TRANSPORT DURABIL

ILUMINATUL STRADAL CU LED-URI SI PANOURI

FOTOVOLTAICE

Ionescu Claudiu
Master IEAPMM, Anul I
 INTRODUCERE

Iluminatul exterior în comunitățile urbane este utilizat atât pentru orientarea și deplasarea în
siguranță pe timp de noapte a pietonilor și a participanților la trafic cât și asigurarea unui mediu
ambiant corespunzător în orele fară lumină naturală.
Iluminatul exterior trebuie să îndeplinească aceste cerințe în condițiile utilizării raționale a
energiei electrice, cu alte cuvinte a reducerii costului investițiilor și a cheltuielilor anuale de
exploatare a instalațiilor. Astfel prin numărul mare al acestora, este de dorit ca instalațiile
electrice de iluminat artificial să nu constituie un factor de alterare a calității energiei electrice
și desigur să fie cât mai rentabile.
Ameliorarea factorului de putere și reducerea armonicelor din rețea, necesitățile obiective
acceptate internațional privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, reducerea
consumului final de energie prin creșterea eficienței energetice și creșterea ponderii surselor
regenerabile, a condus la apariția și dezvoltarea sistemelor de iluminat exterior fotovoltaice ca
surse de iluminat economice în localitățile urbane, dar și rurale în scopul iluminatului rutier,
arhitectural și decorativ.
Sistemele de iluminat fotovoltaice mai poartă denumirea de sisteme off-grid sau sisteme
autonome, întrucât acestea își produc singure energie electrică necesară pentru utilizarea în
scopul iluminatului exterior.
Alegerea echipamentului ce urmează a fi folosit în instalațiile de iluminat public fotovoltaic
se face pe baza unui calcul tehnico-economic întrucât eficiența sitemului depinde nemijlocit de
aceste echipamente.
O problemă deosebit de importantă care trebuie avută în vedere este și alegerea tipurilor de
lămpi pentru instalațiile de iluminat exterior. În acest sens folosirea de exemplu a unor lămpi cu
eficacitate luminoasă mai mare permite realizarea acelorași niveluri de iluminare cu puteri mai
mici, deci cu consumuri de energie mai reduse.
De asemenea, o importanță mare o prezintă și aspectul exterior, care trebuie sa fie estetic și
să se încadreze cât mai bine în mediu ambiant.
 Lipsa sau realizarea necorespunzătoare a sistemelor de iluminat poate avea consecinţe grave
asupra circulaţiei rutiere şi pietonale, de cele mai multe ori acest lucru însemnând pierderi de
vieţi omeneşti şi pagube materiale.

1. STADIUL ACTUAL ÎN DOMENIUL SITEMELOR DE ILUMINAT

EXTERIOR

1.1. Noțiuni generale despre iluminatul stradal

Prin rețeaua de iluminat public a unui oraș și/sau sat se înțelege ansamblul instalațiilor
electrice destinate pentru a servi, iluminatul străzilor, șoselelor, bulevardelor, piețelor, spațiilor
verzi, podurilor, trecerilor, intersecțiilor, etc., cu alte cuvinte pentru iluminatul întregii rețele de
străzi a localității respective.
Ansamblul corpurilor de iluminat echipate cu surse de lumină corespunzătoare, amplasate
după o dispunere logică într-o incintă (încăpere) dependentă de considerente funcționale și/sau
estetice, în scopul realizării mediului luminos confortabil capabil să asigure desfășurarea unei
activități umane (impuse) sau realizării unei anumite funcții, definește noțiunea de sistem de
iluminat.
Un sistem de iluminat se apreciază prin: [2]
1. Componență – ansamblu de aparate: corpuri de iluminat, de comutaţie, protecţie, evidenţă,
de piloni, (din beton armat, din lemn, din fier zincat), conductoare etc. (fig. 1.1);
2. Concepție – geometria amplasării corpurilor de iluminat, sistemele de control, parametrii,
principiul de reglare și sistemul de reglare a nivelului de iluminare etc.), care trebuie, cu
siguranţă, să asigure realizarea următoarelor condiţii pentru căile de circulație generale și
pietonale. (fig. 1.2)
 Fig. 1.1 Elemente componente asistemului de iluminat [9]

Fig. 1.2 Lista de sarcini si cerinte vizuale pentru pietoni [4]

Nivelul de iluminare recomandat este stabilit pe baza unor studii tehnico-economice

comparând costul instalaţiei de iluminat şi pierderile indirecte datorate costurilor sociale,
accidentelor şi agresiunilor pe timp de noapte. Reducerea nivelului de iluminare sub valorile
recomandate determină o creştere rapidă a pierderilor indirecte. Astfel încât economia de
energie electrică necesară sistemelor de iluminat nu se poate obţine prin reducerea nivelului de
iluminare ci numai prin utilizarea de instalaţii de iluminat performante, care asigură nivelul de
iluminare adecvat.
Instalaţiile de iluminat se deteriorează progresiv începând cu momentul punerii lor în
funcţie. Caracteristicile unei instalaţii de iluminat public, şi prin urmare, şi performanţele sale,
se modifică în timp. Dintre multiplele cauze, principale sunt [4]:
a) diminuarea progresivă a fluxului luminos emis de către surse;
b) murdărirea surselor;
c) murdărirea componentelor sistemului optic al aparatelor de iluminat;
 d) îmbătrânirea diferitelor părţi componente ale aparatelor de iluminat (reflector,difuzor);
e) defectarea prematură a lămpilor.
Există însă anumite cazuri posibile de diminuare a randamentului unei instalaţii de iluminat
public, precum:
f) tensiunea necorespunzătoare de alimentare;
g) creşterea sau scăderea excesivă a temperaturii în interiorul aparatelor de iluminat;
h) defectarea prematură a componentelor circuitului de alimentare.
Alegerea corectă şi atentă a aparatelor de iluminat, a componentelor din circuitul de
alimentare sunt factori care determină calitatea, randamentul unei instalaţii de iluminat public şi
deteriorarea mai rapidă sau mai lentă a performanţelor sale.
Studiile efectuate pe plan mondial au determinat o creştere continuă a nivelului tehnic al
instalaţiilor de iluminat public. Sistemele de iluminat stradal din ţara noastră necesită
implementarea unor noi soluţii pentru creşterea parametrilor luminotehnici, energetici şi
economici.

1.2. Stadiul actual și evoluția iluminatului stradal

Sursele de lumină artificială s-au dezvoltat istoric sincron cu dezvoltarea societăţii, cea mai
importantă „descoperire” fiind focul, care la etapa iniţială se utiliza doar pentru încălzire şi
prepararea hranei. Odată cu „descoperirea” focului au început căutările surselor de alimentare a
focului în scopul utilizării lui pentru prelungirea perioadei luminoase.
Ca urmare, istoria surselor de lumină artificială este rezultatul căutării modalităţilor de
intelectualizare a traiului, ceea ce şi se reflectă în ordinea următoare [2]:
 rugul;
 felinarele cu ulei;
 opaiţul;
 felinarele cu gaz lampant (kerosen);
 lumânarea de său;
 felinarele cu gaz;
 lumânarea de ceară;
 lămpile electrice.

Din punct de vedere uzual, doar felinarele cu ulei, gaz lampant, cu gaz şi cele electrice pot fi
utilizate pentru iluminatul spaţiilor relativ mari. La etapele respective se utilizau şi felinare cu
lumânări de său sau ceară, însă pentru deservirea lor se cerea un număr mare de personal,
deoarece cu periodicitatea de o oră mucurile trebuiau tăiate.
 Pentru Republica Moldova, reţelele electrice de iluminat în perioada sovietică erau
proiectate reieșind din geometria rețelelor electrice de distribuție cu tensiunea 0,4 kV cu
utilizarea corpurilor de iluminat produse în URSS diversitatea cărora era foarte redusă. Ca
urmare, primele reţele a sistemelor de iluminat au fost destul de simple deoarece în modul
redus repetau geometria rețelelor rurale de distribuție a energiei electrice.
La etapa inițială în calitate de surse de lumină se utilizau lămpile cu incandescență, care în
perioada anilor ’50 – ’60 au fost înlocuite cu lămpile fluorescente tubulare. În loc de așa-numite
corpuri de iluminat au fost utilizate felinarele primitive, de fabricație în atelierele locale, dotate
cu lămpi cu incandescenţă, montate pe pilonii rețelei electrice şi, în mare măsură, fără
respectarea valorilor normative ale iluminării.(fig. 1.3)
Utilizarea acestor surse de lumină a demonstrat ineficiența funcționării lor în mediul
exterior, în special, în perioada rece a anului.

Fig. 1.3 Corp de iluminat din perioada anilor ’50 – ’60.[6]

În perioada anilor ’70 – ’80 foarte mult se utilizau corpuri de iluminat de tip РКУ (fig.1.4, a)
dotate cu lămpi cu descărcare în vapori de mercur la înaltă presiune (ДРЛ) cu puteri între 0,07
– 0,4 kW de diferită modificaţie și de tip ЖКУ (fig.1.4, b), care erau dotate cu lămpi cu
descărcare în vapori de sodiu la înaltă presiune (ДНаТ) (fig.1.5) în aceeași gamă de puteri [4],
[5].
 Fig. 1.4 Corp de iluminat de tip: a) РКУ; b) ЖКУ.[24]

Fig. 1.5 Lampa cu descărcare în vapori de sodiu la înaltă presiune (ДНаТ).[24]

Diferența dintre ele se manifesta prin componența spectrală (spectru gălbui pentru cele cu
sodiu) și prin eficiența luminoasă: 80 – 100 lm/W (mercur) și 120 – 150 lm/W (sodiu). Ambele
tipuri de corpuri de iluminat aveau clasa de protecţie minimă IP54, soclu E40 şi utilizau
balasturi electromagnetice [2].
Înălţimea de montare a unor astfel de corpuri de iluminat era 6-12 m, pe consolă metalică la
unghiul de montaj cca 15-20o .
Corpurile de iluminat de producţie sovietică au fost dotate exclusiv cu balasturi
electromagnetice, acestea având un consum propriu de energie electrică destul de mare, care cu
timpul creşte, pe lângă risipa de energie sub formă de căldură, acestea provoacă deteriorări de
ordin termic şi altor elemente ale corpurilor de iluminat.
Utilizarea corpurilor de iluminat menţionate fără a introduce în sistemul de iluminat
elemente de control și reglare a nivelului de iluminare generau consumul majorat de energie
electrică, pe de o parte, pe de altă parte, în majoritatea cazurilor, sistemele de iluminat nu erau
dotate cu sisteme de evidență. Acest lucru permitea gestionarilor sistemului de iluminat
(gestionarului de rețele electrice) să aplice metode ”neloiale” de economisire a energiei
electrice, care compromiteau esenţa iluminatului stradal, cum ar fi introducerea în funcționare
doar 60% sau chiar 30% din capacitatea instalată a sistemului de iluminat.

