Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. F. Bãlan. Praha. Romanitatea românilor. Magyar–Román Szótár. – ªt. adj. editors G. ap. – apud. Limba cãrþilor bisericeºti.. Oxford. . autoht. R.). Barnhart. 1966. Paris. Bucureºti. Budapest. Bârsãnescu. Paris. Secþ. Kleczek. ar. Benveniste. agr. – adverb. 1961. adv.H. London. London. – armean. San Francisco. Blaj. Lit. – autohton. 1960. Sol Steinmetz. ac. London – New York. Asan. Evanston. amerind. Terra romena tra Oriente e Occidente. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural.D. Asan. 1928. Frenot. 1914. BD – Clarence L. – A. New York. arm. AD – J. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti. LCB – I.P. – indian din America. 1971. P. – E. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. Formaþiile parasintetice în limba românã. Terra – Cesare Alzati. – Ilie Bãrbulescu. – aromân. 1972. Holloway. – acuzativ. 1965. Les verbes délocutifs. Milano. Bãrbulescu. în LR 1. Bucureºti. Benveniste. Budapest. 1972. Armbruster.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. Ist. Armbruster. Robert K. Bârsãnescu. and A. Astronomical Dictionary. XIV. RM – Bakos Ferenc. Bãlan. – arab. Román–Magyar Szótár. Barnhart. 1981. The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963. V. – adjectiv. Alzati. – F.H. Bakos. 1961. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”. Bucureºti. 1964. arom. Bakos. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary. C. Paris. Bronxville.N. MR – Bakos Ferenc. – agriculturã. Problèmes de linguistique générale.

Dictionnaire des anglicismes.Ev. O. DAm. – dativ. 1564. publicate de B. Cartea cu învãþãturã (1581). XII. Bogdan. Brâncuº. DAv – C. 1975. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan. Corominas – Joan Corominas. vol.. Bloch. Paris. – Florin Ionescu. Densusianu. A la conquète de l’espace. DA – Dicþionarul limbii române. Pr. DCC – Al. Dicþionar de cuvinte recente. Costinescu. – Gr. 1967. 1939. Dicþionarul etimologic al limbii române. social. 1973. 1 2 4 . 1907–1914. V. – Bulletin Linguistique. 1961. Candrea. DEF – Jaqueline Picoche.. XXVII. Brâncuº. CPr. Bucureºti. de Caliana.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. 1878–1879. 1914. nr.u. – Gr.P. în SCL 5. Madrid. C – Coresi.A. CDDE – I. Bucureºti 1914. Bucureºti (1933-1948). Hasdeu. I. Cod. – Coresi. 1956 º. CV – Codicele Voroneþean. Dicþionar de americanisme. 1975. Dictionnaire étimologique de la langue française. W. N.u. I. 1976. Mircea Seche ºi Luiza Seche. ID – D. Sãptãmînal politic. Gl. Sbiera. 1946. 1967. La découverte du cosmos. I. Crest. Drãganu. 1948 º. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. 1. 1964. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. Contribuþii – P. Paris. conj. Bucureºti. Paris 1979. Bucureºti.. Cernãuþi. 1962. Procopovici. 1976. C – Th. în „Studia Bibliographica”. Seria a II-a. Ling. CB – Cuvente den betrani. Bucureºti 1979. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. Bucureºti. Morfologia verbului. 1982. – D. – conjuncþie. Brâncuº. DC – Ph. 1885. Cantemir. Brâncuº. Puºcariu–Al. – Gr. Iaºi. M. ed. C. Bucureºti. Binder. Transilvania ºi Banat. – Coresi. de la Cardière. resp. Cantemir interpretat de. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române. D. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice. DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. C – Coresi. 1980. XXVI. Cluj. în SCL 3. I. Bucureºti. Bucureºti.G. 1972. Dictionnaire étimologique du français. 1930. S. Bull. Dicþionar de aviaþie francez-român. Rodan. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”. cultural.. DCR – Florica Dimitrescu. Cazania II. Bogdan. CV – Codicele Voroneþean. O. Bucureºti.. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. Brâncuº. 1913–1949. von Wartburg. 1934–1947. DE – O. Opriºiu. 1975. Bianu. 1978. Paris. Cont. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan). Paris. Bucureºti. Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Bucureºti. Ion Coteanu. în LR. dat. – Codicele Todorescu. red. I–II. Brâncuº. Elementele latine. Pantazopol ºi Gh. III (2). Graur. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. ed. Tod.. Bucureºti. – „Contemporanul”. Cazania. ed. ed. CL – „Cercetãri de lingvisticã”.

Paris. EV – Evangheliarul slavo-român. 4/1975. Histoire de la langue roumaine. – Fl. ed. DS – Dicþionar de sinonime. Bucureºti. XX. Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi. DN – Florin Marcu. ed. XII. Bucureºti. IV. Contribuþii la istoria limbii române vechi. serie nouã. DN – C. 1920-1948. Djamo-Diaconiþã. 1961. Lb. Bucureºti 1978.S. B.A. 1978. A. R – C. Demény. mai jos. DLR – Dicþionarul limbii române. Bucarest. Dimitrescu. – Documenta Romaniae Historica. – L. – dialect(al). I. Marcu. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan. 2 3 . a 3-a. Dimitrescu. Originalitatea – C.L. 376–381. 1957–1977. Djamo-Diaconiþã. A. 1970. Bucureºti. Bucureºti. Dictionnaire des mots contemporains. Ernout. – N. vol. Ex. Finuþa Hasan. Iaºi. II. Compunerea. Enciclopedia programelor spaþiale. Bucureºti. 1939. Mihãilã. Dimitrescu. 1682. Mannheim. ex. Dictionnaire étymologique de la langue latine. 2. resp. Meillet. Graur ºi Mioara Avram. Djamo-Diaconiþã. Bucureºti. Drãganu. 1974. vol. Maneca ºi Fl. Dimitriu. Contribuþii – Fl. Prefixele. Viaþa ºi petreacerea svinþilor. 1980. 2. Paris. I. 1981. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. ed. Marcu. în SCL. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. Iaºi. Bucureºti. Densusianu. V. engl. L. 1971. în RRL. Dictionnaire des mots nouveaux. DMN – P. Doc. Despre verbele „delocutive”. Ev. E – D. L. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. FC I – Fulvia Ciobanu. acad. in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. Constant Maneca. Bucureºti. R. Heft. – L. Hist. 1901. – Exodul. Gaster 1929. Formarea cuvintelor în limba românã. Napoli. al II-lea. Dimitrescu. 1971. 1965–.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. Dicþionar de neologisme. 1971. Maneca ºi Fl. 1971.-rom. V. DN – C. 1938. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). Andreescu. red. 1973. DLRV – v. a 2-a. Cluj-Sibiu. Dict. Dimitrescu. DR – „Dacoromania”. – exemplu. nr. dial. 1966. – Fl. R. ed. Gilbert. vol. Démeny. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). 1574. 1957–1979. Bucureºti. în „Bieträge zur romanischen Philologie”. în SCL 3. Bucureºti. Dicþionar de neologisme. vol. 1974. 1978. Bucureºti. X Jahrung. Bucureºti 1960. Dimitriu. DLRV. etym. Dicþionar de neologisme. F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. Dimitrescu. Drãganu. egipt. Dimitrescu. Atti. Dosoftei. – Fl. EL – Evanghelierul din Londra. XXV. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. DMC – P. Un verbum vicarium: „a realiza”. 1978. Paris. sub redacþia lui Gh. Gilbert. 1966. ed. 1938. Al. Meillet. Bucureºti. Dimitrescu. – A. 1980. 1969. Þara Româneascã. 15–20 aprile 1974. sl. Dimitriu. – englez(ã). Dimitriu. – Dosoftei. p. Bulgãr. Ernout. Paris. – egiptean. vol. Djamo-Diaconiþã.

Ist. fr. Etimologii româneºti. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. Graur. Leipzig. Istoria literaturii româneºti. rom. Bucureºti 1904. Lex. ILR – Istoria limbii române. 1891. – B. Iorga. Bucureºti. – „Flacãra”. Bucureºti. Crestomaþie românã. Diccionario etimológico español e hispánico. Etimologii – Al. Iordan. – grecesc. LRA – Iorgu Iordan. Chrest. García de Diego – Vicente García de Diego. Bucureºti. 1954. – francez. – Al. T. Giurescu. – Theodor Hristea. Graur. Graur. C. I. 1961. 1933. 1989. Bucureºti. C. Gaster. Bonn. 1978. Graur. Giurescu. 1952–. pãrintele filologiei latino-române. Iordan. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688. Goga. Tendinþele actuale ale limbii române. Höfler. 1923 º. vol. Bucureºti. Ionaºcu. 1976. Madrid. Néo-gr. sîrb. 1939. Pancevo. Graur. – „Informaþia Bucureºtiului”. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. 1976. – german. Buc.G. ILRL – Al. Chrestomatie roumaine. în I. Onu. hind. – D. IP – Învãþãturã la Paºti. – Al. Bucureºti. II. Hasdeu. it. – L. 1971. Editura Academiei. 1895. Corectitudine ºi greºealã. Iorga. Iordan. E. lit. 1971. – Ec. 1864. Französisches Etymologisches Wörterbuch. Bucureºti. I. – Alexandru Graur. GCR I–II – M. a II-a. Bucureºti. L. – V. Sist. hebr. Lexicologie romanicã (lexic profesional). XIII. III. Bucureºti. a doua.u. Evoluþia limbii române. Bucureºti. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. Graur. 1962. P. Bucureºti 1948. – R. Graur. Bucureºti. Probleme de etimologie. Guþu Romalo. . Bucureºti. Gaz. Gãmulescu. Evoluþia conjugãrii în românã. ed. Texte de limbã din sec. Hasdeu. Bucureºti. – hindi. Limba românã contemporanã. Höfler. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. Elem. Goga. Ionaºcu. Budapest. 1954–1968. gr. Cazacu. B. Guþu Romalo. Gãmulescu. Rosetti. Gaster. Bucureºti. – „Gazeta literarã”. – italian. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. gen. Gáldi. 1953–. 1973. relig. Inf. Bucureºti. Iorga. Bucureºti. – N. Etudes de datations. ILR II – Istoria limbii române. – N. Graur. Gáldi. GS – „Grai ºi suflet”.E. – genitiv. Ev. Iorga. Istoria limbii române literare. Bucureºti. 1969.P. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle. Bucureºti. 1972. XVI. Hristea. O gramaticã a „greºelilor”. Bucureºti. lit. Bucureºti. 1968. Gaster.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Bianu. 1928. Bucureºti. – M. Bucarest. Etudes – M. ed. XVI. Luca Stroici. I–II. Editura Academiei. 1968. 1956. Bucureºti. Contribuþii – C. LRC – I. în SCL 2. Fl. al XV – începutul sec. L. 1974. lit. Limba românã actualã. Ist.C. – Al. Graur. germ. – hebraic. „Capcanele” limbii române. 1963.

megl. Individualitatea limbii române între limbile romanice. – Marius Sala. Lb. Mihãilã. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. vol. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. 337 º. L – Lexis. – Întrebare creºtineascã. LR – „Limba românã”. R. Nestorescu. Lyons. – V. Paris. ed. Moxa – Cronica lui M. – Gh. Migliorini.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. 1942–1950. Nestorescu. Bianu. în CB. 1977. Mihãilã. Împr. Jako-Manolescu. Bucureºti. Nestorescu. Lukasik. 1960. sud-slave – Gh. Mihãescu. Lombard. gr. 1978. 1/80. Mihãilã. Contribuþii socio-culturale. – necunoscut. Limba românã contemporanã. loc. Lukasik – ªt. – S. 2. II. H. Mihãilã. Bucureºti. nec. neol. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. II. 1975. neologism. Schick. al XVI-lea). al XV-lea. Tudora ªandru Olteanu. Infl. 1980. Paris. în SCL. Torino. 1957. Niculescu. 1971. p. Bucureºti. Duro. Bucureºti. 1955. Mitterand. – H. Il Linguaggio. Mihãilã.u. Manolescu. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. NDE – A. Dan Munteanu. LL – „Limbã ºi literaturã”. – latin. Lg – J. Bidu-Vrânceanu. Aldo Duro. Linguistique générale. Bucureºti. Jako. Bucureºti. din 1952. M. Individualitatea – Al. S. Bucureºti. Bucureºti. 1966. Prontuario etimologico della lingua italiana. At. Bucureºti. L. Mihãilã. 1975. Le verbe roumain. Bucureºti. 1958–. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. 1955 º. Moxa. Mihãilã. Mihãescu. – neologic. Dauzat. mod. Societatea de ºtiinþe filologice.u. Bucureºti. Dicþionarul limbii române vechi. Paris. 1964. Mihãescu. Vocabularul. Torino. lat. Mihãilã. Preistoria rachetei moderne. 1960. Mareº. I. Editura Academiei. – locuþiune.I. 1969. Valeria Neagu. A. recenzie la Gh. Manuscrisul de la Sibiu. Niculescu. 1938. – V. Bucureºti. PE – B. – Gh. I. LR 2/75. Lyons. R. Mexico. Bucureºti. lat. în Actes du II Congrès international de Thracologie. ed. El léxico indígena del español americano. Bucureºti. 1970. – meglenoromân(ã). Migliorini. Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. Bucureºti.C. J. magh. Lg – C. Nestorescu. L – Liturghierul lui Coresi. 1960. . Scrierea latinã în Evul mediu. DLRV – Gh. – modern. Paris. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). Lund. Dubois. – maghiar(ã). – Doru Todericiu. Mihãilã. I. în LR 3/80. 1969. Mihãescu. E. VR – Alf Lombard. – „Luceafãrul”. – „Magazin”. D. LRC II – I. Al. Coteanu. – H. 1974. 1954. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. Mag. Luc. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain. Pologne et Roumanie.

în SCL 1. 1968. Pellen. Purdela. ed. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. Reinheimer. – A.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. cota 3077. prakr. reg. XXIV. 1957. – prepoziþie. ms. 1976. 1978. X Jahrgang. 1976. 1974. în CL III. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu. PO – Palia de la Orãºtie. 1988. Limba românã. Pamfil. Rosetti – Omagiu lui Al. 1972. Bucureºti 1969. Olteanu. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Bucureºti. M. Contribuþii – V. a II-a. pol. Pamfil. Pamfil. Papahagi. Purdela.L. 158–177. Stela Toma. LP – V. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. în CL. Bucureºti 1947. 1979. pers. R – V. în RLiR. PN – „Presa noastrã”. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. PO – Iosif Popovici. 376-381. Bucureºti. Astronauts de la préhistoire. Paris. Pamfil. DDA – Tache Papahagi. Heft. p. Pamfil. 1965. Prav. S. V. PV – Psaltirea Voroneþeanã. D. Bucureºti. II. Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). num. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. Kolosimio. Pamfil. Completãri la DLR: prime atestãri. general ºi etimologic. PC – I. – Pravila ritorului Lucaci. 1911. 1958. Alba Iulia. pl. nr. – prakrit. ed. 2. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. ed. Rosetti. ªerban. PS – Psaltirea Scheianã. Bucureºti. janvier-juin 1973. D. 1974. PH – Psaltirea Hurmuzaki. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. – provensal(ã). sensuri. în LR. Reinheimer. ed. Longinescu. Lebedev. – persan. Recherches diachroniques en espagnol. Bucureºti. variante neînregistrate. Bucureºti. Bucureºti. PR – Paul Robert. 6. cuvinte. Pamfil. The Hague-Paris. I. tome 37. Olteanu ºi C. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. Bucureºti. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. Radio – Programul Radio–TV.P.G. 1965. .u. în Studii de lexicologie. Popovici. ed. – ªt. pg. Dicþionarul dialectului aromân. 1970. Bucureºti. – portughez. VII. Puºcariu. prov. RA – Florica Dimitrescu. XXI. Psihologia cosmosului. nouã. Pellen. p. – polonez Popescu-Marin. LR – Sextil Puºcariu. ed. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. ªerban. Bucureºti 1912. a II-a. Bucureºti. Psaltirea. Omagiu Al. – plural. V. prep. 1956–1989. – numeral. Pamfil. Pr. C – V. Pamfil. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. – Coresi. Datations des phénomènes. în CL 1. Gagarin. Rizescu. – numãr. ed. Palia de la Orãºtie. Paris. Biblioteca Academiei. Le Petit Robert. – S. – regional(ism). 1962. Ps. Pr. Recherches – R. 1959 º. PA – P. 1971.

). Fl. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. Bucureºti. ed. Bucureºti. LR – Al. Roques. – C. Editura Academiei. Schogt. – sub voce. 1968. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. Filosofia cuvîntului. – singular. ªãineanu. Heidelberg. – L. Slawski. – românesc. cota 312. T – Coresi.A. Dimitrescu. Paris. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). – sîrb. sl. Rosetti. S – I. 1925–. – slav de sud. 1925. – E. Rosetti. I–IV. Paris. Toronto. scr. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. Rosetti. – sicilian. 1959–. St. A – C. Giurescu. Sémantique synchronique. vol. din 1990.. Originile limbilor neolatine (trad. Lexicon slavo-român. 1963. I. Rosetti. Rom. Bucureºti.s. Bucureºti. – H. sp. Meºteri constructori. 1946. Bucureºti. Candrea. I. Bucureºti. Influenþa orientalã asupra limbii române. ms. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. SE – F. I–II. – Grãmãticul Staicu. Biblioteca Academiei. Sãpt. I. Tagliavini. sl. – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”. S. – Flora ªuteu. Stãnescu. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. Romanishes etymologisches Wörterbuch. 1976. Schogt. a 3-a. ed. 1968. 1–2. Roma. PO – M. Slawski. sing. M. Bucureºti. Tagliavini. din 1950. 1926. ªãineanu. – vechi slav. ed. rom.v. 1916. – „Scînteia”. FC – Al. ILR – Al. pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare. Tetraevanghelul. Lex. Tagliavini. 1916.O. Editura Academiei. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. Bucureºti. s. Bucureºti. Tagliavini. lit. – spaniol. 1968–. – Simion Dascãlul. 1944–1989. ªuteu. Bucureºti. Les premières traductions de l’Ancien Testament. Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. rom. ºi seria nouã.. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. subst. Bucureºti. Rosetti.Dasc. 1977. Rosetti. – sîrbo-croat.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. Bucureºti. lib. vol. Sc. I: „Palia d’Orãºtie”. – sanscrit. skr. 1900. 1955. Serie nouã. Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti. srb. Kraków. 1952. din 1944. Let. din 1950. 3 e e . Sém. sic. O. Rom. – subst. 1976. Bucureºti. vol. – „România literarã”. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. Roques. Istoria limbii române. – „România liberã”. C. Stãnescu. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. 1935. de pe la 1600. Inf. Bucureºti.

1930. Etym. XXI. 1903–1925. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. Torino. . 1978. Doc. -iza. Prati. – V. XVIII. Þîrcovnicu. 1972. Vulpe. TM – Texte mãhãcene. VEI – A. 1966. Vîrtosu. – Emil Vîrtosu. – verb. Zugun. TB – Texte bogomilice. -fica. Vulpe. Tohãneanu. P. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea.R. – L. TRA – Al. TDRG – H. Paleografie româno-chirilicã. tc. Bucureºti. în CB. Niculescu. Testi romeni antichi. Dincolo de cuvînt. Zugun. Documente privitoare la istoria Ardealului.L. în SMFC. ucr. ung. Budapest. – turc. în RRL. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. 1962. Veress. -ona). vb.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás. D – Gh. vol. Bucureºti. 1982. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. 1951. Tohãneanu. 1970. – ucrainean. V. Florica Dimitrescu. Ist. Bucureºti. Padova. 1976. II. în LR 5. 1968. C. Bucureºti. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. 1973. – P. Vasiliu. Bucureºti. – A. Tamás. II. Bucureºti. Þîrcovnicu. – L. Vocabulario etimologico italiano. în CB. III. – M. Bucureºti. Tiktin. S. Conversiunea numelor în verbe. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. Vasiliu. Veress. II.

cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. cele care poartã. Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului). erau inedite în noiembrie 1993. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. . în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate. lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. între paranteze drepte. al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani). acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. Concluzia secþiunii a doua este cã.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. anul redactãrii. cînd am scris aceste cuvinte. Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei.

care a tradus articolele scrise în limba francezã.S. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. depozitate în sediul Academiei. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P. pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care. Dacã pînã acum am lucrat. Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã. apoi uitarea. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris.14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan.. ºi sper sã lucrez în continuare. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei. au cãzut pradã focului în februarie 1975.. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã. – la (nedoritul?) Dicþionar. .

I LIMBÃ VECHE .

.

XII. în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. Byck. situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu. Din perspectiva informaþiei. Opere. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei. Într-adevãr. Bucureºti. red. care se elaboreazã în prezent1. Rosetti. dar care a rãmas. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române.) . (Vezi ºi ediþia în limba românã. ca Istoria limbii române. apãrutã în ed. îngrijitã de prof.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. 1962. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. 1975. Începînd aceastã lucrare. Dimitrescu. cu orientare modernã. cînd îºi începe Al. Izvoarele sale. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. adjunct Fl. din pãcate. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. Bucureºti. în acelaºi timp. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. la începutul secolului al XX-lea. elaboratã sub conducerea lui Al. Densusianu (Paris. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov. prima istorie a unei limbi romanice. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. gata elaboratã ºi predatã editurii. Densusianu. netipãritã. Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat. care era red. implicit. a II-a în 1978. I. p. 1901). J. responsabil. ºi Ov. Al. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. 2 DHLR. sursele de exemple erau nu numai reduse. II. care era.

în rîndurile de mai jos. pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã. punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. s-au fãcut mari eforturi. din bibliografia generalã de referinþe. În aceste douã decenii.). dar cu preocupãri comune. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. asupra surselor de exemple. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. . nu numai în domeniul lexicului. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. al XVI-lea au mai fost editate. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. fie lucrate anterior. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima. din sec. din texte în special de naturã religioasã. internaþional. al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op. Din pãcate. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. XIV. regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. Astãzi. asupra ediþiilor de texte ºi. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”.. Ed. al XVI-lea (Bucureºti. cit.18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. ciubuc “vergea (de aur). p. al XVI-lea. 1979). dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri. în introducerea la DHLR. Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex. Între timp. lingou” etc. Academiei. asupra dicþionarelor. care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. al XVI-lea. unele documente din sec. Pentru a da un singur exemplu. Astfel. Paris. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”). ci ºi pentru alte compartimente ale limbii. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. ºi din partea editorilor. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec.

1977. Mihãilã. al doilea). menit a suplini. 1972. de comportare sintacticã. din ea nu ar trebui sã lipseascã. 1741). 319. 1990. Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. de ex. iar C. Bucureºti. În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. Cronograful lui Moxa3 etc. 264. Desigur. ocol (în DA ºi DLR.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. 1691).. pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). DA. 154. Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate. pentru must (în DLR. Bucureºti. nu are rãspîndirea necesarã). lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. . regiuni diferite. Dimitriu. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). într-o anumitã mãsurã. cu un copist cunoscut. reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. pentru vrabie (în TDRG. Mihãilã.. Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. Ms. litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. 2 Vezi Gh. Textul acesta. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). mai ales cã încã din 1967 Gh. p. lui Gh. 3 Apãrut. 1972). Dupã cum se poate uºor observa. Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. XIX)1. morfologic. Psaltirea Hurmuzachi (ed. pentru plecãciune (în TDRG. însã. p. dicþionarele. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile. Ciuchindel. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. primul. cit. în ed. deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977. Originalitatea. loc. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor. C. vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic. texte de tipuri diferite). sec. pentru cîrciumãriþã (în DA. în introducerea la DA. proiectat de noi. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. p. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. în SLLF. Puºcariu. în Biblia de la Bucureºti). Trebuie observat însã. imediat. variante fonetice etc. între timp. II (Bucureºti. C. Dimitriu. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. formaþie neînregistratã în DLR. ºi 1974. S. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. II. Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie. Cazania I a lui Coresi. la Dosoftei). de exemplu pentru freamãt.

în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. Apreciem însã cã. ca de altfel în orice operã lexicograficã. Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. calitativ. a fost ales Uricariul. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale.v. II.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. . 1960. p. C2). Candrea. avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. de ex. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. „Cahiers de lexicographie”. inexistent în vreun original al celor douã texte. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. X. X (1961). mai mult chiar decît Biblia din 1688. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P. în 1652. cantitativ. Pentru exemplificare. p. tomul I. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. 555-556. s. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie. Paris. neinfluenþatã de originale strãine. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). 1932. al XVI-lea (T. în principiu. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. în LR. s. nr. Fl. ºi „mai mult”. Etimologii. 70-72. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. Dictionnaire étymologique de la langue française. cît ºi. Manuscrise n-au fost extrase deloc. p. DLR ºi-a extins bibliografia. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. semnificaþia “strunã. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române. 7-8. A-B. Desigur. cel puþin în principiu. 2. de ex. prin definiþie non-finitã. Bucureºti. matoriti. este posibil un „mai bine”. coardã” a lui maþ. partea I. la toate cuvintele. dar ºi aici. Contribuþii. mator sau vb. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec.). scr.v. aºa cã. 6. Dimitrescu. arhisinogog din DA. de asemenea nici scr.A. I. o lucrare cu multe greºeli”1. ºi anume la datarea termenilor. matoriti4. care este zamatoreati. Într-adevãr. În privinþa lexicului vechi.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. p. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. în general.

I. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã. al XVI-lea. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. Împr. al XVII-lea în DLR. în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. de exemplu. 189. p. 3 Vezi G. J. strîns legat de cel precedent. obijdam2). de ex. 2 Loc. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. pogribanie în sec. iar în DLRV în 1502 4 . a perioadei cînd a devenit uzual. se mai pune ºi o altã problemã. verbul a fost integrat la conj. ci.u. pogon este însã atestat prima datã în 1493. ind. al XVI-lea. zaroditi1. De ex.. Este curios. 88-92. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). DLR – ne referim în special la acesta. de cele afirmate aici. A. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi. apãrut în 1981. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. p. bg. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. dacã însã observãm cã toate citatele. Un alt aspect. ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri. ne putem pune întrebarea. . a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. prez. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. p. în toate situaþiile. pe care alte lucrãri le predateazã. cã medelnicer. pur ºi simplu. 1952. 157. legitimã. a IV-a ca boleati > boli. cit. 2. al lui obideati). Matoré în „Le français moderne”. Ar trebui însã spus cã niciodatã. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. dupã DLR. implicite. la mijlocul sec. sud-slave.. în DLR în anul 1638. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. La fel pogon. în bulgarã (cf. cînd s-a implantat în limbã3. În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. Þinînd seama. p.sl. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt. (obijdo. pohteati > pofti. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã. 66 º. începînd cu primele atestãri. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare.

sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. plãcintã. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl. CDDE). cumnat. Gh. cuvintele de provenienþã latinã: curte. cf.. 111–160. Nicolescu. Bakos. atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. turceºti precum astariu. sing. în special lui V. Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române. Credem cã. apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. 1497). din interiorul limbii române cãtre exterior. care apare cca. tom. sau. 2 L. ne dau flexiunea ºi derivarea. sub forma slujniku (ac. ºopîrlã. În schimb. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. bogasiu). Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã. Graur. Djamo-Diaconiþã. porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. în 1482. Omagiu Al. magh. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. 434-447. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV. un mare sprijin. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã. într-un context slav (de ex. ca ºi autorului. bou. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. ILR. Astfel. . Metodologic. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. deci o „cãlãtorie” inversã. de ex. 181-182. 27 (1–2). plop. sing. 1977. p. pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã.22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. programatã de a se data cuvintele. pe de altã parte. În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. krãnga (cca. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. balaur. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561). Nestorescu ºi lui A.). Rosetti. maghiarã etc. termeni autohtoni ca: brad. pentru o bunã interpretare. de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. trebuie considerat cã o pondere are. p. sau crîng în forma de gen. Mihãilã. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat. voievod. care a fãcut numeroase adãugiri. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. cum se înþelege din DLR. de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins.

ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. Un caz similar îl constituie ºorþ. germ. polgár. p. la sfîrºit. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. la etimologie.. nefiind un dicþionar etimologic. De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. Graur3. de fapt. În plus. forma germanã nu este decît o filierã. În legãturã cu etimologiile. Bürger”. Schurz. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. de ex. brãdet. ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. de ex. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. . ºindra1. dar în alte situaþii similare nu. Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol. rezumînd cele spuse mai înainte. rabin. „la crîngul” sau dealului (în 1514). Acum. ºi srb. 28. explicat în DLR prin germ. sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. 1978. mai primitoare. sã se încorporeze noile ediþii critice. Djamo-Diaconiþã. s. p. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. Bucureºti. cît ºi germ. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante. 1 L. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. regionale. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. Graur2. 184. la pîrgar se noteazã. pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor. ºi nu cel german (Burgraff). în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. 3 Bucureºti. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. cîrci(u)mari. sau formele articulate u krîngul în 1505. care. Astfel. O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). aºa cum aratã Al. ci unele variante populare. szorc. 2 Evoluþia limbii române. cit. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. ci numai o etimologie-origine directã. Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã). trebuie adãugate. 1963. Rabbiner: de fapt. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici. „magh. ºurþã. în loc de concluzii. de ex. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor. loc. b) pentru îmbogãþirea materialului. ºi nu etimonul direct. De altfel. brumariu etc.v. de ex. II. aninos. III. aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi.

DLR sã menþioneze. atît în aspectul ei actual. Memoriile Academiei Române. la termenii care o impun. în primul rînd limitrofe. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. 7–13 . seria IV. cînd este cazul. VI. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. tom III. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi.24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche. p. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. În Les Voix du silence. A. DLR sã cuprindã. a istoriei limbii române în speþã. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. formulînd dezideratele de mai înainte. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. 1981. Înainte de a încheia. V. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. VII.

. care. Roques (1925). Pamfil (1968). Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. 25. 1962. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. v. La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. avînd indice. toate textele ºi documentele de limbã românã veche. O problemã actualã a filologiei române: datarea. p. M. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte. nr. ale unor structuri morfologice etc. ºi în primul rînd dicþionarele. în AUB XI. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. cu indice exhaustive. existentã în ms. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel. ºi R. Pellen. încã din 1965 continuã sã se citeze. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. În acest volum. în general bogat. Höfler. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie.. XV. ale diverselor îmbinãri de cuvinte. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice. ca ºi în ediþia veche a DA. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”. Etudes. consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –. V. deºi în introducerea la DLR (1965) p. se 1 Florica Dimitrescu. 2 Menþionãm astfel cã. ale unor sensuri. Recherches. în bibliografie.1 Instrumentele de lucru de care dispunem. De asemenea. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri..CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0. ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. pentru PO se citeazã ediþia M. 367-376.

forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev. odihnire. 154. Let. p. nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3. sl. – 13. / T 115v8 (T – 4. oblici Ps. 3 Completãri.2). GCR I /C. nu cu urgia ta oblici mere.Ev. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi. / ªi dede otpust narodului / Ev. ofta Axinte Uricariul.-rom. sl. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). sl. dacã este cazul. CV – 1. T – 2). de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã.-rom. ologii blem / Ev. 534. regulã” Pãsculescu. olog L / orbi vãd. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2. PO – 2). Dimitrescu. T – 6). ocrotealã. – 111).-rom. opreliºte. / ªi cãndu se împlurâ opt zile. – 1). dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1). C. Coresi. cîte un exemplu.Ev. – 3). 32r2. 51r3 (Ev. I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2. (Completãri. Originalitatea. Contribuþii.Ev. Ps. obîrºie Coresi ap. Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. / Doamne. uloi – 4. (Ev. care a predatat cuvintele oboroc. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . sl.-rom. Dimitriu. de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). obîrºi PO ºi C.Ev.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit. Pr. Fl. Ps. – 2). – 4. ocean "moºtenitor”. p. Completãri.-rom. – 9)3. 1. urmat. sl. DLRV. care au predatat cuvintele ogodinþã.1. 2 V. L. PO – 3. 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori. p. Indicele lexical paralel. V.P. orîndã „obicei. 29v17 (Lit..-rom. în stînga. 65-67). sau C. 1. / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. p. sl. – 3). sl. – 1).S. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. de ex. Popescu-Marin. 67. oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16. Let. o(t)pust Dosoftei. 17v1 (Ev.2. oblicire C. .. otravã. în dreapta. orz S. indicã drept text precedent Pr. care a predatat cuvîntul ocol. vom nota pentru fiecare cuvînt. uleu – 1. opt Prav.-rom. Dasc. / Într-aur sã fie prinse.

Ev.Ev.-rom. – 120. o(t)pust Dosoftei. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã. C. astfel. obîrºi PO / Ev. precum ºi informaþii asupra frecvenþei. / Ferecat cine va mânca uspãþ. ospãþ. fiul lui David” / Ev. ou. / în beserica greind: „Osanna. olog. L. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. 653. p. oloi. 2. ospãþ C. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri. în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5). T – 1.S. sl.-rom.Ev. provizoriu. Pr. – 35. T – 97.-rom. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559).-rom.-rom. ospãtar C. ºapte (oarecum. 3. Alte cuvinte (obîrºenie.Ev. – 1.-rom.Ev. / S.-rom. în C. probabil. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. / T 142r2 (T – 1)1. În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. – 1. unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea. pentru cã studierea altor izvoare va împinge. 79r17 (Ev. sl. oblicire C. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO.. oblici. obîrºi. ou „celulã la pãsãri. oblicire. din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969). osana. de ex. de ex. rectificã datarea de la peste 100 ani. – 5. prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. omenesc PH. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO. dede uspãtâtoriului ºi zise lui. ospãtar. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti.P. care însã îl precedã în timp cu 20 de ani. odihni.Ev. sl. Lex. / S – 6.-rom. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit. otpus. CV. sl.).. . CV – 3. sl. CV)2. Ps. / Sau de va cere ou.. T – 8). L – 1. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. este identic cu textul din T. Ev.. – 3. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. S. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu. sl. Ev.Ev.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St. L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1). – 20. deci noile menþionãri.-rom. orz. înapoi aceste datãri – cã. doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). oarecum. 30 de ani (de ex. ILR. T – 4). oarecum Moxa / PO. datînd din secolul al XVI-lea. oºtire. dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului. sl. sl. pînã la 10 ani (olog L / Ev. V.). sl. cu douã ocurenþe. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat. / Scoase doi arginþi. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. C. oºtire „luptã” Ureche.Ev. la minimum 40 de ani. opt. 11538 (Ev.). / Ev.

Ev. PO) utilizate în ediþii mai vechi. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons. o situaþie aparte o are omenesc. Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. C. precum s-a vãzut.-rom. sl. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). / S – 3. – 1. S.Ev. LR 2. eventual Banat. care este DLR. în Moldova. C – 7. tome 34. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. – 2. – 2. Ev. . – 17.Ev. În acest fel. oþet PH / S – 1. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. dar.-rom. 5. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia. nous autres philologues et linguistes. T – 7. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. 1976. 143–148 1 Grobis. în RLiR. T – 1. – 3. p. periodic. în plus. C. janvier 1970. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã. 167. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca. Ps. dintre cei cinci termeni citaþi. „mots de gaudisserie”. Ps. sl. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. ospãta CV / CV – 2. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. Gros Bis et Raminagrobis. dar unele (T. C. 4. – 2. CV. înregistrat. cuprinzînd atît nordul Ardealului.Ev. p. pentru ceilalþi.

101). Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. totuºi TR. cum apare din greºealã. spre deosebire de p. numindu-i (con)fraþi „români”. În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. Moisi Peºtiºel. 123. Doc.. 1 din PO. Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. unde se susþine. p. „piscopul românilor în Ardeal”. 419 º. în Armbruster. Armbruster. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº. 11 din PO este împrejurarea cã. R. Alzati. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi. 10). în aceeaºi zi de 14 iulie M. ºi Efrem Zacan. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. p. comentariul despre prezenþa. 228-229. în continuare. Terra. ªtefan Herce. p. p. „potropopul varmigiei Henedoriei”.. p. printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii. probabil. p. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. p. Contribuþii. „valahi”. cu un lugojan. 1976. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. cu un hunedorean. R. la p. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). p. 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. pentru prima datã.. 101. Binder.u. . ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. V. 471. Achirie.

6 Fl. ºi. 1. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. cu Codicele Voroneþean. 3 Fl. . Costinescu. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. apar 118 serii sinonimice5. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text. 3. 205-8.. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. Pamfil1. Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. p. 1981. CX ºi CCXVIII.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. în al doilea rînd. p. 7 Laura Vasiliu. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4). alcãtuite din douã elemente lexicale. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. 5 Ed. sinonimia din Palie prezintã douã situaþii. dar. relativ sãrac. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”. am vrea sã facem douã precizãri: întîi. Astfel. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis. p. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. Dimitriu. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ. S. pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. cu alte cuvinte.. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. 4 C. Vocabularul Paliei de la Orãºtie.1. de ex. V. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. 11). 95. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. p. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. 125. p. Dimitrescu. 54. Contribuþii. Candrea. faþã de 1818 cuvinte comune. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. Dimitrescu. unde.A. în ed. prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text. la o cercetare mai amãnunþitã. R. p. în LR 2. ele ar putea creºte. p. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. semn al unui lexic în dezvoltare. 17-29. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. 2 Pe care I. de ex. ºi de „Marien diiac” (PO. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. Evident. M. vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. Contribuþii. 2. unde. probabil. 3. cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale.

verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte. összegyütés (v. p. mergînd de la trei la unsprezece termeni. Pamfil. 214). p. Pamfil. pentru cã ideea de bazã. În cadrul sinonimiei complexe. apare de douã ori. C. Calc. dar ºi "moºtenitor” (v. echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. moartea. 214). Pamfil. C. mai puþine. dupã magh. Pamfil. barom tartó emberek (Pamfil.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi.1. p. Calc dupã magh. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime. maradék "rãmãºiþã”. În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit. 3.2. 231. în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p. R.1. bósszut álni (v. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. 215). . p. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. C. C. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. 212). 17). Un caz particular îl prezintã. p. 3. Calc dupã magh.

. p. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v. R. p. R. C.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. 4 Pamfil. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. 230. 6 Pamfil. 240. Pamfil. Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. lakóhely (v.32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. p. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute. 213). 239. 232. R. p. 5 Pamfil. p. 3 Calc dupã compusul magh. p. Pamfil. de fapt. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. 213). R. C.

