GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA RENAŞTERII
Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă
socio- EPIC
cultural
Literatura PRERENAŞTEREA
italiană
Poemul epic alegoric
Dante Alighieri, Divina
Comedie (s. XIV)
(o alegorie complexă, cu
multiple paliere de
semnificaţie; scenariul epic:
călătoria în lumea de dincolo (v.
povestirile care circulă în
Occidentul medieval din s.
VII până în s. XIV, bazate pe
3 tradiţii: tradiţia Antichităţii
(v. tema catabazei),
apocaliptica iudeo-creştină şi
povestirile „barbare”,
îndeosebi cele celtice (mai
exact, irlandeze) – sens
spiritual, similar celui al
căutării cavalerului din
romanele curteneşti şi
cavalereşti: itinerarium mentis
in Deum); temei drumului
spiritual i se asociază motivul
maestrul (călăuza) şi ucenicul:
LIRIC
PRERENAŞTEREA
Sonetul
Francesco Petrarca
Canzoniere (s. XIV) (366 de
poeme, majoritatea sonete,
dar şi canţone, balade şi
madrigaluri; tema
dominantă: iubirea pentru
Laura; iubirea petrarchistă –
„între idealul dragostei
curteneşti spiritualizate şi
formele inspirate recent din
Antichitate”)
Triumfuri (s. XIV)
DRAMATIC DIDACTIC
Commedia dell’arte (s. XVI Tratatul politic
– XVII)
(un teatru de improvizaţie, Niccolo Machiavelli
dominat de satira socială şi (considerat „tatăl
de comedia de caractere, cu ştiinţei politice”),
elemente de parodie, jucat Principele (s. XVI) (o
de actori profesionişti critică radicală a
ambulanţi, cu măşti, moralei creştinătăţii; o
întruchipând personaje-tip analiză lucidă şi o
(bufonii / „zanni” punere în discuţie a
(Brighella, Arlechino, tradiţiei politice de
Pulcinella, Scapino, sursă platonică);
Pedrolino) care jucau, de respinge imitaţia
obicei, rol de servitori, servilă a modelelor
cuplul de îndrăgostiţi, Antichităţii şi
militarul fanfaron, promovează un model
moştenitorul lui miles politic tributar celui al
gloriosus al lui Plaut Republicii romane;
(Matamoro, Bombardone, modelul machiavellic
capitan Spaventa, de virtú înseamnă
Rodomonte etc.), forţă, bravură,
servitoarele isteţe abilitate, putere)
(Franceschina, Colombina,
Carolina), signor Pantalone Baldassare
(negustorul bogat, bătrân şi Castiglione, Curteanul
 cele două călăuze ale lui
Dante – „învăţăcelul” sunt
Virgiliu şi Beatrice (donna
angelicata ridicată la rangul
de mit literar), „raţiunea şi
harul, ştiinţa şi dragostea,
Roma imperială şi Roma
creştină”; poemul este, în
egală măsură, un imens
intertext, construit în dialog
cu marile opere ale
Antichităţii şi ale Evului
Mediu, între care două
modele majore: Eneida şi
Biblia; dimensiunii alegorice
şi intertextuale i se adaugă
una realist-satirică: ex. satira
moravurilor clerului în
Infernul)
Povestirea în ramă / nuvela /
burla
Giovanni Boccaccio,
Decameronul (s. XIV) (100 de
povestiri (novelle) istorisite pe