În prezent corpurile de iluminat din oraăele mai mari ale Republicii Moldova sunt
amestecate. O mică parte din ele au fost fie modernizate, fie montate în cadrul lucrărilor de
sistematizare şi de dezvoltare din ultima perioadă, astfel încât ele sunt de tip LED, cu consum
redus de energie electrică şi cu performanţe sporite pentru iluminat. Cealaltă parte (majoritatea)
sunt de tip clasic, cu vapori de sodiu sau de mercur.
În localităţile rurale lucrurile nu stau la fel de bine, și asta din cauza că iluminatul nocturn
este aproape inexistent, cu alte cuvinte iluminatul există doar pe alocuri cu câteva repere
luminoase realizate prin iluminatul clădirilor publice (primăria, școala, centre comerciale,
policlinica etc.). Cu toate aceste eforturi în vederea iluminatului stradal, comunele şi orăşele
mici în Republica Moldova, au un iluminat eterogen, discordant și lipsit de identitate.
De aici rezultă că în localităţile rurale din Republica Moldova practic toate elementele-cheie
ale sistemelor de iluminat stradal sunt uzate fizic sau lipsesc (fig. 1.6). Corpurile de iluminat,
care au mai rămas montate pe pilonii de pe străzile orăşelelor şi drumurile satelor din Moldova
și fiind funcționale, nu pot fi adaptate noilor surse de lumină care au o performanţă luminoasă
mai ridicată.
Cablurile, liniile electrice aeriene și elemente de montaj sunt defecte şi nu pot fi restabilite
fără investiţii substanțiale, în majoritatea cazurilor restabilirea lor nu se justifică economic.
Totodată nu poate fi neglijat și un factor foarte important astăzi, si anume aspectul estetic al
elementelor sistemului de iluminat, care au fost lăsate în umbră în perioada sovietică şi în anii
’90.

Fig. 1.6 Elemente ale fostului sistem de iluminat stradal

Construcția noului sistem sau reabilitarea sistemului de iluminat stradal existent va provoca
creșterea consumului de energie electrică în perioada de noapte, ceea ce este favorabil pentru
operatorul de distribuție (aduce un venit în plus). În această situație poziția Administratiilor
Publice Locale în procesul de negociere a condiţiilor de utilizare a infrastructurii RED-urilor
devine mai favorabilă [2].
În concluzie, exploatarea, modernizarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuție este
condiţionată de planurile de extindere a rețelelor și aspectele ce țin de concepția sistemelor de
iluminat. Acestea, ca și în trecut, au rămas nefiind prioritare pentru autoritățile locale, mai ales
din mediile rurale.

1.3. Metode de comandă și reglare a iluminatului stradal

Este cunoscut faptul că pentru iluminatul stradal consumul este de aproximativ 40% din
energia totala a unui oraș, iar pentru regiunile rurale acesta fiind mai scăzut. Acest lucru se
poate de evitat utilizind sisteme inteligente de control al iluminatului stradal ce poate reduce
consumul de energie și costurile de mentenanta.
Creșterea prețurilor la energie și factorii de mediu forțează orașele să caute soluții inovatoare
pentru iluminat eficient. În Uniunea Europeană, astfel de proiecte sunt susținute de un număr
tot mai mare de standarde de mediu, care impun reducerea consumului de produse ce conduc la
emisii de metale grele. De exemplu, în scopul de a reduce consumul de energie și reducerea,
prin urmare, a impactului dăunător asupra mediului, in Europa a fost elaborată o nouă lege care
cere utilizarea unor balasturi electronice în sistemul de iluminat stradal [7].
Soluția optimă, care să țină seama și de mediu, precum și de factorii economici este punerea
în aplicare a sistemelor inteligente pentru gestionarea iluminatului exterior. În componența
acestor sisteme inteligente intra mai multe componenete de bază care ajută la gestionarea
iluminatului, cum ar fi [2]:
1. Rețeaua de alimentare - sursa de energie electrică / reţeaua de distribuţie.
2. Centrul de control - unitatea centrală de control a sistemului de gestionare a iluminatului
stradal.
3. Blocul de reglare - altfel numit, unitatea locală de control, este dispozitivul electronic ce
realizează comunicarea bidirecţională între centrul de control şi elementele de reglare.
4. Elementul de reglare - reprezintă ansamblul de dispozitive ce acţionează direct asupra
sursei de lumină. Elementul de reglare este încorporat în corpul de iluminat.
5. Unitatea centrală de control - a sistemului de gestionare a iluminatului stradal, îndeplineşte
funcţia de dirijare cu blocurile de reglare, aflate în punctele de aprindere, precum şi de
înregistrare a consumurilor, defecţiunilor din reţea şi alte acțiuni din sistemul de iluminat.
6. Blocul de reglare - aflat în capul liniei de alimentare a unui grup de corpuri de iluminat,
comandă cu acestea, cu ajutorul dispozitivelor ce dirijeaza iluminatul exterior însă diferă
după principiul său de funcţionare.

Din dispozitivele blocului de reglare fac parte:

a) fotoelementele (fig. 1.7): sunt dispozitive electronice ce dirijează iluminatul stradal în
dependenţă de nivelul de iluminare în mediului ambiant.

Fig. 1.7 Fotoelement [25]

Când soarele apune, nivelul de iluminat natural descreşte şi fotoelementul, primind o

cantitate mică de lumină pe suprafaţa sa, provoacă declanşarea iluminatului stradal, iar
dimineaţa, la răsărit, odată cu luminarea, acelaşi fotoelement sesizează că nivelul de iluminare
este suficient de înalt şi deconectează iluminatul public.
Dezavantajele utilizării acestui mijloc de automatizare a iluminatului este faptul că
fotoelementul poate lucra greşit dacă este acoperit de corpuri străine (frunze, colb, etc.) şi, în
acest caz, poate conecta lumina pe timp de zi, irosindu-se, astfel, energie electrică. Acest tip de
dispozitive nu aduc economii de energie şi nu se mai aplică în scopul dirijării iluminatului
stradal.

b) ceasurile electronice (fig. 1.8): sunt dispozitive electronice care dirijează cu contactoare
electrice (rezistente la curenţi electrici mari) şi conectează/deconectează lumina conform
unui program introdus manual de operator [8].
 Fig 1.8 Ceas electronic pentru iluminat stradal[26]

Aceste dispozitive pot fi setate pentru conectarea/deconectarea luminii la anumite ore. De exemplu:
20:00 – conectare;  0:00 – deconectare;  03:00 – conectare;  05:00 – deconectare.

Dezavantajele acestor sisteme de dirijare a iluminatului stradal constă în faptul că pe

parcursul anului, orele de apus şi răsărit de soare se schimbă, deci este nevoie de reprogramat
ceasul electronic la fiecare 2-3 săptămâni. Acest lucru provoacă cheltuieli mari de întreţinere
deoarece este nevoie de reprogramarea ceasurilor electronice implicând ieşiri la fiecare punct
de conectare. Un alt dezavantaj al acestor sisteme este faptul că pe timp de noapte sunt ore când
iluminatul este complet deconectat.
Sistemul de dirijare al iluminatului stradal, bazat pe ceasuri electronice, produce economii
de energie electrică, din contul numărului de ore, când iluminatul este deconectat.
c) Ceasurile electronice cu program astronomic (fig.1.9): Acest tip de dispozitive este
asemănător celui descris mai sus, însă are un avantaj esenţial: ceasul astronomic conţine un
program specializat ce asigură reglarea zilnică, automată a orelor de conectare și
deconectare a iluminatului public în funcţie de modificarea astronomică a orelor de răsărit
şi apus ale soarelui.
 Fig.1.9 Ceas electronic cu program astronomic [26]

Programul de comutare stabilit de operator nu este afectat de eventuale întreruperi de

tensiune, ceasul menţinând în memorie ora şi programul de funcţionare stabilit de operator, fără
tensiune de alimentare, pe o durată de peste 3 luni.
Ceasul astronomic nu necesită întreţinere la exploatare şi se autoreglează la schimbarea
orarului iarnă-vară şi invers.
Folosirea ceasului astronomic permite optimizarea programului de funcţionare a
iluminatului public prin introducerea unor decalaje acceptabile la ora de conectare (cca 10...120
min.) şi la ora de deconectare (cca 10...120 min.) în scopul realizării unui consum mai redus de
energie electrică. Ceasul astronomic poate dirija o singură fază a reţelei electrice sau
concomitent 3 faze.
Avantajele ceasurilor electronice sunt:

1. Programul de comutare stabilit de utilizator, la data când se face programarea, se modifică

automat (ajustare astronomică) pe parcursul unui an, fără a fi necesare intervenții repetate
în funcţie de modificarea astronomică a orelor de răsărit şi apus.

2. Orele de comutare (conectare şi deconectare), stabilite de utilizator, nu sunt influenţate de

ceaţă, praf sau alți factori externi, ceasul astronomic având un program complet
automatizat pe toată durata anului.

3. Ceasul astronomic poate dispune de un program suplimentar de întrerupere a iluminatului

pe timp de noapte, în caz de necesitate, pe o durată de 30 min – 4 ore 59 min, în scopul
economisirii energiei electrice.

Dezavantajul ceasurilor electronice cu program astronomic, asemănător celor obişnuite, este

că pe timp de noapte, sunt ore când iluminatul este complet deconectat.
Sistemele de dirijare bazate pe ceasuri electronice, cu program astronomic, produce
economii de energie electrică, în orele când iluminatul este deconectat şi economii de
combustibil pentru instituţia ce deserveşte sistemul de iluminat stradal, prin lipsa necesităţii de
reprogramare, frecventă, a acestora.

Elementul de reglare poate reprezenta un singur element electric sau o serie de dispozitive ce
asigură realizarea dimming-ului (diminuarea fluxului luminos şi a economiilor de energie).
Dimming-ul în trepte este o procedură prin care se diminuează nivelul de iluminare în
sistemul de iluminat prin comutări, în trepte, a reglajului pe sursa de lumină, provocând
reducerea consumului de energie, însă fără deconectarea completă a iluminatului stradal, astfel
încât pe străzi, în continuare, este posibilă circulația în siguranţă [2].
 Din metode si elementele de reglare fac parte:
a) dimming controlere sunt dispozitive ce lucrează în combinaţie cu balasturile
electromagnetice multi-watt cu două ieşiri (fig.1.10). Acestea sunt dispozitive independente
care se montează în corpul de iluminat şi în dependenţă de setările la care au fost ajustate, la
ora stabilită, diminuează nivelul de iluminare a lămpii cu circa 35% (în dependenţă de balastul
folosit) şi la o altă oră setată, revine la nivelul iniţial.
Avantajul acestor sisteme de dirijare a iluminatului stradal este faptul că economia de
energie se produce fără prejudicierea securităţii localnicilor şi fără necesitatea implementării
unor măsuri sofisticate şi costisitoare de dimming.

Fig. 1.10 a) Dimming Controler b) Balast multi-watt (150/100 W)[27]

Economia de energie, la utilizarea acestor sisteme de control al iluminatului stradal, depinde

de numărul de ore şi valoarea treptei de reducere a consumului de energie (fig. 1.11).

