Amploarea raporturilor de reprezentare şi intermediere este determinată de diverşi factori

de ordin obiectiv de ordin subiectiv. Printre aceşti factori se enumeră lipsa de experiență a
persoanelor fizice și juridice, care intenționează să încheie un acord de voință în anumite
domenii de activitate, domenii care necesită diligență sporită și cunoștințe speciale, economia de
timp şi de surse finanare imposibilitatea cu caracter permanetnt sau temporar de a încheia
anumite acte. Astfel, în scopul încheierii unor contracte, săvârşirea altor acte juridice, în diverse
situaiți când subieciți dreptului civil voiesc, ei recurg la instituția reprezentrii.
Raporturile juridice de reprezentare pot apărea în virtutea diferitelor temeiuri, inclusiv din
contracte. Printre contractele ce dau naştere raporturilor juridice de reprezentare cel mai răspîndit
este contractul de mandat.
În cadrul raporturilor de reprezentare în general și de mandat în special, reprezentantul are
menirea să faciliteze formarea legăturii juridice dintre reprezentat şi terţ. În sens metaforic şi nu
strict juridic, reprezentantul este un auxiliar, o prelungire obiectivă a reprezentatului, un
instrument tehnic prin care acesta din urmă poate participa la circuitul civil, fără a ieşi, în mod
direct, în evidenţă.
În lipsa procedeului reprezentării, reprezentatul nu ar fi capabil să încheie, aproape în acelaşi
timp, mai multe acte juridice cu terţe persoane prezente în locuri diferite. În acest context,
reprezentarea face ca spaţiul şi timpul să fie obstacole pe deplin surmontabile în cadrul
circuitului civil.
Codul civil RM, oferă definiția legală a mandatului și anume în cuprinsul art. 1030, al. 1)
Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o
reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să
acţioneze în numele şi pe contul mandantului.
Un aspect important al prezentei cercetări îl constituie condițiile de formă ale contractului de
mandat.Contractul de mandat este un contract consensual, din motiv că pentru încheierea sa
valabilă nu este prevăzut de lege cu titlu obligatoriu îndeplinirea unei sau mai multor formalități,
ci este suficient simplul acord de vointa al partilor. Totuși, în practica de mandat părțile
materializează acordul lor de voință într-un înscris (procura, mandat, imputernicire, delegație).
Întocmirea înscrisului nu este o conditie necesar a fi îndeplinită pentru existența valabilă a
contractului, ci este justificată de o necesitate în raport cu terții, care să aibă posibilitatea de a
cunoaște limitele împuternicirii mandatarului.
În sensul formei de materializare a contractului de mandat, în doctrina de specialitate
mandatul este privit din două aspecte, că act juridic unilateral al mandantului, ce exprimă ofertă
de mandat (negotium), și că înscris constatator al obiectului mandatului (instrumentum). Potrivit
regulii simetriei formelor, procura, în calitate de act constatator al contractului de mandat, va
trebui să aibă aceeași formă cu cea a actului juridic pentru încheierea căruia a fost întocmită.
Suplimentar, în literatură de specialitate și în practică judiciară este prezentă opinia că
mandatarul trebuie să fie împuternicit prin procură autentică numai în cazul în care legea prevede
o asemenea formă pentru validitatea actului juridic ce urmează să fie încheiat prin mandatar, nu
însă și atunci când acest act urmează să fie încheiat în formă autentică prin voința părților, fără că
legea să prevadă o atare cerința. Regula dată este aplicabilă nu numai înscrisului în formă
autentică, ci și înscrisului sub semnătura privată, atunci când actul respectiv poate fi încheiat
valabil prin simplul acord de voința al părților. Astfel, dacă părțile condiționează validitatea unei
locațiuni de încheierea acesteia în formă scrisă, mandatarul împuternicit să o perfecteze nu este
obligat să prezinte o procură în formă scrisă.
În privință formalităților prevăzute de lege pentru opozabilitatea față de terți, procură nu este
supusă aceleiași formalități, căci actul este valabil independent de opozabilitatea lui față de terți.
De la această regulă există însă și excepții, în cazul în care legea prevede în mod expres, pentru
efectuarea prin mandatar a unui act necesar în vederea opozabilității, cerința procurii autentice
spre exemplu, mandatarul împuternicit să înscrie sau să radieze o ipoteca în evidențele de
publicitate imobiliară trebuie să înfățișeze o procură autentică.
Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie
încheiat în formă solemnă, atunci procură trebuie data și ea în aceeași formă,deoarece mandatul
formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat. Astfel, de exemplu ,mandatarul
împuternicit să cumpere sau să schimbe un teren în formă autentică.Tot astfel, mandatarul care
solicita inscripția sau ștergerea ipotecii.
părțile la contractul de mandat, redactează un înscris pentru că terții dispună de posibilitate
efectivă de verificare a puterilor conferite mandatarului, precum și limitele în care acesta poate
contracta în numele mandantului, or, raporturile contractuale de mandat, presupun o categorie de
efecte tripartite: mandatar, mandant, terți, iar fiecare parte care dispune de un drept sau interes
legal, patrimonial trebuie să fie informată în raport cu modalitatea de realizare a acestuia.
Mandatarul are următoarele obligaţii: să execute mandatul, să-şi îndeplinească obligaţiile cu
bună-credinţă şi cu diligenţa unui bun proprietar, să transmită mandantului toate informaţiile
necesare, să dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, să aducă la
cunoştinţa terţilor împuternicirea în temeiul căruia încheie contractul, să nu divulge informaţia
care i-a deveni cunoscută în cadrul activităţii sale dacă mandantul are un interes justificat în
păstrarea secretului asupra lor, să-l înştiinţeze pe mandant despre executarea mandatului.
Mandantul are următoarele obligaţii: de remunerare a mandatarului în cazul caracterului
oneraos al mandatului, să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea
mandatului, afară de clauză contrară, să compenseze cheltuielile făcute de mandatar pentru
executarea contractului de mandat. În această categorie intră sumele de bani avansate de
mandatar, obligația de dezdaunare a mandatarului – de reparare a prejudiciului cauzat acestuia în
urma executării contractului de mandat.