Lucian Predescu, autorii cărţii „Tragicul destin al unui scriitor “, apărută în 1939.
Caragiale a părăsit redacţia ziarului „Timpul “în 1878. În acelaşi an, având deja un nume în
literatură, Caragiale îşi face intrarea în Junimea de la Iaşi, condusă de Titu Maiorescu.
Ajuns la Iaşi, o cunoaşte pe iubita lui Eminescu, pe Veronica Micle, şi între cei doi se înfiripă
o scurtă relaţie intimă. Eminescu află acest lucru când îl vizitează pe Titu Maiorescu, în anul 1880,
informându-l că vrea să se însoare cu Veronica. Izolat în durerea lui, trădat de Caragiale şi înşelat
de Veronica, Eminescu scrie capodopera „Luceafărul” şi o publică în almanahul „România Jună”
de la Viena. I. Al. Brătescu Voineşti, conform schimbului de scrisori dintre Eminescu și Veronica
Micle, este autorul teoriei că personajele acestei capodopere sunt chiar protagoniștii idilei. Potrivit
acestuia, personajele din Luceafărul ar putea fi ușor identificate, dat fiind contextul dramei trăite de
poet:, Luceafărul n-ar fi altul decât Eminescu, izolat în spații, nemuritor și rece, Cătălina –Veronica
Micle, Cătălin, fecior de casă și paj, n-ar fi altul decât Caragiale, iar Demiurgul – esteticianul
Maiorescu”. După aflarea infidelităţii, Eminescu îl ameninţă pe Caragiale cu duelul, însă cei doi nu
9
ajung la confruntare fizică. Caragiale are remușcări şi cere transferul ca revizor şcolar în
circumscripția Argeş-Vâlcea, după ce în perioada anilor 1881-1882 activase în județele Neamț și
Baia. Câțiva ani mai târziu, când Eminescu a fost lovit de boală şi a dat primele semne de nebunie,
reacţia fostului său amic a fost să izbucnească în lacrimi la aflarea veştii, relatează Maiorescu.
Caragiale a devenit în următorii ani cel mai mare apărător al operei lui Eminescu în cercurile literare
ale vremii, în ciuda faptului că relaţia de prietenie era în impas. Când cei doi s-au revăzut, Eminescu,
lovit de boală, va fi uitat de cearta dintre ei își vor fi întins mana, căutând să-şi reîmprospăteze
amintiri de pe vremea colaborării lor la ziarul „Timpul”, încheie autorii cărții din 1939... Semn că
adevăratele prietenii nu se uită niciodată!
Așadar, credem este important să cunoaștem viața lui Eminescu, pentru că întreaga sa operă
este suma trăirilor sale sufletești din întortocheatul film al vieții și, în această cheie, putem descifra
mesajul lucrărilor sale, a declarat pr. dr. Iulian Vasile.
La final a fost prezentată expoziția cu lucrări cu motive și teme eminesciene, apoi s-au
acordat premii și diplome participanților.

Prof. înv. primar Alina Vasile

10
 Tradiţii româneşti în inimi de copii

Folclorul reprezintă expresia artistică a sufletului care obiectivează sentimente şi trăiri

puternice, „de la linişte la zbucium, de la bucurie la durere, de la strigătul de revoltă la încântarea în
faţa farmecelor firii, în sfârşit tot ceea ce vibrează in lumea aceasta ca esenţă umană între leagăn şi
moarte”, dă concreteţe viselor creatorului, năzuinţelor lui spre dreptate şi adevăr, aspiraţiei lui spre
absolut.
Acestor simţăminte tradiţionale le-au dat viaţă elevii claselor gimnaziale în şezătoarea
realizată sub îndrumarea profesorilor Lupu Petronela, Pipă Ana, Ilie Andreea, Ţuvic Nicoleta, prin
cântece, scenete, dans şi voie bună, umor, depănat, cusut, tors.

Prof. Petronela Lupu

11
 “Ziua națională a Zâmbetului”

“Un zâmbet este o modalitate necostisitoare de a-ţi schimba

înfăţişarea.” Charles Gordy
“Vorba bună, zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui
răsfrânte în sufletul omului.” Nicolae Iorga

După aproape trei luni de vacanță, ca în fiecare toamnă, școlarii revin la cursuri. Alături de
ei pășesc către școală și cadrele didactice care sunt nerăbdătoare să întâlnească elevi noi, dornici de
studiu.
Anul școlar pentru mine - cadru didactic diriginte - a început cu o nouă generație de elevi și
anume clasa a IX-a învățământ profesional, cu durata de 3
ani. Destul de greu pot spune, elevi mulți și diferiți. A fost
dificil să îi cunosc și să îi descopăr, pentru ca mai apoi să îi
pot ajuta în activitățile școlare.
Încă de la început am observat că elevii acestei
generații sunt mai totdeauna triști: nu știu să zâmbească, să
se bucure, parcă ar fi avut mereu probleme și de cele
serioase, parcă cerul era numai cu nori, totul era negru și
pesimismul la el acasă.
Încet - încet începuseră să găsească motive să se
bucure, dar prea puțin sau chiar prea timid: râdeau la micile
glume sau prostioare ale colegilor. Tocmai de aceea am
hotărât să desfășurăm împreună o zi de dedicată
zâmbetului- “Ziua națională Zâmbetului”, aniversată pe
data de 7 noiembrie 2016.
Eram curioasă să văd cum va decurge, ce vor
pregăti elevii, cum vor povesti despre momente cu zâmbete
sau cu tristețe. În final a fost o oră reușită, care mai apoi s-
a transformat într-o zi numai cu zâmbet.
Elevii au pregătit diverse informații care se refereau la zâmbet precum și la beneficiile
acestuia asupra sănătății.
Tuduran Georgiana a deschis seria de referate: Ziua mondială a zâmbetului a fost marcată
pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Harvey Ball, Worcester. Harvey Ball este artistul
american care în anul 1963, a creat imaginea "față zâmbitoare" (smiley face = ☺), reprezentând un
buton galben cu două puncte și o paranteză "închisă", pe care, în prezent, oamenii de peste tot din
lume o folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile pozitive. Harvey Ball a realizat această
imagine pornind de la premisa că toți oamenii ar trebui să acorde o zi dintr-un an pentru a zâmbi, a
face gesturi frumoase și a-i face pe alții să zâmbească.
Elevii au urmărit o serie de prezentări power point: ”Un zâmbet cadou”, “Zâmbet de copil”,
“Zâmbetul tău”, “Zâmbet”, au spus glume și au ascultat melodia “Un zâmbet, o floare, o rază se
soare”.
Este zâmbetul molipsitor?

12
 Putem spune asta pentru că un zâmbet nu este oferit prea des. Puţine sunt persoanele care
oferă un zâmbet cald în semn de prietenie, mulţumire sau din simpla dorinţă de a face viaţa cuiva
mai senină. Atunci, din celălalt colţ, răspunsul nu întârzie să apară!
Din obligaţie sau din politeţe, la zâmbet se răspunde întotdeauna cu zâmbet. Zâmbetul este
calea cea mai simplă de comunicare, fără să fie nevoie să folosim cuvintele, este calea ce ne conduce
spre pace şi mulţumire interioară.
Să zâmbim nu este greu. Zâmbetul face parte din ingredientele pe care le-am primit atunci
când am fost creaţi. Lecţia zâmbetului nu este dificilă, dar mulţi nu vor să o cunoască. Mulţi cred
că, dacă afişează o mască serioasă, fără să schiţeze nici o formă de sentiment pe chipul lor, au mai
multă notorietate.
Zâmbim pentru că suntem trişti şi nu vrem ca acest lucru să se vadă, aducem zâmbetul pe
buzele noastre pentru a nu aduce lacrimile pe obrajii noştri, uneori anulăm un zâmbet din dorinţa de
a părea superiori, alteori vrem să aducem bucurie în suflet prin acest gest simplu numit zâmbet.
Zâmbim pentru că de cele mai multe ori, este modul nostru de apărare împotriva răutăţilor.
Zâmbetul alungă tristeţea şi deschide poarta către entuziasm, linişte şi dorinţa de a fi mai
bun.
Zâmbetul este cel ce contribuie la fericirea din familie, la succesul în afaceri şi poate fi o
formă de recunoştinţă faţă de un prieten drag.
Zâmbetul linişteşte şi creează o stare de siguranţă. Nu
costă nimic pentru a-l dărui, dar, trimis la momentul potrivit,
poate să salveze suflete descumpănite, pierdute în bezna
tristeţii.
Experimentăm valoarea zâmbetului zilnic, dar nu
analizăm niciodată importanţa lui.
Pentru minte şi trup, zâmbetul este o “gură” de oxigen.
Dacă zâmbim mai des, sistemul nostru imunitar devine
mai puternic.
Deși pare banal, există mai multe feluri de a zâmbi.
Cum poate fi posibil acest lucru atâta timp cât zâmbetul este
un gest simplu?
Zâmbetul de bun venit este gestul de politeţe pe care-
l afişăm atunci când intrăm în contact cu anumite persoane.
Zâmbetul jenat este zâmbetul prin care ne scuzăm.
Zâmbetul îndrăzneţ este zâmbetul care ne face să ne
simţim mai siguri pe noi.
Zâmbetul seducător este zâmbetul care dezarmează, este prezent mai mereu în ritualurile
de seducţie.
Zâmbetul defensiv este o formă de apărare, este singura stare de linişte pe care o împărtăşim
faţă de persoane necunoscute, indiferent de civilizaţie.
Zâmbetul, acel semn al fericirii afişat pe chipul nostru, eliberează endorfine, motiv pentru
care zâmbetul este binefăcător atât pentru cei ce-l oferă, cât şi pentru cei ce-l primesc. Acest
ingredient minunat cu care am fost binecuvântaţi este prezent în toate culturile, indiferent de religie,
culoare sau rasă.
Trebuie ştiut faptul că încruntarea necesită mai mult efort decât să zâmbeşti. Încruntarea
necesită activitatea a 43 de muşchi, iar pentru zâmbet folosim doar 17 muşchi. Suntem atraşi
involuntar de o faţă zâmbitoare.

