Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

Barnhart. Bucureºti. and A. Milano. 1965. Benveniste. Asan. Bucureºti. Ist. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. amerind. adj. Magyar–Román Szótár. Bãlan. agr. Robert K. Bãlan. Problèmes de linguistique générale. Frenot. 1972. – acuzativ.H. Formaþiile parasintetice în limba românã. F. The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963.D. Les verbes délocutifs. în LR 1. RM – Bakos Ferenc. P. ap. – aromân. – agriculturã. Armbruster. Armbruster. LCB – I. C. – Ilie Bãrbulescu. – adjectiv. Bârsãnescu. 1964. 1966. – E. Bãrbulescu. ar.H. 1961. AD – J. Lit. Holloway. Budapest. ac. . V. – F. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural.P. Secþ. – ªt. – indian din America. Bakos. Limba cãrþilor bisericeºti. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary. MR – Bakos Ferenc. 1961. Sol Steinmetz.N. Paris. Budapest. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”. 1971. Barnhart. London – New York. adv. London. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti. XIV. 1981. Paris. autoht. Benveniste. Bucureºti. Kleczek. 1914. R. arm. Oxford. – autohton. 1928. San Francisco. Terra – Cesare Alzati.. Alzati. – armean. 1972. Blaj. – arab. BD – Clarence L. – adverb. Paris.). Praha. arom.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. – apud. – A. Romanitatea românilor. New York. AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. London. Evanston. Terra romena tra Oriente e Occidente. Bârsãnescu. Bronxville. Bakos. Astronomical Dictionary. 1960. Asan. editors G. Román–Magyar Szótár.

Madrid. de la Cardière. Cazania II. ed. 1. Bucureºti 1979. – conjuncþie. DAv – C. Mircea Seche ºi Luiza Seche. C – Coresi. 1878–1879. 1967. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. 1 2 4 . von Wartburg. Bull. Hasdeu. Bucureºti. O.. M. Paris. DEF – Jaqueline Picoche. Brâncuº. Dictionnaire des anglicismes. DAm. Brâncuº. Tod. CV – Codicele Voroneþean. 1914. Densusianu. Opriºiu. Cluj. Bogdan. Bucureºti. 1980. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române. Brâncuº. Contribuþii – P. CDDE – I. 1972. Bucureºti 1914. Graur. Dicþionar de cuvinte recente. CB – Cuvente den betrani. – D. 1967. Bianu. Bucureºti.u. Brâncuº. 1976. 1973. Cont. de Caliana.. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin.. 1934–1947. Morfologia verbului. Bucureºti. C. cultural.u. Sbiera.A. Sãptãmînal politic. Bloch. Bucureºti. Cernãuþi. D. Bogdan. DCR – Florica Dimitrescu. I. social. – Florin Ionescu. Drãganu. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan).G. conj. – Coresi. 1978. Pantazopol ºi Gh. Rodan. Paris. DCC – Al. Cod. 1962. 1975. – Bulletin Linguistique. Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Elementele latine. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed. III (2).. Paris. în LR. Bucureºti. DA – Dicþionarul limbii române. Seria a II-a. C – Th. S. ed. Dictionnaire étimologique de la langue française. Costinescu. 1961. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice. CV – Codicele Voroneþean. Dicþionarul etimologic al limbii române. Transilvania ºi Banat. I–II. Cartea cu învãþãturã (1581). 1956 º. Brâncuº. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. Dictionnaire étimologique du français.. Candrea. publicate de B. 1939.. – dativ. în „Studia Bibliographica”. 1948 º. 1976. Iaºi.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. 1982. Dicþionar de americanisme. nr. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. O. Cantemir interpretat de. Brâncuº. – Codicele Todorescu. red. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”. Paris 1979. Bucureºti (1933-1948). DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. I. 1964. 1975. V. Procopovici. XXVII. Corominas – Joan Corominas. I.Ev. în SCL 5. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan. 1930. 1564. Crest. CPr. dat. 1913–1949. – Gr. Bucureºti. Cazania. resp. Gl. ID – D. Cantemir. N. DE – O. Bucureºti. 1975. I. Ion Coteanu. Dicþionar de aviaþie francez-român. DC – Ph. Pr. XXVI. vol.P. 1907–1914. Ling. ed. Binder. în SCL 3. ed. C – Coresi. Puºcariu–Al. W. La découverte du cosmos. XII. – Coresi. Paris. – Gr. – Gr. 1946. A la conquète de l’espace. 1885. – „Contemporanul”. CL – „Cercetãri de lingvisticã”.

Démeny. Gilbert. DN – C. Þara Româneascã. A. 1974. L. Doc. – L. 1939. Gilbert. 1974. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. Napoli. Ex. Originalitatea – C. 1978. Dimitrescu. 1973. al II-lea. 1980. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. – Fl. in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. Densusianu. Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi. X Jahrung. Mannheim. Cluj-Sibiu. a 3-a. R. în SCL. – L. – egiptean. DLRV. serie nouã. dial. 1966. Bucureºti. Dimitrescu. – Fl. I. 1961. Bucureºti. 1981. Un verbum vicarium: „a realiza”. Compunerea. XII. în SCL 3. Paris. vol. ex. Dicþionar de neologisme. Paris.A. DLRV – v. Paris. EV – Evangheliarul slavo-român. Dimitrescu. V. 1957–1979.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. Bulgãr. 1969. 1574. Dimitriu. Dictionnaire étymologique de la langue latine. DN – C. Drãganu. ed. Bucureºti. 2. Graur ºi Mioara Avram. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. Dimitrescu. 1970. Bucureºti. Bucureºti. Dicþionar de neologisme.S. mai jos. ed. Marcu. etym. 1971. – englez(ã). Maneca ºi Fl. XXV. – Fl. DMC – P. 1938. Gaster 1929. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). Mihãilã. V. în „Bieträge zur romanischen Philologie”. Lb. engl. Finuþa Hasan.-rom. 1682. Dimitrescu. 1971. sl. – N. Bucureºti. red. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. DS – Dicþionar de sinonime. sub redacþia lui Gh. ed. EL – Evanghelierul din Londra. Bucureºti. II. 1978. vol. Paris. Djamo-Diaconiþã. – exemplu. Contribuþii – Fl. 1980. Drãganu. 1978. Constant Maneca. 376–381. ed. Dictionnaire des mots nouveaux. 1901. Bucureºti. Iaºi. Bucureºti 1978. vol. 1966.L. 1938. DLR – Dicþionarul limbii române. Dicþionar de neologisme. Dimitrescu. vol. 4/1975. E – D. Bucureºti 1960. Marcu. Dimitrescu. în RRL. – dialect(al). a 2-a. 2 3 . DMN – P. nr. B. Ernout. – Documenta Romaniae Historica. L. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan. 1920-1948. A. Heft. Hist. Histoire de la langue roumaine. Ernout. Dimitriu. Iaºi. Ev. XX. IV. Dimitriu. Bucureºti. 1971. Dimitrescu. Dosoftei. p. FC I – Fulvia Ciobanu. Djamo-Diaconiþã. acad. Bucureºti. Djamo-Diaconiþã. egipt. Maneca ºi Fl. – A. 1965–. Bucureºti. Dictionnaire des mots contemporains. 1957–1977. Meillet. Meillet. Contribuþii la istoria limbii române vechi. Formarea cuvintelor în limba românã. R – C. Bucureºti. Viaþa ºi petreacerea svinþilor. vol. – Dosoftei. Atti. Despre verbele „delocutive”. Bucarest. 1971. – Exodul. Dict. ed. 2. DR – „Dacoromania”. R. DN – Florin Marcu. Djamo-Diaconiþã. Al. resp. Demény. 15–20 aprile 1974. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. Enciclopedia programelor spaþiale. I. Dimitriu. Prefixele. Andreescu. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire.

1956. 1968. Gãmulescu. relig. ILR II – Istoria limbii române. XIII. vol. a II-a. – Al. Editura Academiei. 1953–. 1989. Pancevo. Budapest. II. lit. Gáldi. Limba românã actualã. Höfler. Giurescu. – italian. Editura Academiei. Corectitudine ºi greºealã. 1976. 1962. 1973. Probleme de etimologie. P.C. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. Bianu. 1968. în SCL 2. Bucureºti 1948. – R. Bucureºti.G. Ev. Etudes – M. García de Diego – Vicente García de Diego. Rosetti. XVI. Istoria limbii române literare. sîrb. Hristea. ed. Onu. Bucureºti. Graur. 1971. Luca Stroici. Bucureºti. Graur. Bucureºti 1904. Graur. T. Bucureºti. – M. – „Gazeta literarã”. Gaster.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Bucureºti. Chrest. Etimologii – Al. Iorga. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle.P. 1891. Goga. Texte de limbã din sec. – N. O gramaticã a „greºelilor”. – Theodor Hristea. L. Buc. Iorga. – D. Bucureºti. Gaz. Evoluþia conjugãrii în românã. Bucureºti. GS – „Grai ºi suflet”. – L. Leipzig. hebr. Bucureºti. lit. gr. Néo-gr. B. hind. – hebraic. 1954. Hasdeu. Bucureºti. 1923 º. Tendinþele actuale ale limbii române. Gaster. Giurescu. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. pãrintele filologiei latino-române. 1974.u. ed. it. Lexicologie romanicã (lexic profesional). 1933. Graur. Iorga. 1976. Guþu Romalo. gen. 1969. 1978. LRC – I. Bucureºti. – Alexandru Graur. Bucureºti. 1954–1968. Graur. Bucureºti. 1961. 1895. I. – „Flacãra”. E. – N. Goga. Hasdeu. Fl. ILRL – Al. Graur. „Capcanele” limbii române. 1972. – hindi. Gáldi. Bucureºti. C. 1939. Evoluþia limbii române. GCR I–II – M. rom. a doua. Madrid. Gaster. Iordan. Lex. Bucureºti. Bucureºti. 1928. 1864. III. – V. în I. I. – „Informaþia Bucureºtiului”. Elem. – B. ILR – Istoria limbii române. – francez. . – Ec. Bucarest. – german. I–II. – Al. L. Gãmulescu. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. Ionaºcu. Chrestomatie roumaine. Bucureºti. Ist. Französisches Etymologisches Wörterbuch. Höfler. XVI. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688. Bucureºti. Cazacu. 1971. al XV – începutul sec. Bucureºti. Iorga. Graur. IP – Învãþãturã la Paºti. Graur. – genitiv. Limba românã contemporanã. Ist. Bonn. Bucureºti. 1963. LRA – Iorgu Iordan. Ionaºcu. Guþu Romalo. C. Sist. Crestomaþie românã. Bucureºti. – Al.E. Contribuþii – C. 1952–. Iordan. Istoria literaturii româneºti. Diccionario etimológico español e hispánico. lit. Bucureºti. Iordan. Inf. germ. Bucureºti. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. Etimologii româneºti. fr. Etudes de datations. Graur. – grecesc.

Pologne et Roumanie. Bucureºti. . 1954. Mag. Individualitatea limbii române între limbile romanice. loc. Bucureºti. Bucureºti. – Gh. în Actes du II Congrès international de Thracologie. Dauzat. H. 1974. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. NDE – A. 1977. nec. I. Jako. Împr. Aldo Duro. At. Moxa. – V. Nestorescu. al XVI-lea). 1970. LL – „Limbã ºi literaturã”. Bidu-Vrânceanu. magh. Contribuþii socio-culturale. 1955 º. Lombard. Mihãilã. VR – Alf Lombard. L. LRC II – I. Duro. 1955. – H. Mihãilã. Mihãilã. – locuþiune. Dicþionarul limbii române vechi. Lg – C. Al. Niculescu. – Întrebare creºtineascã. LR 2/75. lat. în LR 3/80. DLRV – Gh. Mexico. Tudora ªandru Olteanu. D. 1960. Bucureºti. ed. Lund. Bucureºti. Vocabularul. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). A. L – Liturghierul lui Coresi. – meglenoromân(ã). Prontuario etimologico della lingua italiana. vol. LR – „Limba românã”. Preistoria rachetei moderne. Moxa – Cronica lui M.C. Societatea de ºtiinþe filologice. Lg – J. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. Mihãilã. Bucureºti. – modern. 1964. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. II.u. Mihãilã. M. Valeria Neagu. Linguistique générale. Editura Academiei. 1960. 1957. Manolescu. Mihãescu. ed. Bucureºti. R. – S. neol. – neologic. Lukasik. Individualitatea – Al. Paris. Jako-Manolescu. Paris. 1938. E. Bucureºti. Luc. Dan Munteanu. – H. Torino. Paris. – V. Mareº. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. – maghiar(ã). sud-slave – Gh. Bucureºti. al XV-lea. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. Lukasik – ªt. Le verbe roumain. L – Lexis. Bucureºti. Scrierea latinã în Evul mediu. 1971. Nestorescu. Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. lat. Mihãescu. S. megl.I. 1958–. – Doru Todericiu. Schick. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. Nestorescu. I. Manuscrisul de la Sibiu. J. I. Bianu. recenzie la Gh. – Marius Sala.u. Mihãilã. 1969. p. Mihãilã. Lyons. El léxico indígena del español americano. Mihãescu. Il Linguaggio. Dubois. 1978. – „Luceafãrul”. Limba românã contemporanã.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. Mihãilã. Migliorini. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain. 1980. 1975. 1966. în SCL. în CB. Migliorini. Paris. 1975. Mihãilã. 1/80. din 1952. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. Infl. mod. Torino. 1969. – „Magazin”. Bucureºti. Bucureºti. – Gh. II. 337 º. Mitterand. Bucureºti. neologism. PE – B. gr. Coteanu. 1960. – latin. Bucureºti. 1942–1950. Niculescu. Lb. Mihãescu. – necunoscut. Nestorescu. Lyons. 2. R. Bucureºti.

– Pravila ritorului Lucaci. în CL. Bucureºti 1947. 1958. pg. în CL III. pers. reg. Completãri la DLR: prime atestãri. pol. în CL 1. Bucureºti. Rosetti. sensuri. Alba Iulia. – prepoziþie. Bucureºti 1912. cota 3077. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. – Coresi. 2. ed. 1974. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. Bucureºti. . 1962. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. II. prakr. Papahagi. XXIV. RA – Florica Dimitrescu. p. – polonez Popescu-Marin. 1978. în SCL 1. a II-a. Dicþionarul dialectului aromân. – A. S. – numeral. Le Petit Robert. janvier-juin 1973. Bucureºti. ed. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. – prakrit. ed. D. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. 1970. prep. PO – Iosif Popovici. Paris. Purdela. Rizescu. Limba românã. Psihologia cosmosului. Bucureºti 1969. p. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. PV – Psaltirea Voroneþeanã. num. PH – Psaltirea Hurmuzaki. – regional(ism). Pamfil. 1976. Bucureºti. – persan. LR – Sextil Puºcariu. R – V. C – V. I. prov. Bucureºti. Radio – Programul Radio–TV. PR – Paul Robert. ªerban. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. PS – Psaltirea Scheianã. Kolosimio. XXI. ed. Bucureºti. Reinheimer. Psaltirea. pl. Pamfil. 1979.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. în LR. cuvinte. Stela Toma. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. Prav. PA – P. The Hague-Paris. 1974. Bucureºti. Longinescu. M. Omagiu Al. – S. Palia de la Orãºtie. Pellen. Recherches diachroniques en espagnol. Pamfil. Pamfil. Pamfil. 1957. 1988. Reinheimer. Pellen. – portughez. Gagarin. Purdela.u. tome 37. D. – ªt. 1971. X Jahrgang. Datations des phénomènes. Pr. Olteanu. DDA – Tache Papahagi. 1965. – numãr. Bucureºti.L. ed. Contribuþii – V. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. V. Pamfil. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu. 6. Recherches – R. ed. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. variante neînregistrate. Pr. Paris. 1959 º. general ºi etimologic. ªerban. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. nouã. PC – I. – provensal(ã). Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). Popovici. a II-a. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. 1972. Astronauts de la préhistoire. PO – Palia de la Orãºtie. Pamfil. Pamfil. Lebedev. Ps.P. Rosetti – Omagiu lui Al. PN – „Presa noastrã”. 1968. în Studii de lexicologie. 1911. în RLiR. Bucureºti. Bucureºti. V. Olteanu ºi C. Puºcariu. 1976. VII. LP – V. Biblioteca Academiei. 158–177. – plural. Heft. Pamfil. ms. 1956–1989.G. ed. 1965. nr. 376-381.

– sîrb. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”. Rosetti. Sãpt. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. sl. – „România liberã”. 1959–.v. Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti. Rosetti. Inf.Dasc. 1–2. Filosofia cuvîntului. pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare. – spaniol. 1968. – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”. a 3-a. Slawski. 1925. M. lib. 1963. 1977. Schogt. din 1944. sing. I. S. Bucureºti.A. Slawski. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Bucureºti. Toronto. de pe la 1600. – Simion Dascãlul. Heidelberg. ºi seria nouã. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. Romanishes etymologisches Wörterbuch. – Grãmãticul Staicu. Bucureºti. Influenþa orientalã asupra limbii române. Stãnescu. Dimitrescu.. Rosetti. din 1950.O. S – I. rom. ILR – Al. Istoria limbii române. Biblioteca Academiei. Giurescu. – românesc. Sém. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. Bucureºti. Sc. 1968. Tagliavini. Roma. Tetraevanghelul. srb. I–IV. Stãnescu. Rosetti. 1925–. 1916. vol. 1976. I–II. Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. s. Meºteri constructori. Bucureºti. Bucureºti. rom. Bucureºti.. Sémantique synchronique. C. I: „Palia d’Orãºtie”. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). LR – Al. Paris. – sub voce. – „Scînteia”. – L. din 1990. Bucureºti. skr.). vol. ªãineanu. Rosetti. – singular. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. – slav de sud. Let. Bucureºti. Roques. sp. scr. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. 3 e e . Bucureºti. Fl. Bucureºti. ªãineanu. 1976. 1952. Editura Academiei. Lex. Originile limbilor neolatine (trad. Rom. Tagliavini. ªuteu.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. 1900. SE – F. din 1950. Les premières traductions de l’Ancien Testament. Bucureºti. I. Bucureºti. Rom. – subst. – C. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. Kraków.s. Tagliavini. – „România literarã”. Lexicon slavo-român. ms. 1946. ed. A – C. – H. I. FC – Al. 1935. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. cota 312. – sanscrit. – sîrbo-croat. T – Coresi. Tagliavini. O. – E. 1944–1989. Schogt. Bucureºti. St. Paris. Editura Academiei. ed. – vechi slav. subst. – Flora ªuteu. Rosetti. lit. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. 1968–. 1926. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. ed. – sicilian. Roques. Candrea. 1916. vol. 1955. PO – M. sl. sic. Serie nouã.

Testi romeni antichi. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. TRA – Al. Tohãneanu. 1968. II. TDRG – H. Florica Dimitrescu. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Conversiunea numelor în verbe. Vasiliu. C. Vulpe. – L. Vasiliu. Veress. în CB. – A. tc. în LR 5. 1973. Doc. vol. 1970. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. – turc. – Emil Vîrtosu. Paleografie româno-chirilicã. – L. 1978. ucr. III. Torino. Zugun. 1903–1925. – P. Vulpe. 1962. . Budapest.L. Tohãneanu. Niculescu. – verb. XXI. 1951. în RRL. vb. II. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Bucureºti. TM – Texte mãhãcene. Bucureºti. 1930. – ucrainean. Bucureºti. Tiktin. 1976. Documente privitoare la istoria Ardealului. Þîrcovnicu. în SMFC. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. S. 1966. Vîrtosu. ung. -iza. D – Gh. VEI – A. Etym. V. XVIII. 1972. -ona). 1982. P. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Zugun. Padova. Vocabulario etimologico italiano. în CB. Prati. -fica. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea. II. Bucureºti. Þîrcovnicu. Veress. TB – Texte bogomilice. – V. Ist. Dincolo de cuvînt. – M. Tamás.R.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás.

anul redactãrii. cele care poartã. erau inedite în noiembrie 1993. între paranteze drepte.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. . cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã. atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei. cînd am scris aceste cuvinte. Concluzia secþiunii a doua este cã. Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului). Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate. Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani).

nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. care a tradus articolele scrise în limba francezã. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei.S. Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã.14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan. Dacã pînã acum am lucrat. apoi uitarea.. – la (nedoritul?) Dicþionar. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care.. ºi sper sã lucrez în continuare. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. depozitate în sediul Academiei. Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P. . pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. au cãzut pradã focului în februarie 1975.

I LIMBÃ VECHE .

.

1901). Într-adevãr. prima istorie a unei limbi romanice. Rosetti. Densusianu (Paris. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. Densusianu. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat. ºi Ov. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. XII. în acelaºi timp.) . J. II. 1975.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei. la începutul secolului al XX-lea. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. Izvoarele sale. apãrutã în ed. adjunct Fl. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. 2 DHLR. în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. sursele de exemple erau nu numai reduse. gata elaboratã ºi predatã editurii. cu orientare modernã. Al. I. Opere. Dimitrescu. Din perspectiva informaþiei. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. dar care a rãmas. responsabil. 1962. Bucureºti. situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu. Byck. elaboratã sub conducerea lui Al. ca Istoria limbii române. red. (Vezi ºi ediþia în limba românã. Bucureºti. din pãcate. p. cînd îºi începe Al. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. netipãritã. care era. Începînd aceastã lucrare. a II-a în 1978. îngrijitã de prof. 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române. care se elaboreazã în prezent1. implicit. care era red.

lingou” etc. . din texte în special de naturã religioasã. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec. asupra surselor de exemple. Ed. 1979). al XVI-lea. din bibliografia generalã de referinþe. XIV. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec. ºi din partea editorilor. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex.18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. unele documente din sec. al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op. Paris. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. Din pãcate. în introducerea la DHLR.). al XVI-lea (Bucureºti. al XVI-lea. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”. Între timp. în rîndurile de mai jos. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. asupra dicþionarelor. ci ºi pentru alte compartimente ale limbii. dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile. punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. internaþional. dar cu preocupãri comune. p. din sec. fie lucrate anterior. Astãzi. În aceste douã decenii. toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. cit. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”). Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. s-au fãcut mari eforturi. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. ciubuc “vergea (de aur). pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã. aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. Astfel. asupra ediþiilor de texte ºi. nu numai în domeniul lexicului.. Academiei. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. Pentru a da un singur exemplu. al XVI-lea au mai fost editate. regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri.

p.. în ed. cit. Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. texte de tipuri diferite). proiectat de noi. iar C. reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. dicþionarele. Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie. însã. . nu are rãspîndirea necesarã). Cronograful lui Moxa3 etc. DA. 1972). Textul acesta. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. pentru cîrciumãriþã (în DA. vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. 2 Vezi Gh. Dimitriu. la Dosoftei). 1972. C. Bucureºti. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. Dimitriu. Dupã cum se poate uºor observa. 1990. de comportare sintacticã. C. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate. Ms. II (Bucureºti. Mihãilã. Trebuie observat însã. S. Ciuchindel. din ea nu ar trebui sã lipseascã. de exemplu pentru freamãt. sec. 1977. 264. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. în Biblia de la Bucureºti).. 1691). lui Gh. ºi 1974. loc. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. 1741). pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. pentru plecãciune (în TDRG. Puºcariu. variante fonetice etc. 154. într-o anumitã mãsurã. în SLLF. 319. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor. în introducerea la DA. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). pentru must (în DLR. cu un copist cunoscut. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile. lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. al doilea). menit a suplini. între timp. Bucureºti. II. Psaltirea Hurmuzachi (ed. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. pentru vrabie (în TDRG. Cazania I a lui Coresi. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. XIX)1. Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. morfologic. regiuni diferite. de ex. primul. p. 3 Apãrut. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. mai ales cã încã din 1967 Gh. Mihãilã. Desigur. Originalitatea. imediat. p. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. ocol (în DA ºi DLR. Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. formaþie neînregistratã în DLR. deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977.

la toate cuvintele. partea I. Contribuþii. Fl. Candrea. de ex. este posibil un „mai bine”. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale. de ex. II. Desigur.A. coardã” a lui maþ.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”. p. X (1961). I. Dimitrescu. ºi anume la datarea termenilor. calitativ. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. s. matoriti. al XVI-lea (T. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. p. scr. ºi „mai mult”. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. tomul I. nr. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). care este zamatoreati. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. 1960. p. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. ca de altfel în orice operã lexicograficã. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. aºa cã. Într-adevãr. prin definiþie non-finitã. . „Cahiers de lexicographie”. mator sau vb.). care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. matoriti4. în LR. 7-8. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. X. În privinþa lexicului vechi. în 1652. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române. a fost ales Uricariul. Paris. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. Bucureºti. inexistent în vreun original al celor douã texte. cel puþin în principiu. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec. 70-72. în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. neinfluenþatã de originale strãine. de asemenea nici scr. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. 1932. arhisinogog din DA. dar ºi aici. DLR ºi-a extins bibliografia. semnificaþia “strunã. cît ºi. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. în general. p. o lucrare cu multe greºeli”1. 2. Etimologii. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P.v. Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. Manuscrise n-au fost extrase deloc. 555-556. C2).v. cantitativ. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. 6. A-B. Dictionnaire étymologique de la langue française. Apreciem însã cã. mai mult chiar decît Biblia din 1688. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. Pentru exemplificare. s. în principiu.

În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. ne putem pune întrebarea. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri. a perioadei cînd a devenit uzual. verbul a fost integrat la conj. cã medelnicer. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. p. rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã. A. Este curios. de cele afirmate aici. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. în toate situaþiile. pogribanie în sec. J. (obijdo. sud-slave. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. la mijlocul sec. Matoré în „Le français moderne”. al XVI-lea. . Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. De ex. al lui obideati). ci. p. I. DLR – ne referim în special la acesta. a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent. de ex. 66 º. p. zaroditi1. al XVI-lea.. ind. de exemplu. al XVII-lea în DLR. obijdam2). p. prez. în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. 2 Loc. 189. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. cînd s-a implantat în limbã3. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. strîns legat de cel precedent. 2. ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri. 1952. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. în DLR în anul 1638. Ar trebui însã spus cã niciodatã. iar în DLRV în 1502 4 . Împr. La fel pogon. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt. dupã DLR. Un alt aspect. pohteati > pofti. în bulgarã (cf.u. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi. dacã însã observãm cã toate citatele. bg. Þinînd seama. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. începînd cu primele atestãri. 157. apãrut în 1981. legitimã. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. se mai pune ºi o altã problemã. implicite. pe care alte lucrãri le predateazã. 88-92. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 3 Vezi G.sl. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). pogon este însã atestat prima datã în 1493. a IV-a ca boleati > boli. pur ºi simplu. cit..

cuvintele de provenienþã latinã: curte. cumnat. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat. de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române. 27 (1–2). Bakos. bogasiu). sau crîng în forma de gen. krãnga (cca.. tom. 1977. pe de altã parte. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. magh. 111–160. Nicolescu. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl. În schimb. Gh. cf. Rosetti. care apare cca. de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. sub forma slujniku (ac. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã. p. din interiorul limbii române cãtre exterior. de ex. pentru o bunã interpretare. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. deci o „cãlãtorie” inversã. apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. în special lui V. ºopîrlã. termeni autohtoni ca: brad. în 1482.). trebuie considerat cã o pondere are. Omagiu Al. plop. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. sing. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561). porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. sing. programatã de a se data cuvintele. sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. voievod. ILR. ne dau flexiunea ºi derivarea. plãcintã. . Nestorescu ºi lui A. un mare sprijin. maghiarã etc. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã.22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. Djamo-Diaconiþã. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. balaur. 434-447. într-un context slav (de ex. Graur. p. Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. bou. ca ºi autorului. 1497). trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã. Astfel. turceºti precum astariu. cum se înþelege din DLR. Credem cã. CDDE). care a fãcut numeroase adãugiri. 181-182. sau. 2 L. Mihãilã. Metodologic. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV.

Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. În plus. 1963. O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. cit. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. 184. la pîrgar se noteazã. de ex. în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã). Acum. „la crîngul” sau dealului (în 1514). În legãturã cu etimologiile. Schurz. care. la etimologie. . Graur3. ci numai o etimologie-origine directã. s. 3 Bucureºti. loc. forma germanã nu este decît o filierã. de ex. Bürger”. rabin. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici. de ex. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. De altfel. 1978. III. ºi srb. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. 1 L. ºi nu cel german (Burgraff). ºi nu etimonul direct. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. aninos. pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. Bucureºti. sau formele articulate u krîngul în 1505. Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol. pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. cît ºi germ. la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. la sfîrºit. în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. Djamo-Diaconiþã. de fapt. de ex. Graur2.. rezumînd cele spuse mai înainte. ºindra1. trebuie adãugate. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante. ºurþã. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). explicat în DLR prin germ. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor.v. De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. cîrci(u)mari. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). 2 Evoluþia limbii române. polgár. Astfel. sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor. ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. nefiind un dicþionar etimologic. p. brumariu etc. regionale. szorc. brãdet. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. Un caz similar îl constituie ºorþ. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. „magh. mai primitoare. ci unele variante populare. Rabbiner: de fapt. germ. sã se încorporeze noile ediþii critice. aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi. 28.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. aºa cum aratã Al. dar în alte situaþii similare nu. în loc de concluzii. b) pentru îmbogãþirea materialului. la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. II. p.

atît în aspectul ei actual. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. DLR sã menþioneze. la termenii care o impun. În Les Voix du silence. 7–13 . o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. 1981. VII. Înainte de a încheia. VI.24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. formulînd dezideratele de mai înainte. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. cînd este cazul. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. seria IV. V. DLR sã cuprindã. a istoriei limbii române în speþã. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche. în primul rînd limitrofe. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. Memoriile Academiei Române. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. A. tom III. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. p.

se 1 Florica Dimitrescu. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie. în AUB XI. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte. . ale unor sensuri. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”. deºi în introducerea la DLR (1965) p.. care.. toate textele ºi documentele de limbã românã veche. nr. O problemã actualã a filologiei române: datarea. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. Roques (1925). Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. ale unor structuri morfologice etc. în general bogat. p. se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri. În acest volum. ºi în primul rînd dicþionarele. Pellen. pentru PO se citeazã ediþia M. Pamfil (1968). consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –. ºi R. De asemenea. cu indice exhaustive. în bibliografie. avînd indice. 367-376.1 Instrumentele de lucru de care dispunem. Recherches. V. v. M. încã din 1965 continuã sã se citeze. La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. Etudes. ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. 1962. 2 Menþionãm astfel cã. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice. ca ºi în ediþia veche a DA. Höfler. 25. ale diverselor îmbinãri de cuvinte. existentã în ms. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). XV.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0.

ologii blem / Ev. p. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). CV – 1. otravã. sl.P. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte.2). vom nota pentru fiecare cuvînt. p. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . p. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi. – 9)3. Ps. – 1). opreliºte. orîndã „obicei.1. o(t)pust Dosoftei. Originalitatea. Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2.Ev.2. PO – 2). forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev. 3 Completãri. cîte un exemplu. 65-67).Ev. 154. L. ocean "moºtenitor”. oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16. 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori. Indicele lexical paralel. / Doamne. nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. / T 115v8 (T – 4. oblicire C. I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2. p. uleu – 1. GCR I /C. PO – 3. / ªi cãndu se împlurâ opt zile. Popescu-Marin. sl. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. C. . T – 6). orz S. Dimitrescu. Let. care au predatat cuvintele ogodinþã. Completãri. olog L / orbi vãd. 32r2. cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. Contribuþii. urmat. Pr.Ev. de ex. odihnire. în dreapta. uloi – 4.Ev. 1. sl. – 2). Ps. – 3).-rom. T – 2). Dimitriu. sl. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3.-rom. 29v17 (Lit. 67. opt Prav. sau C.-rom. 1. – 111). sl.-rom. de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). oblici Ps.. ocrotealã. 51r3 (Ev. Dasc. regulã” Pãsculescu. obîrºie Coresi ap. 17v1 (Ev. ofta Axinte Uricariul.-rom. – 1). Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. 534.-rom. sl. / Într-aur sã fie prinse. – 3). Fl. în stînga.-rom. nu cu urgia ta oblici mere. Coresi. dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1)./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit. V. 2 V. / ªi dede otpust narodului / Ev. indicã drept text precedent Pr. obîrºi PO ºi C.. de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã. dacã este cazul. Let. sl. (Ev. (Completãri. – 13. / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. DLRV. – 4. II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). care a predatat cuvîntul ocol.S. care a predatat cuvintele oboroc.

oarecum Moxa / PO. oblici. – 35. 11538 (Ev. datînd din secolul al XVI-lea. în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5). ºapte (oarecum. În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. . / Scoase doi arginþi. precum ºi informaþii asupra frecvenþei. sl. o(t)pust Dosoftei. deci noile menþionãri.S. sl. / Ferecat cine va mânca uspãþ. ospãtar C. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. oloi. sl. oblicire. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. 3. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. 79r17 (Ev. pentru cã studierea altor izvoare va împinge.-rom.-rom.Ev. V. care însã îl precedã în timp cu 20 de ani. T – 8). C. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. provizoriu. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. T – 4).Ev. / S. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri. omenesc PH. olog.. dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului. S. orz. 653. înapoi aceste datãri – cã. astfel. probabil. opt.).-rom. de ex. din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969). sl. Ev. Alte cuvinte (obîrºenie.Ev. / Sau de va cere ou. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti. obîrºi. Ev. sl. / Ev. 2. – 5.Ev.-rom.). – 120. T – 97. în C. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559). ospãþ. Pr. ospãþ C.P. 30 de ani (de ex. osana. otpus. – 1. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu. / în beserica greind: „Osanna. / T 142r2 (T – 1)1. sl. CV)2.Ev. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. L. p. CV – 3. cu douã ocurenþe. odihni. L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1).-rom.-rom.-rom. sl. pînã la 10 ani (olog L / Ev. unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea. de ex. L – 1.-rom. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO.. oºtire „luptã” Ureche.Ev. sl.Ev. / S – 6.). rectificã datarea de la peste 100 ani. este identic cu textul din T. la minimum 40 de ani. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St. – 1. prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. ILR.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C.. oºtire. ou. oblicire C. dede uspãtâtoriului ºi zise lui. – 3. oarecum. Ps. doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). C. T – 1. fiul lui David” / Ev. Lex.. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea. sl. CV.-rom. ospãtar. – 20. obîrºi PO / Ev. ou „celulã la pãsãri. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã.Ev.

în RLiR. p. Ev. – 2. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. o situaþie aparte o are omenesc. 167.-rom. – 3. ospãta CV / CV – 2. C. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã. „mots de gaudisserie”. precum s-a vãzut. înregistrat. janvier 1970. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire. PO) utilizate în ediþii mai vechi. – 2. Ps. C. 5. – 2. / S – 3. sl. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. cuprinzînd atît nordul Ardealului. 143–148 1 Grobis. – 17. sl. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia.Ev. T – 7. Ps. Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. eventual Banat.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. tome 34. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). 4. C. S. dar.Ev. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. . 1976. p.Ev. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. în plus.-rom. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca. C – 7. T – 1. În acest fel. – 1. în Moldova. Gros Bis et Raminagrobis. nous autres philologues et linguistes. Ev. pentru ceilalþi. dar unele (T. LR 2. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri. dintre cei cinci termeni citaþi. oþet PH / S – 1. periodic. care este DLR. CV. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã.

p. V. 471. totuºi TR. în continuare. Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº. „valahi”. 419 º. 123. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº... cum apare din greºealã. „potropopul varmigiei Henedoriei”. 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. R. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. la p.. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. cu un hunedorean. 101). Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. 101. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. 1 din PO. 11 din PO este împrejurarea cã. 10). p. Achirie. Terra. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. R. comentariul despre prezenþa.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. 228-229. ºi Efrem Zacan. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. în Armbruster. În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. Doc.u. cu un lugojan. Binder. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. . printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine. p. Contribuþii. Armbruster. p. în aceeaºi zi de 14 iulie M. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi. ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. spre deosebire de p. p. numindu-i (con)fraþi „români”. 1976. Moisi Peºtiºel. Alzati. p. p. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. p. unde se susþine. probabil. pentru prima datã. ªtefan Herce. „piscopul românilor în Ardeal”.

S. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. probabil. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). ele ar putea creºte. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. 3. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. p. Astfel. CX ºi CCXVIII. la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4). 5 Ed. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). sinonimia din Palie prezintã douã situaþii. Contribuþii. alcãtuite din douã elemente lexicale. Candrea. Vocabularul Paliei de la Orãºtie. 7 Laura Vasiliu. unde. V.. în ed. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. M. pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. 6 Fl. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. . prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text.A. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. în LR 2. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. 95. semn al unui lexic în dezvoltare. de ex. am vrea sã facem douã precizãri: întîi. apar 118 serii sinonimice5. cu Codicele Voroneþean. 125. R. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. 205-8. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis. dar. 17-29. 2 Pe care I. 1.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. relativ sãrac. p. ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. Dimitrescu.1. unde. Costinescu. la o cercetare mai amãnunþitã. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text. Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. p. 11). în al doilea rînd. deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. Evident. 2. 3. p. cu alte cuvinte. de ex. o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. p. ºi de „Marien diiac” (PO. p. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”. 3 Fl. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale. vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. Pamfil1. 4 C. p. 1981. 54. Dimitrescu.. cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale. ºi. faþã de 1818 cuvinte comune. Contribuþii. Dimitriu.

C. în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p. Calc dupã magh. Pamfil. Calc dupã magh. C. maradék "rãmãºiþã”. p. dar ºi "moºtenitor” (v. p. pentru cã ideea de bazã. 231. p. 215). Calc. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. apare de douã ori. összegyütés (v. 212). barom tartó emberek (Pamfil. echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. bósszut álni (v. R. 214). Pamfil. mai puþine. Pamfil. 3. moartea.1. C. 214). C. mergînd de la trei la unsprezece termeni. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. p. dupã magh. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. Un caz particular îl prezintã. Pamfil. În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime.1. 3. . p.2. verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi. 17). În cadrul sinonimiei complexe.

C. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. p. . p. 232. Pamfil. 230. 213).32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. de fapt. Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. R. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. C. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. p. R. 6 Pamfil. 5 Pamfil. p. 213). R. Pamfil. p. 3 Calc dupã compusul magh.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman. p. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v. 4 Pamfil. R. lakóhely (v. 240. 239. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute.

dar ºi "bunãtate” (v. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare). IV (1929–1930). pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. jószag "animale. pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. 3. nepotrebnic nu cunoaºte. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. de ex. de asemenea. 105–107). . al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. sinonimul posibil smerit. Numãrul. în „Studi rumeni”. 2 De fapt. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”. copil. L. ªi.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod . fecior. considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. În fine. calc dupã magh. La fel. Treml. p. deºi vb. alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte. p. a slãbi este atestat o datã în Palie. ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. recordul este bãtut de conceptul animal. Roma. unde. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. 3. de pildã.3. strica – vãtãma. deºi vb. uneori foarte ridicat. a smeri este consemnat în text. 233. poroboc. în fine. în Palie. cu cele din DS. În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã. care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. R.4. de ex. vite". Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie. dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. iar pentru fiu.. dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui.

acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. Sém. curente. pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor. poate ºi cel mai expresiv. în plus. p. cu Biblia de la Bucureºti. LCB. poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. deoarece se poate observa cã. la aceeaºi paginã. operaþia de comutare. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare. nu sînt importante. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. 477). de ex. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. 14-15). mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. moºtenite – ambele – din latinã. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. caltã.. cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. care. p.. ce se clãtesc. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. viermii ce se trag. . de pildã. p. de ex. Sinonimele se explicã însã ºi altfel. Cele douã categorii stabilite sub 3. luva.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei.. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie. TR. Bãlan. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. 185. deºi text bãnãþean-hunedorean. venind din alte regiuni. scamn. 3 H.. pot fi atribuite tipografilor munteni (v. rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. Urmãrite sub raport etimologic. Dumnezeu etc. Unele forme precum pustie. 4. 165). pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. specificã pentru identificarea sinonimelor. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. În acest fel. Schogt. unde. care. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. a utilizat termenul/termenii mai familiari. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. 53.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese. cu mici variaþii. p. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã. în sine. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare. de ex. de exemplu.1. fierile ce se leagãnã” (p.

4. 4.4.3.2.1.2. 4. R. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil. rezultate din împrumuturi: 4. din aceeaºi limbã. de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi. . moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. 234. p.2.2.

358 º. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin.5. 5.74% în întregul vocabular ºi 87. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice. 4.2. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose. Dintre categoriile enumerate. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1. Evident. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi. Se demonstreazã ºi în acest fel. în marea majoritate a cazurilor. cuvintele din fondul latin2.).1. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi. 1 În Omagiu Al.6. 948 (v. alcãtuitã numai din termeni latini). evocatoare ale unor împrejurãri diferite. dacã mai era nevoie. Rosetti. unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4. p.).4. 4. iar dintre cei derivaþi în românã. care. 2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. Pe de altã parte.u. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte. Cu excepþia categoriei de sub 4.3. situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4. . moºtenit. Privite dintr-o altã perspectivã.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie. recte Paliei. posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã). p.. ºi DHLR II. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri.).43% în vocabularul de bazã. ºi 4. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie. dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi. în fine. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. 234. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc... Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor. 1 1 DHLR II. p. în lanþurile sinonimice mai largi. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie. Evident cã. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã. ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. p..1.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni. deci.2. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc. oricum. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl. dupã Pamfil. niºtotã – trudã etc. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme. R. 538. intrã minimum un cuvînt. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. de ex. 5. – Sînt. o formã sau un sens arhaic. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. áld. . în întregime grupul sinonimic. din maghiarã ºi sîrbo-croatã.1. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº.1.

p. de 11 sinonime. procentul termenilor regionali este scãzut.. dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. respectiv. v.4. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi. Lanþul cel mai lung. þiitor – stãpîn etc. LP. Oricum. 132). cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. 494. Pamfil. 232. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v. probabil de cãtre tipografi. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi. a conflictului între particular (regional) ºi general (comun). 5.1. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. R.1. Pamfil. dimpotrivã. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2).38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc.3. . în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. 5. folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. v. sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii. ºi DHLR II. p. În general însã. în special în Transilvania. la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc. p..

4 în T. de 33 de ori. de douã ori. Contribuþii. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc. nota precedentã. de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. ceea ce echivaleazã. care nu este înregistrat decît o datã. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. naºfã (5).5. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. în celelalte texte. în Ev. aveni (2). zgarburã apare în S de douã ori. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. termenul notat primul s-a conservat. tovarã (2). în fond. În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori. tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). în C2 de 32 de ori. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. 26 în Ps. . gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl. De menþionat cã. Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte. o datã ºi în Ps.1. Dimitrescu. LP. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. p. Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. ºi Pamfil. Siriu apare în PO de 15 ori. p. în Pr. b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). în unele situaþii. iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S. iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte). în EV de 8 ori. în T de 35 de ori. o datã ºi în Ps. arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. 5. în Ev.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10). Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori.). v. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev. în CV de 2 ori. de douã ori. în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1). 2 V. nãmesti (1). ºi 13 în Ps. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã.). 133. vrevi (4)2. c) în fine. diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. 122-245. în Ps. în L de 2 ori. de 4 ori.

Fireºte. În alte cazuri. cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. întãrire. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. pojar (1). Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. succesor etc. dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus. pled etc. în raport cu jale. durere.2.2. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. Trebuie subliniat cã. dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”. ºi anume adevãrãturã.2. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –.1. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie. substantivele jertfire ºi (neol.. cuverturã. atestare etc. supra. sinonimul lui mãrturie. mîhnire. 5. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme.. amãrãciune. conciliere etc. dacã sinonimele substantivului jirtfã. unii termeni sînt arhaici. ºi anume arsurã. etc. urmaº. astfel. în general s-au amplificat.) sacrificiu. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. depoziþie. limba românã foloseºte astãzi.2. doliu etc. cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã.. s-au adãugat substantivele tristeþe. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise. de ex. astãzi nefolosit. pacificare. Seriile sinonimice. declaraþie. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. dar cele cîteva exem1 V. Cu alte cuvinte. gras (1). Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare. cã la cuvintele care în Palie (ºi. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. în general. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex. de ex. prin împrumut sau derivare. pentru aceastã noþiune.. bunãtate (2) etc. dar înlocuit prin învelitoare. cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. 5. . deci care nu au supravieþuit. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. 5.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun.). a ieºit din uz. în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent.

1 C2)..3. 6. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã. . Indicele lexical paralel. luate absolut la întîmplare.3. Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune.2.1. pentru priatnic (8 Ev. Cîteva exemple de serii: 5. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor.4. seriile de 1 V. se poate trage concluzia cã. Dimitrescu. cît cu formaþii vechi. În fine. Contribuþii. ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege. Evident cã.v. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. 5. 5. Fl.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple. 18 C2). 5.. dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº.3. credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse. pentru moºtean (3 T. dar a eliminat pe priatnic).3. 2 C2). sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie.3. Dupã cum se poate uºor remarca. chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice. la care se adaugã alte elemente lexicale. aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor. se menþin pînã azi seriile sinonimice. 5. s.3. bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor. a conservat pe prieten. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni.

supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj. 6. 3 Pamfil. (3) num. 238. Contribuþii. v. . p. p. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil. 6.2. (13) adv. R. 211. p. p. 237. adj. Pamfil. (5) verbe (48) conj. În ordinea descrescãtoare. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. (2) prep.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1.3. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6. 4 Ibidem. 205). (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v.1. Contribuþii. (1).

repede.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. cocãtor (6). 7.6. usnã (2). 6. beadã. (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. ducãtor. (1) adin – între. berc. conj. ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. num. chindisit. prep. dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex. Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte. scoate (4). .5. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece. dar care ar fi putut avea echivalente. În toate aceste cazuri – ºi în altele. crud.. celui (4). suguºa. deºtinge (4).4. despoieturã. pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. 7. 6. 6.7. beteag. adv. tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. fãgãdaº). asin. cliciu (6). similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex. (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare. cucurã. fur (4)). 6. tîmpãnã (3). Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime. sucui. alnic.1. (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã..

112. în Biblia de la Bucureºti! 7.. s-a ales unul dintre termenii la îndemînã. berc "pãdurice” (apare în DA. 1 S. ceea ce este ºi mai interesant.. deci în 1835!). se poate explica. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie. care apare ºi în alte texte literare ale epocii.. care în PO nu are sinonime.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV). de tipul lui alnic. deºi este atestat de 74 de ori. în alte texte este prezent tot asin (6 T. 2 C2). 1 T. prin faptul cã. dospi. acestea de origine slavonã. ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. de ex. din Palie. 1 CV. aveni. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. credem. probabil din limba curentã. pentru aceeaºi noþiune. 247. 1 EV. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. beadã "cusur” (neînregistrat în DA).3. nu lui hitlenºeg.2. celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus.4. de ex. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã. adãvãsi. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã.. evident!1). termenul din modelul maghiar. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R. pur ºi simplu. De menþionat cã verbul corespunzãtor. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO. O dovadã o poate aduce. 7. Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea. hiclenie corespunde în textul magh. de ex. precum blagoslovenie (18). a blagoslovi. dar cu alt sens). în textul de la p. risipi. ci lui alnók. în cele mai multe cazuri. 3 T. ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. La fel este cazul altor cuvinte. 13 C2). 4 L. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28). fãrã sinonime. p. A. ci. ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. în unele texte. conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. 16 C2. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. chelciug „hranã” (p. direct. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. .

sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice. la care s-ar putea adãuga altele. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive. 64. 151 ºi 188) din kezes. curat aur (p. Alteori termenii maghiari se explicã însã. nici pentru sol "vestitor”.. chezaº (p. p. de cultura lor. de cunoºtinþele lor de limbã ºi. Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor. 295) din magh. Pamfil. 4 Am notat între // nr. în mod firesc. 527-538. ocinã "moºtenire”. amiazãzi. adeverit. cele mai numeroase. apare a slãbi. de ex. 107) din magh. dar nu a tãlmãci. dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex. 343-345. dar a certa existã în PO. fur. de regiunea unde se traduce. repede.5. nea. RM ºi Bakos. 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos. Lyons. raportat la nepotrebnic "smerit”. faþã de care apare verbul a zãbovi. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. Sinonimele determinate de termenii din original sînt. prin regiunea din care provine textul. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. Toate aceste cazuri. beteag "bolnav” (p. de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea. FC. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. PO. la tîlcuitori. a scoate. identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. existã a smeri. La fel. 65. 81 etc. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale. p. 83. „cã veºmîntul lui un singur. Popovici. LRC II.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. fie ºi in nuce. 8. pur ºi simplu. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. de ex. sfadã. PO. MR. plaºcã "manta” etc. p. 2 V. în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). acoperãmîntul trupului tãu” (magh. ducãtor. 7. . adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. în interiorul unui enunþ. netare. p. p. de ce nu?. berk. 306) (în magh. 525. necurat. PO. 253). öltezeti – lepple) (p. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. amar sau de alte provenienþe. p. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. Sém. VII (cu bibliografie). berc "pãdurice" (p. cunteni. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi. p. 69.1. Lg. Roques. beteg. merö aranybol ºi tiszta aranybol). 253).. Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar). Schogt. iar faþã de netare "slab”. 8.

öltezöteket”). 174). ambele îl traduc pe (p. veºmînt /6c/. prin numeroase cuvinte. uneori grãi traduce magh. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. elttér (azi elter "a abate. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p.2. deci cã.. 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. 59). a cîrmi”). „duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16). 8. ismerettel. 20) – dobitoc (p. 51) állaton – fiarã (p. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. 31) marhaual – marhã (p. 261) (p. . (p.. plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. 149. lada. „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. 20) – dobitoc (p. 99). dar /2r/ (p. grãi. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. iar dzise magh. 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”. 31) barmoc – jiganie (p. Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. 176). „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”). Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. 14) – jivinã (p. 15) – jiganie (p. cu unul. 214. traduºi foarte diferit în românã. nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. 15) vadac – fierile (p.. dacã nu în toate. monda. cel puþin în unele cazuri.. 93) teer (azi ter "a se îndrepta. 15). értelemmel. a coti. 241) dzise. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã. 29) Într-un loc (p. De fapt. înþelepciune. 67). 14) Madarakba – vite (p. jigãniile (állaton – férgeknec) (p. 40. a se deºtepta”).46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p. 301). 212. bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p. dintre care în PO am identificat ºase termeni. rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. fierilor /3r/. mãcar în aceste cazuri. cu mîndrie. ceea ce ne permite sã presupunem cã. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. 255). szola – monda (p. veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. cunoºtinþã” – bölchességgel. 274) („ruhatis.

deºi în textul lui Heltai este ravasz (v. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë). fecior (magh. köésö / kö ésö). de ex. (p. p. faknac – fákan. la p. fecior /1r/. v. XL). deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. 104). v. Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. Pamfil. 235) sau ranazb în ed. cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. 105). dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). arbuni /1r/ leamne = magh. de care se distanþau. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. fãrã teama de a greºi. Zgraon. Toate aceste cazuri pot fi interpretate. 315) (p.3. 18). Evident. . erau într-un anumit fel „independenþi”1. p. p. „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. p. 481. De altfel. Paliei (p. nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. 71) (p. medelniþã /5r/. Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. varmigie "regiune. mosdót – mosdotis). textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original. 226-227. spãlãtoriul (magh. R. district”. ale intervenþiei lor conºtiente în text. aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. repetãm.cãreia.apare termenul de origine magh. nu i se cunoaºte un model . Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului. neînregistrat în Bakos. oricum. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p. 3. fiiul /7r/. 21) (p. pomul vieþiei (magh. gyermec). 9. Pamfil. 1982. 269) (p. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. MR). de ex. 211) 8. Roques (PO. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. 68) (p. cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. 208) (p. 244. életnoc Fayarol – Elet Faya). ci voinþei unuia singur dintre ei. p. care aratã unele asemãnãri între PO. „mãtase albã sucitã” (viszszalt. ci lui ioszagat (v. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. lemnul vieþiei /4r/. fiam – fia). „mãtase albã rãsucitã” /3r/. poroboc (magh. acum Fl. în LR. Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . R. O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei.

bãtãile. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai.. pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit. n-au iarã întors mînã de înger. 14. necitind sã nu judece. nece sã sãduiascã”1.) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. p. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi. ed. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. 5–7). În Coresi: „mainte sã ceteascã. Se observã cã influenþa de concepþie. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p. în textul magh. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p. ca ºi noi. necetind mainte”. p. ºi textul de la p. de ex. în PO. la p. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. sã veþi afla ceva greºit (. numai szam "numãr” ºi soc "mult”. Gh.1.. peririle” (p. ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. 167. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi. De exemplu. PO.) ca mainte sã ceteascã. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi..2. 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p. sã nu bãstemaþi (.. necetind mainte” (p. cu textul prefeþei Paliei reiese. p. 2). care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V. Dimitrescu. 6). aºa cum apare în Roques. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO.. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti. Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse. Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar. necetind sã nu judece. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”. în Palie. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). pe de alta. 2 Ibidem.. Fl. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu. 9.. cislã – samã – numãr. este însã evidentã.. text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof. 9. v. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi. 167). XV). numai „szallasinac (szama)”. 5.. 5) „Bãtãile. În textul magh.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai. pe de o parte. nece sã sãduiascã” (p. . 10). în textul magh. ce mînã grea pãcãtoasã. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã. peririle...) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p.

. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. arbuni – leamne. nu sînt sinonime. p. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. în D. 9.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã. (p. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va.. 246-247. dar. credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi. 9. au semnificaþii distincte în plan cognitiv. medelniþã – spãlãtoriu. leagile ºi poruncile). Cantemir interpretat de. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. Lg. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã. considerate izolat. 1977. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. 9. ci cel mult orna. 62. Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla.. pe de o parte.. p. sau îmbrãcãmentele popilor. prin sinonimie.. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã. 2 Lyons. este adevãrat cã de mai micã întindere.6. 3 D. poate mai elocvente. (p. contextual. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. de asemenea. (p. ªi încã mai departe.. robi. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1. credem. expresia. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. de ex. enumerãri. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p. Buc. cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil. luaþi independent.3. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”). nimearnic – striin. p. deci el nu mai poate informa. slugile tale” (9). 6). prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite.. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane. Cuvintele curat ºi sfînt. robi ºi viermi. prin tendinþa de evitare a repetãrii. slugi ºi mai ales viermi. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v. p. 8). sau în text: fecior – poroboc. p. de ex.. Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7).. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. 9. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. a enumerãrii (de altfel. Niculescu. (p.. nepotreabnici.5. pe de altã parte. 343.4. a se ruga / micuialã (9)..

. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã. în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor. dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. PO. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. sublim distilaþi. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. XLII. ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. 4 Fr. 1964. 306). cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. 12. 348. în LL III. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. 2 Roques. 11. 3 I. care au rolul de a rezuma un capitol. Iliescu. .. ºi nu a fost. în care. ne vom opri numai la cîteva constatãri. apar cîteva glosãri de cuvinte1. Király. unii dzic cã-s dafine” (p. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. hozenul „cu alt nume peptar” (p. 13. de explicare prin sinonimie. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. 154-156. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. de exemplu. 2. p. 272)2. p. 10. aºa încît. 306)). Aici. PO. ebr. în AUT.. 312). dupã cîte ºtim. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. În lumina acestor situaþii. Aceastã activitate. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. 283). fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. Niculescu. În fine. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. peste veacuri. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques.. am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p. fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. XL. p. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. p. sau traduc unele cuvinte strãine. Individualitatea. 1981. aminteºte numai de notele din Palie. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi.50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie. Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã. 33.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

în care voinic. pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. . germ. al XVI-lea.1. substantivul fluier nu este atestat. alãturi de spini. sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin. în 1 Fl. în germ. chitarã ºi instrument muzical în general. Jüngling. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). în lat.56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p. al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”. „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã. magh. era spinas et tribulos. De asemenea. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. în magh. cataractele cerului”.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p. 31/2: „fereºtile ceriului”. germ. Folyouiz "apã curgãtoare”. simplã”). La fel la p.Ev. orgã hidraulicã în special”. 20/18. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. germ. De menþionat cã în textele literare române din sec. ºi ele semn al sãrãciei. 21. „cithara et organo” "lirã. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v. la p. Contribuþii. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”.: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. fluviu”). se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. în germ. „in simplicitate cordis mei”.. în Palie s-a preferat traducerea prin urzici. Oricum. Într-un asemenea caz. Traducerea unor termeni botanici este.v. Schrecken. În lat. în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte. égnec Ablaki ("fereastra cerului”). Dimitrescu. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. la p.: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”). 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace. 16/10 sub forma substantivului rîu. magh. s. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. magh. de ex. generic. 51/12). p. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). parþial apare o autohtonizare în cazul de la p. pe lîngã sensul originar de „ostaº”. îl avea ºi pe acela de „tînãr”. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”. horror. într-un fel. acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. pentru latinul fluvius. în germ. 22. În Biblia din 1968 s-a adoptat. „muzicale” în speþã. de exemplu.. magh. un alt termen botanic. în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin. 24/23 („au ucis. adolescentulum. Strom ("curent. specificã limbii române. O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. În sfîrºit. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. iffiat „adolescent”. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. un voinic”) corespunde: lat. în lat.

prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. p. p. nici versiunea slavonã. curat”.. PO. a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N. XLVI. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. Oricum. puteum aquae. se explicã tot prin original. iar în altele. – comparaþiile. al metonimiilor ºi al personificãrilor. Cîteva concluzii parþiale. în partea de vest a þãrii noastre. – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. . prost avea sensul etimologic "simplu. relig. Roques. Concluzia lui Mario Roques (PO. LII. ci o traducere exactã a lat. XXXV). Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare. a magh. Iorga drept o traducere-model1. v. – fraza este cultivatã. de exemplu în ILRL. 3 Roques. deoarece contaminaþiile. „inimã naivã”. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea. Kütfeyet. nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. 23. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. o carte care. 24. PO. a germ. nici versiunea Septantei. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. XCVIII. p. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. dupã care „nici originalul ebraic. lit. p. o datã ce în limba veche rom. Izvor de fîntînã (p. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori. luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. adãugãm noi) traducerea Paliei3. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. cele mai numeroase. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. Wasserbrunnen.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc. iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. al metaforelor. 68/19) nu este un pleonasm. 1 Ist.

pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. rom. Eminescu. p. trecînd hotarele. evident.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. aºadar. Ist. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea. Ed. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. 192. 1984. 153–194 1 Iorga. pe baze strict ºtiinþifice. Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. lit. . Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. p. constitui începutul unei reconsiderãri estetice.. dar care. Bucureºti. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea. Palia de la Orãºtie. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1.

Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). baci (v. . Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata). fasc. limba românã. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. Astfel. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme. în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec. ILR. niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi.u. 5 º. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. Dar. datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. al XIII-lea sînt: bun. unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. în SCL XV (1964). o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave. un grafem corespunde la mai multe semnificaþii. pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. Avram. de cultura romanicã apuseanã). pe de altã parte.) 2 Rosetti. iar alteori. chiar specialistul.TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã. pe de o parte. timp de multe secole. DLRV s.v. 453. Mihãilã. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. singur. p. veacuri întregi. p. 1-5. A. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. turca. maghiara. dintre toate limbile romanice. mic.

Penia noastre secioase de noai astedei. 149. p. 279. 29. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor. Ssi iarte noae detoriile noastre.. 38-43. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. v. p. Coseriu. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. începînd cu sec. Coseriu la 28. Al doilea text românesc cunoscut din sec. el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. 5 Jako-Manolescu. Micu–Gh. 24-25. se pare cã ea este ºi mai veche. 32) . ªincai. Viena. Individualitatea. 1 Bârsãnescu. Totuºi. scris cu caractere latine. 49. se fie voia ta. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul.XII. 4 Tagliavini. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae. În general. S. în CL 1/1979. 6 Iatã textul. apare – sporadic. de fapt. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic. este Tatãl Nostru din 15936. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã. Crest. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. Dimitrescu. p. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3. p. dupã tradiþie. ºtiinþific. argumente lingvistice în Fl. mai ales cã sînt date cã la începutul sec.. ºi Jako-Manolescu. Dar. Ist. swincaske-se numele teu.N. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri. aratã cã. p. TRA. în Descriptio Moldaviae (III. se vie inperecia ta. Amen” (v. Putna. 135. al V-lea). al XVI-lea. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre. 451. p... P. O. Þîrcovnicu. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat..1977. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea). p. al XVI-lea. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. Cap. S. ideea se regãseºte în prefaþa la S. care este clar cã nu a facilitat. v. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. p. transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin.. 191. Cantemir. 1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene. 17-21. 2 Într-o scrisoare primitã de la E. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului. 3 V. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. ºi Niculescu. p. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439).

P. concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. S. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego. de mînã cu litere latine. De fapt. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. în limba românã pe care. sitlanul (= hicleanul). greaca.. al XVI-lea – începutul sec. Oricum. 78. Vezi Lukasik. p. 1224. neczij necitor (= vecii vecilor). la îndemnul cãruia scrie. dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. sîrba3. 159. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec. no (ne). Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie. Lukasik. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. se ºtie despre L. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). Tatãl Nostru. 54. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. p. Vîrtosu. dintre care enciclopedistul polonez St. deci din diferite idiomuri. p.. p. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. germana. I Frankfurt. P. în 1593) prin Sarnicki. de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic. 191. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei). Aici se pare cã se împrieteneºte cu S. acest text al lui L. p. . desigur. date fiind. în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. 1592. Vezi Crest. 112. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. Stroici cã era poliglot – vorbea latina. Asia ºi Africa între anii 1394–1427. italiana. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. p. polona. pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective. Sarnicki (1530–1593). Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. L. 324. În calitatea sa de mare logofãt. p.. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6. al XVI-lea. Gaster îndreaptã aceste erori. 197-8. detorniczitor (= detornicilor)5. Vezi Lukasik.TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. p. apoi. TRA. Sarnicki l-a tipãrit. ºi a II-a. pe la jumãtatea sec. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. pe de o parte. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. în Chrest. Sarnicki. 375. 32-34.

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

greutate. ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. Luatu-l-am ca pre un vinovat. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. nãlþimea. purure sã aibã în gurã rugã. Meºter în arta antitezei. Îghiþitu-l-am ca pre un om. ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. de fãþãrii. de „alb”. 161). ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ. 161). iau scrãbã. cu milosteniea. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. aºa încît se pot înºira. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. adãncul. ºi vino în locul tãu cel gãtat. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob. fierilor ºi peºtilor. cu paza besearecei. Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”. munþii. ca în textul de mai jos. ºi de alte necurãþii de toate (p. un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. Sã prãznuim cu curãþie. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. în loc de desvãtare. laudã. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). pentru naºterea ta. în loc de iuºiurare. de scumpete. 285). 85). Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. vãdz dzi rea ºi cumplitã. fiiul mieu. procedeu specific retoricii „convingerii”. în loc de veselie. 25). de strãmbãtãþi. fiiul mieu. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. la sfîrºit. de „negru”. de curvii. de asuprele. 88). . cu trezvie. de obicei. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. fiiul mieu. cu milostenie (p. opuse grupãrilor de „calitãþi”. amar. acmu atãta rãu ºi dureare am (p. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. nevoe. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului. 239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. cu lacrãmile. de furtiºaguri. de beþii ºi de alte scãrnãvii. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. pãmãntul. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. în loc de dzi bunã. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. lumina. de ucideri. de mãnie. veade chiar toate faptele: ceriul. de curvii. marea. cu ruga. cu rugã. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat. 89).

ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã. De altfel. pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. izvorul binelui de veci.. Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. pentru tine m-am smerit. nu numai Jidovilor. ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. ºi fieri. ca o apã repede ce curã. atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru. pentru tine am fost om. Pasajelor de mai sus. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã. deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea. Cãlinescu. nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc. Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. Plãnge-vor ºi cei buni. numai fumului. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. Aºea ºi de la Hristos. cit. 24). iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. 231). dar caracterizate prin simplitate. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. 89). ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. ºi curate ºi necurate. Aºea ºi noi. la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. analizînd simplitatea stilului din Cazanie. fraþilor. ºi dobitoacele. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte. pentru tine m-am întrupat. ºi într-alte pohte de pãcate. toate ca un fum trec (p. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine. ªi nu numai isprãvile noastre. ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. 292). aºa ºi (noi). ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. p. filonul popular rãzbate în diverse forme: . 160).VARLAAM. 11). sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. op. atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. de largã respiraþie. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume.

în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. se repetã. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. mare nevoe! Vai. iarã de nu. 293 etc. ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. 295). cît ºi Mãria Sa (p. ºi ºchiuopit. 394) ºi. 160). ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. ascultaþi una mare ºi minunatã. 394) etc. ca urmãtoarea. – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. 88). Pilate. ªi de sãrg fugi deacolea. Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis.). 293. sã-l vãdz încai acmu (p. 394). prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. mai ales. 295). ce puþinã rugãmente mã rog. boiarin (p. Acesta. 85). om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. 322. apare exclusiv în comentariu. oh. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. 292.. precum ºi de imperative care. 442). Nemicã lucru mare nu ceiu. ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. domne Pilate). þarinã (p. giupîn (p. 398). cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. Iarã pentru o nevoe oarece. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. cu oþãt ºi cu . el. Cãtrã dzuã. – prin formula de adresare Mãria Ta (p. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. Cãci ºi pentru ce? (p. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. 446). ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. vai. Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. în special de vocative (Pilate. cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. sub forma mai apropiatã de etimon. mortul acela ocãrãtul ºi urãtul. 161).70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit. feciorul Mariei! (p. moºie (p. eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit. – prin exclamaþii. 387). referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. credincios întru Domnul Hristos. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. sã tãmplã de sãrãci. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. la p. ºerb (p. pur ºi simplu ameþitoare. ºi cu cununã de spini încununat. de menþionat cã aceastã formulã. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul.

ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. ologii cu picioare. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. Onu. pentr-un blid de bucate. cã eu-l cunosc cine iaste”. Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. ºi sã împlu voia cãrtularilor. Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. cã pentru noi muri. ca coconii. Bucureºti /1958/. ce altul pre numele aceluia. Soseaºte-i. De asemenea. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. Darã ce-am dobãndit. 465).VARLAAM. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. p. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. ºi prinsa legarã svãntul. Pre tatãl lui chema-l Iona. 322). fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon. nemijlocit. pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. soseaºte-i moartea ce-au luat. învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare. dupã cum observã pe bunã dreptate L. ªi deaca-l bãgarã în temniþã. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. astãdzi caoþi prinse. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. ai vãndut moºiia ceea veacinicã. dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. cã pentru noi sã goli. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi. pre carele toþi-l ºtiþi. În partea a doua a Cazaniei. Cãnd fu a doa dzi. dã-mi necunoscutul acesta. ca Isav. apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. unde se prezintã vieþile unor sfinþi. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus. flãmãnd spre foamete. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. domne Pilate. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . 51). Ce ai dobãndit. þ-ai vãndut blagosloveniia. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. dã-mi mortul acesta. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. bolnav spre boale. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. Unde-s curþile. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. muncile.

sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane. cãte bunãtãþi. ªi cãnd învãrtiea roata. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã. Gheorghie. cãt ºi însuºi împãratul. dintãiu cu glas mare. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. cãte fapte bune fãcu. 371). ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. . postul. De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. 386–387). iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. unele direpte. dup-aceea cãtinel. ce o chema Sion (p. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. deaca fu preut. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. boiari. cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. direptatea iubiia. ruga! Pentr-aceea.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. altele strãmbe ca neºte undiþe. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. iarã altele ca neºte coase. ce º-aceasta cãnd apunea soarele. cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. Iarã svãntul. Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. ªi acolea unde-l hirotonisi. 443). curãþie þinea. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare. ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. Deacii. cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. mulþãmi lui Dumnedzãu. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte.

p. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte.VARLAAM. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. p. 117–118). iar N. 5. ed. Cazacu ºi L. trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. la rîndul sãu. 472). 1993 . Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. studiul din acest volum). Fie cã a tradus. X. începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. Nu atãta grijea ºi frica începutului. 1971. Rosetti. a devenit. Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române. dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. p. 2. Al. din perspectivã esteticã. cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. 1961. 498). cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. nr. p. contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. Oricum. 1990. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. Poate cã G. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. 1969. Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. 34). dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele. net superioarã stihurilor din Cazanie. Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. deci. creatoare. Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. Dacã a tradus sau a compilat. intervenþia sa conºtientã. B. era aproape echivalentã cu a crea. presupunînd un imens efort. un model mult imitat. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. Acesta este specificul lui Varlaam.

Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme. de fapt. 1967. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. cît ºi cãrþile sacre.C. Giurescu. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern. era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. toate ortodoxe. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. al doilea la Braºov în 1559. Transilvania în istoria poporului român. 106. propriu românilor. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan. raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. primul la Sibiu în 1544. luteranismul. Bucureºti. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. tipãrite. . o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit. 1 C. de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. ortodox prin tradiþie. în fond. Aceasta a fost. apoi greaca –. p. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. deºi. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului.

II. la tipãriturile lui Coresi. p. 164. textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. nr. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã. 11. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. iar ºase ani mai tîrziu. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. ºi într-o fazã incipientã. prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). Într-adevãr. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început. Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. Bucureºti. . ale tipãriturilor coresiene. faza primitivã a limbii literare de azi. în mod special. discutînd problema originii limbii literare. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. 1967. se pun bazele primei tipografii în Moldova. 2 Istoria limbii române. conºtiinþa unitãþii de neam. mai ales. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". Mai tîrziu. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. Bucureºti. vol. deocamdatã. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. prin calitãþile artistice. o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. 10 mai. Byck. Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. Fie.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. 2. 3 „Gazeta literarã”. J. cît 1 Istoria literaturii române. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. 19 (113). Iatã care este opinia lui O. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã. într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. 1961. paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. dupã cum se ºtie. 3 (1956). ed. sînt legate de numele diaconului Coresi. J. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea. mai precis. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. p. în 1641. p.

singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. Astfel apar. cronicile. înfiinþat de Gabriel Bethlen. Floarea Darurilor). p. scrisori particulare etc. În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. 103. diacul Cãlin. în Introducere la T. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. ºi Alzati. Pe de altã parte. Alba Iulia a fost. prin gãurile cãrora se plimbã cariul. marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. 3 Florica Dimitrescu. rom. . cãrþi populare (Alexandria. care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice. 1652). la începutul secolului al XVII-lea. Tudor diacul. Iorga: „Prin ele.. Îndreptarea legii. 1646. dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. slavonã ºi greacã. Pravilele împãrãteºti. trebuie recunoscut cã. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3. ªerban (fiul lui Coresi). documente.. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. cãrþile tipãrite de Coresi. 4 ILRL. contribuind astfel la procesul de culturalizare. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus).76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. aceste cãrþulii urîte. 192: v. p. 1640. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. diacul Lörinþ. aºa cum aratã N. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase. Terra. 1 Ist. Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. 1979. sediul Colegiului academic. lucrãri de facturã istoricã. 88. Marian. p. p. o serie de cãrþi de altã naturã. 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea. Bucureºti. 20. alãturi de Coresi sau independent de el. Pe de o parte. în limbile românã. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã. lit.

Aici. sprijinitorul bisericii calvine. românii. iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. care urmãrea. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune. Într-adevãr. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. nu-i de vina noastrã. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642). Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. Astfel. l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. se constatã o întãrire a propagandei calvine. Trebuie însã subliniat cã. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. începînd cu Simion ªtefan. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. potrivit cu condiþiile economice ºi politice. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. de nu grãescu toþi într-un chip”. în Transilvania. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. pe de o parte.

Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române. care. alþii într-alt chip. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. ºi problema neologismelor. 1970. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. partea I. grãind un lucru unii într-un chip. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. Brâncuº. chiar în secolul al XVI-lea. de exemplu. Gr. „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. încã neci într-o þarã toþi într-un chip. Trebuie subliniat. I. cu o remarcabilã intuiþie. au vase. pentru prima oarã la noi. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. Astfel. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). Bucureºti. ed. I. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. alþii într-altul. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. p. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali. 1881. Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale. vol. cu multã justeþe. 32-42). 95-105. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. III. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie. iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. Bucureºti. Bucureºti. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. p. traducãtorii propun. evident. Bucureºti. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. În predoslovia amintitã se abordeazã. t. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. de cãtre Coresi. A. p. 1972. au altele multe nu le numescu într-un chip. au veºmînt. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. 206. În scopul realizãrii unei limbi unitare. . pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. 1886 (cf. t. noi încã le-am lãsat greceºte. dar ºi datoritã geniului sãu creator.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori.P. 2 Istoria poporului român.

iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. 321. cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. de exemplu. 322. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului.. pînã la Noul Testament. Raþiunea dominantã. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. Rumânii. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V. Bucureºti. la Bãlgrad. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã.. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. p. 1979. ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. 91. amin”. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru. În secolul al XVII-lea este de remarcat. Bucureºti. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni.. 167.. le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti. ILRL. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud. nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei. Baza dialecticã a românei literare. n-avãm. I. p. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3. p. T. numai noi. ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini. 1975. p. deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor). Gheþie. inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. Cândea. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. .

diversificatoare. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. p. Densusianu3. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. 99-115. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. 23. Curs universitar. Acesta. cu caracter regional. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. Bucureºti. împotrivã. de la o provincie la alta. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. în 1698. p. . Individualitatea. 17. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. cum ar fi pricinã. 2 ILRL. Craiul Ardealului”. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. 2 Niculescu. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi. folos. blagosloveni. în Sicriul de Aur (1683). ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. adeverinþã. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. 1935-1936. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. p. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. de episcopul Mitrofan. cum îl caracterizeazã Ov. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”. profereazã. ca ºi predoslovia Noului Testament. altele. preferîndu-le cuvinte regionale. Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. hazna. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. în alian. popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament.80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. nu pot veni la tãlmãcit”.

p. taha "chipurile. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. în plus. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. 1939. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. Sibiu. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. egumen la Govora. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. le-am cetit ºi le-am socotit. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru. Studii istorice greco-române. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. 1930. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. partea a II-a. aºa zis”2. Dupã Iorga1. 2 Demostene Russo. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. ªi socotind acestea toate. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. . ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”. Se ºtie. a tradus. cit. 259. Traducerea lui Silvestru. fiind socotitã. sub controlul lui Udriºte Nãsturel.. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat. p. Istoria literaturii române. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. ed. sigur. eromonah”. 106. p. 3 S. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. dupã moartea sa. 506-507. a Domnului nostru. ce toate cîte am putut afla. imperfectã. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. Bucureºti. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. tipograful lui Matei Basarab3. a 2-a. Epoca veche. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru. varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. Puºcariu. se lãrgeºte.

Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. Notele marginale. ciurdã. Pop (Gabriel F. „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau. 80 (1962). hangeriu. în diferite locuri. sudui. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. ocã. p. Epistolele lui Pavel”3. nr. 3 G. slavonã ºi latinã. 7-8. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara.. beseadã. divan) se datoresc primei traduceri.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi.T. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. 2 G. în LR. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. scrîºca. 155. sãcriu. Gheþie. 2. a munteanului Silvestru. mire. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu. Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã. alãmojnã.. ca ºi despre cultura lor. poroboc. Þepelea. atît cantitativ cît ºi calitativ. p. p. aleºui. corfã. 304. cit. op. nr. carea vãzînd porunca Mãriei tale. 756. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca. priiatnic1.. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”. 3. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. tãrnaþ. Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. 2. Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. . nea. în „Biserica Ortodoxã Românã”. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. Þepelea). F. 13 (1964). Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. marhã. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. "a restaura. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã.

în predoslovia adresatã principelui Gh. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. În fine. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”. cãci ei nu se 1 Ibidem.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. ªi. de la care sînt cerute ºrifturile. dupã cum reiese din predoslovia citatã. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. prin Hamburg.. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. Astfel. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. pe lîngã limba românã. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. Sibiu. 1935. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. evident. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. 2 Drãganu. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. cu aceastã ocazie. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». latina ºi greaca3. Pe de altã parte. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. Cei care au tradus dupã Silvestru. Hist. La 22 martie 1639. I. argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã. p. iar la Faptele Apostolilor. 3 ªtefan Meteº. episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi. 196. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. La rîndul lor. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. De altfel. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. dupã cum am vãzut. Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. trimite. comparativã a textului – care. vol. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. Rákoczi din 1629. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini. el aduce din Olanda. p. 42. . unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. menþionat în enunþarea titlului. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. pe cheltuiala lui.

ºi din alte trei împrejurãri: 1.). 18. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”. typografie. a. unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. sl. c.). însã. în LR. magos. f.. maghi (<gr. statir. 16) "gãcitori” „. pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. 274-276. 5. f. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei. „la greceascã nu era” etc. diacon. 13.Iotã una nu treace. p.). b.” (Matei. sl. gheena (< v. nr. c. 14.. gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”. f.. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu. 2. 59. 4. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea. f. nardos.. f.84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu. isop (< sl. teatron. v. care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol. gangrenã. c. evrochilidon (vînt). geena < gr.” (Matei. sinagogã.. canon. 22) "a sãborului” . stihie (<sl. . c.).. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. lat.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu.. mintã (< v. magus). 7. b. chimbol. 3. Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte. filosofi. 48. v. tetrarh. 5. 46. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem.. iotã. menta < gr. v. 12 (1963). 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei. p. v. Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. c. stihija < gr. v. isopu < gr. Dupã cum se vede.. probabil unei ediþii strãine a Noului Testament. b. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc. condrat.

1) "vistiarul besearicii” „.. c. 23. 30. 3. 84..NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte. f. 170 b. Despre rutã (< lat. vei afla un statir” (Matei. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor. f. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. 13. a. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie.. f. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. 97.. termenul gr.. 19. c. f. a.. 27) "ban sau aspru”. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte. f.. Folosirea unor nume proprii greceºti.. 15) "matca focului” „. Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. 7. v. 234 b. v. stihie. c. b. c. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. 14). f.. faceþi pre al fiului gheenei” (Matei. c.. 4). v. v. v. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã . 30. c. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus). cit. cimbrul ºi cheminul" (Matei. 27 v. 23. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica. de exemplu Elisafta. cu o anumitã circulaþie în epocã. f. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. 23) "izma”. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. privealã). 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. (Fapte. p. filozofi. b. c. a. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute. c. 17. De menþionat cã. în Biblie.. c. iar în 1688. f.. v. f.. într-un loc.. Biblia ad vetustissima exemplaria. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca. 17. 21. ruta) Densusianu (op. c. 158. 131. alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. a. 23. b. maghi este explicat tot printr-un termen gr. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. este explicatã prin gr. 2. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „. 285. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca. la fel sintagma leagea lumiei.. 11. v.. v. v. 29) "trestie” „.

103. scripturã. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. cu ideile sistematizate. 13 (1964). trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti. Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. f. prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. Neologismele de origine latinã.. Þepelea. 151. 13) 1 Ibidem. bazate pe extrase din Ieronim.. Epistola S.1) Ca urmare. Prin etimologie popularã. v. 2 G.. c. c. f. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. 277. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. v. în LR. p. 278.. 1.. þeremonie. f. 2. se chiamã varvari ” „. Jupiter. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. . summa. 172. v.. 142. Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. 2. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. 154. precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. nr. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist. în LR. Mercurie.. nr. libertin. 62. c. Ca ºi aceasta.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1. fãcînd foc. ruta. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte. 3. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. 24. 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. p. 28. c. orator. f. v. didactic. vers. v. 3 G. 12 (1963). stadiu. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare. c. Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului.).” (Fapte. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie. v. varvari. f. testament. Hieronymi prologus galeatus. v. preazbiter. Þepelea. bine argumentat. În fine. f. a. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin.n. datã fiind apropierea formalã. 15. de exemplu3: „. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. ºasezeci de stadii" (Luca. 6. 2) „proºtii (necivilizaþi n. din punct de vedere strict lingvistic. 14. s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã. p. 197. v. vistiaria.. c.

17. f. c. 5.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „. 28. 14. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. f. f. pre carele sã sue sus au în foiºor. c. 120. v. a. anume Terþulie” (Fapte. v. c. 35) „grãdice. Este vorba de poblican. v. 6. 93. 20) "„125 de paºi. stepene.. f. 21. v. ace îi boalã” „. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi. 18) "poama” „. 172. a. 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte. 7.. f. c.. a. f. c. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei. corban: „. c. 28) "vistieria besearecii". 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi. 606. a. v. 28. v. 26. Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este. un cuvînt latin. f. 314. a. 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. 314. b.. f. v. au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. 11.. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. 35. a. v. 14. (Fapte. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte.. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu.. 47. a. f. c. 164. moºteniþi în limba românã. a. v. 6) "rugului” . a. 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”. de exemplu gr. v.. c. rotariu” (Marcu... de fapt. v.. c. c. 14.. 186. a celui Testament Nou" (Marcu. 13. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. f. ca cincisprezeace stadii" (Ioan. 7. c. 17. 167. f. c. Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte. c. v. 13. f. v. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei.

consiliu” (f. cit.. Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini. "vistierie” (f. nãemit vb.. noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi. mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu). Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament.n.f. 7) "blãnzi ” „Alexandru. giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao. IV r: mãria ta. ce toate cîte am putut afla. "tocmit cu platã” (f. 4. v. 7. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr). "smirnã” (f. c. V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine.n. V v. soroc s.n.n. vistiiariu s. "mulþime” (Mat. 4 5: în zilele lui Irod craiu). cã cu ce giudecatã veþi giudeca. slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea). v. 15) "zlãtariu de aramã” În plus. sãbor s. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte).: nume de oameni ºi de leamne). comparînd textul latin cu cel al Noului Testament. 280). "versiune” (f. f. "a urma. trabem in oculo tuo non uides. f. ibidem.f.2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”. viteji "soldaþi”. crãire "regat”.” (Fapte. puteau folosi locuþiunile în ce chip. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. unde n-au fost bine. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim). mult rãu mi-au fãcut. Quid autem uides festucam in oculo fratris tui.. "pomenire” (f. c. Þepelea (loc. 8. 2. izbãvi.pl. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi. "copaci” (f. faurul. f. în ce fel. part. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova. mensi fueritis. 4 r) etc. 279.m. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1. (f.. perioadã” (f. . unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem. "adunare. 286. in qua mensura. b. pomanã s. "fazã.. aºa cum a arãtat G.. "a traduce” (f. gubãvie "leprã”. zmyrnã s. 9 a. otapoc < otcupok. le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). izvod s. p. remetietur vobis. „Olice indicare ut non iudicemini. V r. "leprã” (Mat. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi. 14. p. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor). De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s. p.. 274. 110. 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s.n. 3).” 2. 14).. a confrunta” (f.” (Fapte. ibid. a. posledui vb. De exemplu: craiu s. f. V r: Eronim. isprãvi vb. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). Noul Testament de la Bãlgrad. 2 ILRL. dihanie s. "a îndrepta” (f. mîndri "înþelepþi” (f. gubãvie s. IV r).f. iar pentru „cu ce mãsurã”.88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi.. izvodi vb. c.

(Fapte. 6 LCB. 241 º. 18. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. p. aºa cum subliniazã Al.. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. op. În plus.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. Karoly din 1590 (SCL 3/1982. . cit. (Fapte. Rabbi. p. leºui ºi aleºui (< magh. Evident.u.n. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea. cit. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. 184. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. p. olosi "italieni”. 107). Rosetti. în timp ce restul – ca. sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. 48 (1972). scris în aramaicã. (Fapte. cartea facerii” (din Noul Testament (f. Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3.m. 34). Cazacu ºi L. Istrate. Bianu ºi N. Istrate. dupã cum se aratã clar în titlu. Bibliografia româneascã veche. cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. 12. fãgãdui vb. 5. În fine. oca "cauzã. IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale. ILRL. 4 Ibidem. p. Într-adevãr. (Fapte. motiv”. lesni) "a sta de pîndã”. ar fi vorba numai de textul lui Matei.). Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648). ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. I. 170. p. 7 G. "cheltuialã” (f. p. scuzîndu-se pentru greºeli. (Rom. Oricum. csábolni (Densusianu. 5 Ibidem. Bucureºti. 3 Ibidem. II e) etc. nr. 18) "promisiune”.. 1 G. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”. 188. 189. 753. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. 754. ponos s. fãgãdaº s. De asemenea. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". op. Traducãtorii. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. în acest caz. 5). ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. 1903. II v. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. Hodoº. publican. 6. p. a fost. dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”. chelciug ºi chelºug s. v. în erata de la sfîrºitul cãrþii. 138.)) etc. 9-12.m. Mammon. sinagoga. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. în Noul Testament. probabil. beteag s. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). t. Onu. În sfîrºit. 6. Este vorba. 16). f. ne conving pe deplin despre acest lucru”. B. p. de altfel. V. 2 I.

. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. nr. magh. nem hagy fel. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. 2 G. sã nu greºim. Simion ªtefan. 13). 178. Gáldi în Acta lg. sã va cã am silit den cît am putut. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar. Se explicã tîrg prin piaþã. chiar dacã. 6.. 1 V. nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. 1-2. cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului. la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. de origine latinã (summa). unde. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. L. (Budapesta) XIII. vol. în care ideile apar foarte exact exprimate. se justificã din italianã. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. 1-2. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. Mircea Pãcurariu. într-un stil mult mai simplu. p. dupã T. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. indisolubil. p. fasc. numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. 69-74. În Noul Testament este scris cînd sumã. 122. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. „în popii miei preuþi cãrtulari”. I pl. p. summa). Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. v. metodic chiar. la rîndul sãu. Cipariu. prof. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. pr. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. 1981. de exemplu. în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). dr. ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”. 1963. sobru. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. evident. un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. Bucureºti. Þepelea. félben hagy sau abbangagy. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. sau dã înainte "prezintã”2. Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. II.

Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. deci este atestatã existenþa unui „model”. trimiterile etc. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. ºi deci mai aproape de realitate. indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. Astfel. pînã la 1688. 4 Istoria literaturii române vechi. vol. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. Cazacu. p. S. care. cu titlu de ipotezã. II. chiar în secolul al XVII-lea. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. printre textele din secolul al XVI-lea. aprecierea lui N. în linii mari. Bucureºti. a ºi revãzut traducerea. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. se poate considera cã. VII 3. probabil. unele.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. pentru ilustrare. în zilele acele atunce Pavel. de o serie de modele. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. jidovi vãzurã el întru beserecã. texte „contemporane” deci. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. pentru o întinsã parte a sa. p. 1942. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere. Pe lîngã izvoadele amintite. p. 105. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. Vtok 7 ned. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. 1904. CLXXII. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”. p. Bucureºti. acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. întrarã în beserecã. vol. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. . 2 Ibidem. Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. ajutaþi. Noul Testament a beneficiat. 92. Totuºi. Într-adevãr. 91. pentru cã. Onu1). dar avea un rar simþ. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. mai puþine.

Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. Alþii alte oarece striga întru gloate. agiutaþi. puse-l întru o / trestie. De-aþi fi ºtiind mine. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. p. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. Furã ºase ceasure. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. 98. ºi au spurcat acest sfînt loc”. Zise amu iara lor Isus. p. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. E Isus lãsã glas mare. Crestomaþia romanicã I. nu pute înþeleage aiave de voroavã. 178–9). V. adãpa el. pre el / uºi nu putu mãn/tui. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. cã s-au turburat tot Ierosalimu. 32. Eloi. 106v–107r. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. lima / sava eani”. Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. 95–97. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el. ce iaºte ºi ce-au fapt. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. p. auzirã. într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. nece pârintele mieu. pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel). dumnezeul mieu. acesta-i cel omu. ªi cãutînd el sã-l omoarã. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. ap. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. cãuta de depar/te. ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. zise cã-l aducã el în plãc (p. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. 28. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel.92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. 31. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. rãpo/sã. Sau 202r. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. iudeilor. trâgea-l el afarã de în beserecã. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. cu glas ma/re grãi: „Eloi. 30. 29. pre toþi. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. ºi Tetraevanghelul lui Coresi. ed. Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. ºi fu curãrea oamenilor. Era ºi mueri. prinse pre el. curserã la dînºii.

30. cu mustrare huliia pre El. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. pipãi el. ªi unii deîn carii sta acolea. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. de-ai vrea. zicea iaca pre Ilie strigã. / cãzu jos. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. sã vedem ºi sã creadem. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. 40. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. 20. aceaia / grãesc în lume”. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. Acea/sta lor grãi. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas. ªi tinse / mãna. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. NOUL TESTAMENT 27. ed. voi nu veþi putea / veni”. unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. cã ce Mã lãsaºi?” 35. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. Mulþi crezurã în/tru el. p. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. putea-m-ai curãþi”. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao. 32. 34. Deci fiind ceasul al ºaselea. Hristos. clãtindu cu capetele sale ºi grîind. cu mine iaste. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. ºi în trei zile o zidiai. 116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. 28. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. Sau 123r ºi 123v. Dumnezãul Mieu. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. auzind. ºi între lotri sã numãrã. tu cela ce spãrgeai beseareca. Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia. eu nu sãnt / de în lumea ceasta. rugã el. sã pogoarã acum de pre cruce. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. craiul cela a lui Izrail. ºi-l puse în trestie. eu de sus sãnt. . ªi sã împlu scriptura carea zice. ºi împlînd bureatele cu oþãt. de sus pînã gios. Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. 38. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. 31. zicea unul cãtrã alt. cã strigînd aºa rãpãosã. 36. nece pre Tatãl Mieu. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. 39. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. grãi: „Doamne. zise: „Voiu. 33. 29. muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. a. Eloi lamma. Iarã aleargã unul. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. zicînd: „Eloi. Un/de voi eu merge. Voi de în lume aceasta sãnteþi. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. De amu // no veþi creade cã sãnt eu.

curãþeaºte-te”. vãtahul – sutaºul. ca sã arãtu întru tine puteria mé. sã deºtingã – sã pogoarã. 27. NOUL TESTAMENT Efes. 9. Ishod 9. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. ªi tinzînd mîna. De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. tinse pre el. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste. 24. eu de sus sînt. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. de-ai vrea. ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. 141-142. ºi se va lepi muieriei. cãuta – prevind. 30. 28. veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. podoaba – catapeteazma. 17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. 26. zicînd: „Voiu. . voi den lumea aceasta sînteþi. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. adãpã – ºi-i deade sã bea. ogodinþã – ceale ce-i plac lui. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao. cit. op. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”. ºi vor fi amîndoi un trup.. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. 5. 29. sparse-se – se rupse.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. 25. ruga pre el grãind: Doamne. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. eu nu sînt deîn lumea aceasta. Rom. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. sã-l ia el – sã-l ia pre el. cu nusul – cu el. ºi vor fi amîndoi un trup. pre eluºi – pre sine: curse – alergã. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. cã de nu veþi creade. poþi mã curãþi. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. nemurui sã nu spue. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. Bãlan. lãsã glas – slobozi. 13. Iarã El porunci lui. Maria lu 1 Apud I. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. pu-se-l – ºi-l puse. 22. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. ºi de Mine nu fac nemicã. În general însã. 14. nece mine – nece pre mine. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”.

avînd ºapte capete ºi zece coarne. ªi era însãrcinatã ºi striga. se va înãlþa – veþ înãlþa. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. iatã era un bãlaur mare roºiu. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. . ªi s-a arãtat în cer un semn mare. care. 1968. roºu. În aceastã situaþie este de ex. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. 4. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. 3. ºi supt picioarele ei era luna. am a grãi de voi – am de voi a grãi. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. 2. o femeie înveºmîntatã cu soarele. care îl va naºte.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. Totuºi. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. ªi nãscu fiiu. nu era venit – nu venise. 3. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. ºi în capul ei era stema a 12 steale. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui. muri-veþi – veþi muri. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. 5. ªi balaurul stãtu înaintea femeii. BIBLIA. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. pipãi – atinse. pentru ca sã înghitã copilul. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. deci. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. 4. care era sã nascã. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. NOUL TESTAMENT 1. APOCALISPA CAP. de mineºi – de mine. 5. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. împãratul – craiul. 12 1. Apocalipsul. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. nemunui – nemãrui. 2.

ce sã chiamã diavolul ºi Satana. aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. 10. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri. fiindcã diavolul a coborît la voi. ºiarpele cel de demult. 7. carele ºtie cã are vreame puþinea. zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. 12. zua ºi noaptea. 7. 8. ceriuri. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. sã o hrãneascã acolea pre ia. în cer. . cã au pogorît diavolul cãtrã voi. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. goniia muiarea care nãscu fiiul. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. ziua ºi noaptea. 9. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. pînã la moarte. avînd mînie mare. Ce nu biruirã. Iar femeia a fugit în pustie. o mie douã sute ºaizeci de zile. ca sã o hrãneascã pe ea. 13. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea. cel ce înºalã toatã lumea. 9. Dar aceºtia n-au izbutit. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu. pãmîntule ºi mare. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. plin de mînie mare. Derept aceaia bucura– þi-vã.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. unde are loc gãtit de Dumnezeu. ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. ªi am auzit glas mare. 8. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. 10. acolo. care se chiamã diavol ºi satana. Vai însã. ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. Pentru aceasta. 11. 12. ºarpele cel de demult. 6. 11. 13.

prevegheaþi-vã. cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. în general. 186r. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. carele slobozise bãlaurul din gura sa. diavolul. 16. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p. la locul ei. 14. 18. Ce fu într-agiutoriu pãmîntul. „Fiþi treazvi. ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã. dupã femeie. 18. 313v. 17. dintre cele mãrturisite. ºi nemicã nemurui nu zicea. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur. 15. cã pizmaºul vostru. ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. 308r). ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale. ci ºi cu spirit estetic. cã sã temea” (63v).). indiferent de „model”. muierii. 16. În concluzie. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- .). ªi a stat pe nisipul mãrii. ca sã zboare în pustie. Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. departe de faþa ºarpelui. unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur. De altfel.). de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. ªi stãtu spre nãsipul mãriei. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. 15. cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. 144r. 17. ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos.

urãtoriu. traistã (1). rãzmiriþã. ocã (6). Contribuþii. opãci. divan. în T. De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). – de origine necunoscutã sînt: urºãnic. ºireag. cu foarte puþine atestãri. numai ca toponimic). tãrnaþ. 1981. grindinã. nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. mãrar (1). . chibzuialã. catapeteasmã. poroboc (38) (în DI – poloboc).Ev. sursa nemãrturisitã. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. catapeteazmã. pentru cã trebuie subliniat cã. împrumutate. desigur. sau numai în Sl: sãcriu. libertin. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. mãrar. în C. Bucureºti. ºterc (lat. izmã. 121-245. chibzuialã. hangeriu. logofãt. aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. agru. tãrhat. aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. colþun. ºireag (3). apocalips. gubav. statir. ruta. este cea maghiarã. apocalips. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. fãurar (3). – turcã: hangeriu. paralipomen (5). tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1.?). alãmojnã. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. logofãt. poroboc. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). ruta. cãpitan. ariopag. dar ºi celelalte. filer (3). mahramã. – slavã: sãcriu. slavone. colþun. În afarã de acestea. gazofilachie. alabastru. cît ºi a celor populare ºi regionale. fãurar. corfã (2). Nu numai cele douã. cimbru (1) (în Sl. pretor (1). tãlmãcite în limba românã. mahramã. izmã (2). puse la contribuþie. aleºui. în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. sinagogã (poate lat. Dimitrescu. agru. otapoc. atît din categoria celor savante. paralipomen. opãci. filozof. areopag. 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. pretor. stih. Din punct de vedere etimologic. aleºui. acum pentru întîia datã. sabie. poblican. Bucureºti.?). existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. traistã (1). filozof (1). p. În aceastã situaþie sînt: tipografie. tãrhat. otapoc. statir. cãpitan. De asemenea. 1979. nardos. cimbru. divan. alãmojnã. – maghiarã: filer. Alte cuvinte. în 1 Fl. stih. tot din categoria celor secundare. publican. moletru. sabie. libertin.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. alabastru. ºterc (6). gazofilachie (1). Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale. învita (1). ocã. Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. nardos (2). stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. – germanã: corfã. – greacã: tipografie.

la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). 223 v)2. nr. 2. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice). deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini). 151. p. clarã. un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii. f.F.). predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor. Aºa cum am mai amintit. în unele locuri. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. În fine. 13 (1964). era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. în acest caz. 149-156. caracterizatã printr-o expunere simplã. desprinse de tutela oricãrui text strãin. 2 Ibidem. toate caracterizate printr-un stil lapidar.. autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. didacticã. însumeazã circa 55 de pagini. Þepelea în articolul citat. depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi.” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR. p. fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului. Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte. Ele sînt deosebit de importante. aproape de Atica.F.. Þepelea1. ar fi texte originale. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. 250 r). Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint. În aceste predoslovii. dar nu de o preluare de texte. un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. Corinteanii s-au chemat ahaei. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. cu unele rezerve însã. aºa cum aratã G. se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor. 202 b ºi 279 a). formaþia lor umanistã. De altfel. În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. . dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. „Scrisu-o-au corinteanilor. p. eliberate de povara traducerii.

. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral. îndemnãturã. . pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. 2. smintiturã etc. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. pãgubiturã. 155). mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã. papiºti. cursurã. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi.. Marcu. Þepelea. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva. Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei. Solun 3 stih 17. aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi. amin”. idem p. predominã. jejuviþi. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia.” (f. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap. În plus. foarte organizat. cit. chemãturã. Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. 290) ºi ale stilului didactic. 202). În fine. rãpiturã. de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea. de fapt. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri.. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. cel care. 202 v). Luca. sã o ceteascã în Colos. chemãturã. adevãrãturã. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. epicurei. mirodenie. cum zic mulþi. p. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor. de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic. loc. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. usebiturã. 153-154. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G. pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici... 4. Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. care oraº era în Frighia.”1.. Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu.

cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva. crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. 8. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. 6. Samaritanii cred în el. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. 32. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. Spune cã El e Mesia. Pavel are 14 cãrþi. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. Întîi pentr-aceasta. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa.” Spre deosebire de predoslovii. Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. introduce în românã un stil nou. 3. 7. 29. 2. 5. 4. 1. limba „sumelor”. 4: „Iisus ustenit de cale. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. 21. ceare apã de la muiarea samareninã. Cã în toþi anii sã înoescu. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. Greºealele ºi zmintealele le ceartã. au nu le spusease unele. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. Învaþã rugãciunea dereaptã. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v). 26. concis. cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. Cap. 5. cum sã rînduiascã. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre. Mîncarea lui. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. 2. au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. 8. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. 46. 2. carea aici în rîndu-i a 14. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. care preced fiecare capitol.

Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. lini – blînzi. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. Care naºte din credinþã”. Aratã din mãrturiia lui David. dar este de reliefat cã. vas – urcior. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. op. dupã cum aratã G. p. 19. . betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. stãpînitor – domnitor. Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. ogor – "holdã”. Istrate.102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. stadie – "alergãturi”. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. Carii leapãdã mila lui Hristos. seria ªt. (298r. 26. cit. poveri – "tãrhatului” sau invers. de a le explica pe înþelesul tuturor. Se procedeazã astfel pentru neologisme. Dupã aceaia ceartã pre ceia. ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. minta ºi ruta – "izmã”. împãrþirile – darurile. Într-adevãr. pe de altã parte.... La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. cu poticnealã – cu îndoire. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. 6. în AUT. 2 Ioan Iliescu. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã.” (1r). Oricum. 1 De fapt aici. desfãtare – "buecie”. 30. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648. Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers. regionale. 2 (1964). 754. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã. unele cuvinte ºi sensuri populare. filologice. sabie – "hangeriu”. de exemplu auã "poamã”. cu unele etimologii ale limbii române. În fine. arvuna – "zãlogul”. p. a via echivaleazã cu "trup”. 29.

dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. gangrena. î(n) crucea (Domnului) – chinul. stadii. o rãpãesc. urãtoriu. întru tãcere – în tainã. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. p. stricatul – gubavul (sl. Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe. scaun – potnojie (sl. vãsvi ºi gãcitori. libertini. ieºirea – moartea. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea). Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”).NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. credem. fiul gheenei – matca focului. De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. Ap. prezbiter. ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. ariopag. 1 TRA. de exemplu mur prin rug.). deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. chiar comentat uneori cam naiv. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere. ºi cuvintele sinagogã. împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". statir. v. mîndri. cei goniþi – pribeagii. iotã. ceva surcele – povoiu hrostura (sl. leagea lumii – stihia.). evrochilidon. un cerdac "loc de cinã au prînz”. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”. silesc – o iau cu putere. . besearecã – sãbor. numai atunci cînd erau strict necesare1. Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori.). treapte etc. Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat. au adurmit – au murit. XLV. adunarea credincioºilor. dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim. iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol.

de normã. op. IX. Corin. termenul a se închina (Marc. v. 1 2 3 4 Cf. Ibidem. Ov. besearecã – sãbor (de 3 ori). În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”. împãrþirile – darurile. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. tãcere – tainã. Astfel. p. de element. II. V. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi. lupta – viteji. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. IX. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”. 1. În sfîrºit. 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. alte glose. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. p. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale.. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. ci pentru cinstea muiereascã”.. 28. Filip I. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga. I. XXI. p. „întorsãtura cea de mult” se referã. la traducerea lui Silvestru. La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. pîri – sorocind. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. . mai mult decît probabil. ci un sens moral juridic. O. desfãtare – în buecie.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII. Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. sãbor – besearecã. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. perfect just. 32-33. 111. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. 29) este glosatã la margine. Fiind vorba de corabie. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. Ap. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. înger – vãltur sau bãltur. op. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. cit. ia – omoarã. Densusianu.. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”. motivînd. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. 28. Iliescu. GS. cit.

. p. noteazã (f. goniþi – pribegi. înger – vãltur. colibã – corturi. 7-8. sîn – cot (de mare). în „Biserica Ortodoxã Românã”. sãrutaþi – spuneþi. 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. c 8. lua – omorî.. Þepelea). desfãtare – în buecie. 170. sabie – hangeriu. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. dacã traducerea este. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”. Dar. nr. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. tãcere – tainã. rod – învãþãturã. Ap. stãpînii – domnii. oricînd.T. Bianu ºi N. 755. p. au îmblat – au þinut. Ap. adurmi – muri. cit. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. lãsînd la o parte. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie. op. Hodoº. Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. ªi cuvîntul frãþãþie (F. 80 (1962). „legatã” de un izvor. au îmblat – au þinut. tetrarh – al patrulea. de a trage de urechi pe cei care învãþau. sãrutaþi – spuneþi. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. duh – nãlucã. cit. Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea. f. rod – învãþãturã. cu un înalt spirit de rãspundere. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. La fel. 3 (G. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. v. isop – trestie. în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op. prolixe. I. blagoslovi – ruga. ca periferice totuºi. care. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie. III. i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”.F. ieºire – moarte. care ne introduc în „laboratorul traducerii”. 8 a. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. 2 Cf. glosele sînt libere. închine – sã zicã bunã ziua. întors – lepãdat. personale.. 29. cinã – prînz. . I. I. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. p. 41). IV. grãitoriu – împãcãtoriu. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F. cum îl numeºte G. stãpîni – domnitori.

ici ºi colo. De asemenea. Drãganu: „În realitate. o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc. bine pregãtiþi”3. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ. glosele discutate aici. deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”. p. Este vorba de 1 2 3 4 Op. încununate cu succes. p. 1938. sîntem de acord cu afirmaþia lui N. În fine.. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor. În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. cit. p. ºi-au gãsit aplicarea. Luatã în tot însã. aºa cum a arãtat Iorga2. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. Op. avansate. Bucureºti. un salt chiar. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. chiar I. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. cit. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. dupã traducere.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. De altfel. Evident. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. 137. ci exclusiv la lexic. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective.. 42. în acelaºi timp. Bãlan1. Într-adevãr. au stricat ce era mai bine”4. Istoria literaturii religioase. . 143. p. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. precum I. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. CLXXII. „Într-un stil.

113 º. 157. supradialectale. succint prezentate în paginile precedente. Noul Testament de la Bãlgrad. îndeosebi lexicale. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. ºi cuvinte de origine turcã: divan. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. mahramã. v. Cipariu. traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. cum este ºi normal însã. Þepelea. p. 304. Corelaþia limbã-literaturã. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului. acelaºi. ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului. cînd Mihai Viteazul realizase. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. scuipiturã.. prin stilul cumpãnit. în general. p. Bucureºti. p. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. prin aparatul explicativ. 1971. . ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. 3 G. Densusianu ºi atîþia alþii”3. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2. în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. întîlnit în numeroase pagini originale. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi.. 151. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi. cit. hangier). Ivaºcu. cit. Noul Testament din 1 I. tot la Alba Iulia. op. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. În concluzie. în „Biserica Ortodoxã Românã”. mai bine pusã în „circulaþie”. didactic uneori. Gheþie. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad. Calitãþile Noului Testament. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. nr. eliptic alteori. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun. 83 (1965). contribuind la impunerea unei norme. contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. 2 G. Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie. Document de mare preþ. 1688. nervos. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. de cele mai multe ori. cu neînsemnate modificãri de grafie. p. prin calitatea traducerii sale. op. prin valoarea traducerii.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. prah.u. 1-2. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. ginere.

Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad. p. 1988.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române. 78–96 . Alba Iulia. o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea.

it. 271. considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. 895) se poate încadra în ceea ce J. b) culturã (p. cognosco (> cunosc). . inuitio3 (> învãþ). pentru prima datã. carte). Bucureºti. p.. II. scribo (> scriu). suprapuse”2. cogito (> cuget). carta (vezi CDDE s. lat. Infl. în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. Fischer. 27. carthz sau alb. percipio (> pricep). Lb. lucrare elaboratã sub egida Academiei. Mihãescu. pareo (> par). la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã.. aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE. 2 Mihãescu. 1 Puºcariu. *oblito (> uit). abstractã. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. scio (> ºtiu). cît ºi în altele care. 1969). intelligo (> înþeleg). carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. p. livrescã”. în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. p. 4 Înþelesul arom. 171): charta4 (> carte). 361. LR. 494). Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. p. 135): *ad – (de)uerum (> adevãr). I-III. aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. cuvintele din sfera semanticã a culturii. dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. Karte. 64. deºi au altfel de denumiri. mens (> minte). o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic. nr. în capitolul Lexic. 1951.v. în Istoria limbii române (vol. gr. credo (> cred). redactat de I.

d) distracþii (p. De observat cã în REW3.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere. Astfel. 79. 270-271. Desigur. citera (> citerã). la curtea regilor. Cluj-Bucureºti. gr. *oblito. 185. Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. iocus (joc subst. termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. Niculescu. despre derivatul scripturã. alãturi de scribere2. Puºcariu. ioco. ªt. Scrierea latinã în evul mediu. Paºca în CL I. credo. dar sînt esenþiali. scrie "desena. 171): ioco (> joc vb. Infl. I. R. 9248. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. Totuºi. mens. vezi S. locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. În mod 1 Considerat de Mihãescu. Individualitatea. 1-4. toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã. se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã. în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. 33-34. chorda. 171): bucino (> bucium vb.A. Este ºtiut cã în Dacia. 1971. constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu. v.). canticum (> cîntec). p. lat.. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. Sucidava. scribo. pentru prima datã. sono. Vezi ºi DLRV.). De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. 14). canto. canto (> cînt). 1937. p. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. Individualitatea. chorda1 (> coardã). p. Bucureºti. grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu. 14 ºi 275-276). Lb. . p. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. Jako. p. Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. 1956.). multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. vezi S. sono (> sun). versus (> viers). nr. p. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. 10-12. iocus). trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. charta. 113-115. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. Etudes de linguistique roumaine. 29). p.. Candrea. sibilo (> ºuier). de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). cu excepþia românescului viers. p. în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3. a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã. cel puþin o perioadã de timp. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat. Porolissum. p. Manolescu. Dupã cum se poate constata. „Pontica” III.

o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. socotim cã etimonul este latinul numerare. CV 26 ocurenþe etc. –gis). 358. o citi toatã). În ILR II. Densusianu. lego. 80: arom. I. 1 2 3 4 . 178. Carte de alégere. se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului.. leziri < legere. 1956. 1–4. Prav. p. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. DDA s. Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. în Ernout. fasc. În DLR se considerã cã numãra. ºi ªt. Cu timpul. p. ca arhaism..v. în CL.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. u-aléapse tutã” – scrisoarea . pentru a þine socotelile la stînã etc. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia. nr. trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. 38 ocurenþe. leggere. Contribuþii. nominare. 595-602). leer. provine din lat. sp. p. sensul lat. mai apropiat din punct de vedere fonetic. I. 1. p. alég (cf. 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). numãrãtoriu). Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. 153). considerat de Capidan.. p. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu.. lêr (REW3. aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului. a numãra era folosit cu sensul „legere”4. 1932. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. cantitatea” (p. dupã cum aratã Ov. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. Dict. vb. Papahagi. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. etym. aparþinînd aceleiaºi sfere semantice. Fischer. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr. lire. în ceea ce ne priveºte. verbul legere este relativ des întrebuinþat. care. alég „lire” („cártea. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). Dimitrescu. 225 (Munt. cu sensul învechit "citi”. LR. megl. Meillet. XVI. ca provenind din lego. it. 7). numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. pg. în urmãtorii termeni: „il est possible. lex. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. v. 14–15. 355. astrolog”. ºi Andreilu alu Bagavu. IX. GS II. mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat.1. (a) numãra3. lex. în SCL.v. p. PB 3907. de pildã. legere”.. Probabil cã. –gis sau ligo). în RRL.. cetitoriu) (DLR. în special în formulele finale. s. o datã ce în sec. Aromânii.v. într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea. p. –ere (v. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. Vezi Fl. cf. Paºca. întrebî. 1964. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. s. Bucureºti. 1965. aleadzire.

sud-slave. În pasajul corespunzãtor celui citat din T. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1. principalul instrument al scrierii5.N.v. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra. ap. 150. ºi Þîrcovnicu. în categoria amintitã. lire .v. sînt relativ numeroºi. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. Din cele de mai sus reiese cã. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). de origine latinã. o putere redusã de circulaþie. p. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. 5 Vezi DLR. panã. în mod cert. 4 ILR II.Ev. De menþionat cã.. în decursul secolelor. 148. cu timpul. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat.v. numãrãtoare. dar.. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. greaca ºi slava. în þara noastrã. Ist. s. p. întregesc imaginea sferei semantice culturale.. pe de o parte. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –. Împr. P. în epoca feudalã. pinna). Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. 3 ILR II.a citi. avînd în vedere. apare. pe de alta. pe baza cãrora. DLR s. peniþã). . 78). s.. a devenit. numãrãturã)2. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. 24. penuº). la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. 43. îºi justificã locul în sfera culturalã. care. datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –. ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. în anumite combinaþii. În fine. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r. nenumãrat. cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr.v. Cuvintele discutate. Anon. v. vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. 2 CDDE. dupã cum se poate uºor remarca. în C. p. Termenii care s-au suprapus.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l. p. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. p. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6). 25. Car. zac. 113. numãrãtor.. numãra. Acesta. pãtruns din slavonã”. cu puþine excepþii. în textul românesc. 6 Bârsãnescu. au. afirmaþia lui Mihãilã. Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. s. se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. 28. peste cei deja existenþi. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus. dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –.