Fig. 1.11 Graficul de funcţionare a sistemelor cu dimming-controlere[4]

b) dimming controlere programabile sunt dispozitive electronice programabile care oferă
posibilitatea realizării dimming-ului în mai multe trepte (fig. 1.12).
 Fig. 1.12 Graficul de funcţionare a sistemelor cu dimming-controlere programabile[4]

Sistemele de dirijare a iluminatului stradal, dotate cu dimming controlere programabile,

produce economii considerabile de energie fără prejudicierea securităţii beneficiarilor, sunt
simple în programare şi uşor integrabile în corpurile de iluminat (pentru că au dimensiuni foarte
reduse).
De asemenea, acest tip de dispozitive, efectuând comanda individuală cu nivelul de
iluminare a corpurilor de iluminat, oferă posibilitatea programării lor diferite, menţinând un
nivel de iluminare mai înalt (de exemplu, la trecerile de pietoni nedirijate sau intersecţii
periculoase) decât în alte puncte ale sistemului de iluminat stradal

c) balast electronic. Metodele şi cerinţele de reglare, cu ajutorul acestor dispozitive, sunt

reglementate de standardul IEC60929, care vizează trei metode de control, la distanţă, a
balasturilor electronice şi anume:
1. Protocolul 1-10 V – Acest protocol a fost dezvoltat pentru controlul lămpilor cu
descărcări. Nivelurile de minim şi maxim depind de tipul lămpii controlate şi de gradul de
complexitate a balastului utilizat. Astfel, pentru lămpile cu descărcări la înaltă presiune, nivelul
minim este de 50%. Mai mult, protocolul nu recunoaşte comandă de deconectare decât numai
cea pentru nivel minim.
2. Protocolul DALI (Digital Addresable Lighting Interface) reprezintă o extensie a
standardului IEC60929 şi este utilizat pentru controlul tuturor surselor de lumină. Protocolul se
bazează pe ideea că în cadrul unui sistem de iluminat, fiecare corp de iluminat poate fi controlat
separat, fiind nevoie de un singur cablu de control pentru toate dispozitivele din sistem. DALI
este uşor de instalat, are un preț accesibil pentru blocul de reglare şi este uşor de reconfigurat.
Cele mai importante caracteristici ale sistemelor DALI sunt: rezistenţa ridicată la “zgomotul”
din reţea (nu este sensibil la calitatea proastă a energiei electrice), izolarea galvanică (căile de
transmitere a semnalului de control sunt complet izolate de tensiunea de alimentare a reţelei),
legătura inversă (poate transmite la unitatea centrală de control indicaţii privind defectarea
lămpii, starea de activ/ inactiv, nivelul de iluminare sau curentul de sarcină).
 3. Protocolul PWM – Metoda PWM reprezintă o tehnică de control al iluminatului
care este larg utilizată în controlul modulelor cu LED (vezi mai jos dimming-ul stepless).

d) tehnologia NCWI (non critical wave form intersection technology) : Această tehnologie a
fost dezvoltată, în special, pentru a diminua fluxul luminos al lămpilor cu descărcări. Orice tip
de lampă cu descărcare poate fi supus unui control de diminuare a fluxului luminos cu condiţia
folosirii unui balast electromagnetic şi dacă nu există starter în corpul de iluminat. Modificarea
factorului de putere poate fi făcută centralizat, la nivelul sursei controller. În funcţie de tipul
lămpii folosite, se pot obţine diminuări ale fluxului de lumină de la 100% la 20%.

Elementul de reglare în sistemele de iluminat cu LED-uri pot asigura, ca şi în cazul

celorlalte surse de lumină, dimming în trepte şi dimming analogic (stepless).
Dimming-ul în trepte este realizat printr-un comutator electronic care realizează dimming-ul
prin deconectarea modulelor din componenţa corpului de iluminat, ceea ce asigură diminuarea
fluxului luminos al CI-LED. În asemenea cazuri, deconectarea modulelor se face, în mod
simetric, pentru a influenţa, cât mai puţin posibil, curba fotometrică.
Schema de conexiune a modulelor CI-LED mai conţine o serie de comutatoare electronice
(în schema de principiu nu sunt indicate) ce conectează/deconectează modulele, asigurând
dimming-ul în trepte. Din schemă observăm, de asemenea, că numărul modulelor (puterea
lămpii) poate fi cu mult mai mare.

Dimming-ul stepless este realizat prin introducerea în schema de conexiuni a CI-LED, a

unui aşa-numit LED Driver (fig. 28). Driver-ul converteşte curentul alternativ de 220 V, cu
frecvenţă de 50 Hz în curent continuu de joasă tensiune şi protejează LED-urile de fluctuaţiile
de tensiune care sunt în reţeaua de distribuţie. Driver-ele pot fi de tensiune constantă (de regulă
10, 12 sau 24 V) sau curent constant (350mA, 700mA şi 1A). Driver-ele au dimensiuni reduse
şi pot fi montate în interiorul CI-LED.
LED Driver-ul, de regulă, este dotat cu borne de conexiune 0-10 V pentru diferiţi senzori,
dispozitive de monitorizare a traficului rutier sau a condiţiilor meteo.
Driver-ele, cu capacitatea de realizare a dimming-ului, pot regla fluxul luminos a LED-urilor
în diapazonul de la 0 la 100%. Tehnologia pe care se bazează LED driver-ele sunt: varierea
curentului de intrare în LED, utilizarea controlerelor electronice PWM (pulse-width-
modulation) sau alte procedee mult mai sofisticate. Cea mai răspândită tehnologie fiind PWM,
din motiv că varierea curentului de intrare influenţează asupra temperaturii de culoare a luminii
emise de LED-uri.
Oricare ar fi metoda aplicată, dimming-ul nu provoacă diminuarea eficienţei diodelor
luminiscente. În timpul dimming-ului, LED-urile sunt alimentate la aceeaşi tensiune şi curent
ca şi la eficienţa de 100%. Dimming-ul nu scurtează durata de viaţă a LED, în unele cazuri
chiar lungind-o datorită faptului că dimming-ul provoacă reducerea temperaturii elementului
semiconductor dat fiind învechirea acestuia.

Figura 1.13 Principiul de funcţionare a tehnologiei PWM[4]

Prin tehnologia PWM, LED-ul este „programat” să reducă din durata de conectare (fig.
1.13), aceasta repetându-se cu o rapiditate de milisecunde sau chiar microsecunde, astfel încât
lumina emisă de acestea nu prezintă semne de licărire.

1.4. Iluminatul artificial modern cu diode emițătoare de lumina (LED)

Punerea în aplicare a tot mai multor proiecte pentru sistemele de iluminat stradal LED, nu
mai este considerata a fi doar o etapa – pilot a acestora.
Sistemele de iluminat LED sunt folosite la scara tot mai mare, datorită avantajelor pe care le
oferă această tehnologie. Înțelegerea acestor beneficii, inclusiv avantajele financiare, emisiile
reduse de carbon și îmbunătățirea siguranței în trafic se pot realiza mai bine odată ce există și o
întelegere a tehnologiei și a funcționalității acesteia [9].
În timp ce tehnologia LED pentru iluminat stradal este relativ nouă, știința din spatele ei
există de fapt de zeci de ani. Practic, un LED funcționează ca un bec, iar culoarea și intensitatea
iluminatului sunt date de mișcarea electronilor în materialul semiconductor. Deoarece LED-
urile se bazează pe o tehnologie în stare solidă, ele pot fi mai ușor de controlat și programat,
ceea ce le face a fi unele dintre cele mai versatile și flexibile surse de iluminat disponibile la
momentul respectiv [10].
LED-urile utilizate în corpuri de iluminat stradal de calitate sunt de obicei de mare putere și
sunt diferite de LED-urile utilizate în alte domenii de aplicație. Durata de viață a unui corp de
iluminat stradal LED poate depăși 50.000 de ore, adică aproape 6 ani de funcționare continuă,
ceea ce echivalează cu 12 ani de viață cu o funcționare de 12 ore pe zi.
Pentru a satisface necesități de iluminat, aceste corpuri se pot monta pe console, pe stâlpii
de iluminat, pe străzi, autostrăzi, în parcîri, zone rezidențiale etc. Corpurile de iluminat stradal
sunt disponibile cu diferite puteri și cu temperaturi de culoare diferite, de la 3000K, cu lumină
caldă, la 6000K, cu lumină rece.
Ele sunt în mare măsură impermeabile, rezistă la vibrațiile puternice și la schimbările de
temperatură, deoarece nu au filamente sau părți componente din sticlă. Printre alte avantaje se
numără și faptul că au aprindere instantanee.
În concluzie, este clar că tehnologia LED reprezintă viitorul în domeniul iluminatului stradal
și este doar o chestiune de timp până când va face parte din ”normal” și nu va mai fi o investiție
care să ridice semne de întrebare pentru orice localitate care dorește să își îmbunătățească sau
să își modernizeze sistemul de iluminat.

1.5. Problema eficienței energetice a iluminatului stradal

Reducerea consumului de energie și eliminarea risipei de energie se numără printre

principalele obiective ale Uniunii Europene (UE). Sprijinul UE pentru îmbunătățirea eficienței
energetice se va dovedi decisiv pentru competivitate, securitatea aprovizionării și respectarea
angajamentelor asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice.
Există un potențial semnificativ de reducere a consumului, în special în sectoarele mari
consumatoare de energie, cum sunt clădirile, industria producătoare, conversia energiei și
transporturile și nu în ultimul rând iluminatul stradal [11].
La sfâritul anului 2006, UE s-a angajat sa îi reducă consumul anual de energie primara cu
20% până în 2020. În vederea atingerii acestui obiectiv, UE acționează pentru a mobiliza opinia
publica, factorii de decizie și operatorii de pe piață, precum și pentru a stabili standarde minime
de eficiență energetică și norme de etichetare a produselor, serviciilor și infrastructurilor
De asemenea merită de menționat că creșterea prețului la resursele de energie continuă a fi
una din principalele probleme ale economiei naționale. Anume din acest motiv la existența unei
pieți concurențiale, în final va deveni lider anume compania ce implementează tehnologii
energetic eficiente. Una dintre aceste tehnologii poate fi implementată anume pentru
eficientizarea consumului de energie în sistemele de iluminat.
Pentru aceasta fiind necesară implementarea LED-urilor, parametrii tehnici ale cărora au
atins deja nivelul ce le permite a fi utilizate în cele mai diverse aplicații: iluminatul pasajelor
subterane pentru pietoni, a parcărilor de mașini, iluminatul parcurilor, grădinilor publice,
iluminatul stradal, iluminatul blocurilor de locuit si iluminatul de avarie. Afară de aceasta,
aplicarea LED-urilor chiar la faza de proiectare, permit a optimiza consumul de energie al
clădirilor cu destinație industrială, rezidențială și de agrement.

Dar de ce aplicarea LED-urilor poate rezolva problema eficientizării consumului?

