Sunteți pe pagina 1din 21

Literatură comparată

GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Poemul epic alegoric (de Fabula Tragedia clasică Tratatul / eseul estetic (de factură
franceză inspiraţie clasică) (clasică) (în declin) clasică)

Voltaire (François-Marie Jean-Pierre Voltaire (François-Marie Abatele Batteux (1713 – 1780)


Arouet) (1694 – 1778) Claris de Arouet) (1694 – 1778)
Henriada (v. elogiul adus lui Florian (1755 – („lărgeşte domeniul Tratatul artelor frumoase (v. ideea
Henric al IV-lea a cărui miză e 1794) tragediei” (cu păstrarea potrivit căreia „legile gustului nu
„propagarea ideilor de „esenţei clasice”, reformează au ca obiect decât imitarea naturii
toleranţă şi egalitate între Vulpoiul arta reprezentării şi inovează frumoase”)
oameni”) predicator în plan tematic şi ideologic: v.
Orbul şi „istorismul politic, exotismul, Voltaire (François-Marie Arouet)
Poemul eroi-comic (de paraliticul propaganda ideologică”; un (1694 – 1778)
inspiraţie clasică) „teatru de idei” care rămâne,
Antoine însă, epigonic) Discurs asupra tragediei (pledoarie
Voltaire (François-Marie Houdar de La pentru respectarea normelor
Arouet) (1694 – 1778) Motte (1672 – Zaira („o parabolă despre clasice; v. critica vehementă a
Fecioara din Orléans / La Pucelle 1731) toleranţă”; tema raportului teatrului lui Shakespeare)
d’Orléans („desacralizează dintre pasiune şi datorie; v.
mitul Ioanei d’Arc”) Ceasul şi modelul Shakespeare) Eseu asupra poeziei epice (pune
cadranul solar accent pe originalitate, pe
Povestirea filosofică Prietenii care se Mahomet sau Fanatismul (v. imaginaţie, pledează discret
(iluministă) înţeleg prea bine desacralizarea religiei şi pentru reprezentarea specificului
demitizarea imaginii naţional)
Voltaire (François-Marie cuceritorului de popoare)
Arouet) (1694 – 1778) (v. Brutus (un plan dublu: o
elementele comune: ficţiunea intrigă politică şi una

1
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

„cu teză” / à thèse (fiecare Poezia satirică sentimentală; v. eroul de tip Eseul, portretul moral, maxima
povestire e construită cornelian, retorica clasică şi (v. prelungirile clasicismului din
demonstrativ în jurul unei idei / Voltaire rigoarea compoziţiei – o piesă s. XVII)
teze – ex. optimismul teoretizat (François- epigonică)
de C. Wolff (pe urmele lui Marie Arouet) Montesquieu (Charles-Louis de
Leibniz – Teodiceea) în Candide, (1694 – 1778) Drama burgheză Secondat) (1689 – 1755), Caiete
ideea de predestinare în Zadig,
ideea de relativism în Lui Boileau sau Pierre de Beaumarchais Vauvenargues (Luc de Clapiers)
Micromégas etc. – astfel încât testamentul meu (1732 – 1799) (1715 – 1747)
istoria / diegeza serveşte drept (epistolă „în Cei doi prieteni Maxime (apreciate de Voltaire)
suport demonstraţiei filosofice: care deplânge Mama vinovată
„Voltaire sistematizează timpurile Eugénie Sébastien-Roch Nicolas de
lumea, evenimentele şi corupte şi Chamfort (1741 – 1793) („moralist
personajele în funcţie de ideea vremurile Denis Diderot (1713 – 1784) din familia marilor spirite caustice
pe care îşi propune să o distrugătoare Fiul natural şi mizantropice”, apreciat de
propage.”); construcţia pentru ceea ce Tatăl de familie Schopenhauer)
alegorică şi parabolică; satira consideră el Maxime și gânduri, caractere și
(antiabsolutistă, anticlericală adevărata Comedia burgheză anecdote / Maximes et pensées,
(v. intoleranţa religioasă), de poezie”) caractères et anecdotes
moravuri, a războiului etc.); Alain-René Lesage (1668 –
elementele de picaresc 1747) Eseul filosofic (iluminist)
(protagonistul-picar, intriga de
tip traseu presărat cu căderi, Crispin, rivalul stăpânului său Étienne Bonnot de Condillac
miza gnoseologică); parodia; (o comedie „larmoyante” (1715 – 1780)
schema de Bildungsroman) („lacrimogenă”); îl („familiarizat cu ideile lui
anticipează pe Figaro din Descartes, Leibniz şi Spinoza,