13
 Zâmbiţi cât mai des şi asta să fie din suflet!

* * *
A fost o activitate reușită, din care elevii au avut de învățat care este valoarea unui zâmbet
și cât de mult ne poate schimba viața.
Indiferent de modul în care alegem să ne manifestăm zâmbetul, trebuie să știm că el are un
efect pozitiv atât asupra noastră, cât și asupra celor din jur.
Nimeni nu rămâne insensibil la o așa reacție, pentru că atunci când cineva ne zâmbește
sincer, automat îi răspundem și noi la fel, oricât de triști sau ocupați am fi. Da, zâmbetul este
contagios, iar tot ce trebuie să facem este să predăm ștafeta acestui gest atât de simplu, care poate
înveseli viața oricărei persoane din jurul nostru.

“Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.”

Gabriel Garcia Marquez

Prof. ing. Tamara Veronica Japalela

14
 Protejarea mediului înconjurător

Pentru că ne pasă de ceea ce e în jurul nostru am realizat împreună cu colegii mei un proiect
pentru a atrage atenția asupra modului în care trebuie să ne comportăm ca eco-cetățeni.
Am găsit sloganuri motivaționale și am încercat să le exprimăm prin desen și culoare.
Am realizat un panou în liceu cu lucrările noastre și ne dorim să vă prezentăm câteva dintre ele.
Considerăm că Omul este principala problemă dacă este să vorbim despre cauzele poluării.
Trebuie să conștientizăm că orice mică acțiune ecologică făcută are un scop și că putem să
modificăm propriul comportament sau pe al celor din jurul nostru chiar de astăzi. Iubim natura și
tot ceea ce menține viața pe pământ și credem că este important să nu fim indiferenți. Pământul
suferă dacă noi vrem asta.
Vrem să fim prietenii naturii, ai frumosului, iar prin conștientizarea importanței mediului
putem reflecta la impactul pe care îl avem cu toții asupra mediului înconjurător.
Am dori să fim mici Salvatori ai Planetei Pământ, putem face asta prin lucruri mici dar să o
facem toți. Forța noastră va veni din multitudinea de lucruri mărunte pe care ar trebui să le facem
cu toții, să nu risipim resurse, să păstrăm cea ce avem, să plantăm copaci, să înțelegem că suntem
RESPONSABILI.

Clasa a X a A - Filologie
Chistol Emanuela, Ciubotariu Luiza
15 Lupașcu Mădălina, Poețelea Adelina
 La protection de l'environnement

Parce qu'on est préoccupés de tout ce qui se passe autour de nous, on a réalisé (moi et mes
collègues) un projet pour attirer l'attention des autres sur la façon dont on doit agir comme éco-
citoyens.
On a travaillé ensemble et on a trouvé des slogans qu'on a représentés par des dessins et
couleur.
On a réalisé une exposition dans notre lycée et on veut vous présenter, de cette manière, ce
que nous avons créé.
On considère que l'Homme est le problème principal si l'on parle des causes de la pollution.

16
On doit être conscients que toute action écologique a un certain but et qu'on peut changer notre
comportement dès AUJOURD'HUI MEME.
Nous aimons la nature et tout ce que signifie vie sur la Terre et nous considérons qu'il est
important de ne pas être indifférents. La Terre souffre et on peut provoquer cette souffrance.
Nous voulons être les amis de la nature, de tout ce qui est beau. Si l'on réussit à établir les
priorités concernant l'environnement on pourra réfléchir sur l'impact qu'on a TOUS.
Nous aimerions être les Gardiens de le Planète. On pourrait faire ça... mais nous devrions être
nombreux. Notre FORCE viendrait de toutes les petites choses qu'on devrait tous faire: ne pas
gaspiller les ressources, sauvegarder ce que l'on a déjà, planter des arbres, comprendre qu'on est
RESPONSABLES!!

Éleves Xeme A: Ciubotariu Luiza, Poețelea Adelina, Chistol Emanuela, Lupașcu Mădălina

Lucrarea a fost premiată în cadrul Concursului Naţional de Creativitate „Protégez la

nature!”/” Să protejăm natura!”, ediţia a X a, secţiunea Ppt/film –liceu cu Premiul Special din
partea Agenţiei pentru Protecţia mediului, Dolj

Prof. coordonator Margareta Mancaş

„Mens sana in corpore sano”

Ca în multe domenii de activitate şi la disciplina educaţie fizică munca înseamnă rezultate.

Ele au fost dobândite în urma probelor, concursurilor în şcoală dar şi în întreceri sportive la nivel
local, municipal, judeţean şi zonal. Pentru un obiectiv comun, dorinţa de mişcare a strâns laolaltă
elevii de la ciclul de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi profesional.
Ideea profesorilor de a avea în fiecare an şcolar echipe premiate în competiţiile tradiţionale
organizate prin comisia de specialitate a Inspectoratului Şcolar Judeţean a fost dublată de ambiţia
elevilor sportivi în reuşita rezultatelor.
Devenite, demult, o tradiţie pentru echipele sportive ale şcolii noastre, ambiţia, convingerea
proprie, spiritul de echipă, victoria şi fair-play-ul ne-au ajutat să rămânem printre cei mai buni.
Luând ca model elevii sportivi din generaţiile anterioare, actualul grup de elevi a reuşit, la
rându-i, o serie de rezultate. Toate acestea sunt demne de apreciat pentru Liceul Tehnologic „Gh.
Ruset Roznovanu”. Pe unele dintre ele am dori să le menţionăm în rândurile de mai jos:
 locul III la faza judeţeană fotbal, fete, Roman, 2017;
 locul I la faza judeţeană rugby tag, învăţământ primar, Tg. Neamţ, aprilie 2017;
 locul II la faza judeţeană rugby tag, învăţământ gimnazial, Târgu-Neamţ, aprilie 2017;
 locul II la faza judeţeană rugby tag, licee, aprilie 2017.
Menţionăm faptul că echipa de rugby tag la nivelul categoriei învăţământ primar s-a calificat
la faza regională a întrecerii, competiţie programată la Botoşani în data de 6 mai 2017. Pregătirea
elevilor este asigurată de profesorii Elena Gheorghiu, Valeriu Socol şi Ciprian Avadanei.