Răspunsul este simplu: LED-ul este un dispozitiv semiconductor, proprietatea de baza a

căruia este iradierea luminii la parcurgerea curentului electric a joncțiunii sale p-n . Tensiunea
de lucru a LED-ului este in diapazonul 2-4 V, în dependență de lungimea de undă, adică de
culoarea luminii iradiate. Curentul de lucru la o asemenea tensiune, depinde de mărimea
cristalului semiconductor, și poate varia între căteva zeci de miliamperi, pentru cristale mici (de
ordinul 300 µm), pănă la câteva sute de miliamperi pentru cristale de mărimi mari (de ordinul 1
mm). Aceasta însemnănd că puterea electrica a LED nu depășește un watt. Iar eficiența
luminoasă a LED-urilor albe moderne, în mediu corespunde valorii de 80 lm/W, ceea ce
depășește cu mult eficiența luminoasă a lămpilor cu incandescență (10 lm/W), care la noi în
țară se utilizează cel mai des, precum și eficiența luminoasă a lămpilor fluorescente (în mediu
60 lm/W). Ceea ce înseamnă că la consumul unui watt de putere electrică, un LED va iradia de
8 ori mai multă lumină decât un bec cu incandescență și de 1,3 ori mai multă lumină decât o
lampă fluorescentă ( tabelul 1.1) [12]

Tabelul 1.1. Caracteristicile funcţionale ale diferitor tipuri de surse electrice de lumină [2]

Ținându-se cont de efectul de economic pe care îl are implementarea sistemelor de iluminat

cu LED-uri, a apărut tendința implementării acestor sisteme la iluminatul stradal, aceasta fiind
una din cele mai optime și simple soluții la eficientizarea consumului de energie în orașe și nu
numai.
2. STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ A UNUI SISTEM DE ILUMINAT
EXTERIOR FOTOVOLTAIC

2.1. Structura generală a sistemului de iluminat

Sistemul de iluminat exterior fotovoltaic (fig. 2.1) are în componența următoarele elemente
[3]:
a) panou fotovoltaic;
b) acumulatori;
c) controller de încărcare a acumulatorului;
d) corp de iluminat;
e) stâlp de susținere a echipamentelor, consola.

Fig. 2.1 Structura generală a sitemului de iluminat fotovoltaic[3]

 Panourile fotovoltaice. Un panou fotovoltaic reprezintă un ansamblu de mai multe celule
fotovoltaice după cum sugerează și numele (foto=lumină, voltaic=electricitate), care captează
lumina solară și o transformă în energie electrică.
Acumulatorul. Acumulatorii au rolul de a stoca electrica provenită de la panourile
fotovoltaice.
Controlerul de încărcare al acumulatorului. Controlerul de încărcare are rolul de a regla
curentul şi tensiunea în timpul încărcării acumulatorului. Acesta verifică atât supraîncărcarea
acumulatorului dar poate să și deconecteze consumatorii atunci când acumulatorul atinge un
nivel minim de tensiune.
Corp de iluminat. Corpul de iluminat este dispozitivul care servește la distribuția, filtrarea
sau transmisia luminii produse de la una sau mai multe lămpi către exterior.
Stâlp de susținere a echipamentelor. Pe stâlpul de susținere al echipamentelor se fixează
panourile fotovoltaice, corpurile de iluminat, controlerul de încărcare și/sau acumulatorii.

2.2. Panoul fotovoltaic

Un panou fotovoltaic reprezintă un ansamblu de mai multe celule fotovoltaice. Celulele

fotovoltaice sunt create din materiale speciale, semiconductori cum este și cazul siliciului,
utilizat în mod curent.
În momentul în care lumina este incidentă la celulă, un anumit procent din ea este absorbit în
interiorul materialului semiconductor. La incidența fluxului luminos electronii celulelor
fotovoltaice își modifică poziția în nucleu prin cedarea unei cuante de enegie, generează curent
electric (fig. 2.2) [13]. Acest curent împreună cu voltajul celulei (care este rezultatul unui câmp
sau câmpuri electrice formate în interior) definesc puterea specifică pe care o poate produce o
anumită celulă solară.

Fig.2.2 Modul de funcţionere o celulă fotovoltaică simplă[13]

 Un număr de celule solare conectate electric unele cu altele şi montate pe un suport sau un
cadru formează un modul fotovoltaic.
Modulele sunt proiectate să furnizeze energie electrică la o anumită tensiune, ca un sistem
obişnuit de 12 volţi. Curentul produs depinde direct de modul în care lumina ajunge la modul.

Fig. 2.3 Rețea fotovoltaică[13]

Se poate conecta un număr mare de module pentru a forma o reţea (fig. 2.3). În general, cu
cât este mai mare suprafaţa unui modul sau a unei reţele, cu atât va produce mai multă
electricitate. Modulele fotovoltaice şi reţelele produc energie electrică în curent continuu (cc).
Ele pot fi conectate atât în serie, cât şi paralel, pentru a produce tensiunea/curentul care sunt
necesare.

Există mai multe tipuri de celule solare [1]:

1. Celule monocristaline - acest tip de fotopile sunt primele care au fost realizate, pe
baza unui bloc de siliciu cristalizat într-un singur cristal. Ele se prezint sub forma unor plachete
rotunde, patrate sau pseudo-patrate. Randamentul lor este de 12 - 16%. Totusi, ele au dou
dezavantaje: a) pretul ridicat; b) durat mare de amortizare prin energia furnizata
2. Celule multicristaline sau policristaline - acest tip de celule se realizeaza pe baza
unui bloc de siliciu cristalizat în mai multe cristale, care au orientări diferite. Randamentul lor
este de 11 - 13%, dar presupun un cost de producție mai redus decât cel al celulelor
monocristaline.
3. Celule amorfe - aceste celule sunt realizate dintr-un suport de sticlă sau material
sintetic, pe care se depune un strat subțire de siliciu (organizarea atomilor nu este regulată, ca în
cazul unui cristal). Randamentul lor este de 5 - 10%, mai mic decât al celulelor cristaline, dar
prețul este bun. Ele sunt utilizate în mici produse comerciale (ceasuri, calculatoare), dar pot fi
utilizate și în instalațiile solare. Ele au avantajul de a se comporta mai bine la lumina difuză și
la cea fluorescenta, fiind deci mai performante le temperaturi mai ridicate.
4. Celule cu CdTe, CIS si CIGS - tehnologiile CdTe, CIS si CIGS sunt în curs de
dezvoltare sau de industrializare. Mai precis:

a) celulele cu CdTe se bazează pe telura de cadmiu, material interesant datorita proprietății

de absorbție foarte mare. Totuși, dezvoltarea lor riscă să fie frânata datorita toxicității
cadmiului.
b) celulele cu CIS (CuInSe2) se bazează pe cupru, indiu si seleniu. Acest material se
caracterizează printr-o bună stabilitate sub acțiunea iluminării. Ele au proprietăți de absorbție
excelente.
c) celulele cu CIGS sunt realizate din aceleași materiale ca și cele cu CIS, având ca
particularitate alierea indiului cu galiu. Aceasta permite obținerea unor caracteristici mai bune

Caracteristicile une celulei sau panou fotovoltaic sunt [1]: Caracteristica amper-volt I(U)
sau volt-ampere U(I) si Caracteristica de putere P(U) (fig.2.4 c);
Curentul în circuitul exterior Ise determină ca diferenţa dintre curentul fotovoltaic Is şi
curentul diodei Id.
eU
[ ( ) ]
I =I s−I d =I s−I o exp
kT
−1 , (2.1)

Ecuaţiei (2.2.1) îi corespunde schema echivalentă simplificată a celulei PV, reprezentată în

(fig. 2.4, a). Dacă se ţine seama de rezistenţa Ri de scurgeri prin izolaţia celulei PV şi de Rs a
elementelor conectate în serie, se poate întocmi o schemă echivalentă completă a celulei PV
(fig. 2.4, b). Cu tehnologiile moderne se obţin celule cu Ri ~ şi Rs ~ 0, încât schema
echivalentă simplificată este satisfăcătoare
 Fig. 2.4 Scheme echivalente ale celulei PV: a -- simplificată; b – completă; c –
caracteristicile celulei[1]
Puterea electrică cedată sarcinii R a unei celule PV este

P=
U
I { [
=U I s−I o exp
eU
kT
−1( ) ]} (2.2)

Valoarea maximă a acestei puteri se obţine într-un punct M al caracteristicii curent-tensiune,

ale cărui coordonate sunt rezultate din condiţia dP/dU =0:
UM
U M =U o −U T ln (1+ ) (2.3)
UT

Io

I M =I s
( )
1+
Is
∗U M
(2.4)
U M +U T
Unde: UT = kT/e.

Pentru o sarcină pasivă valoarea optimă a rezistenţei sarcinii va fi

UM
R M= (2.6)
IM

Parametrii celulelor si panourilor fotovoltaice sunt:

 Tensiunea de mersin gol (UOC), respectiv, tensiunea la bornele celulei, atunci când curentul
debitat este nul
 Curent de scurtcircuit (ISC), respectiv curentul debitat de celula, atunci când tensiunea la
bornele sale este nulă
 Putere maxima sau critică (Pc)
 Factor de umplere (FF)
 Temperatura normal de funcționare a celulei
 Randamentul celulei solare (η)

Curentul de scurt circuit. Se obţine la scurcircuitarea bornelor sarcinii R din (fig. 2.4) Pe
caracteristica I-U acesta-i punctul cu coordonatele U=0, I=Isc. Din expresia (2.1), pentru U=0,
obţinem Isc = Is. Puterea furnizată este egală cu zero.
Tensiunea de mers în gol. Corespunde punctului de pe caracteristica I-U cu coordonatele
I=0, U=U0. Puterea debitată în acest punct este egală cu zero. Tensiunea de mers în gol poate fi
determinată din (2.1) pentru I=0:
kT l s + I o kT I s
Uo= ln ≈ ln , (2.6)
e Io e Io

Pentru o celulă din siliciu raportul Is/I0 este de circa 1010, factorul kT/e, numit şi tensiune
termică, este egal cu 26 mV, Astfel U0= 0,6 V.
Puterea critică sau maximală. Este produsul curentului la tensiunea în punctul M a
caracteristicii I-V. În engleză acest parametru se numeşte peak power şi se notează PC.
Pc=Um*Im, (2.7)
Geometric, puterea critică PC, corespunde punctelor de tangenţă a hiperbolelor P = UI =
constant către caracteristicile amper – volt I-U (fig. 2.4, d).

Factorul de umplere (Fill Factor). Se determină ca raportul dintre suprafeţele

dreptunghiurilor 0UMMIM şi 0U0KIsc (fig. 2.4 c) sau:
UMIM
FF= ,
U0 I M
(2.8)

de unde:
Pc =FF*Uo*Isc (2.9)

Factorul de umplere este măsura calităţii celulei PV. Cu cât este mai mică rezistenţa internă
a celulei PV cu atât FF este mai mare. De obicei FF > 0,7.