2
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Candide sau Optimismul (v. Elegia teatrul lui Beaumarchais) admirator al empiriştilor englezi”
parodia: a optimismului [John Locke (s. XVII) şi David
filosofic (istoria căderilor Gabriel Marie Turcaret (o comedie de Hume]; adept al „materialismului
picarului Candide care străbate Legouvé (1764 moravuri şi de intrigă; v. mecanicist”; respinge – pornind
o lume pe dos demonstrează – 1812) modelul Molière) de la Locke – „principiul ideilor
invaliditatea tezei potrivit înnăscute” (Descartes); v. ideea că
căreia „totul e cum nu se poate Melancolia Marivaux (Pierre Carlet de sursele actului de cunoaştere sunt
mai bine în cea mai bună (include „o Chamblain de) (1688 – 1783) senzaţia şi reflecţia; un filosof
dintre lumile posibile”), a unor pledoarie (v. „explorarea universului „dualist”: „acceptă existenţa unei
clişee literare (manuscrisul găsit pentru omul interior al personajului realităţi exterioare conştiinţei, care
- v. motto-ul, bastardul / orfanul sensibil”) sensibil”; o „comedie poate fi cunoscută doar prin
din romanul picaresc şi din Cavoul psihologică” al cărei erou e simţuri, dar nu respinge în acelaşi
literatura sentimentală, „confruntat cu surprizele timp existenţa unei substanţe
naufragiul din literatura cu Meditaţia iubirii”; v. elementele din spirituale)
aventuri de călătorie, „cuplul” commedia dell’arte (v. Încercare asupra originii
ucenic – maestru (Candide – Jean-Baptiste travesti-ul) + alegoria, farsa, cunoştinţelor omeneşti
Pangloss) – parodie a celui din Rousseau (1671 parabola, pantomima) Tratatul despre senzaţii
Aventurile lui Telemah (Fénélon) – 1741)
sau a celui din Criticón-ul lui Jocul dragostei şi al întâmplării Denis Diderot (1713 – 1784) („se
Gracián etc.); v. utopia Despre orbirea (v. intriga „circulară”; v. distanţează atât de empirismul
(Eldorado – o lume construită oamenilor travesti-ul cuplurilor englez, cât şi de senzualismul” lui
după idealurile Luminilor: acestui secol sentimentale) Condillac; „nu limitează actul
egalitatea de la natură a Stanţe Dubla nestatornicie (prima cunoaşterii la senzaţii”, ci
indivizilor, toleranţa religioasă, (teme: moartea, piesă a lui Marivaux care subliniază importanţa raţiunii, pe
progresul ştiinţific etc.) şi trecerea conţine elemente de critică urmele lui Descartes: v. îndoiala,
distopia (Surinam, Lisabona timpului) socială: v. satira moravurilor scepticismul, pledoaria pentru