Împr. sud. raboº. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social.). predoslovie (sl. molitvenic (sl.). noveale. filã. La acest strat mai vechi s-au adãugat.. op. în ultimele douã secole. tipar (gr. conservîndu-se în special în expresii (de ex. Lb. predoslovie. termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt. Bârsãnescu. p. ispit. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2. izvod (sl. greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului.). tipar.).). toc (magh.).)3. filadã "caiet” (gr. . Gãmulescu. spudeu etc.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate.). ceaslov (sl.). 2 Djamo-Diaconiþã.). Împr. socoti (magh. 27. teasc (gr. student.). ceaslov. glavã. mai puþin. ucenic (sl. dar în Gãmulescu. nu-i glagore în cap. Néo-gr.). Infl. Dintre termenii împrumutaþi. citi (sl. (a) medita. italianã. propis. cei mai mulþi.. sîrb. pecete (sl. Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D. scriere. cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie. p. pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi. cit. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie. ºcoalã. samã "numãr” (magh. pedagog.). organizarea instruirii: dascãl (gr.). 209. ILR. vezi ºi p. scoriþã. letopiseþ.). filã (gr. ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1. filadã. novinã. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã).).).) sau o arie de circulaþie redusã.). Gáldi. þircus. cernealã (sl. Elem. pedepsi "a învãþa” (gr. o serie de termeni neologici. cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi. gr. socoti. sunjer. Mihãilã. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt. (a) instrui. Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor. slovã (sl. Elem. dascãl. se poate trage concluzia cã.). Termenii de origine slavã. buchea cãrþii. elev” (gr. Etym. întãresc caracterul romanic al limbii noastre. hîrtie (gr. termeni ca aceºtia. universitate. hrisov (gr.).. pedepsi. letopiseþ (sl. criedã. sud-slave.).). crug. 142. Rosetti. hîrtie.-slave. mãºtilã. imprimerie: buche (sl. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv.). în DEX..). pisanie (sl.). 148. chiºiþã. tîlc(ui) (sl. de exemplu: elev.). culturã”. toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. 4 Mihãilã.). 3 De menþionat cã. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi.). cernealã. care se referã.). diac (gr. Tamá. cãlimarã (gr. pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl..). ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. din punct de vedere etimologic. sub rubrica „cuvinte referitoare la carte. lecturã. glavã „capitol” (sl. facultate etc. p.. Mihãescu.).).). condei (gr. pedagog (gr. slicã. pravilã (sl.. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. sîrb. grãmãtic (gr.).). tipic (gr.). glagol (sl. spudeu "discipol. ung.

1965. 1. . ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã. 17-21 1 P.114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. p. Bucureºti. 1979. Panaitescu.P. 58. p. CL XXIV.

au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. termenul felucã are în DA prima atestare în sec. Bucureºti. de asemenea. Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat.. grija autorilor pentru primele atestãri. 1. care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã. al XIX-lea. pe cînd în DIL este . 22–26). Pe lîngã acestea însã româna a primit. DIL are multe calitãþi. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. reuºite în multe cazuri. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. în decursul veacurilor. latino-romanici. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale. Astfel.. printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. de ex. timp de cinci ani. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru. 1992. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat. vãzute din perspectiva istoriei limbii române. Neologismele. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0. ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. Editura ªtiinþificã. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. Trebuie menþionatã. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. greacã etc. aflat dupã unele grupuri semantice. de fapt un amplu (p. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. maghiarã.

cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte. gheneral. belghi). florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431. inexistente în DLR tomul X. 26–29. asupra atenþiei cuvenite variantelor1. germanã. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. apãrut totuºi relativ de curînd. 1973..m. de ex. la forme de plural (de exemplu avari. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. de ex. al XVI-lea.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat. Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare.) de la sediul Academiei Române din februarie 1975. 2..? Altfel spus. la paragraful „forme gramaticale”. 21–24. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle. spital. 111–116.. în titlu. De asemenea. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut. maghiarã etc. în Fl. p. sasafrasã s. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice.f. v. de ex. 351–353. litera S – S – sclabuc –. Dimitrescu. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec. 2. la comandant. partea 1. în 1985. golf în DA în 1863. p. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu. deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante. 1971 II p. p.1. exclusiv pe acelea care se aflã în text. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului. ceea ce explicã de ce unele substantive apar. Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR. este adevãrat. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. SCL 3/1966. Firenze. Contribuþii. invariabil. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre. în DIL în 1694 etc. singura doveditoare 1 V. etimologia etimologiei. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. e . În fine. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec. al XVI-lea. „Cahiers de lexicologie” 19.

ca în cazul lui bagdatelu. 1973.n... umanist italian. p. 2. 3 Al. 580-581. 112r. originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. procurator. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. prima. pedestru3 din lat. trecutã prin douã filiere.. Bagatelle. stuccatore. < germ. Rosetti. bagatelã s. cã procator provine din magh. bagatell (magh. Etudes lg. Elem. padovean s. cã orãlui vine din magh. din it. Termeni ca academic adj. 212-216. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar. calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510). Altfel spus. cu care româna din sec. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele. la rîndul sãu. 2. prokátòr care. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã. Fl. 110. la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. de asemenea de origine lat. p. NI. al XVI-lea nu avea directã legãturã.. cã harmatã se explicã din pol. se explicã prin lat.2. .f. maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. calepin. med. astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh. care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate. p. etimonul termenului maghiar. Djamo. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte.. cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. care apare de 61 de ori în PO... ar trebui sã o reprezinte. harmata ºi nu din lat. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice. sommo. Contribuþii. p. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia. armata. lex. bagatelle)”. Dimitrescu. 2 V.3. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate. ele nu aparþin clasei pe care. orálni ºi nu din lat. magh. de fapt. < fr. în Cantacuzino. 1 V. conform titulaturii Dicþionarului.. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe. În schimb. orare. Or.

St. 1991. Niculescu. Costin. Pisa. Pologne et Roumanie. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. coordonator Sergiu Drincu. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. Lukasik. I. p. it. 1913. De asemenea. p. Documentele lui ªtefan cel Mare. Timiºoara. Þepelea). 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. apoi Limba românã literarã în sec. I. vol. capitolul respectiv din acest volum). p. Pellegrini. idem. Un problema di lingua dotta. vol. în LR XVIII (1969). 1905. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. G. în schimb. trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. p. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. Bologna. 1938. Bogdan. provenda.4. Wedkiewicz. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile. provianda)”. Dimitrescu. < lat. Elena Deboveanu-Mãlãescu. popor1 din lat. < pol. leu tot de provenienþã latinã2. 1982. . Niculescu. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. I–II. proviant (rus. 3 LR 12 (1963). Desigur. 265-266. Bugeanu. în „Romano-slavica” 1 D. Bucureºti. p. printre ele citãm: DHLR II. 2. într-adevãr. gint. pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. immagini e storia. 1938. Bucureºti 1989.. red. populus. 1363-1368. de ex. 111–113. Al. Fl. Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. discutate de Þepelea3 ºi de Fl. Bucureºti. praebenda. p. 3. deºira. 1989. probenda. 167-171. XV ºi XVI. al XVIII-lea. 1915. în Scritti linguistici in onore di G. 2 Al. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. 3. prowjant. dar. Rum. în Introducere. Aux confines des deux peuples et des deux langues. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. Cracovia. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v. rus. popor (popolo). Paris-Varºovia-Cracovia. 148-149.118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester.. med. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol.B. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi.

Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. Astfel. în afara textelor citate în DIL. s. 1964. în „Romano-slavica” VIII. Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. Fl.5. p. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. p. în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. 3. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. sferã. 319. raza de folosire a termenilor neologici. însã în DLR apar extrase ºi din M. gramatic. s. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648.v. în „Romano-slavica” X. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. s-ar fi predatat cu un an. NI.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI. cu o singurã datã. Mitu. V. evident. p. Dimitrescu. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase. textul din Cantacuzino fiind din 1699. p. filosofie. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. 116-120.J. p.v. iar florint se aflã. p. Contribuþii. posterior. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. formã neînregistratã în DIL). dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. 91. barbarezi. idem. matematicã. p.I. destinatã primei datãri. dar. neordonate cronologic. 155–224. 106-120. . 81. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. NI. Documente privitoare la relaþiile. prin cantitatea citatelor. zi miercuri”. palat. Contribuþii. 194–209. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. de cîte ori se citeazã Cantacuzino. p.. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino. 93–109. de ex. în spaþiu ºi în timp. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins. tip. ºi în C2 ºi în PO. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare. în paranteza iniþialã. ca în DLR.. adaghiu. cronologic2. Cantemir I.. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. p. 86. gramaticã. În general aºa este. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. se putea adãuga Dosoftei. Lex. în 1413. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. p. blãjene.6. în NT 279r. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. O. Costin. Elena Linþa. apar trei ani: 1667–69. 1974. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file. s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc.. Contribuþii.v. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino. M. 2. 2. iar în 1668 termenii: gheometrie.. fizicã. Mol. sirenã este citat doar Cantemir. Dimitrescu. 1963. 156. D. NI. 1962.

p. p. despre care credem cã este cea corectã. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. 1901. deci cu ducat (1421 dupã DIL. se pot datora tiparului. este înregistratã forma de pl. NT. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL.v. altiera. le notãm mai jos: – la p. D7 a opri. pl. Dimitrescu. pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã.v. p. mãcar unele. – s. prefaþa citatã. 186 s. sferã prezintã în textul din Cantemir.v.7. ca papistaºi. propriu Bonvivi. – s. Dimitrescu. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. sicul. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s.v. Fl. NI. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. V. florin figureazã forma floriht. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie. inexistentã în alte contexte1. matematicã apare n. p. 91. deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r. ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum. 187. sau ca forma de sg. la p. cum apare ºi în citatul de la p. NI. V. fasþiculile. Oricum. în timp ce în original este termenul pusãrã.v. iar s. f. Contribuþii. am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. Dimitrescu Contribuþii. fasticul). care figureazã la Cantacuzino. – s. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino.v. – s. doaã2. dar corect este Bonvici. Fl. în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato. 2. în original însã este a o opri. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri. . – la p. 119. gramaticã se aflã un citat din NI de la p. Fl.v. iar la p. Contribuþii. s. N.v. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”). Dimitrescu.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice.v. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. 78 sub Cantacuzino. fasþicul. 119. adicã un total de 8 pagini. Iorga. de ex. redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. – s. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). 321. Înainte de a încheia. 85. dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. 132v. în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã. citat la b). 112r)! 3. – s. 91 apare adj. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. Fl.v. ducat.

în general. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. p. 4. 213–218. paij. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. Mihãilã în DLRV.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan.. sustentului etc. nr. la rîndul sãu. de tipul florileg.. considerãm cã. s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc. 70). p. urmat de florint. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v. 3). palestrã. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. sensuri noi etc.. lirã. Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu. datat 1431 etc. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. deci contribuþia lor propriu-zisã. p. 613–614. cronologic etc. semantic. În încheiere trebuie subliniat cã dacã. – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. aºa cum a procedat Gh. care a cerut o mare cantitate de muncã. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care. foarte numeroase. din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. p. Relaþiile. 11–12. etc. p. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992). – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon. 70).

Din pãcate. Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. 23. XIV-XV. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã. aºa cum ar fi trebuit. dar. Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã. al XVI-lea. Bucureºti. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. în altele s-a operat asupra textului original. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. dar ºi latina ºi maghiara. Editura Academiei. începînd din secolul al XIII-lea. p. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare. 397 pag. în unele dintre ele. dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v. 16. Dupã cum se ºtie. în majoritate slavona. nu s-a acordat. se ºtie cã. umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500. Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. XIV–XV.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. 25). existã numeroase ediþii de documente. 1971. De aici organizarea . Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. ªi totuºi. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor..

iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. extras din A. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. p. tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. 318)). ceea ce conduce la concluzia cã. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. sg. devine feminin (p. adverb. Numeroase sînt. 301). apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor. 28). XI. seria a II-a. autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. a/ã. a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. numeral. deci înaintea „lexicului” ºi. apare ca feminin (p. bineînþeles. de asemenea. În acest capitol. Bobul. în capitolul Elementele româneºti (p. fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. p. 322). pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. p. ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele. copiºtii românizau limba slavonã (v. dupã adjectiv.A. utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. fiind în cea mai mare parte a cazurilor români. lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. 269–324). e/ea). 2). 303). 319). a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. pol.. de asemenea. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã. sub influenþa lui vie. în special la nume. verb etc. 1889. p. ei. de cel mai mare interes este înregistrarea. Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. sub influenþa rom. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e.R. 325–376). 359–376). Dar. iar cealaltã. în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. strãinã poporului. t. p. adjectiv. 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. de asemenea. Trebuie subliniat cã. verb.-dat. în capitolul consacrat numelui ºi nu. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p. cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. de exemplu. sau masculinul vinograd.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena. Dar pentru istoria limbii române. Bucureºti. care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. nu locul acestor capitole este important. aºa cum apare aici. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. 298). constituit din forme variate de origini diverse. p. folosirea la cazul general la substantiv. desigur. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. Bogdan. schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu. jumãtate. subcapitol al „lexicului” (p.

pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p. 1973 – traducere din limba francezã .P.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile. uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã. analizîndu-le minuþios. RRL. cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte. în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620. Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. interesînd istoria limbii române. Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. pentru Moldoveanu. maghiarã sau latinã. 367). Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani. în comparaþie cu D. Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast. Deoarece nu s-a fãcut aceasta. 273). Bogdan (Glosarul. De asemenea. textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi. 126–127). conform citatelor din DLR apãrut în sec. dar. documentele cele mai interesante. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p. Faþã de DLR. XVIII. textele studiate. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. p. Bogdan. 283).. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. p. avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. 381–388.P.. 367). mai ales. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii. 364). Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. Bucureºti. în 1481. Astfel. 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu. substantivul Puiul (1453) (p.. comparativ cu D. în anexã. însoþit de primele atestãri. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. se aduc atestãri din 1431–1433 (p.. sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere.P. de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. Bogdan (p. întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. în timp ce în Glosarul. al XVII-lea. la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. lui D. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã. care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). într-un viitor apropiat. 4.. 1521–1529. 279). 278) în 1441.

Armbruster. 184). Dimitriu. Editura Junimea. Dimitriu aratã. nr. prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini. în AUI XVI (1970). în SCL XXII (1971). în AUI XVIII (1972). De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. 47–64. Romanitatea Românilor. în 1973. în acelaºi timp. p. 6. 1965) sau istoricã (A. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. Dimitriu. dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. Astfel. 60–61). Graur. în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. în raport cu textele nordice (vezi p. cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. de C. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. romanitatea vocabularului limbii române. Iaºi. Pe de altã parte. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. C.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. luate la un loc. 1972). structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. Bucureºti. pe drept cuvînt. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române. 15–49 –. p. neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. pe de altã parte (vezi p. 1973. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. p. de coordonare ºi subordonare. urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. C. 222 p. editura Junimea din Iaºi. Bucureºti. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. . ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. a vocabularului. Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. pe de o parte. 202). Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi. La romanité du roumain. Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre. formaþii pe teren românesc. procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. 181). autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. 597–606.

adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. pe de o parte. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique. 47). Muller. C. privitã chiar din acest unghi. pe de altã parte. 297–302). în SCL XX (1969). criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. Les caractères statistiques du vocabulaire. ºase ani mai tîrziu. dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. Paris. comparaþia se transpune în sec. Paris. p. cel beletristic. 3. Initiation à la statistique linguistique. nr. la noi. la Ch. 3. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. cartea lui C. de ex. interesante din multe puncte de vedere. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd.A. unui alt stil. 1954. într-o cercetare de acest fel. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. Dar ne putem pune întrebarea de ce. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. al XVI-lea cu caracter religios. al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. De asemenea. nu se menþine criteriul stilistic. 1968 (vezi. Candrea) ºi trei din sec. al XVII-lea (vezi p. lucrare meritorie pentru acel . 350–351). Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea. de largã circulaþie. Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta. credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. în momentul de faþã. de exemplu. Guiraud. dar ºi mai cuprinzãtoare. C. Cazania lui Varlaam? Deci. De asemenea. nr. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. p. din pãcate.126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I. Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. de aceastã datã. la care autor sau colaborator este chiar C. în SCL XIX (1968). aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. Totuºi. recenzia Alexandrei Roceric. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. Desigur cã. din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. desigur. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. pornind exclusiv de la texte din sec. Dimitriu. cînd.

Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. Bucureºti. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. textul Psaltirilor ºi un indice . publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. într-o expunere sobrã. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. 3. în speþã a vocabularului. Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii. 1967. nr. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). 206). considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat. Editura Academiei. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. Text stabilit. 779 p. introducere ºi indice de Stela Toma. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. L’illusion comique de P. Ediþia de faþã. XXVI. 1973. Paris. SCL. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia. Martin. p. 1960. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. Paris. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. Praha. a integrãrii limbii. 1968. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. 1976. Essai de statistique lexicale. Muller. 2. Meddeleiser. În concluzie. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa. Dimitriu. cuprinzînd o introducere bogatã. Paris. Universiteti Oslo. 1964. 283–299 Coresi. Leksica stilotvorenii Lermontova. Bibliography of Quantitative Linguistics. Opit Kolicestvennogo opisanija. Leningrad. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. Le vocabulaire du théâtre de P. 43). ºi a rectificat unele opinii anterioare. 1975. în condiþii editoriale excelente. ºi Etude de statistique lexicale. p. mai presus de orice. Analizele minuþioase. ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. 1973. C. de Tesitelovà Marie. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. Slavisk-Baltist Institut. dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. în teoria informaþiei. Corneille. Corneille. rezultatele precise la care se ajunge. a unuia dintre cele mai importante texte coresiene.

forme gramaticale înþelese greºit. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. cãruia. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. 12–13). îi este dedicatã ediþia în discuþie. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. dupã cum se ºtie. 5–6). lecþiuni eronate. încã din anii studenþiei. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în . editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã. Dintre aceste trei texte. 8/2). editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi. Byck. se poate deduce cã de-abia acum. I. p. existent la Biblioteca Academiei. scoate la ivealã (vezi Introducere. p.A. trei psaltiri. Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã. una dintre primele scrieri bilingve. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p. 124/3). scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. O cercetare atentã. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma. pe care îl comparã cu alte psaltiri. Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. printre care ºi cele coresiene. 74/3). prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã). Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. caietul 34. Ediþia de faþã are în vedere. cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. iar I. prima psaltire tipãritã în limba românã. Din cele arãtate mai sus. aºa cum am mai amintit. topise pentru topi-se (ps.A.128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. de altfel. cuvinte în plus. dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577.A. de regretatul profesor J. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. Astfel. 6–7) I. ªerban. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice. În ediþia sa.

p. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. 65v. Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. în linii mari. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. SCL. de istorie a vocabularului etc. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori. uneori. credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. de foneticã. Astfel. distincþiile necesare. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). ogoditor. cele mai multe. pr. însã. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. la fiecare cuvînt în parte. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. care-i pot face o lecturã cursivã. Trebuie.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. eforturilor Editurii Academiei. „ales”). 146r. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. în partea de jos a paginii. de asemenea. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. ogodit. zãpretire. 323) ºi de epilog (vezi p. 66r. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. 202. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. poate nu ar fi fost inutil ca. precum bucina. 662). datorate. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. între paranteze drepte. 2. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. ºi hristos „uns”. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. 201v. Uneori. în indice. de exemplu ciudã "minune”. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. sãblaznã. Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. singura care poate satisface cerinþele actuale. nr. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche. . de exemplu 1 V. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. iar. XXIII. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. frecvenþa lui în text. de exemplu între Hristos n. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus. zãprãti. salutatã ideea de a diferenþia. (c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie.

slonovni. care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. peleº. Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. Hachette. întort. în P. feri "pãzi”. construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. p. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. în special a vocabularului ei. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. . vihor. Dictionnaire des mots nouveaux. de exemplu 17 ani (1955-1971). onagru. topica mai fireascã. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. lunecare "cãdere” etc. L. poveli. Într-adevãr. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. hãlãstui. cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. Prin realizarea acestei importante editãri. zãprãti.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. de exemplu. 1971. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul. Gilbert. gimþ. mojdan. pãnãtos.u. trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. inie. relaþii evidente. troscot. H. povelire. domn "stãpîn”. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. ºchiopa. povelenie. istacti(e). cucurã. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. zãstîmpi.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. De altfel. pogrãzi. prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee. într-adevãr. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. Mitterand et J. Dubois. 16 º. Introduction à la lexicographie. 8). impremiezã. premiezan. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p. Les dictionnaires. încurþi. Paris. zãpretire. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. pazie. Astfel. cît ºi în acela al traducerii. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. în J. 1971. 111-132). sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. Pignon. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. et Cl. Coresi. Guilbert. sau chiar 10 ani (1949-1960). prãmãndi. Dubois. Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. 774–778. nãvodi. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p.

cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. ale valorii gramaticale a cuvintelor. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. 2 de jos apare silnic. valori multiple (vezi p. traducînd sl. vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. biruiturã faþã de vlãdicie. la p. Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. asteriscului. 31). bãuturã faþã de bere. de exemplu au (92v16). r. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare). sau la p. s-au acordat unui singur semn. învãþa. biruitoriu – ce þine. semn. ci ºi din alte puncte de vedere. De exemplu. De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. de exemplu: dosãdi. forma silnici). adînc faþã de adîncat.). 85. considerat adverb. depept pentru derept). de exemplu pentru 1.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. corect. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. dupã pãrerea noastrã. fecioarã faþã de fie. este de fapt conjuncþie. de exemplu. în loc de greºirã. slãbiciune faþã de sãblaznã. 158v. deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). în fond. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. pune. indiferent de originea lor. idumeesc – lu Idumei etc. rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. mustra faþã de oblici etc. zãstãvi. r. De asemenea. ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. mîntuire faþã de spãºenie. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. 5–6 grerã. respectiv. Astfel. de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. 4 de jos. r. introduse printr-o traducere servilã. iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite. Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. . edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. znamenie pentru. 243. Socotim cã. 330. iar pentru cazurile de sub 2. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. cît ºi buzã (5810). moºie faþã de ocinã. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus. În majoritatea cazurilor. o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. Evident însã (vezi Indicele). boalã faþã de lingoare. lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. oprire faþã de zãpreºtenie.

Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. CL XII. -a este atestat în 1374. Astfel. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh. 273). -ul în 1385. la dificultãþile întîmpinate. O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. p. din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. spaþiul cel mai întins (p. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse. ele probeazã. -le în 1429 etc. Academiei. Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene. C – Antroponimie. a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. de asemenea. Avînd în vedere proporþiile acesteia. cum este ºi firesc. Olimpia Guþu. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. Ion Ciocea. Oricum. ele nu sînt prea numeroase. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului. Bucureºti. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. printre altele. Cornelia Popescu. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. . 1. Aspazia Reguº. Ion Robciuc. urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. p. în textele cercetate art. 1–270) ºi. Corneliu Reguº. Mile Tomici. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. 316. aºa cum a arãtat D. B – Toponime – Terminologie geograficã. 370 p. + XL p. 1977. Ed. Bolocan (redactorul responsabil al volumului). Virgil Nestorescu. rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). Dicþionarul propriu-zis cuprinde. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. 1981. -i în 1400. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. În Editura Academiei. la principiile de lucru.

muiere. morar. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova. baltã. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. bordei. babã. arbore. belciug. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. XI). de ex. de ex. galben.: bãiaº. bãrbos. moldovean. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. mal. moviliþã. de ex. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. eventual fotografia lui. de asemenea. bolovan. muiere. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã. birãu. mãtuºã. Lucrarea conþine. bãrbos. gurã. adînc. adînc etc. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. ediþiile în care au fost publicate etc. bãrbat. murg. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. cu diverse sensuri dezvoltate. au fost respectate toate particularitãþile textului. albie. bou. bãdiþã sau numai ca toponime. . dar nu separat. broascã. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. gureº. comis. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune. p. munte. categoria gramaticalã a cuvîntului. acela. însemnãri ºi inscripþii”. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. gras. grãdinar. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. ac. de ex. aniniº. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. boboc. lista lucrãrilor consultate. muntean. barzã. mijloc. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. *mic etc.: bun. bucatã. gard. bour. alun. Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. de ex. blidar. În fine. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã. brãdiºor etc. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã.).: alb. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. gurã. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate. *bourean. bãtrîn. acolo unde este cazul. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. muncel. *gangur. alb. în toate amãnuntele. brînzã. mãtase.

p. a pune chezaº. Gl. D. pîrcãlab). a da (bea) aldãmaºul. este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt. De ex. care apãreau în flexiune slavã. 2 V. XVI). de ex. cu care are în comun sensul. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. Mihãilã. mãgurã. negru. în general. ambele calcuri dupã ceaºnic (v. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã. lista din Nestorescu. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. 9. a-ºi face milã (de ceva). o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. În plus. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. hotar. iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2. nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. DERS 1445. 621-624. N.. p. p. 181-2. tatã vitreg. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. DERS 1500. argeºean (1431). Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. Bogdan. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. Costin. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. iazul (1534). faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. 3 V. gîrlã. aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii.134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. pentru prima datã. 180. de ex. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. 385. aprilie 1482.. faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650. C. pl. DERS 1422. p. în DERS figureazã acum. ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. p. faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673. D.. ca ºi precizãrile lui Gh. p. a se þine de treabã. v. caftan. frate. cu precizãrile lui Gh. în LR 6/1975. E. . cheie. cãlugãriþã. Sigur. aprod (1443). azap (1479) etc3. bucium. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. ºi alte cuvinte în Nestorescu. p. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. p. de ex. ca o urmare a aceleiaºi cauze.. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. 253–265. 621-624. apanajul vorbitorului nativ. Mihãilã din LR 6/75. aspru 1482–1496. faþã de DLRV 1502. credem cã. în raport cu DLRV ºi DA. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. în ceea ce ne priveºte. faþã de DLRV 1480. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu.) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. iazure (1559) etc.

133. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. Mihãilã. a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. La fel bahnã (s. de aceea. despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ. . n. XII) –. p. slujnicã sau buzeºto(m). Aici trebuie fãcutã. T. Contribuþii. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele. slujniku v. VII). Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat.) a textelor slavone” (p. n.v. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl.v. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. Dimitrescu.). în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p. se dã o explicaþie. nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374.. LR 6/1975. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. C. iar în 1596 sg. p. nu emise pe teritoriul nostru.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române. apare forma boalã. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. Gh. v. articulat aprodul. în C. în timp ce în numeroase atestãri. 624. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. 30 s. însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p. despre ponderea elementelor autohtone. Buzeºti. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s.v. Credem. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã. Fl. imediat. ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate. dar nu acesta este scopul final” (p. aprozi.. 323). p. IX). chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. altfel. Un alt caz: aprod.) sub formele slave bahnu ºi bahna2. În DERS în 1586 figureazã pl. steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. este adevãrat cã în lista de documente. se întîlnesc cuvinte româneºti. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi. de ex. de ex. 217 s. chiar anterioare acestei date. 259). nu a exploatat 1 V. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl. p.v.Ev. PO1. pînã la care se întinde epoca studiatã. 2 V.

beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã. varã. surd. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã. mic. Este adevãrat cã. Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. sperãm. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. ne indicã o serie întreagã de predatãri. de la care. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. baci. muºat. de fapt. 14 (august. Dintre acestea.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. 1348 ºi. urs. comparaþia cu unele lucrãri. Dar. apar în contexte slave. fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. ar trebui pornit. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. opãrit. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. balaur. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. înregistrarea unor sensuri noi etc. Inserarea de noi cuvinte nu mai are. cca. copil. dar care au pornit de la o documentare similarã. Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane. cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. bun. de ex. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi).. 1318. voievod) au atestãri mai vechi. o altã înregistrare. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). de ex. în acest punct al discuþiei. de tipul opãrit. Într-adevãr. de ex. restrînsã. atestate în DLRV la cca. Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. respectiv. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. În DERS. Evident. O situaþie specialã prezintã . într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. singur. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate. aceasta ar trebui explicat. A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. fecior. nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. nevoie de nici o justificare.

Giurescu. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. mal 1445 – DERS 1448. 210.. Totuºi credem cã. p. pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. de ex. p. nesemnalate în lexicografia noastrã. 30–1582 iunie4. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. Addenda. V. 78-79. p. RRL 1/76. p. 1590>. 352. se citeazã Olteanu. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate. Mihãilã. 409. Me(s)ter Petrila. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului. Djamo-Diaconiþã. At. agust. aceastã predatare. Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. Djamo-Diaconiþã. Mihãilã.. la p. discuþia despre cuvintele cumãtrã. 498-9. 14213. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint. 59. la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. p. M. 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569.C. tot într-o parantezã finalã. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare. 1585–86. databile în sec. de ex. 1498.. p. 365. s. dar. . nici diac în 3 ian. þap. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). Alte predatãri rezultã. unde se dau multe asemenea cazuri). La fel v. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul.: brãdet 1491 – DERS. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v. 1480. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. DERS surprinde semnificaþii noi.. ian. XVII–XVIII. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare. DERS 1517. O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. p. M. A. din Mihãilã. p. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. ap.v. termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine. maistor. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS).2. nu de puþine ori. Doc. Mold. La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. bãlaur 1337–1340. de ex. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470). menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin. nu slavo-române. Lb. ªerban. R. IX–XI1. 64. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor. de fapt. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh. Contribuþii.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod.

At. Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. Mihãilã. astfel. În fine. Astfel. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã. Pe scurt. p. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. cocoº etc. jumetate. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. ca orice lucrare lexicograficã. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. 84. De asemenea. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v.138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt. ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. Observaþiile anterioare. p. de ex. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete.. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate. în general de bune rezultate. p. cum susþinea perfect justificat Emile Littré. Mihãilã. care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. rãsplãtitã însã. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. 341 ºi citat s. în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt. coadã. 76. . dar nu s-a procedat consecvent. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. 2 V. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii.) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. în mãsura posibilului. totuºi.v.. giumâtate. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. cojocar v. strîmb. dar ºi bibliografia lor. At. „n’a point de fin”. româniºti sau romaniºti din întreaga lume). vezi jumãtate. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. curãlar. o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele. în atenþia autorilor. paharnic (sub forma peharnic). Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat.

interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. AUB. fapt remediabil la o nouã ediþie. un nou ºi preþios instrument de lucru. în cazul cã vor fi puse în aplicare. 1982. Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. revizuitã. p. DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a. nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare. la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice. a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române. 96–104 .

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

raid-anchetã. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F. Bucureºti. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. 1965. p. vezi Halina Mirska. 396-399. Bucureºti. ºi cu unele rezerve. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. Bucureºti. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes. 174. pentru limba francezã. cartier-satelit. stradã-coridor. astãzi. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. arhitect-ºef. bloc-turn. an-luminã. bloc-lamã. pictor-decorator. productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. p. ideea aceasta apare ºi la H. declaraþie-program. 1967). 2 Vezi Florica Dimitrescu. 1. XI (1962). întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. în Actes du X-e Congrès international des linguistes. ci ºi în scris. macara-turn. privitoare la aspectul actual al limbii române. în „Philologica Pragensia” 9 (48). . p. student-actor. 1966. 268. club-bar. Graur. casã-laborator. 4. nr. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1. 65. 188. 1965.. cifrã-record. spectacol-lecturã. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. op. Asan. p.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. ca de ex.: actor-cetãþean. cit. în majoritatea cazurilor. p. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele. Mirska. ºi în T. ciorap-pantalon. în special în limbajul cultivat.u. La romanité du roumain. salã-studio. oraº-erou. angajat-mandatar. în LR. nr. 65. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã.. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire. Într-adevãr. în SMFC. 34 º. la Al. p. 1 Aceastã observaþie.

p. 13). 230.u. col. 5007. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. Paris (f.1969. A.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã. piantanimale. estoniana. p. partea a III-a. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. 90-96. synapse) discutate de E. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. para bien o mal. 2. diariamente sufrimos. ca tip. 9) sau mai noi (de ex. p. 4 Vezi Meyer-Lübke. p. cassapanca. 585-586. Guilbert. suedeza sau norvegiana. Madrid. 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. toate. pe de o parte.IX. Cours de grammaire historique. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. 76. în raport cu germana ºi cu alte limbi. de exemplu. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi.u. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. p. I. în care tipul amintit este exemplificat prin it. în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile. 2 Vezi observaþiile lui R. 24. ed. 284 º.a. 1966. Aceastã situaþie existã. XVII. pe de altã parte. 2.. dupã formule strãine. din constituenþi imediaþi de un tip special.. de L. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã. 1939. în „Le français moderne”. mai 1969. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español. II. 1. 61. Grammatik der romanische Sprachen. 111. numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. L. 1894. Pare surprinzãtoare observaþia lui A. . De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) . ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii. 1957. În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. p. vezi Troubetzkoy.). în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL). în limbile romanice4. cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. Criado de Val: „La influencia de los periódicos. p. Paris.. Sauvageot. p. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare). Darmesteter. 1959. a II-a. daneza. 1964. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate. termenul a fost reluat. Benveniste. p. n. ca maghiara. posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5. în Mélanges de linguistique Charles Bally. Portrait du vocabulaire français. Buc. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. 75 º. p. despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”. implicit. 1. Guilbert în „Langue Française”.. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. IV. Formes nouvelles de la composition nominale. Geneva. Leipzig. 3 În LRA.