Randamentul celulei sau modulului PV. Se determină cu raportul puterii generate de

celula sau modulul PV în punctul optimal de funcţionare M la o temperatură specificată către
puterea radiaţiei solare
 PC
¿ , (2.10)
A∗G

Unde: PC - este puterea livrată în W; A -- este suprafaţa celulei sau modulului în m;

G – radiaţia globală incidentă pe suprafaţa celulei sau modulului în W/m2.

În tabelul 2.1 sunt prezentate valorile randamentului tipic (real) și teoretic ce poate fi obținut
cu aceste diferite tehnologii de fabricare a celulelor fotovoltaice.

Tabelul 2.1 Randamentele diferitelor tehnologii[2]

Temperatura Normală de Funcţionare a Celulei. Corespunde temperaturii celulei PV la

funcţionare în gol, la temperatura mediului de 20 0C, radiaţia globală de 800 W/m2 şi viteza
vântului mai mică de 1 m/s. Pentru celule uzuale NOCT se situează între 42 şi 46 0C. Dacă
cunoaştem NOCT putem determina temperatura celulei TC în alte condiţii de funcţionare
caracterizate de temperatura mediului TA şi radiaţia globală G .

T c =T A + ( NOCT0.8−20 )∗G, (2.11)

2.3. Acumulatorul

Elementul (elementele) de stocare a energiei electrice sau mecanice, în sistemele

regenerabile de energie electrică are un rol foarte important, mai ales atunci când acestea
funcţionează în regim autonom, prin urmare stocarea energiei electrice este asigurată, în
general, de baterii de acumulatoare (fig. 2.5). Acestea sunt esențiale pentru buna funcționare a
sistemelor autonome. Elementele de stocare reprezintă 13 - 15% din investiția inițială, pentru o
durata de exploatare de 10-15 ani. Sistemele de iluminat fotovoltaice sunt sisteme cu
configurație off-grid și utilizează acumulatorii cu tehnologia deep-cycle sau altfel spus
acumulatori „cu descărcare adâncă“ astfel că alegerea tipului de baterie se face în funcție de
puterea medie zilnică și în funcție de timpul necesar de stocare [16].

Fig. 2.5 Acumulator pentru stocarea energiei electrice[16]

 Funcționarea unei baterii de acumulatoare constă în a produce tensiune dintr-o reacție

chimica produsă între două materiale diferite (placa pozitiva si cea negativa) care sunt
introduse în electrolit (fig. 2.6)

Fig 2.6 Funcționarea unei baterii de acumulatoare[18]

 Diferenţa dintre potenţialele celor doi electrozi reprezintă forţa electromotoare sau tensiunea

electrică a celulei: E=V K −V A unde V K si VA reprezintă potenţialul catodului şi

respectiv al anodului[18].

În tabelul 2.2 se prezintă o serie de materiale folosite pentru electrozi, materiale ordonate
după potenţialul de electrod.

Tabelul 2.2. Materiale folosite pentru electrozi[18]

Materiale la anod (Borne negative) Materiale la catod (Borne pozitive)

Litiu Ferati
Magneziu Oxid fier
Aluminiu Oxid cupru
Zinc Ioduri
Crom Oxid cupric
Fier Oxid mercuric
Nichel Oxid cobalt
Plumb Dioxid de plumb
Hidrogen Oxid de argint
Cupru Oxigen
Argint Oxihidroxid de nichel
Paladiu Dioxid de nichel
Mercur Peroxid de argint
Platina Permanganat
Aur Bromat
Mărimea potenţialelor de electrod depinde de natura materialului dur şi de concentraţia
ionilor, conform relaţiei:
0 RT
V n+ =V + ⋅ln C n+
M nF M

(2.12)
V
unde: - M n+ este potențiaul de electrod al metalului în soluția dată, în [V];
0
- V este potenţialul normal al metalului dat, [V];
-F este numărul lui Faraday ≈ 96500 [C];
C
- M n+ este concentrația ionilor metalului, [g-ion/l];
- n este valenta ionului considerat;
- R este constanta gazelor;
- T este temperatura, [oK].
 Caracteristicile principale ale unei baterii sunt:
 tensiunea unei celule [V]
 capacitatea bateriei [Ah].

Tensiunea electrică pe celulă reprezintă tensiunea regăsită la bornele celulei, existând o

tensiune de lucru (când bateria lucrează) și o tensiune la gol (când nu este solicitat curent de la
baterie).
Tensiunea Ub la bornele sursei electrochimice în regim de descărcare este diferită de cea de
la gol datorită căderii interioare de tensiune și a pierderilor prin fenomene de polarizare:
U b =E−E p −I⋅r
(2.13)
unde: -- E este tensiunea la funcţionarea în gol;
 Ep este o forţă contraelectromotoare datorată fenomenelor de polarizare;
 I este curentul electric furnizat de baterie;
 r este rezistenţa internă a sursei.

Tensiunea Uinc la bornele sursei electrochimice în regim de încărcare este:

U b =E+E p −I⋅r
(2.14)
Tensiunea depinde de încărcarea bateriei dar şi de momentul măsurării ei. Astfel, dacă
bateria a fost încărcată sau descărcată recent, tensiunea va fi într-un proces de atingere a unui
punct de echilibru, care poate dura şi câteva ore. Tensiunea la bornele bateriei nu rămâne
constantă în timp ci scade datorită proceselor ce au loc în celule, depinzând de starea de
încărcare.

Capacitatea (C) reprezintă sarcina care poate fi preluată de la baterie în anumite condiţii,
deci este cantitatea de electricitate pe care o poate furniza bateria pusă să se descarce.
Capacitatea bateriei la un curent constant este funcţie de valoarea curentului la care se face
descărcarea. Capacitatea maximă a bateriei este capacitatea preluată de la baterie în condiţia în
care tensiunea nu scade sub valoarea minimă.
Capacitatea depinde de temperatura dar și de modul în care a fost folosită bateria în timp.
Capacitatea bateriei se exprimă în [Ah] şi este dată de relaţia:
t
C=∫ I d dt
0

(2.15)
 unde: - Id este curentul de descărcare;
- t este durata de descărcare.

Dacă descărcarea se face la curent constant:

C=I⋅t

(2.16)

Capacitatea bateriei depinde de cantitatea de masă activă care participă la reacţii pe timpul
descărcării (fig. 2.7) . Graficul de mai jos prezintă faptul că vârsta bateriei infulenţează
capacitatea celulei, atunci când aceasta se află la temperatura camerei. Capacitatea bateriei
scade odată cu îmbătrânirea acesteia .
Durata de viata a bateriei la temperatura camerei
5
Capacitatea celulei [Ah]

0
0 500 1000 1500 2000 2500
Numarul de cicluri incarcare-descarcare

Fig. 2.7 Variaţia capacitatii unei celule în funcţie de durata de viaţă a bateriei.[18]

Bateriile de acumulatoare mai au si alte caracteristici cum ar fi:

 Rata de descărcare
 Rezistenţa internă
 Puterea specifică şi energia specifică
 Autodescărcarea
 Durata de viaţă (nr. de cicluri)
 Temperatura
 Gradul de descărcare
 Gradul de încărcare
 Efectul de memorie
 Rata de descărcare În unele cazuri, capacitatea se exprimă în funcţie de rata de
descărcare. Rata de descărcare nominală este de 1 [C]. Acest lucru înseamnă ca o baterie de
100 [Ah] va furniza timp de o oră un curent de 100 [A]. Aceeaşi baterie descărcată cu rata de
0.5 [C] va putea furniza 50 [A] timp de două ore, iar la rata de descărcare de 2 [C] va furniza
200 [A] timp de 30 minute.

Rezistenţa internă Reprezintă rezistenţa electrică pe care bateria o opune la trecerea

curentului continuu. Rezistenţa internă totală ra se compune dintr-o rezistenţă ohmică r care
corespunde rezistenţei electrolitului şi electrozilor şi o rezistenţă de polarizare, rp=Ep/I, ce
depinde de tensiunea şi de curentul de polarizare, ea având valori diferite la încărcare şi
descărcare (deoarece Ep este diferită).
Orientativ valoarea rezistenţei interne a unei celule este de ordinul miliohmilor. În mod
evident, o rezistenţă internă mică va permite generarea de curenţi mari şi pierderile interne
vor fi reduse (deci tensiunea la borne va fi mai mare). Rezistenţa internă depinde invers-
proporţional şi de temperatură datorită creşterii mobilităţii electronilor.

Puterea specifică şi energia specifică Pentru un vehicul electric hibrid care foloseşte ca
sursă de energie şi o baterie electrică, masa acesteia poate fi un factor ce influenţează mult
consumul de energie şi implicit raza de acţiune. De aici rezultă necesitatea unor baterii care
să furnizeze o energie cât mai mare la o masă cât mai mică. Mărimea care exprimă această
dependenţă este energia specifică şi se exprimă în [Wh/kg] sau [Wh/l].
În general, densităţi mari de energie se obţin utilizând mai multe materiale reactive,
dezavantajul fiind că sistemul are tendinţa de a fi instabil, ceea ce impune măsuri speciale
de siguranţă în exploatare. Densitatea de energie depinde şi de calitatea materialelor active,
impurităţile limitând energia furnizată. Chiar şi forma bateriei contează, deoarece densitatea
de energie nu depinde doar de materiale ci şi de conectarea lor şi de invelişul (carcasa)
bateriei.
Wh/Kg

250

200

150

100

50

50 100 150 200 250 300 350 400 450 Wh/l

Fig.2.8 Densitatea relativă de energie pentru tipuri de baterii secundare.[19]
În Fig. 2.8 se prezintă densitatea relativă de energie pentru câteva tipuri uzuale de baterii
secundare. Se observă că cele mai puţin eficiente sunt sursele electrochimice bazate pe
plumb iar cele mai eficiente sunt cele bazate pe litiu.

Autodescărcarea O caracteristică neplăcută a bateriilor o reprezintă pierderea de energie

datorită autodescărcarii în perioada de stocare/neutilizare a lor, când circuitul exterior este
deschis (lipseşte sarcina), fapt datorat reacţiilor interne. Reacţiile au loc cu o viteză mult mai
mică decât la descărcarea bateriei pe o sarcină. Rata de autodescărcare depinde de tipul
bateriei, de temperatură şi de vechimea bateriei. Estimativ, cele mai multe baterii se
descarcă între limitele de 0.01-1% din capacitatea totală în 24 ore.

Durata de viaţă (numărul de cicluri) Durata de viaţă este exprimată în numărul de

cicluri, adică numărul de încărcări-descărcări complete (până la tensiunea finală admisă sau
până când capacitatea scade sub 80% din capacitatea iniţială) pe care îl poate suporta
bateria. Numărul de cicluri depinde de tipul bateriei, de gradul de descărcare în timpul
funcţionării, de temperatură, de modul şi viteza de încărcare.
Numărul de cicluri poate varia până la sute de mii, dar el poate fi şi mai mic (sub 50) dacă
nu se respectă recomandările de exploatare (practic numărul de cicluri se poate reduce cu
80%).