Catedra de educaţie fizică şi sport

17
Proiectul ″Un zâmbet pe chipul lor″

18
 „Mugurașii roznoveni”
Tradițiile și dansul popular în activitatea școlară

„Fiecare copil este un artist. Problema este cum va

rămâne un artist și după ce va crește.”
Pablo Picasso

Ansamblul folcloric „Mugurașii roznoveni” au început să facă cunoștință cu dansul popular

încă de la clasa pregătitoare. Primii pași au fost pe melodia de la „Brașoveanca”, cu care ne-am
prezentat la mai multe spectacole: serbări în cadrul școlii cu ocazia Zilei României, Unirii mici, la
Piatra Neamț – la Colegiul Tehnic „Gh. Cartianu”, în cadrul unui proiect; cu ocazia sosirii primăverii
– de Ziua Mamei, cu ocazia sărbătorilor de iarnă...
Anul trecut școlar (clasa a II-a), ne-am prezentat la Festivalul „Dragi mi-s cântecul și jocul”,
de la Tecuci – Galați, unde am obținut premiul I și trofeul festivalului, pentru dans, iar solistele:
Lavinia Gabăr și Cristiana Dumitrașcu au obținut premiul I și medalii de aur, în urma interpretării
melodiilor: „Sunt o fată frumușică” și „Bundița”.
Anul acesta școlar (2016 – 2017), am colaborat cu coregraful Sebastian Coroi, care ne-a
ajutat să învățăm și alți pași de dans. Astfel pe data de 12 decembrie 2016, am fost invitați să dansăm
pentru o filmare a televiziunii Favorit TV, pentru a fi incluși în programul de Crăciun și sărbătorile
de iarnă. Apoi am participat la Festivalul de datini și tradiții de Crăciun, organizat de Primăria
Orașului Roznov, cu un program de colinde, cântece și dansuri populare. Iar în data de 8 Martie am
prezentat un program de cântece și dansuri populare, la Protopopiatul din Roznov, în cinstea
mamelor. În continuare ne pregătim pentru a participa la alte două festivaluri și multe alte
serbări/spectacole cu diverse ocazii.
„Talentul este un subțirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră și să-l captezi cu
înaltă osteneală.“ ( Gala Galaction).

Prof. înv. primar Verona Bogus

19
 Parteneriat cu Autonom Rent A Car Piatra Neamț

Sâmbătă 12.09.2016 elevii clasei a VII-a A sub îndrumarea prof. Pipă Ana au fost în vizită
la Bicaz. Excursia a fost sponsorizată de firma Autonom Rent A Car din Piatra Neamț. Am fost și la
fabrica de fire Canguro din Bicaz. De aici ne-am aprovizionat cu fire în vederea continuării
proiectului educațional Minunății din ață. Mulțumim firmei Autonom Rent A Car pentru spijinul
financiar acordat.

Pe data de 29.11.2016 am fost în vizită la firma Autonom Rent A Car. Am realizat împreună
cu elevii flori croșetate tricolor și suporturi de lumâmări realizate manual.

De 8 martie am mers cu mărțișoare croșetate pentru doamnele și domnișoarele de la

Autonom Rent A Car.

20
 „Mirajul însuflețirii hârtiei ”

PROIECT EDUCATIV, pentru o nouă pasiune quillingul - origami, arta antică a modelării
hârtiei. Proiectul educativ a fost inițiat de prof. Pipă Ana, prof. Lupu Petronela, prof. Mehedincu
Tamara. Dintre activitățile proiectului amintim următoarele activități:
Magia sărbătorilor
Elevii au lucrat sub îndrumarea profesorilor flori și alte accesorii folosind tehnica origami și
quilling. Unii au croșetat o îmbrăcăminte pentru coșulețe. Cu ajutorul lor am realizat suporturi
pentru lumânări specifice sărbătorilor de iarnă.
Am colindat personalul de la primărie și le-am dăruit fiecăruia cîte un suport pentru lumânări
și flori tricolore croșetate. De asemenea, au primit în dar lucruri realizare de elevi și conducerea
școlii și personalul de la secretariat.

Arta frumosului prin quilling și origami:

Am realizat coșulețe cu flori folosind elemente confecționate manual de elevi atât prin
tehnica origami cât și quilling. Am dăruit obiectele confecționate cu ocazia zilei de 8 martie
domnișoarei directoare, doamnelor de la secretariat și doamnei bibliotecare.

Prof. Ana Pipă

21
 “Nouă ne pasă”
“Voluntari în ajutorul celor ce au nevoie”

MOTTO:
Caritatea nu a umilit niciodată pe cel care a beneficiat de ea, nici nu
l-a legat vreodată în lanţurile recunoştinţei, căci nu către el, ci către
Dumnezeu a fost făcut darul." (Antoine de Saint-Exupery)

Actul de caritate este un act de bunătate, din ceea ce avem ajutăm persoanele la care soarta
s-a întors cu spatele, pentru a trăi în armonie și echilibru. Caritatea, dorinţa de a ajuta oamenii, vine
din dragostea, respectul, atât faţă de tine însăţi cât şi faţă de alte persoane. Trebuie să acceptăm
diferenţele dintre noi şi în loc să ne judecăm, să încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Caritatea
conturează bogăţia spirituală a fiecăruia, nu este o prerogativă a oamenilor bogaţi.
A fi caritabil reprezintă o stare, nicidecum o acţiune în sine. Nu îţi propui să fii caritabil!
Simţi sau nu simţi că poţi ajuta pe aproapele tău, în mod real şi sincer. Viaţa noastră, precum şi a
comunităţii noastre, se confruntă zilnic, în societatea în care trăim, cu numeroase situaţii de criză,
în care ni se cere sau noi suntem cei care cerem sprijinul cuiva. În mod normal, nu putem fi
indiferenţi în faţa suferinţelor pe care le întâmpină semenii noştri.
De aceea ne-am propus, prin cele trei activităţi caritabile anuale ale proiectului “NOUĂ NE
PASĂ” să ne angajăm responsabil şi consecvent în asumarea carităţii sociale, în lumea actuală, la
nivel local. Proiectul desfăşurat împreună cu elevii claselor a IX-a C, a IX-a D şi a X-a E, a avut
coordonatori pe: Dir. Prof. Oana Ilarie, Prof. Iulia Anicăi, Prof. Veronica Tamara Japalela, Prof.
Mihai Capşa, Prof. Oana Teacu și a fost în parteneriat cu Parohia ”Sfinţii Apostoli Petru Şi Pavel”
Roznov.
Am avut ca scop înființarea unui coș social pentru ajutarea familiilor vârstnice, familiilor
nevoiașe cu copii mulți, care nu au posibilități de întreținere. Obiectivele urmărite pe parcurs au
fost: acordarea unui ajutor material pentru persoanele considerate cazuri sociale o sănătate mai bună
pentru copii și părinți prin prevenirea bolilor cauzate de lipsa hranei sau igienă necorespunzătoare,
sprijin pentru integrarea copiilor și prevenirea discriminării copiilor în școli și grădinițe pe motivul
lipsei unei alimentații corespunzătoare.
De program au beneficiat câteva familii din Oraşul Roznov care au primit alimente
neperisabile (mălai, făină, zahăr, orez, paste făinoase, conserve, apă etc.), detergent, produse de
igienă personală, jucării, rechizite şcolare şi produse de îmbrăcăminte.
Caracterul caritabil al activităţilor din proiect a urmărit elaborarea şi implementarea
modelelor de conduită în ajutarea persoanelor cu posibilităţi reduse, organizarea unor activităţi
comune de către elevi în spiritul formării virtuţilor precum: prietenia, bunătatea, colaborarea şi
spiritul de întrajutorare, formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi şi nu în ultimul
rând dezvoltarea sentimentelor de dragoste, preţuire şi respect pentru persoanele în vârstă; oferirea
de sprijin umanitar persoanelor aflate în dificultate.
Prima etapă s-a desfăşurat sub lozinca UN ZÂMBET DE CRĂCIUN, având ca scop dorința
de a încuraja generozitatea și solidaritatea copiilor față de semenii lor, iar acțiunea de a dărui să o
privească ca pe un model și să fie la fel de buni mai departe în viață.
Activitatea s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile în care elevii împreună că profesorii
coordonatori au pregătit pachetele cu dulciuri, alimente, jucării şi îmbrăcăminte. În data de 16
decembrie 2016 am vizitat pe rând familiile oferindu-le darurile cu suflet și pentru suflet pentru că
22
dar din dar devenim mai buni. Sentimentul a fost deosebit neputând fi explicat în cuvinte deoarece
trăirile au fost multiple. Pe fețele copiilor care dăruiau se citea compasiune iar acelor care primeau
era întipărită o bucurie fără margini.

Timpul trece iar odată cu el din copii ajungem adolescenți, oameni maturi și mai apoi bătrâni.
Pentru a aduce speranță, alinare şi un pic de bucurie în viața vârstnicilor singuri am dăruit un simbol
al primăverii și un mărțișor dulce (fructe, napolitane, prăjituri) bătrânilor din Centrul de persoane
vârstnice Roznov, derulând în data de 3 martie 2017 a doua etapă a proiectului nostru cu tema „UN
MĂRŢIŞOR DULCE “.

Sărbătoarea primăverii, „Împreună de Paşte”, „Sosește iepurașul” - ultima activitate din

proiect în anul acesta şcolar, s-a derulat după acelaşi scenariu, în data de 6 aprilie 2017, oferindu-ne
din nou bucurie de a dărui şi de a fi aproape de semenii noştri.