În fine. de pildã.4. 3. a slãbi este atestat o datã în Palie. Roma. R. care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. dar ºi "bunãtate” (v. 3. nepotrebnic nu cunoaºte. Treml. iar pentru fiu. în fine. al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. sinonimul posibil smerit. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. cu cele din DS. În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã. dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui. pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. strica – vãtãma. poroboc. uneori foarte ridicat. La fel. ªi. a smeri este consemnat în text. deºi vb. de ex. de asemenea. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”. Numãrul. în Palie. . p. fecior.. în „Studi rumeni”.3. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. unde.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod . vite". Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie. alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. jószag "animale. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. deºi vb. 233. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. 105–107). copil. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. 2 De fapt. IV (1929–1930). ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. calc dupã magh. pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã. dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. L. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare). recordul este bãtut de conceptul animal. p. de ex.

LCB. specificã pentru identificarea sinonimelor. pot fi atribuite tipografilor munteni (v. 3 H. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. . de ex. Sinonimele se explicã însã ºi altfel. scamn. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. 53. mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. 4.1. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. venind din alte regiuni.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. Bãlan. deºi text bãnãþean-hunedorean. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã. p. a utilizat termenul/termenii mai familiari. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. TR. care. luva. 477). În acest fel. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. Urmãrite sub raport etimologic. p. 14-15). curente. Cele douã categorii stabilite sub 3.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese. care. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri. operaþia de comutare. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare.. de ex.. de ex. p. pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor. Unele forme precum pustie. la aceeaºi paginã. în sine. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. cu mici variaþii. deoarece se poate observa cã. de exemplu. ce se clãtesc. cu Biblia de la Bucureºti. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie. p. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. fierile ce se leagãnã” (p. nu sînt importante. Schogt. Sém. poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. 165).. moºtenite – ambele – din latinã. apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. viermii ce se trag. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei.. Dumnezeu etc. 185. cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. în plus. în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. caltã. poate ºi cel mai expresiv. unde. acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. de pildã.

.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi. de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil.2.2.3.1. moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. rezultate din împrumuturi: 4.4. 4. 4. p.2. 234. 4.2. R. din aceeaºi limbã.

). p. Rosetti. 1 În Omagiu Al.5. 5. alcãtuitã numai din termeni latini). . Dintre categoriile enumerate. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini. p. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie. în marea majoritate a cazurilor. Evident. unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. 948 (v. evocatoare ale unor împrejurãri diferite.1. posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice. ºi 4. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã.3. ºi DHLR II. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4..74% în întregul vocabular ºi 87. recte Paliei. dacã mai era nevoie. Cu excepþia categoriei de sub 4. Pe de altã parte.43% în vocabularul de bazã.u. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. 358 º. care. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1.). iar dintre cei derivaþi în românã. cuvintele din fondul latin2. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi. 2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. Privite dintr-o altã perspectivã. dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi. situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. Se demonstreazã ºi în acest fel. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi.).4. cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea.2. moºtenit. 4. 4. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã).6. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie.

p.. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. de ex. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã. – Sînt. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº.2. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc. niºtotã – trudã etc. în fine. p. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh. deci. 538. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme.1. intrã minimum un cuvînt. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie. o formã sau un sens arhaic. Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor. 1 1 DHLR II. R. în lanþurile sinonimice mai largi. dupã Pamfil. áld. 234. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl. oricum. ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5.. . din maghiarã ºi sîrbo-croatã. 5. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. Evident cã..1.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi.1. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. în întregime grupul sinonimic. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc.

dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. de 11 sinonime. 5. . În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi.38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc.1. ºi DHLR II. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2). sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod.1. în special în Transilvania. LP. R. probabil de cãtre tipografi. a conflictului între particular (regional) ºi general (comun). p. ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi.. procentul termenilor regionali este scãzut. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. respectiv. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v.. þiitor – stãpîn etc. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. dimpotrivã.3. În general însã. 132). v. p. Lanþul cel mai lung.4. 494. Pamfil. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii. v. 5. p. Pamfil. Oricum. 232. la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc.

În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori.5. în EV de 8 ori. Dimitrescu. în Pr. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã. de douã ori. Siriu apare în PO de 15 ori. ºi Pamfil. 26 în Ps. de 33 de ori. de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte). în L de 2 ori. tovarã (2). p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10). în unele situaþii. Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte. v. b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1). diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl. arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. ºi 13 în Ps. naºfã (5). . iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S. în T de 35 de ori. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. termenul notat primul s-a conservat. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. o datã ºi în Ps. în fond. Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã. Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori. în C2 de 32 de ori. nota precedentã. 4 în T. aveni (2). ceea ce echivaleazã. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev. în Ev.). o datã ºi în Ps. 122-245. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. în Ev. vrevi (4)2. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. De menþionat cã. p.1. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. 133. care nu este înregistrat decît o datã. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. de 4 ori. c) în fine. tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). LP. nãmesti (1). 2 V. zgarburã apare în S de douã ori. de douã ori. 5. în celelalte texte. în Ps. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc.). în CV de 2 ori. Contribuþii.

declaraþie. ºi anume adevãrãturã. dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus. în raport cu jale.2.. 5. dacã sinonimele substantivului jirtfã. 5. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. supra. bunãtate (2) etc. cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. s-au adãugat substantivele tristeþe. deci care nu au supravieþuit. dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –. . succesor etc. urmaº. amãrãciune.. sinonimul lui mãrturie. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. în general. mîhnire.1. Cu alte cuvinte. doliu etc. pled etc. cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. cuverturã. de ex.2. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. unii termeni sînt arhaici. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare.). Fireºte. conciliere etc. substantivele jertfire ºi (neol. ºi anume arsurã.. etc. Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. Seriile sinonimice. astãzi nefolosit. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun.) sacrificiu. depoziþie.2. dar înlocuit prin învelitoare. 5. astfel. Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise. a ieºit din uz. în general s-au amplificat. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie. Trebuie subliniat cã. cã la cuvintele care în Palie (ºi. prin împrumut sau derivare. Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov..2. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. de ex. dar cele cîteva exem1 V. pentru aceastã noþiune. atestare etc. pacificare. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme. gras (1). întãrire. limba românã foloseºte astãzi. În alte cazuri. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. pojar (1). cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã. durere.

3.3. Cîteva exemple de serii: 5. 5.1. În fine. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. 5. pentru moºtean (3 T. 5. 6. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz. Indicele lexical paralel. Dupã cum se poate uºor remarca. se menþin pînã azi seriile sinonimice. aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici.4. . Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor. Contribuþii. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã..3. chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor. Dimitrescu.3. a conservat pe prieten.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple.. sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie. la care se adaugã alte elemente lexicale. se poate trage concluzia cã. s. cît cu formaþii vechi. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni. dar a eliminat pe priatnic). dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº. pentru priatnic (8 Ev. 1 C2). luate absolut la întîmplare.3. Fl.v. Evident cã. ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege.2. bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune. 18 C2). credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse.3. seriile de 1 V. 2 C2). 5.

Contribuþii. 6. v. 4 Ibidem. . Pamfil. 237. p. 205). p. adj.1. În ordinea descrescãtoare. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. 211. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1. p. (5) verbe (48) conj. (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos.2. supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj. 3 Pamfil. Contribuþii. p. 238. (2) prep. R. (13) adv.3. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil. 6. (1). (3) num.

beadã. despoieturã. asin.1.5. 7. ducãtor.. ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. chindisit. (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã. În toate aceste cazuri – ºi în altele. (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare. 6. repede. crud. (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. cucurã. dar care ar fi putut avea echivalente. (1) adin – între. alnic. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece. . adv. deºtinge (4). usnã (2). num. fãgãdaº). prep. conj. cocãtor (6). dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. beteag. cliciu (6).7. tîmpãnã (3). similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex. pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. 6. fur (4)).4. scoate (4). 7. 6. 6. sucui. berc. tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. suguºa. Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte.. celui (4).6. Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime.

deci în 1835!). credem. s-a ales unul dintre termenii la îndemînã. din Palie. 1 T. ci. risipi. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini. de ex.. probabil din limba curentã. prin faptul cã.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. în Biblia de la Bucureºti! 7. acestea de origine slavonã. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. 16 C2. O dovadã o poate aduce. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO. nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã. A. termenul din modelul maghiar. chelciug „hranã” (p. în alte texte este prezent tot asin (6 T. 1 CV. în unele texte.. evident!1). aveni. adãvãsi. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R. Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea. 7. se poate explica. dar cu alt sens). . ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. 247. deºi este atestat de 74 de ori. ci lui alnók. direct. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. dospi. 112. 2 C2). în textul de la p. în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea.2. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28). pentru aceeaºi noþiune. a blagoslovi. în cele mai multe cazuri. care în PO nu are sinonime. 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã. de tipul lui alnic.4. 1 S. p. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. beadã "cusur” (neînregistrat în DA). conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. 3 T.. 4 L. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV). de ex. 13 C2). fãrã sinonime. pur ºi simplu. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. De menþionat cã verbul corespunzãtor. 1 EV. ceea ce este ºi mai interesant. ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. precum blagoslovenie (18). celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. hiclenie corespunde în textul magh. nu lui hitlenºeg. La fel este cazul altor cuvinte. berc "pãdurice” (apare în DA..3. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. de ex. care apare ºi în alte texte literare ale epocii.

fur. RM ºi Bakos. Lyons. de cunoºtinþele lor de limbã ºi. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex. Alteori termenii maghiari se explicã însã. . Sém. Sinonimele determinate de termenii din original sînt.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. beteg. netare. Schogt. PO. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. dar a certa existã în PO. iar faþã de netare "slab”. cele mai numeroase. beteag "bolnav” (p. ocinã "moºtenire”. de ce nu?. la care s-ar putea adãuga altele. chezaº (p. prin regiunea din care provine textul. a scoate. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. merö aranybol ºi tiszta aranybol). de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea. La fel. de ex. amar sau de alte provenienþe. FC.1. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. acoperãmîntul trupului tãu” (magh. 253). p. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi.5. öltezeti – lepple) (p. adeverit. necurat. la tîlcuitori. PO. Lg. 306) (în magh. cunteni. Popovici. 64. 295) din magh. 69. 151 ºi 188) din kezes. 65. pur ºi simplu. 83. în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. 343-345. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. p. p. Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar). dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”. 253). 2 V. berk. nici pentru sol "vestitor”.. raportat la nepotrebnic "smerit”. „cã veºmîntul lui un singur. existã a smeri. 8. ducãtor. identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. Pamfil. 525. 4 Am notat între // nr. LRC II. plaºcã "manta” etc. curat aur (p. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive. în interiorul unui enunþ. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). 527-538. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. de regiunea unde se traduce. berc "pãdurice" (p. 107) din magh. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. nea. de ex. PO. apare a slãbi. 8. faþã de care apare verbul a zãbovi. VII (cu bibliografie). 81 etc.. 7. repede. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale. Roques. Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor. în mod firesc. fie ºi in nuce. de cultura lor. Toate aceste cazuri. p. p. p. adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. p. amiazãzi. MR. sfadã. Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. dar nu a tãlmãci. 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos. sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice.

255). monda. 14) Madarakba – vite (p. 59). 93) teer (azi ter "a se îndrepta. öltezöteket”). grãi. elttér (azi elter "a abate. Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. înþelepciune. 40. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. deci cã. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. uneori grãi traduce magh. a cîrmi”). plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. ceea ce ne permite sã presupunem cã. cu unul. 31) barmoc – jiganie (p. 149. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã. ismerettel. dintre care în PO am identificat ºase termeni. „duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16). 20) – dobitoc (p. . bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p.2.46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p. rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. prin numeroase cuvinte. 15) vadac – fierile (p.. veºmînt /6c/. 174). 14) – jivinã (p. 212. 301). 99). 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. 214. 31) marhaual – marhã (p. „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”). 20) – dobitoc (p. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. De fapt. cu mîndrie.. dar /2r/ (p. 261) (p. a se deºtepta”). ambele îl traduc pe (p. 29) Într-un loc (p. értelemmel. 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. cunoºtinþã” – bölchességgel. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p. jigãniile (állaton – férgeknec) (p. (p. 274) („ruhatis. 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”.. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. 15) – jiganie (p. a coti. fierilor /3r/. mãcar în aceste cazuri. Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. 241) dzise. traduºi foarte diferit în românã.. lada. „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. cel puþin în unele cazuri. 51) állaton – fiarã (p. 15). 176). szola – monda (p. 67). dacã nu în toate. iar dzise magh. 8.

faknac – fákan. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p. 68) (p. mosdót – mosdotis). lemnul vieþiei /4r/. ci lui ioszagat (v. Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . Toate aceste cazuri pot fi interpretate. Zgraon. 105). 269) (p. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. „mãtase albã rãsucitã” /3r/. textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original. pomul vieþiei (magh. XL). R. ci voinþei unuia singur dintre ei.3. fecior /1r/. fiiul /7r/. de care se distanþau. 244. p. cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. spãlãtoriul (magh. oricum. ale intervenþiei lor conºtiente în text. köésö / kö ésö). enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. fãrã teama de a greºi. p. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë). 3. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. 9. 208) (p. v. nu i se cunoaºte un model . gyermec). district”. la p. (p. deºi în textul lui Heltai este ravasz (v. 315) (p. poroboc (magh. varmigie "regiune. Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului. 1982. arbuni /1r/ leamne = magh. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. életnoc Fayarol – Elet Faya). Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger.apare termenul de origine magh. „mãtase albã sucitã” (viszszalt. 71) (p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. de ex. 226-227. erau într-un anumit fel „independenþi”1. p. nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. acum Fl. Paliei (p. Evident. . de ex. deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. fiam – fia). medelniþã /5r/. neînregistrat în Bakos. repetãm.cãreia. 18). cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. R. 211) 8. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. Roques (PO. în LR. 481. care aratã unele asemãnãri între PO. De altfel. O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei. Pamfil. v. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. fecior (magh. Pamfil. 21) (p. dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. MR). 235) sau ranazb în ed. 104). p. p.

167. Fl. pe de alta. 6). este însã evidentã.. Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse. ca ºi noi. 9. În textul magh. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte.. necetind mainte” (p. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p. numai szam "numãr” ºi soc "mult”.) ca mainte sã ceteascã. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi. ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V. Dimitrescu.. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai. Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar.) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi. 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”. 5. ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”. ed. necetind sã nu judece.. p. 10). ºi textul de la p. 5–7). 14. de ex. 2 Ibidem.. 5) „Bãtãile. în PO. pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi. n-au iarã întors mînã de înger. nece sã sãduiascã” (p. p. cu textul prefeþei Paliei reiese. . Gh. în Palie. necitind sã nu judece. sã nu bãstemaþi (. PO. pe de o parte.. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof. la p. p.. Se observã cã influenþa de concepþie. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. în textul magh.. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai. peririle” (p. 2).1.. aºa cum apare în Roques. În Coresi: „mainte sã ceteascã. sã veþi afla ceva greºit (. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti. ce mînã grea pãcãtoasã. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). 9. 167). v. cislã – samã – numãr. De exemplu. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu. bãtãile. text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. peririle. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO.) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p. nece sã sãduiascã”1.2.. XV). care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. în textul magh.. necetind mainte”. numai „szallasinac (szama)”. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi.

este adevãrat cã de mai micã întindere. ci cel mult orna. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p. 1977. Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7). ªi încã mai departe. (p. 9. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã.. .. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã. sau îmbrãcãmentele popilor. nu sînt sinonime. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”). prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite. considerate izolat. slugi ºi mai ales viermi. p. poate mai elocvente. cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. nimearnic – striin. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã. (p.. prin sinonimie. 9. sau în text: fecior – poroboc.6. Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va. Niculescu. Lg.4. dar.. luaþi independent. a enumerãrii (de altfel. 8). pe de o parte. p. Cuvintele curat ºi sfînt. Cantemir interpretat de. pe de altã parte. 3 D. (p.5. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane.. prin tendinþa de evitare a repetãrii. 62. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. (p. 343. în D. 9.. p. Buc. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. leagile ºi poruncile).. contextual. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1.. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. arbuni – leamne. medelniþã – spãlãtoriu. 2 Lyons. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. de asemenea. p. expresia. enumerãri. au semnificaþii distincte în plan cognitiv. 9. a se ruga / micuialã (9). de ex. credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi. de ex. 246-247. nepotreabnici. credem. p. robi. 6). slugile tale” (9).. deci el nu mai poate informa. robi ºi viermi.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”.3. cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil..

154-156. aminteºte numai de notele din Palie.50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. În lumina acestor situaþii. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. Király. Aici. 4 Fr. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques. PO. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. 12. sublim distilaþi. p. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. 306). care au rolul de a rezuma un capitol. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. 348. PO. XL. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. . în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor. ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor. cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. 3 I. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare. 1964. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie. p. 306)). de exemplu. Iliescu. dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. p. 283). peste veacuri. 2. ºi nu a fost. în AUT. 312). Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. 2 Roques. în LL III. p.. ebr. 33. 1981. Aceastã activitate. Individualitatea. dupã cîte ºtim. XLII. 11. Niculescu. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. hozenul „cu alt nume peptar” (p. fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. 13. fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. de explicare prin sinonimie. unii dzic cã-s dafine” (p. apar cîteva glosãri de cuvinte1. sau traduc unele cuvinte strãine. în care. 272)2. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. ne vom opri numai la cîteva constatãri. 10. În fine. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. aºa încît.. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã.. 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã..

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin. germ. magh. În sfîrºit. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. Într-un asemenea caz. un alt termen botanic. cataractele cerului”. De menþionat cã în textele literare române din sec. pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). pentru latinul fluvius. La fel la p. „muzicale” în speþã. adolescentulum. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara. specificã limbii române.v. Contribuþii. îl avea ºi pe acela de „tînãr”. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. magh.: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”). generic. Jüngling. în 1 Fl. al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”. pe lîngã sensul originar de „ostaº”.1. în lat.Ev. de exemplu. în germ. 31/2: „fereºtile ceriului”. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”. dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. Oricum. în germ. s. la p. p. în magh. De asemenea.56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p. Dimitrescu. În lat. Strom ("curent. alãturi de spini. 16/10 sub forma substantivului rîu. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). magh. 51/12). „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”. „in simplicitate cordis mei”. era spinas et tribulos. la p. în lat. égnec Ablaki ("fereastra cerului”). un voinic”) corespunde: lat. în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin. Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte. germ. 20/18. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. 22. chitarã ºi instrument muzical în general. „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã.. al XVI-lea. 21. 24/23 („au ucis. fluviu”). Traducerea unor termeni botanici este. într-un fel. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. simplã”). ºi ele semn al sãrãciei. magh.. se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. În Biblia din 1968 s-a adoptat. . Folyouiz "apã curgãtoare”. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v. acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. germ. substantivul fluier nu este atestat. „cithara et organo” "lirã. horror.: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace. în care voinic. în Palie s-a preferat traducerea prin urzici. iffiat „adolescent”. parþial apare o autohtonizare în cazul de la p. în germ. orgã hidraulicã în special”. cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). Schrecken. de ex.

al metonimiilor ºi al personificãrilor. prost avea sensul etimologic "simplu. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. p. Oricum. nici versiunea Septantei. nici versiunea slavonã. iar în altele. 1 Ist. Concluzia lui Mario Roques (PO. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea. deoarece contaminaþiile. prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. cele mai numeroase. XLVI. XXXV). luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. curat”. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. ci o traducere exactã a lat. Kütfeyet. lit. „inimã naivã”. în partea de vest a þãrii noastre. se explicã tot prin original.. relig. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. XCVIII. p. LII. dupã care „nici originalul ebraic. o datã ce în limba veche rom. 23. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. Wasserbrunnen. Cîteva concluzii parþiale. a germ. Iorga drept o traducere-model1. v. p. PO. o carte care. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice. PO. puteum aquae. adãugãm noi) traducerea Paliei3. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. – fraza este cultivatã. p. – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N. 24. de exemplu în ILRL. – comparaþiile. Roques. 68/19) nu este un pleonasm. . nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. Izvor de fîntînã (p. a magh. al metaforelor. 3 Roques. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare.

constitui începutul unei reconsiderãri estetice. 153–194 1 Iorga.. trecînd hotarele. p. aºadar. pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1. Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. rom. Bucureºti.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. pe baze strict ºtiinþifice. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. dar care. Ed. evident. 192. Ist. Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. lit. p. Palia de la Orãºtie. . Eminescu. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea. 1984.

TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã. limba românã. unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata). timp de multe secole. Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. chiar specialistul.u. pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol. baci (v. Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. 5 º. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). veacuri întregi. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme. p. iar alteori. în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec.v. pe de altã parte. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. mic. o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave. de cultura romanicã apuseanã). Dar. DLRV s. 453. 1-5. singur.) 2 Rosetti. datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. Avram. al XIII-lea sînt: bun. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. un grafem corespunde la mai multe semnificaþii. în SCL XV (1964). pe de o parte. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. turca. maghiara. A. . Astfel. ILR. fasc. Mihãilã. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. dintre toate limbile romanice. p.

1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic. Putna. aratã cã.N. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439). transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin. 38-43. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. începînd cu sec. Þîrcovnicu. ªincai. 2 Într-o scrisoare primitã de la E. 5 Jako-Manolescu. ºi Niculescu. p. În general.. Penia noastre secioase de noai astedei. 135. 29. O. swincaske-se numele teu. p. p. el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei. 24-25... Cap. p. Al doilea text românesc cunoscut din sec. TRA. Coseriu la 28. Dar. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae. S. dupã tradiþie. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului. se fie voia ta. mai ales cã sînt date cã la începutul sec. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor. este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat. scris cu caractere latine. al XVI-lea. argumente lingvistice în Fl. 1 Bârsãnescu.1977. Ssi iarte noae detoriile noastre. p. ideea se regãseºte în prefaþa la S. 6 Iatã textul. S. al V-lea). Cantemir. 279. ºtiinþific. al XVI-lea. ºi Jako-Manolescu.XII. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. Micu–Gh. 451. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. se vie inperecia ta. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3. 191. 4 Tagliavini. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri. P. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul. p.. 3 V. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2. p. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre. Individualitatea. Totuºi. de fapt. Viena. este Tatãl Nostru din 15936. Ist. în CL 1/1979. care este clar cã nu a facilitat.. 49. v. v. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi. Amen” (v. 17-21. p. Crest. 149. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. Dimitrescu. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. se pare cã ea este ºi mai veche. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. p. în Descriptio Moldaviae (III. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. apare – sporadic. 32) . Coseriu. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea)..

p. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. Vezi Lukasik. Tatãl Nostru. Sarnicki. la îndemnul cãruia scrie. italiana. polona. în Chrest. Vîrtosu. Asia ºi Africa între anii 1394–1427. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. P. în 1593) prin Sarnicki. deci din diferite idiomuri. Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. al XVI-lea – începutul sec. al XVI-lea. 197-8. În calitatea sa de mare logofãt. pe la jumãtatea sec. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. L. p. acest text al lui L. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). dintre care enciclopedistul polonez St. de mînã cu litere latine. Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego.. Gaster îndreaptã aceste erori. 78. De fapt. apoi. p. Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie. date fiind. p. Vezi Lukasik. Vezi Crest. sitlanul (= hicleanul). Aici se pare cã se împrieteneºte cu S. ºi a II-a.. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. no (ne). 32-34. pe de o parte. Lukasik. Oricum. TRA. neczij necitor (= vecii vecilor). deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective.P. p. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei). sîrba3. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec. detorniczitor (= detornicilor)5. în limba românã pe care. S. Stroici cã era poliglot – vorbea latina. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. p. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. p. 191. de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. 1224. desigur. 375..TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. germana. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. Sarnicki l-a tipãrit. 1592. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. 324. . concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. 54. 159. se ºtie despre L. greaca. I Frankfurt. dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. 112. Sarnicki (1530–1593). p. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6.

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. de „negru”. cu lacrãmile. ca în textul de mai jos. amar. în loc de iuºiurare. pentru naºterea ta. laudã. de curvii. aºa încît se pot înºira. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. 85). în loc de dzi bunã. 89). . de fãþãrii. de scumpete. de strãmbãtãþi. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. cu paza besearecei. de „alb”. ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. fierilor ºi peºtilor. Îghiþitu-l-am ca pre un om. cu milostenie (p. Luatu-l-am ca pre un vinovat. opuse grupãrilor de „calitãþi”. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. ºi vino în locul tãu cel gãtat. adãncul. de obicei. iau scrãbã. pãmãntul. ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ. procedeu specific retoricii „convingerii”. nevoe. munþii. 161). Sã prãznuim cu curãþie. 88). nãlþimea. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob. cu milosteniea. purure sã aibã în gurã rugã. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. fiiul mieu. ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. fiiul mieu. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului. cu trezvie. ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. de ucideri. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. în loc de veselie. de curvii. marea. fiiul mieu. acmu atãta rãu ºi dureare am (p. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. cu rugã. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. de mãnie. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. Meºter în arta antitezei. vãdz dzi rea ºi cumplitã. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). 285). 25). în loc de desvãtare. lumina. de furtiºaguri. 161). cu ruga. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. la sfîrºit. ºi de alte necurãþii de toate (p. Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”. de beþii ºi de alte scãrnãvii. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. de asuprele. greutate. grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. veade chiar toate faptele: ceriul.

atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. op. izvorul binelui de veci. 11). ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. pentru tine m-am întrupat. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã. pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. aºa ºi (noi). ºi fieri. 292). toate ca un fum trec (p. cit. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. Pasajelor de mai sus. Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. 24). ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã. pentru tine am fost om. pentru tine m-am smerit. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. Plãnge-vor ºi cei buni. 231). aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p. deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea.. de largã respiraþie. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. analizînd simplitatea stilului din Cazanie. ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. dar caracterizate prin simplitate. la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. De altfel. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte. ca o apã repede ce curã. atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru. Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. ºi într-alte pohte de pãcate. 160). Cãlinescu. ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. nu numai Jidovilor. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine. în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. ªi nu numai isprãvile noastre. ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc. filonul popular rãzbate în diverse forme: .VARLAAM. ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. numai fumului. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. Aºea ºi de la Hristos. 89). p. fraþilor. ºi dobitoacele. Aºea ºi noi. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. ºi curate ºi necurate.

precum ºi de imperative care. în special de vocative (Pilate. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. feciorul Mariei! (p. deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit. giupîn (p. Cãtrã dzuã. ascultaþi una mare ºi minunatã. credincios întru Domnul Hristos. 322. 293. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. mai ales. se repetã. – prin formula de adresare Mãria Ta (p. 442). om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. ca urmãtoarea. þarinã (p. mortul acela ocãrãtul ºi urãtul. mare nevoe! Vai.. – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. – prin exclamaþii. pur ºi simplu ameþitoare. 161). Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. 160). ºi cu cununã de spini încununat. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. cu oþãt ºi cu . apare exclusiv în comentariu. el. ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. 398). 293 etc. sub forma mai apropiatã de etimon. 446). ªi de sãrg fugi deacolea. Iarã pentru o nevoe oarece. ºerb (p. prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. boiarin (p. sã-l vãdz încai acmu (p. 85). c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit.70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. 295). cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. 394) etc. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. Cãci ºi pentru ce? (p. 295). a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. moºie (p. domne Pilate). ºi ºchiuopit. cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. 88). – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui.). Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis. la p. 387). mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. de menþionat cã aceastã formulã. referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. 394). în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. sã tãmplã de sãrãci. Pilate. sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. cît ºi Mãria Sa (p. eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. vai. ce puþinã rugãmente mã rog. Nemicã lucru mare nu ceiu. atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. 394) ºi. iarã de nu. oh. ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. Acesta. ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. 292.

învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. dã-mi mortul acesta. fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. pre carele toþi-l ºtiþi. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus.VARLAAM. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. Unde-s curþile. ce altul pre numele aceluia. ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare. Ce ai dobãndit. þ-ai vãndut blagosloveniia. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. muncile. cã eu-l cunosc cine iaste”. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. unde se prezintã vieþile unor sfinþi. 322). Soseaºte-i. dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. domne Pilate. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. cã pentru noi sã goli. p. În partea a doua a Cazaniei. 51). bolnav spre boale. ªi deaca-l bãgarã în temniþã. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. ºi sã împlu voia cãrtularilor. flãmãnd spre foamete. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. Bucureºti /1958/. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. dã-mi necunoscutul acesta. soseaºte-i moartea ce-au luat. ai vãndut moºiia ceea veacinicã. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. ologii cu picioare. Pre tatãl lui chema-l Iona. ca coconii. dupã cum observã pe bunã dreptate L. nemijlocit. astãdzi caoþi prinse. 465). Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. Onu. îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. ºi prinsa legarã svãntul. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. ca Isav. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. cã pentru noi muri. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. Cãnd fu a doa dzi. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. De asemenea. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. pentr-un blid de bucate. Darã ce-am dobãndit. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi.

ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. cãte fapte bune fãcu. deaca fu preut. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. Gheorghie. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. unele direpte. iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. Deacii. ruga! Pentr-aceea. . proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. iarã altele ca neºte coase. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. mulþãmi lui Dumnedzãu. Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte. Iarã svãntul. cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. 386–387). altele strãmbe ca neºte undiþe. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. boiari. dup-aceea cãtinel. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. ce º-aceasta cãnd apunea soarele. dintãiu cu glas mare. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. 371). cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. cãte bunãtãþi. direptatea iubiia. cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. cãt ºi însuºi împãratul. cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. ªi acolea unde-l hirotonisi. ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. 443). ªi cãnd învãrtiea roata. curãþie þinea. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. ce o chema Sion (p. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. postul. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare.

Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. Poate cã G. Oricum. era aproape echivalentã cu a crea. 1990. 1969. cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte. deci. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele. 1961. ed. net superioarã stihurilor din Cazanie. un model mult imitat. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. la rîndul sãu. studiul din acest volum). Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. p. p. X. 117–118). Al. 34). 1971. p. Rosetti. 5. din perspectivã esteticã. se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. a devenit. Fie cã a tradus. Dacã a tradus sau a compilat. Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. intervenþia sa conºtientã. nr.VARLAAM. Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. p. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. 1993 . 472). Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. iar N. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. Cazacu ºi L. 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. presupunînd un imens efort. Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. B. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). Nu atãta grijea ºi frica începutului. Acesta este specificul lui Varlaam. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. creatoare. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. 498). 2.

în fond. primul la Sibiu în 1544. 106. apoi greaca –. 1967. p. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. Transilvania în istoria poporului român. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. tipãrite. toate ortodoxe. Giurescu. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. propriu românilor. al doilea la Braºov în 1559. era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. de fapt. ortodox prin tradiþie. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit. deºi. cît ºi cãrþile sacre. luteranismul. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. . raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni.C. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. Bucureºti. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. 1 C. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel. Aceasta a fost. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului. Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern.

p. 164. mai precis. vol. la tipãriturile lui Coresi. iar ºase ani mai tîrziu. 1961. p. deocamdatã. Fie. cît 1 Istoria literaturii române. se pun bazele primei tipografii în Moldova. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. faza primitivã a limbii literare de azi. II. Mai tîrziu. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. p. ed. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. prin calitãþile artistice. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã. prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã. 11. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. ºi într-o fazã incipientã. cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. J. Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. J. ale tipãriturilor coresiene.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. Într-adevãr. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. Bucureºti. 2 Istoria limbii române. dupã cum se ºtie. 3 „Gazeta literarã”. Iatã care este opinia lui O. paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. 2. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. sînt legate de numele diaconului Coresi. Bucureºti. nr. mai ales. textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. . o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. 10 mai. 1967. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã. conºtiinþa unitãþii de neam. discutînd problema originii limbii literare. 3 (1956). 19 (113). Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. Byck. în mod special. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. în 1641. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început.

1652). dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. 103. scrisori particulare etc. Alba Iulia a fost.. rom. în Introducere la T. 1646. 1 Ist. slavonã ºi greacã. Astfel apar. la începutul secolului al XVII-lea. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice.. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus). Floarea Darurilor). 1640. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. prin gãurile cãrora se plimbã cariul. . Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. o serie de cãrþi de altã naturã. sediul Colegiului academic. 3 Florica Dimitrescu. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. Terra. ºi Alzati. 192: v. 20. lit. p. aceste cãrþulii urîte. lucrãri de facturã istoricã. înfiinþat de Gabriel Bethlen. aºa cum aratã N. diacul Cãlin. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. cronicile. cãrþi populare (Alexandria. Tudor diacul. 1979. alãturi de Coresi sau independent de el. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3. 88. contribuind astfel la procesul de culturalizare. singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea. Marian. ªerban (fiul lui Coresi). p. Îndreptarea legii. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. p.76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. în limbile românã. Bucureºti. Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã. Pe de altã parte. marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. cãrþile tipãrite de Coresi. care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. diacul Lörinþ. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. documente. Pravilele împãrãteºti. 4 ILRL. Iorga: „Prin ele. Pe de o parte. p. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. trebuie recunoscut cã.

vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. nu-i de vina noastrã. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. Astfel. iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. sprijinitorul bisericii calvine. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. pe de o parte. Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. care urmãrea. Trebuie însã subliniat cã. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. de nu grãescu toþi într-un chip”. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. începînd cu Simion ªtefan. subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta. românii. Aici. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. se constatã o întãrire a propagandei calvine. Într-adevãr. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642). potrivit cu condiþiile economice ºi politice. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. în Transilvania. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi.

1881. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. alþii într-alt chip. 95-105. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum. 206. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. p. pentru prima oarã la noi. pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. 1970. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. au vase. I. p. de cãtre Coresi. Bucureºti. cu multã justeþe. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. au altele multe nu le numescu într-un chip. evident. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. În scopul realizãrii unei limbi unitare. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. Astfel. chiar în secolul al XVI-lea. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. noi încã le-am lãsat greceºte. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. Bucureºti. . Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori. grãind un lucru unii într-un chip. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. Gr. p. încã neci într-o þarã toþi într-un chip. iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. care. Brâncuº. ºi problema neologismelor. III. Bucureºti. t. au veºmînt. vol. 1972. 2 Istoria poporului român. Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române.P. Bucureºti. de exemplu. A. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. traducãtorii propun. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie. Trebuie subliniat. În predoslovia amintitã se abordeazã. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). 32-42). t. pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. I. partea I. ed. cu o remarcabilã intuiþie. alþii într-altul. 1886 (cf. dar ºi datoritã geniului sãu creator.

. Baza dialecticã a românei literare. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului. p. Gheþie. numai noi. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni. le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti. la Bãlgrad. T. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei. ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. 167. 1975. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”.. ILRL. Raþiunea dominantã. Bucureºti. 91. n-avãm. 1979. 322. iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã. ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. I. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V. p. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. amin”. p. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3. de exemplu. Cândea. În secolul al XVII-lea este de remarcat. 321. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi.. p. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. Bucureºti. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã. Rumânii. cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini. . deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor).. pînã la Noul Testament. inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã.

împotrivã. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. ca ºi predoslovia Noului Testament. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. Densusianu3. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. cum îl caracterizeazã Ov. de episcopul Mitrofan. 99-115. p. Individualitatea. diversificatoare. nu pot veni la tãlmãcit”. preferîndu-le cuvinte regionale. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. Bucureºti. în alian. de la o provincie la alta. cu caracter regional. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. 2 Niculescu. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. în Sicriul de Aur (1683). 17. p. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. 1935-1936. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. folos. . Craiul Ardealului”. p. popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. Acesta. în 1698. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. hazna. Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. cum ar fi pricinã. profereazã. blagosloveni. Curs universitar. ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. altele. adeverinþã. 2 ILRL. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament. 23. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”.80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta.

le-am cetit ºi le-am socotit. p. dupã moartea sa. cit. 106. 1939. egumen la Govora. 259. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti. ªi socotind acestea toate. fiind socotitã. 3 S. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. sub controlul lui Udriºte Nãsturel. a tradus. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru. Puºcariu. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. Epoca veche. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. 2 Demostene Russo.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”. Traducerea lui Silvestru. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. Istoria literaturii române. Bucureºti. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. sigur. p. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. Sibiu. Studii istorice greco-române. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. . varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit. ce toate cîte am putut afla. se lãrgeºte. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. aºa zis”2. 506-507. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru.. p. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. eromonah”. imperfectã. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. ed. tipograful lui Matei Basarab3. Se ºtie. în plus. a Domnului nostru. 1930. a 2-a. Dupã Iorga1. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. partea a II-a. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. taha "chipurile.

ca ºi despre cultura lor.T. Epistolele lui Pavel”3. Þepelea). atît cantitativ cît ºi calitativ. în diferite locuri. . Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. p. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã. Pop (Gabriel F. nea. hangeriu. diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu. tãrnaþ. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. marhã. 304. mire. scrîºca. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I. a munteanului Silvestru. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca. priiatnic1. 756. Gheþie. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau. corfã. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. 2. sudui. „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. sãcriu. "a restaura. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”. Notele marginale. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. alãmojnã.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi. Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului. ocã. 155. 2. Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã. în LR. 3. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi.. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean.. 2 G. 13 (1964). a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. nr. nr. p. Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. op. în „Biserica Ortodoxã Românã”. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. aleºui. carea vãzînd porunca Mãriei tale. 80 (1962). divan) se datoresc primei traduceri. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. 3 G. ciurdã.. cit. beseadã. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. slavonã ºi latinã. 7-8. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. p. Þepelea. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. F. poroboc.

iar la Faptele Apostolilor. p. 2 Drãganu. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. vol. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. în predoslovia adresatã principelui Gh. I. De altfel. evident. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. Rákoczi din 1629. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe.. 42. Cei care au tradus dupã Silvestru.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. În fine. unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus. Astfel. 3 ªtefan Meteº. pe cheltuiala lui. Hist. argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã. menþionat în enunþarea titlului. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. 1935. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei. trimite. cu aceastã ocazie. 196. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. p. prin Hamburg. Pe de altã parte. La rîndul lor. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. dupã cum reiese din predoslovia citatã. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. Sibiu. cãci ei nu se 1 Ibidem. . dupã cum am vãzut. La 22 martie 1639. comparativã a textului – care. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. de la care sînt cerute ºrifturile. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». el aduce din Olanda. latina ºi greaca3. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. ªi. pe lîngã limba românã. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”.

menta < gr. f. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. geena < gr.. mintã (< v. 13. 16) "gãcitori” „.. c. magos. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc. în LR. 46. c. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. b. 59. 22) "a sãborului” . 4. v. 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei.. stihija < gr. 274-276. 2. însã. 18. pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte. menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”. isopu < gr. v. 5. nardos.” (Matei. b. probabil unei ediþii strãine a Noului Testament.” (Matei. a. 5. v. Dupã cum se vede. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol. c. iotã. diacon. v. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem. 48. v. p.). magus). Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad. f.Iotã una nu treace. stihie (<sl. f.. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei.. sl. typografie. 3. unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. 12 (1963). 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu.84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. sl. teatron. ºi din alte trei împrejurãri: 1. evrochilidon (vînt). gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). b.. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”. p. 7. f. isop (< sl. c. f. filosofi. .). chimbol.).. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. canon. gangrenã. lat.. nr. 14. statir. maghi (<gr.). gheena (< v. sinagogã. tetrarh. condrat. „la greceascã nu era” etc.. c.

Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. 23.. 158. c.. iar în 1688. cu o anumitã circulaþie în epocã. cit. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus). alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. f.... 131. 2. stihie.. 170 b. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. v. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute.. 30. cimbrul ºi cheminul" (Matei. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „. 23. 234 b. 15) "matca focului” „.. 29) "trestie” „. f. a. Despre rutã (< lat. vei afla un statir” (Matei. 13. Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. v. c. 14). într-un loc. c. privealã).. c. 23) "izma”. termenul gr. v. v. de exemplu Elisafta. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. 27 v. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica. în Biblie. 21. f. v. 3. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã . faceþi pre al fiului gheenei” (Matei.. f. De menþionat cã. c. 23. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. filozofi. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. 11. v. c. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte. Biblia ad vetustissima exemplaria. c. 30. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. ruta) Densusianu (op. a. maghi este explicat tot printr-un termen gr. c. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca. 1) "vistiarul besearicii” „. 7. f.. c. b. f. f. 97. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. 4). 27) "ban sau aspru”. c. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor. b. v.. la fel sintagma leagea lumiei.. a. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie. f. v. Folosirea unor nume proprii greceºti. p. 19.. 17. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca. (Fapte... b. 285. f. este explicatã prin gr. 17. a. v. 84.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte.

p. p. c. þeremonie. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. 154. libertin. varvari. orator. 2. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. f. vers. Prin etimologie popularã. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte.). 278. summa.. fãcînd foc. Jupiter. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului. f. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist. preazbiter. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti. v. didactic. c. Þepelea. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. Mercurie. trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. a. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. c. c. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie. În fine. nr.. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. f. . f. v. 62. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. Hieronymi prologus galeatus. în LR. 2 G. Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. Ca ºi aceasta. scripturã. de exemplu3: „. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. 2) „proºtii (necivilizaþi n. 24. 151. Þepelea.” (Fapte. c. Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru. în LR.1) Ca urmare. 13 (1964).. 3. testament. 142. 2.. bine argumentat. 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. 12 (1963). Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. 3 G. se chiamã varvari ” „.. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. cu ideile sistematizate. c. 277. ºasezeci de stadii" (Luca. bazate pe extrase din Ieronim. precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin.. Epistola S. v. 13) 1 Ibidem. v. Neologismele de origine latinã. v. v. 1. v. v. 15. datã fiind apropierea formalã. p. ruta. 6. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare.. nr. 28. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. 14. f. f. din punct de vedere strict lingvistic. 197. vistiaria.. 103. 172. s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. stadiu.n.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1.

stepene. 28) "vistieria besearecii". 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. 5.. a celui Testament Nou" (Marcu. c. v. de exemplu gr. c. c. 314. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei. f. 167. 6. c. v. 13. c. a. Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte. ca cincisprezeace stadii" (Ioan. 7. a. 93. f.. 47.. 186. a. 314. moºteniþi în limba românã. a. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. 20) "„125 de paºi. 14. f. a. a. v. c. f. 26.. 172. v. 17. 28. v. 17. v. c.. v. 14. 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „.. c. 606. corban: „. f. (Fapte. 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte. 120. pre carele sã sue sus au în foiºor. a. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte. 21.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. f. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi.. 35) „grãdice. v.. f. 164. 14. f. c. b. c. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. ace îi boalã” „. un cuvînt latin. rotariu” (Marcu.. 35. f. v. c. 11. 18) "poama” „. au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”. 7. v. anume Terþulie” (Fapte. de fapt. v. c. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei. 28. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu. f. f. 13. c. f. a. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi.. 6) "rugului” . Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este. Este vorba de poblican.. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is.. v. a. v.

279. puteau folosi locuþiunile în ce chip. c. aºa cum a arãtat G. p. iar pentru „cu ce mãsurã”. 274. "versiune” (f. "mulþime” (Mat.. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi. V r: Eronim. "smirnã” (f. v. 4 r) etc. în ce fel. consiliu” (f. 9 a. (f. zmyrnã s. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte). "tocmit cu platã” (f.m. v. "a urma. V v.: nume de oameni ºi de leamne). giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao.f. in qua mensura. f. Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. p. V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine. "pomenire” (f. a. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. "copaci” (f. f. mult rãu mi-au fãcut.88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi. dihanie s. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu).” (Fapte.” (Fapte. izvodi vb. faurul. soroc s. nãemit vb. mîndri "înþelepþi” (f. Þepelea (loc. remetietur vobis. Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament. 2. c.n. 4 5: în zilele lui Irod craiu). V r. Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini.” 2. "adunare. 7.. 8.. 280).. De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s. part. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. pomanã s. gubãvie "leprã”.pl. comparînd textul latin cu cel al Noului Testament. vistiiariu s. f. Quid autem uides festucam in oculo fratris tui. p. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim). „Olice indicare ut non iudicemini..f. "leprã” (Mat. 3).2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”.n.n.n. isprãvi vb. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1. f. De exemplu: craiu s.. IV r). trabem in oculo tuo non uides. "vistierie” (f. 14. ibid. ce toate cîte am putut afla. cã cu ce giudecatã veþi giudeca. ibidem. gubãvie s. "a îndrepta” (f. a confrunta” (f. 14).f.n. 2 ILRL.. otapoc < otcupok. unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem. Noul Testament de la Bãlgrad. 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor). IV r: mãria ta. unde n-au fost bine. le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). "a traduce” (f. perioadã” (f. c. 110. 286. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut).. mensi fueritis. noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi. 15) "zlãtariu de aramã” În plus. crãire "regat”. . "fazã. cit. izbãvi. 7) "blãnzi ” „Alexandru. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). izvod s. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova. V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr). slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea). sãbor s. viteji "soldaþi”. 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s. posledui vb.. b. 4.

în Noul Testament. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”..u. 5. publican. ne conving pe deplin despre acest lucru”. 754. De asemenea. p. p. olosi "italieni”. scris în aramaicã. cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. .)) etc. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. 6. (Rom. chelciug ºi chelºug s. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea. 9-12. dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”. de altfel. csábolni (Densusianu. cit. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. probabil. cit. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). Rosetti.). IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale. cartea facerii” (din Noul Testament (f. Rabbi. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. Este vorba. f. scuzîndu-se pentru greºeli. Bianu ºi N. Istrate. 5). p. (Fapte. Hodoº. lesni) "a sta de pîndã”. beteag s. în erata de la sfîrºitul cãrþii. 48 (1972). 3 Ibidem.. II v. a fost. ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. fãgãdaº s. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". 1 G. Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648). sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. p. în timp ce restul – ca. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. nr. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. op. t. 170. 18) "promisiune”. "cheltuialã” (f. Bucureºti. V. 188. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. Karoly din 1590 (SCL 3/1982.m. Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. p.n. Oricum. dupã cum se aratã clar în titlu. 241 º. Evident. 6. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. Cazacu ºi L. 753. 1903. B. (Fapte. I. II e) etc. 34). Onu. motiv”. Într-adevãr. 2 I. v. 138. Bibliografia româneascã veche. 184. ponos s. ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. 189. ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. ar fi vorba numai de textul lui Matei. În plus. Traducãtorii. 12. 5 Ibidem. p. Mammon.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. 18. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. 107). În sfîrºit. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. p. oca "cauzã. sinagoga. 7 G. 6 LCB. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. ILRL. 4 Ibidem.m. Istrate. aºa cum subliniazã Al. leºui ºi aleºui (< magh. op. dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. p. În fine. fãgãdui vb. 16). (Fapte. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3. (Fapte. în acest caz.

evident. în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. fasc. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. 1 V. vol. 1-2. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. prof. 1981. 122. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar. Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. nem hagy fel. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. de exemplu. ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”. dupã T. . 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. II. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt.. Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. 69-74. în care ideile apar foarte exact exprimate. Cipariu. Bucureºti. sobru. I pl. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. nr. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. la rîndul sãu. În Noul Testament este scris cînd sumã. summa). dr. de origine latinã (summa). rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. sã va cã am silit den cît am putut. cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului. în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. 13). v. Mircea Pãcurariu. Þepelea. nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. metodic chiar. félben hagy sau abbangagy. sã nu greºim. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. 178. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat. magh. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. într-un stil mult mai simplu. 2 G. Simion ªtefan. 1-2. 6. indisolubil. L.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. sau dã înainte "prezintã”2. (Budapesta) XIII. 1963. Gáldi în Acta lg. unde. pr. chiar dacã. se justificã din italianã. p. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. Se explicã tîrg prin piaþã. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. p. „în popii miei preuþi cãrtulari”. p.

vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere. Totuºi. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. p. Vtok 7 ned. Pe lîngã izvoadele amintite. în zilele acele atunce Pavel. trimiterile etc. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. unele. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. mai puþine. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. se poate considera cã. deci este atestatã existenþa unui „model”. 92. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. p. acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. care. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. probabil. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. Într-adevãr. chiar în secolul al XVII-lea. dar avea un rar simþ. II. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. CLXXII. Astfel. 2 Ibidem. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. . 1904. Noul Testament a beneficiat. Bucureºti. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. vol. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. printre textele din secolul al XVI-lea. jidovi vãzurã el întru beserecã. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. a ºi revãzut traducerea. pentru o întinsã parte a sa. Onu1). p. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. texte „contemporane” deci. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. p. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”. cu titlu de ipotezã. Cazacu. pentru ilustrare. 91. de o serie de modele. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. aprecierea lui N. indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. Bucureºti. pentru cã. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. 105. întrarã în beserecã. 4 Istoria literaturii române vechi. 1942. în linii mari. ajutaþi. pînã la 1688. Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. vol. ºi deci mai aproape de realitate. VII 3. S.

zise cã-l aducã el în plãc (p. ºi fu curãrea oamenilor. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. cãuta de depar/te.92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. nece pârintele mieu. Crestomaþia romanicã I. Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. prinse pre el. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. Era ºi mueri. V. ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. 31. p. dumnezeul mieu. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. nu pute înþeleage aiave de voroavã. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. pre toþi. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. 32. trâgea-l el afarã de în beserecã. 95–97. lima / sava eani”. Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. cã s-au turburat tot Ierosalimu. cu glas ma/re grãi: „Eloi. auzirã. Furã ºase ceasure. pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. ºi Tetraevanghelul lui Coresi. ªi cãutînd el sã-l omoarã. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. Zise amu iara lor Isus. ºi au spurcat acest sfînt loc”. curserã la dînºii. Alþii alte oarece striga întru gloate. 28. 30. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. De-aþi fi ºtiind mine. ce iaºte ºi ce-au fapt. E Isus lãsã glas mare. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. 178–9). Eloi. adãpa el. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. ap. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel). puse-l întru o / trestie. agiutaþi. Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. 29. Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . p. iudeilor. pre el / uºi nu putu mãn/tui. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. Sau 202r. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. ed. p. acesta-i cel omu. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel. rãpo/sã. 106v–107r. ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. 98. ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el.

unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. 34. 39. a. Dumnezãul Mieu. craiul cela a lui Izrail. ºi împlînd bureatele cu oþãt. zicea iaca pre Ilie strigã. 40. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. de-ai vrea. zise: „Voiu. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. 29. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. Sau 123r ºi 123v. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. sã pogoarã acum de pre cruce. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. ªi unii deîn carii sta acolea. sã vedem ºi sã creadem. zicea unul cãtrã alt. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. / cãzu jos. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. NOUL TESTAMENT 27. eu de sus sãnt. . Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. 36. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. 20. aceaia / grãesc în lume”. voi nu veþi putea / veni”. De amu // no veþi creade cã sãnt eu. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. putea-m-ai curãþi”. Voi de în lume aceasta sãnteþi. auzind. Eloi lamma. rugã el. 33. ºi în trei zile o zidiai. cã ce Mã lãsaºi?” 35. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. 28. Iarã aleargã unul. 31. nece pre Tatãl Mieu. Deci fiind ceasul al ºaselea. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”. cã strigînd aºa rãpãosã. ºi-l puse în trestie. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. cu mine iaste. eu nu sãnt / de în lumea ceasta. Acea/sta lor grãi. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao. Mulþi crezurã în/tru el. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. ºi între lotri sã numãrã. 32. grãi: „Doamne. pipãi el. 116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. Hristos. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. de sus pînã gios. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. p. ªi sã împlu scriptura carea zice. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. Un/de voi eu merge. 38. ªi tinse / mãna. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. tu cela ce spãrgeai beseareca. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. 30. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. cu mustrare huliia pre El. ed. zicînd: „Eloi. clãtindu cu capetele sale ºi grîind.

veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. NOUL TESTAMENT Efes. 30. sã-l ia el – sã-l ia pre el. 29. ºi de Mine nu fac nemicã. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. poþi mã curãþi. sã deºtingã – sã pogoarã. Rom. cu nusul – cu el. Ishod 9. 9. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”. ºi vor fi amîndoi un trup. 26. 28. cã de nu veþi creade. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. lãsã glas – slobozi. pre eluºi – pre sine: curse – alergã.. pu-se-l – ºi-l puse. podoaba – catapeteazma. Bãlan. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. nemurui sã nu spue. voi den lumea aceasta sînteþi. ºi vor fi amîndoi un trup. cit. ogodinþã – ceale ce-i plac lui. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. 27. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. sparse-se – se rupse. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”. 17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. curãþeaºte-te”. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. cãuta – prevind. 141-142. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao. 25. 5. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. Maria lu 1 Apud I. ruga pre el grãind: Doamne. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. 13. Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. 24. eu de sus sînt. adãpã – ºi-i deade sã bea. eu nu sînt deîn lumea aceasta. zicînd: „Voiu. tinse pre el. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. ªi tinzînd mîna. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. ºi se va lepi muieriei. În general însã. op. de-ai vrea. 14. vãtahul – sutaºul. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. Iarã El porunci lui. nece mine – nece pre mine. . ca sã arãtu întru tine puteria mé. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. 22. ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El.

deci. 2. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. 5. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. împãratul – craiul. 3. ªi balaurul stãtu înaintea femeii. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. ªi era însãrcinatã ºi striga. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. muri-veþi – veþi muri. . iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. nu era venit – nu venise. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. ºi supt picioarele ei era luna.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. 4. 5. În aceastã situaþie este de ex. Totuºi. 12 1. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. ªi nãscu fiiu. se va înãlþa – veþ înãlþa. care îl va naºte. am a grãi de voi – am de voi a grãi. NOUL TESTAMENT 1. 3. care. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. 1968. o femeie înveºmîntatã cu soarele. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. 4. ªi s-a arãtat în cer un semn mare. Apocalipsul. ºi în capul ei era stema a 12 steale. iatã era un bãlaur mare roºiu. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. 2. de mineºi – de mine. roºu. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. care era sã nascã. ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. pipãi – atinse. avînd ºapte capete ºi zece coarne. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. pentru ca sã înghitã copilul. BIBLIA. nemunui – nemãrui. APOCALISPA CAP.

zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. 12. 6. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. ceriuri. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. cel ce înºalã toatã lumea. Pentru aceasta. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul. o mie douã sute ºaizeci de zile. 12. acolo. Derept aceaia bucura– þi-vã. sã o hrãneascã acolea pre ia. 8. care se chiamã diavol ºi satana. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. fiindcã diavolul a coborît la voi. în cer. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. . ce sã chiamã diavolul ºi Satana. 10. 13. aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. zua ºi noaptea. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. ºarpele cel de demult. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. ziua ºi noaptea. 9. goniia muiarea care nãscu fiiul. Ce nu biruirã. plin de mînie mare. avînd mînie mare. Dar aceºtia n-au izbutit. unde are loc gãtit de Dumnezeu. Iar femeia a fugit în pustie. 11. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. ca sã o hrãneascã pe ea. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. 7. 9. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. pãmîntule ºi mare. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri. Vai însã. cã au pogorît diavolul cãtrã voi. ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. carele ºtie cã are vreame puþinea. pînã la moarte. 13. 11. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. 10. Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. 7. ªi am auzit glas mare. 8. ºiarpele cel de demult. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu.

ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p. De altfel. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. ºi nemicã nemurui nu zicea.).). la locul ei. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã. cã pizmaºul vostru. în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. 18. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- . cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. ªi stãtu spre nãsipul mãriei. 186r. cã sã temea” (63v). ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus. dupã femeie. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. ca sã zboare în pustie. ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. muierii. departe de faþa ºarpelui. În concluzie. prevegheaþi-vã. Ce fu într-agiutoriu pãmîntul. carele slobozise bãlaurul din gura sa.). 144r. „Fiþi treazvi. ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei. 15. 16. în general. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. 308r). Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. 313v. 17. 16. unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. 14. ci ºi cu spirit estetic. ªi a stat pe nisipul mãrii. cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. dintre cele mãrturisite. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã. ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale. de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. 18. indiferent de „model”. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. 17. ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. 15. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. diavolul.

tot din categoria celor secundare.?). traistã (1). slavone. gazofilachie (1). aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. 1981. otapoc. alabastru. în 1 Fl. sabie. paralipomen. pretor. colþun. puse la contribuþie. urãtoriu. în T. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. colþun. stih. sau numai în Sl: sãcriu. acum pentru întîia datã. publican. pretor (1). aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. statir. poroboc. alabastru. opãci. opãci. paralipomen (5). nardos. chibzuialã. Bucureºti. libertin. 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. grindinã. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. mãrar. izmã (2). divan. nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. agru. cimbru. – de origine necunoscutã sînt: urºãnic. în C. este cea maghiarã. stih. ocã. rãzmiriþã. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). aleºui. desigur. izmã.?). Nu numai cele douã. – turcã: hangeriu. cãpitan. Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale. logofãt. numai ca toponimic). apocalips. Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. poblican. cu foarte puþine atestãri. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. atît din categoria celor savante. statir. Din punct de vedere etimologic. – greacã: tipografie. ºterc (lat. filozof. cãpitan. libertin. învita (1). în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. De asemenea. În afarã de acestea. – maghiarã: filer. p. poroboc (38) (în DI – poloboc). fãurar. sinagogã (poate lat. tãlmãcite în limba românã. Bucureºti. alãmojnã. dar ºi celelalte. – slavã: sãcriu. . catapeteasmã. Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. alãmojnã. traistã (1). logofãt. ºireag. cimbru (1) (în Sl. existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. gazofilachie. mahramã. împrumutate. divan.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. ºireag (3). Contribuþii. agru. 121-245. moletru. stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. ºterc (6). ocã (6). aleºui. tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1. pentru cã trebuie subliniat cã. filozof (1). apocalips. otapoc. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. tãrhat. mahramã.Ev. fãurar (3). chibzuialã. – germanã: corfã. catapeteazmã. În aceastã situaþie sînt: tipografie. nardos (2). De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). ruta. ariopag. sursa nemãrturisitã. 1979. tãrnaþ. gubav. 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. mãrar (1). sabie. filer (3). hangeriu. Alte cuvinte. Dimitrescu. ruta. tãrhat. corfã (2). cît ºi a celor populare ºi regionale. areopag.

autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice). un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii. depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. 223 v)2. predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor.” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR. Þepelea în articolul citat. de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. p. 151. Corinteanii s-au chemat ahaei. se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor. p.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. în acest caz. . caracterizatã printr-o expunere simplã. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –. f. pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi. clarã. 13 (1964). În fine. cu unele rezerve însã. toate caracterizate printr-un stil lapidar.. 202 b ºi 279 a). Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte.). în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului. era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. aproape de Atica. 2 Ibidem. eliberate de povara traducerii. De altfel. p. desprinse de tutela oricãrui text strãin. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini). Þepelea1. formaþia lor umanistã. didacticã. În aceste predoslovii. 149-156. 2. deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc.F. dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. Aºa cum am mai amintit. Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint. ar fi texte originale. aºa cum aratã G. la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. 250 r). în unele locuri. un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. nr. „Scrisu-o-au corinteanilor.. dar nu de o preluare de texte. Ele sînt deosebit de importante. În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. însumeazã circa 55 de pagini.F.

de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. cum zic mulþi. cel care.. . foarte organizat. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. predominã. Þepelea. Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu. loc. 202 v). care oraº era în Frighia. smintiturã etc. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii. papiºti.” (f. 4. sã o ceteascã în Colos. de fapt. epicurei. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri. usebiturã. De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli. mirodenie. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. pãgubiturã. cursurã. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. chemãturã. de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã. 155). sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea. Luca. rãpiturã. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi. Solun 3 stih 17. Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici.. În fine. idem p. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic.. jejuviþi. 153-154. pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. 202). Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi. Marcu. adevãrãturã. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. p. 290) ºi ale stilului didactic. 2. În plus. chemãturã. îndemnãturã. cit. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei.. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia..”1. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva. Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. amin”.. pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia.

8. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. Mîncarea lui. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva. 5. Spune cã El e Mesia. 5. 4: „Iisus ustenit de cale. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. 29. 21. carea aici în rîndu-i a 14. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. Cap. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. Învaþã rugãciunea dereaptã. 6. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. Samaritanii cred în el. 2. cum sã rînduiascã. 3. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. Greºealele ºi zmintealele le ceartã. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa. 2. crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v). introduce în românã un stil nou. 4. concis. 32. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem.” Spre deosebire de predoslovii. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. 2. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. 1. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. au nu le spusease unele. Întîi pentr-aceasta. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. limba „sumelor”. 8. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. 26. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. 7. ceare apã de la muiarea samareninã. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. 46. care preced fiecare capitol. Pavel are 14 cãrþi. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. Cã în toþi anii sã înoescu. cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap.

2 Ioan Iliescu.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã. unele cuvinte ºi sensuri populare. 29. În fine. p. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã. dar este de reliefat cã. cit. . Dupã aceaia ceartã pre ceia. stãpînitor – domnitor. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. pe de altã parte. în AUT. Carii leapãdã mila lui Hristos. La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. de exemplu auã "poamã”.102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. Într-adevãr. Istrate. betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. Se procedeazã astfel pentru neologisme. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”. 6. 19. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia. Aratã din mãrturiia lui David. sabie – "hangeriu”.” (1r). cu poticnealã – cu îndoire. împãrþirile – darurile. regionale. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã.. cu unele etimologii ale limbii române. minta ºi ruta – "izmã”.. a via echivaleazã cu "trup”. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad. dupã cum aratã G. p. op. 1 De fapt aici. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. de a le explica pe înþelesul tuturor. 26. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã.. lini – blînzi. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. vas – urcior. Care naºte din credinþã”. seria ªt. Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. (298r. desfãtare – "buecie”. filologice. arvuna – "zãlogul”. 2 (1964). Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers. ogor – "holdã”. Oricum. Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje. 754. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. stadie – "alergãturi”. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. 30. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. poveri – "tãrhatului” sau invers.

Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. ariopag. Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere. libertini. de exemplu mur prin rug. 1 TRA. ceva surcele – povoiu hrostura (sl. Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”). scaun – potnojie (sl. . iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie. ieºirea – moartea. cei goniþi – pribeagii. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim.). Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea).). De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. adunarea credincioºilor. credem. evrochilidon. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. chiar comentat uneori cam naiv. sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. au adurmit – au murit. Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe. gangrena. ºi cuvintele sinagogã. stadii. silesc – o iau cu putere. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F. XLV. vãsvi ºi gãcitori. pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. v. dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. p. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. treapte etc. fiul gheenei – matca focului.). ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. întru tãcere – în tainã. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. besearecã – sãbor. urãtoriu. leagea lumii – stihia. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”. mîndri. prezbiter. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin. î(n) crucea (Domnului) – chinul. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. Ap. deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori. un cerdac "loc de cinã au prînz”. alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. iotã. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. statir. numai atunci cînd erau strict necesare1. o rãpãesc. stricatul – gubavul (sl.

1 2 3 4 Cf. alte glose. O. . La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. „întorsãtura cea de mult” se referã. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale. Ov. op. p. GS. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. besearecã – sãbor (de 3 ori). iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”.. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. Astfel.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII. În sfîrºit.. IX. desfãtare – în buecie. ci pentru cinstea muiereascã”. 29) este glosatã la margine. 32-33. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. cit. p. 28. ci un sens moral juridic. V. 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. v. 28. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. XXI. împãrþirile – darurile. Densusianu. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”. de element. Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. IX. Ibidem. de normã.. la traducerea lui Silvestru. Fiind vorba de corabie. înger – vãltur sau bãltur. II. mai mult decît probabil. tãcere – tainã. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. 111. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. Iliescu. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. Ap. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga. ia – omoarã. pîri – sorocind. sãbor – besearecã. p. 1. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”. lupta – viteji. cit. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. motivînd. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. Corin. termenul a se închina (Marc. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. op. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. Filip I. I. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. perfect just.

41). înger – vãltur. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2. închine – sã zicã bunã ziua. duh – nãlucã. cit. 755. Þepelea). I. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. 2 Cf. Dar. 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. dacã traducerea este. întors – lepãdat. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. p. 170. adurmi – muri. prolixe. nr. oricînd. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit. 8 a.T. i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. cit. Ap. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. personale. Hodoº. ªi cuvîntul frãþãþie (F. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. colibã – corturi. I. 3 (G. op. tãcere – tainã. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. p. goniþi – pribegi. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. sabie – hangeriu. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. de a trage de urechi pe cei care învãþau. La fel. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. 7-8. lua – omorî. sãrutaþi – spuneþi. cinã – prînz. „legatã” de un izvor. 80 (1962). care. noteazã (f. desfãtare – în buecie. Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie. c 8. grãitoriu – împãcãtoriu. blagoslovi – ruga. Ap. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”. care ne introduc în „laboratorul traducerii”. I. Bianu ºi N. sîn – cot (de mare). rod – învãþãturã. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. III. glosele sînt libere. au îmblat – au þinut. f. . în „Biserica Ortodoxã Românã”.. în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op.. stãpînii – domnii. ca periferice totuºi. au îmblat – au þinut. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie. ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. isop – trestie. tetrarh – al patrulea. lãsînd la o parte. v. p. cum îl numeºte G.. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã. ieºire – moarte.F. 29. rod – învãþãturã. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. stãpîni – domnitori. cu un înalt spirit de rãspundere. sãrutaþi – spuneþi. IV.

deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. sîntem de acord cu afirmaþia lui N. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. p. Bucureºti. Drãganu: „În realitate. p. 137. chiar I. Luatã în tot însã. un salt chiar. Este vorba de 1 2 3 4 Op. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. Istoria literaturii religioase. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. au stricat ce era mai bine”4. bine pregãtiþi”3. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. aºa cum a arãtat Iorga2. dupã traducere. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor.. În fine. ci exclusiv la lexic. „Într-un stil. CLXXII. Bãlan1. Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. . o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti. 1938. în acelaºi timp. 143. avansate. ici ºi colo. p. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. De asemenea. De altfel. precum I. p. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ.. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. Evident. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. 42. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. ºi-au gãsit aplicarea. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. cit. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. glosele discutate aici. cit. Op. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective. încununate cu succes. Într-adevãr.

304. acelaºi. prin stilul cumpãnit. traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. prin aparatul explicativ. 157. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. Ivaºcu. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi.. p. . contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. 151. în „Biserica Ortodoxã Românã”. Bucureºti. 3 G. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi. Calitãþile Noului Testament. prin valoarea traducerii. cu neînsemnate modificãri de grafie. prah.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad. ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului. prin calitatea traducerii sale. nervos. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. 1688. cit. Gheþie. ginere. supradialectale. îndeosebi lexicale. Corelaþia limbã-literaturã. 2 G. în general. cum este ºi normal însã.. 83 (1965). p. tot la Alba Iulia. cit. mai bine pusã în „circulaþie”. În concluzie. 113 º. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. p. Noul Testament din 1 I. mahramã. ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. p. întîlnit în numeroase pagini originale. hangier). în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. 1-2. Cipariu. de cele mai multe ori. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. Noul Testament de la Bãlgrad. contribuind la impunerea unei norme. op. Þepelea.u. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2. ºi cuvinte de origine turcã: divan. succint prezentate în paginile precedente. v. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului. didactic uneori. cînd Mihai Viteazul realizase. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. Densusianu ºi atîþia alþii”3. 1971. scuipiturã. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie. eliptic alteori. nr. Document de mare preþ. op.

o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române. p. Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad. Alba Iulia. 1988. 78–96 .

135): *ad – (de)uerum (> adevãr). la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã. cît ºi în altele care. deºi au altfel de denumiri. carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. pentru prima datã. redactat de I. it. Karte. Bucureºti. în Istoria limbii române (vol. 271. 1969). 494). p. mens (> minte). carta (vezi CDDE s.. o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic. 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE. Lb. b) culturã (p. gr. . 1951. Infl. aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri. Fischer. carte). dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. abstractã. 64. 4 Înþelesul arom. cogito (> cuget). percipio (> pricep). nr. Mihãescu. 171): charta4 (> carte). lat. cuvintele din sfera semanticã a culturii. p. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. intelligo (> înþeleg). lucrare elaboratã sub egida Academiei. 1 Puºcariu. scio (> ºtiu). *oblito (> uit). inuitio3 (> învãþ)..v. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. p. pareo (> par). scribo (> scriu). în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. credo (> cred). LR. suprapuse”2. 2 Mihãescu. I-III. 361.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. cognosco (> cunosc). în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. în capitolul Lexic. 895) se poate încadra în ceea ce J. aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. livrescã”. p. carthz sau alb. 27. II.

1971. p. Este ºtiut cã în Dacia. *oblito. în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã.). canto. 1-4. Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. cu excepþia românescului viers. p. trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. Manolescu. 113-115. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. Desigur. scribo. charta. . canticum (> cîntec). Niculescu. De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. p. Porolissum. sibilo (> ºuier). 29). Candrea. dar sînt esenþiali. Infl. 79. Dupã cum se poate constata. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. iocus). Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu. 33-34. Paºca în CL I. sono (> sun). d) distracþii (p. ªt. 171): ioco (> joc vb. toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. 1937. 1956. chorda1 (> coardã).A. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu.. 10-12. Puºcariu. iocus (joc subst. despre derivatul scripturã. citera (> citerã). De observat cã în REW3. vezi S. 270-271. lat. Astfel. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). chorda. p. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã. de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3. Vezi ºi DLRV. R. vezi S. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. Bucureºti. p. Lb. Totuºi. cel puþin o perioadã de timp. Sucidava. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3.). p. 185. 171): bucino (> bucium vb. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. p. În mod 1 Considerat de Mihãescu. 14). în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. 14 ºi 275-276). p. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã. canto (> cînt). Etudes de linguistique roumaine. versus (> viers). termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. credo. Individualitatea. 9248. v. alãturi de scribere2.. Cluj-Bucureºti. nr. Jako. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. p. se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã. Individualitatea. a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. pentru prima datã. Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. mens. sono. la curtea regilor. scrie "desena. ioco. „Pontica” III.). gr. grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române. Scrierea latinã în evul mediu. I.

GS II. p. u-aléapse tutã” – scrisoarea .v. lego. în urmãtorii termeni: „il est possible. se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului. 14–15.. 1–4. p. IX. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. p. care. I. p. legere”.. sensul lat. Prav. LR. cu sensul învechit "citi”. a numãra era folosit cu sensul „legere”4. în special în formulele finale. cetitoriu) (DLR. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. lire. 1 2 3 4 . –gis). ca provenind din lego. în SCL. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. 595-602). fasc. numãrãtoriu). alég „lire” („cártea. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. întrebî. În DLR se considerã cã numãra. 355. o datã ce în sec. pentru a þine socotelile la stînã etc. Probabil cã. trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. cantitatea” (p. cf. megl. 38 ocurenþe. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. lêr (REW3. Vezi Fl. dupã cum aratã Ov.. Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. XVI. p. Cu timpul. 80: arom. lex. PB 3907. Dict. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. Paºca. s. vb. CV 26 ocurenþe etc. ºi ªt.. p. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs. it. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. I. provine din lat. etym. v. ºi Andreilu alu Bagavu. 358. 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului. verbul legere este relativ des întrebuinþat.1. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia. Densusianu. în CL. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu. leer. în Ernout. în RRL. s. astrolog”. mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat. în ceea ce ne priveºte. mai apropiat din punct de vedere fonetic. 1964. aparþinînd aceleiaºi sfere semantice.v. 153). nr. Papahagi. Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. o citi toatã). sp. într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea.. 225 (Munt. –ere (v. Dimitrescu. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. 1956. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. –gis sau ligo). ca arhaism. 178. p. Aromânii. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). 1932. aleadzire. de pildã. Carte de alégere. o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. Contribuþii. leggere. leziri < legere. Bucureºti. Fischer.. (a) numãra3.v. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. 1965. Meillet. nominare.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. 7). pg. DDA s. alég (cf. socotim cã etimonul este latinul numerare. 1. În ILR II. lex. considerat de Capidan.

dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –. ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. în textul românesc. Ist. în C. p. vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. numãra. 24. pãtruns din slavonã”. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus. Termenii care s-au suprapus. peste cei deja existenþi. p. P. numãrãtor. zac. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. În fine. 3 ILR II. Anon. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. În pasajul corespunzãtor celui citat din T. în epoca feudalã. cu puþine excepþii.a citi. Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. Împr.v. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. avînd în vedere. numãrãtoare. au. întregesc imaginea sferei semantice culturale. DLR s. dar. în þara noastrã. îºi justificã locul în sfera culturalã. sud-slave.v. 5 Vezi DLR. p.. s. 150. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r.. de origine latinã. în categoria amintitã. Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). 78). De menþionat cã. nenumãrat. sînt relativ numeroºi. în anumite combinaþii. pe de alta. 6 Bârsãnescu. 113. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra.N. Cuvintele discutate. penuº). datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –. Din cele de mai sus reiese cã. panã. 148. dupã cum se poate uºor remarca. greaca ºi slava. peniþã). p. ºi Þîrcovnicu. 25.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l. o putere redusã de circulaþie. apare. cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat. afirmaþia lui Mihãilã. Acesta. pe baza cãrora. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1.v. p.v. . ap. a devenit. lire . se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi... cu timpul. pinna). 28. pe de o parte. v. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. 43. s. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). în decursul secolelor. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6). Car. numãrãturã)2. principalul instrument al scrierii5. 2 CDDE..Ev. s. care. în mod cert. 4 ILR II.

Mihãilã.). letopiseþ (sl. scoriþã. op. hrisov (gr. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. spudeu etc. p. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt. Etym. Rosetti. ceaslov (sl. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie. dar în Gãmulescu. sud-slave. de exemplu: elev. (a) instrui. noveale.). socoti (magh..). Elem.). sunjer. sîrb. þircus. Gãmulescu. hîrtie. crug. sîrb.).)3.). student. teasc (gr.). Tamá. ispit. . Împr. letopiseþ. toc (magh. glavã. diac (gr. nu-i glagore în cap. La acest strat mai vechi s-au adãugat. pedepsi "a învãþa” (gr. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv.). scriere.). conservîndu-se în special în expresii (de ex. condei (gr. ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. slicã. novinã. spudeu "discipol. Dintre termenii împrumutaþi. sub rubrica „cuvinte referitoare la carte. tipar (gr.). citi (sl. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social. în ultimele douã secole. cei mai mulþi. dascãl. imprimerie: buche (sl.).). grãmãtic (gr. ºcoalã.). cernealã. raboº.).). termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt. din punct de vedere etimologic. ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1. izvod (sl. gr..). pedagog. molitvenic (sl.). Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D.. predoslovie (sl. italianã. pravilã (sl.). lecturã.). Infl. Mihãescu.).).). p. chiºiþã.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate. Elem.).). 209. glagol (sl. Gáldi.) sau o arie de circulaþie redusã.). Lb. filadã "caiet” (gr. 3 De menþionat cã. slovã (sl. în DEX.). mai puþin. cit. culturã”. glavã „capitol” (sl. Bârsãnescu. elev” (gr.-slave.).. socoti. (a) medita. tipic (gr. mãºtilã. întãresc caracterul romanic al limbii noastre. pecete (sl.).. toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. cãlimarã (gr. tipar. 2 Djamo-Diaconiþã. tîlc(ui) (sl. Néo-gr.).). greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului. Termenii de origine slavã. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor. ILR. vezi ºi p. ucenic (sl. 4 Mihãilã. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2. criedã. sud. care se referã. facultate etc. hîrtie (gr. o serie de termeni neologici. universitate.). samã "numãr” (magh. filã. cernealã (sl. Împr. pedagog (gr. pedepsi. cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie. 142. termeni ca aceºtia. filadã. se poate trage concluzia cã. ung. buchea cãrþii.). 27. pisanie (sl. organizarea instruirii: dascãl (gr. propis. filã (gr.. ceaslov. cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi.. p.).).). pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl. predoslovie. 148. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã). pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi.

17-21 1 P. 1979. Bucureºti. Panaitescu. 58. CL XXIV. 1.P. p. p. 1965.114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. . Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã.

greacã etc. 22–26). ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. termenul felucã are în DA prima atestare în sec. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. Trebuie menþionatã. de ex. maghiarã. care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã. adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0. Editura ªtiinþificã. Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat. reuºite în multe cazuri. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. timp de cinci ani. aflat dupã unele grupuri semantice. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. 1992. al XIX-lea. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). de asemenea. Pe lîngã acestea însã româna a primit. printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. 1. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. de fapt un amplu (p.. DIL are multe calitãþi. pe cînd în DIL este . Neologismele. Bucureºti. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru. grija autorilor pentru primele atestãri. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. latino-romanici. în decursul veacurilor. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu.. Astfel. au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. vãzute din perspectiva istoriei limbii române.