Temperatura Creşterea temperaturii duce la creşterea ratei reacţiilor, pentru fiecare

creştere cu 10[oC] rata reacţiilor crescând de circa două ori. Astfel, descărcarea timp de o
oră la 35 [oC] este aproximativ echivalentă cu descărcarea timp de două ore la 25 [ oC].

Gradul de încărcare actual al bateriei (State of Charge - SOC ) reprezintă capacitatea

disponibilă a acesteia exprimată în procente sau în [Ah] din capacitatea naturală. Pe o scară
de la 0 la 1, 0 corespunde cazului bateriei descărcate iar 1 cazul bateriei încărcate. SOC
scade pe măsură ce bateria alimentează o sarcină şi creşte când bateria se încarcă.

Gradul de descărcare (Depth of Discharge - DOD) se defineşte pe fiecare ciclu drept

procentul de energie descărcat / scos din baterie la fiecare descărcare. Acesta influenţează în
mod direct durata de viaţă a bateriei, pentru majoritatea surselor electrochimice numărul de
cicluri crescând exponenţial cu scăderea DOD.
Prin limitarea gradului de descărcare al bateriilor în aplicaţii, proiectantul poate îmbunătăţii
semnificativ durata de viaţă (fig 2.9), de asemenea şi utilizatorul poate prelungi durata de
viaţă a bateriei, folosind celule cu o capacitate puţin mai mare decât cea necesară.
10000

5000
Durata de viata

2000

1000

500

200

100
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Gradul de descarcare [%]
Fig.2.9 Variaţia duratei de viaţă a bateriilor în funcţie de gradul lor de descărcare[16]

Efectul de memorie – constă în pierderea progresivă a capacităţii de reîncarcare datorită

modificării structurii cristaline a electrozilor bateriei prin trecerea de la o structură fină la
una de dimensiuni mai mari. Acest lucru se întâmplă atunci când bateria este reîncărcată
fără să fi fost complet descărcată după un anumit număr de cicluri de funcţionare, caz în
care doar o parte din materialul activ poate fi reciclat.

Există mai multe tipuri de acumulatori fotovoltaici:

a) plumb-acid (Pb-acid).
b) nichel-cadmium (NiCd).
c) nichel-metal (NiMH).
d) lithium-ion (Li-ion).
Bateriile de acumulatoare de tipul plumb-acid (Pb-acid)

O baterie cu plumb se compune din celule electrochimice care conţin un pol pozitiv, un pol
negativ si un electrolit, toate dispuse într-un vas corespunzător (dintr-un material neatacat de
acidul sulfuric). Materia activă de la polul pozitiv este bioxidul de plumb (PbO 2) iar materia
activă de la polul negativ este plumbul spongios. La descărcare atât bioxidul de plumb cât și
plumbul spongios se transformă în sulfat de plumb, iar la reîncărcare, materiile active revin
la starea iniţială. În general electrozii sunt sub forma de tip grătar, sac sau tubulare.
Electrolitul este o soluţie de acid sulfuric H2SO4 de concentraţie 20-30% sau densitate
cuprinsă între 1.08-1.30 [g/cm3]. Plăcile pozitive sunt legate între ele, formând electrodul
pozitiv, iar plăcile negative sunt și ele legate între ele, formând electrodul negativ.
Avantajele bateriilor cu plumb: Sunt baterii care pot fi realizate la puteri mari, sunt ieftine,
simplu de realizat, sigure și fiabile. Tehnologia producerii lor este bine stăpânită, iar
utilizarea
lor corectă asigură un serviciu durabil si eficient. Au o mare capacitate de descărcare.
Dezavantajele bateriilor cu plumb: Energia specifică redusă (circa 40 [W/kg]), eficientă
redusă la temperaturi mici și numărul de cicluri relativ mic reprezintă impedimente în
utilizarea lor pe vehicule electrice si hibride. Nu pot fi stocate în starea de descărcare, fiind
recomandat ca tensiunea pe celula sa nu scadă sub circa 2 [V]. Caracteristicile de încărcare
și descărcare depind semnificativ de variaţiile de temperatură. Au dezavantajul că necesită o
durată mare de reîncărcare (de pănă la 6-8 ore). Bateria nu poate susţine un curent mare sau
o tensiune de încărcare pentru o durată mare de timp, bateria se încălzește repede și se
răcește lent.

Baterii nichel-cadmiu

Sunt baterii secundare alcaline la care elementele de bază sunt electrodul pozitiv din
hidroxid de nichel Ni(OH)2, electrodul negativ din cadmiu și un electrolit din hidroxid de
potasiu KOH (cu densitate de 1.210 [g/cm 3]). Electrolitul acționează ca un conductor ionic
și intervine puţin în reacţii.
Din punct de vedere constructiv (Fig.2.10), o baterie NiCd este compusă din electrodul
pozitiv izolat de electrodul negativ (din cadmiu) printr-un separator, elementele fiind
dispuse în straturi și rulate sub forma de spirală, acestea, împreună cu electrolitul, fiind
asamblate într-o carcasă metalică. Bateria dispune de o supapa de siguranţă care asigură
evacuarea gazelor care pot fi eliberate în timpul funcţionarii. Necesită o descărcare completă
periodică pentru a evita apariţia efectului de memorie. Se comportă bine la încărcări rapide.
 Fig 2.10 Structura unei baterii Ni-Cd[18]
Avantaje:
- durata de viață mare, de circa 1000 cicluri (valoare medie 500 de cicluri);
- poate fi reîncărcată și la temperaturi reduse;
- sunt simplu de stocat și transportat;
- lucrează bine si la temperaturi reduse;
- pot lucra la o rată de descărcare mare – până la 10C;
- încărcarea se poate face rapid, în cel mult două ore sau chiar în 15 minute;
- sunt reciclabile.
Dezavantaje:
- au densitate de energie redusă (45-80 [W/kg], valoare medie 55 [W/kg]);
- grad de autodescărcare ridicat (circa 10% din 24-48 ore sau circa 20-25% pe lună și se
descarcă aproape complet în 6 luni);
- cadmiul este toxic, prezintă efectul de memorie;
- sunt de 2-4 ori mai scumpe decât bateriile de plumb (dar au durată de viață mai mare).

Bateriile NiCd au o rezistență internă redusă, ceea ce le face utile pentru echipamente în
care se solicită valori mari de curent, ajungând până la 20 [A/celula]. Din punct de vedere al
poluării, acest tip de baterie este poluantă, dar este reciclabilă. Caracteristicile de încărcare
depind de curent, timp, temperatură: un curent de încărcare crescut și o temperatura redusă
duc la creşterea tensiunii bateriei.
 Fig. 2.11 Caracteristici de autodescarcare[19]
In Fig.2.11 se prezintă caracteristicile de autodescărcare funcţie de temperatura pentru
baterii NiCd [19].
Bateriile nichel metal hidrid (NiMH)

Ca structură sunt în general similare cu bateriile NiCd, diferind prin faptul că în loc de
cadmiu se foloseşte ca element activ hidrogenul. Anodul este realizat dintr-un metal hidrid,
care are capacitatea de a stoca hidrogen. Tensiunea unei celule este de 1.2 [V].
Din punct de vedere constructiv, structura unei celule de baterie NiMH este clasică, fiind
compusă din doi electrozi si un electrolit.
Electrodul pozitiv este hidroxidul de nichel Ni(OH)2. ele este insolubil în electrolit și poate
fi realizat cu suprafeţe mari, ceea ce duce la capacități ridicate și densități mari de curent.
Electrodul negativ este realizat dintr-un metal hidrid, care în structura sa, stochează
hidrogen. Metalul hidrid poate conţine teoretic între 1% și 7% hidrogen din masa sa
(materialele actuale utilizate conţin 1% sau 2% hidrogen). Substratul metalic poros utilizat
este de tip grătar, reţea, folie, sau placă și se realizează din nichel, cupru, cupru placat cu
nichel, sau aliaj de cupru-nichel.
Utilizarea cuprului în aliaj, cu excelente calități de conductibilitate electrică, reduce
considerabil rezistența internă a electrodului și micșorează pierderile de putere prin disipare
termică, crescând astfel puterea disponibilă a bateriei. În plus, cuprul este un metal maleabil,
caracteristica importantă dacă se ia în consideraţie faptul că într-un ciclu de încărcare -
descărcare electrodul se dilata, respectiv contracta (dar nu termic).
Avantajele bateriilor NiMH
- conductivitate înaltă a electrolitului, ceea ce permite utilizarea în aplicaţii de
putere mare;
- bateria poate fi închisă, minimizând costurile de întreținere și pierderile, operează
pe o plaja largă de temperatura;
- durata de viață este mare și compensează costul mai mare față de alte tehnologii;
- densitatea de energie este mare 55 Wh/kg, iar costul pe watt sau pe watt-ora este
redus.
- efect de memorie mai puțin pregnant decît la cele de tip Ni-Cd
 - funcționare acceptabila la temperaturi scăzute

Baterii cu litiu (Li-ion)

Litiul este cel mai uşor metal (pluteşte pe apa) și are cel mai mare potenţial electrochimic,
fiind astfel un metal foarte reactiv.
Bateriile cu litiu (Fig.2.12) constau dintr-un electrod negativ, realizat din carbon înalt
cristalizat, electrolit – compus din solvenţi organici, săruri de litiu si separatori. Deoarece nu
există un electrolit lichid, există avantajul lipsei de scurgeri din baterie.

Figura 2.12 Principiul unei baterii cu litiu[16]

Încărcarea și descărcarea se face prin intermediul ionilor de litiu, proces care nu implică
reacţii chimice dăunătoare. Litiul are cel mai coborât potenţial electric dintre toate
elementele. Acest lucru permite bateriei cu litiu să aibă cea mai mare tensiune de lucru
dintre baterii si cea mai mare densitate de energie și putere față de bateriile cu (Pb) si
bateriile (NiMH).