3
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

etc.)) Poezia naturii aristocratice, critica observaţie şi experiment; reflecţia


Zadig sau Destinul, Naivul (v. inegalităţii sociale) asupra „caracterului material şi
mitul bunului sălbatic), Jean François Insula sclavilor (o alegorie obiectiv al lumii”, pornind de la
Micromégas de Saint- satirică despre inechitatea Spinoza, Leibniz şi Locke;
Lambert (1716 socială) materia: „o forţă activă”)
Povestirea morală – 1803)
Pierre-Augustin Caron de Scrisoarea despre orbi pentru
Jean-François Marmontel Furtuna, Beaumarchais (1732 – 1799) folosinţa celor care văd
(1723 – 1799) Toamna, (aduce valetul în poziţia de Cugetări filosofice
Povestiri morale Anotimpurile (v. protagonist; o comedie de
descrierea intrigă şi de caractere, cu Voltaire (François-Marie Arouet)
Romanul picaresc (romanul peisajului elemente de farsă) (1694 – 1778) (perspectiva
de moravuri cu intrigă pitoresc + tema materialistă nu presupune
picarescă) solitudinii) Bărbierul din Sevilla respingerea „mitului creaţionist”:
(o „modalitate de a face teoria Nunta lui Figaro (capodopera „Ca şi Newton, Voltaire îl concepe
unei lumi fără a da impresia că Jacques Delille lui Beaumarchais; reia pe Dumnezeu ca pe un geometru
o face”; „picarul vede ceea ce (1738 – 1813) personajele din Bărbierul din care a rânduit legile naturii,
se află dincolo de măştile care Sevilla (un element de combătând ideea de providenţă”)
faţă de el nu sunt purtate Grădinile noutate), dar schimbă relaţia
niciodată”; picarescul intră, în Natura, Fântâna dintre valet şi stăpân – v. Scrisori filosofice („marginalii pline
s. XVIII, în „reţeta” romanului din Vaucluse antinomia; v. motivul de vervă” – comentarii ale
de moravuri; „înregistrează un păcălitorului păcălit; v. operelor lui Descartes, Newton şi
punct culminant în Franţa” „spiritul liberal” şi ideile Locke)
Epocii Luminilor; v. modelele Luminilor) Dicţionar filosofic
spaniole; picarul – plasat, cu Tratatul de metafizică
puţine excepţii, la marginea

4
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

societăţii, adesea un paria, un Julien Offray de La Mettrie (1709


declasat (prin origine – v. – 1751) („adept al experienţei”,
clişeul orfanului şi al bastardului consideră realitatea ca pe un dat
– sau / şi statut social); v. obiectiv, autonom faţă de
intriga de tip voiaj (un „act conştiinţă)
gnomic” din pespectiva
„intenţiilor demonstrative”) Omul-maşină
(ficţiunea voiajului + ficţiunea
străinului (utilizarea acestei Claude Adrien Helvétius (1715 –
măşti ficţionale oferă suport 1771) (adeptul unei filosofii
satirei) – suprateme ale prozei practice, promotor al ideii de
Luminilor) libertate socială, al combaterii
ignoranţei în numele raţiunii, al
Alain-René Lesage (1668 – unui „mod de viaţă situat sub
1747) egida virtuţii şi a adevărului”)
Diavolul şchiop (v. cronica de
moravuri înlesnită de măştile Despre spirit
alegorice (ex. diavolul
Asmodeu, eliberat din Paul Henri Thiry d’Holbach
eprubeta unui magician) (1732 – 1789) (un „discipol
Istoria lui Gil Blas de Santillane nemărturisit al lui Diderot”,
(„personajul nu are o apărător al „filosofiei materialiste,
individualitate, el este numai cu bogate implicaţii anticlericale”)
un conglomerat de trăsături Sistemul naturii
caracterologice în jurul unei
metehne esenţiale, introdus în Montesquieu (Charles-Louis de