parcursul a zece zile de zece
naratori, coordonaţi, în
fiecare zi, de câte un narator
cu funcţie regizorală; „rama”
/ „pretextul” povestirilor –
prezentat(ă) în Cuvântul
avar), signor Balanzone (Il Cortegiano) (s. XVI)
(doctorul în drept, (un portret ideal al
„savantul”, în fapt, un curteanului, o utopie)
pedant ridicol); modele şi
surse: misterele medievale, Utopia
teatrul popular cu măşti,
carnavalul, teatrul stradal, Tommaso
farsa populară, comedia Campanella, Cetatea
„erudită” (v. Plaut, Terenţiu Soarelui (începutul s.
etc.)) XVII) (viziunea unei
utopii politice, o
Drama pastorală (modele: pledoarie pentru
idilele lui Teocrit, eglogele unificarea umanităţii
lui Virgiliu) sub un regim teocratic
bazat pe religia
Torquato Tasso, Aminta (s. naturală)
XVI)
Tragicomedia pastorală
Giovanni Battista Guarini,
Păstorul credincios (Il pastor
fido) (s. XVI)
Comedia
Niccolo Machiavelli,
Mătrăguna (s. XVI)
Ariosto
Cassaria, I suppositi, Il
negromante, La lena, I
înainte; sunt povestiri burleşti studenti (s. XVI) (model:
(în spiritul fabliaux-urilor comedia latină clasică)
franceze şi germane şi al
faceţiilor din Antichitate),
satirice şi parodice (v. satira
moravurilor clerului, satira
unor instituţii medievale –
pelerinajul, relicvele etc. –,
satira femeii; parodia unor
clişee ale literaturii
curteneşti) şi povestiri
serioase)
Poemul eroi-comic şi Sonetul
parodic (principalul obiect al
devalorizării parodice este Michelangelo Buonarroti (s.
poemul eroic / cântecul de XVI) (aprox. 300 de poeme
gestă francez – gesta lui păstrate: sonete şi
Roland, care devine, aici, madrigaluri)
Orlando)
Giordano Bruno, Elanuri
Luigi Pulci, Morgante eroice (s. XVI)
Maggiore (s. XV) (scris în
limba vorbită şi inspirat de Poemul pastoral (modele
literatura populară) antice: idilele lui Teocrit,
eglogele lui Virgiliu, odele
Matteo Maria Boiardo, lui Horaţiu, Metamorfozele lui
Orlando innamorato (s. XV) Ovidiu)
(stilul este tributar literaturii
curteneşti; parodia vizează şi Lorenzo Dei Medici
gesta carolingiană şi ciclul Corinto (s. XV)
arthurian)
 Lodovico Ariosto, Orlando Angelo Poliziano, Povestirea
furioso (s. XVI) (o continuare lui Orfeu (s. XV)
originală a poemului lui
Boiardo; parodiază literatura Jacopo Sannazaro, Arcadia
curtenească (nu şi idealul (s. XVI)
cavaleresc), gesta lui Roland,
„viziunile” medievale Poemul satiric şi burlesc
(povestirile despre călătorii
în lumea de dincolo, inclusiv Lorenzo Dei Medici
poemul dantesc); elemente La Nencia da Barberino, Beoni
de poezie idilică, dar şi de (s. XV)
satiră socială)
Canţona
Teofilo Folengo, Baldus (s. Lorenzo Dei Medici
XVI) (parodia gestei lui Cântece de carnaval (s. XV)
Rinaldo (Baldus e un
descendent al lui Rinaldo,
vărul francezului Roland);
elemente de satiră, burlesc)