4–5). 6888. O. Essai sur la structure logique de la phrase.L. 6–7.. 7118. II. Copilul-erou era ea însãºi (Inf.. 9... p.. fiziologie. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc. XXV.. 1. 3). 5038..IX. 31. 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. col. 24. 3. A. p. Buc.. col.1969. în exemplele de care dispunem pentru acest caz.X.1966. vezi ºi Fl. 4.1966. 7057. Paris.1967. oftalmologie. 21. întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. De observat cã..1966. col. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA. 3. O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund. . termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. VII. lib.... p.I. col.7). p. p.1967. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch. ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã. XXXV. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii. iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. 38 (352). Séchehaye. 3. lib.. XXIV. oct.R. 1. Cum preferaþi. p. col. difuzoare. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii. (Rom. radiologie. 7. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii. 1950. amenajat în incinta liceului din localitate. 2. XXV. XXXVI.IX. cu secþii de chirurgie.. col. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc. conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. 30. p. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. 8). col.XII. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj. microfoane. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) . lib. 62. 4). spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. 8.. 7202. 6924. XVII. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom.. 6). 230.XII. p. 19. semantic. VII.. p. interne.1969. ginecologie etc.. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public.

teatru-document. piesã-document. restaurant-gigant. operã-cheie. avion-pirat. cisternã-pirat. peliculã-document. fotografie-document. În ordine descrescãtoare. experienþã-pilot. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. spectacol-ºcoalã. post-cheie. punct-cheie. ediþie-pirat. foto-document. întrebare-cheie. gigant: film-gigant. radio-anchetã. emisiune-pirat. bandã rulantã-ºcoalã. traseu-ºcoalã. structurã-model. restaurant-ºcoalã. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie. pãºune-model. fotografie-document. ipostazã-cheie. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. navã-pirat. .146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. unitate-etalon. liceu-pilot. piesã-document. pirat: radio-pirat. etalon: faptã-etalon. episod-cheie. idee-cheie. dramã-document. respectiv. ºi nu numai în limba românã. condiþie-cheie. notãm în continuare. silabã-cheie. capitol-cheie.. navã-ºcoalã. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. foileton-anchetã. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. sat-model. piesã etc. concert-lecþie. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. fregatã-ºcoalã. op. film-lecþie. joc-ºcoalã. azil-ºcoalã. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. interviu-fulger.. 231. documentar-anchetã. reginã-mamã. întrebare. staþie-pirat. emisiune-anchetã. precizare-cheie. iar vecinãtatea (contextul) cheie. statut-model. Constituentul al doilea este. lot-model. imagine-cheie. avion-pirat etc. disc-lecþie. întrebare-cheie. plan-pilot. replicã-cheie. model: cinematograf-model. document sau pirat. cheie. gospodãrie-etalon. cerb-gigant. replicã-fulger. vînãtoare-model. pilot: staþie-pilot. buletin-anchetã. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. turneu-fulger. element-cheie. frazã-cheie. cit. împrejurare-cheie. atelier-ºcoalã. staþie-pirat. scenã. în legãturã cu locomotivã-tip. magazin-etalon. tur-fulger. teatru-anchetã. secvenþã-cheie. hotel-ºcoalã. uzinã-pilot.. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. poziþie-cheie. scenã-cheie. local-gigant. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. conflict-cheie. cuvînt-cheie. film-document. de cele mai multe ori. film-cheie. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã.

. 5. mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. situaþie-limitã. p. ºoc: fapt divers-ºoc. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. în cazul nostru. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ. uzinã-monstru. fiind frecvent utilizaþi. mai 1969. Les structures lexématiques. cap-simbol. film-mamut. J. a II-a. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei.. timp-record. turneu-maraton. rol-ºcoalã. maraton: interviu-maraton. moteur. 13. tele-maraton. 3. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul.31. p. în „Travaux de linguistique et de littérature”. condiþie-cheie. 65.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. 1968. vîrf-record. la care se adaugã ºi altele (pirate. în RRL XIV. p. bilanþ. bilanþ. simple afixe1. 78. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund.. pilote. 1. pe de altã parte. cheie. Dubois. discurs-bilanþ. Paris. 1 W. 1. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef. „podul de peste fluviu” etc. sînt morfeme care. întrebare-simbol. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. Problèmes et méthodes de la linguistique. interviu-fluviu. p. în analiza distribuþionalã. Wartburg. 4 E. în cazul în speþã. În general. Coseriu. I. 109. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. pe de o parte. 1962. Dupã cum se poate remarca. copil-monstru. op. p. film-fluviu. film-fluviu ºi. Paris. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre. limitã: clipã-limitã. simbol: sculpturã-simbol. fluviu3. v. 30.. Notes sur les suffixoïdes. cit. 3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A. record: cifrã-record. 1963. 105. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. Sauvageot. frînã: cauzã-frînã. nr. fluviu etc. vîrf: moment-vîrf. printr-un proces îndelungat. afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. ed. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. aceste cuvinte. în „Langue Française” 2. pod-mamut. p. 1968. scenã-simbol. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur.. stare-limitã. 2 Vezi articolul nostru. elementul al doilea. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program. p. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. mamut: spectacol-mamut. diferã de substantivele independente cheie. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu. În formaþiile amintite mai sus. Desigur. 1969. VI. film-monstru. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. pilote.

A doua observaþie. interºanjabili. pentru limba francezã. proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. în exemplele noastre. cit. Coseriu. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. vîrf. gigantic. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. Astfel. mamut. program etc. De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. maraton. . la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare. în pilot se include ideea de „primat”. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. simbol. De asemenea.)? Nu am eliminat substan1 E. Bucureºti. p.148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon). uneori. legatã de prima. nuanþa de „obositor”2. este cã. pãstrate ºi în noile formaþii. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. 230. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. mai 1969. 66). p. p. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. Sã se compare. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. De exemplu. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”. lecþie. conþine. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4. unele. Mai întîi. 1944. 344. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil. p. Substantivele monstru. 2. în raport cu record ºi fulger. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. séance-marathon („Langue française". 4 Vezi Iorgu Iordan. dupã cum am vãzut. pe lîngã ideea de lungime. ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã).. etalon. ºoc. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. imens”. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model. sîntem datori o explicaþie. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. în cazurile amintite. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger.. termeni care apar. model. de exemplu. iar altele numai presupuse. op. maraton. pilot. încît termenii pot fi. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA. Stilistica limbii române. se contureazã arhisemantemul „model. În fine. deja consemnate în limbã. 2 Cf. Aceste cazuri. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund.

2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. p. . în mod special. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre. 2. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. ºi. 66). de ex. un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”. Din acest punct de vedere. acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. aºa cum am menþionat anterior. président-directeur-général. într-adevãr. *situaþie-vîrf. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. timp de nouã ani. III. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. caz-limitã. la care se asociazã un al treilea termen. termen-record. De exemplu. din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf. supracompusele aparþinînd variantei 1. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. pe de altã parte. înregistrate ulterior (iunie 1970). Dupã elementele alcãtuitoare. 1. mai 1969. dirijor-maraton. navã-gigant. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. conducteur-chef de groupe. din presa zilnicã. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. *rezultat-frînã etc. valoare-limitã.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã.

/ lumina zilei a s s . În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman./ plãmîn artificial expoziþie./ adunare-plenarã dezbatere./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ club bar magazin./ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ masã rotundã ore./ expoziþie de mobilã femeie./ monument istoric s s a congres./ muncã patrioticã femeie./ jurnal al pãcii student./ colecþionar de muzicã s s s film.): alb.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ om viu inimã.

1969.). p. stofe etc. astfel.A.. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer./ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã.) decît clãdire monument. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care. pentru construirea unui teatru mobil-pliant. 111. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. *statuie. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. de ex. În fond.. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor. ambele interpretãri sînt posibile. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº. 1 Vezi H. Paris. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. care./ monument istoric etc. ar putea fi comutat cu de judeþ. de exemplu între clãdire. Evident. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric. magazin. Alte cazuri sînt însã clare. *magazin-expoziþie / de stofe etc. ci inginer-metalurg). într-un context asemãnãtor. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. Gleason. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1. bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului. în care caz avem „de ales”. a gãzduit mobile”. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. în cazul respectiv. eventual.. În fine. În arhitect-ºef / de oraº./ monument istoric./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). în expoziþie-agricolã / tîrg.. dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. club-bar). adunare-plenarã. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie. de municipiu etc. a propus achiziþionarea proiectului. Introduction à la linguistique./ agricolã tîrg. ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere. problema nu se pune expres. . De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº. în general. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire.

are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. substantivul. ca în S/SA. mai 1969...F. cum este ºi normal. el apãrînd. p. sau SS/A. 3. pe locul 3. în „Langue française”. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi. mai rar. alcãtuit din succesiunea SAS.I. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C.I. lib. 76. de preferinþã. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a.1967.D. deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu. pe locul 2. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc. cel puþin în exemplele avute la îndemînã. în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente. de tipul floarea-soarelui. care. Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)). Phal1 remarcã.R. ca în SA/S sau SA/A. . La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar. XXV. 2. 6924. Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator. varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b). sau. A.É. 7–8). p. pe drept cuvînt. 21. Oricum. col.

1945. Benveniste. 13. Tollemache. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. cit. 1. 57 º. 1964. ci formaþii dupã un model strãin (de ex. Roma. de ex. v. în „Deutsche als Fremdsprache”. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc.u.. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. Wiesbaden. Fr. scène-clef). Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”. dar ºi în limbile romanice. Grosse Rudolf. art. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. roman-fluviu dupã fr. 1965. 161–165. Sparmann... Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. 1970. p. . p. ele nu reprezintã inovaþii româneºti. 1957.. Le parole composte nella lingua italiana. 1. 70. E. etc. p. The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation. Leipzig. ci realizãri efemere. 1960. 57 º. 8. 1965. SCL 3. roman-fleuve. nr. ºi 2. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. 325–334 1 În special în limbile germanice. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile. p. stabile în limbã. H. 2. 1964.. 241–247. scenã-cheie dupã fr. în „Sprachpflege”. p. p. 1–6. De altfel. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. J.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1.u.

mega(lo)-. stereo-. grafo-. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). în accepþia largã a termenului). de ce unele pseudoprefixe. 407-412). între 1961-1967. verbale)3. steno-. 213 ºi urm. 1963. omni-. ºi H. 27–49. 214. dar care au fost înregistrate. plus-. Eléments de linguistique générale. aveau sens în sine (teme nominale. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”. la origine savant. LRA. procedeul pseudoprefixãrii. 2 A. 318 ºi urm. Les mots français. porto-. de asemenea. 1960. pento-. ºi LRC. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. p. Paris. p. Martinet. Paris. Într-adevãr. 135. discutate de Iorgu Iordan în LRA. Maneca ºi Fl.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. . Aceasta explicã. 4 Iordan. dactilo-. Marcu. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. livresc. LRA. se bucurã de mare succes. nu apar aici. Mitterand. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. Seche în LR 3/1965. în limbile de origine (greacã sau latinã). neo-. de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C.apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. element formativ provenind din teme care. p. p. 3 Iordan. dermo-. p. de ce tele. p. pronominale. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. vice-. dinamo-.. fizio-. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente.

crio. angi.< gr. Bucureºti. fãrã îndoialã. în Les mots français. J.< gr. Din punct de vedere al originii lor. Dubois. electro-. 2 Iordan. cine(ma)-. precum: aero-. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte. nr. 83. p. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. kinema "miºcare”. astro. cãci. radio-. sau chiar împrumuturi propriu-zise. L'évolution du lexique dans le français contemporain. Graur. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”). autos "el însuºi”. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã. semi-. pseudoprefixarea. mai ales. cine(ma). p. macro-. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme. Pentru a explica acest proces. pseudo-. foto-. Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. p. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi. modalitate savantã prin excelenþã. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului. însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. bios "viaþã”. kardia "inimã”. . tele-. kyclos "cerc”. în „Le français dans le monde”. arhi. 4 H. bio-. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române. 6/62. auto.< gr. Astãzi. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. micro-. multi-. 8 (1936). cardio. trebuie invocat. 5. de exemplu autogol din englezescul autogoal. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte.< gr. p. kytos "celulã”. ceea ce demonstreazã cã. LRC. cã pseudoprefixele des folosite.< gr. aºa cum arãta H. ciclo. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. se amplificã ºi ea. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”. hidro-.< gr. La romanité du roumain.< gr. cito. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”).< gr. p. angeion "vas”. 320.< gr. cryos 1 Vezi Al. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”.< gr. 1.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba. bio. 1965. E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã. mini-. nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. auto-. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl. 16. astron "astru”. aer "aer”. au devenit productive în limba românã actualã.< gr.

termo. -e "liber”. phileo "îmi place”. macro.(1). termos "cald. similis "asemãnãtor”. Prefixoidele cinema. cron(o).< lat.< gr. tele. plurimus "mult”. arhisupraclasic.< gr. -on "mic”. lactem "lapte”. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. imuno.< lat.din tema nominalã telos "extremitate.< gr. semantic vorbind.< lat. psyché "suflet”. higr(o). mille. ge(o). semi "jumãtate”. radio. hygros "umed”. imunoelectroforezã. corno.< gr. în formaþiile recente. mototurbopompã. la fel ca în celelalte limbi moderne. electr(o). melo.< gr. milia "mic”. bi(s). cornu "corn”. tot „sinonime”. formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic.) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli. helios "soare”. elektron "chihlimbar”.< gr.< lat. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii. ballista "maºinã de rãzboi”.< lat. pluvia "ploaie”. hidro. mikros. zoon "animal”. videre "a vedea”.< gr.< gr. prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex.(35 de formaþii noi). eredo. mondo. duo "doi”. hydro "apã”. 12 cu aero-.< gr. semi. minimus "cel mai mic”. mundus "lume”. fon(o). immunis. pseudo "fals”. mon(o). necro. moto. balisto. cosmo. duo.ºi 5 cu moto-. demi.< lat. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-.< gr.< lat. mili.(16). oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”. 18 cu cine(ma)-. radio.< lat.< lat. mim(o).(24 de formaþii noi) ºi mini. magnes "piatrã magneticã”.(61) ºi lat. maxi. dimidus "jumãtate”.< lat. cerealo. semisuperproducþie.< gr. mini.< gr. lacto. khronos "timp”.< gr.< gr. makros "mare”. maximum "cel mai mare”. melos "cîntec”. microhidrocentralã. fil(o).< gr.< lat. 72 cu micro-. monos "singur”.(1 formaþie). 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-. cosm(o).< lat. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine. hypnos "somn”.(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi. pluri. magnet(o).< gr. zoo. cãldurã”. maxi. dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã. cerealia "grãunþe”.(16) se dovedesc productive). micro. simili. 41 cu tele-. macro.< lat. . kosmos "lume”. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio.< gr.< lat. pluvio< lat. microautomobil. Este de remarcat cã. heli(o).< lat. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi. mimos "mim”. -dis "moºtenitor”. heres.< lat.< lat.au fost.ºi mondo. 27 cu pseudo-. balistocardiogramã.< lat. photos "luminã”. motus "miºcare”. 15 cu electro-. nekros "mort”. trium "trei”. hipno. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi.< gr. esofag(o). gea "pãmînt”. bis "de douã ori sau dublu”. tri. depãrtat”.< lat.< gr.< lat.< gr. radius "razã”.< gr.< gr. micro.ºi moto-. psich(o). phoné "voce”. -e. gr.156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”. video. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie. avis "pasãre”. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã). mini.< gr.(8 formaþii) ºi lat. fot(o).(6) la care s-ar putea adãuga pluri. gr.< lat. pseudo.

autoacuza. minijupã. 71. forþa de expansiune a pseudoprefixelor. pseudonoutate. Espressione e ritmo. microanchetã. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. teleanchetã. teleînregistrare. microantologie. în ultima etapã de dezvoltare a românei. cosmoviziune. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. microhidrocentralã. microunivers. teleplictisit. este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1. dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. cineamator ºi cineamatorism. biocurent. p. sau chiar identic: micromicrofon. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. semiremorcã. telesãptãmînã. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). din punct de vedere al vorbitorului actual. ca de exemplu: lactociudãþenie. micromonografie. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. Firenze. telepublicitate ºi telepublicistic. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. microindiferent ce. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. . Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. autosupraapreciere. microraion. biotelemetric ºi biotelemetrie. radiostea. Messina. fãrã nici o ºansã de a dãinui. în cuvintele mai vechi. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. microbãnuialã. trecãtoare. autointerviu. autoironiza. pseudocronicã istoricã. trivaccin. fotoexpoziþie. ci ºi cele de moment. aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. hidroameliorare. motocicletomanie. vezi Masetti. de asemenea. radioundã. paleospeolog. teleemisie. telecronicã. semicristal. telespeaker. autocitoradiografie). prefixoidul nu mai este simþit ca atare. ceea ce face ca. autocontempla. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. microstagiune. teleemisiune. demonstreazã. miniscarã. autotaxare. aerotaxi sanitar. 1965. teleaºteaptã. miniminifilm. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. semisimfonic. teleecran. semiautobiografie. fonoabsorbant. microroman. de moment. trifruct. microidee fixã. minifustã. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. autoironie ºi autoironiza. cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. micropoet. semiartã. dar sincronic. telepublicitate.

4/1962. în 7 ani. dar noi am considerat necesar sã le folosim. În afara acestor concluzii. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P. în principiu. am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru. Iorgu Iordan a observat. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni.. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. 1970. 2 Iorgu Iordan. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. I. sau în articole independente (vezi LR 2/1962. în limba românã actualã. . dar a trecut ºi în limba standard. ilustratã în LRA1. pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi. pe de altã parte. în LRA. dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. p. – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. un procedeu viu. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc. pe de o parte. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. 213 ºi urm. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. cã. am înregistrat peste 470. ediþia a doua. în timp ce noi. 213 ºi urm. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. pentru o perioadã anume de 10 ani. 3/1965). pe bunã dreptate. p. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este. 360 de formaþii cu prefixoide. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. înregistreazã. În aceastã privinþã.

pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. III.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã... Dubois. p. 4. Bucureºti. a 8-a.. G. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente. tele. Graur. 142. Marouzeau. 1962. Deroy. 173. T. 1956.. 4 De exemplu în L. para-. Scrierea cuvintelor compuse. La romanité du roumain. radio-. J.u. p.etc. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1. în „Le français moderne”. id. Paris. nr. p. 1958. 65. micro-. 268. J. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition. Cours de grammaire historique de la langue française. 268. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872. Într-adevãr. 1964. precum cele citate mai sus2. A. ed. Graur. partea a III-a. semi.. Desigur cã. L'emprunt linguistique. Bucureºti./. Pasquali. Paris /f. 34. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. Darmesteter. p. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. 242 º. T. hidro-. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. Lingua nuova ed antica. 102. de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-. p. p. 1957. foto-.. vezi capitolul precedent.. tele-.a. Firenze. ed. semi-. id. 2 Vezi A. et aussi à partir d'éléments indigènes”. Paris. moto-. în aspectul ei cultivat. . 3 De exemplu în A.. p.. La romanité. p. Fulvia Ciobanu.etc. p. p. 1965. 74.

I Mini-aparat s. cu multã rapiditate uneori. p. în Inf. lucr. Paris. nr. pe de altã parte. Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. 4479. Formaþiile cu mini-. 2. p. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. nr. chiar familiare. 4. Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-. nr.160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide.3. pentru limba spaniolã: G.u. în LR XVIII (1968). cu ecran de 34 cm. 7 În scrierea cuvintelor cu mini. aproape exclusiv. p. pe excerptarea presei: J. 1965. 6 Din acest punct de vedere notãm aici. de obicei. extrase din presa zilnicã. cit. de absenþa lui mini. în PN XIII (1968). p. p. 48 (1155). cu o singurã excepþie. nr. pentru limba românã: N. referitoare la obiecte de uz comun.. Cont. 132-133.dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. pe de o parte. citãm. nr. 3 G. Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. sau altor prefixoide. 10. p. 2. Gheorghiu. L. Le vocabulaire de l'astronautique. Le Bidois. 7 (147). La formation du vocabulaire de l'aviation. foarte numeroase2. . p.. în „Le Monde”. 1 º. Exemplele citate mai jos5 sînt. au invadat de curînd limba românã. 1967. nr. în „Español actual”. 4 Mini. 1968.. 1967. P. meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-. Buc. Mihãiescu.am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original. 11. Luiza Seche.n. în general. 2. Guilbert. Rouen-Paris. M. fapt dovedit. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1. ºi II. în „Langue française” 1969. Haensch. 11. 71-81. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. p. pentru limba francezã: R. cu titlu informativ. nr. dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. de origine latinã. id. se ºtie cã presa poate surprinde. Dubois. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã. Gilbert.. 30-32 ºi în SMFC V. 1968. în special. 63. 1968.: Mini-aparatul de televiziune în culori.

De aceea. . mini-autoturism). 8/4. care. 466. 6/6. fãrã volan. Cont. p. 2/6.40 m. Sc. p. Inf.. Cont. Inf. 4/1. Mini-vehicul s.n. 10/3. Sc.. p. nr. nr.: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona. Mini-maºinã s. nr. 464 (5898).. 7461. Atunci. 1969. 20 (1179). pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”. lib. în mini-serii.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº. II Miniacord s. 1968. p.: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga. 6/8. 1967.n. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat. nr. Douã locuri. la fel mini-vehicul.n. 4458.f. 1969. nr. nr. Buc. afarã de faptul cã este foarte urît. 41 (1147). Minigeamandurã s.m. Minicrater s. Rom. conceput de fraþii Jarret. paralelismul formaþiilor cu mini. 1966.: Mini-jubileu (titlu).se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid. Buc. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã... De exemplu: faþã de mini-autoturism. ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”. care lanseazã maºini scumpe. noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi. Lung de 1. 3/1).: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate.. p.. Cont. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg. 1969.. Mini-serie s.: Un mini-vehicul urban. 1969. Mini-jubileu s.: Au participat aproape 1200 de expozanþi. nr.: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale. fãrã a lua nici o hotãrîre de fond. fãrã pedale.f. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. Cont.n. Minispeolog s. micro-automobil (Mag. faþã de micro-vehicul (v..: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto. Ultra-mini-car s. 1968. nr. agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel. 1968. p.. 8/5. 4907. p. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat. p. pînã la atelierele mici. 41 (1147). 20 (1179). nr.. 1969. 8/5). al doilea cu celãlalt.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. 2/1. nr.ºi micro.. Cont. 10/3.. p. p.f.. 1968 (nu am înregistrat celelalte date).n. 8133. 7973.. nr. 1 Uneori.n. dar foarte pretenþioase. p.: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”. Mini-gonã s. Sc. trei roþi.80 m ºi lat de 1. 1969.f.

largi. printre aceºtia. minuscul”4.162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). Paris 1964.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. 3/4.vine în concurenþã cu prefixoidul micro-. ca de exemplu în ultra-mini-car. nr.: Notaþii.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic). Avînd în faþã aceste exemple. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii.: Hotelul.. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967. nr. p. de moment se numãrã.. Printre creaþiile spontane. 3 De menþionat cã.f. în timp ce. imaculate. . Seche.. Inf. p.este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi. în SMFC V. 32.: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu. loc. deci la o realitate acutã a timpului nostru. bîzîia de 28 de ceasuri. de origine greacã.f. 4/6. înregistrat tot în 1969). probabil.f. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã. p. pentru limba francezã. În toate exemplele de mai sus. Micro.) din 1963. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel. în PN. de fapt un „minihotel”. în general. Mini-ruladã s. vor rezista timpului1. L. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã..sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. în SMFC V. p. cinci aparþin anului 1968. mini. nr. iatã cuprinsul acestui volum. Buc. dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa. dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. Prin sensul sãu fundamental. a cãrui notã generalã e facilitatea. Gilbert. 4450. Din punctul de vedere al „perenitãþii”. cit. Mini-pasãre s. 21 (33). înregistreazã formaþii cu mini. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. id. vezi Luiza Seche. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces. extrase tot din limba presei. 4 Cf. lit. p. desigur. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-.(s.n. Nouveau Dictionnaire Etymologique. credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie. de tipul mini-miniaturã. 30-31. cu aripi drepte. p. improvizaþii. Cont. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic. în PN. 1969. p. introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii.. mini. 1969. 24 (1183). 78. Rom. Minihotel s. id. 1967. P. pe un cer fãrã nori. 77. O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini.v. 12/1. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd.

microzonã. 2 Aceste formaþii sînt recente. o formaþie glumeaþã. microelement. neînregistrate nu numai în dicþionare.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. Discutînd acest prefixoid în LRA. microideefixã. însã. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”. microstagiune. 3 O dovadã cã mini. micromotor. iar o *minisecundã ar pãrea. în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare. microbalet. mini. Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. micro.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici. microreportaj.de microscop sau microfon). microfosilã. un *minimotor ar avea. Prin urmare. microflaºnetã. micro. microinterviu. micrometeorit. gonna „fustã”).de automobil sau automat. în orice caz aproape pleonasticã. pentru cã. dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. probabil. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele. microobservaþie. microinstalaþie. mini-gonã. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro. de exemplu în: microbãnuialã. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. . în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it. faþã de micromotor.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun.(sau. în timp ce mini. Deºi „concurat” de micro-.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie. micropoet2. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. spre deosebire de microºi de alte prefixe. microgravurã. microschiþã.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). microindiferentce. mini. micromodul. sau chiar ironic-peiorativ. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã. micropremierã.a aparþinut de la început limbii comune. dar nici în alte lucrãri de specialitate. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune. cornuri etc. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine. cu ajutorul lui. microportret. o diversitate de noi cuvinte4. ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. auto. mini. este adevãrat. micro. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific. de exemplu: microstadion.ºi poate crea. dintre exemplele date.de televizor. cel mult. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. dupã cum am vãzut. a microimprima)1. 4 O excepþie o constituie. de un anumit nivel. micropunct. microgarã. p. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). deoarece este mai popular. un uºor sens peiorativ. De altfel. microclub. 220.alcãtuite cu mini. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. microroman.continuã sã fie foarte productiv. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie.

. 1971. 1972. p. un numãr ridicat de formaþii noi1. p.se ataºazã unui nume propriu. . lib. ºi probabil va continua sã cunoascã. p. 27/1. 1971.. 4/2. Buc. desigur. 8425. mini-orchestrã Rom. 11.. 5824. chiar mai „familiar” al lui mini-. 1971. nr. mini-hovercraft Inf. 1971. 1972. p. 4/2. 55. mini-Maciste Inf. p. lit. 12/3. 2/3. credem. 1972. de ce prefixoidul mini. nr. mini-bãtãlie Rom. 5555. p. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã.cunoaºte. Buc. nr. p. al lui micro. în raport cu caracterul mai savant. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles. propriu-zis ºtiinþific. miniextra „un fel de chec”. Caracterul mai popular. SMFC VI. 1971... minimaximã Sãpt. nr. nr. nr. în care mini. 12/2. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). nr. mini-furtunã Rom. lit. XIX.explicã. 43. 32/2. 27. savantã. p. ceea ce îi restrînge.

p. În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare. Breve storia. de ex. Paris. televiziunea. 246 º. moto.. 26-27. probabil. LRA.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele. de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general..– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate. 3/1965. tele-. 1960. p. fãrã îndoialã. p. p. foto-. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. Fl..: auto-.. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. Iorgu Iordan. Din punct de vedere semantic. impus în ultima vreme ºi în limba românã. pentru limba românã.u. de moment. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. Seche în LR. XXXI. Firenze.etc. 135. ca ºi alte prefixoide. 408 º. 215. teleo "depãrtare”). Eléments.are sensul general "prin televiziune”. de a se utiliza larg pseudoprefixele). pe de altã parte – practic – pentru cã. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid. vezi Iorgu Iorgan. în RLiR. A.. "cu ajutorul televiziunii” etc. Totuºi. p.. Martinet.u. ªuteu. 1 Migliorini.este astãzi. "despre televiziune”. L. 1964.. ele fiind creaþii spontane. aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele. cu atît mai puþin de durabilitate. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. Multe dintre noile formaþii cu tele. . înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1. în PN 5/1967. p. 1967.vor fi reþinute în limbã. Baldelli. 337.

Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. teleînregistrare s. . 4.66. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. p. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. "conducere de la distanþã”. în timp ce în grupa I. în termenii tehnici citaþi. 29. cit.f. p. în colaborare cu medicii. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale.u.detaºat de la „televiziune”. 12. col. 3. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”. "înregistrare la distanþã”.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã). I telebatoscop s. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-. este prezent înþelesul iniþial al lui tele. cit. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof.66. în art. cu o singurã excepþie. II. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã. 2. 248 º.XI. În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul. tele-deºteptãtor s. Este numele unui aparat nou.. glumeþ etc. Iorgu Iordan în articolul citat. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã. ºi de data aceasta2. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu. teledirijare s. col. în art. pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare. XXXV. Mag. p. Cont.f.. p. 31. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. conceput de tehnicienii sovietici. 2 Vezi Iorgu Iordan. considerãm cã. în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a. p. fãrã a încerca sã facem pronosticuri. col.XI.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi. Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren. I. 6–7. caracter ironic. 250. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã.n.. mulþi fiind. Sc.n.VII.166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere.. 7057. 48 (1155).68.

17. p. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. p. mai ales aici.68. 2.n. telereclamã s. 10. VII. M.64. lib. telescaun s. telemecanicã) Sc. teleschi s.. cîntãrind cca 2 tone. XXXIII. i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii. col.f.n. col. col. 7. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”. dar . (DN2 înregistreazã s.65. 7485. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. XXXV.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor.67.XII. p. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”. 9 (749). "ecranul mic al televizorului”. 6828. tele-cãsuþã poºtalã s. pe tele-ecran. XXVI. Rom. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate.III. 25. vezi ºi Rom. p. chiar dacã inegale uneori. 4. "transmisiune la distanþã”.XII. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. 8. 4.N. p.III. Vrem sã ne educãm ºi prin televizor. Cont. 4. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. 3.VIII. poate.n. Acest aplomb nu e. p. 1–2. trei rãspunsuri) Pr. Cont. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. 7. col 6–7. p.64. 3. 8. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”.f. 5. col. 6207. 51 (1001).62. 2.67. 1. lit. lib. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal.f. Cont. col. 7485. Sc. p. pe gustul tuturor.II.f. lib. 7. 4. XIV. col.. col. 5.. 1. Radio XIII. 1. 5. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii. "reclamã prin intermediul televiziunii”. tele-centru s. 538. p. IV. specializat în teletransmisii. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki.XI. 13.f. XXVI. 6372. "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”.68. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi. col. 8. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã. o experienþã care. 6 (904) 7. 11. 13. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei.65.III. tele-ecran s. p. XXIII. "anchetã a televiziunii”. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”). teletransmisie s.f.65.n. 31 (1086). p. 7. II teleanchetã s. "sediul central al televiziunii”. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”.XI. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ. col. Gaz. Rom. Cont. 1. 69. col. 6. teleeducaþie s. telemecanic adj.

IX. telepãrinþilor. 8. p. Sc. 24. Pentru realizarea acestui deziderat elementar. "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã. 4. XVI. tele-eratã s. p.II. XXV. Buc. teleplictisit adj.67. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”. telepãrinte s. 2. 28. 2. 39 (989). am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”. 7. fantezist. pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc. 7. Inf. dar ºi cea de recepþie a spectatorului.V. Un tele-maraton de ºapte ore. tele-talentul. 1. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate. XXXVII.D. tele-maraton s. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?). 30. 5. tele-comentariu teatral s. col. 4. col.168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”. Dar sã-l azvîrli în arena publicã. 5314. col. p. Cont. 4. prin . pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie. col. p. p. 9. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei. Rom. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”. col. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-. ea se numeºte telereclamã.65. 4. 19 (1178). da’ s-o ºtim ºi noi” Inf. Cont. telemanie s. Buc.I. 1. tele-talent s. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite. 24. Talentul. C.n. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios. col. 16 VIII 67. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. ce cruzime! „Cronica” II.. 11 X 60. Sc. 41 (1147). "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”.n.67. III teleaºteaptã s. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”. p. 11. XV. de moment). iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii. plin de poante. 4364. pe care vi-l recomand ºi dvs. 2. 6943. 2. 2. p.68.f. 5.VI.X.f. col. cred eu. p. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. 1. 7.69. col.m. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”..68.. 12. p. lib. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. nu poate sparge mohoreala zilei de luni.n.n. col. 5 (51). VII. Cont. XXI. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”.69. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital. De pildã.

Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã. cãtre economie3. ªuteu. Strasbourg. remarcã. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –. aºa cum în floarea-soarelui. cît pentru „parole”. 5 / 1967. p. cu atît mai mult cu cît.(vezi categ. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. în binecunoscuta terminologie saussureianã. p. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. 1968. p. p. în PN. 30). Se separã astfel ceea ce este individual. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins. 141–145 1 Fl.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. tele-anchetã etc. floare este determinat ºi soarele determinant. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. tele. 2 Vezi Iorgu Iordan. J. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. care corespund unei necesitãþi obiective2. 2. 27. p. discutînd termenul teleast. de ceea ce este social. 1970. în tele-jurnal. probabil durabile. în RLiR.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. LR. ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie. esenþial ºi durabil1. 247. I ºi a II-a). 256. . La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. 3 Ibidem. periferic-efemer. 4 În practicã. Dubois.