23
 Mulţumim conducerii liceului pentru sprijinul şi încrederea acordată, elevilor care au
participat la activitate, şi sponsorilor care ne-au sprijinit: D-nei dr. Fabiana Mihaela Rusu, S.C.
RISTECH S.R.L. Piatra Neamţ prin persoana d-lui Director General Sorin Grosu şi d-lui. Ştefan
Ciprian Bocancea. Ne exprimăm dorinţa ca acest proiect să fie un început în scopul nobil pe care
ni l-am propus.

Prof. Iulia Anicăi

Prof. ing. Veronica Tamara Japalela

24
 Natura – simfonie şi culoare

În orice colţ de lume ne vor purta paşii, întotdeauna vom găsi un loc minunat din natură care
ni se va întipări adânc în memorie. Când mă aflu în mijlocul naturii, îmi dau seama că totul a fost
creat de către Dumnezeu cu mare înţelepciune.Cu adevărat, natura a fost, este şi va fi întotdeauna
cea mai minunată şi fascinantă lucrare, poate singurul lucru pe care omul nu-l va putea crea
niciodată.
În întreg universul, nu cred că există om care să nu fie fascinat de combinaţia de culori pe
care o dă natura, pe care o oferă fiecare anotimp. Această minunată lucrare a Creatorului este
întotdeauna sinceră cu noi şi are un suflet uriaş. Natura ne vorbeşte, noi doar trebuie să stăm şi să o
ascultăm. Ea ne umple sufletele de veselie cu sunetele ei misterioase. Vuietul valurilor, ciripitul
păsărilor, şuieratul vântului, ropotul ploii, foşnetul frunzelor, zumzăitul albinelor sunt doar câteva
dintre vibraţiile pe care natura ni le transmite. Natura are o putere uimitoare asupra noastră, deoarece
suntem parte din ea. Când mă aflu în mijlocul naturii, sufletul îmi este cuprins de linişte şi pace.
Natura este încărcată de nemărginite frumuseţi. Soarele trimite spre pământ razele lui
mângâietoare şi înfăşoară întreaga natură într-o mantie de lumină. Când privirea noastră se îndreaptă
spre înaltul cerului, inima tresaltă în noi de bucurie. Cerul este prietenul nostru care ne însoţeşte
pretutindeni. Ziua, el ne bucură prin albastrul lui, iar noaptea ne bucură prin nenumăratele lui stele.
Curcubeul este cel care ne bucură privirea după o ploaie. El este puntea dintre cer şi pământ şi este
brăzdat de cele mai frumoase culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru şi violet. Acest minunat
curcubeu este „semnul ceresc” care reprezintă binele şi pacea.
Natura reprezintă o minunată îmbinare de frumuseţi cuprinse într-un aşa zis „muzeu
natural”: câmpii roditoare, dealuri domoale, munţi înalţi, ape cristaline. Natura este adevărata artă a
Creatorului!

Ioan Vlad Creţu

Clasa a III-a C

25
 Primăvara

Primăvara este anotimpul în care toată natura se întoarce la viaţă. Câmpurile încep să
înverzească, copacii să înmugurească, florile să înflorească, animalele care au hibernat peste iarnă
ies din bârlog, iar păsările călătoare se întorc în ţară.
Odată cu topirea zăpezii, pe la începutul lunii martie apar primele flori care prevestesc
sosirea primăverii, aceştia fiind ghioceii.
Noi, copiii ne bucurăm de razele soarelui şi vremea frumoasă, alături de părinţi care
încep muncile agricole. Ei pun în pământ: cartofi, ceapă, seminţe de morcov, spanac, pătrunjel, flori,
dar nu uităm să plantăm şi pomi fructiferi.
După zile ploioase amestecate cu soare în luna aprilie încep deja să răsară primele
legume şi flori semănate, pomii sunt îmbrăcaţi cu flori, meii zburdă pe câmpii, harnicele albine încep
munca polenizării. Încetul cu încetul vremea capricioasă se dă la o parte făcând loc bucuriei şi
speranţei.
În luna mai parcă coboară raiul pe pământ. Natura are o haină nouă, vremea se
încălzeşte din ce în ce mai mult, se coc primele cireşe, grădinile sunt pline de flori multicolore, în
văzduh ciripitul păsărelelor transformă totul în ceva magic.
Primăvara este anotimpul înnoirii, bucuriei şi speranţei. Te iubesc, primăvară!!!

Alexandra Ioana Chistol

Clasa a III-a C
Prof. înv. primar Mirela Ciobanu
Primăvara
Iarna este pe sfârşit Primăvara
Frigul s-a mai domolit.
Şi zăpada s-a topit Primăvara a sosit,
Ghioceii s-au trezit. Ghioceii au înflorit.
Pomii încep să înverzească
Vestitorii primăverii Şi copiii să-i îngrijească.
Au sosit şi ei rapid. În grădină un băiat voios,
Totu-n jur e înflorit Joacă fotbal bucuros.
Câmpurile au înverzit. Bucuros că este soare
Şi nicio grijă nu are.
O, frumoasă primăvară,
În sfârşit, tu ai venit! Alin Doroşin
Toţi copii ies la joacă Clasa a IV-a A
Prof. înv. primar Maria Carmen Drîngu
Fericiţi, ei au zâmbit.

26
 Primăvara
Ultimul pâlc de nea s-a topit şi iarna lungă şi geroasă şi-a luat la revedere.
Un vântişor călduţ ne vesteşte că primăvara şi-a făcut apariţia. Narcisele, zambilele,
toporaşii au îmbrăcat grădinile într-o rochie multicoloră. Pe crengile firave ale copacilor au apărut
mii de floricele albe, rozii care împrăştie un parfum deosebit.
Firicelele de iarbă de un verde crud acoperă pământul ca un covor de smarald.
Păsările călătoare abia sosite din ţările calde încep să-şi refacă cuiburile vechi pentru a-şi cloci ouăle
şi a scoate puişori mici ca nişte cofeturi. Pe câmpii mieluşeii jucăuşi zburdă toată ziua în blândele
raze de soare. Mii de gâzuliţe s-au trezit după un somn lung şi au început să colinde natura
înmiresmată.
Prin grădini şi livezi gospodarii au început muncile agricole. Gospodinele ca nişte
furnicuţe trebăluiesc toată ziua prin casă şi curte, grăbindu-se să termine totul până la marea
sărbătoare a Învierii Domnului. Copiii au ieşit la joacă bucurându-se de zilele minunate şi mult
aşteptate ale primăverii.
Chiar dacă uneori îşi mai face apariţia câte un mic norişor împrăştiind picături de
ploaie totuşi, primăvara este anotimpul cel mai frumos.
Primăvară, te iubesc!!!

Denis Mihai Topciu

Clasa a IV-a A

Sosirea primăverii

Odată cu sosirea primăverii, stratul gros de zăpadă s-a topit sub razele strălucitoare ale
soarelui. Acum cerul este limpede precum cristalul.
Primul vestitor al primăverii este ghiocelul cel gingaş şi plăpând. Zeci de ghiocei mici şi
plăpânzi înfloresc pe câmpiile întinse. Păsările călătoare se întorc voioase din ţările calde, unde au
stat cât la noi a fost iarnă. Iarba a înverzit câmpiile pe care zburdă mieii zglobii. Pomii au înmugurit
şi în curând vor face flori frumoase, colorate şi parfumate. Mii de gâze mişună peste tot. Jocurile
copiilor aduc prin sate multă veselie.
Oamenii au început activităţile prin grădini. Ei îşi pregătesc terenurile pentru însămânţat.
Vântul călduţ primăvăratic care adie, le mângâie uşor feţele. După o lungă iarnă în care totul părea
adormit, în sfârşit a venit primăvara şi natura s-a trezit din nou la viaţă.
Să ne bucurăm cu toţii de acest frumos anotimp!

Alexandra Drîngu
Clasa a IV-a A
Prof. înv. primar Maria Carmen Drîngu

27
 Toamna Toamna
Toamna, toamna cea bogată Toamna frunzele-argintii,
Cu de toate-mbelșugată Cad încet și lin
Cu legume și cu fructe Așezându-se ușor,
Ne-ai adus tu, tare multe. Într-un covor foșnitor.

Mere, pere și gutui, Mii de păsări călătoare

Cu puf galben, ca de pui. Pleacă-n țări cu mai mult soare,
Toate noi le-am adunat Și le văd pe cer zburând,
Și le-avem pentru iernat. Iar toamna venind, venind...