5
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

situaţii codificate de teatrul Secondat) (1689 – 1755)


comic: travesti-uri, qui-pro-quo-
uri, imbroglio-uri”; „un refuz al Spiritul legilor („o carte de
miraculosului şi eroicului, un căpătâi”; v. raportarea legilor la
sistem narativ de acumulare a context (climă, civilizaţie,
unor adevăruri despre moravuri etc.); v. teoria
realitatea umană” (fiecare climatului)
secvenţă comică are „o morală,
un tâlc”); v. „procedeul Jean-Jacques Rousseau (1712 –
inserţiei de povestiri [de obicei, 1778)
ale altor picari], al adiţionării
unei naraţiuni secundare într- Contractul social (un spirit mai
un punct al firului narativ radical; v. rolul legilor în
central” (roman „à tiroirs” („cu societatea egalitaristă; teoria
sertare”): v. Candide, Tom Jones, contractului social va găsi
Roderick Random etc.), de unde numeroşi adepţi celebri:
viziunea caleidoscopică a lumii) Montesquieu, Voltaire, Diderot,
Christian Wolff, A. G.
Marivaux (Pierre Carlet de Baumgarten etc. + S. Micu, I.
Chamblain de) (1688 – 1783) Budai-Deleanu, D. Bolintineanu)
Ţăranul parvenit (v. tema Discursul despre originea şi
arivismului: Jacob îi anticipează fundamentele inegalităţii dintre
pe Julen Sorel (Stendhal) şi Bel- oameni
Ami (Maupassant); o intrigă
„în paliere”) ENCICLOPEDIA / DICŢIONAR
Denis Diderot (1713 – 1784) RAŢIONAL AL ŞTIINŢELOR,

6
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

(introduce picarul-filosof; o AL ARTELOR ŞI AL


proză de idei) MESERIILOR
(coordonată de Diderot, care scrie
Nepotul lui Rameau („un „prospectul” (1750); după
adevărat montaj al ideilor” d’Alembert, autorul Discursului
care generează o veritabilă preliminar (1751), miza proiectului
„comedie umană în miniatură”; la care au colaborat, pe lângă
v. elementele de metaroman) Diderot, şi d’Holbach,
Jacques fatalistul şi stăpânul său Marmontel, Helvétius, Condillac,
(un „antiroman” şi un Montesquieu, Rousseau, Voltaire
metaroman care pune în etc., a fost realizarea unei
discuţie strategiile romaneşti, „adevărate panorame a istorice şi
subminează „iluzia critice a cunoştinţelor” (ordonate
referenţială” şi îşi comentează alfabetic), cu „un caracter laic,
propriile convenţii (prin scientist şi antidespotic” şi cu o
intermediul dialogului narator rezonanţă remarcabilă în spaţiul
(extradiegetic) – naratar / cititor european: v. propagarea
virtual (o metalepsă auctorială) idealurilor iluministe de egalitate,
care fracturează naraţiunea lui libertate, toleranţă, progres etc. –
Jacques (istoria iubirilor lui) ex. articolele despre Toleranţă,
adresată stăpânului – v. Fanatism, Persecuţie ş. a.; v.
modelul Sterne, Tristram elementele antireligioase sau doar
Shandy) anticlericale)

Romanul de moravuri în Eseul critic / estetic / de poetică


formă epistolară (iluminist)

7
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Montesquieu (Charles-Louis Denis Diderot (1713 – 1784)


de Secondat) (1689 – 1755) („ Éloge de Richardson
Scrisori persane / Lettres persanes Dialoguri despre Fiul natural
(roman de moravuri, roman Discurs despre poezia dramatică (v.
filosofic – v. marile teme ale influenţa asupra lui Lessing)
filosofiei Luminilor; v.
construcţia intrigii: motivul Jean-François Marmontel (1723 –
voiajului imaginar într-un spaţiu 1799)
real + ficţiunea străinului (cei doi Eseu despre romane
persani – Rica şi Usbek – măşti
auctoriale: transmit concepţia Nicolas Lenglet-Dufresnoy (1674
social-politică a autorului – 1755)
(despre „monarhul absolut, Despre utilitatea romanelor
papalitate, clasele dominante,
viaţa culturală şi morală”, Eseul pedagogic
relaţiile de gen); v. tehnica
„imaginilor paralele”: scrisorile Jean-Jacques Rousseau (1712 –
care conţin impresii despre 1778)
Franţa /vs/ cele care relatează Émile sau despre educaţie (descris
întâmplări petrecute în Persia; de autor ca un tratat despre
v. viziunea caleidoscopică) educaţie, e un text hibrid, pe
jumătate roman, pe jumătate eseu
Choderlos de Laclos (1741 – didactic: v. respingerea dogmelor
1803) deopotrivă religioase şi
Legăturile primejdioase (cronică raţionalist-etice (v. accentul pus