1967.sau termo-3 etc.> -dinamic. filo.> -fil(ie). care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v. 3 Vezi Iordan. existã o serie de afixe complementare. termo. p. 160) ºi. Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create. III. La P. ed. autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. p. În afara prefixoidelor. adjective).ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. psiho. care funcþioneazã ca sufixe. logo-. din cîte cunoaºtem. Structure étymologique du lexique français. afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. Paris. trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix. lito-. fono-. 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. ºi termenul pseudoprefix. 261. 1963.). Saggi sulla lingua del Novecento. de altfel. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). . Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. Firenze. LRC. verbe. etno. Firenze. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca. psiho. nu a mai fost reluat. p. p. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt.> -termic.> -etnic. LRA. Guiraud.> -psihic. 102 º.u. deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. 190. pentru care împrumutãm de la B. etno-. În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. 1938. 80). Este cazul prefixoidelor filo-. dinamo-. Migliorini. p.

cit. Migliorini. logos "vorbã. ºtiinþã”. capacitatea pseudosufixelor de a modifica.. 1 V. op. Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. -scop.. care... 36 etc. Saggi. -tecã7. v. p. p. partea a III-a...33. Dimitrescu. -gen(ic) < gr. Paris. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4. 1963. totuºi. -naut. înclinãm pentru a doua soluþie. Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes. 8 B. care a fost extras. v. 102 º. 1965. -metrie. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide. Mitterand. 5 În acest articol. Aspects of the Theory of Syntax. grámma "unitate de mãsurã”.u. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. Cambridge. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. ed. . 34. -log(ie) < gr. spre deosebire de sufixe. de exemplu: -culturã. timp de ºapte ani. p. Iordan. Saggi. -crat < gr. precum se ºtie. -gen. N. (-)fil(ie)(-) 6. -drom.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii. -gonic. -fil(o) < gr.u. deci segmente formative mobile bipoziþionale. -manie. -drom8 < gr. génesis "naºtere”. (-)graf(o)(-). Chomski. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. phoné "sunet. B. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor. Paris. kratos "forþã”. Fl. cuvînt. 34. mai ales din presã. grapho "scriu”. p. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. p. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. -genic. Les mots français. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3. -metru. VIII. 49 º. 219-220. gennáo "aduc pe lume”.. -plast. -scaf. Darmesteter. 3 H. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. voce”. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe. -man. LRA. În acest caz. dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important. (-)log(ie)(-). 182. -gramã < gr. p. -graf < gr. -genezã < gr. 2 A. 4 H. dromos "cale”. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente.. În ceea ce ne priveºte. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem). -duct. p. -genezã. Cours de grammaire historique de la langue française. Acestei interpretãri i se opune. Migliorini. -gramã. Mitterand.. 6 Pentru filo-. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. ca de exemplu: (-)fon(o)(-). phileo "iubesc”. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri.

unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã). cancerogenezã. ducere) "condus”. gastroscop. radiogenic. fotogramã. sau. magnetoscop. limitã. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. Desigur. aºa cum am arãtat deja. Schick.. Paris. respirometru. cit. reluînd ideile lui H. Sînt termeni precum: cheie. -man(ie) < gr. sociogonic. aeroduct. -plast < gr.. 1 A. Dar. Torino. caz-limitã. demoscopie. radiogenic. curentometru. -naut < lat. 49 º. În românã. econometric. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. ecoscop. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. halucinogen. aeroduct. 8 (1936). în mai micã proporþie. procesoman etc. procesoman. theke "depozit”. p. psihoprofesiogramã. de origine latinã: -cultura < lat. rectoscop. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. 1. În orice caz. videofon. brazdometru. 2 C. sociogonic. interviu-fulger. nauta "navigator”. . cãci el poate da impresia unei duble compuneri. lui duco. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. spectrometru. frecvent folosite. vinotecã. skáphos "barcã”. întrevedere-fulger. devenind astfel simple morfeme. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. cultura "culturã”. miniscaf. aerolog. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. isterigen. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care. întrebare-cheie. p. reologie. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. Frey3. plastikos "care se referã la modelaj”. ductus (part. cinematecã. Martinet. noi nu adoptãm acest termen.u. 1960. claustroman. bronchoscop. -scop < gr. miniscaf. mezoscaf. Mitterand. -tecã < gr. ca de exemplu: radiodrom. proteinogramã. metrum "metru”. radiofon. astronaut. 61. Il linguaggio. bazomanie. lignoplast. videofon. ceea ce nu este cazul. cinefilie. -scaf < gr. stuficulturã. situaþie-limitã. mania "furie”. indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. -duct < lat. cinefil(ie). 1960. sticloplast. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. radiodrom. taxofon. teatrotecã. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. laparoscop. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. p. 83. radiofon. mildiograf.172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. -metru < lat. skopéo "examinez”. aerolog. la fel ca ºi H. Eléments de linguistique générale. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. de tipul bîtocrat. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. fotogramã. cancerigen. op. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. esofagoscop. cronaximetru. penetrometru. cronoplast. brazdometru. fibroscop. goné "naºtere”.

replicã-cheie etc. 31. respectiv. p. s-a gramaticalizat în secolul XII4. 1. op. Iordan. cit. I. prin juxtapunerea segmentelor. care. Dubois. 2 V. 44. ca un stadiu intermediar între compunere. 23-25 ºi 55. desigur. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. limita. în BPh. 133. 4 H. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare. v. 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. În aceste cazuri. de exemplu în francezã. precum ºi în alte limbi de culturã. I. A. ºi J. II. devenind „morfem sintactic”5. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. cit. p. p. 6 V. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. p. dar nici de sufixare.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie. Dãnãilã. A. p. pentru cã. chiave. 5 J.. p. situaþie-cheie. cit. VI. Dubois. Paris. LRA. RRL. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. unele sufixoide pot sã devinã treptat. din punct de vedere diacronic. pseudosufixarea apare. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã. p. în SMFC. poziþie-cheie. dar acestea sînt „fazele” lui. 190. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. Martinet. . Esquisses linguistiques. Procesul în sine poate dura foarte mult. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. lampo).u. în „Travaux de linguistique et de littérature”. Grammaire structurale du français contemporain. Kurylowicz. Strasbourg. Martinet. 1960. 1965. 185 º. op. 134. o interpretare similarã în J. p. VI (1939). ca al doilea element). Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). sufixe propriu-zise. v. 1968. 1. op.. Wroclaw-Krakow. 40. Mitterand. 3 V. Privitã astfel. p. 93. limite.. 1969. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef.

toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. administrativ. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. beletristic). Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu. funcþia specificã a presei este deosebitã. tehnic. organele curente de informaþie. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. terminologia astronauticii. Într-adevãr. reflectînd realitãþile interne ºi externe. nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre. de mult. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”. Presa.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. evident. un rol de prim ordin îl deþine presa. în afara presei. Desigur cã. cum se . un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre. radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor.

femeie-cosmonautã (1976).u. 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v. cosmonavã. alunizare. presurizare. cabinã-mamã. Ar fi deosebit de important. satelit etc. Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. om-broascã (1975). Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). de altfel. 328). 72. modul (lunar). 7-40 ºi despre preistoria acestora v. venusonaut (1974). PC. în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. nu este deloc surprinzãtor cã. UFO. cosmodrom. amarare (1977). . fiabilitate. aselenizare. pe cît posibil. navã-mamã. NASA (1965). datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. ozenist. Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. navetã (spaþialã). E II. cu citate – pe care. Intelsat. lunahod. shuttle. apuntare. PA. 19 º. navã-satelit. în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. 1 Graur. bio-astronauticã. În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. ci reprezintã. presurizat.. Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). amerizare. pilot comandant (1962). OZN. lunamobil. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. p. cosmolog. amartiza. anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. apuntizare. ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. p. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. ca. selenosatelit. cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã. lunaut. planetoid (1973). circumterestru. pur ºi simplu. Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. cosmo-depanator. modul (lunar). aici. cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). venusian (1978). biosatelit (1964)3. selenaut. amartizare. circumlunar (1963). apunta. cosmonaut. cosmoviziune. E. aselenizabil. fizician-astronaut (1972). astronautã. sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. echigravisferã. aerocosmic.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. aceste date sã fie împinse înapoi. avion-rachetã. p. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. p. în mãsura posibilului. ufolog (1979). spacelab. Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969. poate. geostaþionar. ca ºi în alte cazuri. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente.

iar ceea ce a contribuit. spacelab. aselenizabil. cosmodepanator. putem cita: sondã spaþialã. de ex. operaþiune de amarare. a lansa în spaþiu. cabinã-mamã. legat de apariþia hidroavionului3. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. p. zonã de amartizare. staþie spaþialã. misiune orbitalã / laborator orbital..G.. lunar. venusian. selenosatelit. apuntizare. navã-mamã. ufolog. shuttle. presuriza. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. sol lunar. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. Astfel. biosatelit. 233. presurizat. orbitã lunarã. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. UFO. ozenist. satelit meteorologic. fizician-astronaut. echigravisferã. rachetã cu trei trepte. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. dispozitiv de cuplare. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. NASA. treaptã de aselenizare. navã (cosmicã) satelit. avion-rachetã. de meteorologie etc. modul lunar. de fapt. apuntare. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. . pilot-comandant. atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. orbitã geostaþionarã. NASA. zbor cosmic. ci cu cel din astronomie. Guþu Romalo. pilot-astronaut. a lansa în spaþiu. C. aerocosmic. mare lunarã. selenaut. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). pilot-comandant. 3 V. material selenar. avion-rachetã. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. amartizare. fiabilitate. Se observã cã adj. unii. amarare. apuntare. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. comsat. presurizat. spaþial.176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. rachetomodel. modul laborator. fiabilitate. 2 Mulþumim ing. cosmoviziune. lunahod. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. satelit natural. astronautã. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. navetã spaþialã. satelit artificial. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. navã spaþialã. aerospaþial. pistã de apuntizare. om-broascã (noþiune despre care ing. satelit geostaþionar. spaþiu extraterestru. apunta. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. geostaþionar. C. 4 Ibidem. staþie automatã. Intelsat. lunamobil. dar nu cu sensul din astronauticã. laborator (centru) de medicinã spaþialã. amartiza. femeie-astronaut(ã). în situaþia aceasta sînt2: amerizare. venusonaut. navã-satelit. om-broascã. "asteroid”. C.

ªuteu. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. p. vénusien. ufolog < fr.000 de prescurtãri uzuale. extraterrestre. dar.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). ufologue. cosmologue. C. V. fiabilité1 aluniza dupã fr. navette /spatiale/. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã. Dacã însã unele au un etimon sigur. Fl. dupã fr. Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate. alunir se noteazã „recomm. circumlunaire. V. aérospatial. module. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. p. extraterestru < fr. unor influenþe strãine. 239. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. navette (spatiale). circumlunar < fr. Pe de altã parte. cosmodrome. în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. pentru douã cuvinte compuse existã în fr. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). A. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial.. satelit. p. LRC II. pentru fiabilitate cf. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului. în LR 2/1975. atterrir”. Guþu Romalo.G. 1 V. circumterrestre. apponter. compuse identice. Dimitrescu. cosmonaute. De asemenea. 557-558. venusian < fr. Beyrer. pentru 15. apponter (dar appontage apare). în LL X/1965. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. 2 V. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã. alunir2. cele mai multe. bioastronautique.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã. géostationnaire. L. spaþiu. navetã spaþialã < fr. Seche. dupã cunoºtinþa noastrã.v. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. se constatã cã ele se datoresc. . desigur. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). alunissage. FC II. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. p. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident. Fl. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. în LR 5/1980. planétoïde. fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. 537. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. satellite lunaire. p.000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. dintre care numai unii aparþin astronauticii. lunaute. de menþionat cã în PR s. 105. predat la tipar în 1981. p. fr. ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. planetoid < fr. univ. în SCL 5/1976. 177. 36. apunta < fr. planétoïde. cosmologue. cosmolog < fr. alunir. în care de altfel se cuprinde. 34. offic. 234.

Al. fr. Hristea. Hristea. Graur. p. fr. Th. Hristea.VII. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. P. 63. lunokhod ºi lunar rover (1971)). la care trebuie adãugat ºi it. 60.E. cosmonaut din rus. Seche. LR 1/1960. 7.. cf. bioastronautique. .69. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã). Hristea. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale. cosmodrome6. I (v. Hristea. LR 4/1962. de ex. 1968. de ex. trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. noþiune exprimatã în fr. p. p. kosmodrom.. Guþu Romalo. Studii de lingvisticã generalã. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. engl. cosmonef 1. p. engl. homme-grenouille (L. uomo-rana.. ºi M. Fl. pilot-cosmonaut dupã rus. 114. Dimitrescu. modul din engl.. Th. 4 V. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). Space este eliminat. LR. 67 º. 271.E. 7 FC II.. p. 2 Denumire sub care a apãrut V. Graur. 141. vol. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. 1960. Bucureºti. La observaþia lui Th. cosmonavã dupã rus. cosmonaute. de ex.. Tereºkova. geostaþionar din fr. 2/1962. 114. P. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme). Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã. C. 1 V. iar om-broascã dupã fr. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale. ºi fr. v. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. kosmonavt. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. p.. în primul rînd din francezã ºi rusã”. p. fr. P. Al. în limba românã. 3 Th.E. Th. p. 168. Spacelab din Space lab/oratory. 4. 169. 6 V. cosmonaut5. 5 V. sînt de origine rusã. p. C. Th. lunohod (cf. engl. kosmovidenie. p. fr. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. în schimb. p. p. fr. biosatellite (BD. 44. Numeroºi termeni. alcãtuit desigur tot dupã model rus. géostationnaire. LR 2/1962. PR). NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). 284. Kosmokorabl (cf. p.E. Gheorghiu în LR 2/1968. engl. 114. 133). 234. Hristea. module.E. cosmodrom din rus. P. probabil dupã rus. 398. 4/1962. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf. vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune. 41. circumterrestre7. p. engl. V. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject. p. 135.. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v.. prin femme-cosmonaute (DMN). Bioastronautik. lunahod din rus. FC I. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD). p. L. p. geostationary.E. 21. soucoupe volante. P. circumterestru din fr. flying saucer. De origine englezã este ºi biosatelit < engl. it.. FC II. Graur. E. T. 135. p. Dimitrescu. p. 160. face posibilã presupunerea unui model englez.178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML)..G. p. 150.. fr. P.u. Fl. 398. liotcik kosmonavt2.

466. pilot astronaut. 34. p. Al. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN. intuia apariþia unui asemenea termen. Lex. 156. V. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. V. lit. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. 281.G. rus. C. în Rom. rom. 1975. engl. V. 225. la fel apuntare. p. 9 V. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm.. FC II.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II.+ punte + -iza (dupã fr. iar astronautã din astronaut + suf. FC I. IX. V. engl. abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat. FC I. 20. DC. în LR 3/1970. p. p.G. p. 39. Graur. apponter). p. rom. lunaute. selenaut ºi venusonaut. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. Reinheimer-Rîpeanu. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. de ex. p. germ. rom. Guþu Romalo. 310. lunar Moon satellite. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. alunizare din aluniza (cf. 1969. 156. 1974. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. moþional -ã6.G. 11). p. Goga. 36. 30 ºi 37/1969). lunaut prin fr. 233. 233. fizician astronaut. 20 de ani: om-broascã L. 1976. p. V.. fr. p. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. Modul. -ist din OZN. C. nr. Ec. PR 1948. Avînd în vedere împrumuturile. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise.. préssurisation). p. prin apun-tá4. în SCL 4/1980. Mondsatelit (AD). americ. –ã din aselenizá + -bil. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. aselenizabil. FC I. 51. Ozenist este derivat cu suf.v.. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. C. O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta. amartiza s-a nãscut din a. echigravisferã. V. În aceastã situaþie se aflã de ex. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. p. Guþu Romalo. 236..G. SMFC IV. . p. Modul. selene + -naut9. Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române. lunaut2. mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7. 234.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ.. FC I. V. 1955. C. rom. V. C. p. Guþu Romalo. înregistrat de noi în 1974 (v.). engl. 284. cosmodepanator.. 268. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã. 156. alunissage). 35. (lunar) module1. S. amarare se explicã prin amará din amerizá3. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã. p. Guþu Romalo.G. p. satellite lunaire. pilot-comandant. p. fie cu prefixoide: aerocosmic. Guþu Romalo. Guþu Romalo C. Graur.. aselenizare prin aselenizá5. DCR s. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior.

în 1930. În cazul lui cosmodrom. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. 1960. În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. rom. 1973 ºi respectiv BD 1971. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. 1978. rom. Oricum. 1963. în 1969). Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. 1976. rom. în PR prima atestare este indicatã în 1921. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. 1969. 19691. 11 ani: aluniza DMN 1958. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). fãrã a se indica sursa. DMN 1967. circumterestru rom. 1969. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. de ex. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970. în mod sigur. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. rom. DMN 1969. Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. de ex. dicþionarele strãine. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. 1974. 1969. . cosmonaut rom. se noteazã cã alunir este atestat în fr. cu o atestare mai veche. cele mai numeroase. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. rom. Oricum. rom. 60. rom. rom. 1974. Cuvintele de origine englezã apar. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. datele 1 În V. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. 1970. de cele mai multe ori. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). 1961.G. modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. cosmonavã rom. DMN 19612. cabinã-mamã. rom.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. 1979. rom. 2 V. în cazul de faþã. LR 1/1960. în mod cu totul surprinzãtor. DMN 1966. în raport cu franceza. rom. de ex. rom. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. L. cum este ºi firesc. DMN ºi românã 1969. p. pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. la fel lunaut (DMN ºi rom. dar. Seche. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. 1978. circumlunar rom. C. 1977. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. rom. 1962. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). rom. BD 1968. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã. DMN 1963. românã 1969. Guþu Romalo. Douã cuvinte. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968.

biosatelit. fiind fie strãin (englez: shuttle. femeie-astronaut(ã). lunamobil – lunohod. a lui Marte. rus: lunohod). astronautã – femeie-astronaut(ã). geostaþionar. cosmonaut – pilot-cosmonaut. lunaut. 266-268. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion. Alteori cele douã sinonime nu sînt. astronautã – femeie-astronaut(ã). datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. om-broascã.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. lunamobil. p. dupã cum ne-a informat ing. C. presurizat. echigravisferã. apuntare – apuntizare. modul. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli.G. Probabil. a mãrii. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. . venusonaut. a punþii unui portavion: alunizare. cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. navã-satelit. pilot-astronaut. presurizare. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic. rachetã. la locul de aterizare: cosmodrom. apuntare. în sfîrºit. venusian ºi. apunta. pilot-cosmonaut. astronautã. cabinã-mamã. Guþu Romalo. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. Guþu Romalo. cosmonavã – navã spaþialã. într-o mãsurã mult mai micã. în cele mai numeroase cazuri. Prin natura lucrurilor. unul dintre cuvinte este mai savant. de fapt. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. cosmonaut – pilot-cosmonaut. p. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. LR 3/1970. dar cu suf. shuttle. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. navã-mamã. a înregistrat ºi forma selenonaut). aselenizabil. de V. datã fiind epoca cercetãrii. cu timpul. Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. amartiza. lunohod. aerospaþial.. verbele: aluniza. farfurii zburãtoare. la diverse mijloace de comunicare: intelsat. apponter. în fine. Privite din perspectiva semanticã. fizician astronaut. perfectã. 232. UFO. navetã spaþialã. extratereºtri. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr. lunaut – selenaut. shuttle. comsat. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. planetoid. ozenist – ufolog. C. cosmodepanator. circumterestru. selenaut. cosmonaut. cosmonavã. circumlunar. diverse: cosmoviziune. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã. Opriºiu). aselenizare. UFO. pilot-astronaut. -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. cosmolog. apuntizare. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. pilot-astronaut. NASA. a Lunii. cele mai multe. amerizare. În unele cazuri.

A. Astfel. -naut: cosmonaut. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului. al. Ciurcu. geo-: geostaþionar. Schick. la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). aerospaþial. care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat. ºi un compatriot de-al nostru. cosmodepanator. limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. p. printre care Ion Valahul (Românul). 1529 (M. 61. D. în majoritatea lor. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic. selenaut. lunaut. Lg. circumterestru. Aurel Vlaicu. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. selenaut. Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. -log: cosmolog. -oid: planetoid. timp de o sãptãmînã. Dupã cum se poate observa. R.. bio-: biosatelit. Traian Vuia. alãturi de trei cosmonauþi sovietici. cosmodrom. Hermann Oberth. Alex. venusonaut. Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C. Au urmat ºi alþi cercetãtori. ºef al arsenalului din Sibiu. . ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. cosmo-: cosmonavã. bioastronauticã. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã. echi-: echigravisferã. circum-: circumlunar. 304). cosmonaut. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). cosmolog. cosmolog.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. De asemenea. cosmoviziune. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte. considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. a participat la zborurile cosmice. În 1981. aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. Dimitrescu. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. Prunariu. se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut. seleno-: selenosatelit.

NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. biosatelit.. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice. în perioada respectivã. protecþie antivirus. de radiaþie. Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. circumterestru. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat.O. zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. tehnologie. mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. Coandã. Prunariu. 57-58. . substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. exprimate prin formaþii neologice. fotografii cu teledetecþie. cuplarea motorului de frînare. activitate metalogeneticã. Deci zborul din mai 1981. orbital complineºte substantivele complex. Une femme dans la Lune (1928). satelit de telecomunicaþii. parametru. staþie. în aproape toate straturile sociale. zburãtori. care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale . legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. de substantivele baterii ºi panouri etc. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. ºi. cîmp de radiaþii (cosmice). Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. absolut necesarã. sideral. precum: experiment. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. de aici. procesul de frînare aerodinamicã. micrometalurgie cosmicã. ºi inginerul cosmonaut D. adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. cuplarea navei cosmice. în special. echipaj (al navei). echipaj. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. iar centru este determinat de terestru. cuvinte ºi frazeologie. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. ora 20 ºi 17 min.v. C. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. Dupã cum se ºtie. procese extraterestre. b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. aparate. p. joncþiunea navei cosmice. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. la o nouã etapã. au trecut. caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. solar. teledetecþie modernã. de acumulare cantitativã lexico-semanticã. perspectivã. dar. Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. capsulã de coborîre. extraatmosferic. radiaþii. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã. nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. evident. acestea. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. H. experiment medico-biologic. Elie Carafoli. ulcerul de hipergravitaþie. fotografiere multispectralã. urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. vehicul. de dirijare. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. de ex. printre care ºi al nostru – în alte limbi. rachetã geofizicã. Lang. micrometalurgie. de la 14 mai 1981.

în al doilea rînd. dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. p. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. 37–44 . prin presa scrisã ºi vorbitã. în special. pe plan lingvistic. Oricum. cu fabricile similare etc. în primul rînd. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare. dupã cum am putut constata. 1982–1983. la împrumuturi directe sau la calcuri. cercetarea. în dicþioarele de specialitate. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. cum este ºi firesc. Apoi. un lexic cît mai exact care duce. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. cresc împreunã. proiectarea.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi. de state diferite. s-au rãspîndit. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. AUI. din alte pãrþi ale lumii ºi. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. în colaborare. Relaþiile dintre þãri privind informaþia. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3. dupã ce acestea din urmã se desprind. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. deci.. în dicþionarele generale. chiar. racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã..

Milano. Torino. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. a cura di G. p. 17.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. P. Le vocabulaire de l'astronautique. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6. Il linguaggio dei giornali italiani.). 1974. în special. Firenze. Beccaria. 19634. aceasta. M. 1967. Roma-Milano. p. în SCL. Guilbert. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. 69. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. Paris. p. Lingua contemporanea. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. ºi G.L. 319. 1978. ºi cel al buletinelor meteorologice. Dardano. 277.m. 6–7. I linguaggi settoriali in Italia. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. Limbajul „meteorologiei”. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. Bari. 1973. buletinul meteorologic (b. 3.). 1953. nr. Diaconescu. administrativ etc. . L. Preti. Medici. p. economic. dupã cîte ºtim. Migliorini. passim. corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4. ramurã importantã a geofizicii. v. ºtiinþifico-tehnic. B. La lingua delle pagine gialle. 1973. p.

adverbul ºi adjectivul. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. R. a deveni. a se rãci.m. 1971. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. cu excepþia celor relative. se distinge prin lexicul utilizat. În linii mari se poate constata cã în b. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul.V.m. Sanding. München. Se remarcã absenþa din b. a se încãlzi. Trieste. În Sc. Rath – A. B. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15. 1970. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). 1972. Dupã cum se ºtie. În Rom. se anunþã ce timp va fi. lib. idem. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii. . Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. 1969.m. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat. 9–22. rar întîlnite. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung. substantivul.1978. se folosesc cîteva invariante lexicale.m. p.m. La lingua dei bollettini meteorologici. Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. p. a ninge. precipitaþii etc. Schödel. 177–184. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. iar în Rom. b. 3.m. München. 33. a avea. 1974. la care se adaugã ºi numeralul. Brandtsteter. Fischer. p. lib. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile. Linguistik. Limbajul b.m. 315–327. 141–142. din ILR II. 2 Dintre aceºtia citãm: B. 1968. Ca lexic trebuie menþionat cã în b.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1. a rãmîne. Z. precipitaþii ºi temperaturi. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. in Italiano d’oggi. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. Verbele mai frecvent prezente în b.m. Syntaktische Typologie der Schlagzeile.. 107-115. der Grammatik und des Stils”. a pronumelui. a cãdea ploaia. v. b. capitol redactat de I.m. p. p. b. ºi S. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile. Avînd în vedere cã în b. Muljacic.m. a tuna.

Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum.m. senin. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. ºi adv. cãlduros. apar punctele cardinale. aversã. est. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. atmosferic. adjectivele sînt foarte numeroase în b. brumã. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- . minimele. Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc. Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. construcþiei „vremea va fi instabilã”. N-E etc. Trebuie remarcat cã substantivele din b. Oltenia. cald. (de) duratã. temperaturi. cer variabil. 9. apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei. sector. munte. nord. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de). temperaturã maximã. (în) rest. brumele. Dupã cum se poate lesne sesiza. ninsoare. minimã. (de) azi. mai. Aºa se explicã forme ca: averse. (de) astãzi. senin. sau (în) S-E. Ca ºi adverbele. slab.m. ºi folosit cu sensul "în plus. vreme. maximã. de data aceasta pentru a fixa locul. uºor. mîine. apar. deal. cîmpie. Criºana. cer. (în/din) vest. în b. Cîmpia Dunãrii. aproape nelipsite din b. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. (pe) alocuri. regiune. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival.) pentru trei zile. temperaturã. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. descãrcãri (electrice).m. încãlzie. (de/la) noapte. pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale.V). vînt.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. coborît. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. lapoviþã. apoi. de ex. îndeosebi. substantivele apar din abundenþã. de multe ori. grindinã.. rãcire. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. mai ales. de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. moderat. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. izolat. noapte. mai ridicat. exceptînd. noros.m. temporar. zonã. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. o parte. la formele de plural. intensificãri. pecipitaþii. altitudine. tot cu valoare circumstanþialã. maximele.m. creºtere. metru. (la) sfîrºitul.: grad. (la) începutul. zi. vreme rãcoroasã. vînt moderat.

.V). scurt. Numeralele sînt nelipsite din b. sintagmele sînt alcãtuite din subs. p. în 24 ore” (Rom. local. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. vreme uºor instabilã. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v. temperaturi mai ridicate. decît cele din Rom. 8. frecvent. electric. Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc.lib. pot fi citate nu numai fragmente. Rom. moderat. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale. Ele exprimã sub formã cifricã. temperaturã minimã. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen.m. frumos. vînt moderat. preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1.p. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b.V ºi 11.m.m. „în Banat.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor. la acestea se adaugã în Rom. v. condiþii atmosferice. în funcþie de context. 4. se disting douã tipuri de sintagme. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. Rom. lib. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã. 4.V. variabil. favorabil. M. maxim. 66 litri pe m. vînt potrivit. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom. cit. din cauza numãrului ridicat de substantive.m. lib. Din punct de vedere sintactic. de ex. instabil. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom.V).V – vîntul va sufla slab. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este. 15.V).). 15.. vînt potrivit. unde textele sînt mai dezvoltate. adjectiv sau adverb. dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. vînt slab.V). relativ. numãr net superior în raport cu verbul. 11.. op. lib. + adj. 6 ºi 7 mai” (Rom. ploi cu caracter de aversã. lib. . 4. „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. litri pe metru pãtrat. acoperit. de cele mai multe ori. predominã cea adjectivalã. lib. 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat.V). 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. descãrcãri electrice.V) – local va ploua (Sc. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe.: ploi locale (Sc. locale etc. ploi de scurtã duratã. 300-320. lib.V). de ex. cer variabil. schimbãtor. 5. cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã. 12. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare. dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. Astfel. pe bazã verbalã. se observã în b.. trecãtor. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). Dardano. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor. minim. lib. slab. În frazeologia specificã b.

gradient.. 5. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic.m. ploaie. 2 Iorgu Iordan. contrast termic. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom. 9. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire. 1 V. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã. În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. un singur articol apãrut în Rom. Aºa cum aratã I.. Rar. rezultat al unui sondaj în limbajul b. p.V). un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. ger. 4. În plus. XXIII. Limba noastrã în epoca actualã. local. 263. termic. Astfel. Iordan. 141-142. Uneori. din presã. Discutarea limbajului b. sã zicem universitarã. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric. Ea se gãseºte [.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. 8. depresionar. temporar. lib. indiferent de ramura de activitate unde apare.V). Ploaie sub formã de aversã. Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. zonã. cãldurã. nor. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc. a ploua. uneori de strictã specialitate. zonã / masã depresionarã. la 4. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. În concluzie. maxim. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. 7. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. 9. în LR. Lexicul de bazã folosit în b. depresiune. lexicul b. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. zi.V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric. ILR II.] la îndemîna maselor”2. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. în b. parþiale.. „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu. nu mai este. intervin propoziþii secundare. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. eliptice ºi cel mai adesea. p.. grad. Foarte rar apar fraze..V). pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj. vînt. noapte etc.m. minim. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã.V). este moºtenit din latinã1: cald.m. frig. intensificare.V). lib. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. care nu conduce decît la concluzii preliminare.m. brumã. senin. ninge. masã de aer de origine tropicalã. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade.m. ameliorare a vremii. . 1974. instabil. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom. aversã. Cerul va fi temporar noros. altitudine. lib.

Rom. în sensul lor propriu. lib.V. b.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b. sînt corect redactate. pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi. 1978. Cu excepþii rare (averse de ploaie.m. microsistemele constituite din b. prin aceasta limbajul b.m. se apropie de limbajul ºtiinþific. Études romanes. 9 ºi 10. 203–210 . corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi.m. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã).m. Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã. p.

am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. Spitzer3. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art. 1956. conceptuale ºi practice. Editura Academiei.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. VII. cit. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv. Benveniste. cãreia E. Într-un articol publicat în 19561.u. Ulterior. uneori. într-o finã perspectivã de sintezã. Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. 1-2. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi. 42 º. rar adverb). de ex. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti. E. p. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. 62). poate fi adoptat fãrã rezerve. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare. ale acestei probleme. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. 2. denominativ. propus de lingvistul francez. dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. pe care le numeºte delocutive.. Autorul. 1958.u. p. apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L. în latinã. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. p. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. în SCL. Bern. 126 º.. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni. adjectiv în majoritatea cazurilor. 57-63.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive.. în linii generale. p. nici în cadrul aceleiaºi limbi. Francke Verlag. a-ºi bate joc > a batjocori). în articolul Les verbs délocutifs. . Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale. cu un termen analogic cu deverbativ.

discutatã pe larg în Locuþiunile verbale. Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. fr. qui est propre aux dénominatifs” (p. verbele delocutive lat. Termen frecvent în limba folositã în farmacie.. a mînca (a mînca de dulce > a dedulci). a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. ocassioner.192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente. p. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). vezi SCL III. a sita < a trece prin sitã3. în afarã de a zice. "a da umãr”. Astfel au apãrut. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã. 3. a duce (a duce cu cobza. sacrificare < sacrum facere. calefacere. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona). arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. nr. În cazul acesta trebuie remarcat cã. a iordãni). Dumitrescu. a da (a da în lãturi > a înlãtura. precum ºi din afirmaþia sa finalã. a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi. (re)mercier < dire merçi*. chauffer < lat. rom. "a aduce aminte”. 1960. de cele mai multe ori. Este. Dacã nu cumva provine din fr. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina. Benveniste. atestat încã din sec. Din exemplele acestea. 30. de ex.. .. V ºi N. reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive.... participare < partem capere. rom. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s. judiciare < judex jus dicere. benedicere < bene dicere*.v. Vezi Fl. Faca. fr. a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa). p. 63). a da la fund > a afunda). de ex. an). a aminti < a-ºi aduce aminte. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire». de exemplu. de ex. Din exemplele utilizate de E. 584. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv. a lua (da) în chirie > a închiria. batjocori < a-ºi bate joc. a mulþumi. tc. al XIV-lea. a amîna < a da (pune) în mînã. 133-134. b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional. rom. unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. Benveniste. et non dans la relation «faire». a da / a pune / în vinã > a învinui. a ocaziona < a da ocazie2. salutare < salutem dicere*1. Creaþie obscurã.. p. în LR IV.. categoricã. în interiorul locuþiunii). Observaþii asupra limbii personajelor lui C. batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc. a sita).: lat. mulþumi < a spune (la) mulþi ani. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. negare < dicere nec*. hommagier < rendre (ses) hommages. cu iordanul > a cobzãri. 4. a pune (a pune pingele > a pingeli). mulþãmi. a-ºi bate joc > a batjocori). 1955. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti)..

1958.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. 5. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã. . un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã. cel puþin în limba românã. provenite. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. la rîndul lor. ob via. deoarece acest cuvînt. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. obviare "a sta în cale”. pe de o parte. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. p. tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. alcãtuitã cu verbul a face. pe de altã parte. Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza. de datã mai recentã. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu. v. Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. Alãturi de forma1 V. care au la bazã locuþiuni. luat izolat. Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. sudate între ele. ci ºi în alte tipuri de unitãþi. 265. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. de ex. la revizuirea altor etimologii. 127. stã locuþiunea citatã. 4. Studiul locuþiunilor.adv.. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. SCL IX.. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. lat. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. judecate de obicei ca denominative. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. a albi "a strînge bani. practic. a boþi < a face boþ. în Locuþiunile verbale. Astfel. p. creaþie tardivã din obvia < loc. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. de ex. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. virtual. a chefui < a face chef. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat.. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. din alte locuþiuni. mai veche. sau rom. al cãrui sens figurat "a cocoloºi. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. ºi în special al celor verbale. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. duce. În fine. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. în afarã de verb. privite din acest punct de vedere. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive. Numeroase locuþiuni.

194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. cu caracteristici proprii. 3. ca o clasã aparte. 307–311 . trebuie deci incluse ºi delocutivele. 1961. SCL. p.

Ulterior. 1955. care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II. din cele peste 3. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. Prima observaþie care se impune este cã. lifta "a enerva” (fig. viziona "a vedea”. evident. cît ºi prin sens. Dintre aceste 124 de verbe. a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi. a atras un mare numãr de savanþi. cola "a combina” (fr.). numai 124 sînt verbe. ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare. problematiza "a sistematiza” (învãþ. dar fãrã exemple ilustrative. 1132–41). care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc.).. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã.). dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp. sînt 112. perioadã reflectatã în DCR.000 de cuvinte înregistrate de DCR. verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I. unei probleme”. acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori.).. 1954. dar ºi al modului de gîndire a unui popor. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR. element fundamental al limbii.). realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri . În cele ce urmeazã. complet noi.).DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului. p. Lund). delesta "a epura” (fig. II. transplanta "a transfera” (fig. de aproximativ 20 de ani. Astfel. atît ca formã. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor.

333-336. a împuºca cuie. de fapt.196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1. LRC. 88. confrunta (cu). mezalia.ºi tele. numai verbele care apar în DCR la forme personale. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. observa. I. Sã precizãm. De asemenea. adapta.. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. p. autoacuza. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. 18 sînt reflexive: autopastiºa. 436. Brâncuº. documenta. a (se) da mare etc. 88. în limba vorbitã.. 6 Verbele fãrã prefixoidele auto.sînt discutate de Brâncuº. I ºi a IV-a3. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. Dimitrescu. Din punct de vedere cantitativ. contempla. dezînºela. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã. deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. supraucide. servi. T. 437. acuza. . p. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. autohtoniza. în cele ce urmeazã. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. LRC. fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. din perspectiva claselor de verbe. Dupã cum se poate uºor constata.. p. ironiza. educa. autoeduca. numai conjugãrilor celor mai bogate. 4 Graur.. cãrãmizi ºi pisici. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a. furaja (agr. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini. dezînºela. dupã toate probabilitãþile. de tipul a trage la xerox. prelimina "a prevedea”2. acestea aparþin. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. de la început. proclama. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. autoproclama. proteja. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a. cã am avut în vedere. v. confrunta (cu). 3 Iordan. Fl.. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi. 248. 235. iar. dar existent. gondola. 5 Iordan. denunþa.). O. R. teleobserva6. V. celor mai active din românã. poate. p. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. V. p. p. Sã mai precizãm cã. intitula. robotiza. La rîndul lor. Brâncuº. p. autoobserva. în românã dupã model englez. creat.

C. autoadopta 62. autosupraveghea 66. fr. dezînºela 73. mixta < mixt + -a. piluliza 71 < pilulã + -iza. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente. obscurcir). autoproteja 77. smecea 74 < smeci + -a (cf. autoironiza 63. autodefini 65. dacã e cazul.. D. fr. problematiza 75 < problematic + -iza. autodenunziare). fr. grãniceri 74 < grãnicer + -i. 213. autocontempla 67 (cf. direcþiona 74 < direcþie + -ona. cãminiza < cãmin + -iza. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente.. dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. fr. ºi de semi-. panorama 67 < panoramã + -a (cf. igieniza 71 < igienã + -iza. într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza. erbicida 76 < erbicid + -a. fie. litera < literã + -a. cehoviza 67 < Cehov + -iza. etapiza 70 < etapã + -iza. Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. rigidifier DMC 50)). 5 FC I. Oricum. autoincendia 75. 9-25.(dez-): despãcãli 73. germ. to smash. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. S. panoramieren). folcloriza 63 < folclor + -iza. autoctonizare). monodia 72 < monodie + -a. 168-169. monografia 76 < monografie + -a. 4 Vasiliu. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. p. italiana. paradoxa 78 < paradox + -a. p. . 3 Purdela. p. p.. furaja 74 < furaj + -a. tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi. cu o singurã formaþie. simultaneiza 75 < simultan + -iza. robotiser DMC 60). mai curînd.. autoproclama 66. autoobserver)). desfia 75. autointitula 62.G. prin adjectivul cãrãmiziu. autoeduca 63 (cf. semiindustrializa 74. externa < extern + -a. autodenunþa 63 (cf. fr. smacher). cocktailiza 79 < cocktail + -iza. it. 2 Guþu Romalo. germana). 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. p. it. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i. rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. autoeducare). fr. mult mai puþine. répertorier). pisici 78 < pisicã + -i. 433-443. it.R. engleza. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a. autoacuza 66. intimiza 73 < intim + -iza. b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. Zugun. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. autoobserva 63 (cf. cronica 71 < cronicã + -a. dar atestate înainte de 1960. robotiza 73 < robot + -iza (cf. întotdeauna neologice. fr. dezactualiza 65. unghiula 67 < unghi + -a. apologiza 74 < apologie + -iza. engl. autodocumenta 63. C. autocontempler). urmat apoi de tele-. 117. obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a.

