LISTA PRINCIPALELOR BĂTĂLII

PURTATE DE MIHAI VITEAZUL

Bătălia de la Călugăreni (1595)

 oastea otomană, condusă de Sinan-pașa, organizează o campanie de pedepsire în Țării

Românești, condusă de Mihai Viteazul;
 victoria aparține lui Mihai Viteazul, dar turcii rămâne pe teritoriul Țării Românești;
 Mihai se retrage spre munți, așteptând ajutor;
 în octombrie 1595 - ajutor militar a lui Sigismund Bathory și a unui fostdomn al
Moldovei, Ștefan Răzvan;
 atac comun împotriva Otomanilor, care sunt înfrânți la Giurgiu (octombrie), alungați
peste Dunăre;
 consecința: Țara Românească – spațiuactiv în lupta antiotomană în cadrul Ligii Sfinte.

Bătălia de la Șelimbăr (1599)

 Mihai Viteazul –acțiuni de forță pentru a readuce Transilvania și Moldova în frontul

anti-otoman;
 octombrie 1599 - lupta de la Șelimbăr, între oastea Țării Românești conduse de Mihai
Viteazul și oastea Transilvaniei conduse de Andrei Bathory. Bătălia a fost câștigată de
Mihai Viteazul;
 consecința: readucerea Transilvaniei în antiotomanul frontul românesc.

Bătălia de la Bucov (1600)

 a avut loc la 20 octombrie1600, lângă Bucov, între valahii conduși de Mihai Viteazul și
trupele poloneze ale lui Jan Zamoyski ,sprijinite de trupe moldovenești conduse de
Ieremia Movilă;
 victoria a aparținut trupelor polono-moldovenești

Bătălia de la Curtea de Argeș(1600)

 a avut loc la 25 noiembrie[1]1600, lângă Curtea de Argeș, între valahii conduși de Mihai
Viteazul și trupele poloneze ale lui Jan Zamoyski (sprijinite de trupe moldovenești);
 consecințe: Victorie a forțelor polono-moldovenești. Mihai Viteazul se va retrage la
Viena pentru a-i cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea.

1
Bătălia de la Giurgiu (1595)

 -desfășurată între 15-20 octombrie1595, a valorificat avantajul tactic obținut de oastea

munteano-transilvană condusă de Mihai Viteazul în Bătălia de la Călugăreni;
 -Trupele otomane în retragere au fost surprinse la Giurgiu, iar robii luați ostatici au fost
eliberați;
 -După un bombardament efectuat de artileria toscană cetatea Giurgiu a fost cucerită de
aliații creștini;
 -consecințe: O importantă consecință a campaniei din toamna lui 1595, încheiată cu
victoria de la Giurgiu, a fost mutarea capitalei Munteniei de la București din nou la
Târgoviște, mai departe de Dunăre și astfel de pericolul otoman.

Bătălia de la Mirăslău (septembrie 1600)

 revolta nobilimii din Transilvania față de politica lui Mihai Viteazul;

 Mihai Viteazul înfrânt la Mirăslău; pierde Transilvania.

Bătălia de la Guruslău (august 1601)

 obiectivul luptei - înlăturarea lui Sigismund Bathoryde la conducerea Transilvaniei;

reintegrarea principatului în frontul antiotoman inițiat de împărat Rudolf al II-lea;
 Mihai Viteazul și generalul Giorgio Basta (general habsburgic) luptă cu Sigismund
Bathory;
 Mihai Viteazul - ucis de Giorgio Basta.

Analiza textului
2
 Se vorbește despre întoarcerea de la Viena din 1601 al lui Mihai Viteazul în Ardeal că,
acesta era servit de către vizirul Ibrahim, având ca obiectiv de a-l face pe domnitor să fie
împotriva Occidentului. Lucrarea lui Nicolae Iorga, „Există o scrisoare de trădare a lui Mihai
Viteazul?”, tratează aspectul autenticității unei scrisori în acest sens, referitor la o posibilă
trădare a lui Mihai Viteazul.
AleksoIvic a publicat o scrisoare în care Mihai Viteazul îi jura credinţă sultanului turc
Mehmed al III-lea. Marele istoric Nicolae Iorga a pus la îndoială autenticitatea scrisorii, aducând
argumente conform căruia actul ar fi un fals.
Mihai Viteazul (1558 - 1601) a fost primul domnitor român ce a reuşit să unească toate
cele trei ţări române. Acesta a avut un sfârşit tragic fiind omorât în urma unui complot pus la cale
de generalul Giorgio Basta. Împăratul habsburgic Rudolf al II-lea este convins de apropiaţii săi
că Mihai Viteazul avea să-l trădeze, pregătind o alianţă cu turcii.
În anul 1925, AleksoIvic a prezentat o scrisoare transmisă de Mihai Viteazul sultanului
turc Mehmed al III-lea, prin care domnitorul român i-ar fi promis acestuia că îi va închina ţările
române, dacă îi va acorda sprijin pentru a le recuceri.
„(...) Despre aceasta fac cunoscut Domniei Tale că înainte vreme, când s-a milistivit
cinstitul împărat, răposatul Sultan Murat, m-a miluit cu sceptrul Ţerii-Româneşti şi Domnia
Mea să fiu bun şi credincios rob şi slugă a Împărăţiei Sale. Şi oarecari vrăjmaşi ai Împărăţiei
Sale Ungurii ardeleni şi cu Nemţii s-au gândit şi au pus în inimă tuturor cu toată viclenia şi
minciuna să mă facă duşman cinstitului Impărat, cum sunt ei, şi au năvălit asupra Domniei Mele
şi asupra ţării Domniei mele cu oastea lor, şi au făcut ei pe Domnia Mea fără voie neplăcut
cinstitului Împărat, fiindcă Domnia Mea n-avea de la nimeni ajutor. (...)Dacă e să spun
adevărul Domniei Tale, n-au putere, ci sânt Saşi fără cuvânt şi n-au nici o rânduială la nimic.
(...) Atunci cinstitul Împărat Sultan Mehmet şi Măria Domniei Sale puţine oaste să-mi dea în
mâna Domniei Mele, iar Domnia Mea vom birui puterea acelor Saşi fără cuvânt şi oraşele lor şi
oamenii lor”.
Iorga consideră că, traducerea textului în român este superficială, făcută în grabă; se
omite faptul bunelor relații cu Poarta și numirea ca domn „din mila” lui Murad al III-lea.
Traducerea în slavă pomenește faptul că, Mihai Viteazul „a fost ispitit de ungurii ardeleni” si de
„nemți”. Traducerea latină nu a înțeles explicația răscoalei lui Mihai Viteazul ca fiind doar
rezultatul silei din partea turcilor, dând tenta unui trădător, fapt total eronat; tot aici, în această

3
traducere nu se vorbește clar de teritoriul cucerit de Mihai Viteazul, care de fapt se referea la
Ardeal.
De asemenea, izgonirea lui Mihai Viteazul este vazută greșit, cât și silirea nevând unde
să-și plece capul, precum și rugămintea sa față de împăratul creștin de a-i elibera familia. Toate
acestea ducând în mod eronat la caracterizarea domnitorului. Caracterul paleografic este cel care
arată clar faptul că această scrisoare este lipsită de autenticitate, pe lângă celelalte elemente.

Student:Biliciuc Vlad-Alexandru
Grupa:h111(A)