Poemul epic cavaleresc

Torquato Tasso, Rinaldo (s.
XVI) (modele: Boiardo,
Ariosto, Virgiliu etc.)

Epopeea
Torquato Tasso, Ierusalimul
eliberat (s. XVI) (dincolo de
schema epic-eroică, poemul
se remarcă prin secvenţele
lirice (v. tema iubirii),
 elegiac-idilice; modele: Iliada,
Eneida, poezia lui Petrarca,
Orlando furioso etc.)
Literatura Povestirea în ramă
franceză
Marguerite de Navarre,
Heptameronul (s. XVI) (72 de
povestiri); tendinţa
moralizatoare; viziunea
platonică asupra iubirii;
model (formal): Boccaccio,
Decameronul)
Povestirea
Bonaventure Des Périers,
Nouvelles Récréations et joyeux
devis (90 de povestiri, s. XVI)
Noël Du Fail, Propos
rustiques et facétieux (despre
lumea ţărănească) (s. XVI)
Epopeea
Pierre de Ronsard
La Franciade (s. XVI)
Romanul alegoric, satiric şi
parodic
François Rabelais
Pantagruel, Gargantua, Le
Tiers Livre, Le Quart Livre,
Sonetul
Clément Marot (s. XVI; unul
dintre „marii retorici” („Les
Grands Rhétoriqueurs”);
scrie poezie ocazională
(canţone, rondeluri,
epigrame etc.), sonete
(introduce în Franţa sonetul
cultivat în Italia), balade, dar
cultivă şi poezia de inspiraţie
populară medievală, cu
elemente de licenţios, satira
(a moravurilor clerului, a
papalităţii etc.) şi poemul
confesiv: ex. L’Enfer)
Poeţii „Pleiadei”
(admiratori ai Antichităţii)
Joachim Du Bellay
Antichităţile Romei (s. XVI)
(tema: antiteza dintre
măreţia trecutului şi
decadenţa prezentului în
Oraşul Etern)
L’Olive (sonete petrarchiste)
Les Regrets
Teatrul religios Eseul
(mistere, miracole,
moralităţi de inspiraţie Michel de
medievală) Montaigne, Essais (s.
XVI; o operă în care se
Théodore de Bèze, întâlnesc confesiunea,
Abraham sacrifiant (s. XVI; morala, filosofia – de
scrisă pentru elevii la stoicism şi
Academiei Protestante din scepticism la
Lausanne, e o piesă de epicureism –,
propagandă calvinistă) pedagogia, psihologia
şi în care analiza
Tragedia experienţei personale
oferă premisele unei
Étienne Jodelle meditaţii asupra
Cléopatre captive (s. XVI; condiţiei umane; v.
prima tragedie profană celebrarea naturii
franceză) umane)
Jean de La Péruse, Médée (s. Manifestul estetic
XVI) Joachim Du Bellay,
Apărarea şi ilustrarea
Louis Des Masures, limbii franceze (s. XVI)
David (s. XVI; trilogie cu
subiecte biblice)
Poemul pedagogic şi
Jean de La Taille moral
 Le Cinquième Livre (doar 14
capitole păstrate) (s. XVI)
(amestec al tradiţiilor
populare medievale (farse şi
fabliaux-uri) şi al celui mai
erudit umanism: v.
dimensiunea pedagogică; v.
componenta utopică: istoria
mânăstirii Thélème), parodie a
romanelor cavalereşti, a
poemelor eroice şi a
povestirilor de aventuri în
lumi fictive / fabuloase, satiră
a instituţiilor ecleziastice (ex.:
papalitatea) şi a moravurilor
clerului, a injustiţiei etc.)
„Romanul” istoric (în proză
şi în versuri)
Jean Lemaire de Belges,
Illustrations de Gaule et
Singularités de Troyes (s. XVI)
Pierre de Ronsard (s. XVI)
Odes (modele: Horaţiu şi
Pindar)
Amours (sonete petrarchiste,
inspirate de iubirea pentru
Cassandra Salviati)
Continuation des Amours,
Nouvelle Continuation des
Amours (modelul Anacreon)
Hymnes (poeme pe teme
filosofice, scrise în
alexandrini; modele: poeţii
antici şi neolatini)
Sonnets pour Hélène (inspirate
de Hélène de Surgère)
Poezia iubirii platonice
(„Şcoala de la Lyon”)
Maurice Scève
Délie, objet de plus haute vertu
(s. XVI; un poem de 450 de
strofe (decime), despre
ascensiunea de la iubirea
carnală la iubirea pentru
Idee (platonică))
Églogue de la vie solitaire
Louise Labé (3 elegii şi 24 de
sonete pe tema iubirii
Saul le Furieux (s. XVI).
Pierre de Ronsard
Robert Garnier (s. XVI) Institution pour
(8 tragedii, o trilogie l’Adolescence du Roi (s.
inspirată de istoria XVI)
romană (Porcie, Cornélie,
Marc-Antoine), une trilogie
greacă (Hippolyte, La Troade,
Antigone), o tragicomedie
inspirată de Orlando furioso
a lui Ariosto (Bradamante),
prima piesă franceză de
acest gen, şi o tragedie cu
subiect „sacru” – Les Juives –
considerată cea mai bună
tragedie franceză a
Renaşterii)
Comedia şi farsa de
inspiraţie medievală (s.
XVI)
Comedia de inspiraţie
antică (s. XVI; modele:
Aristofan,Terenţiu, Plaut)
Comedia inspirată de
commedia dell’arte (piese
jucate în italiană sau în
franceză, comportând
aceleaşi personaje-tip
 pasionale, de un (soldatul fanfaron, doctorul
„senzualism tipic pedant, bătrânul avar,
renascentist”; v. modelul valeţii şireţi şi bufoni etc.) şi
Petrarca – v. antitezele) aceleaşi scenarii: intriga
amoroasă, travesti-urile,
quiproquo-urile, cu elemente
de licenţios)