) de la sediul Academiei Române din februarie 1975. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. 21–24. p. Firenze. Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle. florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431. asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. etimologia etimologiei. al XVI-lea. deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. 1971 II p. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre.? Altfel spus. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. la forme de plural (de exemplu avari. golf în DA în 1863. ceea ce explicã de ce unele substantive apar. 1973. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice. p. partea 1. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu.1. 2. În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului.. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante. de ex. apãrut totuºi relativ de curînd. 111–116. de ex. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. la comandant. p. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. la paragraful „forme gramaticale”. „Cahiers de lexicologie” 19. singura doveditoare 1 V. litera S – S – sclabuc –. în DIL în 1694 etc. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat. v. spital. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec. e . Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR. al XVI-lea.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. SCL 3/1966. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. Contribuþii. exclusiv pe acelea care se aflã în text. germanã. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. belghi). 351–353. de ex.. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle.f. în Fl. De asemenea. Dimitrescu. este adevãrat. 2. În fine. sasafrasã s. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). în 1985. cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte. maghiarã etc. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut.. în titlu. asupra atenþiei cuvenite variantelor1. invariabil. gheneral. 26–29.m. inexistente în DLR tomul X. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec.

Djamo. cã procator provine din magh.. magh. cu care româna din sec.f. NI.. conform titulaturii Dicþionarului. de fapt. pedestru3 din lat. orálni ºi nu din lat. bagatelle)”. . cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. se explicã prin lat. orare. Rosetti. 112r. în Cantacuzino. cã orãlui vine din magh.. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte. trecutã prin douã filiere. În schimb.3. 2.. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã... astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh.. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice. din it. p. bagatell (magh. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. umanist italian.2. care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului. calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510). prima. lex. Termeni ca academic adj. p.. de asemenea de origine lat. stuccatore. p. padovean s. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate. bagatelã s. ca în cazul lui bagdatelu. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar. Altfel spus. 2. 212-216. 2 V. prokátòr care. la rîndul sãu. < germ. 110. maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. 1973. originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. ele nu aparþin clasei pe care. al XVI-lea nu avea directã legãturã. 1 V. Elem. Bagatelle. etimonul termenului maghiar. Etudes lg. Or. calepin. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia. Fl. ar trebui sã o reprezinte. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. 580-581. care apare de 61 de ori în PO. cã harmatã se explicã din pol. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate. p. harmata ºi nu din lat. la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. < fr. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã.n. med. 3 Al. sommo. armata. Dimitrescu. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe. Contribuþii. procurator.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele.

p. 1982. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol. Þepelea). pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. capitolul respectiv din acest volum). al XVIII-lea. prowjant. it. Bucureºti. Bologna. De asemenea. . Desigur. < pol. coordonator Sergiu Drincu. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v.. p. 2. Wedkiewicz. Pellegrini. Bucureºti. Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile. 3 LR 12 (1963). rus. populus. Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. 3. Aux confines des deux peuples et des deux langues. Pisa. Bugeanu. proviant (rus. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. 1363-1368. 148-149. leu tot de provenienþã latinã2. în LR XVIII (1969). Lukasik. Pologne et Roumanie. I. Cracovia. p. dar. Bogdan. Documentele lui ªtefan cel Mare. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec. 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. provianda)”. 1913.B. < lat. p. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. Fl. Timiºoara. I. 167-171. în Introducere. în schimb. immagini e storia. Paris-Varºovia-Cracovia. discutate de Þepelea3 ºi de Fl. praebenda. G. de ex. 1938. provenda. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi. Niculescu.118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester. în „Romano-slavica” 1 D. Costin. gint. 1915. Bucureºti 1989. în Scritti linguistici in onore di G. 265-266. 1991. 2 Al. Dimitrescu.4. red. într-adevãr. Al. 3. Rum. 1989.. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. Un problema di lingua dotta. XV ºi XVI. popor1 din lat. vol. Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. popor (popolo). trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). p. apoi Limba românã literarã în sec. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. 1905. vol. St. I–II. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. p. Elena Deboveanu-Mãlãescu. idem. probenda. 1938. printre ele citãm: DHLR II. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. 111–113. deºira. Niculescu. med.

în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. 1964. p. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648. cronologic2. ca în DLR. palat. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. în „Romano-slavica” X.I. Contribuþii. neordonate cronologic. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. în spaþiu ºi în timp. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino. Dimitrescu. s. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare. Costin. 81. posterior. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino.. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. zi miercuri”. 1974. 116-120. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. În general aºa este. p. în NT 279r. . evident. 91. s-ar fi predatat cu un an.v. 106-120. Mol. Fl. 319. 194–209. sferã. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins.5.J. s.. Contribuþii. M. Lex. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. p. tip. fizicã. în „Romano-slavica” VIII. textul din Cantacuzino fiind din 1699. Astfel. 93–109. sirenã este citat doar Cantemir. raza de folosire a termenilor neologici. p. O. însã în DLR apar extrase ºi din M. formã neînregistratã în DIL). s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc. NI.. Cantemir I. Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. 2. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. în paranteza iniþialã. D. Elena Linþa. destinatã primei datãri.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI.v. iar în 1668 termenii: gheometrie. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase. p. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. gramatic. barbarezi. 2. 3. în afara textelor citate în DIL. iar florint se aflã. p. 155–224. V. matematicã.. 86. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. ºi în C2 ºi în PO. în 1413. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. NI. filosofie. adaghiu.. p. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. prin cantitatea citatelor. 156. p. dar. Documente privitoare la relaþiile. de cîte ori se citeazã Cantacuzino. 1963. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file. Contribuþii.6. dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. apar trei ani: 1667–69. gramaticã. Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. se putea adãuga Dosoftei. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti. Mitu. de ex. blãjene. 1962. NI. Dimitrescu. idem. cu o singurã datã.v. p. p.

119. – s. 321. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. Dimitrescu Contribuþii. f. iar la p. 132v. iar s. NT.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice. la p.v. Contribuþii. ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum. le notãm mai jos: – la p. Contribuþii. s. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. deci cu ducat (1421 dupã DIL. – s. altiera. Înainte de a încheia. – s. fasþicul.v. sicul. cum apare ºi în citatul de la p. NI. – la p. NI. deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r.v.7. mãcar unele. 2. 186 s. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. sau ca forma de sg. în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã. pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). Dimitrescu. Dimitrescu. Oricum. .v. Fl. care figureazã la Cantacuzino. Fl. gramaticã se aflã un citat din NI de la p.v.v. Fl.v. p. D7 a opri. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. 91. florin figureazã forma floriht. V.v. V. sferã prezintã în textul din Cantemir. adicã un total de 8 pagini. matematicã apare n. Fl. doaã2. este înregistratã forma de pl. N. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s. Iorga. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. 85. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. 78 sub Cantacuzino. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL. – s. în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato. pl. – s. citat la b). dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. se pot datora tiparului. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri. p. 119.v. – s. despre care credem cã este cea corectã. ca papistaºi.v. de ex. inexistentã în alte contexte1. dar corect este Bonvici. prefaþa citatã. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”). 187. Dimitrescu. am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. în timp ce în original este termenul pusãrã. p. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. în original însã este a o opri. propriu Bonvivi. fasticul). fasþiculile. 1901. 112r)! 3. ducat. p. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino. 91 apare adj.

p. de tipul florileg. urmat de florint. 11–12. la rîndul sãu. – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. 3). sensuri noi etc. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care. deci contribuþia lor propriu-zisã. care a cerut o mare cantitate de muncã. Mihãilã în DLRV. din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. palestrã. p. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . nr. etc. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. 613–614. – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. p. aºa cum a procedat Gh. 70).. lirã. foarte numeroase. cronologic etc. p.. 4. semantic. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. 213–218. datat 1431 etc.. Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992).UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan. 70). Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu. p. Relaþiile. s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc. sustentului etc. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v. În încheiere trebuie subliniat cã dacã. în general. paij. considerãm cã.

al XVI-lea. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. 25). Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. existã numeroase ediþii de documente. aºa cum ar fi trebuit. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare. Bucureºti. Dupã cum se ºtie. XIV-XV. ªi totuºi. nu s-a acordat. umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500. XIV–XV. Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. p. 23. în majoritate slavona. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor. Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. se ºtie cã. în altele s-a operat asupra textului original. De aici organizarea . Din pãcate. 16. 397 pag. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. 1971. dar. dar ºi latina ºi maghiara. în unele dintre ele. dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. Editura Academiei. Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã.. începînd din secolul al XIII-lea. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare.

Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. dupã adjectiv. p. deci înaintea „lexicului” ºi. p. cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . 269–324). 298). t. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. strãinã poporului. Bobul. Numeroase sînt. 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. apare ca feminin (p. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. seria a II-a. XI. verb etc. nu locul acestor capitole este important. Trebuie subliniat cã. constituit din forme variate de origini diverse. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen. bineînþeles. extras din A. e/ea). fiind în cea mai mare parte a cazurilor români. una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. verb. ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele. sau masculinul vinograd. fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. În acest capitol. Bucureºti. pol. de asemenea. adjectiv. p. a/ã. iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. 1889. 325–376). numeral. 301). schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu. p. a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã. devine feminin (p. sub influenþa lui vie. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. sub influenþa rom. desigur. 2). 28). sg. apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor.. de exemplu. în capitolul Elementele româneºti (p. a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. 322).CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. 303). aºa cum apare aici. utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. Bogdan.R. iar cealaltã. autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. în special la nume. p. în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte. de asemenea. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. 319). Dar pentru istoria limbii române. 318)). adverb. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e.-dat. lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. de asemenea. de cel mai mare interes este înregistrarea. Dar. ei. pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. în capitolul consacrat numelui ºi nu. jumãtate. 359–376). subcapitol al „lexicului” (p. p. copiºtii românizau limba slavonã (v. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena.A. tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. folosirea la cazul general la substantiv. ceea ce conduce la concluzia cã.

De asemenea. 367). la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. într-un viitor apropiat. XVIII. conform citatelor din DLR apãrut în sec. uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã. mai ales. în 1481. se aduc atestãri din 1431–1433 (p. pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p. al XVII-lea. substantivul Puiul (1453) (p. pentru Moldoveanu. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii.. comparativ cu D. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. textele studiate. întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. 283). Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte.P. în comparaþie cu D. Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. Deoarece nu s-a fãcut aceasta. 381–388. Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. 1521–1529. Bogdan (Glosarul. însoþit de primele atestãri. textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. 1973 – traducere din limba francezã .. Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. interesînd istoria limbii române. 273). sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere. dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. Faþã de DLR. de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. 367). dar. lui D.P.. Bogdan. în anexã. Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. 364). avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. p. RRL. Astfel. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. 278) în 1441.P. 4.. Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani.. p. analizîndu-le minuþios. în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. 126–127). Bogdan (p. Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast. în timp ce în Glosarul. Bucureºti.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. maghiarã sau latinã. care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu. documentele cele mai interesante. 279). în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620.

cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. Pe de altã parte. 222 p. în raport cu textele nordice (vezi p. Dimitriu aratã. nr. în AUI XVI (1970). în acelaºi timp. Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. în 1973. 6. în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. 47–64. editura Junimea din Iaºi. de C. 1965) sau istoricã (A. romanitatea vocabularului limbii române. ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. formaþii pe teren românesc. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre. 184). pe drept cuvînt. de coordonare ºi subordonare. p. 1973. Astfel. Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. Dimitriu. 15–49 –. pe de altã parte (vezi p. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. 597–606. La romanité du roumain. 60–61). luate la un loc. p. p. neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. C. Graur. 1972). structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. C. 181). Iaºi. Bucureºti. a vocabularului. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. pe de o parte. 202). autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. Bucureºti. Dimitriu. Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. . dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. Romanitatea Românilor. în SCL XXII (1971). Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. Armbruster. prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini. Editura Junimea. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. în AUI XVIII (1972). se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române.

de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. recenzia Alexandrei Roceric. cartea lui C. într-o cercetare de acest fel. nr. criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. p. la Ch. în momentul de faþã.126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. Muller. din pãcate. nr. Totuºi. lucrare meritorie pentru acel . credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. cînd. De asemenea. al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. la care autor sau colaborator este chiar C. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. de largã circulaþie. de ex. Guiraud. Cazania lui Varlaam? Deci. desigur. C. Les caractères statistiques du vocabulaire. la noi. 47). dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. 297–302). privitã chiar din acest unghi. Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. dar ºi mai cuprinzãtoare. din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. 3. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. al XVI-lea cu caracter religios. p. 1968 (vezi. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. interesante din multe puncte de vedere. în SCL XIX (1968). Initiation à la statistique linguistique. de aceastã datã. cel beletristic. pe de altã parte. Desigur cã. comparaþia se transpune în sec. Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. unui alt stil. pornind exclusiv de la texte din sec. Paris. ºase ani mai tîrziu. nu se menþine criteriul stilistic. 3. de exemplu. 350–351). Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta. al XVII-lea (vezi p. în SCL XX (1969). Dar ne putem pune întrebarea de ce.A. Paris. Candrea) ºi trei din sec. Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original. 1954. Dimitriu. De asemenea. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. pe de o parte. Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. C. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea.

Paris. XXVI. 1964. 2. Corneille. Le vocabulaire du théâtre de P. ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. Universiteti Oslo. 1973. Corneille. Paris. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa. Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. introducere ºi indice de Stela Toma. L’illusion comique de P. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. 3. Bucureºti. 206). Editura Academiei. Paris. dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. Leksica stilotvorenii Lermontova. Martin. Essai de statistique lexicale. Bibliography of Quantitative Linguistics. 1960. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. într-o expunere sobrã. Slavisk-Baltist Institut. p. rezultatele precise la care se ajunge. a unuia dintre cele mai importante texte coresiene. p. în speþã a vocabularului. considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. nr. în teoria informaþiei. 1973. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia. a integrãrii limbii. 1975. Dimitriu. de Tesitelovà Marie. Ediþia de faþã. în condiþii editoriale excelente. În concluzie. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). Praha. C. 779 p. Leningrad. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. Meddeleiser. textul Psaltirilor ºi un indice . 1968. Muller. Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. cuprinzînd o introducere bogatã. 43). mai presus de orice. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. ºi a rectificat unele opinii anterioare. SCL. ºi Etude de statistique lexicale. ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. Opit Kolicestvennogo opisanija. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea. 1976. Analizele minuþioase. publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. 1967. 283–299 Coresi. Text stabilit. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii.

Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. una dintre primele scrieri bilingve. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. prima psaltire tipãritã în limba românã. cuvinte în plus. topise pentru topi-se (ps. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi. cãruia. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. pe care îl comparã cu alte psaltiri. dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577. de altfel.A. 74/3). Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. p.A. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã.128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. 12–13). O cercetare atentã. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. 124/3). În ediþia sa. Dintre aceste trei texte. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice. lecþiuni eronate. Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în . se poate deduce cã de-abia acum. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. 5–6). mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã). apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). scoate la ivealã (vezi Introducere. trei psaltiri. forme gramaticale înþelese greºit. existent la Biblioteca Academiei. Ediþia de faþã are în vedere. editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. p. Astfel. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. 8/2). dupã cum se ºtie. de regretatul profesor J. apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. ªerban. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã.A. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. încã din anii studenþiei. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p. Din cele arãtate mai sus. iar I. este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma. caietul 34. I. Byck. printre care ºi cele coresiene. aºa cum am mai amintit. scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. 6–7) I. îi este dedicatã ediþia în discuþie.

XXIII. Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. ºi hristos „uns”. 2. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. poate nu ar fi fost inutil ca. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. SCL. (c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. care-i pot face o lecturã cursivã. la fiecare cuvînt în parte. de asemenea. 662). dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. între paranteze drepte. precum bucina. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. de foneticã. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. de exemplu ciudã "minune”. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. 66r. datorate. singura care poate satisface cerinþele actuale. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche. Trebuie. Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. uneori. în indice. zãprãti. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. Uneori. ogoditor. ogodit. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. zãpretire. însã. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. 146r. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. pr. de exemplu între Hristos n. distincþiile necesare. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. iar. 201v. Astfel. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori. frecvenþa lui în text. de exemplu 1 V. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. de istorie a vocabularului etc. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. sãblaznã. în partea de jos a paginii. eforturilor Editurii Academiei. „ales”). în linii mari. 323) ºi de epilog (vezi p. p. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). nr. 65v. . salutatã ideea de a diferenþia. cele mai multe. 202.

construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. Dictionnaire des mots nouveaux. nãvodi. Dubois. Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. Paris. 111-132). cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. domn "stãpîn”. pogrãzi. pazie. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. p. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul. povelenie. ºchiopa. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. zãprãti. topica mai fireascã. zãpretire. într-adevãr. . 16 º. premiezan. mojdan. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. hãlãstui. De altfel. în J. troscot. Hachette. de exemplu 17 ani (1955-1971). care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. L.u. de exemplu. Prin realizarea acestei importante editãri. întort. relaþii evidente. Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. pãnãtos. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p. impremiezã. Pignon. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. Mitterand et J. 1971. 8). H. cît ºi în acela al traducerii. istacti(e). sau chiar 10 ani (1949-1960). Introduction à la lexicographie. et Cl. în P. Coresi.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. zãstîmpi. 1971. Gilbert. Guilbert. vihor. 774–778. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. Astfel. prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee. sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. gimþ. în special a vocabularului ei. slonovni. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. feri "pãzi”. cucurã. Les dictionnaires. lunecare "cãdere” etc. Într-adevãr. Dubois. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. inie. poveli. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. povelire. peleº. onagru. încurþi. prãmãndi.

ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. r. corect. semn. oprire faþã de zãpreºtenie. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite. de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. 5–6 grerã. Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. sau la p. De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. este de fapt conjuncþie. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. 4 de jos. indiferent de originea lor. Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. bãuturã faþã de bere. fecioarã faþã de fie. 2 de jos apare silnic. considerat adverb. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. De asemenea. buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. 158v. valori multiple (vezi p. forma silnici). Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. r. la p.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. Socotim cã. boalã faþã de lingoare. biruitoriu – ce þine.). Evident însã (vezi Indicele). vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. în fond. s-au acordat unui singur semn. pune. iar pentru cazurile de sub 2. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p. lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. În majoritatea cazurilor. De exemplu. slãbiciune faþã de sãblaznã. dupã pãrerea noastrã. Astfel. biruiturã faþã de vlãdicie. de exemplu pentru 1. depept pentru derept). zãstãvi. cît ºi buzã (5810). r. asteriscului. respectiv. de exemplu: dosãdi. o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. introduse printr-o traducere servilã. traducînd sl. idumeesc – lu Idumei etc. 243. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus. de exemplu. în loc de greºirã. adînc faþã de adîncat. znamenie pentru. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. ci ºi din alte puncte de vedere. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare). în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. mustra faþã de oblici etc. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. 85. 31). învãþa. de exemplu au (92v16). Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. mîntuire faþã de spãºenie. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. ale valorii gramaticale a cuvintelor. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. . 330. edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. moºie faþã de ocinã.

Oricum. Bucureºti. -i în 1400.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. de asemenea. la dificultãþile întîmpinate. urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. Corneliu Reguº. B – Toponime – Terminologie geograficã. -a este atestat în 1374. p. Academiei. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. Mile Tomici. din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. . Dicþionarul propriu-zis cuprinde. aºa cum a arãtat D. în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. În Editura Academiei. Olimpia Guþu. p. Ion Robciuc. C – Antroponimie. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. -le în 1429 etc. 1977. Ed. Virgil Nestorescu. 316. Avînd în vedere proporþiile acesteia. CL XII. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh. spaþiul cel mai întins (p. Astfel. Ion Ciocea. + XL p. 1–270) ºi. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. 1981. cum este ºi firesc. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. 1. la principiile de lucru. Cornelia Popescu. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. Aspazia Reguº. din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. 370 p. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului. Bolocan (redactorul responsabil al volumului). ele probeazã. în textele cercetate art. a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. printre altele. ele nu sînt prea numeroase. 273). rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). -ul în 1385. Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene.

alb. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. muiere. În fine.: alb. cu diverse sensuri dezvoltate. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. lista lucrãrilor consultate.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. *gangur. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. blidar. gureº. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. gurã. grãdinar. mãtuºã. eventual fotografia lui. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. arbore. bãtrîn. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. acolo unde este cazul. p. comis. broascã. Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate. de ex. mãtase. muntean. . alun. brãdiºor etc. de asemenea. belciug. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni. XI). aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã. *bourean.: bãiaº. boboc. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã. babã. gard. munte. baltã. bour. ac. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. au fost respectate toate particularitãþile textului. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. însemnãri ºi inscripþii”. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. muncel. bãrbat. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. galben. categoria gramaticalã a cuvîntului. Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã. bãdiþã sau numai ca toponime. bucatã. adînc etc. albie. murg. gurã. birãu. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune.). Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. adînc. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. bou. aniniº. gras. de ex. de ex. bordei. moviliþã. bãrbos. bãrbos. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. în toate amãnuntele.: bun. moldovean. Lucrarea conþine. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova. mal. bolovan. acela. morar. de ex. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. dar nu separat. ediþiile în care au fost publicate etc. mijloc. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. de ex. *mic etc. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime. brînzã. muiere. barzã.

9. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. cheie. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. pîrcãlab). nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. a-ºi face milã (de ceva). În plus. aspru 1482–1496. 2 V. DERS 1445. în ceea ce ne priveºte. a da (bea) aldãmaºul. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani.. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. a se þine de treabã. D. lista din Nestorescu. faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650.. E. 621-624. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu.. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. DERS 1422. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. N. C. azap (1479) etc3. DERS 1500. bucium.) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. argeºean (1431). Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. p. p. în raport cu DLRV ºi DA. v. 385. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. 3 V. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã. . cãlugãriþã. cu care are în comun sensul. pl. Mihãilã din LR 6/75. Bogdan. ambele calcuri dupã ceaºnic (v.. Sigur. p. hotar. în general. care apãreau în flexiune slavã. în DERS figureazã acum. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. p. faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673. iazul (1534). frate. gîrlã. Gl. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. faþã de DLRV 1502. faþã de DLRV 1480. D. în LR 6/1975. credem cã. Mihãilã. 253–265. cu precizãrile lui Gh. p. 621-624. mãgurã. p. aprilie 1482. De ex. de ex. apanajul vorbitorului nativ. tatã vitreg. 180. caftan. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. ca o urmare a aceleiaºi cauze. p. iazure (1559) etc.134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. a pune chezaº. de ex. faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. ca ºi precizãrile lui Gh. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. p. iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2. aprod (1443). este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt. Costin. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. pentru prima datã. 181-2. negru. aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii. XVI). de ex. ºi alte cuvinte în Nestorescu.

apare forma boalã. pînã la care se întinde epoca studiatã. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. slujnicã sau buzeºto(m). Contribuþii. despre ponderea elementelor autohtone.).v. imediat. Credem.. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date. în timp ce în numeroase atestãri. se dã o explicaþie. Gh.Ev. slujniku v. Dimitrescu. T. 259). despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. LR 6/1975. Aici trebuie fãcutã. se întîlnesc cuvinte româneºti. de aceea. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl. PO1. Buzeºti. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl. steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. 2 V.v. . 323). 30 s. p. articulat aprodul. ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. p. a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. XII) –.v. Un alt caz: aprod. de ex. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ. Mihãilã. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374. este adevãrat cã în lista de documente.) sub formele slave bahnu ºi bahna2. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele. un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p. dar nu acesta este scopul final” (p. altfel. de ex.) a textelor slavone” (p. nu a exploatat 1 V. p. v. iar în 1596 sg. Fl. chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. În DERS în 1586 figureazã pl. 624. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. 217 s. VII). aprozi. IX).v. însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p. n. n. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi. nu emise pe teritoriul nostru.. în C. C. chiar anterioare acestei date. Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române. 133. La fel bahnã (s. Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat. p.

Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. Evident. o altã înregistrare. A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã. Dintre acestea. de fapt. de la care. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. restrînsã. atestate în DLRV la cca. urs. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi). cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. opãrit. voievod) au atestãri mai vechi. de ex. singur. copil. fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. Dar. varã. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. balaur.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. cca. bun. Într-adevãr. dar care au pornit de la o documentare similarã. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate. 14 (august. muºat. 1348 ºi. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. comparaþia cu unele lucrãri. baci. Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. ar trebui pornit. 1318. nevoie de nici o justificare. sperãm. fecior. O situaþie specialã prezintã . aceasta ar trebui explicat. respectiv.. surd. înregistrarea unor sensuri noi etc. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane. în acest punct al discuþiei. într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. de tipul opãrit. În DERS. de ex. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). Este adevãrat cã. mic. apar în contexte slave. Inserarea de noi cuvinte nu mai are. nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. ne indicã o serie întreagã de predatãri. de ex.

DERS surprinde semnificaþii noi. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului. de ex. ap. 1590>. nici diac în 3 ian. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). Mihãilã. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS). 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569. tot într-o parantezã finalã.: brãdet 1491 – DERS. 64. Me(s)ter Petrila. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470). Djamo-Diaconiþã.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod. p. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v. 409. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor. s. 498-9. la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. Mihãilã. M. IX–XI1. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare. 1480. R. Totuºi credem cã. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. unde se dau multe asemenea cazuri). agust. databile în sec. 365. La fel v. de fapt. nu slavo-române. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. p. 30–1582 iunie4. La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. ian. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. aceastã predatare. Doc. XVII–XVIII. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. ªerban. A. . 1585–86. 352. de ex. At. mal 1445 – DERS 1448. p. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare. nesemnalate în lexicografia noastrã. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. se citeazã Olteanu. maistor.. 14213. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint. Giurescu. discuþia despre cuvintele cumãtrã..v. 78-79. Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. RRL 1/76. la p. O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh. M. 59. p. Lb. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. din Mihãilã. DERS 1517.2. Addenda.C. pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. p. p. bãlaur 1337–1340. Alte predatãri rezultã. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate. Mold.. nu de puþine ori. þap. termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine. dar. p. V. de ex. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. Djamo-Diaconiþã.. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul. p. menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin. Contribuþii. 210. 1498.

2 V. ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. totuºi. Mihãilã. Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã. dar ºi bibliografia lor. 341 ºi citat s. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. ca orice lucrare lexicograficã. dar nu s-a procedat consecvent. Observaþiile anterioare.. „n’a point de fin”. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. Pe scurt. româniºti sau romaniºti din întreaga lume). între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt. o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele.v. p. 76. 84. cojocar v. At.138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate. jumetate. At.. În fine. în atenþia autorilor. coadã. curãlar. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. giumâtate. care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri. Mihãilã. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. paharnic (sub forma peharnic). în mãsura posibilului. astfel. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. p. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române. în general de bune rezultate. rãsplãtitã însã. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v.) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii. Astfel. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. strîmb. . Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete. p. vezi jumãtate. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. cocoº etc. de ex. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. De asemenea. cum susþinea perfect justificat Emile Littré.

Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. 96–104 . 1982. la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. un nou ºi preþios instrument de lucru. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare. AUB. fapt remediabil la o nouã ediþie. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice. nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. p. a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. revizuitã. în cazul cã vor fi puse în aplicare. interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec. DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a.

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

Bucureºti. declaraþie-program. 2 Vezi Florica Dimitrescu. 1966.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. nr. pictor-decorator. 1. Bucureºti. bloc-turn. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F. arhitect-ºef. ci ºi în scris. Mirska.. club-bar. în special în limbajul cultivat. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. op. ideea aceasta apare ºi la H.u. 396-399. p. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes. p. la Al. 4.: actor-cetãþean. 34 º. oraº-erou. cit. XI (1962). casã-laborator. 1965. productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv. 65. nr. 65. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire. întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. 188. p. Graur. 268. vezi Halina Mirska. astãzi. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. 1965. ciorap-pantalon. cartier-satelit. ca de ex. student-actor. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele. macara-turn. p. 174. 1 Aceastã observaþie. privitoare la aspectul actual al limbii române. p. salã-studio. 1967). bloc-lamã. ºi cu unele rezerve.. în Actes du X-e Congrès international des linguistes. Asan. p. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. Bucureºti. în LR. Într-adevãr. ºi în T. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã. La romanité du roumain. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. pentru limba francezã. angajat-mandatar. stradã-coridor. cifrã-record. raid-anchetã. în „Philologica Pragensia” 9 (48). . spectacol-lecturã. an-luminã. în majoritatea cazurilor. în SMFC.

1969. 2 Vezi observaþiile lui R. Darmesteter. 90-96. Grammatik der romanische Sprachen. dupã formule strãine. 1894. ca maghiara. 111. Cours de grammaire historique. toate. 284 º. n.). numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. în „Le français moderne”. col. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. Formes nouvelles de la composition nominale.. posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5. în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL).u. piantanimale. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare. 24. implicit. în Mélanges de linguistique Charles Bally. Guilbert. 2. XVII. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea. . cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. 75 º. 1. 5007. ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii. p.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã. Guilbert în „Langue Française”.. Portrait du vocabulaire français. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare). ca tip. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. Benveniste. 61. 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. p. p. p.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1. Geneva. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã. A. 230. 1939. 1966. În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. II. Aceastã situaþie existã. în limbile romanice4. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate. 585-586. p. estoniana. 1. pe de altã parte. pe de o parte. synapse) discutate de E. Paris.. a II-a. diariamente sufrimos. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. partea a III-a. 3 În LRA. p. de exemplu. cassapanca. Criado de Val: „La influencia de los periódicos. despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”. Sauvageot. 9) sau mai noi (de ex. para bien o mal. mai 1969. Pare surprinzãtoare observaþia lui A. p. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. suedeza sau norvegiana. De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) . Madrid. de L. în care tipul amintit este exemplificat prin it. în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. 76. termenul a fost reluat. Buc.u. p. IV. p.a. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. din constituenþi imediaþi de un tip special. L. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi. daneza. Paris (f. p. 4 Vezi Meyer-Lübke. Leipzig. 13). vezi Troubetzkoy.. 2. 1959.IX. în raport cu germana ºi cu alte limbi. I. 1957. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español. ed. 1964.

lib. VII. p. 8).. 2..IX. 1. p. col. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii.. 3). XVII.R. semantic. cu secþii de chirurgie. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public. spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. col.. p. p. col. microfoane. termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. vezi ºi Fl.. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA. De observat cã. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc. 19. 21. difuzoare. fiziologie. 3. Copilul-erou era ea însãºi (Inf. (Rom. XXV. 230. XXIV. 7. 4. în exemplele de care dispunem pentru acest caz. 30. 6–7. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii. Séchehaye... 38 (352). 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. interne. lib. col. 1.XII. p.1966..XII.IX. XXXV. 8. 4–5). O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund. A.1967. Paris. 7202. O. ...1966. col. 6). ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã.X. 3. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii... conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. Cum preferaþi. 3.. col. II. col. întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. p. 9.. XXV. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã.7). 6888.1969. 5038. Essai sur la structure logique de la phrase.1966. ginecologie etc. 1950.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) . iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. oftalmologie. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc. 7118. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj. Buc. 6924. amenajat în incinta liceului din localitate. lib. 62.1969.L.. VII. p. XXXVI. 31. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch.I. oct...1967. 7057. p. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom.. 24. radiologie. p. 4).

în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. pirat: radio-pirat. foto-document. liceu-pilot. avion-pirat etc. vînãtoare-model.. pilot: staþie-pilot. respectiv. ºi nu numai în limba românã. traseu-ºcoalã. fotografie-document. navã-ºcoalã. hotel-ºcoalã. conflict-cheie. . restaurant-ºcoalã. local-gigant. tur-fulger. gospodãrie-etalon. buletin-anchetã. sat-model. secvenþã-cheie. magazin-etalon. operã-cheie. etalon: faptã-etalon. iar vecinãtatea (contextul) cheie. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. bandã rulantã-ºcoalã. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. episod-cheie. model: cinematograf-model. atelier-ºcoalã. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. experienþã-pilot. film-cheie. azil-ºcoalã. gigant: film-gigant. staþie-pirat. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. element-cheie. întrebare. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. uzinã-pilot. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. navã-pirat. spectacol-ºcoalã. emisiune-anchetã. foileton-anchetã. fotografie-document. documentar-anchetã. statut-model. ipostazã-cheie. teatru-anchetã. interviu-fulger. cerb-gigant. imagine-cheie. poziþie-cheie. precizare-cheie. replicã-cheie. film-document. dramã-document. replicã-fulger. reginã-mamã. cheie. fregatã-ºcoalã. structurã-model. În ordine descrescãtoare.. de cele mai multe ori. frazã-cheie. cit. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. condiþie-cheie. teatru-document. avion-pirat. turneu-fulger. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã. ediþie-pirat. piesã-document. peliculã-document. radio-anchetã. cuvînt-cheie. scenã. disc-lecþie. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. scenã-cheie. 231. pãºune-model. întrebare-cheie. cisternã-pirat. lot-model. concert-lecþie. silabã-cheie. împrejurare-cheie. piesã etc. film-lecþie. piesã-document. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie. întrebare-cheie. punct-cheie. document sau pirat. unitate-etalon. în legãturã cu locomotivã-tip. op. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. notãm în continuare.. joc-ºcoalã. Constituentul al doilea este.146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. emisiune-pirat. capitol-cheie. restaurant-gigant. idee-cheie. plan-pilot. staþie-pirat. post-cheie.

Dupã cum se poate remarca. bilanþ. a II-a. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef. vîrf-record. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. Problèmes et méthodes de la linguistique. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. stare-limitã. 13. film-fluviu. film-fluviu ºi. În general. limitã: clipã-limitã. record: cifrã-record. Paris. afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. 1 W. elementul al doilea. în analiza distribuþionalã. film-monstru. bilanþ. rol-ºcoalã. 1968. Dubois. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. tele-maraton. v. uzinã-monstru. ed. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. 65. 1. timp-record. 4 E. 1968. mai 1969. pilote. p. în RRL XIV.. p. Notes sur les suffixoïdes. mamut: spectacol-mamut. op. Les structures lexématiques. fluviu3. vîrf: moment-vîrf. în „Travaux de linguistique et de littérature”. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. 1963. condiþie-cheie. 78. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul. moteur. Coseriu. La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. pe de o parte. Desigur. simple afixe1.. film-mamut. p. 30. În formaþiile amintite mai sus. 1. ºoc: fapt divers-ºoc. pilote. discurs-bilanþ. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu.. nr. fiind frecvent utilizaþi. interviu-fluviu. Wartburg. pod-mamut. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program. simbol: sculpturã-simbol. maraton: interviu-maraton. întrebare-simbol. printr-un proces îndelungat. p. 105. Paris. scenã-simbol. 109. copil-monstru. I. frînã: cauzã-frînã. VI. diferã de substantivele independente cheie. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund. Sauvageot. 2 Vezi articolul nostru. cit. p. 1969. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. aceste cuvinte. în „Langue Française” 2. turneu-maraton. „podul de peste fluviu” etc. . aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. sînt morfeme care. cap-simbol. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ. în cazul în speþã. 3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A. 3. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. p. cheie.31. în cazul nostru. fluviu etc. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. p. situaþie-limitã. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei. 5. la care se adaugã ºi altele (pirate. J. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur.. pe de altã parte. 1962.

proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. Sã se compare. A doua observaþie. pentru limba francezã. în cazurile amintite. program etc.)? Nu am eliminat substan1 E. 230. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. dupã cum am vãzut. De asemenea. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4. mamut. Stilistica limbii române. 1944. lecþie. model. 66). ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã). termeni care apar. alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. pe lîngã ideea de lungime. p. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. . nuanþa de „obositor”2. de exemplu. etalon. Substantivele monstru. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon). uneori. În fine. în raport cu record ºi fulger. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. interºanjabili. conþine. maraton. încît termenii pot fi. ºoc. 2. maraton. simbol. în pilot se include ideea de „primat”. 344. De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA. pilot. op. în exemplele noastre. se contureazã arhisemantemul „model. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. p. p. la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare.. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model. Astfel. unele. p. Mai întîi. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. séance-marathon („Langue française". mai 1969. pãstrate ºi în noile formaþii. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. deja consemnate în limbã. cit. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. Coseriu. iar altele numai presupuse. sîntem datori o explicaþie. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. este cã. imens”. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund. 2 Cf. De exemplu. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”.148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. Aceste cazuri. vîrf. gigantic. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. Bucureºti. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger. 4 Vezi Iorgu Iordan. legatã de prima..

2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. dirijor-maraton. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. într-adevãr. aºa cum am menþionat anterior. *situaþie-vîrf. supracompusele aparþinînd variantei 1. président-directeur-général. mai 1969. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. De exemplu. în mod special. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. la care se asociazã un al treilea termen. *rezultat-frînã etc. 1. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. 66). III. timp de nouã ani. pe de altã parte. caz-limitã. acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. 2. înregistrate ulterior (iunie 1970). Dupã elementele alcãtuitoare. din presa zilnicã. (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. de ex. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. termen-record. conducteur-chef de groupe. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã. . din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf. navã-gigant. valoare-limitã. un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2. Din acest punct de vedere. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. ºi. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre. p.

/ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ expoziþie de mobilã femeie./ adunare-plenarã dezbatere./ jurnal al pãcii student. În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman.): alb./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ colecþionar de muzicã s s s film./ plãmîn artificial expoziþie./ muncã patrioticã femeie./ monument istoric s s a congres./ om viu inimã.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ masã rotundã ore./ club bar magazin./ lumina zilei a s s .

care.. În fond. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex.. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. în general. a gãzduit mobile”. de exemplu între clãdire. astfel. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº. *statuie. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”. Introduction à la linguistique. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). stofe etc./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric. în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. p. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. în cazul respectiv. *magazin-expoziþie / de stofe etc. 1969. 111. club-bar). În fine. În arhitect-ºef / de oraº. . magazin. Evident./ agricolã tîrg. ambele interpretãri sînt posibile. pentru construirea unui teatru mobil-pliant..TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. Gleason. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care. de municipiu etc. dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. într-un context asemãnãtor. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer. 1 Vezi H. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. adunare-plenarã. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie.). bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului. în care caz avem „de ales”. ci inginer-metalurg). ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere.A./ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã. eventual. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie.. a propus achiziþionarea proiectului. Alte cazuri sînt însã clare./ monument istoric. Paris./ monument istoric etc. în expoziþie-agricolã / tîrg. ar putea fi comutat cu de judeþ. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context.) decît clãdire monument. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. de ex. problema nu se pune expres. De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº.

pe locul 2. 3. pe locul 3. deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)).É. de tipul floarea-soarelui. XXV. p.1967. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte. care. cum este ºi normal. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi.F.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator. Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a. substantivul. A. ca în S/SA. mai rar. col. 76. p. el apãrînd. Phal1 remarcã. pe drept cuvînt. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C. La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. de preferinþã. cel puþin în exemplele avute la îndemînã.I. în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente.. varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b). Oricum. 6924. .I. 7–8). lib. Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. 2.D. în „Langue française”. are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. alcãtuit din succesiunea SAS. 21.R. sau SS/A. ca în SA/S sau SA/A. sau. mai 1969. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc..