Caracteristicile bateriilor Li-ion:

- nu are palier de tensiune, curbă de descărcare fiind descendentă, asemănătoare cu a bateriilor

galvanice.
- densitate energetică gravimetrică: 250 Wh/kg. 
- rata de descărcare mare: 15 - 20C
- funcționare bună la temperaturi între 5 si 50 de grade Celsius
- număr de cicluri de încărcare/descărcare mai mic decât la cele tip Cd-Ni.
- rata de autodescărcare mică: 5% din capacitate în primele 24 de ore, 1%-2% pe lună, în lunile ce
urmează.
- preț ridicat
- necesită un încărcător specializat
- nu au efect de memerie
- nu trebuie formatate
- pericol de incendiu la supraîncarcare sau la descărcare excesivă ori defecte macanice
 2.4. Controler de încărcare a acumulatorului
După fiecare descărcare importantă a bateriei de acumulatoare se impune și reîncărcarea sa,
astfel că în sistemele fotovoltaice se folosesc controlere de încărcare a acumulatoarelor. De
ce avem nevoie de un regulator de încărcare a bateriilor la sistemul fotovoltaic? Ei bine,
lucrurile stau în felul următor — în zilele foarte însorite, celulele solare produc o tensiune
mai mare, iar tensiunea în exces poate deteriora bateriile în care stocați energia electrică.
Astfel, un regulator de încărcare a bateriilor menține tensiunea corespunzătoare de încărcare
a bateriilor, iar pe măsură ce ea se amplifică în baterie, dispozitivul o reglează în așa fel
încât se evită supraîncărcarea bateriilor.
Spre exemplu, majoritatea panourilor solare de 12 volți produc de fapt de la 10 la 16 de
volți, astfel încât un regulator de încărcare solar e imperativ pentru reglarea tensiunii.
Tehnologile utilizate pentru astfel de controllere sunt:
- controlere de încărcare de tip sunt
- controlere de încărcare de tip serie
- controlerul de încărcare cu modularea lațimii pulsului PWM
- controlerul MPPT (de urmărire a punctului de putere maximă)

Controlerele de încărcare de tip sunt reglează curentul de încărcare prin scurtcircuitarea

panourilor având schema de montaj ca în (fig.2.13).

Fig. 2.13. Schema de montaj utilizand controlerul de incarcare de tip sunt.[3]

Avantajele
- nivelul scăzut de interferență electromagnetică 
- cădere de tensiune joasă
- pierderea de putere mică ale panoului solar datorită conectării directe a panoului cu
bateria de acumulatoare

Dezavantaje
- mai multă degajare de căldură în timpul reglării 
- poate fi utilizat numai cu panouri solare
Un controler de încărcare serie este un controler care limitează curentul de încărcare a
sistemului de acumulatori prin deschiderea circuitului de panouri PV și are schema de
montaj ca în fig. (2.14)
 Fig. 2.14 Schema de montaj utilizând controlerul de încărcare de tip serie.[3]

Avantajele:
- este posibil să se utilizeze diverse surse 
- se degajă mai puțină căldură atunci când are loc reglarea
- deconectarea sursei la încărcare completă
Dezavantaje:
- pierderi în chei succesive
- supratensiunile mari în rezultatul reglării duce la interferență electromagnetică
ridicată

Controlerul de încărcare cu modularea lațimii pulsului PWM este un controler care

simulează un curent de încărcare variabil prin comutarea unui element serie ON şi OFF la
înaltă frecvență și pentru lungimi variabile de timp (fig.2.15) [21].

Fig. 2.15. Functionarea controlerului de tip PWM.[3]

Un avantaj al acestui tip de dispozitiv e că verifică în mod constant starea bateriei pentru a
stabili viteza de transmitere a impulsurilor, dar și intensitatea acestora.
Astfel, în cazul unei baterii încărcate, regulatorul va transmite impulsuri scurte, iar la cele
descărcate impulsul va fi aproape continuu.
Avantaje :
- cost redus
- eficient vara la temperaturi ridicate
 - protejează acumulatorul
- oprește încărcarea când acumulatorul este full 100% încărcat
- oprește consumatorii când bateria este descărcată
- funcția de iluminat
- instalare rapidă și usoară
- pierderi minime în procesul de încărcare,aproape inexistente în urma proceselor
on/off
Dezavantaje :
- duce tensiunea panoului la o tensiune apropiată de cea a Bateriei
- eficiență scăzută la încărcare în comparație cu MPPT
- eficiență scăzută pe timp fără soare
În concluzie acest regulator de încărcare este indicat pentru sisteme mici folosite pentru
iluminat, rulote, camping, etc.

Controlerul MPPT (de urmărire a punctului de putere maximă) sunt mult mai
sofisticate decât controlerele PWM deoarece ele reglează sarcina sau tensiunea de ieșire a
unui panou, în scopul de a menține funcționarea la sau lângă punctul de putere maximă în
conformitate cu modificarea condițiilor de temperatură și iluminare (fig.2.16) [20].

Fig. 2.16. Funcționarea controlerului de tip MPPT.[3]

Regulatoarele de tipul (MPPT  ) au randamente de până la 98%, astfel ele pot aduce
economii importante în sistemele fotovoltaice mari, pentru că oferă între 10 și 30% mai
multă putere bateriilor.
„MPPT-urile pot să aducă suplimentar o cantitate mai mare de energie, de aproximativ 30%.
Important e că regulatoarele de încărcare a bateriilor cu soft și LCD, cele de peste 70 de
amperi, pot fi setate pe calculator.
Un beneficiu imens al acestui regulator de încărcare e că poate asigura același nivel de
încărcare, însă cu mai puține panouri.
Controlerul de încărcare MPPT este esențial în următoarele condiții: 
- perioada de iarna și/sau cer cu nori și ploaie - când este necesară întodeauna o
putere suplimentara. 
- vreme rece - panourile solare funcționează mai bine la temperaturi scăzute dar fără
MPPT se pierde puterea electrică generată suplimentar. Temperaturile scăzute se
regăsesc în perioada de iarnă când numărul de ore cu soare este mic și este necesară
toată energia pentru a reîncărca acumulatorii. 
- când bateria este foarte descărcată - cu cât este mai scăzută  tensiunea pe
 acumulatori cu atât mai mult un controler MPPT  întroduce un curent mai mare. 

2.5. Corp de iluminat

Corpul de iluminat este dispozitivul care servește la distribuția, filtrarea sau transmisia
luminii produse de la una sau mai multe lămpi către exterior, totodată asigură o protecţie
mecanică şi faţă de mediul ambiant.
De asemenea, necesită o anumită fixare mecanică pentru a permite alimentarea din reţeaua
electrică, eventual prin intermediul unor circuite electrice auxiliare.
Corpurile de iluminat se caracterizează prin:
- randamentul c ;
- modul de repartizare a Fc în spaţiu;
Randamentul c, definit ca raportul dintre fluxul luminos c emis de corpul de iluminat şi
fluxul luminos l emis de lampa
c
∑ ❑l ,
❑ A=

(2.17)

Modul de repartizare a Fc în spaţiu, definește repartizarea fluxului de lumină între

emisfera de jos și emisfera de sus. În scopul majorării eficienței energetice și diminuării
poluării luminoase se recomandă ca în emisfera de jos să fie direcționate 95% din valoarea
fluxului luminos al corpului de iluminat;
Corpurile de iluminat modern utilizează surse de iluminat cu LED care au următoarele
avantaje comparativ cu sursele clasice de lumină:
− utilizează o cantitate mai redusă de energie, ceea ce le recomand in sistemele fotovoltaice
pentru dimensionarea întregului ansamblu;
− eficacitate luminoasă ridicată 100-165 lm/W;
− durata de viaţă ridicată a LED-urilor (35.000100.000 ore);
− aprindere instantanee;
− capacitate de a rezista la numeroase cicluri aprindere-stingere;
− controlabilitate prin posibilitatea de ajustare a nivelului de iluminare dar si al culorilor.

2.6. Pilon de susținere a echipamentelor

Pe pilonul de susținere al echipamentelor se fixeaza panourile fotovoltaice, corpurile de

iluminat, controlerul de încărcare și/sau acumulatorii (fig. 2.17). Pilonii sunt în general
construcții metalice dar pot fi intâlnite și variante din beton sau lemn.
 Fig. 2.17. Pilon de susținere a echipamentelor[29]

Stalpii de iluminat solari stradali cu panouri solare fotovoltaice echipati cu lampi sau becuri
LED  sunt folositi in parcuri sau pe drumurile publice sau in zone rezidentiale exterioare
unde conectarea la reteaua de energie este costisitoare sau foarte anevoioasa din punct de
vedere al avizelor si proiectelor de racordare.
 3. ELABORAREA MACHETULUI PENTRU UN SISTEM DE
ILUMINARE STRADALĂ CU PANOURI FOTOVOLTAICE
3.1. Alegerea panoului fotovoltaic

O problema frecvent intâlnită în domeniul sistemelor solare fotovoltaice este alegerea

incorectă a componentelor sistemului. În cazul dimensionarii și alegerii unui sistem PV se
presupune parcurgerea următoarelor etape principale:
- calculul radiaţiei solare disponibile pe suprafaţa modulului PV;
- calculul consumului diurn de energie electrică – Ec
- calculul cantităţii de energie electrică necesară de produs de modulul PV - Ep
- calculul puterii critice a modulului PV - Pc şi alegerea acestuia;

1. Calculul radiaţiei solare disponibile pe suprafaţa modulului PV;

Se folosește valorile medii diurne ale radiației solare directe și difuze pe o suprafață
orizontală pentru lunile martie-octombrie din tabelele A1.1 si A1.2, Anexa 1 [1].
Astfel se alege valoarea cea mai mică (martie) a radiației solare pentru condiții de cer senin
G=0.51.

2. Calculul consumului diurn de energie electrică – Ec

În acest scop, pentru fiecare consumator de curent continuu şi alternativ se determină
puterea nominală şi orele de utilizare zilnică. Consumul de energie electrică, E C, se
determină ca produsul puterii nominale la numărul de ore:
k
Pcc ∗t 6∗3 Wh
Ec =∑ ¿ i =7
i−1
❑R∗❑ Ac
(
0.95∗0.9
=147.3 )
sapt .
(3.1)

Unde : k- nr. de consumatori de c.c.; Pni,–puterea nominală a consumatorilor de c.c. ; ti, -

durata de funcionare a consumatorilor respectivi; R, , Ac- randamentul regulatorului de
încărcare-descărcare, acumulatorului.

3. Calculul cantităţii de energie electrică necesară de produs de modulul PV.

Energia care trebuie să fie produsă de modulul PV
E c 147.3 Wh
Ep= = =184.2 (3.2)
K 0.8 sapt .

4. Calculul puterii critice a modulului PV - Pc şi alegerea acestuia

Calculul puterii critice a modulului PV. Se determină cu formula:
Ep 184.2
Pc = = =5.2W c (3.3)
7∗G β 7∗5.1

Se alege trei module PV policristaline cu puterea critica 3 Wc, curentul de scurtcircuit

Isc= 0.55 , tensiunea de mers in gol U0=21 V, curentul in punctul maxim IM= 0.5 A ,
tensiunea in punctul maxim UM= 18 V, un model de panou este aratat in (figura 3.1).
 Figura 3.1 Panourile fotovoltaice folosite in cadrul machetei

3.2. Alegerea acumululatorului

Bateriile sunt folosite în sistemele fotovoltaice cu scopul de a stoca energia produsã de

generatorul fotovoltaic pe timpul zilei, pentru a putea fi folosită când este nevoie  pe timpul
nopții sau cer înourat. Capacitatea acumulatorului (Ah = Wh/V) este calculată astfel:
n∗Ec 1∗147.3
C= = =20.45 A h (3.4)
K D∗U CC 0.6∗12

Unde: n- autonomia în zile, în cazul unei utilizări regulate pentru sistemul de iluminat
fotovoltaic, autonomia se alege o zi; KD- coeficientul de descărcare a acumulatorului, în
cazul acumulatorului de Pb-acid 0.6; UCC- tensiunea acumulatorului.