Comedia „literară” (s. XVI)

Étienne Jodelle, Eugène ou

la Rencontre

Jacques Grévin
La Trésorière, Les Ébahis

Jacques de La Taille
Les Corrivaux (inspirată de
comedia italiană, în proză)

Odet de Turnèbe
Les Contents (în proză)

Pierre de Larivey (piese

adaptate din italiană; a
popularizat procedeele
comediei italiene: intrigă
romanescă (imbroglio),
travesti-uri, recunoaşteri)
Les Esprits (a inspirat
L’Avare de Molière)

Literatura Romanul cavaleresc (model:
spaniolă romanul curtenesc francez)
Garcia
Rodriguez de Montalvo
Amadis de Gaula (scris în s.
XIV; prima ediţie – începutul
s. XVI)
Joan Martorell
Tirante cel Alb (sfârşitul s.
XV)
Romanul sentimental de
inspiraţie italiană (cu
„decor” cavaleresc) (sfârşitul
s. XV; supratema: iubirea
nebună / loco amor)
Poemul pastoral
Jorge de Montemayor,
Diana (s. XVI)
Miguel de Cervantes y
Saavedra, Galatea (s. XVI)
(model: Jorge de
Montemayor, Diana)
Lope de Vega, Arcadia (s.
XVI)
Gaspar Gil Polo, La Diana
enamorada (s. XVI;
continuarea Dianei lui
Montemayor)
Luis Gálvez de Montalvo,
El Pastor de Filida (s. XVI)
Le Fidèle (a inspirat Les
Femmes savantes)
Alte genuri / specii
dramatice: „istoriile”
(oarecum apropiate de
tragediile cu subiect
istoric), baletul, mascarada,
egloga alegorică din care se
va naşte pastorala
dramatică
Teatrul liturgic
(autosacramental)
Egloga pastorală
Juan del Encina, Plácida y
Vitoriano (s. XVI) (v.
complexitatea crescută a
caracterelor; v. temele:
celebrarea iubirii păgâne şi
încorporarea mitologiei
clasice)
Tragicomedia
Fernando de Rojas,
La Celestina / Tragicomedia de
Calisto y Melibea (sfârşitul s.
XV; supratema: iubirea
nebună / loco amor)
Juan Rodriguez del Padrón,
Siervo libre de Amor Comedia
Poezia tradiţională rustică
Diego de San Pedro, La Juan del Encina, Cancionero Bartolomé de Torres
Cárcel de Amor (sfârşitul s. (s. XVI) Naharro, Propalladia (s. XVI)
XV) (balade populare /
Arnalte et Lucenda (roman romances, cântece rustice – Lope de Rueda
epistolar) villancicos pastorale, Eufemia, Arinelina (s. XVI,
canţone / canciones cu postume; modele italiene:
Poemul epic eroic refren curtenesc şi egloge commedia dell’arte,
Alonso de Ercilla, La pastorale (dramatice)) Boccaccio etc.)
Araucana (s. XVI)
Sonetul

Garcilaso de la Vega (s. XVI)

(35 de sonete, 5 ode, 2 elegii,
o epistolă, toate publicate
postum; teme bucolice,
erotice şi mitologice într-o
poezie metaforică şi
senzuală, construită în
spiritul liricii italiene
renascentiste; o peozie care
creează şcoală: Diego
Hurtado de Mendoza,
Hernando de Acuna,
Baltasar del Alcazar,
Francisco de Figueroa etc.;
modele: Virgiliu, Ovidiu,
Petrarca, Sannazaro)

Literatura Epopeea istorică naţională
portugheză
Luis de Camôes, Lusiada (s.
XVI; subiectul principal:
istoria expediţiei lui Vasco
da Gama în India; amestecul
elementelor istorice cu cele
legendare, al mitologiei
păgâne cu imageria creştină;
elemente de satiră socială;
modele: clasicii Antichităţii,
îndeosebi Virgiliu (Eneida))
Poezia filosofică şi mistică
Luis de Léon (s. XVI)
(de la oda clasică şi satira de
inspiraţie horaţiană la
meditaţia creştină
impregnată de
neoplatonism, cu accente
mistice)
Poemul mistic
San Juan de la Cruz (s. XVI)
Cántico espiritual
(o imagerie dominată de
alegoria iubirii mistice a
sufletului pentru Dumnezeu;
modele: Biblia, eglogele lui
Garcilaso etc.)
Sonetul Comedia
Francisco Sa de Miranda (s. Gil Vicente, Comedia
XVI; a introdus sonetul şi văduvului (Comédia do viúvo)
canţona italiană în (s. XVI)
Portugalia; modele: Dante,
Ariosto etc.) Tragicomedia pastorală
Gil Vicente, Tragi-comédia
pastoril da Serra da Estrela (s.
XVI)
Satira
Gil Vicente, Preotul din
Beira / Clérigo da Beira (s.