8
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

de moravuri, roman libertin, cu pe conştiinţă – „vocea divină a


elemente de roman sufletului în om”) – ceea ce i-a
sentimental; v. intriga adus condamnarea din partea
complexă şi viziunea cercurilor de magistraţi şi clerici şi
„antitragică”) a determinat exilul)

Restif De La Bretonne (1734 –


1806)
Ţăranul pervertit
Ţăranca pervertită

Romanul sentimental („prima


tentativă de distanţare de
raţionalismul iluminist”; „îşi
propune să reprezinte o lume
cu conflicte credibile”;
romancierul sentimental – „un
analist” preocupat de
„explorarea vieţii interioare”,
dar şi un „suflet sensibil”;
sentimentalismul – o „reacţie
împotriva echilibrului clasic
dintre raţiune şi pasiune
(sentiment)”; v. convenţiile
autenticităţii – ex. formula
epistolară (implică

9
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

subiectivismul, analiza
sentimentelor şi a stărilor
interioare”; v. patetismul
(sentimentul implică suferinţa);
romanul sentimental se
dezvoltă pe doi „versanţi”: „un
versant pasional” şi „un
versant virtuos” (v. conflictul
dintre personajul virtuos
(static) şi personajul libertin
(dinamic); lumea romanului
sentimental: universul
cotidian, spaţiul domestic
burghez; v. modelul idilic (ex.
Goldsmith, Rousseau, Goethe);
v. ideea centrală: „viaţa trebuie
integrată unor tipare morale,
dar acestea se cer adaptate
trăirilor afective ale
individului” – una din sursele
moralismului şi ale
nonconformismului romantic;
formula anticipează romanul
romantic şi romanul
psihologic)

10
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Marivaux (Pierre Carlet de


Chamblain de) (1688 – 1783)
Viaţa Marianei (v. naraţiunea
confesivă care livrează o istorie
exemplară); v. elementele de
picaresc (Mariana – o picara); o
analiză fină a sufletului
feminin sensibil; v. portretele
morale)

Denis Diderot (1713 – 1784)


Călugăriţa (v. modelul
Richardson; v. strategiile
autenticităţii: naraţiunea
confesivă + convenţia
epistolară)

Abatele Prévost (Antoine


François) (1697 – 1763)
Istoria cavalerului Des Grieux şi
a lui Manon Lescaut (tot o
naraţiune confesivă; v.
distanţarea de modelul
Richardson (pe care Prévost îl
tradusese în franceză):
„monografia unor pasiuni de

11
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

mare amplitudine fără niciun


fel de raportări la anumite
criterii etice”)

Jean-Jacques Rousseau (1712 –


1778)
Julia sau Noua Eloiză (roman
epistolar: scrisoarea – „un act
de dăruire de sine”; v. modelul
Richardson; istorie a unei iubiri
tragice, ca şi Manon Lescaut,
anunţă proza romantică (va
constitui şi modelul
Suferinţelor tânărului Werther de
Goethe); v. „liricizarea
peisajului”: natura – stare de
suflet)

Bernardin de Saint-Pierre
(1737 – 1814)
Paul şi Virginia (un tribut adus
viziunii rousseauiste a naturii
şi a iubirii)

Françoise de Graffigny (1695 –


1758)

12
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Lettres d’une Péruvienne (v.


formula epistolară)

Marie-Jeanne Riccoboni (1713


– 1792) (v. formula epistolară)
Lettres de mistriss Fanni Butlerd
Lettres de mylady Juliette Catesby

Proza libertină (faţă de


„libertinii” s. XVII – liber-
cugetători sceptici şi mefienţi
vis-à-vis de orice dogme
(Théophile de Viau, Cyrano de
Bergerac şi François La Mothe
Le Vayer) – cei din s. XVIII îşi
asumă o atitudine şi o conduită
la limita (i)moralităţii, sfidând
convenţiile / normele sociale şi
morale; literatura libertină se
situează la antipozii celei
sentimentale (promovând
amorul liber, exclusiv carnal) şi
are, adesea, o dimensiune
anticlericală, antireligioasă,
chiar ateistă)

13
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Crébillon fils (Claude Prosper


Jolyot de Crébillon) (1707 –
1777)
Rătăcirile inimii şi ale spiritului
Sofaua

*Denis Diderot (1713 – 1784)


Bijuteriile indiscrete (un roman
libertin, fără ca autorul să fie
un adept / promotor al
„filosofiei” libertine şi / sau al
libertinajului ca practică
socială)

Marchizul de Sade (Donatien


Alphonse-François) (1740 –
1814)
Justine sau nenorocirile virtuţii
Juliette sau deliciile viciului
Filosofia în budoar

Memoriile (de inspiraţie


clasică)
Saint-Simon (Louis de
Rouvroy) (1675 – 1755)

14
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Memorii (scrise între 1694 –


1752) (o critică acerbă a
absolutismului monarhic – v.
domnia lui Ludovic al XIV-lea
– şi a moravurilor Curţii („o
adevărată comedie umană” – v.
influenţa asupra lui Balzac,
Stendhal şi Proust); v.
portretele morale clasice)

Proza autobiografică

Jean-Jacques Rousseau (1712 –


1778)
Confesiuni (titlul este preluat de
la modelul reprezentat de
Sfântul Augustin)
Visările unui hoinar singuratic (o
carte încărcată de lirism, care
anticipează literatura de
introspecţie romantică)

15
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Poemul eroi-comic (de Poezia naturii, Tragedia clasică Tratatul estetic / Eseul de
engleză inspiraţie clasică) idila (în declin) poetică / de istorie literară (v.
prelungirile clasicismului din s.
Alexander Pope (1688 - 1744) Alexander Joseph Addison (1672 – XVII)
Bucla furată / The Rape of the Pope (1688 - 1719)
Lock (un clasicism cu o „notă 1744) Caton Alexander Pope (1688 - 1744)
de rococo” (v. elementele de („şeful incontestat al şcolii poetice
mitologie, dimensiunea Pastorals Comedia burgheză clasice engleze”)
„cosmică”); v. modelul Boileau Windsor-Forest Eseu despre critică / Essay on
– Strana) Richard Brinsley Butler Criticism (poem didactic
James Sheridan (1751 – 1816) clasicizant comparabil cu Arta
Satira (Epopeea satirică) Thomson (1700 (ironia şi satira vizează poetică a lui Boileau; v. accentul
(clasică) – 1748) prejudecăţile, convenţiile pus pe norme / reguli; v.
sociale ale vremii, moda, pledoaria pentru mimesis / imitaţia
Alexander Pope (1688 - 1744) Anotimpurile universul domestic cotidian; naturii; în paginile despre
Dunciada / The Dunciad (poem în 4 v. motivele comediilor lui Shakespeare apar, totuşi, unele
părţi, cu Molière) concesii, „prefigurând o anumită
Romanul picaresc elemente Rivalii estetică emoţionalistă”)
filosofice, Şcoala bârfelilor
Tobias George Smollet (1721 – patriotice etc. – Samuel Johnson (1709 – 1784)
1771) v. modelul John Gay (1685 – 1732) Vieţile poeţilor / The Lives of the
Roderick Random (respectă pastoralei Opera cerşetorilor (o comedie Poets (dogmatic în paginile despre
convenţiile picarescului; v. latine, al realistă, cu inserţii lirice normele / regulile clasice,
preocuparea pentru „culoarea Georgicelor lui (song-uri / secvenţe cântate); manifestă aceeaşi atitudine
locală” (v. lexicul argotic) şi Virgiliu etc.) v. originalitatea: e adusă pe concesivă ca Pope în analiza
dimensiunea moralizatoare) scenă o societate interlopă operei lui Shakespeare (v.
Aventurile contelui Ferdinand formată din cerşetori, hoţi, renunţarea la prejudecăţile
16
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Poemul epic alegoric Fabula Tragedia clasică Tratatul estetic / Eseul de
germană poetică / de istorie literară (v.
Friedrich Gottlieb Klopstock Christian Johann Cristoph Gottsched prelungirile clasicismului din s.
(1724 – 1803) Gellert (1715 – (1700 – 1766) XVII)
Messiada (v. dimensiunea 1769) Cato murind
„mistică”; nu are nimic din Johann Cristoph Gottsched (1700
spiritul Luminilor); model: Gotthold Drama burgheză – 1766)
Paradisul pierdut al lui Milton) Ephraim von
Lessing (1729 – Gotthold Ephraim von Încercare asupra unei poetici critice /
Christoph Martin Wieland 1781) Lessing (1729 – 1781) Versuch einer Kritischen Dichtkunst
(1733 – 1813) (traducătorul lui (reia toate principiile doctrinei
Shakespeare – un model Corbul şi vulpea Miss Sara Sampson (o „dramă clasice, cu accent pe puritatea
pentru mişcarea Sturm und lacrimogenă” (sentimentală) genurilor; v. recomandarea
Drang – admiratorul lui Pastelul „despre seducţie, eroare, modelelor greceşti şi latine ale
Cervantes, al cărui Don culpabilitate, răzbunare şi Antichităţii, precum şi a celor
Quijote... îi serveşte drept Friedrich iertare”, în genul celei franceze din s. XVII (îndeosebi în
model pentru Aventurile lui Gottlieb recomandate de Goldsmith, teatru); poetica lui Gottsched va
Don Sylvio von Rosalva) Klopstock cu un conflict similar celui genera un val de reacţii polemice,
(1724 – 1803) din romanele sentimentale mai întâi din partea lui Lessing,
Oberon (anunţă romantismul) ale lui Richardson (care i-au apoi în perioada mişcării
Musarion sau filosofia Graţiilor Sărbătoarea servit drept surse, alături de preromantice Sturm und Drang
Idris und Zenide (v. elementele primăverii comedia „lacrimogenă” (Furtună şi avânt – denumire care
erotice) Noapte de vară franceză şi de piesa lui reia titlul unei piese de
George Lillo, Negustorul Maximilian Klinger), până la
londonez); piesa marchează romantism; v. specificul
Johann Peter ruptura decisivă de tragedia neoclasicismului /
Romanul sentimental Uz (1720 – clasică franceză care încă neoumanismului german din a
17
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Romanul filosofic Poezia satirică Tragedia clasică Tratatul estetic / Eseul de
italiană (în declin) poetică / de istorie literară (v.
Zaccaria Seriman (1709 - 1784) Giuseppe prelungirile clasicismului din s.
Călătoriile lui Enrico Wanton Parini (1729 – Vittorio Alfieri (1749 – 1803) XVII)
(istoria unui voiaj imaginr, în 1799) („un (cu o sensibilitate
maniera przei lui Swift şi precursor al preromantică, apelează la Giovanni Vincenzo Gravina
Voltaire; v. satira – una dintre romantismului, modelele franceze pentru (1664 – 1718)
cele mai virulente ale epocii) propagă, de construcţia propriilor Despre raţiunea poetică / Della
fapt, idealuri tragedii; un teatru de idei: v. Ragion poetica (neoclasic, autorul
iluministe”) Voltaire) critică excesele poeticilor
Viaţa rustică normative ale clasicismului
Cleopatra, Filippo, Polinice, francez – „sclavia faţă de reguli”
Pastelul Antigona, Maria Stuart, Brutus şi „intelectualismul excesiv”)
I, Saul
Giuseppe Pietro di Calepio (1693 – 1762)
Parini (1729 – Comedia Comparaţie a poeziei tragice din
1799) Italia cu aceea din Franţa / Paragone
Seara Carlo Goldoni (1707 – 1793) della poesia tragica d’Italia con quella
(v. elementele clasice di Francia (combate regulile
Cantata lirică (modelul Molière, stabilite de poeticile clasice
„compoziţia riguroasă”) + franceze cu privire la tragedie,
Paolo Rolli commedia dell’arte + raportându-se la poetica lui
(1687 – 1765) comedia lacrimogenă + Aristotel; îl anticipează pe
Oacheşa cu ochi comdia realistă (cronica de Lessing)
răpitori moravuri); deplasează
accentul „de pe comedia de
Canţoneta intrigă pe comedia de caracter”) Pietro Metastasio (1698 – 1782)
18
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Poemul eroi-comic (de