The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation. p. p.. scène-clef). scenã-cheie dupã fr. 1–6. 2. 1. De altfel. Leipzig. de ex. 1945. Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”. E. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. cit. etc. J. 13. în „Sprachpflege”. art. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. 1960. ci realizãri efemere. Tollemache. roman-fleuve. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc. p. 1964. ºi 2. 1. 8. roman-fluviu dupã fr. 57 º. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. dar ºi în limbile romanice.u. nr. în „Deutsche als Fremdsprache”. 161–165.. 1970. p. 70. 57 º. . H. Roma.. stabile în limbã. p. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1. Fr. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. Benveniste.u. 1965. Grosse Rudolf. 1964. p. 1965. 241–247.. v. 325–334 1 În special în limbile germanice.. ele nu reprezintã inovaþii româneºti. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române. 1957. Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. SCL 3. Sparmann. Le parole composte nella lingua italiana. Wiesbaden. ci formaþii dupã un model strãin (de ex.

livresc. 3 Iordan. pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. p. verbale)3. grafo-. 135. steno-. aveau sens în sine (teme nominale. discutate de Iorgu Iordan în LRA. de ce unele pseudoprefixe. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”.apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. stereo-. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. 27–49. p. procedeul pseudoprefixãrii. 1960. în accepþia largã a termenului). Eléments de linguistique générale. ºi LRC. nu apar aici. 1963. Seche în LR 3/1965. de ce tele. Maneca ºi Fl. 214. p. Paris. dinamo-. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. Într-adevãr. porto-.. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). Paris. neo-. LRA. 4 Iordan. p. p. dermo-. 318 ºi urm. pento-. dar care au fost înregistrate. 407-412). Aceasta explicã. p. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. dactilo-. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente. vice-. la origine savant. fizio-. plus-. element formativ provenind din teme care. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. Marcu. Martinet. Les mots français. în limbile de origine (greacã sau latinã). se bucurã de mare succes. 213 ºi urm. Mitterand. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C. între 1961-1967. de asemenea. 2 A. LRA. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. .ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. pronominale. ºi H. mega(lo)-. omni-.

însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. Graur. 6/62. nr. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã. astron "astru”. kyclos "cerc”. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”. cryos 1 Vezi Al. kinema "miºcare”. 5. arhi. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl. pseudo-. multi-. ceea ce demonstreazã cã. astro. auto. auto-. angeion "vas”. mai ales. se amplificã ºi ea. aºa cum arãta H. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. kytos "celulã”. kardia "inimã”. în Les mots français. tele-. p. autos "el însuºi”. ciclo. angi. La romanité du roumain. bio-. cito. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero. 320. p. Astãzi. Pentru a explica acest proces.< gr. aer "aer”. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române. Bucureºti. pseudoprefixarea. cine(ma). Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. micro-. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma. macro-. p. au devenit productive în limba românã actualã. 16. modalitate savantã prin excelenþã. 83. de exemplu autogol din englezescul autogoal. nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. cine(ma)-. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba. cardio. J. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”). E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte. .< gr. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. trebuie invocat. 2 Iordan. sau chiar împrumuturi propriu-zise. semi-. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”). bios "viaþã”.< gr. crio. în „Le français dans le monde”. bio. 4 H. precum: aero-.< gr. radio-. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. p. 1.< gr. fãrã îndoialã. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului.< gr. Din punct de vedere al originii lor. p. cãci. 8 (1936). LRC. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme.< gr. Dubois. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor.< gr. L'évolution du lexique dans le français contemporain. foto-. 1965. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”.< gr.< gr. electro-. hidro-.< gr. cã pseudoprefixele des folosite. mini-.

ballista "maºinã de rãzboi”. 27 cu pseudo-. magnet(o).< lat.< gr. mille.< gr.< lat.< gr. zoo. lacto.< gr. maxi. mondo. fot(o).< gr. corno. mimos "mim”. hypnos "somn”.< gr. macro.(8 formaþii) ºi lat. hipno. Este de remarcat cã. termo.< lat. dimidus "jumãtate”. motus "miºcare”.(16) se dovedesc productive). similis "asemãnãtor”.< gr.au fost. duo "doi”. maxi.< gr. monos "singur”.< lat.< gr. radio. mikros. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio. simili. kosmos "lume”.< gr. necro. arhisupraclasic. fil(o). ge(o).(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi. nekros "mort”. tele. trium "trei”. micro.< lat. lactem "lapte”. magnes "piatrã magneticã”. immunis.< gr. minimus "cel mai mic”.< gr. helios "soare”. gr. pluvio< lat. 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-. micro.(35 de formaþii noi). eredo. cerealo. avis "pasãre”.< lat. khronos "timp”. 41 cu tele-. gr. psyché "suflet”. -e "liber”. makros "mare”. 12 cu aero-.< lat. semantic vorbind. mini. semisuperproducþie. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-.< lat. radius "razã”.< gr. semi. cerealia "grãunþe”.< gr.(16).< lat.< gr. -e. . pseudo. 15 cu electro-. melo. zoon "animal”. microhidrocentralã. semi "jumãtate”. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie.(24 de formaþii noi) ºi mini. hygros "umed”.< gr.< lat. melos "cîntec”. cosmo.ºi mondo. -on "mic”. plurimus "mult”. pseudo "fals”. cron(o). în formaþiile recente. cãldurã”. higr(o).(61) ºi lat.din tema nominalã telos "extremitate.< lat. macro.< gr. radio. mundus "lume”. prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex.< lat. hydro "apã”. oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”.< gr. tri. 72 cu micro-.(1 formaþie). imuno. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi.ºi 5 cu moto-.< gr. balisto.) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine. videre "a vedea”. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi.< gr.< lat. cosm(o). mototurbopompã. electr(o). dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã.(1). depãrtat”. duo.< lat.< lat. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii. la fel ca în celelalte limbi moderne. bi(s).< lat.< lat. maximum "cel mai mare”.ºi moto-. imunoelectroforezã. mon(o). pluri. fon(o).156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”. gea "pãmînt”.< gr. formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic. hidro. pluvia "ploaie”. mini. psich(o). elektron "chihlimbar”. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat. photos "luminã”. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. esofag(o). phoné "voce”. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã). mili. cornu "corn”.< lat.< lat. tot „sinonime”. mim(o). microautomobil.< lat. milia "mic”. 18 cu cine(ma)-. heres. termos "cald. bis "de douã ori sau dublu”. phileo "îmi place”.< gr. -dis "moºtenitor”. video. moto. balistocardiogramã.(6) la care s-ar putea adãuga pluri. Prefixoidele cinema. heli(o). demi.< lat.< gr.

cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. telepublicitate. pseudonoutate. 71. sau chiar identic: micromicrofon. microantologie. microhidrocentralã. micromonografie. aerotaxi sanitar. biotelemetric ºi biotelemetrie. Firenze. 1965. p. pseudocronicã istoricã. telecronicã. microindiferent ce. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. ca de exemplu: lactociudãþenie. de asemenea. cosmoviziune. aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. semisimfonic. cineamator ºi cineamatorism. miniminifilm. dar sincronic. autoironie ºi autoironiza. microbãnuialã. micropoet. teleemisie. teleaºteaptã. autoacuza. radiostea. autointerviu. biocurent. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. teleplictisit. miniscarã. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. teleanchetã. trecãtoare. microstagiune. ceea ce face ca. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat. Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. autosupraapreciere. semicristal. microidee fixã. microroman. din punct de vedere al vorbitorului actual. în ultima etapã de dezvoltare a românei. în cuvintele mai vechi. microanchetã. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. demonstreazã. de moment. autocontempla. teleecran. vezi Masetti. autoironiza. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. microunivers. . dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor. minifustã. semiartã. telesãptãmînã. trifruct. trivaccin. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. microraion. radioundã. Messina. autocitoradiografie). telepublicitate ºi telepublicistic. semiremorcã. hidroameliorare. fonoabsorbant. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. Espressione e ritmo. ci ºi cele de moment. motocicletomanie. teleemisiune. fãrã nici o ºansã de a dãinui. Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. autotaxare. semiautobiografie. fotoexpoziþie. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. teleînregistrare. minijupã. telespeaker. prefixoidul nu mai este simþit ca atare. paleospeolog. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). forþa de expansiune a pseudoprefixelor.

pe bunã dreptate. 2 Iorgu Iordan. în 7 ani. ediþia a doua. în LRA. 360 de formaþii cu prefixoide. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. cã. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este. în timp ce noi. Iorgu Iordan a observat. dar a trecut ºi în limba standard. 213 ºi urm. pe de o parte. 4/1962. În aceastã privinþã. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. pentru o perioadã anume de 10 ani. 1970. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. 3/1965). p.. – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. sau în articole independente (vezi LR 2/1962. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P. p. un procedeu viu. ilustratã în LRA1. I. în limba românã actualã. dar noi am considerat necesar sã le folosim. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. În afara acestor concluzii. în principiu. am înregistrat peste 470. pe de altã parte. înregistreazã. pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi. am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii. . 213 ºi urm.

Desigur cã. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition. Deroy. A. Într-adevãr. 268. radio-. 102. p. p.. Pasquali. para-. 3 De exemplu în A. La romanité. vezi capitolul precedent. p.. 142./. J. Firenze. partea a III-a. p.etc. în aspectul ei cultivat. T. p. Graur.. 242 º. nr. Paris. III. a 8-a. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu.. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. 2 Vezi A. id. foto-. id. p. Dubois. 268. semi-.etc... ed. 1958. p. p. tele-. 173. 1964.. Scrierea cuvintelor compuse. pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. 1956. moto-.. Paris. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. hidro-. et aussi à partir d'éléments indigènes”. La romanité du roumain. . 1962. 1965. în „Le français moderne”. L'emprunt linguistique. 74. G.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã. Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-. 4. Graur. Bucureºti. Fulvia Ciobanu. Cours de grammaire historique de la langue française. 4 De exemplu în L.a. 1957. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. p. de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. T. 65. tele. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. semi. Paris /f. J. Darmesteter. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. Lingua nuova ed antica. p. Bucureºti. precum cele citate mai sus2.. micro-. 34. Marouzeau.u. ed.

Le Bidois. 4. p. în „Le Monde”. de origine latinã.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. 63. lucr. 6 Din acest punct de vedere notãm aici. p. I Mini-aparat s. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1. Guilbert. în PN XIII (1968).n. 11. 1 º. 1968.3. Paris. 48 (1155).u. se ºtie cã presa poate surprinde. fapt dovedit. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. 71-81. cu multã rapiditate uneori. Le vocabulaire de l'astronautique. cu titlu informativ. pentru limba spaniolã: G.am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original.. nr. Mihãiescu. meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. aproape exclusiv. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-. Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. Dubois. 1968. p. p. M. în „Langue française” 1969. L. de obicei. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã.dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. cit. foarte numeroase2.. de absenþa lui mini. pe de altã parte. în LR XVIII (1968). Gheorghiu.: Mini-aparatul de televiziune în culori. pe excerptarea presei: J. dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. citãm. pe de o parte. 30-32 ºi în SMFC V. Cont. în Inf. cu ecran de 34 cm. La formation du vocabulaire de l'aviation. 132-133. nr. 7 În scrierea cuvintelor cu mini. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. Haensch. Buc. Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I. 2. 4 Mini. referitoare la obiecte de uz comun. chiar familiare. .160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide. nr. Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-. 2. nr. extrase din presa zilnicã. 10. p. p. 1967. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-. id.. 4479. nr. în „Español actual”. 1965. p. cu o singurã excepþie. sau altor prefixoide. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. p. Luiza Seche. în special. Formaþiile cu mini-. 1967. Rouen-Paris.. Exemplele citate mai jos5 sînt. 2. nr. în general. Gilbert. au invadat de curînd limba românã. 3 G. 11. pentru limba românã: N. ºi II. nr. 7 (147). pentru limba francezã: R. P. 1968.

1967. agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel.. 1969.se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid. 2/6.: Un mini-vehicul urban. Cont. Inf. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã. 1968. Minigeamandurã s. 1969. Mini-maºinã s. . paralelismul formaþiilor cu mini.. nr. 6/8. 7461. 6/6. Mini-jubileu s.40 m. nr. 4907.. Cont. 1969. ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei. 1968. noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi. 4/1. Buc. trei roþi.. Cont.. II Miniacord s. p.ºi micro.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. la fel mini-vehicul. 20 (1179).: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”. 1969. 41 (1147).: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale.: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate. mini-autoturism).f. 41 (1147).n. 8/5).f. p. 1969.n. 2/1. 10/3. p. p. p. Ultra-mini-car s. 8133. nr.. 7973. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat. Buc. Cont. p.: Au participat aproape 1200 de expozanþi. p. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. nr. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat. nr. nr. faþã de micro-vehicul (v. 1968. Sc. lib. Cont. nr..m. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg. Sc. 4458. 3/1).n. p.n.. De aceea.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº.. nr. fãrã a lua nici o hotãrîre de fond. Sc. 464 (5898). al doilea cu celãlalt. 1969. afarã de faptul cã este foarte urît. 10/3. Mini-serie s...: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga. De exemplu: faþã de mini-autoturism. conceput de fraþii Jarret. nr. micro-automobil (Mag. 1 Uneori. Atunci. care.: Mini-jubileu (titlu)..80 m ºi lat de 1. nr.f. Inf.n. fãrã volan.. 20 (1179).: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona. 8/5. 466.: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto. Rom. în mini-serii. 8/4. nr.n.. p. pînã la atelierele mici. Mini-vehicul s. Minicrater s. 1966. dar foarte pretenþioase. fãrã pedale. Lung de 1. Mini-gonã s. Minispeolog s.. pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”. care lanseazã maºini scumpe. 1968 (nu am înregistrat celelalte date).f. Douã locuri. p.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”. p.

Buc.: Hotelul. în SMFC V. 12/1. în PN.n. în general. 1969. de tipul mini-miniaturã.: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu.v. 1969. dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa.f. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). cit. Mini-pasãre s. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967.(s.sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. deci la o realitate acutã a timpului nostru. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic). înregistrat tot în 1969). 21 (33). pe un cer fãrã nori. în SMFC V. improvizaþii. largi. Gilbert. nr. id. iatã cuprinsul acestui volum. Seche. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd. p. 3/4. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces. Rom. Avînd în faþã aceste exemple. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. L.vine în concurenþã cu prefixoidul micro-. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii. de fapt un „minihotel”. bîzîia de 28 de ceasuri.. În toate exemplele de mai sus. 24 (1183). 30-31. cinci aparþin anului 1968. .162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s. P. Micro. 4450. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie. 4 Cf. 3 De menþionat cã. nr. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic.. de moment se numãrã. pentru limba francezã. Paris 1964. 77. extrase tot din limba presei. 78.: Notaþii. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-. Prin sensul sãu fundamental.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. imaculate. înregistreazã formaþii cu mini. 32. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel.. 1967.este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. minuscul”4. mini. în PN. p. a cãrui notã generalã e facilitatea. printre aceºtia. Nouveau Dictionnaire Etymologique. Cont. nr. Mini-ruladã s. Minihotel s.) din 1963. p.. 4/6. O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini. loc. Din punctul de vedere al „perenitãþii”. dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. id. vezi Luiza Seche. Inf. lit. ca de exemplu în ultra-mini-car. vor rezista timpului1. p.. p. de origine greacã. cu aripi drepte. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi. introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii. probabil. în timp ce. p. Printre creaþiile spontane. desigur. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã. p.f.f. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”. mini.

continuã sã fie foarte productiv. 2 Aceste formaþii sînt recente. p. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. microfosilã. micropoet2. cel mult. în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare. microreportaj. micropremierã. în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it. gonna „fustã”). deoarece este mai popular. pentru cã. micropunct. microclub. micromodul. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine.de microscop sau microfon). Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. auto. Prin urmare.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun. microelement. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. microindiferentce. mini. . cu ajutorul lui. micrometeorit. 4 O excepþie o constituie. spre deosebire de microºi de alte prefixe. dintre exemplele date. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã. în timp ce mini. microroman. De altfel. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”. microideefixã. microgarã. microflaºnetã. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. microzonã. microinstalaþie. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele. cornuri etc.alcãtuite cu mini. dar nici în alte lucrãri de specialitate. o formaþie glumeaþã. microschiþã. în orice caz aproape pleonasticã. de exemplu: microstadion.ºi poate crea. micro. dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). mini. însã.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. Deºi „concurat” de micro-. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. mini. Discutînd acest prefixoid în LRA. micro. este adevãrat. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro.de automobil sau automat.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici. micro.de televizor. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. microgravurã. microportret. a microimprima)1. de un anumit nivel. un uºor sens peiorativ. o diversitate de noi cuvinte4. de exemplu în: microbãnuialã. 220. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. micromotor. microinterviu.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. neînregistrate nu numai în dicþionare. iar o *minisecundã ar pãrea. 3 O dovadã cã mini. un *minimotor ar avea.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie. microstagiune. microobservaþie. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã.a aparþinut de la început limbii comune. microbalet. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific. dupã cum am vãzut. faþã de micromotor. mini-gonã.(sau.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune. probabil. sau chiar ironic-peiorativ.

savantã. lib. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles. al lui micro. 1972. miniextra „un fel de chec”. mini-furtunã Rom. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). nr. 5555. 8425. chiar mai „familiar” al lui mini-. 12/3. în care mini. mini-Maciste Inf. nr. de ce prefixoidul mini. p. mini-orchestrã Rom.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã. p. 4/2. ceea ce îi restrînge. desigur. p.. 1971. 12/2. p. lit. p. în raport cu caracterul mai savant.. 55. 1971. nr. 27/1. 27. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt. nr. .se ataºazã unui nume propriu. 1971. nr. Caracterul mai popular.cunoaºte. 1972. SMFC VI. 11. 32/2. p. credem. p. mini-hovercraft Inf. nr. propriu-zis ºtiinþific.. Buc. mini-bãtãlie Rom. 4/2. 2/3.explicã. minimaximã Sãpt. Buc. ºi probabil va continua sã cunoascã. XIX. 5824. 1971. nr... lit. 1971. un numãr ridicat de formaþii noi1. p. 43. 1972.

etc... p. XXXI. "cu ajutorul televiziunii” etc. Eléments. Baldelli.. Din punct de vedere semantic. Seche în LR. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. 1 Migliorini. ªuteu. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general. 246 º. Totuºi. 1967. cu atît mai puþin de durabilitate. Iorgu Iordan. foto-. pentru limba românã. LRA. teleo "depãrtare”). p. 3/1965. de ex. Multe dintre noile formaþii cu tele. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. tele-. p. p.. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid. în RLiR. ele fiind creaþii spontane.are sensul general "prin televiziune”. 337..OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele. Paris. pe de altã parte – practic – pentru cã. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. 135.: auto-. p. 408 º.u. 26-27.este astãzi. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare. impus în ultima vreme ºi în limba românã. televiziunea. 215. 1964.u.– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate. probabil. Fl. A. ca ºi alte prefixoide. "despre televiziune”. L. în PN 5/1967. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1. aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele. vezi Iorgu Iorgan. de moment.. fãrã îndoialã..vor fi reþinute în limbã. de a se utiliza larg pseudoprefixele). 1960. În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-. moto. Breve storia. . Martinet. p. Firenze.

în termenii tehnici citaþi. cu o singurã excepþie. 4. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”.. II. 250. p. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi.detaºat de la „televiziune”. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale. Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. p. Iorgu Iordan în articolul citat. col. fãrã a încerca sã facem pronosticuri.f.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã). 31. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic.u. Este numele unui aparat nou. col. teleînregistrare s. 48 (1155). pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori. col.VII.XI.f. p. glumeþ etc. XXXV. este prezent înþelesul iniþial al lui tele. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã.166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere. Mag. "conducere de la distanþã”. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a. tele-deºteptãtor s. Cont. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu.66. . p. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-.66. p.n. I telebatoscop s. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã. 29.. Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren.XI. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”.n. 7057. Sc. "înregistrare la distanþã”. conceput de tehnicienii sovietici. 248 º. caracter ironic. În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul. în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele. 2. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof. cit. cit. ºi de data aceasta2..68. teledirijare s. I. 12. în colaborare cu medicii. 2 Vezi Iorgu Iordan. 3.. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. în timp ce în grupa I. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan. considerãm cã. în art. 6–7. în art. mulþi fiind.

care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”. Vrem sã ne educãm ºi prin televizor. Acest aplomb nu e. Cont. 5. 4.f. XXIII. tele-ecran s. XXXV.N. o experienþã care. 2. 8. dar . XXXIII. II teleanchetã s. (DN2 înregistreazã s. 6207. XXVI. col. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. IV. Gaz. col. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii. teletransmisie s.64. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei. 6 (904) 7. XXVI. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”.XII. 3. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. col. Rom.n. 5. p. 7. lib. 13. p. Cont. 6.65. pe tele-ecran. 10. Cont. 7.n. M. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. telemecanic adj. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”). "anchetã a televiziunii”. 4. 1–2.. telemecanicã) Sc. cîntãrind cca 2 tone. 69. "reclamã prin intermediul televiziunii”.65.64.f. col 6–7. teleschi s.f. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”. mai ales aici. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi. i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii.III. col. 7. col. p. 4. 25. 9 (749). tele-centru s.f. 17. 7485. p. lib. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. 8. tele-cãsuþã poºtalã s.II. 4.. poate. p. p. 6372. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”. 5. p.n. 51 (1001).n. 1. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal. 1. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. "sediul central al televiziunii”. p. 13.65.XI. col. vezi ºi Rom.67.XI. 3. "ecranul mic al televizorului”. Cont. lib.68. Sc. 538. Rom. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã.68. col.III. teleeducaþie s. col. Radio XIII.f. col. 7.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor.67. 6828. trei rãspunsuri) Pr. lit.XII. p. 1.62. VII. col. telescaun s. telereclamã s.III.. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”. 1. chiar dacã inegale uneori. 31 (1086). "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”. 7485. p. 11. 8.VIII. "transmisiune la distanþã”. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate. specializat în teletransmisii. XIV.f. pe gustul tuturor. 2. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki. p.

68.n. Buc. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite. col. 24. tele-talent s. 5314. col. III teleaºteaptã s. 4. telepãrinþilor. Buc. 39 (989). "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã. C. col. p. 2. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. p. p.67.. 7.168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”.n. Sc. De pildã. Pentru realizarea acestui deziderat elementar. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate. Rom. 30. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. ea se numeºte telereclamã. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”.IX. iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii. ce cruzime! „Cronica” II. Inf. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”. 2.I.V. tele-comentariu teatral s. fantezist. 5 (51). Talentul. 28. col. XXV. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”. col. 11. 11 X 60. XVI. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?). 12. 6943. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº. p. 4. 19 (1178). 9.VI. XXXVII.D. 7. da’ s-o ºtim ºi noi” Inf. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. 4364. 16 VIII 67. telepãrinte s. 1.f. p.68. lib. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”. Cont. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-.69. 7. Cont. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital. p. 1. 2. dar ºi cea de recepþie a spectatorului. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”.. p.n. p.f. pe care vi-l recomand ºi dvs. cred eu. 24. XXI. tele-talentul. de moment). plin de poante. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios. teleplictisit adj. Dar sã-l azvîrli în arena publicã. p. 4. 4. 8. Cont. pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc. Un tele-maraton de ºapte ore.65. col.II. prin . Sc. tele-eratã s.X.69. 2. am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”. 5. 2. 5. VII.n.m.67. pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie. 1. nu poate sparge mohoreala zilei de luni. XV. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. col. 41 (1147). "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”. tele-maraton s. col.. col. telemanie s.

30). tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. p. Dubois. 1968. ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. periferic-efemer. p. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins. 141–145 1 Fl.(vezi categ. I ºi a II-a). de ceea ce este social. 256. 1970. discutînd termenul teleast. La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. esenþial ºi durabil1. cu atît mai mult cu cît. cãtre economie3. în PN. 247. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. LR. 2. p. în RLiR. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. . 5 / 1967. tele-anchetã etc. în tele-jurnal. 2 Vezi Iorgu Iordan. p. aºa cum în floarea-soarelui. ªuteu. care corespund unei necesitãþi obiective2. în binecunoscuta terminologie saussureianã. remarcã. probabil durabile. 4 În practicã. tele. 27. Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. Se separã astfel ceea ce este individual. 3 Ibidem. p. cît pentru „parole”. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. floare este determinat ºi soarele determinant. J. Strasbourg.

III. Este cazul prefixoidelor filo-. 1963. psiho. p. Structure étymologique du lexique français. care funcþioneazã ca sufixe. Saggi sulla lingua del Novecento. trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix. psiho. 1967. filo. dinamo-. p. logo-. p. 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. adjective). Firenze. pentru care împrumutãm de la B. Guiraud. verbe.> -etnic. autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo. existã o serie de afixe complementare. Migliorini. lito-. fono-. 3 Vezi Iordan. 190. termo. Paris. 261. LRA. . 80). ed. care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v. Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. În afara prefixoidelor. p. 1938. Firenze.sau termo-3 etc.). de altfel.> -dinamic. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. din cîte cunoaºtem. etno-.> -fil(ie). afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. ºi termenul pseudoprefix. În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. LRC. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. La P.> -psihic. Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create. nu a mai fost reluat.u. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca.> -termic. etno. 160) ºi. 102 º. p.

-genezã < gr. dromos "cale”. cit. 49 º. mai ales din presã. Chomski. Saggi. -fil(o) < gr. p. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3.. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide. spre deosebire de sufixe. -gramã. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. 6 Pentru filo-. -graf < gr.. de exemplu: -culturã. phoné "sunet. -gen(ic) < gr.. p. totuºi. 3 H. -drom. génesis "naºtere”. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor.33. precum se ºtie. p. 1 V. partea a III-a.u. Migliorini. -gramã < gr. -duct. 8 B. Acestei interpretãri i se opune. -metrie. (-)fil(ie)(-) 6. 182. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. -gen. 5 În acest articol. Cours de grammaire historique de la langue française. phileo "iubesc”. înclinãm pentru a doua soluþie. Cambridge. Paris. N. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe.. ca de exemplu: (-)fon(o)(-).ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii. (-)log(ie)(-). cuvînt. 34. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem). -plast. Aspects of the Theory of Syntax. grámma "unitate de mãsurã”. timp de ºapte ani. grapho "scriu”. Iordan. op. ºtiinþã”. -gonic. v. -naut. 102 º. 219-220. Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. -scaf. ed. (-)graf(o)(-).. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. Saggi.. Fl. p. Les mots français. -metru. gennáo "aduc pe lume”. -tecã7. p. deci segmente formative mobile bipoziþionale. -scop. Paris. -man. B. care. -genezã. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente. p. LRA. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. -drom8 < gr. care a fost extras. Mitterand. capacitatea pseudosufixelor de a modifica. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. -crat < gr. În ceea ce ne priveºte. 1963.u. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. -log(ie) < gr.. kratos "forþã”. v. p. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri. 34. voce”. . Darmesteter. În acest caz.. 4 H. -manie. 1965. VIII.. -genic. logos "vorbã. Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. Mitterand. 2 A. Dimitrescu. 36 etc. Migliorini.

cinefil(ie). aºa cum am arãtat deja. radiodrom. skopéo "examinez”. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. psihoprofesiogramã. Eléments de linguistique générale. procesoman etc. 49 º. bazomanie. 8 (1936). radiogenic. reluînd ideile lui H.u. cãci el poate da impresia unei duble compuneri. op. demoscopie. halucinogen. .172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. videofon. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. caz-limitã. p. Schick. procesoman. cancerogenezã. de tipul bîtocrat. În orice caz. fotogramã. unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã). nauta "navigator”. aerolog. 83. frecvent folosite. plastikos "care se referã la modelaj”. radiofon. p. mezoscaf. goné "naºtere”. theke "depozit”. teatrotecã. cultura "culturã”. situaþie-limitã. sau. -naut < lat. aeroduct. brazdometru. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. Paris. la fel ca ºi H. Dar. ducere) "condus”. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. cronaximetru. sociogonic. 1. ca de exemplu: radiodrom. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. ductus (part. econometric. magnetoscop.. 1 A. taxofon. 1960. -plast < gr. indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. sociogonic. miniscaf. isterigen. Martinet. brazdometru. curentometru. întrebare-cheie. devenind astfel simple morfeme. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. limitã. metrum "metru”. întrevedere-fulger. mildiograf. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. cancerigen. Torino.. esofagoscop. videofon. spectrometru. stuficulturã. rectoscop. Sînt termeni precum: cheie. Desigur. -metru < lat. reologie. fotogramã. radiogenic. cinefilie. 2 C. lignoplast. p. respirometru. proteinogramã. miniscaf. Mitterand. bronchoscop. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. -man(ie) < gr. ceea ce nu este cazul. aerolog. radiofon. penetrometru. sticloplast. laparoscop. -scaf < gr. vinotecã. Il linguaggio. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care. În românã. cinematecã. mania "furie”. interviu-fulger. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. cronoplast. -tecã < gr. de origine latinã: -cultura < lat. aeroduct. -scop < gr. în mai micã proporþie. cit. Frey3. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. noi nu adoptãm acest termen. claustroman. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. 61. astronaut. ecoscop. 1960. skáphos "barcã”. fibroscop. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. lui duco. gastroscop. -duct < lat.

Procesul în sine poate dura foarte mult. situaþie-cheie. cit. Martinet. op. 1965. A. Dãnãilã. Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). 1969. . 3 V. din punct de vedere diacronic. devenind „morfem sintactic”5. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. pseudosufixarea apare. v. poziþie-cheie. prin juxtapunerea segmentelor. Privitã astfel. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. 133. 134. 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. p. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. p.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie. precum ºi în alte limbi de culturã. în SMFC. desigur. 185 º. limite.. ca al doilea element). dar nici de sufixare. unele sufixoide pot sã devinã treptat. 40. lampo). 1. respectiv. 190. VI. Martinet. Iordan. 2 V. ca un stadiu intermediar între compunere. sufixe propriu-zise. 5 J. în „Travaux de linguistique et de littérature”. cit. dar acestea sînt „fazele” lui. de exemplu în francezã. 31. Kurylowicz. Dubois. 4 H. limita. care. v.u. p. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef. În aceste cazuri. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. I. II. s-a gramaticalizat în secolul XII4. cit. o interpretare similarã în J. Dubois. p.. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. 44. 1960. A. 23-25 ºi 55. I. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare. în BPh. chiave. Mitterand. Esquisses linguistiques. Paris. 1. Strasbourg. Grammaire structurale du français contemporain. Wroclaw-Krakow. 1968. ºi J. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. p. p. LRA. p. RRL. replicã-cheie etc. 6 V. p. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. op. pentru cã.. VI (1939). 93. op. p.

În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. Presa. terminologia astronauticii. care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. tehnic. nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic. reflectînd realitãþile interne ºi externe. funcþia specificã a presei este deosebitã. un rol de prim ordin îl deþine presa. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. Desigur cã. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre. Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. cum se . în afara presei. dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu. beletristic). administrativ. organele curente de informaþie. de mult. Într-adevãr. radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. evident.

Intelsat. Ar fi deosebit de important. lunaut. lunahod. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. venusonaut (1974). amartiza. selenosatelit. om-broascã (1975). cu citate – pe care. presurizare.u. nu este deloc surprinzãtor cã. fizician-astronaut (1972). . cosmonavã. geostaþionar.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. circumlunar (1963). E. femeie-cosmonautã (1976). p. În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. pilot comandant (1962). ozenist. echigravisferã. aselenizare. cabinã-mamã. p. modul (lunar). fiabilitate. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente. ci reprezintã. de altfel. avion-rachetã. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. alunizare. p. navã-mamã. 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. 328). anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. cosmolog. aselenizabil. planetoid (1973). apunta. 1 Graur. amartizare. selenaut. cosmoviziune. în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. biosatelit (1964)3. Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã. aici. amerizare. bio-astronauticã. Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. OZN. ca ºi în alte cazuri. modul (lunar). astronautã. în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. NASA (1965). poate. 7-40 ºi despre preistoria acestora v. în mãsura posibilului. aerocosmic. navã-satelit. circumterestru. pe cît posibil. cosmo-depanator. satelit etc. UFO. navetã (spaþialã). cosmodrom. apuntizare. 72. shuttle. Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. ca. Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. ufolog (1979). cosmonaut. Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v. PC. spacelab.. amarare (1977). PA. apuntare. aceste date sã fie împinse înapoi. cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. lunamobil. venusian (1978). p. E II. presurizat. pur ºi simplu. 19 º. Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969.

spaþial. Se observã cã adj. shuttle. cosmoviziune. mare lunarã. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). om-broascã. comsat. treaptã de aselenizare. selenosatelit. unii. avion-rachetã. fiabilitate. biosatelit. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. . "asteroid”. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. 4 Ibidem. orbitã lunarã. fizician-astronaut. UFO. lunar. NASA. satelit meteorologic. rachetomodel. Astfel. navã-satelit. venusonaut. Guþu Romalo. legat de apariþia hidroavionului3. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. p. geostaþionar. putem cita: sondã spaþialã. satelit geostaþionar. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. satelit artificial. dispozitiv de cuplare. apuntare. aerospaþial. material selenar. fiabilitate. pilot-comandant. navetã spaþialã. ci cu cel din astronomie. zbor cosmic.176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. în situaþia aceasta sînt2: amerizare. 2 Mulþumim ing. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. presurizat. navã spaþialã. a lansa în spaþiu. C. presurizat. apunta. NASA. de meteorologie etc. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. C. Intelsat. aerocosmic. orbitã geostaþionarã. laborator (centru) de medicinã spaþialã. navã (cosmicã) satelit. om-broascã (noþiune despre care ing. pilot-astronaut. selenaut. cosmodepanator. sol lunar. cabinã-mamã. spacelab.. venusian. iar ceea ce a contribuit. operaþiune de amarare. ufolog. staþie spaþialã. ozenist.G. 233. amartiza. lunahod. femeie-astronaut(ã). atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. de ex. rachetã cu trei trepte. lunamobil. navã-mamã. amarare. modul laborator.. modul lunar. apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. zonã de amartizare. apuntizare. 3 V. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. satelit natural. aselenizabil. pilot-comandant. apuntare. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. pistã de apuntizare. astronautã. dar nu cu sensul din astronauticã. C. staþie automatã. spaþiu extraterestru. de fapt. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. amartizare. misiune orbitalã / laborator orbital. a lansa în spaþiu. echigravisferã. avion-rachetã. presuriza.

vénusien. în care de altfel se cuprinde. planétoïde. ufologue. LRC II. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. dupã cunoºtinþa noastrã. De asemenea. offic. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). A. compuse identice. 1 V. ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. pentru douã cuvinte compuse existã în fr. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. bioastronautique. alunir. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. planetoid < fr. în LL X/1965.000 de prescurtãri uzuale.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã. dupã fr. FC II. 239. 557-558. circumterrestre. géostationnaire. venusian < fr. ªuteu. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã. 177. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. pentru 15. . Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate. apponter (dar appontage apare). fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. apunta < fr. V. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. atterrir”. p.000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. 537. navetã spaþialã < fr. navette (spatiale). p. Dacã însã unele au un etimon sigur. Fl. unor influenþe strãine. L. circumlunar < fr. Fl. Beyrer. 36. 34. dar. se constatã cã ele se datoresc.G. p. extraterrestre. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. cele mai multe. pentru fiabilitate cf. fiabilité1 aluniza dupã fr. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã. predat la tipar în 1981. în LR 2/1975. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului. Dimitrescu. cosmodrome. alunir se noteazã „recomm. Pe de altã parte.. 105. p. planétoïde. desigur. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident. V. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. cosmologue. alunissage. p. extraterestru < fr. dintre care numai unii aparþin astronauticii. 2 V. fr. în SCL 5/1976. C. spaþiu. 234. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). p. de menþionat cã în PR s. ufolog < fr. univ. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. module. satellite lunaire. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. circumlunaire. cosmologue.v. aérospatial. cosmonaute. cosmolog < fr. Guþu Romalo. alunir2. lunaute. satelit. în LR 5/1980. apponter. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. navette /spatiale/. Seche.

p. 21. PR). la care trebuie adãugat ºi it. Gheorghiu în LR 2/1968. lunokhod ºi lunar rover (1971)). 1968. P. 63. p. cosmonaut5. 41. iar om-broascã dupã fr. lunahod din rus. 67 º.E. Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã.. 169. Space este eliminat. it. vol. Spacelab din Space lab/oratory. . Graur. ºi fr. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD). p. P. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). engl. engl. p. 4. 284. p. geostaþionar din fr. Al. vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune. 6 V. LR. cosmodrom din rus. Al. cf. Dimitrescu. p. P. Fl. fr. trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. cosmonaut din rus. P. p. probabil dupã rus. noþiune exprimatã în fr. flying saucer.VII. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã). FC II. homme-grenouille (L.69. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. Guþu Romalo. module. 44.. LR 2/1962.. ºi M. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. engl. pilot-cosmonaut dupã rus. 2 Denumire sub care a apãrut V. 60. circumterestru din fr. P. C. Hristea.u. p. 1960. de ex.E.. 114. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. C. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v. 4/1962. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. Th. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. geostationary. 2/1962. 135.. liotcik kosmonavt2. în primul rînd din francezã ºi rusã”. fr. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl.E. p. Graur. T. 4 V. 7 FC II. kosmonavt. LR 4/1962. în limba românã.. p.. La observaþia lui Th.E. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject. de ex. engl. Numeroºi termeni. Fl. Hristea. fr. p. 398. fr. 271. 150. circumterrestre7. Bucureºti. Hristea. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale. p. 135.E. Hristea. Th. p.E. cosmonavã dupã rus. Hristea. Th. kosmodrom. soucoupe volante.. 168. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale.178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML). 133).. FC I. Seche. LR 1/1960. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf. 160. v. 114. V.G. 234. fr.. prin femme-cosmonaute (DMN). I (v. Bioastronautik. p. Hristea. 3 Th. 7.. engl. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme). lunohod (cf. biosatellite (BD.. P. géostationnaire. Th. alcãtuit desigur tot dupã model rus. cosmodrome6. de ex. face posibilã presupunerea unui model englez. fr. E. p. p. bioastronautique. p. Dimitrescu. L. modul din engl. p. 141. Tereºkova. p. kosmovidenie. p. Graur. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. Kosmokorabl (cf. Studii de lingvisticã generalã. uomo-rana. 5 V. 1 V. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. în schimb. 398. cosmonaute. cosmonef 1. sînt de origine rusã. 114. De origine englezã este ºi biosatelit < engl.

Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române.G. pilot astronaut. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior. amartiza s-a nãscut din a. p. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. Guþu Romalo. Graur. fr. selene + -naut9. 466. moþional -ã6. iar astronautã din astronaut + suf. 35.v. C. 156. abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise. 236. . p. lunaute. fie cu prefixoide: aerocosmic. rus. p. DC. Guþu Romalo. 34. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. 20. Ozenist este derivat cu suf.. 20 de ani: om-broascã L. germ. echigravisferã. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. V. amarare se explicã prin amará din amerizá3.. fizician astronaut. V. Lex. engl. Ec. 30 ºi 37/1969). 39. p. rom. Guþu Romalo. V.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ. FC I. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm. 11). înregistrat de noi în 1974 (v. p. în LR 3/1970. (lunar) module1.). mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7. Avînd în vedere împrumuturile. 1955. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. V. S. lunaut prin fr. 1976. p. rom. -ist din OZN. p.G. p. V. în SCL 4/1980.G. alunizare din aluniza (cf. 51. 310. C. lunaut2. cosmodepanator.. pilot-comandant. 234. engl. préssurisation). p. în Rom.G. Guþu Romalo. C. rom.. Modul.G. O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta. Mondsatelit (AD). PR 1948. V. prin apun-tá4. C. nr. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. SMFC IV. engl. V. FC I. p. aselenizare prin aselenizá5. p. 281. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. la fel apuntare. FC I. IX. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN. p. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. de ex. 1975. V.. –ã din aselenizá + -bil. FC I. C. FC II. 156. 284. Goga.. aselenizabil. p. americ. 36. 225. p. p. 268.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II. Reinheimer-Rîpeanu. rom. p. 1969. 9 V.. lunar Moon satellite. Guþu Romalo. selenaut ºi venusonaut. satellite lunaire. 233.. lit. DCR s. 1974. intuia apariþia unui asemenea termen. În aceastã situaþie se aflã de ex. Modul. alunissage). Al. 156. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. p. apponter). Guþu Romalo C. 233.+ punte + -iza (dupã fr. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. Graur.

pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. rom. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã. DMN 1967. Oricum. în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. cu o atestare mai veche. rom. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. 1978. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. cosmonavã rom. rom. în 1930. 1970. În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. BD 1968. în raport cu franceza. de ex. DMN 1963. românã 1969. circumterestru rom. 1969. rom. Oricum. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. circumlunar rom. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. 60. rom. . în mod sigur. 1977. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. cosmonaut rom. în cazul de faþã. DMN 19612. 1976. rom. Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. în mod cu totul surprinzãtor. C. 2 V. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. dar. 1978. cele mai numeroase. 1969. L. rom. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. 1960. cabinã-mamã. în PR prima atestare este indicatã în 1921. 19691. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. 1979. DMN 1969. 1969. rom.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). la fel lunaut (DMN ºi rom.G. Cuvintele de origine englezã apar. 1962. 1963. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. Douã cuvinte. cum este ºi firesc. 11 ani: aluniza DMN 1958. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). DMN ºi românã 1969. 1961. rom. de cele mai multe ori. dicþionarele strãine. fãrã a se indica sursa. rom. 1973 ºi respectiv BD 1971. se noteazã cã alunir este atestat în fr. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968. rom. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. DMN 1966. În cazul lui cosmodrom. Seche. Guþu Romalo. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. de ex. LR 1/1960. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. rom. în 1969). p. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970. rom. 1974. rom. 1974. datele 1 În V. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. de ex.

p. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. fiind fie strãin (englez: shuttle. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. Probabil. cele mai multe. UFO. la diverse mijloace de comunicare: intelsat. aselenizare. Prin natura lucrurilor. cabinã-mamã. cu timpul. presurizat. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. Opriºiu). p. a punþii unui portavion: alunizare. în fine. venusian ºi. Alteori cele douã sinonime nu sînt. cosmonavã. amartiza. Guþu Romalo. apuntare. datã fiind epoca cercetãrii. apuntare – apuntizare. a mãrii. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã. extratereºtri. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli. C. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic. cosmonaut – pilot-cosmonaut. de fapt. diverse: cosmoviziune.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. shuttle. pilot-astronaut. lunamobil – lunohod. circumlunar. -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. LR 3/1970. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. om-broascã. farfurii zburãtoare. rus: lunohod). Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. Guþu Romalo. echigravisferã. cosmonavã – navã spaþialã. circumterestru.. aerospaþial. apuntizare. lunamobil. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine. amerizare. presurizare. pilot-cosmonaut. a înregistrat ºi forma selenonaut). cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. navã-satelit. navetã spaþialã. . shuttle. apponter. de V. C. femeie-astronaut(ã). dar cu suf. cosmonaut. astronautã – femeie-astronaut(ã). a Lunii. pilot-astronaut. modul. în cele mai numeroase cazuri. În unele cazuri. rachetã. cosmodepanator. pilot-astronaut. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. biosatelit. perfectã. comsat. aselenizabil. 232. cosmolog. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. apunta. 266-268. la locul de aterizare: cosmodrom. a lui Marte. UFO. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion. Privite din perspectiva semanticã. ozenist – ufolog. geostaþionar. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. dupã cum ne-a informat ing. lunohod. selenaut. lunaut. cosmonaut – pilot-cosmonaut. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr. astronautã. planetoid. într-o mãsurã mult mai micã. datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. navã-mamã. fizician astronaut. lunaut – selenaut. verbele: aluniza. venusonaut. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. astronautã – femeie-astronaut(ã). unul dintre cuvinte este mai savant. în sfîrºit.G. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. NASA.

De asemenea. Astfel. echi-: echigravisferã. cosmodepanator.A. alãturi de trei cosmonauþi sovietici. În 1981. geo-: geostaþionar. cosmo-: cosmonavã. Traian Vuia. Aurel Vlaicu. circumterestru. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã. ºef al arsenalului din Sibiu. 1529 (M. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic. selenaut. În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat. seleno-: selenosatelit. ºi un compatriot de-al nostru. 304). venusonaut. cosmolog. Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C. cosmonaut. R. Schick. Dimitrescu. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte. Hermann Oberth. 61. D. -naut: cosmonaut. timp de o sãptãmînã. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. printre care Ion Valahul (Românul). aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. al. ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. p. -log: cosmolog. cosmodrom. -oid: planetoid. Lg.. bioastronauticã. Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. Prunariu. cosmolog. Alex. cosmoviziune. limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. circum-: circumlunar. considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. Au urmat ºi alþi cercetãtori. bio-: biosatelit. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. Dupã cum se poate observa. a participat la zborurile cosmice. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). . care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. selenaut. aerospaþial. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului. în majoritatea lor. autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). Ciurcu. lunaut.

ºi. mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. zburãtori. activitate metalogeneticã. Une femme dans la Lune (1928). micrometalurgie. de substantivele baterii ºi panouri etc. fotografii cu teledetecþie. parametru. ulcerul de hipergravitaþie. legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. biosatelit. Prunariu. joncþiunea navei cosmice. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã. în aproape toate straturile sociale. 57-58. cuplarea motorului de frînare. Deci zborul din mai 1981. satelit de telecomunicaþii. acestea. cuplarea navei cosmice. zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. exprimate prin formaþii neologice. orbital complineºte substantivele complex. de aici.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. în special. iar centru este determinat de terestru. de radiaþie. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. precum: experiment. cuvinte ºi frazeologie. solar. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. fotografiere multispectralã. radiaþii. care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale . în perioada respectivã. aparate. dar. staþie. de dirijare. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. ºi inginerul cosmonaut D. teledetecþie modernã. de acumulare cantitativã lexico-semanticã.v. vehicul. au trecut. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. experiment medico-biologic. cîmp de radiaþii (cosmice). caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. protecþie antivirus. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. printre care ºi al nostru – în alte limbi. Coandã. absolut necesarã. substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. tehnologie. rachetã geofizicã. procesul de frînare aerodinamicã. C. Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. p. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat. perspectivã. b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice.O. H. micrometalurgie cosmicã. echipaj. . echipaj (al navei). Dupã cum se ºtie. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. la o nouã etapã. de la 14 mai 1981. procese extraterestre. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. ora 20 ºi 17 min.. urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. circumterestru. Elie Carafoli. de ex. nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. extraatmosferic. Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. evident. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. capsulã de coborîre. Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. Lang. sideral.

Apoi. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. Oricum.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi. 37–44 . proiectarea. dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. chiar. în colaborare. pe plan lingvistic. din alte pãrþi ale lumii ºi. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. p. 1982–1983. cercetarea. Relaþiile dintre þãri privind informaþia. de state diferite. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. în special. în al doilea rînd. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. cu fabricile similare etc. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. dupã ce acestea din urmã se desprind. în dicþionarele generale. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. s-au rãspîndit.. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3. la împrumuturi directe sau la calcuri. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. cresc împreunã. un lexic cît mai exact care duce. dupã cum am putut constata. prin presa scrisã ºi vorbitã. racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. cum este ºi firesc. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã. în dicþioarele de specialitate. în primul rînd. deci. AUI.. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare.

1953. L. 6–7. Lingua contemporanea. 1967. nr. în SCL. . Medici. ºi cel al buletinelor meteorologice. Le vocabulaire de l'astronautique. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. aceasta. 17. 1973. P. 19634. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6. Guilbert. Roma-Milano. ºtiinþifico-tehnic. Torino. Migliorini. p. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. 1978. B. Diaconescu. Limbajul „meteorologiei”.L. Bari.). corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4.). Il linguaggio dei giornali italiani.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. Paris. p. economic. Milano. 3. administrativ etc. dupã cîte ºtim. 1973. p. p. 277. 69. 319. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. 1974. p. La lingua delle pagine gialle. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. ramurã importantã a geofizicii. Preti. I linguaggi settoriali in Italia. v. Dardano. passim. buletinul meteorologic (b.m. M. a cura di G. în special. Beccaria. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. Firenze. ºi G.

rar întîlnite. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã. Se remarcã absenþa din b. Schödel. 141–142. La lingua dei bollettini meteorologici. Brandtsteter. 177–184.. ºi S. Fischer. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. a rãmîne. a avea. München.m. din ILR II. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. 1968. precipitaþii etc. precipitaþii ºi temperaturi. in Italiano d’oggi.m. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. Dupã cum se ºtie. capitol redactat de I. substantivul. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. p. În linii mari se poate constata cã în b. Ca lexic trebuie menþionat cã în b.1978. 1971. iar în Rom. se distinge prin lexicul utilizat. a pronumelui.V. Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. p. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15.m. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. a se rãci. Verbele mai frecvent prezente în b.m. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. a cãdea ploaia. 33. Syntaktische Typologie der Schlagzeile. În Sc. p. 107-115. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile.m. Linguistik. 1974. prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat. lib.m. b. Muljacic. v. . 9–22. se folosesc cîteva invariante lexicale. Sanding. Avînd în vedere cã în b.m. a tuna. 1970. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul. Limbajul b. 315–327. 3. 1972. la care se adaugã ºi numeralul. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). p. a deveni. B.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1. R.m. Trieste. b. lib.m. Z. idem. adverbul ºi adjectivul. a ninge. cu excepþia celor relative. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. der Grammatik und des Stils”. 2 Dintre aceºtia citãm: B. p. a se încãlzi. b. În Rom. Rath – A. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung. München. se anunþã ce timp va fi. 1969. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii.m.

pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. Criºana. Aºa se explicã forme ca: averse.m. mai ales. Ca ºi adverbele. apoi. zonã. Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum. Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc. regiune. cãlduros. vînt moderat. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. brumele. substantivele apar din abundenþã. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. ºi adv. o parte.) pentru trei zile. sau (în) S-E.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc. (de) duratã. vreme rãcoroasã. mîine. exceptînd. minimã. cîmpie. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- . de ex. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. temperaturã maximã. încãlzie. la formele de plural. noros. slab. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. (în/din) vest. (pe) alocuri. (de/la) noapte. pecipitaþii. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. munte. coborît. apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes. aproape nelipsite din b. cer. zi. minimele. ninsoare. lapoviþã. N-E etc. senin. aversã. brumã. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii. est. vînt. temporar. creºtere. de multe ori. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. rãcire. metru. apar punctele cardinale. temperaturã. uºor. 9. adjectivele sînt foarte numeroase în b. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. Cîmpia Dunãrii. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. tot cu valoare circumstanþialã. (la) începutul. maximele. (de) astãzi. descãrcãri (electrice). ºi folosit cu sensul "în plus. de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. grindinã. atmosferic. moderat. de data aceasta pentru a fixa locul. deal. în b..m. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. cer variabil. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. altitudine. maximã.V). senin. temperaturi. Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. izolat. intensificãri. Dupã cum se poate lesne sesiza. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival. mai ridicat. (la) sfîrºitul. apar. noapte.: grad. vreme. nord. (în) rest. (de) azi. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de).m. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. Oltenia. mai. sector. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. Trebuie remarcat cã substantivele din b. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei.m. cald. îndeosebi. construcþiei „vremea va fi instabilã”.m.

Dardano. moderat. numãr net superior în raport cu verbul. lib. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v. „în Banat. ploi cu caracter de aversã. trecãtor. favorabil. Din punct de vedere sintactic.m. pot fi citate nu numai fragmente. unde textele sînt mai dezvoltate. lib. schimbãtor. variabil. se observã în b. 4. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. Rom. de cele mai multe ori. de ex. În frazeologia specificã b. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom. dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. op. maxim. decît cele din Rom.. frumos. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã. la acestea se adaugã în Rom.m.m. cit.p. cer variabil. 12. pe bazã verbalã. slab. minim.. temperaturã minimã. instabil. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. acoperit.lib. 66 litri pe m. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom.V ºi 11. lib. Rom. de ex. din cauza numãrului ridicat de substantive. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor.V) – local va ploua (Sc. cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5. M.. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. relativ. 4. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã. 15. lib. vreme uºor instabilã. ploi de scurtã duratã.).V. vînt potrivit. 15. 6 ºi 7 mai” (Rom.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor.V).V). 11.: ploi locale (Sc. Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc.V – vîntul va sufla slab. + adj. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b.. 300-320. . v. descãrcãri electrice. p. sintagmele sînt alcãtuite din subs. se disting douã tipuri de sintagme. lib.V). condiþii atmosferice. temperaturi mai ridicate. 4. lib. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe. adjectiv sau adverb. 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat. „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. electric. predominã cea adjectivalã. scurt. în 24 ore” (Rom. locale etc. Ele exprimã sub formã cifricã. vînt potrivit. 5. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare. Numeralele sînt nelipsite din b. vînt slab. 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. litri pe metru pãtrat. frecvent. vînt moderat. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale. 8.m.V). lib.V). dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. în funcþie de context. local.V). Astfel.

gradient. instabil. Uneori. p. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început. în LR.V). ameliorare a vremii. depresionar. 1 V. Astfel. Aºa cum aratã I. termic. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire.. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom.. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. a ploua. 4. maxim. rezultat al unui sondaj în limbajul b. grad. intervin propoziþii secundare. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. vînt. Ea se gãseºte [. frig. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom. parþiale. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã.m. din presã.V). eliptice ºi cel mai adesea. Iordan. zonã / masã depresionarã. masã de aer de origine tropicalã. depresiune.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. la 4. noapte etc. ILR II.. local. Cerul va fi temporar noros. sã zicem universitarã. p.] la îndemîna maselor”2. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc. Discutarea limbajului b.. Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei. Ploaie sub formã de aversã. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc. uneori de strictã specialitate.m. cãldurã. temporar. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. 141-142. lib. ninge. 9. este moºtenit din latinã1: cald. lib. ploaie. care nu conduce decît la concluzii preliminare. „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu.V). 8. ger. . 1974. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã. minim. indiferent de ramura de activitate unde apare. zi. În plus. XXIII. contrast termic.V).m. un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. în b. 7. aversã. 5. care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic. nor.m. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. Lexicul de bazã folosit în b.. Rar. senin. lib. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. brumã. 2 Iorgu Iordan. În concluzie. lexicul b. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. nu mai este. 263.V).m. Limba noastrã în epoca actualã. zonã. pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj. În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. 9. Foarte rar apar fraze. un singur articol apãrut în Rom. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric.V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric. altitudine. intensificare.

m. 9 ºi 10. corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi. pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b. microsistemele constituite din b. 1978. b. în sensul lor propriu. Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã.m. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã). sînt corect redactate. se apropie de limbajul ºtiinþific. 203–210 .m. Rom.m. Études romanes. Cu excepþii rare (averse de ploaie. prin aceasta limbajul b. p.V. lib.

pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. cãreia E. adjectiv în majoritatea cazurilor. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. uneori.u. 1956. a-ºi bate joc > a batjocori). p. 2. Într-un articol publicat în 19561. cu un termen analogic cu deverbativ. cit. conceptuale ºi practice. de ex. Spitzer3. în latinã. Autorul. am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive. Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. rar adverb). apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L. poate fi adoptat fãrã rezerve. 1-2. 42 º. într-o finã perspectivã de sintezã. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare. p. denominativ. VII. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv.. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. Editura Academiei. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi. p. în SCL. 126 º. dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. în articolul Les verbs délocutifs. Francke Verlag.u. . Benveniste. pe care le numeºte delocutive. Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. ale acestei probleme. p. 62).. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti. propus de lingvistul francez. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv.. Ulterior. nici în cadrul aceleiaºi limbi. E. Bern.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. în linii generale. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. 1958. 57-63. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art.

a lua (da) în chirie > a închiria. a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi. qui est propre aux dénominatifs” (p. verbele delocutive lat. a da (a da în lãturi > a înlãtura. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc. a sita). rom. a da / a pune / în vinã > a învinui. a mulþumi. vezi SCL III. în afarã de a zice. Din exemplele acestea.. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. 3. cu iordanul > a cobzãri. p.. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã.. a aminti < a-ºi aduce aminte. a mînca (a mînca de dulce > a dedulci).. de exemplu. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire». Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. fr.. V ºi N. discutatã pe larg în Locuþiunile verbale. sacrificare < sacrum facere. categoricã. a pune (a pune pingele > a pingeli).v. în interiorul locuþiunii). de ex. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s. batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona). Creaþie obscurã. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii.192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente.. p. nr. tc. 1960. negare < dicere nec*. a sita < a trece prin sitã3. mulþumi < a spune (la) mulþi ani. 30. ocassioner. de cele mai multe ori. În cazul acesta trebuie remarcat cã. în LR IV. a amîna < a da (pune) în mînã. 1955. Astfel au apãrut. Vezi Fl. mulþãmi. 4. a da la fund > a afunda). participare < partem capere. de ex. "a aduce aminte”. an). Benveniste. 63). judiciare < judex jus dicere. p. rom. 133-134. "a da umãr”. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5.. Termen frecvent în limba folositã în farmacie. . rom. Benveniste. benedicere < bene dicere*.. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv.: lat. Faca. de ex. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. Din exemplele utilizate de E. chauffer < lat. cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti). 584. et non dans la relation «faire». a iordãni). atestat încã din sec. a ocaziona < a da ocazie2.. al XIV-lea. a-ºi bate joc > a batjocori). (re)mercier < dire merçi*. Dumitrescu. calefacere. arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. hommagier < rendre (ses) hommages. a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa). reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive. unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. Observaþii asupra limbii personajelor lui C. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional. a duce (a duce cu cobza. salutare < salutem dicere*1. Dacã nu cumva provine din fr. batjocori < a-ºi bate joc. fr. Este. precum ºi din afirmaþia sa finalã.

la rîndul lor. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. ob via. alcãtuitã cu verbul a face. sudate între ele. tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. 4. la revizuirea altor etimologii.. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive.adv. judecate de obicei ca denominative. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. stã locuþiunea citatã. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. deoarece acest cuvînt.. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. duce. p. ºi în special al celor verbale. În fine. privite din acest punct de vedere. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. cel puþin în limba românã. practic. v. SCL IX. pe de altã parte. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. obviare "a sta în cale”. p. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. a chefui < a face chef. luat izolat. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat. a albi "a strînge bani. de ex. un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã.. Numeroase locuþiuni. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza. din alte locuþiuni. Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. lat. 1958. sau rom. de ex. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. Astfel. Studiul locuþiunilor. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. 127. în afarã de verb. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. în Locuþiunile verbale. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. 265. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. creaþie tardivã din obvia < loc. pe de o parte. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. provenite. ci ºi în alte tipuri de unitãþi. mai veche. de datã mai recentã. 5. . Alãturi de forma1 V. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu. a boþi < a face boþ.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. care au la bazã locuþiuni. virtual. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. al cãrui sens figurat "a cocoloºi.

trebuie deci incluse ºi delocutivele. p. 1961. SCL.194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. 3. 307–311 . cu caracteristici proprii. ca o clasã aparte.

de aproximativ 20 de ani. element fundamental al limbii. viziona "a vedea”. unei probleme”. din cele peste 3.). transplanta "a transfera” (fig. evident. acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori. 1954. dar ºi al modului de gîndire a unui popor. Prima observaþie care se impune este cã. delesta "a epura” (fig.). lifta "a enerva” (fig. numai 124 sînt verbe.). Ulterior.). dar fãrã exemple ilustrative. sînt 112. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. În cele ce urmeazã. Lund). complet noi. ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare.. Astfel. 1955. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. perioadã reflectatã în DCR. dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp.. Dintre aceste 124 de verbe. problematiza "a sistematiza” (învãþ. p.). a atras un mare numãr de savanþi. care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR.). verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I. care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II. a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi. care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor. atît ca formã. cît ºi prin sens.000 de cuvinte înregistrate de DCR. realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri . 1132–41). II. cola "a combina” (fr.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului.

3 Iordan. confrunta (cu). V. intitula. . prelimina "a prevedea”2. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi. gondola. proteja. teleobserva6. din perspectiva claselor de verbe. 248.ºi tele. 5 Iordan. 235. confrunta (cu). p. Brâncuº. 88. La rîndul lor. supraucide. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. R. creat. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. numai conjugãrilor celor mai bogate. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a. denunþa.. I ºi a IV-a3. observa. p. autoobserva. dupã toate probabilitãþile. 436. furaja (agr. a împuºca cuie. autohtoniza. 6 Verbele fãrã prefixoidele auto. în cele ce urmeazã. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a. a (se) da mare etc. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. 437. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã.196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1.. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. ironiza. O. educa. Dupã cum se poate uºor constata. fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. în limba vorbitã. autoproclama. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. de la început. 18 sînt reflexive: autopastiºa. dezînºela. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. acuza. Brâncuº. 4 Graur. p. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. p. cãrãmizi ºi pisici. V. deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. adapta. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate. dezînºela. autoeduca. servi. v. p. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. Sã mai precizãm cã. iar. poate. acestea aparþin. dar existent. mezalia. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini. LRC. Fl. De asemenea. de fapt. p.). robotiza. Din punct de vedere cantitativ. Sã precizãm. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. documenta. numai verbele care apar în DCR la forme personale. p.. Dimitrescu. autoacuza. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. T. LRC. 333-336. I. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. 88.. în românã dupã model englez. cã am avut în vedere. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã.. contempla. de tipul a trage la xerox. celor mai active din românã. proclama.sînt discutate de Brâncuº.

pisici 78 < pisicã + -i. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente. Zugun. dezînºela 73. monodia 72 < monodie + -a. 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. autoacuza 66. fr. panoramieren). monografia 76 < monografie + -a. 433-443. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a. . autoadopta 62.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. problematiza 75 < problematic + -iza. C. autoironiza 63. furaja 74 < furaj + -a. D. 4 Vasiliu. cãminiza < cãmin + -iza. simultaneiza 75 < simultan + -iza. 9-25. prin adjectivul cãrãmiziu. it.(dez-): despãcãli 73. cronica 71 < cronicã + -a. panorama 67 < panoramã + -a (cf. 213. fr. 117. robotiza 73 < robot + -iza (cf. rigidifier DMC 50)). întotdeauna neologice. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente. desfia 75. autointitula 62. Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. ºi de semi-. mai curînd. apologiza 74 < apologie + -iza.. fr. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79. engl. fr. dar atestate înainte de 1960. engleza.. répertorier). paradoxa 78 < paradox + -a. 3 Purdela.R. piluliza 71 < pilulã + -iza. fr. într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza. autoproclama 66. litera < literã + -a. dacã e cazul. italiana. erbicida 76 < erbicid + -a. p. autoeducare). C. b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. obscurcir). putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i.. it. intimiza 73 < intim + -iza. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. autosupraveghea 66. autoctonizare). cehoviza 67 < Cehov + -iza.G. fie. robotiser DMC 60). Oricum. fr. autodenunþa 63 (cf. dezactualiza 65. mult mai puþine. grãniceri 74 < grãnicer + -i. germana). rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. p. semiindustrializa 74. cocktailiza 79 < cocktail + -iza. autoeduca 63 (cf. germ. autoobserva 63 (cf. mixta < mixt + -a. p. S. p. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã. 5 FC I. autoobserver)). urmat apoi de tele-. autodefini 65. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. p. to smash. 2 Guþu Romalo. direcþiona 74 < direcþie + -ona. unghiula 67 < unghi + -a. autodocumenta 63. autocontempla 67 (cf. igieniza 71 < igienã + -iza. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a. smecea 74 < smeci + -a (cf. fr. 168-169. autoincendia 75. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des. smacher). autoproteja 77. folcloriza 63 < folclor + -iza. etapiza 70 < etapã + -iza. dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. it. externa < extern + -a. autodenunziare).. obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. cu o singurã formaþie. autocontempler).

erotiza 67 < érotiser DMN 68. relectura 76. anii ‘601.+ tub + -a (cf. P. 7 Ibidem. C. intuba 77 < in.E.D. mezalia 78 < mésallier. p. p. Vulpe10. melancoliza 78 < mélancoliser. C.L. expertiza 77 < expertiser. unele neologice.G. trufa 72 < truffer. pãcãli. 3 Graur. antama < entammer.. fuºera 75 (< fuºerai). surdina 1 Hristea. confrunta 73 < confronter DMN 59. C. 36. p. Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative. 1–3. it. 10 V. p. intubare). 6 Guþu Romalo.G.+ pom + -a. cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68. împoma 61 < în. Dintre împrumuturi.. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73).L. p. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. 89. ucide). solilocva 73 < soliloquer. altele foarte vechi (înºela. . 5 Asan. demixta. p. implanta 73 < implanter DMN 50. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. supraucide 72. d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. 2 cu supra-: supratraversa 75. 204..198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. 2 Guþu Romalo. marºa 78 < marcher. 190. reveiona 60 < réveillonner. dupã modelul aluniza4. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. f) În fine. autoservi. e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza. revigora 74 < révigorer. 34. 3 cu de-: defrîna 76. 311. Dimitrescu9 ºi M. p. 4 FC II. vermutiza 61 < vermouthiser. dezeroiza 742. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6. alegoriza 75 < allégoriser.. hanta 74 < hanter.. surclasa 74 < surclasser. lectura 70 < a da (face) lecturã7. 9 V.P. delesta 75 < délester. p. F. dezeºua 71 < déséchouer. V. reradia 72. cola 74 < coller DMN 68.. decoperta 77. gafa 69 < gaffer. 8 Noþiune introdusã de Benveniste. racola 77 < racoler. 8. dar cu un statut mai vechi în limbã. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. 230. p. 229. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48. II.. balota 73 < a face balot. transplanta 73 < transplanter. depolua 78 < dépolluer PR 70.

direcþiona 74. to miniaturize. reflectoriza 71 < to reflectorize. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. alunizare 62.E. optimiser.. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. miniaturiza 74 < fr. cf. etapiza 70. tot astfel. lectura 74.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. apunta 76. to lift. cola. hanta. semiindustrializa 74. p. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. unul este în favoarea participiului: computeriza 75. 463. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I. fr. sufixul -iza apare destul de frecvent. În sfîrºit. 335-336. realiza < fr. de exemplu. ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. computerizat 74. lifter. rafraîchir2. orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre. involva < to involve. engl. to prospect. engl. PR 60. LRC. intimizare 69. 3 Hristea. réaliser. refriºa 73 < cf. to optimize DMN 60. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. 4 Dimitrescu. prospecter. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr. racolare 74. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. autoincendia 75. p. P.. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. autoincendiere 63. R. intimiza 73. optimizare 66. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. iar în românã sînt incluse în conjugarea I. cf. Evident. direcþionare 67. 488. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza). p. engl. ªi în cazul împrumuturilor. depoluare 70. depolua 78. miniaturiser. p. cf. erbicida 76. etapizare 69. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. lifta 74 < engl. optimiza 69. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. remarcã. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). Totuºi.. cazul cuvintelor antama. marºa. racola 77. Gr. to realize4. Brâncuº dã. optimiza 69 < fr. semiindustrializare 73. apuntare 69. modelul francez fiind în -ir. . în Pr. to contact PR 40. cf. Cîteva verbe. contacta 75 < fr. Este. folclorizat 71. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. cu sensul de "a înþelege” < engl. lecturare 71. cf. 140-141. contacter. pe bunã dreptate. erbicidare 75. iar dintre cuvintele de origine englezã. engl. dintre cele douã cazuri prezente în DCR.

hanta 74. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. cel din urmã. în SCL 2. În orice caz. DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. Destul de rar. exemplele menþionate mai sus pot confirma. Mai mult. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. surdina 68. externa 73. dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona. Din perspectiva verbelor neologice. unghiula 67. grãniceri 74. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. p. pe care l-am subliniat în paginile precedente. tensiona 71. cehoviza 67. 3 V. . intimiza 73. igieniza 71. dintre cele douã decenii avute în vedere. de la DEX. repertoriza 73. autoadapta 62. 136. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. erbicida 76. 235-236. computeriza 75. terminate nu numai în -a. împoma 61. refriºa 73.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. cãminiza. culpabiliza 73. 1962. autosupraveghea 66. robotiza 73. reflectoriza 71. ca de exemplu: apologiza 74. T. p. reradia 62. aceste cifre. supraucide 62. autoservi. De altfel. respectiv. anii ‘60. p. coregrafiza 73. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. Al. Pr. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. melciui 66. Totuºi. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate). despãcãli 73. trufa 72. precum ºi concluziile pe care le tragem.. desfia2 75.R. antama1. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv. autodocumenta 63. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. surdina ºi surdiniza. decoperta 77. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. în Vasiliu. Individualitatea. o datã în plus. XIX. v. erotiza 67. dezînºela 73.. involva. 5 Graur. balota 73. 2. dezeºua 71. cel al anilor ‘70. p. S. Sã notãm ºi faptul cã. cãrãmizi 74. teleecraniza 75. autoproteja 77. dezeroiza 74. subtraversa 65. 6 Vezi ºi alte exemple. deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. monodia 72. litera. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. Graur. semiindustrializa 74. Niculescu. 2 Th. p. dezactualiza 65. 485. fuºera 75. apunta ºi apuntiza). În orice caz. 4 Pentru acest concept.. 55-91. ºi Brâncuº. folcloriza 63. piluliza 71. etapiza 70. anii ‘60. 114-116. gafa 69. relectura 76. autoincendia 75. chintesenþia 66. cronica 71. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. monografia 76.

p. Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. n. T. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº. Cu toate acestea.. O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. 2 O. t). 1 V. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului. Brâncuº2 ajunge la alte concluzii. Graur. 2). Dupã el. p. r. O. 248. p. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8. aºadar.. . care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. apunta. p. p. caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1. o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. 253.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. autoservi. 244-245. Fl. amartiza.. Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. 24-25. verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani. 1. v. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. z. Gr. cel al primei conjugãri.

intuba. în timp ce altele le corecteazã sau. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. . simultaneiza. computeriza. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre. dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. cibernetiza. smecea. supratraversa. igieniza.. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. p. uneori. În sfîrºit. 1983. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale. Ceea ce. reviziona. optimiza.în cazul verbelor parasintetice din românã. 153. chintesenþia. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. subtraversa.P. reradia. pe de altã parte. o datã în plus. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. piluliza. Mai mult. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne. Romanica Gandensia. ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. 89. surclasa.P. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei. prospecta. solilocva. le contrazic. p. miniaturiza. reaclimatiza. transplanta. coregrafiza. D. robotiza. p. depolua. Asan1. cocktailiza. la noile orizonturi ale omului de azi.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. 2 Reinheimer. problematiza.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. teleecraniza. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã. evident. semiindustrializa. nici in. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea. racola. cãci nici a-2 + s + -iza. DCR nu a înregistrat nici un verb compus. implanta. prin urmare. împrumuturile aratã.P.. panorama. reflectoriza. erbicida. una singurã se dovedeºte astãzi productivã.

o invenþie etc)”. "a îndeplini. a se desãvîrºi. "a crea. a plãsmui. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. Mic dicþionar al limbii române. de pildã. 2. 3. "a obþine. a-ºi pune în valoare capacitatea. p. atribuie acestui verb. a dobîndi”. a cîºtiga ceva”. C. 3. în plus. refl.1966. MD: 1. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. primul – trei. cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. al doilea – patru sensuri. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. posibilitãþile intelectuale”. a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr. a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. "a se dezvolta. V. a întruchipa. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate.XII. T. Sîntem de acord cu Graur. 1974 (MD). a face ceva”. "a înfãptui. Breban. 4. . cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. Radio. a desãvîrºi. Marcu.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl. "a crea (o operã de artã. DN: 1. – "a lucra. refl. noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice. 7). 4).. Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. p. 3. a înfãptui. a face sã devinã real”. p. de preferinþã. "a obþine. Dicþionar de neologisme. Maneca. 4–10 iulie 1971. Canarache. 285. Bucureºti. Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã.. a se dezvolta deplin.” (Sc. 2.

francezei. citîndu-l pe H. 7). a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”.” (Inf. a-ºi da seama”.” (Rom. cu cîteva greºeli. Léautaud.XII.” Cele douã cuvinte: realizator. 10. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã.: orice spectacol)”. teatrului. aproape tehnice. 315): „Pour réaliser. Bazin. etc.1965. p. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. încã de la începutul secolului. Într-adevãr.1965. unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. mais de nombreux philologues le tolèrent”. construcþia a realiza un film. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii. p.” (Sc. Multiplele sensuri ale lui a realiza. la o emisiune”. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse. XII.” (Cont. a realizat un spectacol aproape corect. din care ne-a parvenit. ªi. 3).. Car le mot exprime une . spectacolului în general.. p. 1966). dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege. Adesea se înregistreazã. 17. 7. lib. dintre care am amintit doar cîteva. Buc.. aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise.X. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege.1966. realizare sînt inserate în DN ºi în MD. il est difficile de le refuser. a été violemment attaqué par P.. p.v.204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. – "a efectua”: „În martie 1965.. au sens anglais de to realize depuis Bourget. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete.” (Cont. Souday. cu observaþia: „Cet anglicisme. sensuri legate de lumea filmului. 1). Ex.. p. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere. de exemplu. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. – "a duce la capãt. PR..XII. 18. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. 4).1966. Lettre à R. assez courant dans la langue littéraire. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria. Georgin (în Jeux des mots.. 30. 1962.1965. s.XII. 7). precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite.: „T. ext.” („Revista de referate ºi recenzii”.D. în primul rînd a francezei. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. p. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite.

. Querelles de langage. a efectua. Totuºi. „verbum vicarium” prin excelenþã. fabriquer. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. ca în multe alte cazuri. p.. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic. p. a alcãtui. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã.” (Rom. p. Verb la modã. pratiquer et dix autres verbes excellents. VIII. prin imitaþie. prin însãºi vechimea lor. Nu mi-a mai trebuit de atunci. On réalise n’importe quoi. a compune. lit. folosit cu mãsurã. prin aceasta se apropie de verbul a face. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu).” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã.. exécuter. Acest exemplu izolat. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã.1972. a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române).. a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. ele s-au propagat. În orice caz.. même le but!” Enunþul urmãtor. a lucra. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei. . atteindre.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. fãrã îndoialã. 17. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. 19). observaþiile lui Thérive. exercer. deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. dar care. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. 285. În cazul nostru. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua.v. mai banale.. cãci. ciudat. nu se va impune desigur la nivelul limbii. cu discernãmînt. pare a fi. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. a stabili. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). a duce la capãt (considerate. a elabora. a elabora. PR noteazã s. aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –. Tome II. în diferite contexte. Situaþia este identicã pentru francezã. mai „elegant”. ªi uite cã totuºi n-am murit. manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins. T.

p. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. fie ºi numai cu titlu documentar. 4. 333–336 – traducere din limba francezã . 1975. RRL XX.206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere.

cît ºi în sensul cã sînt utilizate. impact este înregistrat ca atare în DN. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. în special în stilul publicistic. ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar.) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit.. a realiza etc. pe lîngã sensurile de mai sus. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv. 1 Graur. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii.. care sînt folsite cu predilecþie. cu semnificaþii nepotrivite. este impact. Al.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã. context. care se repetã imediat peste tot”1. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3. .. coordonatã. o largã utilizare a acestui cuvînt.. tamponare”. 285.: în presa cotidianã se citesc. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi. cu alte semnificaþii. – (Fiz.v. "ciocnire”. În DEX s. p. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. cu completarea cã la primul sens. uneori în contexte neadecvate. figurate. a (supra)solicita. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. atît în sensul cã apar mult prea des. cu menþiunea livr(esc). despre care acad. coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile. rãspîndite în limba românã literarã actualã. T. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi. Astfel. se adaugã douã sinonime: "coliziune.