Literatura Poemul epic alegoric
engleză
Edmund Spenser
Regina zânelor / The Faerie
Queene (s. XVI) (modele:
Virgiliu (Eneida), Ariosto
(Orlando furioso), Tasso
(Gerusalemme liberata), Dante,
Chaucer etc.)
Sir Philip Sidney, Arcadia (s.
XVI; un „roman” pastoral de
succes; teme: iubirea şi
aventura)
Romanul epistolar
John Lily, Euphues (s. XVI; v.
stilul „preţios”, suprasaturat
de figuri retorice, care va
crea un adevărat curent –
„eufuismul”, similar
„gongorismului” spaniol,
„marinismului” italian” şi
„preţiozităţii” franceze)
Sonetul (elisabetan)
Sir Thomas Wyatt (o poezie
de dragoste inspirată de
poezia trubadurilor şi de
lirica italiană, îndeosebi de
Petrarca) (s. XV)
Henry Howard (poeme de
dragoste mai convenţionale
şi imitative)
Sir Philip Sidney, Astrophil
and Stella (s. XV)
William Shakespeare (154
de sonete scrise între 1598 –
1601, parte adresate unui
tânăr, parte – unei „Doamne
Negre”; teme: iubirea pură şi
statornică, dezamăgirile
iubirii, fragilitatea umană,
genialitatea poetului şi
valoarea poeziei care
înfrânge timpul, uitarea,
XVI)
Farsa
Gil Vicente, Judecătorul din
Beira / Juiz da Beira (s. XVI)
Tragedia istorică Utopia
Thomas Morus,
Thomas Norton & Thomas Utopia (s. XVI) („cea
Sackville, Gorboduc (s. XVI; mai radicală critică a
prima piesă tragică scrisă în umanismului scrisă de
versuri albe; sursa un umanist”; un eseu
subiectului: Geoffrey of politico-filosofic; o
Monmouth, Historia regum satiră a creştinătăţii
Britanniae; model: Seneca) contemporane)
Christopher Marlowe
The Troublesome Raigne and
Lamentable Death of Edward
the Second / Edward II (s.
XVI)
Tragedia
Christopher Marlowe
Doctor Faustus (The Tragicall
History of D. Faustus)
(sfârşitul s. XVI, publicată
în 1604; sursa: traducerea
englezească a unei cărţi
populare germane, Balada
 moartea, satira viciilor
Romanul societăţii, experienţa
personală analizată cu
Thomas Nashe, Călătorul luciditate)
ghinionist (The Unfortunate
Traveller) (s. XVI; intrigă de Poemul pastoral
tip picaresc; elemente de
parodie) Edmund Spenser
Calendarul păstorului / The
Shepheardes Calender (o suită
de 12 egloge; modele:
Bucolicele lui Virgiliu, poezia
pastorală franceză şi italiană)
Elegia
Edmund Spenser, Astrophel
(s. XVI)
vieţii şi morţii Doctorului
Faust, marele vrăjitor (1588);
în piesa lui Marlowe, apare
ca „un adevărat spirit
enciclopedic”, având o
„dimensiune interioară
estetic-umanistă”, „un fel
de revoltat modern”, dar şi
un „damnat”, „de un
puternic tragism”; tema
„sfâşierii lăuntrice” „e
materializată pe scenă prin
două voci: Îngerul bun şi
Îngerul rău”)
The Famous Tragedy of the
Rich Jew of Malta
The Massacre at Paris (s. XVI)
Thomas Kyd, The Spanish
Tragedy (s. XVI; o „tragedie
a răzbunării”; v. modelul
Seneca))
Thomas Heywood, A
Woman Killed with Kindness
(începutul s. XVII)
Farsa
Nicholas Udall, Ralph
 Roister Doister (s. XVI)