Ioana Bianca Catană Daria Elena Tudoran

Clasa a II-a B Clasa a II-a B

Toamna
A venit așa deodată,
Toamna dulce, aromată,
A venit cu fructe bune, Toamna
Nuci, alune și legume.
Toamna iarăși a venit,
Dar venind în drum spre noi, Fructe moi ne-a dăruit:
Ne-a adus și multe ploi, Prune, struguri și gutui,
Dimineața ceață deasă, Mere dulci și amărui.
Brumă argintie, groasă.
Păsările au plecat
Apoi a țesut frumos, Spre tărâm îndepărtat,
Covoraș de frunze gros. Rândunele și cocori
Cu un galben-maroniu Revin anul viitor.
Și un roșu-ruginiu.
Matei Popa
Eliza Ioana Pavăl Clasa a II-a B
Clasa a II-a B

Toamna cea bogată

Toamna cea bogată, Frunzele încep să cadă,
Se apropie îndată, Pe la noi, pe la ogradă,
Cu alaiul fructelor, Fructele încet s-adună,
Și cu al legumelor. Toamna-i darnică și bună.

Constantino Valentino Maftei

Clasa a II-a B

28
 Toamna
Într-o livadă mare
Cândva a fost mult soare,
Acum frunzele-au căzut
Și pe jos s-au așternut.
A venit toamna
Roșii, galbene, roșcate
Fac covor pentr-un arici A venit și toamna mare,
Care stă ascuns aici Cea cu roade în spinare
În căsuța lui de humă Multe fructe aromate
Să mă credeți! Nu e glumă! Și cu spor le-adun pe toate.
Apoi trece un cocor Vine, vine, vine toamna
Iute-n zbor Vine coborând din greu.
Care-ar vrea și el să stea - Zână toamnă, ești frumoasă!
Undeva la căldurică Ești bogată tot mereu!
Sub o păturică mică...
Maria Dumitrașcu
Rafael Todirașcu Clasa a II-a B
Clasa a II-a B Prof. înv. primar Elena Dumitrașcu

Toamnă şi-n suflete

Era o zi frumoasă de noiembrie. Regina toamnă se instalase cu alaiul ei de frunze ruginii

peste ţinuturile ţării noastre. Cerul era brăzdat din când în când de pernuţele de fum ce pluteau agale,
iar uneori lacrimile lui Noiembrie cădeau uşurel spre pământul cafeniu. Stropii rămaşi de la ploaia
de ieri alergau pe strada singuratică.
Era o dimineaţă mohorâtă, care te arunca parcă într-o melancolie de nepătruns. Raze
lejere se răsfrângeau printre norii plânşi, întunecaţi, dar cu o strălucire aparte, ciudată... Un aer rece,
curat, se îmbiba cu stropi spălăciţi de ploaie, rouă şi lacrimi.
Lumea alerga nervoasă, somnoroasă şi nepăsătoare. Privea totul în jur cu nişte ochi
critici, fără niciun strop de bucurie. Toţi aveau telefoane în mână sau conduceau maşini care de care
mai luxoase, toată lumea avea în urechi căşti şi privea în jos. Nimeni nu se bucura de soare, stropii
de rouă, de semnele unei zile mai frumoase. Pe străzi, pe trotuare, prin case sau deja prin birouri
toată lumea alerga şi alerga nepăsătoare.
Ea privea pe fereastră. I se părea că nimeni nu se uită la nimeni, deşi parcă se priveau în
ochi. Nimeni nu vorbea cu nimeni, nimeni nu era atent la nimeni şi mai ales, la nimic. Nimeni nu
încerca să respire toată acea privelişte, să tragă aer în piept şi să se gândească la ziua de azi: la
soarele obosit şi fără pic de strălucire, la faptul că el a mai izbutit să răsară peste noi toţi. Nimeni nu
se gândea că a venit toamna, căci se simţea încă un aer primăvăratic... Astăzi nimeni nu mai ştie să
privească în jur, cu ochi de copil, zâmbind, bucurându-se... trăind!

Andreea Iancu
Clasa a VII-a A

29
 Fulgul de zăpadă

Maria tocmai se întorsese de la şcoală, fericită că a luat un zece. Deodată, ea văzu un fulguşor
care se aşeză pe nasul ei şi îi spuse:
- Nu mă lăsa! Nu vreau să mă topesc!
- Te ajut, dar cu o condiţie! spuse fata. Să vii cu mine la colindat. Eu nu am cu cine să mă
duc.
- Bine, dar hai să ne grăbim pentru că mă topesc, spuse fulguşorul.
- Pot să te pun în congelator! Acolo e frig şi bine pentru tine!
- Dar este ceva de mâncare acolo? Îmi este foarte foame!
- Sigur! Sunt multe fructe şi legume îngheţate acolo!
Fata îl puse pe fulg în congelator şi îi spuse să nu facă gălăgie, ca să nu-l audă părinţii ei.
Peste o oră, Fulguşor o strigă pe fată:
- Maria, eşti sigură că a fost o idee bună să vin aici?
- O să fie bine! Îţi promit!
Maria îl veghea mereu pe Fulguşor. Într-o zi, făcu rost de o mică ladă frigorifică, cu geam
de sticlă, ca un glob şi îl puse pe fulg acolo. Mai erau două zile până la Crăciun şi ea şi Fulguşor
trebuiau să repete Noapte de vis.
- Noapte de vis...
- Timp prea sfânt...
Au repetat melodia toată noaptea. A doua zi, pentru că au dormit doar trei ore, erau extenuaţi,
dar totuşi pregătiţi pentru colindat. Ei au mers la fiecare casă din sat, s-au jucat cu zăpada şi au
mâncat colacii de la doamna Ilie. Apoi, au ajuns acasă, au văzut cadourile de sub brad şi au stat la
masa festivă.
Cine ştie, poate şi acum Maria şi Fulguşor sunt prieteni!

Isabel Miron
Clasa a V-a B

Brăduţul și Moş Crăciun

Era o noapte frumoasă de iarnă. Era Ajunul Crăciunului. Noi împodobeam bradul de
Crăciun pentru a-l primi pe Moşul care ne aduce daruri multe şi frumoase. După ce bradul a fost
împodobit cu beculeţe colorate şi globuri, am mers la bucătărie şi am pregătit masa. Apoi am mâncat
și am lăsat pe masă fursecuri şi lapte pentru Moş. Fiecare a mers la culcare.
În toiul nopţii se stârni un vânt foarte puternic. M-am trezit brusc şi am vrut să văd ce
face brăduţul meu. Am deschis încet uşa şi am auzit voci. M-am furişat în spatele unui ghiveci cu
flori şi l-am văzut pe Moş Crăciun vorbind cu brăduţul meu.
- Bine ai venit, Moşule! spuse bradul.
- Bine te-am găsit, brăduţule! Unde sunt copiii? întrebă Moşul, uitându-se în jur.
- Sunt la culcare, nu fi îngrijorat!
- Ho-ho-ho, eu nu sunt niciodată îngrijorat!

30
 - Anul acesta ce ai adus Moş Crăciun? întrebă brăduţul.
- Păi... anul acesta... ia să vedem! Aaa... mi-am amintit! Păpuşi, avioane şi căţeluşi de pluş!
Şi pisicuţe!
- Mă bucur, Moşule! spuse bradul râzând.
Lăsând cadourile sub brad, Moş Crăciun se aşeză pe scaun şi începu să mănânce din
fursecurile de pe masă şi să bea laptele, stând de vorbă cu bradul.
- Văd că te-au împodobit foarte frumos! spuse Moşu’.
- Aşa este. Niciodată nu m-au împodobit urât.
- Copiilor le place să te împodobească.
- Ai dreptate, Moşu’.
Ceasul bătu ora unu noaptea.
- Vai de mine! A venit timpul să plec!
- Bine, Moşule! La revedere şi sărbători fericite!
- Ho-ho-ho, la revedere, brăduţule! Să ai un Crăciun fericit!
- Mulţumesc, Moşule!
Din momentul acela, bradul nu a mai vorbit. M-am dus la culcare fericită și entuziasmată
datorită celor văzute. Vântul se oprise, iar eu puteam dormi liniştită, visând la Moş Crăciun.