. 9 V. unele neologice. autoservi. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. pãcãli. C. Vulpe10. alegoriza 75 < allégoriser. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl. împoma 61 < în. hanta 74 < hanter. 1–3. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6. surclasa 74 < surclasser. dar cu un statut mai vechi în limbã. gafa 69 < gaffer. intuba 77 < in. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. solilocva 73 < soliloquer. fuºera 75 (< fuºerai). balota 73 < a face balot. 190. P.. reradia 72. 7 Ibidem. transplanta 73 < transplanter. p. cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68. dupã modelul aluniza4. expertiza 77 < expertiser. it. altele foarte vechi (înºela. delesta 75 < délester. II... e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza. reveiona 60 < réveillonner. p. 311. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73). melancoliza 78 < mélancoliser. V. C. dezeroiza 742.D. 89. ucide). p.. implanta 73 < implanter DMN 50. Dimitrescu9 ºi M. d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. p. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. Dintre împrumuturi. erotiza 67 < érotiser DMN 68. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65. p.. relectura 76. cola 74 < coller DMN 68. surdina 1 Hristea. 4 FC II. p.L.L. 6 Guþu Romalo. dezeºua 71 < déséchouer. revigora 74 < révigorer. anii ‘601.G. 8 Noþiune introdusã de Benveniste. racola 77 < racoler. intubare). 230.+ tub + -a (cf. 204.P. demixta. 5 Asan.. mezalia 78 < mésallier. 2 Guþu Romalo. 3 Graur. depolua 78 < dépolluer PR 70.G. 3 cu de-: defrîna 76. 36. f) În fine. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48. trufa 72 < truffer. lectura 70 < a da (face) lecturã7. 2 cu supra-: supratraversa 75. marºa 78 < marcher. 10 V. supraucide 72. 229. Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative. C. p.E. 8. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. confrunta 73 < confronter DMN 59.198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. decoperta 77..+ pom + -a. 34. F. antama < entammer. vermutiza 61 < vermouthiser. p. p.

direcþiona 74. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr. Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). erbicidare 75. hanta. cf. Cîteva verbe. reflectoriza 71 < to reflectorize. fr.E. sufixul -iza apare destul de frecvent.. 140-141. 463. R.. . semiindustrializare 73. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. racolare 74. autoincendiere 63. to optimize DMN 60. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I. optimiser. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. iar dintre cuvintele de origine englezã. etapiza 70. prospecter. marºa. Gr. to realize4. p. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. P. optimizare 66. autoincendia 75. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. dintre cele douã cazuri prezente în DCR. 335-336. 3 Hristea. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. intimizare 69. Este. depoluare 70. engl. cola. lectura 74. pe bunã dreptate. lifta 74 < engl. direcþionare 67. computerizat 74. cu sensul de "a înþelege” < engl. ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. cf. de exemplu. optimiza 69. remarcã. ªi în cazul împrumuturilor. p. semiindustrializa 74. engl. Brâncuº dã. refriºa 73 < cf. réaliser. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). unul este în favoarea participiului: computeriza 75.. În sfîrºit. intimiza 73. Evident. engl. lifter. miniaturiza 74 < fr. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. contacter. apunta 76. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza). cf. etapizare 69. PR 60. contacta 75 < fr.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. involva < to involve. racola 77. to prospect. tot astfel. apuntare 69. cf. rafraîchir2. erbicida 76. LRC. Totuºi. folclorizat 71. to contact PR 40. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. în Pr. miniaturiser. to miniaturize. engl. alunizare 62. 4 Dimitrescu. p. depolua 78. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. to lift. optimiza 69 < fr. orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre. p. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. cazul cuvintelor antama. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. lecturare 71. modelul francez fiind în -ir. cf. iar în românã sînt incluse în conjugarea I. realiza < fr. 488.

De altfel. grãniceri 74. fuºera 75. repertoriza 73. În orice caz. dintre cele douã decenii avute în vedere. cehoviza 67. autosupraveghea 66. autoproteja 77.. Destul de rar. XIX. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã. litera. computeriza 75. în Vasiliu. . relectura 76. melciui 66. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. teleecraniza 75. subtraversa 65. dezactualiza 65. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. monografia 76. trufa 72. Pr. 485. p.. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. 5 Graur. Al. involva. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona. precum ºi concluziile pe care le tragem. refriºa 73. deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. igieniza 71.. Din perspectiva verbelor neologice. cãminiza. Individualitatea. de la DEX. externa 73. dezînºela 73. 114-116. piluliza 71. autoservi. în SCL 2. unghiula 67. erotiza 67. cãrãmizi 74. gafa 69. terminate nu numai în -a. ºi Brâncuº. dezeºua 71. p. 136. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate). supraucide 62. o datã în plus. culpabiliza 73. p. S. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. surdina 68. anii ‘60. reradia 62. autodocumenta 63. cel din urmã. intimiza 73. decoperta 77. monodia 72. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv. T. împoma 61. Graur. 235-236. chintesenþia 66. balota 73. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. exemplele menþionate mai sus pot confirma. pe care l-am subliniat în paginile precedente. semiindustrializa 74. cel al anilor ‘70.R. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. dezeroiza 74. etapiza 70. 2. În orice caz. 1962. 6 Vezi ºi alte exemple. despãcãli 73. p. reflectoriza 71. robotiza 73. coregrafiza 73.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. respectiv. anii ‘60. apunta ºi apuntiza). autoadapta 62. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. v. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. cronica 71. desfia2 75. Totuºi. Niculescu. aceste cifre. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. hanta 74. antama1. folcloriza 63. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. 3 V. 4 Pentru acest concept. ca de exemplu: apologiza 74. erbicida 76. DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. 2 Th. p. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. Mai mult. autoincendia 75. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. surdina ºi surdiniza. Sã notãm ºi faptul cã. tensiona 71. 55-91.

. O. p. r. autoservi. Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. 2). 244-245. apunta. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului. 1 V. amartiza. Cu toate acestea. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº. verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani. p. Fl. O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. 2 O. z. 253. o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. p. 24-25. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. Dupã el.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. 248. t). care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. . n.. v. caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1. 1.. aºadar. p. Gr. p. T. Graur. cel al primei conjugãri. Brâncuº2 ajunge la alte concluzii. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8.

aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea. prin urmare. reradia. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. 89.. chintesenþia. intuba. o datã în plus. robotiza. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne. depolua.în cazul verbelor parasintetice din românã.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. DCR nu a înregistrat nici un verb compus. solilocva. la noile orizonturi ale omului de azi. erbicida. p. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei. smecea.P.. piluliza. Ceea ce. În sfîrºit. una singurã se dovedeºte astãzi productivã. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. reaclimatiza. în timp ce altele le corecteazã sau. teleecraniza. optimiza. 153. p. transplanta. împrumuturile aratã. pe de altã parte.P. cibernetiza.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. panorama. reflectoriza. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre. dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. Asan1. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii. cãci nici a-2 + s + -iza. implanta. computeriza. 2 Reinheimer. problematiza. 1983.P. simultaneiza. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. evident. Mai mult. subtraversa. D. Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat. miniaturiza. nici in. uneori. le contrazic. Romanica Gandensia. reviziona. . ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. coregrafiza. p. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale. cocktailiza. igieniza. surclasa. semiindustrializa. supratraversa. racola. prospecta.

4–10 iulie 1971. a face sã devinã real”. a se dezvolta deplin. p. 4). a cîºtiga ceva”. noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. Canarache. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice.. o invenþie etc)”. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate. "a se dezvolta. Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. a-ºi pune în valoare capacitatea. C. MD: 1. primul – trei. . a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. 2.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl. 3. Mic dicþionar al limbii române. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. de pildã. T. a plãsmui. Dicþionar de neologisme. refl. a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr. "a obþine. p. a desãvîrºi. "a îndeplini. 3. Maneca. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. – "a lucra. al doilea – patru sensuri. 4. 285. a înfãptui. Radio. refl. Bucureºti. "a înfãptui. Sîntem de acord cu Graur.XII. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. "a crea. p. a se desãvîrºi.1966. V. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. "a crea (o operã de artã. Breban. atribuie acestui verb. 2. a dobîndi”. DN: 1. 1974 (MD). Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã. 7). în plus. a face ceva”. 3..” (Sc. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. a întruchipa. Marcu. cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. posibilitãþile intelectuale”. "a obþine. cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. de preferinþã.

v. Într-adevãr. 18. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. p. dintre care am amintit doar cîteva. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete. francezei. 4). 7).: „T. 1). citîndu-l pe H. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. Lettre à R. 10. realizare sînt inserate în DN ºi în MD. etc. p.X. a-ºi da seama”. în primul rînd a francezei. sensuri legate de lumea filmului. Bazin.204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900. încã de la începutul secolului. Multiplele sensuri ale lui a realiza. Car le mot exprime une .D.” (Inf. Ex. dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege. spectacolului în general. a realizat un spectacol aproape corect. il est difficile de le refuser. mais de nombreux philologues le tolèrent”. 1962... XII. teatrului.XII. Léautaud. au sens anglais de to realize depuis Bourget.1965. 7. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”. p. ªi. Georgin (în Jeux des mots. cu cîteva greºeli. aproape tehnice..” („Revista de referate ºi recenzii”. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. la o emisiune”.. construcþia a realiza un film. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege. p. din care ne-a parvenit. Adesea se înregistreazã.” (Rom. 3). aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise. ext. lib.” (Cont. 1966). 315): „Pour réaliser.1966.. de exemplu. 17. precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite. s.” (Cont..1965. – "a duce la capãt. a été violemment attaqué par P. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria.1966. Buc. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã.. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite. Souday. p.XII.XII. PR.: orice spectacol)”. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii. 30.. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse.” Cele douã cuvinte: realizator. p. assez courant dans la langue littéraire.” (Sc. cu observaþia: „Cet anglicisme. 7).1965. unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. – "a efectua”: „În martie 1965.

prin imitaþie. ele s-au propagat. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!. On réalise n’importe quoi. Verb la modã. folosit cu mãsurã.. Tome II. fãrã îndoialã. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei.v.. mai banale. exécuter. a compune. 285. fabriquer. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. pratiquer et dix autres verbes excellents. deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. cãci. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua. p. cu discernãmînt. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. a stabili. a lucra. „verbum vicarium” prin excelenþã. 17. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre. atteindre.1972. exercer. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu). p. .” (Rom. a alcãtui. În orice caz. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. ªi uite cã totuºi n-am murit. mai „elegant”. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române). pare a fi. a duce la capãt (considerate. a efectua. aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –. PR noteazã s. p. În cazul nostru.. ciudat. même le but!” Enunþul urmãtor. T. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. dar care. Situaþia este identicã pentru francezã. în diferite contexte. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic. prin însãºi vechimea lor. Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. VIII. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã.. a elabora. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã. nu se va impune desigur la nivelul limbii. lit. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. a elabora. observaþiile lui Thérive. manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins.” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. Nu mi-a mai trebuit de atunci. Totuºi... 19). Querelles de langage. a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. prin aceasta se apropie de verbul a face. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. ca în multe alte cazuri. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. Acest exemplu izolat.

1975. RRL XX. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. p. 333–336 – traducere din limba francezã .206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere. 4. fie ºi numai cu titlu documentar.

tamponare”. atît în sensul cã apar mult prea des. o largã utilizare a acestui cuvînt. coordonatã.. coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile. context. care sînt folsite cu predilecþie.: în presa cotidianã se citesc. rãspîndite în limba românã literarã actualã. în special în stilul publicistic. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit. Astfel. cu menþiunea livr(esc). impact este înregistrat ca atare în DN. uneori în contexte neadecvate. a (supra)solicita.) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. . se adaugã douã sinonime: "coliziune. cît ºi în sensul cã sînt utilizate.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã. T. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã. cu alte semnificaþii. a realiza etc. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. cu completarea cã la primul sens. care se repetã imediat peste tot”1. ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar. aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3. cu semnificaþii nepotrivite. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie. 285. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi.v. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. "ciocnire”. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. Al. despre care acad. p. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi. – (Fiz. În DEX s.. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. figurate. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. 1 Graur... pe lîngã sensurile de mai sus. este impact.

în fapt. 7. p. în efort vizibil de colorare a personajului. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin. 4. 6. 2.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”. e denumit. 23. Sc. 15. într-o manierã prudentã. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor». ca un veritabil uragan.I. – "ªoc. Cont. 3. 7. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”.S. p. Sc.1979.XII. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. p.1979. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H. p.VI. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt.X.... Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate.1975.1979. se pare. „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1.1979. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase». 4. p. 6.” Luc. 31.XII. 6.. Luc. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac. p.1976.”. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”. p.VI.VII.1979. „Ceea ce.IV. 24. – "Relaþie. Se numea «Song». ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii. forþa de impact fiind de aproximativ 1.. cel mai patetic curier din istoria T. surprizã”: „În schimb C.II. 28. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”. Sc.G.I. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”. p. utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori. ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”. Rom..X.V. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”. – "Contact.”. justificã ºi interesul pe care V.. la început timidã. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6».1979. 16. p. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori. 8.1974. Aceastã perspectivã. lib. lib.000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”. 10. Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi... lib. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge. Rom.1979. 6.1979. ºovãielnicã.V.1974. 2.. Sc. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”. 2. 6. Sc. – "Influenþã. p. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental.. 18. se resimte. 5. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”.. 31. Sc.1979.” Rom. p.1. p..300 mile pe orã. p. Rom. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic.1978.. efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale. 2. .II... Acest serial a provocat. 21. 28 VI. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri. p. Sãpt. lib.

În 1978. îl reprezintã. impact minor.sau postpuse: impact emoþional. Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. Cont. astfel. impact de la publicité. impact actual. substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat. 22. în general. parfois. s-a ajuns. În limba vorbitã. peut-être sous l’influence de l’anglais impact. impactul cu noutatea). Mîndra. contravenþie”. 11. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. p. ci. din care au trecut în limba francezã.. impact sentimental. impactul cu publicul. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral.VI. ºi Lunã. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile. impact des événements. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. vizeazã prioritar. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”. imensul impact. impactul cu neprevãzutul. tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului. pre.. ilustrate cu cîteva citate din presã. impactul analizei estetice. cu multe sensuri. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc. În schimb.IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi».v.. în limba englezã. Cuvîntul este atît de frecvent. la force d’impact. impact du cinéma. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . rupte. influenþã” (despre care se menþioneazã.1979. la V. la „oamenii în impact cu legea”. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965. „emploi critiqué”). aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. et. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt. impact de Beethoven. dimpotrivã. moment d’impact. Fireºte. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. în parantezã. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. revelatorul impact. în PR. Deseori. impact des informations. impact de la recherche. constã în împrejurarea cã. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. de exemplu. impact émotif. cel puþin în materialul de care dispunem. brutale” ºi "efect. O sintagmã specificã este forþa de impact. de surprise. cu atestãri din 1970 încoace.

10. În acelaºi timp. pentru publicul larg. la origine. dar accepþiile mai noi. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. Le Bidois. pot avea o dublã provenienþã. cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). . devenind unul dintre cuvintele „la modã”. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. la care se adaugã lat. p.. din care a menþinut. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi).1967. dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. întîlnire. desigur. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate. prin traduceri). cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. Prin toate celelalte semnificaþii însã. 1980. impact „s-a revãrsat” în limba românã. francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române. Oricum.210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. în „Le Monde”. impactus). discutatã mai sus. desigur cã acest cuvînt provine din fr. se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974. impact. 11-18. francezã ºi englezã (direct sau indirect). 4. Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism. 210–214 1 Vezi Graur. p. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. impact. prezenþã” ºi. impact este considerat a proveni din fr. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”. Parafrazînd pe R.I. poate. nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. p. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. prin acest sens. Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. E. în special prin intermediul presei. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. dezvoltate în ultimii ani. dar.

am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. 325-334. Desigur. spre deosebire de alte compuse. VII.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. p. 1. p. p. datoritã frecventei folosiri. mai ales în aspectul ei cultivat. în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. student-actor. v. 9 (48). 1959. tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. ne aflãm în faþa unui proces incipient. dintre care al doilea este. 1977. locuinþã-laborator. Bucureºti.u. 34 º. I. care au. 166-169. Halina Mirska. p. film ºi piesã (de teatru). la care am adãugat încã douã. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. pictor-decorator. Într-adevãr. LR XI. SCL XXI. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. numeroase atribute noi ce tind. formate din douã (eventual. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. FC I. din acelaºi domeniu semantic. teatru ºi spectacol. 240. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. 17-88. 1962. 1. pentru francezã. p. 217. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. Dimitrescu. 1966. 1970. apoziþia primului2. El. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. prin însãºi natura lor. am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. nr. LRC II. . p. sã se fixeze ca atare. VII. 4. nr. Fl. 3. 1969. în SMCF. articol-program3 etc. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). Heft. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. nr. 1 V. Într-un alt articol4. de exemplu: bloc-turn. în majoritatea cazurilor. mai multe) elemente. 396-399. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. p. Bucureºti. p.

film-sketch. film-povestire. film-omagiu.(în) culori (color). spectacol-concurs. film-ficþiune. p. film-povestire. spectacol-reconstituire.(exemplar) unic. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului. spectacol-poem. film-gigant. teatru-gazdã. film-eveniment. film-mamut. film-comandã. film-experiment. teatru-vedetã. spectacol-monolog. apar. piesã-trofeu. teatru ºi spectacol. film-avertisment. film-mesaj. piesã. teatru–atelier. film-cocktail. . film-mãrturie. 1970. film-divertisment. film-eseu. spectacol-concert. spectacol-dezbatere. film-monolog. piesã. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere. înregistraþi în 1967: film-anchetã. spectacol-manifest. film-surprizã. film-antologie. film-jurnal. piesã-metaforã. teatru-cinema. film-dezbatere. într-un mare numãr de combinaþii. film-monolog. film-mozaic. film-spectacol. film-catastrofã. teatru-laborator. film-antologie. film-operã. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. 3. film-document. teatru-musical. film (de) analizã. spectacol-oratoriu. spectacol-recital. film-monstru. teatru. film-foileton. teatru-muzeu. astfel. film-epitaf. film-meditaþie. film-muzical. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). teatru-mãrturie. spectacol-eveniment. spectacol-document. spectacol. spectacol-producþie. film-pledoarie. piesã-vestigiu.(cu) probleme. cît despre spectacol. piesã-cheie. piesã-feerie. Tot astfel. teatru-imagine. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. spectacol-revistã. film-fluviu. piesã-bazar. film-pilulã. film-povestire. spectacol-compus. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº. spectacol-divertisment. teatru-cutie. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. film-monografie. piesã-povestire. film-poem. de asemenea.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. film-politic. film (de) artã. 332. film-pilot.(de) ºoc. piesã-radio. film-interviu. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –. film-evadare. piesã-gigant. film-picturã. spectacol-examen. Celelalte douã substantive luate în discuþie. film-recital. spectacol-proces. spectacol-laborator. piesã-mãrturie. film-invenþie. film-gigantic. spectacol-lecturã. film-cheie. spectacol-epopee. spectacol-mamut. spectacol-maraton. film-lecþie. film-reportaj. piesã-document. spectacol-meditaþie. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã. film-carte. film-radiografie. piesã-confesiune. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. film-album. spectacol-colaj. film-manifest. film-experienþã fundamentalã. spectacol-serbare. film-balet. spectacol-demonstraþie. spectacol-antologie. film. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã.(de) cabaret. teatru (mobil) pliant1. film-portret. film-muzeu.

film-sketch. film-afiº. spectacol-meditaþie. film-mãrturie. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. piesã-cheie. teatru-mãrturie. film-gigant. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. mai sãracã: teatru-anchetã. spectacol-proces. film-anchetã. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. piesã-meditaþie. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. film-dezbatere. film-document. spectacol-antologie. film-document. film-mamut. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. 65. spectacol-demonstraþie. spectacol-dezbatere. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. spectacol-meditaþie. p. piesã-document. Cîteodatã. piesã-demonstraþie. Uneori sinonimia (evident. film-antologie. spectacol-document. spectacol-dezbatere. spectacol-afiº. spectacol-laborator. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. teatru-document. teatru-muzeu. spectacol-poem. piesã-proces. film-meditaþie. film-recital. document. în cazuri mai rare. teatru-laborator. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. teatru-mãrturie. pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. film-pledoarie. film-eveniment. de exemplu. spectacol-anchetã. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. film-divertisment. spectacol-mamut. spectacol-eveniment. spectacol-cocktail. la origine. dezbatere: piesã-anchetã. film-cheie. film-dezbatere. spectacol-manifest. piesã-gigant. specta1 FC I. film-muzeu. piesã-poveste. film-mãrturie. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. . teatru-laborator. b) Pe de altã parte. film-monolog. spectacol-compus. film-mesaj. spectacol-monolog.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. spectacol-ºcoalã. În cazurile menþionate. spectacol-divertisment. alteori. film-poem. spectacol-recital. spectacol-proces. este vorba de constituenþii secundari anchetã. film-manifest. piesã-proces. spectacol-document. film-manifest. spectacol-laborator. Astfel. film-poveste. film-meditaþie. piesã-dezbatere.

o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. film-gigant. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. a giganticului. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. 203–205 – traducere din limba francezã . ªi sperãm cã ne-am atins scopul. film-anchetã apare în opt contexte. termenul musical. O dovedeºte frecvenþa acestora. p. la origine atribut. fãrã îndoialã. gigantic. laborator. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. iar unele s-au ºi impus deja. Acestea sînt formate din substantive comutabile. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. spontane. XIII. Astfel. spectacol-dezbatere. film-recital. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. citat mai sus. mamut. film-portret ºi film-document. Unele sînt creaþii de moment. astfel. în cinci contexte. spectacol-reconstituire. spectacolul – mamut. tot aºa. „Beiträge zur Romanische Philologie”. De exemplu. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe. experiment. 1969.). gigantic. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. Heft I. acumulînd. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. piesa – giganticã. mamut. fluviu. film-antologie. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. o datã în plus. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. film-experiment. cît ºi durata în timp. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. Astfel. 1978. în patru contexte. maraton. precum: atelier. În sfîrºit. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. în ºapte contexte. film-poem. film-pilulã. se substituie azi frecvent compusului film-musical. filmul poate fi colos. teatru-imagine etc. maraton. De altfel. film-balet. ºcoalã. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu.

buºbei Adjectivul bujbei.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare.u. aceastã formaþie nouã. descumpãnit”. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. 4093. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. s. buimãcit. 302. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. p. bujbei (ca în ºmecher > jmecher. 28. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. desigur. Graur. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. p. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. 4. 1-2. El. apoi. col. nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. a albi are ºi sensul "a strînge bani. 1). neînregistrat în dicþionarele limbii române. 21 decembrie 1957. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2). Credem cã sensul nou. p. p. nr. 42 º.. 2 V. bujbei. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor. Dictionnaire des gallicismes. cocoºneaþã > cocojneaþã). de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre. cu sensul "nãuc. v. din care cu timpul s-a desprins. a roti < a face roatã. din punct de vedere lingvistic. izolatã. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. surprins. S-a pornit. 1927. boºog > bojog3. Pradez. Al. . 1956. discuþia din DA.v. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. VII. circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice. a muºamaliza < a face muºama. SCL. Studii de lingvisticã generalã. nr.

O. 22-23. în Bull. Ling. 50. cotineaþã etc. Graur. II. Gurguiata4 etc. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. I. Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei. 1887. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. Bucureºti. II. p. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. vezi Al. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. p. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. 129-130. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. cit. Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. 4. ªãineanu. o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã. V. op. prin extensiune. pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”. Mélanges linguistiques. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. p. 5 Pentru aceastã problemã. p. sinonimã ca înþeles. 14. Nume de locuri româneºti. probabil în glumã.216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). deºtept. cel puþin. Cucuiata L.. II. 3 Iorgu Iordan. 179 º. I.u. deºi citat în lucrãrile de specialitate6. p. "a uita”2. nu este completã. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa.. Bonn-Leipzig. cimitir”. p. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. 4 Ibidem. . frumos”. Iordan. Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). 1926. p. ºi ªãineanu. 6 De exemplu în J. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare. "mormînt. I.. Rumänische Toponomastik. Byck. Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit).5. ironic la început. 137. dar prea puþin cunoscutã. "copilaº cuminte. 2 ªãineanu. v. Le féminin péjoratif. 1952. în Încercare asupra semasiologiei limbii române. coco(º)neaþã. Bucureºti. cît ºi fetiþelor. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau.

273. a afla groº pe groº. expresia a strînge (pune. Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe.u. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. p. 190. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. 139. în Muntenia. -ac. Pascu5 îl derivã din sulã + suf. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. dupã Tiktin4. În Principii de istoria limbei. 239. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. "a afla comori ºi avere multã” este. se spun poveºti. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua. 1956. aduna) ban pe ban. 1916.). Al. pãrul mai lung etc. ed. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã. de Saussure. . 1 2 3 4 5 6 SCL. Pascu. Cours de linguistique générale. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE). Cf. Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. Sufixele româneºti. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã.. ca sã vã spun la moº. ESPLA. pronunþatã pã). sulhac cu ucr. p. 1953. Sufixele. groºi reprezintã necunoscutul. Groschen). Iaºi. taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. sulã cu ucr. Explicaþia datã de Al. subþire ºi drept”: Moº Nichifor. Paris. Cf. sulhac. p. În cazul nostru. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. are „etimologie obscurã”. sulhak. Vezi F. V. ca la o sãrbãtoare mare ce este. Bucureºti. 81 º. 1894. p. VII. contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. prãjinã". sulhak "par. p. ºi nicidecum invers. poveºti pentru groºi». avînd diverse întrebuinþãri. Opere. CADE comparã rom. credem. Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. În cazurile de „reconstituire” a formelor.. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. de prepoziþia pe. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. cu sau fãrã mîner. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. ºi pãroºi cunoscutul. sulhac o contaminare a rom. p. Dicþionar român-german. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind.

p. id. Dicþionarele îl înregistreazã. Graur. p. ap. ceea ce nu este cazul. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). palme ºi pe urmã. 2. CADE). tromper “a înºela”3. 1918. Über einige Wörter der Liebessprache. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt. 173-174. 184. prin aluzie la elefant. 52-66. ele trebuie separate ca omonime. Leipzig. V... Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli.. în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. trompã pare a fi substantivul trompã. în BPh. V. implicit.O. V. bg. Spitzer. 213. deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi. Iorgu Iordan. prin urmare se considerã. D. IV. 352. „Buletinul Philippide”. p. p. tava (cf. Mai curînd. care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. p. Explicaþia nu satisface. a-l bate rãu”: Trage-i pumni.. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt.. trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. II. srb.. 265–269 1 2 3 4 I. În ªãineanu 1 . SCL IX. îl tãvãleºti pe jos).). termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4.218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã. Florea Rariºte. zulã din a zuli. dã-l tava prin noroi (Caragiale.. roagã din a ruga). Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al. fãrã însã a-i da etimologia. aici. 1958. L. BPh.. Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. cã provine din tc. ngr. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). .

nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile. dar. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. sau unui aspect al stilului ºtiinþific. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. de exemplu stilului administrativ. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. în diversele etape ale existenþei ei. ar fi fost modificate. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã.. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. fie parþial. mãcar ºi ca eºantioane. ci de la un corpus constituit din DCR. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei. Motivul este cã în presã se întîlnesc. Oricum. care se doreºte generalizator. disparate. dezavantajul lui în capitolul de faþã. poate cã rezultatele. în detalii. ªi într-un caz ºi în altul. fie total. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. de cele mai multe ori. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. judecate. dar evident. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. politic. apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR. deci nici a celor romanice. în mare. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional. prin prismã staticã. .

chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. deci. cîteodatã de 300 de ani. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. mai ales. sus mîinile!” . restrînsã. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. Am pornit de la ideea cã. din argou etc. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente. laolaltã. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific. termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”. pentru cã. dar este aproape sigur cã. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã. deþin. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. dacã ºtie. o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. datorat unei influenþe externe”. nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. Totuºi. indiferent de situaþia din limba sursã. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. de ex. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern. poate mai clar. un alt exemplu. în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. el poate fi intern.. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi). auzind sau citind termenul hold-up. fiind colectaþi din paginile presei. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau.220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã.. de ex. cîte unui singur domeniu. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. la un grup determinat de cuvinte. îl oferã un element englez: folosind sau. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. dupã cum se ºtie. prin forþa lucrurilor. pentru cã. totuºi. cuvinte specifice. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice.

Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. Guilbert. în terminologia lui L. 93. 1954. O. p. chiar foarte restrînsã. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. de obicei. Elementele franceze I. ca ºi cele din categoria a II-a. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã. neadaptate la sistemul românesc. p. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. Paris. p. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. cele mai multe. Deroy. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. dupã un timp. nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. de asemenea. de cele mai multe ori. aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. de altfel. care. cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. conform formulãrilor clasice. celelalte celor „de lux” (Tappolet). pentru cã reprezintã o necesitate în limbã. 1975. numele geografice de fluvii sau de munþi. 3 L. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. II. elemente ale faunei sau florei etc. III. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. dar care. stãri de lucruri. 2 Tagliavini. La créativité lexicale. acestea aparþin. foarte numeroase. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. 1. am lãsat la o parte. formei minimale a împrumutului. Aceste cuvinte. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. dar. cu alte denumiri strãine. în aceastã fazã a cercetãrii. . de pildã. 215. În ceea ce ne priveºte. 4. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. de exemplu. obiceiuri. categoriei de „peregrinisme”1. oraºe etc. din limbile romanice. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. Paris. calcurile de structurã.. C. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. spre deosebire de „peregrinisme”. deci cu împrumutarea lor. obiecte. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. precum numele proprii. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. primele aparþinînd. împrumuturilor „de necesitate”.

fiind produsul unui anumit mimetism. 6 astronauticã. alcooltest. 17 aviaþie. 7 farmacie ºi geologie. videofon. comerþ ºi meteorologie. 13 vestimentaþie. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. dactilogramã. telefonie. din 29 de grupuri semantice. mecanicã. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin. sociologie.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. 3 construcþii. Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. cele mai mari progrese ºi inovaþii. 22 circulaþie. skai. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. telefilm. 7 1 Ibidem. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. 24 fizicã. 30 tehnicã. electronicã. diplomaþie. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot. 15 literaturã. De fapt. autostop. dactilofon. dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). topografie ºi turism. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. psihologie ºi televiziune. 10 medicinã. radio. Graur în SCL. 16 alimentaþie. în ultimele decenii. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. 8 chimie. 8 informaticã. 2 Concept introdus de Al. 91. videotecã. 13-21. de tipul: visiofon. bretelã. acelor domenii în care s-au realizat. proporþional. 1950. 13 fizicã. 4 astronomie ºi hidraulicã. vestimentar etc. 1 botanicã. 10 electricitate ºi marinãrie. p. 2 agronomie. învãþãmînt. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. unitãþi de mãsurã ºi zoologie. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. în ºir descrescãtor. parcometru. digicasetã. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. economie ºi foto. Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. microbuz. chimie ºi cinematografie. 5 filaturã. . sînt relativ puþine). în mod natural. 34 biologie. 22 diverse. În afarã de acestea. p. Menþionãm cã. 20 artã. muzicã ºi sport. videoteatru. opticã. ªi aici. deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). ºtiinþe juridice. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. I.

în 1853. alcoolemie 77 – PR 60. fermion 79 – PR 55. 28: microchirurgie 78 – PR 50. În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. mecanicã ºi telefonie. VIII. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. postcurã 77 – PR 48. 77. 21: metabolit 71 – PR 50. distanþa maximã fiind de 30 de ani. dopant 75 – DMN 55. marinãrie. comerþ. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. în 1948. aeronaval 74 – PR 64. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. 26: microflorã 76 – PR 50. muzicã. heliomarin 77 – PR 48. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. gastroenterolog 77 – PR 50. 2 LR. 20: dialoghist 68 – PR 48. iar în francezã cu mult înainte. 24: engramã 75 – PR 51. 25: electromenajer 74 – PR 49. . atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. educaþie. 5 biologie. 17: econometrie 67 – PR 50. antiinflaþionist 77 – PR 59. 29: bozon 79 – PR 50. geriatrie 79 – PR 61. aliteraturã 75 – DMN 58. atestat în românã în 1977. microbuz 62 – PR 50. concentraþionar 75 – PR 46. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. apunta 56 – PR 48. depoluare 78 – PR 70. hiperdens 78 – DMN 66. literaturã. fotoconductor 63 – PR 50. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. 2 artã. grosplan 76 – DMN 64. cosmeticã. 3 aviaþie. farmacie. 10: dopaj 64 – PR 54. în LR. defoliant 74 – PR 66. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. aerospaþial 70 – DMN 60. cicloturism 73 – DMN 65. implanta 73 – DMN 50. 1974. evenimenþial 73 – PR 59. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. p. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. terariu. 1 agronomie. fitosanitar 77 – PR 50. Exemplele pot fi lesne înmulþite. La alte cuvinte. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). 6 astronomie. dactilogramã 74 – DMN 55. 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. interferometrie 75 – PR 50. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. 27: malnutriþie 77 – PR 50. 7: 1 Vezi L. ºi sport. 14: anesteziologie 67 – PR 53. botanicã. 13: energoterapie 74 – PR 61. ecologie. sociologie. 1958. 15: heliotehnicã 77 – L 62. XXIV. geologie ºi unitãþi de mãsurã. economie. 12: glaciolog 62 – PR 50. Seche. dupã PR.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. 4 astronauticã ºi foto. Graur2. 22: audiovizual 69 – PR 47. hepatectomie 77 – L 62. drog 74 – DMN 65. antiproton 65 – PR 56. gaulist 74 – PR 45. este înregistratã în românã în 1958. 1873. informaticã. gerontolog 78 – PR 65. extraatmosferã 75 – DMN 66. ciberneticã 74 – DMN 66. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. În fine. 16: anticancerigen 62 – PR 46.

de o dezvoltare semanticã paralelã. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti. mutaþie 79 – DMC 55. c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. elitist 73 – DMN 68. 4: aeroglisor 68 – PR 64. cu circulaþie internaþionalã. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR. În unele situaþii. oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. nu cuvintele sînt împrumutate recent. bretelã 74 – DMN 64. anii au valoare relativã. iatrogen 75 – PR 70. modernitate 67 – DMN 68. alcooltest 67 – DMC 60. în acelaºi timp. în toate cazurile. electropneumatic 74 – DMN 70. de ex. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. culpabiliza 74 – DMN 66. ci anumite sensuri ale lor. este. eurocomunism 77 – DMN 75. complex 76 – PR 50. strict orientativã de ambele pãrþi. geotehnic 73 – PR 67. 5: miniordinator 75 – L 70. Este vorba. lactoduc 65 – DMN 66. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. erotiza 67 – DMN 68. cinefilie 67 – DMN 65. lactoduc. muzicotecã 79 – DMC 78. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi. între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. circumlunar 65 – DMN 66. ludotecã 75 – L 70. astfel. antiparticulã 63 – PR 58. probabil. 6: culturism 71 – PR 65. ºi denumirea lor ºi. antitusiv 1961 – PR 70. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. o datã cu ele. electroanestezie 73 – DMN 66. gamã 77 – DMN 59. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. . de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. de „foste” neologisme de origine francezã. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). de ex. micromodel 66 – DMN 64. Cazul lui cancer "flagel” este aparte. minijupã 67 – DMN 66. confrunta 73 – DMN 59.: casetotecã 74 – DMC 72. hemoragie 76 – DMC 62. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. festivalier 67 – DMN 65. foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. de doi ani. Seche). fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. imunochimie 64 – PR 59. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. fototelegrafie.