Ben Jonson, A Tale of a Tub

(s. XVII)

Comedia

John Lily, Gallathea,

Endimion, Midas, Love’s
Metamorphosis, The Woman
in the Moon (s. XVI; v. stilul
„eufuist”; intrigi preluate
din mitologia clasică şi din
legende)

Comedia satirică

Ben Jonson
Every Man in His Humour
Every Man Out of His
Humour (s. XVI)
Volpone
Bartholomew Fair (începutul
s. XVII; o invenţie comică
exuberantă, o construcţie
meşteşugită a intrigii, o artă
a limbajului)

Literatura Povestirea populară Poezia de dragoste Drama în versuri, comedia Satira şi pamfletul
germană domestică, piesele pentru
 Istoria Doctorului Faust,
Cealaltă parte a istoriei
Doctorului Faust (s. XVI;
surse: anecdotele populare,
consemnate în câteva cronici
din ~1570, despre acest
personaj controversat care ar
fi făcut un pact cu diavolul; o
„dublă elaborare, teologică şi
populară, a legendei” şi,
implicit, o dublă dimensiune
– moralizatoare şi
„libertină”, cu elemente de
fantastic, grotesc şi ocult);
Faust-ul „popular” – o figură
dublă, reflectând „feţele”
epocii de tranziţie de la Evul
Mediu la Renaştere; v. tema
celor „două suflete”
ilustrând două tendinţe
potrivnice care coabitează în
spiritul epocii: „una
întreţinând în suflet credinţa
în dogmele creştine şi teama
de încălcarea lor, alta aţâţând
în spirit investigaţia eretică a
naturii”)
Burghezii din Schilda (s. XVI)
(elemente umoristice şi
satirice)
Oswald von Wolkenstein (s.
XIV – XV; o tentativă de
înnoire a convenţiilor după
modele italiene: ex. Petrarca
Elegia, oda, epigrama
Thomas Murner (s. XV –
XVI; modele antice)
Meisterlied-ul /
Meistersang-ul
Hans Sachs (s. XV – XVI;
autorul a ~6000 de poezii şi
peste 200 de piese dramatice;
modele şi surse: autorii
antici, nuveliştii italieni,
tradiţiile populare orale)
carnaval
Hans Sachs (~200 de piese),
Studentul călător în Paradis /
Der fahrende Schüler im
Paradies (s. XVI)
Thomas Murner (s.
XV – XVI; adversar al
lui Luther)
Despre marea nebunie
luterană (Von dem
grossen Lutherischen
Narren wie ihn Doctor
Murner beschworen hat)
(s. XVI)
Conspiraţia nebunilor
(Die
Narrenbeschworung) (s.
XVI)
Crotus Rubeanus
(Johannes Jäger) &
Ulrich von Hutten,
Scrisorile oamenilor
obscuri (Epistolae
obscurorum virorum) (s.
XVI) (satira împotriva
atitudinii antisemite şi
antiumaniste din
universităţile
germane)
Johannes Fischart,
Corabia norocoasă (s.
XVI)
Till Eulenspiegel (culegere de
anecdote cu elemente de
farsă şi de satiră socială; cea
mai veche povestire datează
din 1515: O carte amuzantă
despre Till Eulenspiegel (Ein
kurtzweilig Lesen von Dyl
Vlenspiegel); a inspirat cartea
lui Charles de Coster din s.
XIX, Glorioasele aventuri ale
lui Tyl Eulenspiegel)

Cântecul epic popular

Săracul Konrad (s. XVI)

Poemul alegoric satiric

Sebastian Brant, Corabia

nebunilor / Narrenschiff (s. XV;
satira socială şi de moravuri,
îndeosebi satira corupţiei
Bisericii Romano-Catolice;
poemul inaugurează
„literatura cu nebuni”: cel
mai celebru text de referinţă
este Elogiul nebuniei (1509) al
olandezului Erasmus din
Rotterdam, unul dintre cei
mai proeminenţi
reprezentanţi ai
umanismului renascentist, cu
o operă de mare erudiţie
literară, filologică, teologică
şi filosofică)

Hans Sachs, Privighetoarea

din Wittemberg (Die
Wittembergisch Nachtigall) (s.
XVI; poem alegoric religios
care promovează reforma lui
Martin Luther; satiră
împotriva Bisericii Catolice;
satiră de moravuri)