Romina Savin
Clasa a V-a B

Datini şi obiceiuri de iarnă

Iarna e anotimpul alb, minunat, în care creştinii petrec cele mai frumoase momente din an.
Sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbătorile de suflet. Amintirea copilăriei ce
ne revine puternic în suflet şi în minte, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,
colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea
aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de linişte şi
iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul
Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului, mai ales pentru cei mici, care
ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Moş Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară.
În comuna natală, Piatra Şoimului, tradiţiile sunt şi acum vii. Aici, copiii sunt învăţaţi încă
din pruncie ce înseamnă postul, colindul, Crăciunul, Anul Nou, într-un cuvânt, Sărbătorile de iarnă.
Mirosul sărbătorilor de iarnă se simte încă din noiembrie, în ziua de Lăsatul Secului, atunci când
gospodarii îşi reunesc familia, organizează ultima „masă de dulce “, urmând ca de a doua zi să intre
în Postul Naşterii Domnului.
Se spune că aceasta este sărbătoarea familiei, momentul în care toţi trebuie să încercăm să
fim mai buni. Gospodinele au un rol foarte important, ele trebuie să se pregătească astfel încât din
fiecare casă să nu lipsească bucatele tradiţionale. Toba, caltaboşii, cârnaţii afumaţi, sărmăluţele,
piftia sunt doar câteva dintre bucatele caracteristice ce se regăsesc pe mesele de Crăciun din satele
din zona Moldovei. De pe masa tradiţională nu lipsesc celebrele „poale-n brâu “, plăcinte specific
moldoveneşti, cozonacul sau vinul roşu. În unele sate se desface, în prima zi de Crăciun, putina cu
brânză păstrată încă din toamnă.

31
 În Ajunul Crăciunului familiile împodobesc bradul, aceasta devenind una dintre mai iubite
datini, odată cu aşteptarea lui Moş Crăciun. În povestirile părinţilor, de cele mai multe ori bradul
era adus de Moş Crăciun, atunci când copiii dorm. Din plastic sau natural, miniatural sau imens,
bradul nu lipseşte din nicio casă (case cu copii) în Sfânta seară a Crăciunului şi cu o nerăbdare
crescută aşteptăm înfriguraţi, cu mic cu mare, momentul magic al împodobirii bradului. Beteala,
globuleţele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor colorate ce dau parcă viaţă
bradului, steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus aranjată în vârful bradului, îngeraşii care ne
îndeamnă să trăim emoţiile Naşterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara cea mare.
În ultima zi a bătrânului an şi prima zi a tânărului an ce aşteaptă să-şi intre în drepturi, tinerii
organizează grupuri pentru a dansa jocul caprei, care este cel mai apreciat obicei. Apariţia caprelor
se face în pocnete de bice, cântece din fluier şi strigăturile toboşarului; ele evoluează săltăreţ asemeni
animalelor pe care le întruchipează. Capra simulează că se urcă în copac, apoi se îmbolnăveşte şi
moare, căzând la pământ, moment în care ciobanul intră în panică, urmând un dialog straniu cu
animalul. În cele din urmă capra reînvie, spre bucuria tuturor, glumele şi ghiduşiile animalului
reluându-şi cursul.
Sunt sigură că fiecare creştin aşteaptă cu nerăbdare aceste sărbători de iarnă, să trăiască
emoţiile colindelor, să asculte cuvintele hazlii ale pluguşorului şi să joace alături de ofiţeri jocul
caprei.

Ioana Bianca Japalela

Clasa a V-a B
Peisaj de iarnă

Lin pe cer dansează fulgii, Stau familii fericite,

Cerul tot s-a înălbit, Bucuroase că-s acasă!
Lumea parcă e a iernii,
Gerul pare că-i vrăjit! Stau şi povestesc întruna,
Admirând pe geam natura,
Natura toată-i amorţită, Toţi copiii se adună,
Ţurţurii atârn' pe ramuri, Ca să-nceapă alergătura!
Pădurea parcă-i azvârlită
Într-un colţ plăpând de dealuri. Iarna e ca o poveste,
Una cu miros de brad,
Dar prin plapuma de nea Unde voia bună creşte,
Se văd case pe alocuri, Chiar de mai lipseşte-un grad!
Iar pe geamuri ar rămânea,
Câte-un fulg pierdut prin veacuri.
Ana Adriana Ilie
În căsuţele-ncălzite, Clasa a VII-a A
Sub o plapumă pufoasă,

32
 Iarna
Zurgălăi se-aud în zare,
Lumea parcă e vrăjită!
Fulgii sunt în alergare
Şi priveliştea-i albită!
Jocul fulgilor de nea
S-a dezlănţuit în zare,
Iar ninsoarea înălbea
Tot ce întâlnea în cale.
Fumul lin ieşea pe horn
Alinând somnul cel dulce,
Iar pe oameni îi adorm
Îngerii cu suflet dulce!
Gabriel Adrian Ilie
Clasa a V-a B
De n-ai fi fost tu, tristeţea ne-ar copleşi
Tu eşti cea mai frumoasă floare dintre flori,
33
Copilărie, floare rară
Copilărie, tu eşti o petală de trandafir
Sădită într-o grădină de aur -
Noi cu tine creştem şi ne veselim
Şi eşti pentru noi singurul tezaur.
Tu eşti luceafărul din zorii dimineţii,
Tu ne-aduci pacea şi bucuria vieţii,
Tu eşti cristalul din viaţa tuturor,
Tu eşti fericirea în viaţa unui om.
Orice fiinţă se bucură de tine,
Mic, mare, tânăr şi bătrân,
Unii în trecut şi alţii acum...
Fără tine întunericul ne-ar înghiţi,
Am fi daţi în prada singurătăţii
Şi-am fi sclavi în infinitul pustietăţii.
Singura bucurie în sufletul copiilor,
Cu tine cerul vieţii-i fără nor...
Andreea Iancu
Clasa a VII-a A
 Inamicul misterios
Era începutul anului 1965. Vântul sufla rece, iar fulgii de zăpadă cădeau lin din cerul
înnorat. Din coşurile castelului Fenis, unde locuia cel mai bogat om din Europa, ieşea mult fum...
Alessia, soţia lui Dan, era deja trează. Le dăduse ordin unor soldaţi să pregătească copiilor
ei micul-dejun. În castel locuiau Dan, ea, Federic şi cei doi copii ai lor: Matteo şi Giulia. El era un
băiat energic şi poznaş, cu părul negru, des şi cu ochi căprui, dar Giulia era o fată foarte cuminte cu
părul lung, blond şi ochi verzi. La un moment dat, un soldat intră în camera Alessiei.
- Stimată doamnă, din nefericire a fost găsit trupul neînsufleţit al unei gărzi în curtea
palatului.
- Mort? Ce s-a întâmplat? Când? A întrebat ea speriată.
- Acum cinci minute, doamnă.
- Aduceţi aici trupul!
După plecarea gărzii, Alessia se întinse în pat, tristă. Pentru prima oară, unul dintre soldaţi
murise. Apoi, se duse în salonul cel mai mare al castelului. Acolo se afla şi soţul ei, Dan.
- Ce s-a întâmplat?!
- A murit una dintre gărzi într-un mod misterios, răspunse Alessia posomorâtă.
- Mai exact cine?
- Nu ştiu, nu mi-au spus.
După ce luară micul-dejun, garda neînsufleţită ajunse la ei. Când îl văzură, amândoi începură
să plângă. La un moment, două voci îi făcură să tresară:
- De ce plângeţi?
Când se întoarseră, îi văzură pe Matteo şi Giulia.
- Cine e el?
- Cel mai bun soldat al nostru, răspunse Dan.
- Hainele, duceţi-le la spălătorie, spuse Alessia.
- Căutaţi mai întâi în buzunare, zise Giulia.
Dan îi luă hainele şi căută. La un moment dat, scoase din buzunarul drept o hârtie.
- Ce scrie pe ea? Întrebă Matteo.
Alessia îi luă din mână foaia şi o deschise. Scria aşa: Vă voi asalta cu sute de soldaţi şi voi
nimici tot ce voi găsi în cale, iar din familia regală voi face sclavi.
- E scris cu sânge!?
- Duceţi-vă în camera voastră, le spuse Alessia.
Apoi plecară din salon şi îi povestiră lui Federic (verişorul lui Dan) de cele întâmplate.
În seara aceea, Dan puse patru soldaţi la fiecare poartă, iar la uşa principală şase. Chiar
dacă luna strălucea împreună cu prietenele ei, stelele şi ceasul arăta ora două, Dan şi Alessia erau
încă treji.
Dimineaţa veni la ei un soldat.
- Stimată doamnă...
- Ce? Ce s-a întâmplat? Întrebară ei în cor.
- Cei şase soldaţi pe care i-aţi pus la poarta castelului au fost găsiţi morţi, spuse soldatul.
La auzul acestor cuvinte, Alessiei şi lui Dan li s-a făcut rău. În două zile muriseră şapte soldaţi.
- Căutaţi în buzunarele lor şi dacă găsiţi ceva, aduceţi aici, spuse Dan trist.
După plecarea soldaţilor, Alessia îi spuse soţului:
- Ce vom face?
- Nu ştiu. Va trebui să părăsim castelul.
34
 - Unde vom pleca?! Întrebă ea speriată.
- Într-un alt castel, dar mai mic, pe care l-am cumpărat acum doi ani, în Brazilia.
- Dar cu castelul acesta ce vom face?
- Voi face un plan.
- Când plecăm? Întreabă Alessia.
- Mâine dimineaţă. Pregăteşte copiii. Eu voi vorbi cu Federic şi îi voi cere părerea
secundului care... a murit... părerea maiorului şi altor soldaţi.
- Imediat după ce Alessia ieşi din cameră, veni un soldat.
- Domnule, a fost găsit acest bileţel.
Pe bilet scria: V-am avertizat. Păziţi-vă spatele! În câteva zile, bogăţia va fi a mea.
Daniel, după ce citi, plecă spre camera maiorului.
În dimineaţa următoare, familia lui Dan se urcase pe unul dintre cele mai noi vehicule
aeriene din lume. Elicopterul Curajul deja pornise spre Brazilia. Matteo şi Giulia îşi luau la revedere
de la castelul în care crescuseră. Se îndreptau spre castelul cel mai puţin cunoscut din lume,
Fortaleza. Drumul a fost greu până în Brazilia. Mergeau deja de trei luni, trei săptămâni şi trei zile
când, în cea de a patra zi, ajunseră la destinaţie. Micul castel fu greu de găsit. Castelul era învelit de
o specie de plantă numită Hortensia căţărătoare.
- Alessia! Planul era acesta: pe voi să vă las aici, iar eu să mă întorc să lupt alături de
soldaţi. De aceea, pe ei i-am lăsat acolo.
- Dar...
- De data asta va trebui să mă asculţi. Salută copiii din partea mea.
Dan îşi luă la revedere şi plecă. Când ajunse înapoi, lupta era în toi. Îşi luă sabia şi începu
să lupte. Adversari erau mai puternici şi numeroşi. Bătălia dură şapte săptămâni. La sfârşitul bătăliei,
doar el şi conducătorul inamicilor aveau doar câteva zgârieturi. Dan îşi luă sabia şi o îndreptă spre
capul acestuia. El se feri şi, din nefericire, reuşi să îi ia sabia. Adversarul îşi înălţă arma şi începu să
o coboare. În ultima clipă, un câine-lup se aruncă pe inamic, omorându-l. Dan îmbrăţişă câinele,
botezându-l Salvatorul. A doua zi, el şi Salvatorul au plecat după Alessia, Matteo şi Giulia. Prin ce
peripeţii a trecut vă voi povesti altădată...