Rom. în fapt. Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi.V.1975. 7. 15. p. Luc. Sc. lib. 16.300 mile pe orã. se pare.I. 6. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt.V.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”.1979..I.1974. justificã ºi interesul pe care V. surprizã”: „În schimb C. 23.IV. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase». 28. Rom. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H.1978. p. „Ceea ce. 4.S. cel mai patetic curier din istoria T.G.II.XII.. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac. 3.1979. ca un veritabil uragan. p. Sc. 31. p. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic. 4.1979. la început timidã.X.. se resimte. p. 10. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”.1979.000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”. 2.. p.XII. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin. p. p. p. 2. „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1.. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri. – "Influenþã. . în efort vizibil de colorare a personajului. Sãpt. 6. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”. 6. Aceastã perspectivã. p.VII. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”.1.X. Sc.VI. 31.. ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii... efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale. ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”..1976. 24. – "ªoc..1979. – "Contact. Rom. forþa de impact fiind de aproximativ 1. 6.. Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge. Sc. Cont.. lib. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”.” Luc.”.. 5. ºovãielnicã. 28 VI.1979.1979.II. 2. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. Se numea «Song».1974.. – "Relaþie. 18. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”.” Rom. 21. p. 8.1979. lib. Sc.. 2. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori. Sc. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”.VI. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”. Acest serial a provocat. p. utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori..1979. lib. p. 7. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6».”. într-o manierã prudentã. e denumit. p. 6. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor».

În schimb. cel puþin în materialul de care dispunem. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral. imensul impact. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. Mîndra. Fireºte. impact de la publicité. impact de Beethoven. Cuvîntul este atît de frecvent. în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. îl reprezintã. Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. pre.IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi». et. cu atestãri din 1970 încoace. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt.. aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat. impact de la recherche. rupte. impact du cinéma. impactul cu noutatea). impact des informations. moment d’impact. ºi Lunã. de surprise. din care au trecut în limba francezã. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. revelatorul impact. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. astfel. parfois. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. în parantezã. peut-être sous l’influence de l’anglais impact. în limba englezã. În limba vorbitã. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. 22. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului. în general.. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. la force d’impact.VI.. contravenþie”. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc. p. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . impactul cu publicul. dimpotrivã. în PR. impact des événements. impact actual. la „oamenii în impact cu legea”. impactul cu neprevãzutul. impact sentimental. În 1978. impactul analizei estetice.v. s-a ajuns. vizeazã prioritar.1979. de exemplu. Deseori. influenþã” (despre care se menþioneazã. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965.sau postpuse: impact emoþional. ilustrate cu cîteva citate din presã. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. O sintagmã specificã este forþa de impact. constã în împrejurarea cã. cu multe sensuri. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. impact émotif. la V. Cont. impact minor. „emploi critiqué”). ci. brutale” ºi "efect. 11.

Prin toate celelalte semnificaþii însã. dar. dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. Oricum. dezvoltate în ultimii ani. p.I. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. discutatã mai sus.1967. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. E. francezã ºi englezã (direct sau indirect). pot avea o dublã provenienþã. prin acest sens. desigur. cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. . se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. 210–214 1 Vezi Graur.. prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. 4. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi). se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. impact.210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. impact. impactus). Parafrazînd pe R. Le Bidois. în special prin intermediul presei. impact este considerat a proveni din fr. prin traduceri). francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române. pentru publicul larg. în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974. din care a menþinut. 11-18. Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism. întîlnire. desigur cã acest cuvînt provine din fr. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. 1980. ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. la care se adaugã lat. impact „s-a revãrsat” în limba românã. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. p. nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. prezenþã” ºi. dar accepþiile mai noi. devenind unul dintre cuvintele „la modã”. în „Le Monde”. poate. 10. În acelaºi timp. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate. la origine. p.

9 (48). la care am adãugat încã douã. Heft. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. 17-88. Halina Mirska. 1969. din acelaºi domeniu semantic. 1962. Într-adevãr. LRC II. 4. ne aflãm în faþa unui proces incipient. nr. de exemplu: bloc-turn. Bucureºti. nr.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. p. formate din douã (eventual. 1. 396-399. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. în SMCF. p. apoziþia primului2. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. VII. El. p. care au. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. Dimitrescu. film ºi piesã (de teatru). 166-169. 1966. mai multe) elemente. locuinþã-laborator. 1977. numeroase atribute noi ce tind.u. Desigur. 217. dintre care al doilea este. prin însãºi natura lor. 34 º. nr. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. FC I. tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. sã se fixeze ca atare. am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. VII. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). Bucureºti. 240. pentru francezã. în majoritatea cazurilor. am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. 1970. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. LR XI. . mai ales în aspectul ei cultivat. p. Într-un alt articol4. pictor-decorator. SCL XXI. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. p. I. în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. datoritã frecventei folosiri. articol-program3 etc. 325-334. 3. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. p. spre deosebire de alte compuse. teatru ºi spectacol. v. 1. Fl. p. student-actor. p. 1959. 1 V.

film-manifest. spectacol-reconstituire. film-gigant. cît despre spectacol. film-cheie. teatru. spectacol-mamut. teatru (mobil) pliant1. piesã-metaforã. film-experienþã fundamentalã. film-lecþie. film-carte. film-pledoarie. film-pilot. film-mãrturie. spectacol-maraton. piesã-bazar. teatru-imagine. film-monografie.(de) ºoc. film-recital.(în) culori (color). spectacol-divertisment. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã. film-povestire. film-comandã. spectacol-compus. film-eveniment. teatru-muzeu. teatru-vedetã. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere. spectacol-colaj. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. film-epitaf. piesã-trofeu. piesã. într-un mare numãr de combinaþii. film-monolog. spectacol-demonstraþie. 332. astfel. film-antologie. piesã-feerie. film-picturã. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. film-spectacol. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. film-mesaj. film (de) artã. teatru-laborator. spectacol-epopee. film-poem. spectacol. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã. film-document. film-portret. film-politic. spectacol-revistã. film-sketch. film-muzeu. de asemenea. spectacol-document. 3. film-foileton. teatru-mãrturie. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. film-gigantic. spectacol-concurs. film-monstru. înregistraþi în 1967: film-anchetã.(exemplar) unic. piesã-radio. film-povestire. apar. film-monolog. spectacol-concert. film-balet. film-album. film-dezbatere. piesã-document. spectacol-serbare. film-radiografie. film-muzical. film-invenþie. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). piesã-vestigiu. film-pilulã. spectacol-meditaþie. . piesã-cheie. film-cocktail. Tot astfel. piesã-mãrturie. Celelalte douã substantive luate în discuþie. film-avertisment. 1970. film-operã. teatru-gazdã. film (de) analizã.(de) cabaret. film. film-experiment. film-divertisment. spectacol-antologie. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului. teatru–atelier. film-meditaþie. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. piesã. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº. spectacol-proces. film-fluviu. teatru ºi spectacol. film-jurnal.(cu) probleme. film-reportaj. film-eseu. teatru-musical. film-catastrofã. spectacol-producþie. teatru-cutie. film-povestire. spectacol-laborator. spectacol-dezbatere. spectacol-manifest. spectacol-monolog. piesã-povestire. p. film-omagiu. teatru-cinema. spectacol-oratoriu. film-evadare. spectacol-poem.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. spectacol-recital. spectacol-eveniment. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –. film-interviu. film-mamut. film-surprizã. spectacol-examen. spectacol-lecturã. piesã-confesiune. film-ficþiune. film-antologie. piesã-gigant. film-mozaic.

piesã-poveste. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. spectacol-document. film-anchetã. spectacol-afiº. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. spectacol-laborator. film-poveste. spectacol-document. Uneori sinonimia (evident. spectacol-manifest. spectacol-mamut. 65. film-cheie. film-mesaj. film-document. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. film-meditaþie. spectacol-proces. piesã-dezbatere. film-mãrturie. spectacol-demonstraþie. film-divertisment. specta1 FC I. spectacol-meditaþie. spectacol-divertisment. spectacol-proces. pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. piesã-proces. film-eveniment. spectacol-antologie. p. spectacol-laborator. teatru-laborator. teatru-mãrturie. film-gigant.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. piesã-gigant. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. teatru-muzeu. este vorba de constituenþii secundari anchetã. film-poem. film-sketch. film-document. spectacol-compus. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. film-recital. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. piesã-cheie. spectacol-recital. piesã-document. în cazuri mai rare. film-monolog. spectacol-ºcoalã. spectacol-anchetã. film-mamut. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. alteori. piesã-proces. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. dezbatere: piesã-anchetã. Cîteodatã. film-dezbatere. film-manifest. spectacol-dezbatere. la origine. spectacol-monolog. spectacol-cocktail. mai sãracã: teatru-anchetã. film-meditaþie. film-afiº. spectacol-meditaþie. Astfel. teatru-laborator. piesã-meditaþie. . spectacol-poem. film-antologie. teatru-mãrturie. de exemplu. În cazurile menþionate. film-manifest. piesã-demonstraþie. film-pledoarie. document. film-mãrturie. b) Pe de altã parte. spectacol-dezbatere. teatru-document. spectacol-eveniment. film-muzeu. film-dezbatere.

film-balet.). spectacolul – mamut. În sfîrºit. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. în cinci contexte. cît ºi durata în timp. gigantic. Unele sînt creaþii de moment. film-pilulã. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. fluviu. gigantic. „Beiträge zur Romanische Philologie”. a giganticului. arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos. la origine atribut. citat mai sus. Acestea sînt formate din substantive comutabile. Astfel. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. filmul poate fi colos. o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. De exemplu. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. ºcoalã. 203–205 – traducere din limba francezã . formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. tot aºa. piesa – giganticã. maraton. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. fãrã îndoialã. spontane. maraton. termenul musical. spectacol-dezbatere. se substituie azi frecvent compusului film-musical. De altfel. film-poem. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. în patru contexte. film-gigant. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu. film-portret ºi film-document. acumulînd.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. XIII. 1978. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. film-anchetã apare în opt contexte. 1969. Astfel. spectacol-reconstituire. film-experiment. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe. mamut. film-antologie. iar unele s-au ºi impus deja. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. laborator. precum: atelier. film-recital. o datã în plus. ªi sperãm cã ne-am atins scopul. experiment. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. în ºapte contexte. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. mamut. teatru-imagine etc. Heft I. astfel. p. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. O dovedeºte frecvenþa acestora.

v. p. circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice. apoi. 1956. cu sensul "nãuc. surprins. 28. a albi are ºi sensul "a strînge bani. nr. 302. Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. El. SCL. 42 º. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. p. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. Al. S-a pornit. de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre. din punct de vedere lingvistic. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. 4. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2). s. desigur. atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. boºog > bojog3.. 1-2. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. . Credem cã sensul nou. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. 2 V. 1927. 1). nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. descumpãnit”. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. p. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. izolatã. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. Dictionnaire des gallicismes. a muºamaliza < a face muºama. Graur.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare. Studii de lingvisticã generalã. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. Pradez. cocoºneaþã > cocojneaþã). 21 decembrie 1957. VII. bujbei. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor.u. bujbei (ca în ºmecher > jmecher.v. discuþia din DA. col. 4093. aceastã formaþie nouã. a roti < a face roatã. buºbei Adjectivul bujbei. p. din care cu timpul s-a desprins. neînregistrat în dicþionarele limbii române. nr. buimãcit.

Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). probabil în glumã. Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit). 6 De exemplu în J. I. cit. 179 º. sinonimã ca înþeles. 137. cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. Gurguiata4 etc. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare. Cucuiata L. 22-23. pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”. p. II. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa. p. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. deºtept. 1887. Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. v. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. 129-130. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. 50. prin extensiune. ªãineanu. II. Bucureºti. o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã.5. frumos”. cotineaþã etc. p. deºi citat în lucrãrile de specialitate6.u. p. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau. "mormînt. I.. 14. 4 Ibidem. 4. Le féminin péjoratif. Nume de locuri româneºti. 2 ªãineanu.216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. "copilaº cuminte. ºi ªãineanu. nu este completã.O. V. "a uita”2.. ironic la început. p. p. 1926. Iordan.. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. cît ºi fetiþelor. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. cimitir”. Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). cel puþin. dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). 3 Iorgu Iordan. coco(º)neaþã. . în Încercare asupra semasiologiei limbii române. Ling. Graur. p. în Bull. Bucureºti. Rumänische Toponomastik. Byck. II. Mélanges linguistiques. dar prea puþin cunoscutã. 5 Pentru aceastã problemã. op. 1952. vezi Al. I. Bonn-Leipzig.

ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”. Iaºi. V. ed. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind. poveºti pentru groºi». Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. ca la o sãrbãtoare mare ce este. dupã Tiktin4.. sulã cu ucr. Al. prãjinã". În Principii de istoria limbei. de prepoziþia pe. nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. 139. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº.u. VII. În cazurile de „reconstituire” a formelor. În cazul nostru. expresia a strînge (pune. Cours de linguistique générale. 190. mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. 273.. Groschen). p. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. 239. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). 1916. Pascu. Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã. ºi pãroºi cunoscutul. sulhak "par. groºi reprezintã necunoscutul. pronunþatã pã). sulhac o contaminare a rom. a afla groº pe groº. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. sulhac. de Saussure. Explicaþia datã de Al. Paris. 1 2 3 4 5 6 SCL. Dicþionar român-german. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. Vezi F. Opere. CADE comparã rom. Sufixele. "a afla comori ºi avere multã” este.). Pascu5 îl derivã din sulã + suf. 1894. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. pãrul mai lung etc. ca sã vã spun la moº. subþire ºi drept”: Moº Nichifor. p. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. p. sulhak. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE). . avînd diverse întrebuinþãri. 1956. credem. Cf. ESPLA. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. cu sau fãrã mîner. ºi nicidecum invers. -ac. Cf. p. p. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã. are „etimologie obscurã”. Bucureºti. p. se spun poveºti. 81 º. sulhac cu ucr. contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua. 1953. în Muntenia. Sufixele româneºti. aduna) ban pe ban.

Mai curînd. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt. termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4. a-l bate rãu”: Trage-i pumni. ele trebuie separate ca omonime. Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al. Graur. BPh. 1958. 213.. Florea Rariºte. SCL IX. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). ceea ce nu este cazul. id. 352. Iorgu Iordan. L. care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. V. trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”. Über einige Wörter der Liebessprache. 184. deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi. 1918.... roagã din a ruga). tromper “a înºela”3. fãrã însã a-i da etimologia. V. prin urmare se considerã. tava (cf. ap. p. p. Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli.. CADE).. IV. dã-l tava prin noroi (Caragiale. bg. 2. 173-174.218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã. 52-66. Explicaþia nu satisface. p. p. II. srb. trompã pare a fi substantivul trompã. În ªãineanu 1 . Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. V. „Buletinul Philippide”.).. Dicþionarele îl înregistreazã. palme ºi pe urmã. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt. implicit. zulã din a zuli. D. Leipzig. în BPh. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). aici. Spitzer. ngr. p. cã provine din tc.. în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. prin aluzie la elefant. .O. îl tãvãleºti pe jos). 265–269 1 2 3 4 I.

cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ. prin prismã staticã. politic. în mare.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. disparate. fie total. fie parþial.. care se doreºte generalizator. nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile. ci de la un corpus constituit din DCR. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional. ar fi fost modificate. ªi într-un caz ºi în altul. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. dar evident. Oricum. mãcar ºi ca eºantioane. care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960. sau unui aspect al stilului ºtiinþific. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. dar. deci nici a celor romanice. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. Motivul este cã în presã se întîlnesc. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. în diversele etape ale existenþei ei. . judecate. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã. dezavantajul lui în capitolul de faþã. în detalii. de cele mai multe ori. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR. de exemplu stilului administrativ. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã. poate cã rezultatele.

nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. sus mîinile!” . pentru cã. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã. cuvinte specifice. dupã cum se ºtie. deþin. deci. pentru cã. cîteodatã de 300 de ani. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente. laolaltã. o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. totuºi. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. dacã ºtie. un alt exemplu. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. indiferent de situaþia din limba sursã. în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. datorat unei influenþe externe”. cîte unui singur domeniu. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã. la un grup determinat de cuvinte. de ex. dar este aproape sigur cã. poate mai clar. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. de ex. el poate fi intern. auzind sau citind termenul hold-up. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt. fiind colectaþi din paginile presei. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau. mai ales. din argou etc. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”.. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi).220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã. au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. Am pornit de la ideea cã. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern. Totuºi. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific. prin forþa lucrurilor.. îl oferã un element englez: folosind sau. restrînsã.

formei minimale a împrumutului. III. foarte numeroase. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. II. cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat. Guilbert. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. Deroy. neadaptate la sistemul românesc. celelalte celor „de lux” (Tappolet). 215. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. împrumuturilor „de necesitate”. pentru cã reprezintã o necesitate în limbã.. de obicei. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi. nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. în aceastã fazã a cercetãrii. cele mai multe. 2 Tagliavini. dar care. calcurile de structurã. p. precum numele proprii. din limbile romanice. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. 93. care. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. categoriei de „peregrinisme”1. numele geografice de fluvii sau de munþi. oraºe etc. de asemenea. p. primele aparþinînd. . aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. Elementele franceze I. dupã un timp. chiar foarte restrînsã. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. O. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. ca ºi cele din categoria a II-a. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. 4. am lãsat la o parte. Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. de pildã. 1975. Paris. în terminologia lui L.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. deci cu împrumutarea lor. Aceste cuvinte. obiceiuri. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. 3 L. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã. La créativité lexicale. de exemplu. conform formulãrilor clasice. stãri de lucruri. Paris. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. de cele mai multe ori. 1. C. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. obiecte. p. În ceea ce ne priveºte. spre deosebire de „peregrinisme”. dar. elemente ale faunei sau florei etc. 1954. de altfel. cu alte denumiri strãine. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. acestea aparþin.

Graur în SCL. ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot. fiind produsul unui anumit mimetism. învãþãmînt. p. 24 fizicã. sociologie. în mod natural. 8 chimie. autostop. topografie ºi turism. De fapt. 22 diverse. sînt relativ puþine). în ºir descrescãtor. . bretelã. 10 electricitate ºi marinãrie. psihologie ºi televiziune. comerþ ºi meteorologie. radio. I. 4 astronomie ºi hidraulicã. mecanicã. 2 agronomie. acelor domenii în care s-au realizat. 10 medicinã. 1950. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar. digicasetã. 91. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. 30 tehnicã. 5 filaturã. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. În afarã de acestea. electronicã.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. 7 farmacie ºi geologie. videotecã. din 29 de grupuri semantice. 13 fizicã. opticã. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. de tipul: visiofon. ºtiinþe juridice. telefilm. deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). telefonie. 13-21. Menþionãm cã. dactilofon. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. 2 Concept introdus de Al. unitãþi de mãsurã ºi zoologie. parcometru. Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. în ultimele decenii. proporþional. 7 1 Ibidem. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. 6 astronauticã. ªi aici. 17 aviaþie. microbuz. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. chimie ºi cinematografie. cele mai mari progrese ºi inovaþii. vestimentar etc. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. dactilogramã. 20 artã. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. 8 informaticã. Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. videofon. 22 circulaþie. p. alcooltest. skai. 34 biologie. 1 botanicã. dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). economie ºi foto. 15 literaturã. videoteatru. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin. diplomaþie. 13 vestimentaþie. 16 alimentaþie. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. muzicã ºi sport. 3 construcþii.

ºi sport. hepatectomie 77 – L 62. 15: heliotehnicã 77 – L 62. 26: microflorã 76 – PR 50. dupã PR. geriatrie 79 – PR 61. 20: dialoghist 68 – PR 48. 1958. 16: anticancerigen 62 – PR 46. farmacie. 13: energoterapie 74 – PR 61. geologie ºi unitãþi de mãsurã. 3 aviaþie. mecanicã ºi telefonie. extraatmosferã 75 – DMN 66. Seche. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. muzicã. antiinflaþionist 77 – PR 59. 1 agronomie. apunta 56 – PR 48. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. literaturã. ecologie. cosmeticã. alcoolemie 77 – PR 60. iar în francezã cu mult înainte. atestat în românã în 1977. microbuz 62 – PR 50. 21: metabolit 71 – PR 50. implanta 73 – DMN 50. aerospaþial 70 – DMN 60. fitosanitar 77 – PR 50. 25: electromenajer 74 – PR 49. gastroenterolog 77 – PR 50. 12: glaciolog 62 – PR 50. În fine. evenimenþial 73 – PR 59. .ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. heliomarin 77 – PR 48. informaticã. 14: anesteziologie 67 – PR 53. gaulist 74 – PR 45. distanþa maximã fiind de 30 de ani. terariu. 28: microchirurgie 78 – PR 50. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. 22: audiovizual 69 – PR 47. 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). marinãrie. dopant 75 – DMN 55. 6 astronomie. XXIV. postcurã 77 – PR 48. educaþie. economie. 27: malnutriþie 77 – PR 50. dactilogramã 74 – DMN 55. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. ciberneticã 74 – DMN 66. p. La alte cuvinte. interferometrie 75 – PR 50. 17: econometrie 67 – PR 50. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. în 1853. 7: 1 Vezi L. grosplan 76 – DMN 64. drog 74 – DMN 65. în LR. antiproton 65 – PR 56. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. defoliant 74 – PR 66. aeronaval 74 – PR 64. 77. concentraþionar 75 – PR 46. gerontolog 78 – PR 65. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. 10: dopaj 64 – PR 54. VIII. botanicã. atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. 4 astronauticã ºi foto. În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. hiperdens 78 – DMN 66. fermion 79 – PR 55. Graur2. Exemplele pot fi lesne înmulþite. 29: bozon 79 – PR 50. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. comerþ. este înregistratã în românã în 1958. 24: engramã 75 – PR 51. 1974. cicloturism 73 – DMN 65. fotoconductor 63 – PR 50. 5 biologie. aliteraturã 75 – DMN 58. 2 artã. depoluare 78 – PR 70. 2 LR. 1873. în 1948. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. sociologie.

o datã cu ele. astfel. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. de ex. . probabil. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. electroanestezie 73 – DMN 66. confrunta 73 – DMN 59. electropneumatic 74 – DMN 70. în acelaºi timp. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). lactoduc 65 – DMN 66. Cazul lui cancer "flagel” este aparte. eurocomunism 77 – DMN 75. micromodel 66 – DMN 64. hemoragie 76 – DMC 62. bretelã 74 – DMN 64. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. modernitate 67 – DMN 68. de o dezvoltare semanticã paralelã. ºi denumirea lor ºi. fototelegrafie. de „foste” neologisme de origine francezã. geotehnic 73 – PR 67. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. festivalier 67 – DMN 65. de doi ani. nu cuvintele sînt împrumutate recent.: casetotecã 74 – DMC 72. În unele situaþii. cinefilie 67 – DMN 65. anii au valoare relativã. strict orientativã de ambele pãrþi. în toate cazurile. lactoduc. mutaþie 79 – DMC 55. ludotecã 75 – L 70. minijupã 67 – DMN 66. imunochimie 64 – PR 59. de ex. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. cu circulaþie internaþionalã. 4: aeroglisor 68 – PR 64. 6: culturism 71 – PR 65. alcooltest 67 – DMC 60. oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. ci anumite sensuri ale lor. 5: miniordinator 75 – L 70. este. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. elitist 73 – DMN 68. antitusiv 1961 – PR 70. iatrogen 75 – PR 70. antiparticulã 63 – PR 58. foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. gamã 77 – DMN 59. circumlunar 65 – DMN 66. c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. Este vorba. Seche). culpabiliza 74 – DMN 66. complex 76 – PR 50. erotiza 67 – DMN 68. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. muzicotecã 79 – DMC 78.

clovnerie. parcometru. interferometrie. cofochirurgie. antiparticulã. autogrefã. electrometrie. digicasetofon. geocancerologie. tranchilizant. cinepanoramic. ergotaminã. turbosuflantã. *ambuteiaj. colposcopie. osteopetrozã. umanoid. protidic. esofagoscop. ortostatism. ultrastructurã. fonocardiograf. teledetecþie. orfevru. biomatematicã. minivehicul. antiproton. **cineverité. **suicidologie. micropaleontologie. animaþie. **interferon. videogramã. endodontic. fosfenã. energramã. gamaglobulinã. *sterimobil. electroanestezie. *coupé. autism. supraconductor. conflictual. digicasetã. policitemie. postcurã. retroproiector. seroreacþie. fotoenergeticã. taºist. bretelã. oligoelement. gasteroscop. antigenã. audiofenologie. evaporaþie. **biotelemetrie. dactilofon. *café-concert. termocolare. narcoman. heroinoman. atomoelectric. vasopresinã. psihotrop. microbuz. feronerie. bozon. schizostomiazis. autocuºetã. cineclub. realizator. cascador. miniteatru. teatrotecã. Tehnicã 30: audiovizual. autostop. skai. asincron. treflã (stradalã). heliomarin. autoimun. –oare. reflexogen. cancerigen. craniometrie. *bipark. psihokinezie. drog. proteinogramã. Biologie 34: acvaculturã. paranormal. thanatologie. auto . pelicular. termician. cinefilie. trisomie. biocompatibil. reºapat. proteinemie. hepatectomie. transplanta. casetotecã. cromatologie. *gheriser. *ambuteia. poliesteric. celulitã. gerontolog. perinatal. isterigen. bioluminiscent. cinerestaurant. implanta. dactilogramã. supraconductibilitate. biomasã. antielectron. metabolit. autorutier. toxicoman. defoliant. gastroenterolog. antropo. rodopsin. **energizant. ecogramã. videotecã. anesteziologie. **cineast. transcontainer. narcomanie. crenoterapie. *discoral. iatrogen. intranazal. camerã-stilou. cinemiracol. dialoghist. electroforegramã. Cinematografie 20: animator. homeostazie. tutu. getaxist. videomagnetic. multimetru. scopochrome. disproteinemie. ortopticã. bilharziozã. 2 . stereo. naringinã. festivalier. grosplan. panoramic. toxicomanie. alcoolemie. minimetru. parodontologie. **imunoterapie. mobiliza. virologie. *policier. **maxitaxi. biotop. plasmochimie. anabazis. stereofonic. biostimulator. gigafon. decorativism. *aveniu. **teflon. decodor. hipodermic. autist. *grand guignol. poluant. *solunar. **bionicã. rectoscop. ocelã. eveniment. *fatigabilitate. geriatrie. peptide. halucinogen. hemodializã. neoplazic. alcooltest. Artã 20: **antiartã. **criobiologie. superexpres. chimioterapie. videoteatru. neurolimfã. oleoduc. *cyclomet. sincrotron. glicerol. magnetotecã. Fizicã 24: ambiofonie. heroinã. fitosanitar. toxiinfecþie. talasoterapie.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. capsulã. sapropelic. cronologie. stresant. gavaj. viral. termorezistent. stroboscopic. fermion. sensitometru. antipolio(mielitic). depanaj. izomerazã. Circulaþie 22: **aerotren. focomelie. culoar. hipotermie. serodiagnostic. piezoelectric. spectacol coupé. apendicectomie. telemecanic. scopolaminã. imunochimie. hormonoterapie. Chimie 20: cromatografie. imipraminã. polmar. otosclerozã. vinilit. ralanti. plasmotron. insonor. cinematecã. preanestezie. spaghetti-western. dozimetru. peliculogen. parodontopatie. ergoterapie. radiostimulare. **biodegradabil. termoacustic. mimodramã. onchocercozã. teleonomie. simezã. microchirurgie. filmografie. endonazal. lactofiltru. cronaximetru. ecologie. multivision. depolua. balistocardiogramã. antihistaminic.

micromodul. compleu. aeronaval. divizionarã. tricolor. ironist. Muzicã 8: **casetã. psihoprofesiogramã. aeroglisor. Economie 5: antiinflaþionist. Marinãrie 10: acvaplan. presalariu. Comerþ 2: complex. uranifer. cola. teletecã. transpac. Astronomie 4: geostaþionar. brizurã. Sport 8: cicloturist. magot. antiteatru. claviolinã. *vasopresie. platformã. *café-frappé. cronichetã. Radio 3: radioreportaj. Psihologie 6: parapsihologie. helicostat. tuberculostatic. heliotehnicã. malnutriþie. deltaplan. **airbus. antipiesã. minibaschet. telematicã. taxofon. mineralier. Botanicã 1: patatã. magnetosferã. Construcþii 3: diafragmã. electropneumatic. drosofile. glaciolog. Meteorologie 2: climatologie. portelicopter. mezoscaf. electrofon. radiotelefonic. psihografie. aerolog. telecinema. bistro. electroosmotic. minjupã.. primaquinã. *plat. hidrometeorologie. electroacustic. confecþioner. hiperdens. telefilm. Învãþãmînt 3: negaþie. boutique. extraatmosferic. ergotoxinã. Hidraulicã 4: curentometru. econometrie. electromenajer. *silistor. bursier. ordinator. telecamerã. Filaturã 5: bataj. paraliteraturã. *rotisor. Telefonie 3: prefix. terilen. fotoelasticimetru. aerospaþial. nescafé. hidroenergie. holografie. rand. . Electricitate 10: aerotermã. preolimpic. monomotor. cafea-filtru. fotoconductor. Televiziune 6: teleast. muzicotecã. **etnomuzicolog. mini. sorbitol. *telecom. copilot. venusian. Literaturã 15: alegoriza. bikini. batiscaf. telescriptor. higroscopicitate. saharianã. Opticã 1: catadioptru. culturism. Informaticã 8: minicalculator. subliminal. telematic. Alimentaþie 16: aniset. buclé. literaturitate. miniordinator. maxi. pistard. Foto 5: aerofotografie. electrodinamic. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. tabletã. radioastronom. geooceanografie. tusogen. heliport. profiterol. analogism. midi.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. apunta. naviplan. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. geotehnic. cazeinat. Farmacie 7: antitusiv. nivel. Agronomie 2: cerealiculturã. dezabié. propolis. planetoid. cvadrifonie. contrapunctic. Electronicã 3: cibernetiza. mezotermal. electroforetic. hidromineral. calm-plat. geodinamic. telex. aeroclub. aliteraturã. telefil. monokini. cuvertat. tergal. Mecanicã 1: hidropneumatic. fotomultiplicator. grile. antimemorii. buclaj. Zoologie 3: avian. reabilitare. Astronauticã 6: circumlunar. ecosondã. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. dezeºua. titra. lactoduc. superpetrolier. volet. psihosociologie. Vestimentaþie 13: alain delon. parauniversitar. cotabil. cagulã. Geologie 7: aven. antiroman. resortisant. radiotehnic. trireactor. umoral. naviplan. discofil. petrodolar. teleschi. *ruban. culpabiliza. dragor. visiofon. microfiºã. heliocentralã. caserolã. aeroportuar. cosmolog.

stilist.engl.engl. coordonatã. 3. gaulist.engl. bioastronauticã fr.germ. dilematic. engl. 8. Topografie 1: fotogrammetrie.germ. *milieu. postglandinã fr..germ. melancolizá...engl. inaudibil. germ..germ..engl.. specios. previzional. engl.).. *refontã.germ.engl. neutrino fr.. reprografie fr. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr. miniacord.engl. evenimenþial.. poligon fr. termoplastic fr.. engl.engl. termogramã fr. 6.. *surclasá.germ. inconfort.engl. *antama.. psihosomatic fr. gafá. . implant fr.. imunologie fr. dificultos. premierã. transmediteranean fr.rus. *hantá.germ.).engl.rus.germ. cristalomanie. engl.. radio fr.rus. elefantin. reconverti.engl. clasã (argot. copolimer fr. monitor fr.engl.. 4. Turism 1: sejur. (pe) parcurs..). delco it. prestelar fr. 1. *iramplasabil.. (fr. 13.. it.engl. engl.rus.engl. intruziune.engl.rus. reologie fr.lat..germ. laringofon fr. 9. ultrarapid. 2).engl. operaþional.it.engl. elitist. *brianþã... interdisciplinaritate.engl. termocuplu fr. antitabac. diminutiv.engl.. 11.rus. 2. anticipativ.. germ. 4. 2.engl.engl. electrocaloric fr. rus. vizioná.. pubelã. expertizá. etanol fr. 4. it. radiotelefon fr. germ. imobilism.germ. *sachet.. retro.engl.engl. magnetogramã fr.. antifurt fr. sahel.rus. 1). engl. parodontozã fr.. precolumbian.). festivalier. surdiná. *voyeur. it. cataclismic. sol-aer.engl. indiferentism.rus. protoplanetã fr. *briant. *clou. eºantionaj. luminofor fr. antidrog. 6. revigorá.germ. Diverse 145: aleatorism. ludotecã.engl. (fr. comã. echipaj...germ.rus.engl. rus.it. cartomancian.rus.engl.it. minibuz fr. 6.rus. mutaþie. engl.germ. microundã fr.engl.. manevrier.it.germ.. peisajer. definisabil. 1). lepton fr. sigilografie..rus. cancer (fig. *colá.germ.engl. germ..engl..engl.rus..engl.germ.. pyrex.. (fr.germ. atenuator fr. electronvolt fr. microporos fr. extragalactic fr.. indeformabil. germ.engl. confrunta.rus.engl. penetrometru fr...rus.. catharsis. 23. gigantism. intradermic fr. termistor fr. mescalinã fr.it. germ.. deontologie. patronat. germ. reper fr.rus.engl. rus. erotizá. engl. catastrofism. *helicotecã. carurã (fig. engl. Astronomie 6: cronosferic fr. 3). volumetrie.engl.engl..it. ufolog. hemoragie (fig.. 2..germ. it. 6. eurocomunism.engl. profil.engl. evaporimetru fr. 8. minutaj.engl. *refriºá. 17. tensionat fr. autoreclamã. conveior fr. escaladã.germ. labirintic. engl. (fr..engl. electrobuz fr. video fr.rus. microbicid fr. gonflabil. rus. caprolactama fr. electroforezã fr. nucleotid fr. 2. (fr.rus.... picosecundã fr. supercarburant. extraterestru.. **bidonville.. obsesional. 9. (fr. (de) milioane. delestá. 4. concentraþionar. (fr.rus. solilocvá.. germ. guvernorat.engl. germ. **criminostat.it. rus. electrofiltru fr. reometru fr.. *perdant. bic. engl. *lentoare.rus. it. semideºertic.it.. engl. laparoscop fr. monorail fr..germ. 8. perspectograf fr. bronzaj. auto fr. 2).. Medicinã 10: elongaþie fr. himerã fr. *mezaliá. film. irecuperabil. racolá.engl.engl. Chimie 8: can(n)abis fr.germ. octuplu. Fizicã 13: criogenie fr. *marº..it. *cache-radiator.. 3). supernovã fr. germ.. microfiºier.engl.. vermutizá.germ...engl. 4).germ.germ. Circulaþie 7: autodumper engl.rus. 10. dictafon fr.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic.engl. electromobil fr..engl. reveioná. gamã.rus. videocasetã it. 5.rus.engl. rus.it.. Biologie 5: areal germ. polimetan fr.. transsexual fr. micrometeorit fr.germ. fitotron fr. *cancanier.rus. termofosfat fr.

sp. 2). engl. germ. cosmonaut fr. economie. Economie 2: recesiune fr. spaþialitate fr. it.rus. contacta fr.germ.engl. engl. Muzicã 2: discotecã fr. 3..engl..engl. lat. engl. ecologie. (fr. germ. 1. Agronomie 1: hidroponic fr. 1). 2. Ca origine.engl. pucist fr.engl. 1. Mecanicã 1: micromotor fr.germ. engl.. 2. Sociologie 2: demoscopie fr. Diverse 22: competitiv fr..engl.germ.engl. 23 it. Foto 4: fotocompoziþie fr.. miniaturiza fr.engl. telefonie.germ. 2.engl.. it.. cosmodrom fr.engl. în funcþie de gradul de adaptare.engl. (fr.engl. 31 rus.it... 3.engl. (fr.engl. prof fr. (fr... informaticã.engl. 2 artã.. sport. foto. Astronauticã 4: circumterestru fr. engl.. aviaþie. engl.. (fr. geotermic fr. hidroplan fr.. 4.it..engl. dintre acestea sînt: 136 it.engl. (fr..engl.. memorial fr. fr. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative.lat.. Categoria a II-a. ergonomie fr. wattsecundã fr. it. educaþie. 2 lat.germ. marinãrie. 1).engl.rus. literaturã. 1). 1 sp... multidisciplinar fr. modúl fr.engl. 1). (fr. germ.engl.. geologie. Aviaþie 3: aerolog it... 2.germ.it. Cuvinte internaþionale cu 2. engl.. 2. germ.. patronal fr.engl. 2. engl.engl. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri. 1).engl.rus. Literaturã 1: prozã fr. Educaþie 2: autodisciplinã fr. farmacie.. botanicã. transgresie fr. 1).germ. comerþ. 2. franþuzismele sau peregrinismele franceze. 4. II. 10 mecanicã. hologramã fr.. Telefonie 1: videotelefon fr. holocaust fr. 3.. microflorã fr. 6 astronomie.it. 1.germ. optimiza fr. forum. 3. fotografism fr.it. muzicã.engl.it. germ. sp.germ.. germ..engl. Botanicã 2: hibiscus fr. engl.germ. 5. engl. germ. germ.. (fr.engl. se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- . 1.rus... 8 chimie.germ... mascã fr.engl. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel. 3.rus. 1). replicã fr. polemologie fr. engl.. 2. 1. unitãþi de mãsurã..engl. 4 etimoane: 23 tehnicã. engl. cosmeticã. (fr. engl. 2..germ.germ.engl. revanºism fr. rus. Informaticã 1: programator fr.engl.it. 13 fizicã.engl. gitan fr. it.engl. telecabinã fr. terariu fr.germ. procainã fr..it. reconversiune fr.germ. engl. kilotonã fr. 1 agronomie. engl. 2. Cosmeticã 1: spray fr. 2.. 2. Farmacie 2: placebo fr.engl. 2). (fr.engl. engl. 16. 2). geometriza fr. germ. simultan fr. Comerþ 1: prospecta fr. sociologie. 1).it. telescopat fr.engl. 5. rus. rus. impact fr. 48 germ... Ecologie 1: ecosistem fr. 5. it. monobloc fr. ornitopter fr. 2. germ.engl. engl.engl.. Sport 2: cart fr. 7 circulaþie. 1. rift fr.germ. 2. megatonã fr. 22.engl. magnitudine fr.. heliografie fr. (fr.engl. etnomuzicologie fr. 4 astronauticã. 106 engl.engl.engl. 2).engl.engl. (fr.it.lat. it. 1).228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. 1). 22 diverse. neocolonialism fr. microsecundã fr. (fr. mecanicã. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr.it.rus.. 5 biologie..rus.. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. (fr. 2..engl. germ.. 5. Marinãrie 1: trauler engl. 4.engl. 2.engl. germ. Artã 2: practicabil fr. engl.germ.

credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. –voyeurisme. rotisor < rotissoire. ou > u. grand-guignol. 21. ill > i. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. Tot din domeniul culinar este . coupé (în terminologia spectacolelor). –mezalia < mésallier. de ex. în afarã de cele prezentate sub b). strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”. –café-frappé. –milieu. p. ãta „hanta”. compleu < complet. de ex. pentru cã noþiunea respectivã cere. compleu. Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut. clou. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. nepronunþate în francezã. cancanier < cancanier. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. surclasa < surclasser. sau dezabié. gheriser < guerisseur. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. aveniu (argotic) < avenue. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã).ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului). –hanta < hanter. café-concert. b) gradul 1. ruban < ruban. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. Caracterul recent ºi. trufa < truffer. ºaleu < chalet. ü > u etc. –brianþã < brillance. dar ea e implicitã. „hanta” „mezalia”. Situaþia este similarã pentru rotisor. refriºa < rafraîchir. pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. –marºa < marcher. rôtisserie). –refontã < refonte. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. prezintã o specializare. fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. lentoare < lenteur. –voyeur. perdant < perdant. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. pentru cã. un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. 1957. dar ºi alte fonetisme. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. butic(ã). policier. + cons. „perdant”. de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). dar cu alte sensuri (clou. Gheþie. briant < brillant. ff > f. nr. fiind vorba de cuvinte mai numeroase. la care se constatã adaptarea deplinã. în raport cu magazin. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. -s > -z. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. 4. foneticã ºi morfologicã. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. exprimatã altfel. milieu). în LR. verbe: cola < coller. c) gradul 2. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. clou a fost discutat însã de I. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare. consoanele -r ºi -t. în acelaºi timp. ss > -s. –dezabié < deshabillé. ll > l. în limba scrisã. în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. VII. –plat < plat. nazalã.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

. mini-.. minicampionat. Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + ....... minibaschet. 47 + 23 = 70 spaniolã ... dent..... minitehnician.. în care partea a doua este constituitã din lat... minivacanþã. miniinterviu. 579 + 136 = 715 italianã .... iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice.. de curînd........ cu toate lacunele inerente.. treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat. de italianã.. minicentru. minimodel... minigenerator.. desigur... minibaschetbalist... elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie. Acesta este numai un exemplu de extindere.. minimotoretã.... în limba românã...... intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor.749 de cuvinte inserate în DCR... Iatã un sugestiv sumar.. minigrãdiniþã.. locul central îl ocupã cu constanþã.. minihotel.. 2= 2 latinã .. minitransfer... minirobot. minifotã.... a unui procedeu modern. s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte.... printre care ºi româna. raportat la totalul celor 3.. minicabanã... internaþional. urmatã. minimagazie. proporþia se ridicã la 21...... miniautodrom. minifotbal. spaniolã ºi portughezã........ preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice.. Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz. el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine. substantivul livresc choreautor. minipatrulã.. pe care l-a „românizat”)...... înseamnã pentru francezã un procentaj de 19..... la o respectabilã distanþã însã. 2) în plus.... miniatelier. În fine. franceza (de altfel. din limba latinã..... La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe.. unele deloc „savante”........ miniruladã.. latinul scientia. dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent..3%.. în special pentru spaniolã. De ex. au dezvoltat noi semnificaþii.. minicooperator. ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care..... care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã.. al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã . miniînsemnare.... minirachetã. de cca 200 de ani...... minighid......... ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic.... printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat.. ce are la bazã.3%... italianã ºi portughezã).... în tabloul trasat rapid acum... minioraº... 16 = 16 Ceea ce. de ex. minimaºinã de gãtit...... autor sau substantivul scienticã. trajecta. miniinsulã. formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã... minibrad. În concluzie.. dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice... ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale.. 17 + 1 = 18 portughezã .