Dat fiind faptul ca acumulatorul se alege pentru o machetă demonstrativă unde sistemul va
funcționa pe perioade scurte se va alege un acumulator de tip Pb-acid, de la firma SVEN
modelul SV1250 cu o capacitate de 5 Ah (figura 3.2), specificațiile căreia sunt prezentate în
tabelul 3.2.[14]
 Figura 3.2 Bateria de acumultoare folosită în cadrul machetului[14]

Tabelul 3.2 Specificatiile bateriei SVEN SV1250[14]

Particularitățile bateriei de acumulatoare sunt :

- baterie nereîncărcabilă plumb-acid de tip AGM
- plăci de plumb-calciu de înaltă calitate
- structura separatorilor din fibră de sticlă asigură echilibrarea temperaturilor
neomogene ale electrolitului
- în plus, separatorii fixează materialul activ, împiedicând împrăștierea acestuia
- calitate înaltă de izolare a plăcilor
- sistem sigur al supapelor pentru controlul presiunii interioare
- curent scăzut de auto-descărcare
- construcție ermetică
- termen lung de utilizare atât în regim de tampon, cât și în regim ciclic
- calitatea produsului este garantată de controlul procesului de producție în
conformitate cu standardele stabilite

-
 3.3. Alegerea controlerului de încărcare a acumulatorului

Pentru că circuitul machetului electric al machetului funcționează la tensiunea de 12V iar

curentul în circuit nu depășește 1A, s-a ales ca încărcarea și controlul sistemului de iluminat
să fie efectuat de un controler de încărcare de la firma Y-SOLAR și anume modelul „10I-
BL 10A” (figura 3.3). Încărcarea bateriei cu acest controler se face prin metoda PWM
(încărcare cu modularea lățimii pulsului) [22].

Figura 3.3 Controler de încărcare de la firma Y-SOLAR[22]

Parametrii tehnici:
- detectare automată a tensiunii 12/24 V (pentru sistemul fotovoltaic și încărcare)
- deconectare la tensiune înaltă (HVD): 14.4 V
- deconectare la tensiune joasă (LVD): 11.1V
- reconectare la tensiune joasă (LVR): 12.6V
- consum: maxim : 6mA max
- compensarea temperaturii: -30mV / C / 12V
- terminale: pentru cablu cu dimensiunile de 2-6mm
- temperatura de funcționare : -35C la + 55C

Caracteristici:
- microcontroler cu precizie digitală
- modul de încărcare prin PWM .
- funcționare total automată și protecții electronice
- detecteaza ziua și noaptea folosind panoul fotovoltaic, funcție de setare a
cronometrului de ON/OFF
- dublu Afișaj cu LED-uri digitale, numere egale cu setarea cronometrului
- temperatura de compensare cu senzor de temperatură în interior
- distanța mare între terminale

Indicațiile și dimensiunile controlerului sunt prezentate în (figura 3.4)

 Figura 3.4 Indicațiile și dimensiunile controlerului[21]

Setările și modurile de programe disponibile pe controler :

Pe apăsarea butonului „SET” pentru a se activa afișajul digital LED, la a doua apăsare timp
de 3 secunde apar un șir de programele pe care le putem alege si sunt descrise in tabelul 3.1

Tabelul 3.1 Setări și modurile de program a controlerului

Afisajul
Modul Descrierea
digital
Se folosește doar funcția de încărcare a controlerului.
0 Doar încărcare
Ieșirea din controler este dezactivată
Conectare lumină, Conectarea luminii după apusul soarelui, și
1-13
funcția de întârziere posibilitate de deconectare a lumini cu o întârziere de

L D2D
C Sistem
H Manual
d debug
la 1 la 13 ore
Seara până dimineața (cu întârziere)
Ieșirea mereu conectata(când bateria este descărcată)
Deschide ieșirea manual
Seara până dimineața( fără întârziere)

3.4. Alegerea diodelor emițătoare de lumina (LED-urile)

Una dintre soluţii care a deschis noi direcţii și perspective în dezvoltarea iluminatului și nu
numai au devenit LED-uri – (Light Emitting Diode) – diodă electroluminescentă.
Lămpile cu LED corespund generaţiei a 3-a de surse electrice de lumină artificială, după
sursele cu incandescenţă şi sursele cu descărcări electrice în substanţe gazoase. Sursa de
lumină, în acest caz este un montaj (fig. 3.5) din elemente semiconductoare cu proprietăţi
strict determinate, care determină spectrul de radiaţii şi formează fluxul luminos.

Figura 3.5 Structura constructivă a diodei luminescente[2]

În scopuri demonstrative pentru machetă s-au ales trei LED-uri cu puterea de P=5 W
fiecare, și o tensiune de alimentare Ua= 6-7 V, iar curentul nominal In= 700 mA, la care s-
au mai adăugat câte un Driver pentru alimentarea fiecarui LED în parte după schema din
(fig.3.6 )

Figura 3.6 a) LED-ul folosit in cadrul machetei; b) schema de conectarea a LED-ului si

Driverului de alimentarea [3]

În privința driverul de alimentare s-a ales circuitul integrat NCP3066 în baza căruia se va
elabora driverul. Elaborarea schemei electrice se face în baza schemei din datasheet (fig.
3.7) a circuitului integrat [23].
 Figura 3.7 Schema electrică a driverului [23]

În continuare sunt prezentate câteva caracteristici și aplicații ale drverului bazat pe circuitul
integrat NCP3066:
a) Aplicații
- automobile și nave de iluminat
- aursa de curent continuu, luminozitate ridicată cu LED-uri
- driver tensiune joasă

b) Caracteristici :
- un comutator, până la 1.5A
- tensiune de intrare de la 3,0 V la 40 V
- tensiune Feedback redus de 235 mV
- ciclu cu ciclu, curent Limită
- fără control al buclei de compensare necesare
- frecvența de funcționare reglabilă până la 250 kHz
- analogic și digital PWM estompare Capacitatea
- oprire termică internă cu histerezis
- VCN Prefixul pentru Automotive și alte aplicații care necesită site-uri și Modificări
de control
- acestea sunt dispozitive fără plumb

3.5. Confecționarea corpului de iluminat și a pilonilor de susținere a

echipamentelor.

Pentru confecționarea corpului de iluminat s-au folosit 3 saibe cu diametrul exterior de

40mm care au fost supuse unei forte de presare pentru a li se da o formă puțin conica (figura
3.8, a). În calitate de pilon de susținere a echipamentelor s-a folosit o țeava din aluminiu cu
diametru exterior de 10 mm, care la fel a fost supusă unor prelucrări pentru a luat forma
unui pilon și să poată îndeplini funcțiile pe care le are (figura 3.8, b).
 Figura 3.8 a) corpul de iluminat; b,c) pilonii de susținere folosiți in machetul de
demonstrare

Pentru a lipi toate elementele unele de altele s-a folosit clei pe baza de eboxit, apoi pilonii s-
au vopsit și au ajuns la starea finală. (figura 3.5.1, c).

3.6. Masuri de protective a mediului ambiant

În contextul reducerii noxelor din mediul ambiant se pune problema economicităţii

soluţiilor preconizate. Renunţarea la unele tehnologii poluante este posibilă doar atunci când
poluarea rezultată este foarte mare, iar avantajul este dispensabil şi nu există posibilităţi
practice de înlăturare a agentului poluant. Preocupările în domeniul poluării se axează pe noi
sisteme de ardere, instalaţii de filtre.
Reducerea emisiilor de noxe îmbracă un aspect cantitativ şi calitativ. Aspectul cantitativ se
referă la reducerea sau la evitarea ridicării volumului global de deşeuri eliminate în mediul
înconjurător, iar cel calitativ se referă la excluderea din deşeuri a substanţelor toxice.
Căile prin care se pot realiza reducerea de agenţi poluanţi depind de natura sursei de
poluare si pot fi:.
1. Reducerea consumului de energie. - Un pas important pentru salvarea sa ar fi
reducerea semnificativă a consumului energetic. La nivel personal acest lucru s-ar
putea traduce, în principal, prin evitarea risipei de curent electric şi de combustibil.
2. Folosirea energiei alternative, curate. - Acest lucru ar însemna mai multe panouri
solare, centrale eoliene, evitarea combustibililor fosili. Dacă nu se poate renunţa la un
consum energetic ridicat, atunci energia sa fie „verde".
3. Conservarea apei. - O bună metodă de a reduce consumul ei ar fi instalarea de
aparate WaterSense, pentru limitarea cantităţilor de apă la toaletă şi duşuri. Astfel de
soluții pot reduce consumul apei cu până la 30%.
 4. Folosirea de echipamente etichetate Energy Saver sau Eco Friendly. –
Echipamente electrice pentru case care consumă constant energie electrică, sunt un
exemplu excelent de candidat la „îmbunătățire". Aparatele vechi, cu un consum
gigantic pentru alte norme energetice, trebuie înlocuite cu cele din noua generatie,
mult mai economice.
CONCLUZII

Utilizarea sistemelor de iluminat fotovoltaic în cadrul comunităților urbane și rurale îmbină

necesitatea orientarii și deplasării în siguranța pe timp de noapte a pietonilor și a
participanților la trafic dar și promovarea energiei regenerabile.
În urma studiului teoretic cu privire la posibilitatea implementării sistemelor de iluminat cu
LED-uri și panouri fotovoltaice sau constatat următoarele concluzii:
1. Sistemele de iluminat cu leduri și panouri solare se pot implementa separat de
rețeaua de energie electrică ceia ce este un plus enorm pentru zonele rurale care
se află la distanțe mari de rețeaua de distribuție.
2. Costul sistemelor de iluminat fotovoltaic este unul relativ ridicat, ceia ce poate
fi un impediment în implementarea cu pași accelerați ale acestora.
3. Sistemele de iluminat fotovoltaice necesită o supraveghere și mentenanță destul
de ridicată ceia ce iarași ridică costurile de întreținere a acestora.
4. Sitemele de iluminat fotovoltaice ne asigura recuperarea investițiilor într-un
termen relativ scurt ceia ce asigura o economie solidă, având în vedere că
pentru orașe ≈ 35% din energia electrică este folosită de sistemele de instalațiile
de iluminat.
5. O dimensionare corectă a sistemului de iluminat public trebuie să țină cont de
cerințe de calitate luminotehnice în urma careia vom alege tipul corpului de
iluminat și modul de amplasare pe stâlpi, dar și de o dimensionare a autonomiei
energetice a sistemului fotovoltaic.
6. Într-un sistem de iluminare fotovoltaică cele mai scumpe și problematice
componente sunt bateriile de acumulatoare, astfel în calcularea parametrilor și
alegerea lor trebuie de atras o atenție deosebită.

Scopul impus la începutul studiului teoretic a fost atins. Calculele efectuate indică
rentabilitatea utilizării modulelor PV în iluminarea stradală.