Darius Todiraşcu
Clasa a V-a B
Prof. Andreea Ilie

35
 Chipul adolescenţei

Ce este adolescenţa, cum se manifestă şi de unde vine?

Sunt întrebări la care nimeni nu-mi poate răspunde, nici eu, deşi circuitele-mi se hrănesc cu
seva proaspătă a unui adolescent.
Primul meu impact cu adolescenţa a fost o stare uşor tristă, asociată cu nostalgia efemeră.
La început nu-mi puteam explica schimbarea dezolantă de caracter, neliniştea şi spaima de
singurătate. Însă, am înţeles că lucrurile se schimbă, prietenii pleacă şi viaţa nu se opreşte în loc
pentru nimeni.
Simt că viaţa trăită până în pragul adolescenţei fusese doar un vis, iar îndrăzneala de a părăsi
tărâmul perfect, m-a proiectat într-o lume nouă, derutantă. O lume în care propriul castel clădit din
zâmbete, amintiri şi speranţe, a devenit o colibă veche şi tăcută, unde-mi pot refugia durerea, mă
interiorizez pentru a mă regăsi şi caut ritmul ce îmi linişteşte sufletul, departe de contemplele crude.
Simţeam că fac parte dintr-un tablou în care adolescenţii arată de parcă ore întregi au fost
părăsiţi de dorinţa de a trăi. Lent, discret, se instalează o stare generală de disconfort, ce pare că
devorează fericirea, precum câinii flămânzi o bucată de carne.
Tragic a fost când mi-am dat seama că singură îmi clădisem acea lume pustie, mohorâtă,
lipsită de vitalitate.
De curând, am descoperit cum pot uita tot ce mă deteriorează. Este un calmant viu ce mă
ascultă mereu, mă alină şi-mi îndrumă spiritul spre lumină şi extaz. Din nou m-a cuprins un
sentiment unic încărcat de ioni pozitivi... pur şi simplu ceva asemeni unui scurt - circuit m-a
reanimat. Să zâmbeşti inocent fără motiv, să hoinăreşte peste câmpuri înflorite, să asculţi vântul
cum cântă printre firele de telegraf sau să îmbrăţişezi cu patimă amurgul... lucruri mărunte îmi
provoacă starea de deja – vu, reamintindu-mi clipe magice ale copilăriei, ce-mi întreţin fericirea şi
modelează delicat orice umbră aspră şi întunecată, într-o ploaie de stele.
Acum pot spune: adolescenţa este un fenomen inedit, real şi translucid ce invadează
dendritele neuronilor cu o stare de euforie, formând sinapse zglobii ce permit evadarea din anonimat,
puterea de a-ţi depăşi limitele, şansa de a te simţi infinit.
Poate nu am fost pregătită pentru adolescenţă, pentru schimbări sau pentru liceu, însă, încet,
încet am realizat că totul se întâmplă pentru a ne anima viaţa, a descoperi lumi fantastice, a lega noi
prietenii şi a experimenta sentimente noi... sentimente regăsite şi în inimile bunicilor, părinţilor
noştri şi în alte milioane de suflete ce se înghesuie să trăiască pe această minge de tenis, peste care
am vărsat călimara cu cerneală.
Ştiu că orice clipă din viaţă este timp numai în cădere, ce se scurge repede precum nisipul
dintr-o clepsidră, iar visele pleacă şi ele odată cu el, după ce au dat naştere altor mari speranţe. Deşi
trăim într-o amăgire a străzilor pustii, însetată de monotonie şi dispreţ, am învăţat să cotropesc
rutinele ce mă devorează, să-mi creez micul meu Paris în inimă şi gând.
Când eram mică priveam adesea pianul vechi cu claviatură uzată şi asociam clapele albe cu
fericirea, iar clapele negre cu tristeţea. Acum, le privesc prin prisma adolescenţei şi realizez că şi
clapele negre creează muzica.

Elena Brânduşa Leonte

Clasa a XI-a B
Prof. Violeta Teioşanu

36
 Prietenia – un adăpost sigur

Când spun prietenie, mă gândesc la ceva special, ceva pe care nu poţi să îl vinzi sau să îl
cumperi. Deşi prietenia este simbolul bogăţiei, această valoare nu poate fi tranzacţionată la bursă,
nu poate fi folosită ca obiect de şantaj pentru a obţine recompense, deci nu poţi să îţi urmăreşti
anumite interese, folosind-o. Pentru că prietenia e un sentiment puternic, dacă se bazează pe
sinceritate, însă e fragil şi o pierzi definitiv dacă o trădezi. Acest dar preţios presupune iubire,
încredere, comunicare şi o legătură trainică între persoane.
Poţi deţine cele mai scumpe proprietăţi, poţi fi acel lider de opinie respectat şi admirat de
mulţi... dacă nu ai prieteni adevăraţi în jurul tău, eşti un om sărac. În viaţă ţi se întâmplă şi lucruri
bune şi lucruri rele, dar cheia fericirii e să ai cu cine să le împărţi. O mână care să îţi cuprindă umerii
când ești dezamăgit și deznădăjduit, te va încuraja să mergi mai departe. Deci, ce rost au lucrurile
materiale în aceste momente?
Şi tu ai trecut, cu siguranţă, prin acele momente când trânteai uşa în nas lumii şi te închideai
în tine, pentru că viaţa ţi se părea insuportabilă. Doar prietenul era cel care aştepta răbdător în faţa
uşii sufletului tău şi te convingea să îi deschizi, doar pentru a-ţi spune “Capul sus! “sau “Deşi nu e
soare pe strada ta, hai să ne plimbăm şi prin ploaie!”
Mulți se consideră a fi prieteni adevărați, dar a demonstra acest lucru poate părea greu. Nu
e la îndemâna oricui să asculte confesiunile celui de lângă el, să renunţe la timpul său pentru alţii,
să îşi încarce memoria cu nevoile celuilalt, să rezolve şi alte dileme decât ale propriei vieţi.
Se spune că un prieten bun este cel care te înțelege doar din priviri, cel care te întreabă cum
te simți fără ca tu să îi spui necazul, cel căruia îi poți vorbi despre cele mai delicate subiecte din
viață, cel care te ia de mână și te încurajează, îți zâmbește și îți promite că niciodată nu te va părăsi.
Prietenul adevărat te acceptă așa cum ești, bogat sau sărac, frumos sau urât, este mereu lângă
tine și este pregătit întotdeauna să-ți arate încrederea și respectul.
Prietenia este simbolul întregului, relația care se naște dintr-un sentiment de simpatie și
stimă, care se dezvoltă când apare atașamentul, iar din acel moment cele două persoane se
acomodează şi își oferă un permanent sentiment de siguranță.
Eu sunt o fată simplă, o virgulă în această infinită frază a Timpului, dar mă simt cea mai
bogată ființă de pe pământ. De ce? Pentru că mi s-a oferit acest dar al prieteniei, pe care îl voi proteja
pentru că mă face să mă simt puternică și fericită.
Oamenii muncesc din greu de-a lungul vieţii, să îşi clădească o casă şi cred că acelaşi efort
şi sacrificiu îl presupune şi construirea unei prietenii. Din lutul fiinţei omeneşti trebuie să modelezi,
cu îndemânare şi iscusinţă, cărămizi de fidelitate, încredere, răbdare, bunăvoinţă, sinceritate, respect
şi să le aşezi pe toate, rând pe rând, la temelia prieteniei cu cel de lângă tine. Merită, însă, acest efort
pentru că edificiul pe care ţi-l clădeşti te va proteja de toate furtunile care se vor abate asupra ta, de-
a lungul vieţii.