Paris. ªi în acest caz. 1 Traité de stylistique. 36. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%). 1932. . realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. în total.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. însumeazã 591 cuvinte. limba va opera singurã selecþia necesarã”. în DCR. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. I. a peregrinismelor. datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã. la un moment dat. Bucureºti. ºi a III-a. ed. Bucureºti. deci de a intra. printr-o nuanþã a semnificaþiei. cel puþin. În privinþa elementelor lexicale franceze. Macrea. Graur. a xenismelor. ele au toate ºansele de a se rãspîndi. diferite de sinonimul românesc. p. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române. slave 29 + 27 = 56) care. Astfel. Oricum. italianul mozzarella sau spaniolul patio). Probleme de lingvisticã românã. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa. p. dintre care marea majoritate (12. Ch. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. fie cu afirmaþia lui Al. mai de mult instalat în limba noastrã. 1961. tribolitul etc. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. ºi anume acelea care se dovedesc. ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române. mai ales cã. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi.9%.3%) se datoreazã influenþei engleze actuale. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. este de observat cã dintre categoria a II-a. bipark (franceze) (sau. pentru celelalte. într-un fel. referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei. pentru cã. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele.42% numai elementul francez. 49. Chiar dacã. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D. vol. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice. nu sînt adaptate la românã. a II-a. germane 26 + 46 = 72. 1954. deci 15. astãzi. din DLRM: 38. pînã în 1982.

prin internaþionalizarea lexicului. cã. se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. 105–113. datoritã lor. 1986. p. cu cele peste 21% de procente. discutate aici. 9–17 . limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. 1985. Cu aceste elemente de vocabular. elementele. 1. la origine latine. se întãresc relaþiile de toate categoriile. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. se intensificã circulaþia ideilor. p. ªi din acest punct de vedere.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. CL 2. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii. sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc.

Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele. ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. . dintre care. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. ultimii 20–30 de ani. la Editura Albatros. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. conþine o recoltã de aproximativ 4. Presa. ele aparþin la domenii variate. surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã. în ordine descrescãtoare. prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc. citãm: I. pe care le vehiculeazã cu rapiditate. pe de altã parte. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. foarte uºor sesizabile de întreaga lume. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. Acest dicþionar. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. reprezentat prin presã.

– zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. – linie: "Ansamblu de produse. – replicã1: "Reproducere. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. copie a unui original” III. curse)”. – reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – diminutiv: "Element distinctiv”. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. V. – poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. apã. al unei strãzi largi etc. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. – profil: "Specialitate. . face sã fiarbã apa”. de obicei. VI. – nivel: "Etaj”. IV. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”. specific”. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. în special cosmetice”. – forum: "Adunare.”. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”. II. de mai micã intensitate”. în aer) rezervat unor vehicule”. Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. – eveniment: "Accident de circulaþie”. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”. Arte. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”. vizite. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”. simpozion”. – fierbãtor: "Mic aparat care. colocviu. – pastilã2: "Microcircuit”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”.

10) "A scrie”. special. curse de taximetru cu maºina proprie”. 3) "Relaþie. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. – (a) realiza: 1) "A lucra. germanã. X. Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. a înfãptui. fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. ilegal. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. 7) "A picta”. 8) "Prezenþã”. solemn”. 6) "Contact”. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”. italianã). greºit) "Conflict”. 3) "A alcãtui. noutate”. 2) "A produce. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. 4) "A stabili”. 7) "Influenþã”. 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. IX-X) ºi partea a II-a (cl. 5) "A publica”. – tricolor: "Component al echipei naþionale”.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. XI-XII) a liceului”. a elabora”. a fabrica. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. a imagina”. XI. 8) "A concepe. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. deci sensuri împrumutate. VII. 9) "Importanþã”. specific”. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. Diverse: – diplomat (despre serviete. 6) "A duce la capãt. 5) (în limba vorbitã. – specios "Deosebit. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". – formal: "Ceremonios. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. a efectua”. surprizã”. IX. 11) "A înþelege”. VIII. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri. 4) "ªoc. cu prefixe sau din elemente savante. – regal (livresc) "Cadou”. a confecþiona”. întîlnire”. a duce la bun sfîrºit”.

front. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). cu sufixe: cireºar. Gilbert. realiza (numeroase sensuri). mãcar aparent. nivel. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . deci. Formaþiile noi de tipul cireºar. 1971. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. pornindu-se. chiar ºi pornind de la elemente neologice. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). În fond. replicã1. relaþie. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. replicã2. luate împreunã. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. poligon. În cazul lui film. animaþie. în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. þigarã. realiza11. zebrã. gondolã. ci adãugat în interiorul limbii române. pastilã2. film. navetã. regal. forum. ca ºi în limba francezã. culoar. diplomat. reper. plombã. premierã. prefix. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. himerã. b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. un cuvînt ca antifonic. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b). linie. care figureazã în P. bretelã1. Paris. impact5. gamã. casetã. evident. treaptã1 ºi 2. eveniment. pastilã1. profil. avem de a face. relativ recente în românã. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi. ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. formal. impact. da.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. Dictionnaire des mots nouveaux. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. trunchi. datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. travestit. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. ediþie. în toate cazurile. specios. – Nu se poate trece cu vederea cã. pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. ceea ce. negaþie. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. anti ºi fonic. treflã. chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. prozã. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. de la o asociere de sens identicã. diminutiv.

préfixe". de origini diferite. to realize (care s-a transmis ºi în fr. pornind de la un acelaºi element de bazã. diplomat. dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. de actualitate ºi acum. La zebrã. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. patru adjective (antifonic. de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. 2) Relativ frecvent.242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. se va înregistra „din it. la sensul "animal”. cum apare în DN3. polygone. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. indicatif. din acest unghi de vedere. din telecomunicaþii. cele mai numeroase. neologismele au mai multe semnificaþii noi.. engl.. de la forma sa alungitã. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. dar cu o paletã semanticã impresionantã. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. prefisso (interurbano)”. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. dintre care dominã cele cu caracter concret. sã se indice separat etimologia lor. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. pastilã2. Uneori. ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. zebra ºi nu din fr. – În fine. pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza). Dupã cum se poate uºor observa. iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”). într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã. este ilustrativ. La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie. în mod obligatoriu. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. vizual al ºtiucii. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive. denumiri ale unor realitãþi rãmase. toate avînd în comun caracterul vizual. polygone”. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã. formal. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la . dar pentru sensul nou. În aceste situaþii trebuie.

prozã. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr. darãmite al microchirurgiei. adecvatã. cu sensurile lor noi. p. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã. 6. reper. Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. pe lîngã pastilã cu sensul chip. – A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. premierã. unde este cunoscut mai de mult. aºa cã va purta indicaþia „traduce engl.. chiar elegantã. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi. prefix. în fine. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. replicã). Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. poligon) ºi. de ce nu?. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. impact. Din pãcate. Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte. chip”. realiza – unele sensuri –. de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea. navetã. de multe ori. Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. dar ºi al modalitãþii de exprimare. Rom. atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. lib. din 1976: chips (pastile). în limba ziarelor. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã. pastille”. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . fãrã nici un semn distinctiv. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”. îngrijitã ºi. – Trebuie remarcat cã.v. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. gamã. regal. uneori. 3. al lãrgirii orizontului lexical. cunoscut în englezã din 1970 (v. pentru fiecare sens în parte. Din acest punct de vedere. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate. aceasta între paranteze.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române.. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. De observat cã. s. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional). zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor.. în limbajul de specialitate. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi.IV. BD. a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. pentru a constitui un model de urmat. pare aproape un truism.. acum extrem de diversificate. sã zicem).1984. alteori. în linii mari.

diplomat. În cazul în speþã. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. probabil. culoarele. replicã. special. din pãcate. bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai . dacã noi. se vor bucura de longevitate.. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice). sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. De altfel. zebrã. cei care nu au copii. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. care. pe zebre trece toatã lumea. În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. nivel. acum.244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. de replicile legate de cutremure am avut. dupã concepþia marelui istoric Braudel. deci cã sînt trecãtoare. specific”. ca ºi istoria. cu „duratã lungã”. incult”!). treflã. impact. de ex. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã. despre nici o inovaþie lingvisticã. ºtiucã). impact a devenit un termen rãspîndit. eveniment. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. bretelã. nu le înregistrãm. O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna. în mod obligatoriu. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã. ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. cã se va implanta în limbã sau nu. ºi nu numai atunci. parte. cu memoria prezentului proaspãtã. realiza. Într-adevãr. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. în 1977. pastilã. Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. mai ales. toate. sã le consemneze? Oricum. direct. pastilele. genþile diplomat sînt (încã) la modã.

o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”. 1). iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. la 26 februarie 1985. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”. Oricum. folosind în mod curent limba românã.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment. mai ales cã „moda” revine periodic ºi. afirma.. care se adreseazã „tuturor acelora care. aduse la zi. citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face.. pe bunã dreptate. p. 1992 . Asta nu înseamnã însã cã.C. tehnicã ºi socialã. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune. Concluzia? În perioada discutatã. parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. ºi un anumit bagaj „colorat” lexical. dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N. au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. ele nu vor „reînvia”. Oricum. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare. 27 februarie. referindu-se la DCR. cã „un eventual sociolog. cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra.. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi... peste ani.. Munteanu. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”. împreunã cu ea. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã. completate ºi revizuite. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. Normal ar fi ca. situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”. într-o perioadã viitoare.

luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. pe bunã dreptate.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. A doua tendinþã. în acelaºi timp. ca de exemplu boutique. Prima. nu numai pentru cã este unilateralã. trei sau n limbi. Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi. Aceastã atitudine a fost. În schimb. cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. criticatã. în germanã. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. în general. mai recentã. din acest punct de vedere. În situaþii . existînd încã la începutul secolului. dar. etimologie „multiplã”. aceºti termeni nu pun probleme deosebite. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã. În general. constã în exagerarea influenþei franceze. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. conform formulei introduse de Al. cã au. Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. în rusã. Graur. din douã. Neîndoielnic. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). în românã s-au manifestat douã tendinþe. anume.

extralingvistice. de fr. unde contactele cu strãinii. e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. deci. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. între fr. cu atît mai mult cu cît astãzi. yogi. psychosomatic. Pentru identificarea acestor etimologii. în acest caz. ºi anume cu limba vorbitã. extragalactique ºi engl. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. De exemplu. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. în aceste cazuri. scindat. în românã. salã de spectacole etc. lingvistice. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin.” avem de-a face cu un americanism. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România.. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. sau externe.. engleza din America. din punct de vedere formal. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. psychosomatique ºi engl. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã. ceea ce înseamnã cã. O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã. la fel de delicate. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). românescul drugstore trebuie sã fie. cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. care se explicã direct din englezul yogin. motivaþiile pot fi interne. nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. în aceastã situaþie. farmaceutice etc. din punct de vedere etimologic. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. Din acest motiv. prin urmare.). extragalactic. extrem de rare pînã în 1990. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi. pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin . Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic. Pentru stabilirea unei bune etimologii. cafenea. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”.

situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. stripping. în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. Luiza Seche. kidnapping. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. parking. dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. carting. de altfel. prezenþa desinenþei -ing (v. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). la Cambridge. ca în englezã) ºi tranzistór. în DN definiþia se referã la primul sens. ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). Paradoxal. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). în realitate. caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. Prin urmare. doping. De exemplu. în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. lens). happening. . deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). PN. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. "tip de magazin general”. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. În aceastã situaþie. În acest tip de cazuri va trebui. la începutul secolului XX. standing. Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. datã fiind ºi semnificaþia lor. nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. iar nu din englezã. cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. ºi în românã!). p. Mai mult decît atît. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens. jogging. Cu toate acestea. 2. lentilles de contact. 43–51). Cu prima semnificaþie. sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. antidumping. de asemenea. camping. În românã. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. sparring (partner). cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. de exemplu. marketing. 1974. în subsidiar. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. iachting. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. La fel. ºi în BD în 1969 (ca. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. dar în ce priveºte etimologia. de exemplu.

la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. la împrejurãri concrete. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar . de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. În românã. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. 2. BD 1968). mono(kini) (DMN 1964. ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. totodatã. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. BD 1968). ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus. atestatã în 1968 (BD). BD 1965) ºi bikini (PR 1947). C. mini (PR 1965. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. apãrute în 1967. de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”. trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. ºi uneori chiar au impus. Nu se poate face etimologie bunã dacã. a unei invenþii. prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). în mãsura posibilitãþilor. În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. Cu toate acestea. nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. 1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. LR. În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. BD 1968). Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. Pãun. iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A. este deci vorba de un termen de origine francezã. Pentru stabilirea acestor etimologii. ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze. Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. saharianã (PR 1949). a unui produs. Malraux Antimémoires. Pentru o bunã înþelegere. elementele lexicale provenind din alte idiomuri. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. Din punct de vedere extralingvistic. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu.

datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã.P. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. E limpede. sau a termenului compus om-orchestrã. strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. chiar dacã. ciné-vérité (DMN 1964. BD 1968). dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. Paris. Este o dovadã fundamentalã. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. om-sandwici. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. fototelegrafic DCR 1964. Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960. lactoduc DCR 1965. este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. magnetosferã (DMN 1966. dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. om-orchestrã DCR 1961. bionicã (PR 1958. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). noþiuni nãscute în mediul cultural francez. În francezã. trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. interferon (PR 1952. o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. BD 1968). În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958. DMN 1969. Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. de G. De asemenea. circumlunar DCR 1963. Ionesco. DMN 1966. Matoré în cartea La méthode en lexicologie.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. DMN 1968. înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. etc. DMN 1966. DMN 1968. în acest caz. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. DMN 1968. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri. 1953. ca sã nu mai vorbim de românã. exista în românã o formaþie similarã. antitusiv DCR 1961. polemologie (DMN 1949.. din nou. de asemenea. În baza acestui criteriu. BD 1967). PR 1964. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967. Sartre (este creaþia lui. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. BD 1968) etc. pînã la proba contrarã. Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri. Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. BD 1968). antiartã DCR 1959. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. BD 1966). BD 1969). inimã-plãmîn artificial DCR 1961. PR 1970. . DMN 1965. În stabilirea unei etimologii corecte. se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. purta deja aceastã denumire în subtitlu. Trebuie subliniat. precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). cuvînt-cheie DCR 1967. publicatã în 1947. DMN 1968. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. În toate aceste cazuri. geostaþionar (PR 1966.

dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. Lund. La créativité lexicale. [cuv. magnetoplan. dupã cum s-a procedat în DCR. microagenþie de voiaj. procedeul se extinde. [cuv. femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967. În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. de origine anglo-americanã. microagent (de circulaþie). o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. femeie-compozitor. O categorie aparte. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective). acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii. Guilbert. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. attosecundã. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. femeie-forjor.]. femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”. 1967. douã. Filologiskt arkiv. syspurderm sînt de origine germanã. În acest caz vorbim de „xenisme”. de exemplu.]. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. Limba românã.. engl. din punct de vedere etimologic. nu sînt împrumuturi.sînt de origine englezã (microelement. ieºit din uz sau chiar . confirmatã de date externe. conform indicaþiilor furnizate de context. femeie-sudor.). p. microcooperativã agricolã. o considerã „ospitalierã”). Drept încheiere. Astfel. 12. n formaþii. aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. fãrã nici o îndoialã. Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard. Latinets oden i oster. 1975. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. englezã etc. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc. micromodul. microminiaturizare etc. histoacril. metanobacterie etc. doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. p. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã. 17. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. hidropter. se poate nota. De asemenea. fr. Astfel. cum le numea L. microcomplex (alimentar). aparþin unei anumite zone lingvistice. Aºadar. Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine. 93.

este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. canzoni di gesta.R. L. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã. ºi din convingerea cã. apoi.F. asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. Bologna. 1990 – traducere din limba francezã . în „Cahiers de lexicologie". sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. toate legãturile ºi mijloacele de informare. ªi aceasta. depistînd primele atestãri. Au seuil de la lexicographie. 7-8). care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului. în primul rind presa. Dacã am insistat. p.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã. 1960. datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. Imbs. poate prea mult. în principal. 7. Trovatori. 2. care permite gãsirea unei etimologii exacte. Storia delle idee ed altro. în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip.

deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. 1940. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. de obicei.. la prima vedere. deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. 95-97). dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor. Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. LR I. Trebuie spus însã cã. de ex. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte.. în primul rînd în limbile limitrofe etc. cu prea puþine excepþii. demonstrînd cã Al. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. dicþionarele noastre etimologice (de ex. ªãineanu care în I. Graur. Se poate astfel cita L. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi. lui Al. face o uºoarã impresie de ambiguitate. 1974. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. pasionaþi în special de istoria cuvintelor. 209).O. Puºcariu. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. prin diferite filiere. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S. Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia. CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi. PLG VII. de la un stil la altul etc. p. p. cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor. de la o regiune la alta. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. Graur a urmãrit ..

pentru junglã. demi-John) prin etimologie popularã. în lexicul limbii române. Al. În NDE. la rîndul sãu. Al. p. jangala “pustiu”. geam). care provine din pers.). citat provine. de la ar. Astfel. este derivat în NDE din prov. it. demajano. guler. dar în VEI ºi în Migliorini. cuvintul fr. macabru din ar. macabre.) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. în DCC se porneºte de la skr. pagoda explicat prin prakr. poncio. Damagän. maqabir). ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. ºi rus. venite prin filiere diferite (de ex. pînã a ajunge în limba românã. (dame jeanne. Graur aratã cã termenul it. la origine. birota “cu douã roþi”. maqbara “mormint. stambã). Jeanne.” (v. poate din demege “jumãtate” (din engl. în DCC este indicat ca provenind din egipt. bhagodi “divin”. biroccio (baroccio). castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. ananas etc. nume de oraº trecut in italianã. bricka. .254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. la fel. dacã în VEI este dus pînã în greacã. la un moment dat. pentru explicarea fr. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”). au gr. pornind de la un etimon comun. 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. mod. pagodã. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. Slawski în SE considerã cã pol. cimitir” (din ma. Graur derivã rom. este scurtã (de ex. qatifa – catifea ºi cataif. lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt. este explicat prin port. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. briºcã – provenit direct din ucr. divin»”. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. guverna). din lat. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. bujie. bluzã. Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime. pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. a-la-baste. Dict. la rîndul lui. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. crai. bryczka are. Al. înmormîntat”. damigeana este considerat de origine fr. Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. en usage dans le nord”). se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. de la ar. PE. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre. altele care au un drum extrem de lung (de ex. în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. dar pentru a explica rom. etym. au mai multe reflexe în limba românã. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port. lazaret). mahazan – magazie ºi magazin etc. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. în timp ce Al. Astfel. ancien et latinisé. Duro.

dintre care ne vom opri la unul singur. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op. maskára < tc. p. amin. Astfel. Elem. fr. Rusalii < sl. boteza etc.. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. Pentru canoe. în L. b).s. p. p. Zigarre < fr. 28). bazilicã < gr. Ev.I. kracun < lat. este atestatã o formã identicã cu cea din sp. pînã a ajunge în limba românã. troian < sl. p. Mihãescu.I. p. 184–185) de tipul blestema. 126.). o datã ce în amerind. rabin. cit. cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s.. pir. Infl. 110). cigare se explicã din sp.. basilica > fr. derme < gr. ukuni "trunchi de arbore”. calendae (Rosetti. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. cãmilã etc.) "batjocurã” < scr. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle). dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi). Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. maskara (Gãmulescu. mäskara. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. Rabbiner ºi pol.).. deci o formã mai apropiatã. 39. szorc < germ.v. arhiereu. p. DCC ne trimite la o formã amerind. 305). ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute. rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. basilique. sp. gr. de unde au trecut în românã (v. p. dermã < fr. mascãrã (reg. v. au strãbãtut spaþiile ºi timpurile. În DEF fr. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte. bungalow < hindi banglo. Trojan < lat. NDE. derma "piele”. cilim < tc. . ºorþ < pol.. p. kilim (Gãmulescu. sîrb. Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte.. sîrb.. 24 se întîlneºte însã în forma amerind. Aceeaºi L. Rosetti. care explicã formele germ. cigare < sp. rusalija < lat. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist. castan. Crãciun < sl. 186–187). Traianus (ibidem). 85 a. permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. loc cit. creationem (Al. ILR. koleda < lat. chilim "scoarþã pe pereþi” < scr. Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme.. cigarro < maya sigar.s. 153). Schürtze (Graur. Rosalie (ibid. de ex. ºi în Corominas „origen incierto”). bungalow < engl. (op. Elem.s. basiliké "(portic) regal” > lat.s. cit.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. 187). ºi FEW 20. de pildã: colindã < sl.

256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. indiferent de limbile intermediare. 2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. fie. Menþionãm cã indicãm. din limbi mai îndepãrtate. cele mai multe. în ordine: 1) termenul din românã. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver . Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. ele provin fie din limbi vecine.

româna a împrumutat 21 de cuvinte.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã. apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal . la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã.

Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin. forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr. la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister. s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta. fustanella .258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte.

Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza. trei termeni: boltã – *volvita – bolta . Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe. sl. Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. Din v. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet. Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch. Din scr.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka. la origine.

lat. fr. 26–29). lat. Evident. În final. p. principal N. o inovaþie ce apare în CDDE. Candrea. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi.. I. gal). ªanskii. 1963 º. autorul acestei inovaþii este I. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã. ªi dacã. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I.) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. În concluzie. prin latinã. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo. ºpaclu < gr. în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. În fine.A.A. sirop < ar. cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. Candrea. cu atît mai mult considerãm cã. nu în ultimul rînd.. vol. o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române.. 1974.260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. 1982 . considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi. lac < skr. germ. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii. ªi anume. toate cu origine îndepãrtatã latinã. lat.u. fr. prezenþa etimonului lat. îndepãrtat este îndreptãþitã. etc. în primul rînd în limbile înconjurãtoare. de tipul gazetã < pers. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. credem. într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. lingvist ºi filolog (Bucureºti. lat. ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla).M. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. germ.

de fapt. Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune. cefere. în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. aprozar. fie cã este cercetãtor. o cifrã impresionantã. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”. cotrobãit. apãrut la Bucureºti în 1988. În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11. înainte de utilizare. fie cã face parte din publicul cititor. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã. data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. chiloþel (socotit a proveni din chilot. „Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. 1975 ºi 1985–1986. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. în plus. Mai ales dacã. numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . cãpºunicã. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56.000. cetãþeancã.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. ºi 1985–1986.568.

Acestea. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. calofil. aracetin. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. brãileancã (Brãila). antialgic. antigangster. – ºi chiar. – cuvinte regionale: budã. bihoreancã. precum adaptat. aeroduct. acumulat. aromografie. sînt ºi mai concise. arãdeancã. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. bucureºteancã etc. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop. aspartam. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. agasat. completat. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre. augura. atomoelectric. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. boscorodi. 2 DN3. antimoleculã. alte dicþionare. care „mãnîncã”. fiecare în parte. aerosanie. alcooltest. aiurealã. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. dupã cum am arãtat. (a cãlãtori) pe blat. Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. amãgit. procedeu utilizat de ex. alexandrineancã. . deci brãilean. semnalãm numai cîþiva. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale. bluziþã. în ediþiile recente din Le Petit Robert. bihorean. anticarie.. a umple de bodgaproste. agrienergie. alexandrinean. budanã. apoteotic. bistriþean. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. dar. adunat. a bate la ochi. apendicectomie. DCR.S.262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. babaicã. numele localitãþii respective. aschimodie. avizier. – cuvinte familiare: abþigui. attosecundã. aerotren. cãiþã. – cuvinte populare: aciuiat. astupuº. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”. antilume. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. bistriþeancã. bucureºtean. ambuteiaj. în parantezã. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). nãscut cu cãiþã. cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. bumbuºor. cîº. armstrongit.. 3–4 rînduri1. albãstrit. amelie. alcoolscopic. anticancer. angiomicrocinematografie. arheochimie. copyright. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. a bate la maºinã.

credem. alãturi de ele. artist-fotograf. acord-cadru. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. într-o perioadã variabilã de la caz la caz. maximum doi. Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente. spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. vor fi din ce în ce mai puþini2. an-record. din motive rãmase de neînþeles. Iar de „avalanºa” de neologisme. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. artist-amator.. cu trecerea timpului. anestezist-reanimator. doctoriþa Ana Aslan + vital. . are forþa sã separe. deci. 2). astrocluburile. actual! – se importã din Statele Unite. anestezie-reanimare. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul. 2 Normal ar fi ca. Iatã cîteva compuse actuale. ºarpe monetar. dar. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi. vezi Rom.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. acumulator-auto. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este. în acest volum. grîul de neghinã. album-catalog (de expoziþie). dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. corespunzãtoare exploziei informaþionale. toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ. cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue. lib. dar aceia. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie. hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã. dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui. anti-antirachetã. gol negru.1992.XI. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. prin propriile-i mijloace. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. Dicþionarele – ºi. analist-programator. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. p.. actor-prezentator. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. la un an. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba. din 10. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit.

speranþa a doi renumiþi savanþi. 2. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt.1992. corect utilizaþi. .264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. Umberto Eco. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V. Paris. cu informaþii într-adevãr „la zi”. Odile Jacob. 1992. interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29. p. care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2.IX. ºi Claude Hagège. poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. 2 Ed. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921.

cel dintîi. 4 Alexandru Niculescu. p. I. provensal). vorbitã exclusiv pe o insulã. 2. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. 1965. Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. 3 I. Contribuþii socio-culturale. 1963. 125-133. 139-151. Izolarea: Româna. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. se gãseºte 1 M. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. La spiccata individualità della lingua rumena. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. Bucureºti. p. în cazul românei. Nici limba sardã. în 1920. Individualitatea limbii române între limbile romanice. . maghiara). considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. 67-76. I. 2 Alexandru Rosetti. a numit „locul” limbii române între limbile romanice. 1. Iordan3 ºi. mai de curînd. în Saggi di linguistica spaziale. Individualitatea limbii române între limbile romanice. recuperare (rapidã). se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. Româna. Contribuþii gramaticale. 1970. catalan. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. II. p. Bucureºti. în repetate rînduri. în mod absolut ºi direct. 1978. Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. 1945. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. Rosetti2. Bucureºti. 2. În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni. despre ceea ce Sextil Puþcariu. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. Bartoli. întîrziere. Torino. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale. Iordan.

a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. pînã aproximativ în sec. Olschki provin. însã. Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice. Ed. Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir.. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio. de pînã la 11 cuvinte. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. izolarea culturalã. L. V. în structura etimologicã a românei. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. Estudios lingüísticos. 1953. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. Pamfil. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. Bari. de exemplu. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. în special. Spre deosebire de izolarea geograficã. care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat. text din 15813. prin extraordinara sa permeabilitate. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. Sinonimele din PO aparþin. . urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. rînd pe rînd. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. un rol decisiv l-au jucat. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã.. Temas españoles2. în acest sens. Care au fost consecinþele. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. În PO. unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. Este bine sã nu uitãm cã. în general. aºa cum s-a mai spus1. che a subito. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. latinitatea românei. solo per tardo riflesso. bunãoarã. dincolo de continuum-ul romanitãþii. p. 1968. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. 33. Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. supra. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. Dubiile lui L. turcã. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2. V. al XVII-lea – al XVIII-lea. nè Seneca. pînã de curînd. din fericire. greacã). capitolul despre PO. Ne-am ocupat de acest aspect.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã.

spune grãi. în mod special. nãrod neam limbã. povesti besedui fiu. precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. Paliei. în toate cazurile. fecior. animalele. pîrî zice. exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). elementele fundamentale umane. al XVI-lea ºi. bogãþie. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. însã. cuvintele din acea epocã sînt mai . datã fiind structura latinã a limbii române. spre exemplificare. greacã etc. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. instrumentele gramaticale sînt. Cu alte cuvinte. gadinã Din punct de vedere sociologic. turcã. Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. lume gloatã. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. în românã. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic. sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. turceºti ºi. Putem recurge. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. Aici. oamet. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. trebuie imediat precizat cã. de ex. nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". jiganie marhã avuþie dihanie. mai ales. fãt plod mulþime. Abundenþa sinonimicã a dus. la o altã caracteristicã. astãzi. vorbi. deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. jivinã. de origine latinã. la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. bunãtate. "neam" ºi "animal". O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. sãmînþã rudã vitã. pãtrunderea elementelor greceºti. dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. fãpturã dobitoc.

Putna etc. în mod firesc. chiar dacã sînt specialiºti. termeni care se combinã. Istoria literaturii române vechi. Letopiseþele de la Bistriþa. ci la limbile slave. în momentul cînd vorbesc sau scriu. Oricum.268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi. odraslã 3. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. 1980. ºi. copil 5. p. în special. ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã. 2. Bucureºti. Cartojan. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti. pentru cã se ºtie bine cã oamenii. este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. cu vocabulele de provenienþã latinã. sub beneficiul îndoielii. însã. care. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. „Aspectul". ed. catalogate nu la limba românã. fiu 2. rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri). slavã etc. cît ºi ca semanticã).. prunc 4. Mai firesc. Ajungînd în epoca noastrã. Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare. fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1.. progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone. . slavã! Nu de puþine ori. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. numai din cauza scrierii chirilice. în bibliotecile din strãinãtate. 46. atît ca termeni propriu-ziºi. menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. „suflet românesc în limbã slavonã". poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice.

Întîrzierea. s-a scris de timpuriu româneºte. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci. punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”). nici mãcar de o jumãtate de mileniu. de timpuriu.. sec. ºi scrierea latinã. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. în sec. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. sporadic. într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. Pe de altã parte. lucrãri literare ºi filozofice. p.. II. de curînd. de abia se traduceau principalele texte religioase. maghiarã). De-abia începînd cu sec. primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. Chiar dacã avem dovezi cã. 1985. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. slavã. trebuie sã avem în minte acele texte din sec. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. continuu. s-a început sã se scrie româneºte. Deci. care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. precum Cartea de cîntece din 1570–1573. 2 Bârsãnescu. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. 43. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic". aºa cum au arãtat arheologii ºi. 1821. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I. Fischer. în timp ce. În Dacia. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani. În epoca feudalã. în limbile francezã ºi italianã.. din secolul urmãtor.. în lume. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. prima ºcoalã în limba latinã2. în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. Placito di Capua. Latina dunãreanã. dintre lingviºti. înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã. veniþi din orizonturi diferite. adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. scris cu ortografie italo-polonã. al XVI-lea. Limbii române îi este interzis accesul. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. din 842. I. Astfel. din 1020. al XVI-lea.. dar cu preocupãri comune. PN. datatã 1521. din 960. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. oricum. Bucureºti. la curtea regilor. Fischer1. . De altfel. Dacã în româneºte.. de exemplu. Dar româna a cunoscut.

Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. recent împrumutaþi. Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. cu cea francezã. apoi. n-a avut decît un rol infim. în special. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. influenþa italianã ºi. în procesul. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova. „ultimul romantic" ºi pregãtea. Aceasta a fost rapidã: dacã.3%. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. mai tîrziu. scrierea chirilicã este. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . intrã în contact cu cultura italianã ºi. am demonstrat. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. de cele mai multe ori. Deci. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare. înlocuitã cu alfabetul latin. ruseascã. spaniolã ºi portughezã. În acest secol. lexicale mai ales. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate. pentru cultura francezã. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul).3%.9%. se ajunge la un procent total de 21. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române. deºi impusã. al XVIII-lea ºi în cursul sec. Latinitatea greco-catolicilor. de mari transformãri. pe Eliade. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor. pe baza materialului cuprins în DCR. în 1521. prin intermediul culturii greceºti. de acumulare lexicalã. în mod firesc. însoþitã. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. de origine italianã. în curs.. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. treptat. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã. cu un procent de 19.. al XIX-lea. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi. Adãugînd termenii.

þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. fibroscop. numai cele patru limbi citate mai sus. Domnia sa – ca ºi mine. -metru. în formaþii ca: videofon. -tecã. -crat. teleplictisit. pseudo-. miniscaf. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. Aceastã comparaþie. tipologii.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. ca . în cadrul lingvisticii romanice. microantologie. ci ºi imitat. club-bar. cinematograf-model. staþie-pirat. descrieri”. Dintre sufixoidele mai frecvente. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. mini-. precum teleaºteaptã. trebuie. radio-pirat. student-actor. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. fotogramã. bio-. fãrã românã. cancerigen. film-gigant. tele-. aeroduct. în schimb. cinefilie. teleînregistrare. ªi sufixoidele au devenit. cornoplast. italianã. microroman. pe teren românesc. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie. amintim: -fon. operã-cheie. deci. spaniolã ºi portughezã. precum bîtocrat. „indigene". -man. -gen. brazdometru. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. îndeosebi. de altfel. deci. examinîndu-se. emisiune-pirat. profesorului L. foto-. ciorap-pantalon. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. local-gigant. desigur. cuvînt-cheie. minifustã. sat-model. într-un anumit fel. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. procesoman. autointerviu. este interesant de relevat rolul compuselor. Pentru a convinge pe cei de faþã. trei tipuri diferite de maimuþe. -duct. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. electro-. astronaut. devenind productiv în limba românã. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. -gramã. hidro-. precum în toate limbile neolatine importante. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. aeroduct. microbãnuialã. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. conflict-cheie. radio-. episod-cheie. micro-. -naut. raid-anchetã. formate. Renzi (Padova). cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. -plast. prof. De asemenea. o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. statut-model.

Bologna. din pãcate. are limitele sale. insister sur ce point – est scientifique. Une présentation. 1985. în cartea sa La langue roumaine. constatã cã. De altfel. Renzi. „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. Ce n’est que très lentement que. De aceastã limbã. portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. on prend conscience de la grande importance de cette langue. spaniola. 67-74 1 L. aºa cã româna trebuie inclusã. Fãrã aceastã limbã. în studiile fundamentale de romanisticã1. a prof. Cette importance – il faut encore. în lingvistica romanicã. în multe cazuri. 1–2/1993. Din punct de vedere istoric. în mod obligatoriu. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia. . dar. româna aratã. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin. p. acelaºi Alf Lombard. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. VII). sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. Alf Lombard –. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. Nuova introduzione alla filologia romanza. devenitã cliºeu. hélas. dans le monde. franceza ºi româna au o situaþie aparte. ou presque.

. . . . . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . . . . . . . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . . . . . UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . . . . . . . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . . . . . . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . . . . . . . . . . . . . Valoarea lingvisticã . . . . . . . . . . VARLAAM. . . 5 CUVÎNT ÎNAINTE. ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. . . . . . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . . . . . .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. . . . . . DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. TATÃL NOSTRU (1593). . . . . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. . . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . . . . . . . . . . . 13 I. . . . . . . . . . . . . . . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. . . . . . . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Graur . . . . . .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. . . . . 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . Observaþii lexicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . . . 253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . . . . . . . . . . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . . . . . . . . . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. . . . . 265 . . . 203 IMPACT. . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . . . . . . . . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful