ISTORIA LIMBII ROMÂNE LITERARE

- seminar -

Obiectivul seminarelor: Aprofundarea unor chestiuni privind originea şi a evoluţia unor

caracteristici ale limbii române literare. Prezentarea locului şi rolului unor scrieri sau a unor
personalităţi culturale în evoluţia variantelor stilistice ale limbii noastre de cultură.

1. Seminar introductiv – metode, instrumente, bibliografie

Scrisoarea lui Neacşu
Scrisoarea lui Cocrișel
2. Legenda Duminicii – versiunile sturdzană (Măhaci, 1601) şi Ieud (nordul Transilvaniei, c.
1630)
Miron Costin – Predoslovia la De neamul moldovenilor
3. Ion Neculce – fragmente
4. Cronicari munteni – fragmente (arta portretului; procedee ale naraţiei)
5. Dimitrie Cantemir – contribuţia la dezvoltarea limbii române literare (fragment din Istoria
ieroglifică)
6. Dosoftei – Psaltirea în versuri, între traducere versificată şi inovaţie
Psaltirea, psalmul 46 – versiunile: Coresi (Braşov, 1577), Scheiană (nordul Moldovei, c. 1573-
1578), Dosoftei (Uniev, 1673), Biblia (Bucureşti, 1688), Biblia (Bucureşti, 1968)
7. Antim Ivireanul – procedee retorice în Didahii
Cuvânt la omul mort (vs predica lui Toader din Calafendeşti)
Limbajul juridic, pravilele: fragmente din Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1646) şi
Îndreptarea legii (Târgovişte, 1652).
8. Mihai Eminescu – etapele creaţiei eminesciene (fragmente)
9. Ion Creangă – procedee specifice limbajului oral (fragment din Harap-Alb)
10. I. L. Caragiale – mijloace de realizare a comicului de limbaj în monologul Ziţei (O noapte
furtunoasă) şi în schiţa Justiție

Bibliografie generală de bază

 ILRL, 1971 – Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, vol. I, De
la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Minerva.
 ILRL, 1997 – Ion Gheţie (coord.), Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-
1780), Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheţie, Alexandra
Roman Moraru, Mirela Teodorescu, Bucureşti, Editura Academiei.
 Mihaela Mancaş, 2005, Limbajul artistic românesc modern. Schiţă de evoluţie, Bucureşti,
Editura Universităţii din Bucureşti.
 Şt. Munteanu, V. D. Ţâra, 1983, Istoria limbii române literare. Privire generală,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.

Bibliografie secundară
 Gh. Chivu, 2000, Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-
lea. Variantele stilistice, Bucureşti, Univers Enciclopedic.
 Gh. Chivu, et al. (editori), Studii de istorie a limbii române. Morfosintaxa limbii literare în
secolele al XIX-lea şi al XX-lea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012.
 Ion Gheţie, 1982, Introducere în studiul limbii române literare, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.

1
  Paula Diaconescu, 1975, Elemente de istorie a limbii române literare, Partea I. Probleme
de normare a limbii române literare moderne (1830-1880), Bucureşti, Universitatea din
Bucureşti.
 Paula Diaconescu, 1975, Elemente de istorie a limbii române literare moderne. Partea a
II- a. Evoluţia stilului artistic în secolul al XIX-lea, Bucureşti, Universitatea din Bucureşti.

Seminar 2, 3, 4
Dan Horia Mazilu, 1978, Cronicarii munteni, Bucureşti, Editura Minerva.
Eugen Negrici, 1972, Naraţiunea în cronicile lui Gh. Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, 1972.
- articolele despre cronicari din Limba română, 1997, XLVI, nr. 1-3 (Omagiu Liviu Onu).
Mihaela Mancaș, „Descrierea în cronicile moldovenești”, în Limba română, 1997, XLVI, nr. 1-3
(Omagiu Liviu Onu), p. 125-136.

Seminar 5
Dragoş Moldovanu, 2002, Dimitrie Cantemir între umanism şi baroc: tipologia stilului
cantemirian din perspectiva figurii dominante, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”.
Dragoş Moldovanu, 1992, Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident: studiu de stilistică
comparată, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române.
Oana Uţă Bărbulescu, 2011, Dimitrie Cantemir − Latinis litteris operam navare: despre
traducerea surselor latine şi integrarea lor în „Istoria ieroglifică”, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti.
Gh. Chivu (ed.), 2011, Dimitrie Cantemir: sesiune de comunicări ştiinţifice, Bucureşti, 10
decembrie 2010, organizată de Academia Română, Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor
(http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads//9_2011/145240.pdf).
Gh. Chivu, 2007, „Dimitrie Cantemir şi limba română literară veche”, în Limba Română, nr. 10-
12 (Chişinău) (http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=617).
Gh. Chivu, 1998, „Influenţe folclorice în „Istoria ieroglifică””, în Comunicările “Hyperion”, 7,
1998, p. 43 – 49.
Gh. Chivu, 2008, „Dimitrie Cantemir şi dezvoltarea limbii române literare vechi”, în Filologia
română. Realizări şi perspective în context european, Chişinău, 2008, p. 98-105 (reluare în
formă parţial modificată a studiului apărut în Limba Română (Chişinău), XVII, 2007, nr. 10-12,
p. 133-140).