Diana Elena Ciubotaru

Clasa a X-a A
Prof. Violeta Teioşanu

37
 Prietenia...brăţară de aur

Se spune că meseria este brăţară de aur, dar eu aş afirma că şi prietenul este o bijuterie
preţioasă în viaţa noastră, dacă l-am descoperit pe cel adevărat. Deşi sunt înconjurat zilnic de zeci
de persoane, iar pagina mea de facebook e suprasaturată de prieteni oficiali şi virtuali, e mare
singurătate în jurul meu şi mult pietriş... nimic valoros între aceste pietre pe care încerc să
construiesc relaţii, să investesc încredere. E trist pentru că majoritatea îţi sufocă viaţa cu prezenţa
lor superficială şi fiecare are un scop anume pentru care te caută.
Prietenul adevărat este cel căruia îi poţi împărtăşi toate dilemele, toate temerile şi ideile tale,
fără ca el să te judece sau să le divulge altora. Sunt norocos că dintre toţi pe care îi cunosc, am reuşit
să-l identific pe cel care ştie ce înseamnă prietenia şi îi cunoaşte valoarea.
Era la o oră de matematică şi fusesem scos la tablă de profesorul Vasilescu, care inspira
tuturor teamă şi respect, în acelaşi timp. Intimidat de prezenţa lui severă, scriam pe tablă fără să îl
privesc, şi înşiruiam grăbit formule pe care le învăţasem toată săptămâna dinainte. Eram convins că
aveam să iau o notă bună. Nici acum nu înţeleg cum de a fost posibil să încurc Teorema lui Pitagora
cu reciproca Teoremei lui Pitagora. Dezamăgirea profesorului a fost atât de mare încât m-a
sancţionat aspru şi m-a trimis la loc fără alte comentarii. Nu am putut să nu observ zâmbetele ironice
şi răutăcioase de pe feţele colegilor mei, care, între noi fie vorba, nu erau mai pricepuţi într-ale
matematicii. Acceptam senin să fiu judecat de profesor şi de domnul Pitagora aflat în sferele lumii
de dincolo, dar nicidecum de colegii mei cu care bătusem mingea de atâtea ori în pauze, împărţisem
sandvişuri, teme, secrete despre fete... Pauza care a urmat mi-am petrecut-o în bancă, privind absent
la colegii mei care, vedeam clar, nu erau decât nişte cunoştinţe cu care împărţeam sala de clasă. Am
aşteptat plictisit să se termine şi ultima oră, mi-am luat servieta şi m-am îndreptat spre parcul de
lângă liceu. Mergeam fără vreo ţintă, urmărind aleile goale şi privind spre coroanele paltinilor
profilate în zare ca nişte braţe care mă protejau de infinitul cerului. Eu care deja experimentasem la
ora de matematică cum e să îţi cadă tot cerul pe cap, descopeream acum că natura te vindecă de
toate dezamăgirile şi te face să uiţi de eşecurile care îţi turtesc idealurile şi aşteptările. În timp ce
filozofam eu cu mine însumi pe tema comuniunii om-natură, dezbătută de atâtea ori la orele de
literatură, dar abia acum înţeleasă pe deplin, am simţit paşi apăsaţi în urma mea. Instinctiv am întors
capul pentru a fi în gardă şi a mă apăra... Era, însă, colegul meu Darius, băiatul blond cu ochelari,
din ultima bancă, care avea mereu prostul obicei de a se afunda într-o carte, când noi băieţii ne
etalam ultimele jocuri pe calculator sau ultimele succese în materie de cuceriri. El era mereu exclus
din echipa de fotbal a băieţilor pe motiv că nu avea precizie atunci când pasa mingea, din cauza unui
handicap la picior. Nici fetele nu îl abordau decât atunci când îi cereau tema la română, pentru că
doar el avea răbdare şi talent să scrie eseuri lungi pe diferite teme literare. Comic era că împărţeam
eseul lui în fragmente şi puteam astfel să ne procopsim cu tema la română în jur de patru elevi, fără
să pară că am copiat unul de la altul. Erau idei din belşug pentru toţi. Iar Darius era generos şi bun
şi părea că doar foile se răzvrăteau împotriva acestui obicei, pentru că se întorceau pe banca lui
mototolite, îndoite, ca după un asediu.
M-am mirat să îl întâlnesc pe Darius pe o alee în parc şi l-am întrebat politicos dacă are
nevoie de ajutor. Mi-a răspuns zâmbitor că îi place natura şi că în acea după-amiază o aşteapta pe
sora lui mai mică, în acea zonă.

38
 - A fost nedrept, a spus el din senin, fără legătură cu ce discutam.
- Cine? Ce? întrebai eu buimăcit şi stupid.
- Ştiu că ai învăţat mult pentru ora de mate şi nu meritai să fii tratat aşa... Cred că emoţiile
te-au împiedicat să arăţi ce poţi cu adevărat.
Am rămas uluit. Cuvintele lui parcă îmi vindecau răni nevăzute. Îmi dădeau puterea de a mă
ridica, de a crede în mine, de a fi mai bun...
Sub înfăţişarea acestui tip banal, retras, complexat uneori de handicapul lui fizic, am
descoperit un suflet de aur. Atunci am descoperit valoarea celui care avea să îmi devină din acea zi,
cel mai bun prieten, singurul tip de încredere pe care mă puteam baza. Am rămas mult timp, în acea
după-amiază, împreună pe o bancă, depănând poveşti de viaţă. El mi-a făcut rost, apoi, de permis la
bibliotecă şi mi-a selectat de pe rafturi, marile cărţi ale literaturii universale, pe care le citeam apoi,
pe nerăsuflate în timpul orelor, pe sub bancă. Eu l-am învăţat să fie dezinvolt cu fetele şi să le
impresioneze prin erudiţia lui. Am renunţat la fotbalul cu băieţii înfumuraţi din clasa mea şi m-am
înscris în echipa de baschet a şcolii. Sunt norocos pentru că pot vorbi despre prietenie fără să folosesc
citatele şi concluziile altora... şi am învăţat că prietenul e cel pe care îl descoperi dincolo de
prejudecăţi, de înfăţişare, de apartenenţe... iar odată ce l-ai găsit, devii cel mai bogat om de pe
pământ.

Nicu Cristian Drăguşanu

clasa a X a C
Prof. Violeta Teioşanu

39
 Vârsta inocenţei
Nr. 23-24/ An şcolar 2016-2017
Apare anual
ISSN 1843 – 7753

Editor:
Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Directori:
Prof. Oana Ilarie (director)
Prof. Oana Teacu (director adj.)
Prof. înv. primar Ioan Stroea (director adj.)

Coordonatori:
Prof. Oana Ilarie
Prof. înv. primar Stroea Ioan, Prof. înv. primar Alina Camelia Vasile (învăţământ primar)
Prof. Oana Teacu, Prof. Nuţa Liche (învăţământ gimnazial)
Prof. Paulina Gabur, Prof. Violeta Teioşanu (învăţământ liceal)

Redactor & Machetare:

Irina Corchez

Colaboratori:
Elevi şi cadre didactice ai Liceului „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov

Adresa redacţiei:
Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” Roznov - Neamţ
Str. Tineretului nr. 648
Telefon: 0233/665694
Fax: 0233/665694
Email:grupscolarroznov@yahoo.com