Colegiul Tehnic ,,VALERIU D.

COTEA” FOCȘANI

EXAMEN DE DIFERENȚE M2 – Instrumente de laborator și tehnici de lucru

1. Analizaţi cu atenţie imaginea de mai jos şi identificaţi cât mai multe ustensile
de laborator necesare pentru diverse analize în laborator

Completaţi tabelul de mai jos pentru 8 din ustensilele identificate.

Nr.
Denumirea Pentru ce se foloseşte în laborator
crt.
1 Eprubeta Se utilizează pentru experimente chimice.
Încălzirea se poate face direct în flacără prin rotire
în partea superioară a flăcării. Prinderea ei se face
cu cleştele de lemn.
2 Paharul Berzelius  este un pahar utilizat
în laboratorul de chimie pentru a amesteca sau
încălzi substanțe sau lichide.
3 Paharul Erlenmeyer cunoscut și ca pahar conic, este un instrument
 din sticlă de laborator constituit dintr-un fund
plat, un corp conic și un gât cilindric.

Este denumit după chimistul german Emil

4 Balonul cu fund plat sau
rotund
5 Cristalizorul
6 Pâlnie DE FILTRARE
7 CILINDRI GRADAŢI
8 BALOANELE COTATE
Erlenmeyer, care l-a inventat în anul 1861.
este o ustensilă de laborator folosită pentru diferite
experimente chimice. Acesta este alcătuit dintr-o
bază sferică din sticlă precedată de un tub (gâtul).
Adesea, vârful gâtului conține o teșitură pe
suprafață, pentru a favoriza închiderea cu un dop a
balonului. Se utilizeaza pentru distilarea lichidelor
pentru efectuarea reactiilor chimice si determinarea
unor constante fizice
este un vas de laborator de chimie folosit pentru
cristalizări, în vederea separării sau purificării
substanțelor. Are formă cilindrică de pahar, dar
poate avea și formă de cupă joasă. Este utilizat și
ca recipient pentru substanțe la analize cu aparate
de laborator. Numele provine din limba franceză
(cristallisoir).
se utilizează împreună cu hârtia de filtru pentru
filtrarea precipitatelor. Se fixează cu ajutorul
suportului universal şi al unui inel metalic
se folosesc pentru măsurarea volumului de lichid.
Sunt vase pentru umplere, se folosesc numai pentru
măsurători aproximative. Aceştia au diverse
capacităţi: de 10, 25, 100, 250 ml şi mai mari.
utilizate pentru prepararea soluțiilor de concentrații
date și pentru măsurarea cu exactitate a volumelor
de lichide.Sunt baloane cu fundul plat și gâtul
alungit,acesta din urmă fiind prevăzut cu un semn
circular care delimitează capacitatea de umplere a
balonului cotat.Acesta variază între 25-3000
ml.Capacitatea balonului este gravată pe acesta ca
și temperatura de etalonare.Sunt prevăzute cu
dopuri rodate care permit agitarea conținutului;

2. Descrieti etapele operației de titrare.

Metoda titrimetrică de analiză chimică cantitativă se bazează pe operaţia de titrare,

care constă în adăugarea treptată sub formă de soluţie a unui reactiv titrant (T), peste o altă
soluţie ce conţine specia care se titrează.
Momentul sau punctul de echivalenţă reprezită momentul titrării, care corespunde
adăugării unei cantităţi de reactiv titrant echivalentă cu cea a speciei care se titrează.
Momentul titrării în care echivalenţa se poate stabili (sesiza) practic reprezintă momentul sau
punctul final al titrării. Pentru ca o analiză titrimetrică să se efectueze cu eroare de titrare
cât mai mic ă, este necesar ca momentul final al titrării să fie cât mai apropiat de cel al
echivalen ţei teoretice.
 Volumul soluţiei de reactiv titrant (T) adăugat pân ă în momentul final al titrării se
numeşte volum final de titrare şi reprezintă practic volumul de echivalenţă (Ve).

În funcţie de modul în care se stabile şte practic momentul final al titr ării, adică
momentul echivalenţei, deosebim:
- titrimetria chimică, în care momentul final al titrării se stabileşte cu ajutorul
indicatorilor, care în acest moment îşi modifică brusc o proprietate (P) uşor de sesizat
(culoare, fluorescenţă, turbiditate, etc.);
- titrimetria instrumentală, în cadrul căreia pe parcursul titrării are loc modificarea
unei proprietăţi (P) a soluţiei care se titrează; această proprietate este specifică metodei
instrumentale utilizate şi se măsoară cu un instrument. Volumul de echivalenţă se determină
grafic sau analitic din variaţia proprietăţii (P) măsurate, în funcţie de volumul de titrant
3
adăugat (VT) cm .

În funcţie de natura echilibrului chimic care se stabileşte între titrant şi specia titrată,
deosebim:
- titrimetria bazată pe echilibre acido-bazice (alcalimetria şi acidimetria);
- titrimetria bazată pe echilibre redox (manganometria, iodometria, iodatometria,
bromatometria, dicromatometria, vanadatometria, etc.);
- titrimetria bazată pe echilibre de precipitare (argentometria, rodanometria);
- titrimetria bazată pe echilibre de complexare (complexometria anorganică,
complexonometria).

În general, pot fi utilizate în determinările titrimetrice numai acele reacţii chimice care
îndeplinesc condiţiile:
- se produc cu viteză mare;
- se desfăşoară stoechiometric;
- permit sesizarea cu certitudine a momentului final al titrării.

Operaţia de titrare se efectuează în două scopuri:

1). Stabilirea concentraţiei unei soluţii titrante (T), când este necesar s ă fie cunoscute
3
cantitatea de specie (A) care se titrează şi volumul de echivalenţă (Ve) cm .
2). Determinarea cantităţii de specie (A) care se analizează (sau a concentraţiei
acesteia într-o soluţie), când este necesar s ă fie cunoscute concentraţia soluţiei titrante (T) şi
3
volumul de echivalenţă (Ve) cm .
Într-o titrare, la echivalenţă, corespondenţa cantitativă dintre specia determinată (şi/sau titrată)
şi reactivul titrant se stabileşte pe baza stoechiometriei reacţiei ce are loc, ţinând seama de
procedeul de determinare şi de varianta de lucru utilizată