Seminar 6
ILRL, 1971 – Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, vol. I, De la
origini până la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Minerva.
Mihai Dinu, 2007, „Bătrânul poet dintâi”: incursiune în poezia şi poetica dosofteiană, Bucureşti,
Editura Academiei Române.
Dan Horia Mazilu, 1997, Introducere în opera lui Dosoftei, Bucureşti, Minerva.
Gh. Chivu, 2005, „Lexicul operei lui Dosoftei şi înnoirea vocabularului limbii române literare
vechi”, în Limba română. Structură şi funcţionare, Bucureşti, Editura Universităţii din
Bucureşti, p. 715-722.
Studiul introductiv de la Dosoftei, Opere. 1. Versuri, ediţie critică de N.A. Ursu, studiu introductiv
de Al. Andriescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1978, p. V−LXXXIII.

Seminar 7
Eugen Negrici, 1997, Antim Ivireanul, logos şi personalitate, Bucureşti, Du Style.
Maria Cvasnîi Cătănescu, 2009, „Retorica persuasiunii în Didahiile lui Antim Ivireanul”, în
Rodica Zafiu, Mihaela Constantinescu, Gabriela Stoica (ed.), Limba română. Teme actuale.
2
 Actele celui de-al 8-lea Colocviu al Catedrei de limba română, Bucureşti, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2009, p. 669–674.
Maria Cvasnîi Cătănescu, „Retorica elogiului în Didahiile lui Antim Ivireanul”
(http://www.cntdr.ro/sites/default/files/c2009/c2009a17.pdf).
Gh. Chivu, „Didahiile lui Antim Ivireanul şi înnoirea limbajului predicii româneşti”, în Limba
Română (Chişinău), XVIII, 2008, nr. 9-10, p. 203-207. (http://limbaromana.md/index.php?
go=articole&n=379).

Seminar 8
Ştefan Munteanu, 1965, „Eminescu şi limba poetică a înaintaşilor”, în Todoran, Munteanu, Stan,
vol. M. Eminescu. I. Creangă, Timişoara, Universitatea din Timişoara.
G. I. Tohăneanu, 1975, Expresia artistică eminesciană, Timişoara, Facla.
Dumitru Irimia, 1979, Limbajul poetic eminescian, Iaşi, Junimea.
V. Arvinte, 2008, Normele limbii literare în opera lui Mihai Eminescu, Iaşi, Casa Editorială
Demiurg.
Eugen Todoran, Ştefan Munteanu, Ionel Stan, 1965, M. Eminescu. I. Creangă: studii, Timişoara,
Universitatea din Timişoara.
T. Vianu, 1954, „Epitetul eminescian”, în Studii şi cercetări lingvistice, an. V, nr. 1-2 (republicat
în T. Vianu, 1955, Probleme de stil şi artă literară, Bucureşti, Editura de Stat pentru
Literatură).
Gh. Chivu, 1974, „Epitetul în opera scriitorilor romantici români”, în Studii de limbă literară şi
filologie, III, Editura Academiei, Bucureşti, p. 9-46.
Gh. Chivu, 1973, „Metafora în opera scriitorilor romantici români”, în LR, XXII, nr. 3, p. 217-
239.
Gh. Chivu, 1974, „Comparaţia în opera scriitorilor romantici români”, în LR, XXIII, 1974, nr. 6,
p. 487-498.
Gh. Chivu, 2001, „Eminescu şi scrisul vechi românesc”, în Comunicările „Hyperion”, 10, p. 91-
104.
Duda, G., Cornea, P. (coord), 1976, Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul
românesc (1830-1870), București, Editura Academiei RSR.

Seminar 9
G.I. Tohăneanu, 1969, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
G.I. Tohăneanu, articolele din Eugen Todoran, Ştefan Munteanu, Ionel Stan, 1965, M. Eminescu.
I. Creangă: studii, Timişoara, Universitatea din Timişoara.
V. Arvinte, 2002, Normele limbii literare în opera lui Ion Creangă, Iaşi, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”.

Seminar 10
Gh. Chivu, 2006, O modalitate puţin cunoscută de caracterizare a personajelor în opera comică a
lui I.L.Caragiale, în Limba română – Aspecte sincronice şi diacronice, Actele celui de al 5-lea
Colocviu al catedrei de limba română (8-9 decembrie 2005), Bucureşti, 2006, p. 585-591.
Şt. Cazimir, 1967, Caragiale, universul comic, Bucureşti, Editura pentru Literatură.
Iorgu Iordan, 1957, Limba „eroilor” lui Caragiale, Bucureşti, Societatea de ştiinte istorice şi
filologice (reluat în Al. Rosetti, B. Cazacu (redactori responsabili), 1969, Studii de istoria
limbii române literare. Secolul XIX, vol. II, [Bucureşti], Editura pentru Literatură.)
Şt. Munteanu, 1973, „Stilistica dialogului în proza scurtă a lui I.L.Caragiale”, în Limbă si
literatură, 1973, nr. 3.
Şt. Munteanu, 1966, „Stilurile limbii în pastişa lui I.L.Caragiale”, în Orizont, 1966, nr. 3, 1966.

3
V. Arvinte, 2007, Normele limbii literare în opera lui I. L. Caragiale, Iaşi, Casa Editorială
Demiurg.