română inspiraţie clasică)

Ion Budai-Deleanu (1760 –


1820)
* Ţiganiada (încheiat în 1800,
publicat în 1875; „poemation
eroi-comico-satiric” cu modele
antice (Homer, Virgiliu),
renascentiste (Ariosto, Tasso
etc.) şi iluministe (Voltaire,
Klopstock) – „o adevărată
sinteză a mijloacelor poemului
eroi-comic”; „o conştiinţă
ironică de mare clasic”; v.
elementele baroce + ideile
iluministe)

19
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

Literatura Poemul epic istoric Oda (clasică) Tragedia clasică Tratatul / Eseul estetic (clasic)
rusă
Mihail Vasilievici Lomonosov Mihail Alexandr Petrovici Alexandr Petrovici Sumarokov
(1711 – 1765) Vasilievici Sumarokov (1718 – 1777) (v. (1718 – 1777)
Petru cel Mare (neterminat) Lomonosov modelele clasice: Racine, Epistola despre poezie (primul tratat
(1711 – 1765) Voltaire şi Gottsched; numit rus de poetică (în versuri), scris
Mihail Matveevici Heraskov (poeme de admiratori „Racine al după modelul Artei poetice a lui
(1733 – 1807) ocazionale şi Nordului”, a „transplantat” Boileau)
Rossiada (un poem care poezii convenţiile teatrului clasic
glorifică victoria Rusiei sub religioase) francez în drama / tragedia Mihail Vasilievici Lomonosov
Ivan cel Groaznic împotriva istorică rusă; a scris câteva (1711 – 1765)
Kazanului – o victorie, Vasili comedii şi 9 tragedii, inclusiv Epistola despre regulile prozodiei
deopotrivă, a Creştinătăţii în Kirilovici o adaptare după Hamlet) ruse
lupta contra Islamului; v. Trediakovski Khorev
descrierile naturii nocturne în (1703 – 1769) Impostorul Dimitri Vasili Kirilovici Trediakovski
stil preromantic) Artistona (1703 – 1769)
Gavrila (considerat primul reformator al
Poemul epic mitologic Romanovici Mihail Vasilievici limbii ruse)
Derjavin (1743 Lomonosov (1711 – 1765) Metoda nouă şi concisă pentru a
Ippolit Fiodorovici – 1816) Tamira şi Selim compune versuri
Bogdanovici (1743 – 1803) Demofont
Dushenka (valorifică mitul lui Satira (clasică)
Amor şi Psyché – stilizat de
Apuleius (Metamorfozele...) şi Antioh
de La Fontaine, cu inserţia Cantemir (1708
unor motive din basmele – 1744) (fiul lui Comedia (de inspiraţie
ruseşti) Dimitrie clasică)
20
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVIII-LEA / EPOCA LUMINILOR / ILUMINISMUL

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC „GENURILE DRAMATIC DIDACTIC / „DE
cultural MICI” FRONTIERĂ”

21