stroboscopic. camerã-stilou. postcurã. biomasã. Artã 20: **antiartã. gavaj. izomerazã. heroinoman. Fizicã 24: ambiofonie. Circulaþie 22: **aerotren. autoimun. termician. antropo. intranazal. trisomie. glicerol. termoacustic. ecologie. cinematecã. gerontolog. autism. interferometrie. parodontologie. filmografie. onchocercozã. superexpres. videoteatru. neurolimfã. oligoelement. auto . electrometrie. cronaximetru. skai. **biotelemetrie. Cinematografie 20: animator. teledetecþie. chimioterapie. decodor. antigenã. crenoterapie. electroanestezie. poliesteric. *cyclomet. anabazis. asincron. Biologie 34: acvaculturã. orfevru. reºapat. fermion. decorativism. colposcopie. magnetotecã. bozon. otosclerozã. rectoscop. homeostazie. *fatigabilitate. gasteroscop. microbuz. iatrogen. peliculogen. craniometrie. parcometru. audiofenologie. *solunar. panoramic. evaporaþie. turbosuflantã. cinemiracol. teatrotecã. perinatal. eveniment. electroforegramã. parodontopatie. dactilofon. *gheriser. biomatematicã. hipotermie. termorezistent. sincrotron. bretelã. balistocardiogramã. mimodramã. psihokinezie. sapropelic. focomelie. plasmotron. clovnerie. radiostimulare. preanestezie. talasoterapie. termocolare. oleoduc. teleonomie. autist. taºist. stereofonic. **teflon. umanoid. serodiagnostic. anesteziologie. cromatologie. cronologie. defoliant. autogrefã. polmar. geocancerologie. paranormal. transplanta. geriatrie. culoar. gamaglobulinã. *coupé. biotop. realizator. **biodegradabil. *bipark. autocuºetã. neoplazic. autorutier. depanaj. depolua. narcomanie. **energizant. minivehicul. *policier. supraconductibilitate. *sterimobil. dactilogramã. virologie. heliomarin. fotoenergeticã. *ambuteiaj. cancerigen. vasopresinã. retroproiector. **imunoterapie. sensitometru. protidic. toxicomanie. stereo. animaþie. **maxitaxi. Chimie 20: cromatografie. ultrastructurã. lactofiltru. capsulã. disproteinemie. videotecã. narcoman. halucinogen. apendicectomie. biostimulator. imunochimie. imipraminã. *discoral. ergotaminã. piezoelectric. spaghetti-western. proteinogramã. alcooltest. –oare. feronerie. fonocardiograf. ortostatism. spectacol coupé. conflictual. **cineverité. grosplan. cineclub. bioluminiscent. digicasetofon. energramã. stresant. osteopetrozã. esofagoscop. naringinã. ergoterapie. thanatologie. treflã (stradalã). hepatectomie. videogramã. metabolit. proteinemie. supraconductor. peptide. cascador. getaxist. fosfenã. *grand guignol. atomoelectric. celulitã. **cineast. ortopticã. micropaleontologie. casetotecã. multimetru. scopochrome. antiparticulã. gigafon. plasmochimie. antihistaminic. biocompatibil. *café-concert. heroinã. alcoolemie. vinilit. ocelã. digicasetã. simezã. **suicidologie. drog. minimetru. hormonoterapie. **interferon. microchirurgie. antipolio(mielitic). bilharziozã. festivalier. pelicular. ecogramã. viral. transcontainer. mobiliza. hipodermic. implanta. cinerestaurant. **criobiologie. multivision. reflexogen. scopolaminã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. tutu. antielectron. 2 . cinefilie. **bionicã. Tehnicã 30: audiovizual. rodopsin. endonazal. isterigen. miniteatru. fitosanitar. schizostomiazis. insonor. dialoghist. *aveniu. gastroenterolog. cinepanoramic. seroreacþie. tranchilizant. videomagnetic. dozimetru. toxiinfecþie. ralanti. poluant. toxicoman. cofochirurgie. psihotrop. *ambuteia. policitemie. telemecanic. antiproton. hemodializã. endodontic. autostop.

brizurã. geooceanografie. preolimpic. psihoprofesiogramã. electrofon. reabilitare. telematicã. naviplan. magot. Electronicã 3: cibernetiza. minjupã. Hidraulicã 4: curentometru. Radio 3: radioreportaj. *telecom. nivel. Marinãrie 10: acvaplan. profiterol. cola. aeroclub. aerospaþial. geodinamic. Foto 5: aerofotografie. bistro. *café-frappé. Meteorologie 2: climatologie. hiperdens. higroscopicitate. radiotelefonic. confecþioner. lactoduc. electroacustic. mezoscaf. teleschi. Agronomie 2: cerealiculturã. electropneumatic. claviolinã. telex. monokini. telecamerã. *ruban. aeroportuar. monomotor. parauniversitar. Filaturã 5: bataj. malnutriþie. glaciolog. discofil. analogism. heliocentralã. psihosociologie. petrodolar. heliport. telescriptor. bikini. holografie. antimemorii. contrapunctic. platformã. Economie 5: antiinflaþionist. *rotisor. Mecanicã 1: hidropneumatic. hidrometeorologie. Comerþ 2: complex. volet. telecinema. Vestimentaþie 13: alain delon. sorbitol.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. ergotoxinã. resortisant. extraatmosferic.. cagulã. hidromineral. paraliteraturã. ecosondã. aeronaval. nescafé. aliteraturã. aerolog. dragor. Electricitate 10: aerotermã. saharianã. Construcþii 3: diafragmã. cotabil. midi. compleu. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. dezeºua. . Televiziune 6: teleast. Opticã 1: catadioptru. taxofon. grile. presalariu. ordinator. econometrie. visiofon. batiscaf. helicostat. antiroman. mineralier. copilot. Sport 8: cicloturist. drosofile. antipiesã. culturism. magnetosferã. boutique. tricolor. miniordinator. terilen. Astronauticã 6: circumlunar. caserolã. venusian. propolis. tergal. tuberculostatic. minibaschet. cuvertat. bursier. buclé. naviplan. divizionarã. ironist. heliotehnicã. micromodul. portelicopter. Informaticã 8: minicalculator. mini. antiteatru. *vasopresie. mezotermal. Învãþãmînt 3: negaþie. telematic. Psihologie 6: parapsihologie. literaturitate. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. calm-plat. titra. subliminal. Botanicã 1: patatã. cronichetã. uranifer. hidroenergie. microfiºã. radiotehnic. pistard. aeroglisor. cazeinat. deltaplan. teletecã. Literaturã 15: alegoriza. telefilm. electroosmotic. radioastronom. muzicotecã. apunta. **airbus. geotehnic. trireactor. electrodinamic. psihografie. umoral. maxi. telefil. cosmolog. **etnomuzicolog. *silistor. dezabié. culpabiliza. primaquinã. fotoelasticimetru. electroforetic. Farmacie 7: antitusiv. planetoid. fotomultiplicator. Alimentaþie 16: aniset. fotoconductor. *plat. rand. Geologie 7: aven. Astronomie 4: geostaþionar. tabletã. transpac. cafea-filtru. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. cvadrifonie. buclaj. Zoologie 3: avian. electromenajer. tusogen. superpetrolier. Telefonie 3: prefix. Muzicã 8: **casetã.

Diverse 145: aleatorism.engl. ultrarapid. deontologie.engl. hemoragie (fig. auto fr... evaporimetru fr. *clou.engl.engl. coordonatã. *refontã.engl.it.. perspectograf fr. solilocvá. echipaj. 2..engl.germ. poligon fr. engl. micrometeorit fr. protoplanetã fr.germ. bronzaj. supernovã fr.rus. minibuz fr.. 3).engl.. miniacord. clasã (argot. Biologie 5: areal germ. *lentoare.engl.. 17. 8. electrobuz fr...engl. gafá. radiotelefon fr. inconfort. .rus. (fr. tensionat fr. guvernorat.germ.germ. *marº. *voyeur. bioastronauticã fr. germ. catastrofism. engl. 1).it. parodontozã fr.engl. bic. anticipativ.germ. specios.engl.engl. Fizicã 13: criogenie fr. melancolizá.engl. **bidonville.germ. pubelã.engl. reconverti.. 13.engl. *iramplasabil. germ.rus. operaþional. (pe) parcurs.germ. engl.engl. laparoscop fr. termoplastic fr.rus. electrocaloric fr.germ. germ. lepton fr. prestelar fr. *briant...engl..rus.engl. video fr. 23..).germ..it. rus..rus. 2. precolumbian.. autoreclamã. (de) milioane.).engl. etanol fr. Medicinã 10: elongaþie fr. Astronomie 6: cronosferic fr.). laringofon fr. reprografie fr.germ.germ.rus. videocasetã it. 3. picosecundã fr. labirintic. vizioná. engl.rus. *cancanier.engl. supercarburant...it.rus. *hantá. neutrino fr. reper fr. termistor fr. dictafon fr. mescalinã fr. electromobil fr.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic. sol-aer.engl. 4. 9. 6.. sigilografie. cataclismic..engl. 4.rus. germ. luminofor fr. irecuperabil.. volumetrie. microundã fr. Circulaþie 7: autodumper engl.rus. stilist.. psihosomatic fr. catharsis.engl.rus. electrofiltru fr. Topografie 1: fotogrammetrie. *antama. racolá. dificultos.. carurã (fig. transmediteranean fr. indiferentism.rus. **criminostat. confrunta. it. octuplu.rus. film. (fr. previzional..engl. conveior fr. elitist. germ.germ.it. rus. it. manevrier.germ..rus. engl.engl. evenimenþial. rus.engl. Turism 1: sejur.it.engl. 3). *perdant.engl. reologie fr. fitotron fr. mutaþie.engl.. surdiná.. rus. 8..rus.. reveioná. ufolog.rus.it. 2). semideºertic. engl. atenuator fr. ludotecã.. cartomancian..rus.. imobilism...engl.engl. *helicotecã. erotizá. microfiºier.germ..germ. nucleotid fr.engl. 2. (fr. *mezaliá. peisajer. electronvolt fr. *cache-radiator.lat. definisabil.engl. comã. copolimer fr. (fr. cancer (fig. gamã.engl. *milieu. penetrometru fr. diminutiv. 10.germ. eurocomunism. engl.. *sachet. magnetogramã fr.engl. gigantism. rus. premierã. antifurt fr. 1). 2. germ. 4.. retro. (fr. intradermic fr.rus..engl. caprolactama fr. 11. 4). engl. gonflabil. 5. *refriºá..germ. germ..it. engl.engl.germ...engl.. himerã fr. antitabac.it.. it. 8. termogramã fr. sahel. delco it. profil. 6. extragalactic fr... termocuplu fr.it. monorail fr.. rus. vermutizá. polimetan fr.rus. minutaj. 9. engl. expertizá.germ. radio fr.rus. gaulist. festivalier. (fr.engl. engl.engl. indeformabil.. obsesional.germ. *surclasá. postglandinã fr. extraterestru. microporos fr. intruziune. transsexual fr.. Chimie 8: can(n)abis fr. 6. inaudibil. (fr.engl.rus. reometru fr. dilematic.engl..engl. elefantin. revigorá. imunologie fr.. germ.germ. pyrex. interdisciplinaritate. patronat. concentraþionar.rus.engl. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr.engl.engl.germ. engl. eºantionaj.. termofosfat fr....germ.engl..germ.. implant fr.).rus. 4.germ. germ. escaladã. electroforezã fr.. 2).. 6. delestá.engl.engl.. *colá.. it... it. monitor fr. 1. *brianþã. germ.. cristalomanie. antidrog. microbicid fr.

procainã fr. Aviaþie 3: aerolog it.it.it. engl. germ. ecologie.engl.engl. 6 astronomie. 4.lat.germ.engl. kilotonã fr. simultan fr. mecanicã.engl. 2. franþuzismele sau peregrinismele franceze. 1). 1). educaþie. comerþ. Astronauticã 4: circumterestru fr. 2). 2. engl. engl. se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- . etnomuzicologie fr.. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. patronal fr. Diverse 22: competitiv fr.engl. (fr.engl.it.it.. engl. (fr. telescopat fr.engl. germ. replicã fr... engl. Farmacie 2: placebo fr. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel..engl. cosmonaut fr. miniaturiza fr.. sp. 1.germ.germ. it. 1). engl.. engl. 5.engl. hidroplan fr.engl.germ. (fr.engl. 13 fizicã. engl.. geometriza fr. (fr.. 2.germ. 22. 1).sp. unitãþi de mãsurã. germ. germ.engl. hologramã fr. ornitopter fr. 2. 5. microsecundã fr.germ.it.engl. engl. (fr.germ. germ. (fr. II. Educaþie 2: autodisciplinã fr. engl. germ. aviaþie. 2).. 31 rus. Muzicã 2: discotecã fr..germ.. 1).. 10 mecanicã.. impact fr. 48 germ. farmacie.. 23 it. 2.engl. 2.. 4 astronauticã.. forum.germ. marinãrie. dintre acestea sînt: 136 it. spaþialitate fr. Informaticã 1: programator fr.it. Artã 2: practicabil fr. 1).engl.germ. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr.engl. 8 chimie.engl. multidisciplinar fr. terariu fr.rus. ergonomie fr.. (fr. 2). foto. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative. economie.engl. engl.engl.... 106 engl..engl. rus. 1.engl. germ. Agronomie 1: hidroponic fr.engl. Foto 4: fotocompoziþie fr.engl. 2.... 16. sociologie. engl.engl. 1). mascã fr. botanicã. 3. neocolonialism fr. engl.engl. rus. it.. Sociologie 2: demoscopie fr. 2. it. 2. germ. magnitudine fr.. fr.. reconversiune fr.. megatonã fr. 5.engl. engl. 4. memorial fr. 5. 2.engl. Cuvinte internaþionale cu 2. 2.engl. Economie 2: recesiune fr. 1).engl.engl. Cosmeticã 1: spray fr.. 3. pucist fr. germ. (fr.engl. transgresie fr. prof fr.rus.. germ.engl. contacta fr.rus. sport. rift fr.engl..engl. (fr.it. engl. (fr. gitan fr.engl. literaturã..228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. revanºism fr.. 1.germ. engl. 1. muzicã. 7 circulaþie..engl. modúl fr. rus. 2. it. Ca origine. 4 etimoane: 23 tehnicã.. 3. germ. telefonie. Sport 2: cart fr. monobloc fr. engl. cosmeticã. Mecanicã 1: micromotor fr... cosmodrom fr. Telefonie 1: videotelefon fr. informaticã.germ. Marinãrie 1: trauler engl. 2.rus.... (fr. (fr.rus.germ. 22 diverse..rus..germ. geologie. Ecologie 1: ecosistem fr. în funcþie de gradul de adaptare.engl..germ. germ. telecabinã fr.. engl. 1).engl. microflorã fr. holocaust fr. it.engl. geotermic fr. 2 artã.it.engl.rus..engl. Literaturã 1: prozã fr. 3. 2).engl.it.it. 1. polemologie fr. 2. (fr. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri. 1). 1. 1 sp. 2 lat. 3. 1 agronomie... 5 biologie. 2. it. Botanicã 2: hibiscus fr.engl.germ. Comerþ 1: prospecta fr.germ. fotografism fr. optimiza fr.engl. Categoria a II-a. heliografie fr. wattsecundã fr. lat. 2.engl.it. (fr.lat...engl.engl. 4.

p. aveniu (argotic) < avenue. cancanier < cancanier. o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”. gheriser < guerisseur. surclasa < surclasser. consoanele -r ºi -t. clou a fost discutat însã de I. coupé (în terminologia spectacolelor). + cons. –brianþã < brillance. –voyeurisme. în limba scrisã. -s > -z. „perdant”.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. fiind vorba de cuvinte mai numeroase. în raport cu magazin. rotisor < rotissoire. b) gradul 1. –hanta < hanter. policier. dar ea e implicitã. –plat < plat. pentru cã. 4. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului). la care se constatã adaptarea deplinã. ff > f. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. 1957. compleu < complet. butic(ã). verbe: cola < coller. c) gradul 2. foneticã ºi morfologicã. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. dar cu alte sensuri (clou. în LR. ill > i. pentru cã noþiunea respectivã cere. exprimatã altfel. –dezabié < deshabillé. ãta „hanta”. Situaþia este similarã pentru rotisor. „hanta” „mezalia”. Gheþie. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. Caracterul recent ºi. de ex. credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. perdant < perdant. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. ll > l. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã). strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. ü > u etc. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. nazalã. VII. –mezalia < mésallier. –voyeur. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. 21. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. briant < brillant. –café-frappé. rôtisserie). sau dezabié. compleu. Tot din domeniul culinar este . ss > -s. clou. grand-guignol. –milieu. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. în acelaºi timp. de ex. Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. refriºa < rafraîchir. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. ou > u. –marºa < marcher. trufa < truffer. lentoare < lenteur. ruban < ruban. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. prezintã o specializare. ºaleu < chalet. nepronunþate în francezã. pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. nr. dar ºi alte fonetisme. milieu). în afarã de cele prezentate sub b). ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. –refontã < refonte. café-concert. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

. substantivul livresc choreautor.... minirobot.3%. mini-. de italianã. s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte. Iatã un sugestiv sumar.. minibaschet.... minitehnician. dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent. al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã ... cu toate lacunele inerente. elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme..... minipatrulã. minicampionat....... Acesta este numai un exemplu de extindere. dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice. proporþia se ridicã la 21. minimagazie.. miniruladã........ minivacanþã. 47 + 23 = 70 spaniolã . ce are la bazã.... locul central îl ocupã cu constanþã... minigrãdiniþã...... în special pentru spaniolã...... ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care...... în limba românã. minifotbal. desigur......... înseamnã pentru francezã un procentaj de 19. În concluzie. minicabanã. miniînsemnare.. unele deloc „savante”.. intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor. minimaºinã de gãtit..... raportat la totalul celor 3. minigenerator... De ex.... de curînd. ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale.. miniinterviu. miniautodrom.. Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + . au dezvoltat noi semnificaþii... minimotoretã. Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz.. minirachetã... dent....... miniinsulã....... minicentru...... italianã ºi portughezã).... minimodel. În fine. minicooperator....... autor sau substantivul scienticã. el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine. 2) în plus... urmatã. din limba latinã.....ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie.. 17 + 1 = 18 portughezã ... latinul scientia.. trajecta. la o respectabilã distanþã însã... printre care ºi româna..749 de cuvinte inserate în DCR.. minifotã... minibaschetbalist... ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic......... treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat..... miniatelier. La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe. 579 + 136 = 715 italianã . formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã... printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat. minighid.. minihotel. a unui procedeu modern. iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice.. minibrad.. în care partea a doua este constituitã din lat..3%. în tabloul trasat rapid acum. minioraº.. minitransfer. pe care l-a „românizat”). de ex.. spaniolã ºi portughezã...... franceza (de altfel. 2= 2 latinã . care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã. internaþional... de cca 200 de ani... preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice.. 16 = 16 Ceea ce....

Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. 1932. din DLRM: 38. la un moment dat. astãzi. pînã în 1982. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. mai ales cã. realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. Chiar dacã. p. însumeazã 591 cuvinte. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române. mai de mult instalat în limba noastrã. cel puþin. Probleme de lingvisticã românã. diferite de sinonimul românesc. ªi în acest caz. pentru celelalte. ºi anume acelea care se dovedesc. p. slave 29 + 27 = 56) care. a peregrinismelor. ed. Graur. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã.3%) se datoreazã influenþei engleze actuale. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. Ch. 36. I.42% numai elementul francez. germane 26 + 46 = 72. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D. deci 15. italianul mozzarella sau spaniolul patio). referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei. este de observat cã dintre categoria a II-a. limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. fie cu afirmaþia lui Al. Astfel. Bucureºti. în total. dintre care marea majoritate (12. nu sînt adaptate la românã. În privinþa elementelor lexicale franceze. 1961. Oricum. Paris. vol.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. în DCR. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi. a xenismelor.9%. ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. într-un fel. limba va opera singurã selecþia necesarã”. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române. Macrea. pentru cã. 1 Traité de stylistique. bipark (franceze) (sau. . tribolitul etc. deci de a intra. 1954. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa. la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. a II-a. ºi a III-a. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor. Bucureºti. printr-o nuanþã a semnificaþiei. ele au toate ºansele de a se rãspîndi. 49. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%).

se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. prin internaþionalizarea lexicului. discutate aici. 9–17 . 1985. sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc. ªi din acest punct de vedere. CL 2. p. elementele. 1. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. p. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii. se intensificã circulaþia ideilor. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. 1986. limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. cu cele peste 21% de procente. 105–113.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. cã. Cu aceste elemente de vocabular. se întãresc relaþiile de toate categoriile. datoritã lor. la origine latine.

prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. reprezentat prin presã.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. conþine o recoltã de aproximativ 4. dintre care. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. ultimii 20–30 de ani. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. pe care le vehiculeazã cu rapiditate. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc. la Editura Albatros. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. citãm: I. . foarte uºor sesizabile de întreaga lume. ele aparþin la domenii variate.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã. Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã. în ordine descrescãtoare. Presa. a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi. ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. pe de altã parte. Acest dicþionar.

de obicei. vizite. copie a unui original” III. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. în aer) rezervat unor vehicule”. apã. Arte. . face sã fiarbã apa”. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”. – diminutiv: "Element distinctiv”.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. – zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. – forum: "Adunare. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”. – reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – profil: "Specialitate. curse)”. simpozion”. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. – replicã1: "Reproducere. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. de mai micã intensitate”. – nivel: "Etaj”. în special cosmetice”. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”. – eveniment: "Accident de circulaþie”. II. VI. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”. IV. Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. colocviu. – fierbãtor: "Mic aparat care. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. V. – linie: "Ansamblu de produse. al unei strãzi largi etc.”. – pastilã2: "Microcircuit”. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. specific”. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”. – poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”.

ilegal. deci sensuri împrumutate. a confecþiona”. a duce la bun sfîrºit”. a fabrica. Diverse: – diplomat (despre serviete. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. 11) "A înþelege”. întîlnire”. 4) "ªoc. IX-X) ºi partea a II-a (cl. 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. italianã). X. 8) "A concepe. 5) "A publica”. valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. noutate”. – formal: "Ceremonios. Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. 5) (în limba vorbitã.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. a elabora”. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. 7) "Influenþã”. 8) "Prezenþã”. germanã. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. – regal (livresc) "Cadou”. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. – tricolor: "Component al echipei naþionale”. XI-XII) a liceului”. 2) "A produce. Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. surprizã”. curse de taximetru cu maºina proprie”. a efectua”. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. 9) "Importanþã”. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". 6) "Contact”. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. solemn”. 7) "A picta”. VII. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . – (a) realiza: 1) "A lucra. cu prefixe sau din elemente savante. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. specific”. 3) "Relaþie. VIII. a înfãptui. 6) "A duce la capãt. greºit) "Conflict”. IX. 4) "A stabili”. 10) "A scrie”. – specios "Deosebit. a imagina”. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”. XI. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri. special. 3) "A alcãtui.

pastilã2. specios. datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. front. casetã. impact5. diminutiv. profil. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. navetã. þigarã. în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b). Gilbert. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. diplomat. un cuvînt ca antifonic. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. treaptã1 ºi 2. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. replicã2. – Nu se poate trece cu vederea cã. da. film. poligon. ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. cu sufixe: cireºar. trunchi. b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). formal. 1971. prozã. gondolã. impact. culoar. premierã. de la o asociere de sens identicã. regal. care figureazã în P. replicã1. negaþie. deci. zebrã. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. Dictionnaire des mots nouveaux. chiar ºi pornind de la elemente neologice. pastilã1. himerã. ediþie. În cazul lui film. travestit. realiza (numeroase sensuri). mãcar aparent. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. linie. anti ºi fonic. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. bretelã1. prefix. eveniment. Formaþiile noi de tipul cireºar. Paris. ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. gamã. treflã. realiza11. animaþie. pornindu-se. luate împreunã. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". În fond. relaþie.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. ceea ce. nivel. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. avem de a face. plombã. forum. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. ci adãugat în interiorul limbii române. ca ºi în limba francezã. orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. evident. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. relativ recente în românã. în toate cazurile. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). reper.

pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza). La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. dar cu o paletã semanticã impresionantã. – În fine. engl. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive. în mod obligatoriu. neologismele au mai multe semnificaþii noi. Dupã cum se poate uºor observa. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã.242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. prefisso (interurbano)”. polygone”. din telecomunicaþii. cele mai numeroase. pornind de la un acelaºi element de bazã.. La zebrã. cum apare în DN3. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. de origini diferite. toate avînd în comun caracterul vizual. sã se indice separat etimologia lor. polygone. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. se va înregistra „din it. vizual al ºtiucii. denumiri ale unor realitãþi rãmase. este ilustrativ. În aceste situaþii trebuie. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic. Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. dar pentru sensul nou. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. de la forma sa alungitã. 2) Relativ frecvent. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. diplomat. din acest unghi de vedere. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. dintre care dominã cele cu caracter concret. punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen. Uneori. formal. to realize (care s-a transmis ºi în fr. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. la sensul "animal”. iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”). préfixe". de actualitate ºi acum.. zebra ºi nu din fr. indicatif. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. patru adjective (antifonic. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã. Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la . pastilã2.

îngrijitã ºi. pastille”. în limbajul de specialitate. sã zicem). Din pãcate. prefix. prozã. s. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române.. dar ºi al modalitãþii de exprimare.v. de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea.. de ce nu?. gamã. poligon) ºi. chiar elegantã. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi.IV. pentru a constitui un model de urmat. în fine. replicã). a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional). Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. de multe ori. lib. al lãrgirii orizontului lexical. pentru fiecare sens în parte.1984. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. – A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. aºa cã va purta indicaþia „traduce engl. atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. adecvatã. acum extrem de diversificate. impact. premierã. De observat cã. uneori. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. aceasta între paranteze. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. din 1976: chips (pastile). navetã. în limba ziarelor. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã. 6. – Trebuie remarcat cã.. Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã.. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi. Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. pe lîngã pastilã cu sensul chip. reper. regal. 3. Din acest punct de vedere. realiza – unele sensuri –. cunoscut în englezã din 1970 (v. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. chip”. pare aproape un truism. unde este cunoscut mai de mult. alteori. Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte. BD. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor. în linii mari. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip. cu sensurile lor noi. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . p. fãrã nici un semn distinctiv. darãmite al microchirurgiei. Rom.

cei care nu au copii. culoarele. specific”. nu le înregistrãm. sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai . din pãcate. bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. Într-adevãr. dupã concepþia marelui istoric Braudel. cu „duratã lungã”. a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. impact a devenit un termen rãspîndit. în 1977. ºtiucã). Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. deci cã sînt trecãtoare. genþile diplomat sînt (încã) la modã. special. parte. de replicile legate de cutremure am avut. sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna.244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. direct. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. ca ºi istoria. ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. bretelã. realiza. cã se va implanta în limbã sau nu. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice). ºi nu numai atunci. impact. despre nici o inovaþie lingvisticã. dacã noi. sã le consemneze? Oricum. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. zebrã. acum. pastilele. De altfel. În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. care. incult”!). sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. eveniment. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. se vor bucura de longevitate. pe zebre trece toatã lumea. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. treflã. replicã. În cazul în speþã. cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. în mod obligatoriu. toate. nivel. cu memoria prezentului proaspãtã. mai ales.. datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã. de ex. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. diplomat. probabil. pastilã. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã.

cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. Concluzia? În perioada discutatã. într-o perioadã viitoare. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”. dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N. p. 1992 . referindu-se la DCR.. ºi un anumit bagaj „colorat” lexical. care se adreseazã „tuturor acelora care. 1). mai ales cã „moda” revine periodic ºi. situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”.. citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face.. Normal ar fi ca. pe bunã dreptate. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra. la 26 februarie 1985. tehnicã ºi socialã.. 27 februarie. o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”. ele nu vor „reînvia”. împreunã cu ea.. aduse la zi.C. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. folosind în mod curent limba românã. afirma. peste ani. Oricum. cã „un eventual sociolog. Oricum. Munteanu.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare. Asta nu înseamnã însã cã. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune.. iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã. au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. completate ºi revizuite. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi.

Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns. În general. cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. pe bunã dreptate. criticatã. Aceastã atitudine a fost. ca de exemplu boutique. anume. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. din douã. în românã s-au manifestat douã tendinþe. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. nu numai pentru cã este unilateralã. mai recentã. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii. în acelaºi timp. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. A doua tendinþã. luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. în rusã. din acest punct de vedere. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. în general. Neîndoielnic. existînd încã la începutul secolului. dar. conform formulei introduse de Al. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. aceºti termeni nu pun probleme deosebite. Prima. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. etimologie „multiplã”. trei sau n limbi. Graur. În situaþii . cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. cã au. în germanã. În schimb. constã în exagerarea influenþei franceze. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã.

prin urmare. engleza din America. Pentru identificarea acestor etimologii. trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. extragalactique ºi engl. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. în aceste cazuri. unde contactele cu strãinii.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. lingvistice. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”. O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã. în aceastã situaþie. românescul drugstore trebuie sã fie. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr. din punct de vedere etimologic. psychosomatique ºi engl. farmaceutice etc.. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. cafenea. extralingvistice. ceea ce înseamnã cã.. la fel de delicate. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. psychosomatic. între fr. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. extrem de rare pînã în 1990. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. care se explicã direct din englezul yogin.” avem de-a face cu un americanism. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. Pentru stabilirea unei bune etimologii. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. de fr. Din acest motiv. scindat.). deci. Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin . ºi anume cu limba vorbitã. cu atît mai mult cu cît astãzi. în românã. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. din punct de vedere formal. yogi. cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. salã de spectacole etc. extragalactic. în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã. sau externe. motivaþiile pot fi interne. De exemplu. în acest caz.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România.

happening. În românã. Cu prima semnificaþie. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). marketing. 1974. PN. în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). În aceastã situaþie. deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). de exemplu. Prin urmare. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor. De exemplu. de exemplu. stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. 43–51). de altfel. cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. antidumping. "tip de magazin general”.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. în subsidiar. în realitate. de asemenea. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. dar în ce priveºte etimologia. ca în englezã) ºi tranzistór. Mai mult decît atît. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. iar nu din englezã. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. La fel. nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. standing. parking. jogging. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. sparring (partner). caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. carting. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. lentilles de contact. Cu toate acestea. în DN definiþia se referã la primul sens. lens). ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. 2. prezenþa desinenþei -ing (v. datã fiind ºi semnificaþia lor. dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. la începutul secolului XX. la Cambridge. situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). În acest tip de cazuri va trebui. în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. p. kidnapping. iachting. camping. ºi în românã!). ºi în BD în 1969 (ca. Luiza Seche. Paradoxal. stripping. doping. .

1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus. În românã. apãrute în 1967. trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. Pãun. abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. BD 1968). a unei invenþii. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor. Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). Nu se poate face etimologie bunã dacã. elementele lexicale provenind din alte idiomuri. LR. mono(kini) (DMN 1964. iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. mini (PR 1965. Cu toate acestea. 2. ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. la împrejurãri concrete. Pentru o bunã înþelegere. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). BD 1965) ºi bikini (PR 1947). atestatã în 1968 (BD). BD 1968). totodatã. În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. este deci vorba de un termen de origine francezã. la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. Din punct de vedere extralingvistic. BD 1968). prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. a unui produs. Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar . la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. în mãsura posibilitãþilor. ºi uneori chiar au impus. Pentru stabilirea acestor etimologii. Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A. În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. Malraux Antimémoires. saharianã (PR 1949). Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. C. Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu.

se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. PR 1964. om-sandwici. strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. În baza acestui criteriu. În stabilirea unei etimologii corecte. Paris. magnetosferã (DMN 1966. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. om-orchestrã DCR 1961. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. polemologie (DMN 1949. BD 1969). DMN 1966. purta deja aceastã denumire în subtitlu. Ionesco. DMN 1968. bionicã (PR 1958. Sartre (este creaþia lui. BD 1968). antiartã DCR 1959. Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. ciné-vérité (DMN 1964. Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960. exista în românã o formaþie similarã. E limpede. Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri. inimã-plãmîn artificial DCR 1961. geostaþionar (PR 1966. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). DMN 1968. În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958. Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. PR 1970. noþiuni nãscute în mediul cultural francez. DMN 1965. ca sã nu mai vorbim de românã. . BD 1967). de G. de asemenea. Este o dovadã fundamentalã.P. fototelegrafic DCR 1964. din nou. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. publicatã în 1947. De asemenea. trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). DMN 1968. BD 1968). antitusiv DCR 1961. interferon (PR 1952. În toate aceste cazuri. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. pînã la proba contrarã.. modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. Trebuie subliniat. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. BD 1968). DMN 1969. este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. DMN 1966. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967. BD 1968) etc. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. cuvînt-cheie DCR 1967. DMN 1968. lactoduc DCR 1965. chiar dacã. în acest caz. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. circumlunar DCR 1963. Matoré în cartea La méthode en lexicologie. BD 1966). sau a termenului compus om-orchestrã. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã. 1953. dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). În francezã. etc.

n formaþii. 1975. hidropter. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. [cuv. femeie-compozitor. microcooperativã agricolã. dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. procedeul se extinde. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. confirmatã de date externe. Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. Astfel. magnetoplan. Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. 17. fãrã nici o îndoialã. Filologiskt arkiv. Guilbert. histoacril. engl. acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii. microcomplex (alimentar). femeie-sudor. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. dupã cum s-a procedat în DCR. Aºadar. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. p. se poate nota. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. 12. Latinets oden i oster. o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. attosecundã. femeie-forjor. O categorie aparte. 93.sînt de origine englezã (microelement. 1967. p. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. De asemenea. [cuv. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. La créativité lexicale. syspurderm sînt de origine germanã. microagent (de circulaþie). Astfel. Lund. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. douã. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard. o considerã „ospitalierã”). E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. din punct de vedere etimologic. metanobacterie etc. femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966. În acest caz vorbim de „xenisme”. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. micromodul.). aparþin unei anumite zone lingvistice. englezã etc. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”.]. conform indicaþiilor furnizate de context. microminiaturizare etc.]. Limba românã. de origine anglo-americanã.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective). nu sînt împrumuturi.. de exemplu. microagenþie de voiaj. ieºit din uz sau chiar . În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. cum le numea L. Drept încheiere. fr. femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967.

poate prea mult. care permite gãsirea unei etimologii exacte. canzoni di gesta. ºi din convingerea cã. asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã.F. în „Cahiers de lexicologie". 1960.R. 2. Storia delle idee ed altro. L. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului. 7-8). în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip. depistînd primele atestãri. 1990 – traducere din limba francezã . Imbs. Trovatori.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã. contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. 7. Dacã am insistat. este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. în primul rind presa. apoi. Au seuil de la lexicographie. care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. în principal. Bologna. sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. p. ªi aceasta. toate legãturile ºi mijloacele de informare.

.. de la o regiune la alta. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte.O. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. lui Al. Graur. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate. 95-97). LR I. 1940. pasionaþi în special de istoria cuvintelor. au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi. deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. în primul rînd în limbile limitrofe etc. cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor. examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). ªãineanu care în I. Puºcariu. 1974. dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. de ex. dicþionarele noastre etimologice (de ex.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. de obicei. face o uºoarã impresie de ambiguitate. la prima vedere. cu prea puþine excepþii. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care. CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. de la un stil la altul etc. PLG VII. Trebuie spus însã cã. Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia. p. demonstrînd cã Al. Se poate astfel cita L. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi. deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. prin diferite filiere. 209). p. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. Graur a urmãrit .. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S.

Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. Astfel. guverna). la rîndul lui. dar pentru a explica rom. mahazan – magazie ºi magazin etc. damigeana este considerat de origine fr. qatifa – catifea ºi cataif. bluzã. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. Jeanne. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. poate din demege “jumãtate” (din engl. în lexicul limbii române. Damagän. Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime. ancien et latinisé. (dame jeanne. Astfel. . birota “cu douã roþi”. bhagodi “divin”. it. În NDE. demajano. macabre. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. dar în VEI ºi în Migliorini. Graur derivã rom. maqbara “mormint.” (v. în DCC este indicat ca provenind din egipt. a-la-baste. pornind de la un etimon comun. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. la fel. etym. PE. stambã).). cuvintul fr. este derivat în NDE din prov. macabru din ar. crai. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet. pagodã. la origine. din lat. se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. mod. de la ar. poncio. biroccio (baroccio). care provine din pers. pînã a ajunge în limba românã. au gr. pentru explicarea fr. dacã în VEI este dus pînã în greacã.254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre. guler. nume de oraº trecut in italianã. în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. p. Al. Duro. en usage dans le nord”). de la ar. ºi rus. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. bricka. citat provine. lazaret). venite prin filiere diferite (de ex. Slawski în SE considerã cã pol. pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. au mai multe reflexe în limba românã. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”). 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. ananas etc. geam). Dict. Al. jangala “pustiu”. lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt. Graur aratã cã termenul it. în timp ce Al. ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. altele care au un drum extrem de lung (de ex. Al. la un moment dat. demi-John) prin etimologie popularã. este scurtã (de ex. în DCC se porneºte de la skr.) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. briºcã – provenit direct din ucr. bryczka are. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. maqabir). cimitir” (din ma. înmormîntat”. divin»”. pagoda explicat prin prakr. este explicat prin port. la rîndul sãu. pentru junglã. bujie.

Astfel. pînã a ajunge în limba românã. cigarro < maya sigar. DCC ne trimite la o formã amerind. deci o formã mai apropiatã. Rusalii < sl. dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. 85 a. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist.v. v. loc cit. creationem (Al. Rosetti. cigare se explicã din sp. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. fr. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle).I. p. Mihãescu. p. p... o datã ce în amerind. bungalow < engl. Crãciun < sl. ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute. dermã < fr.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. basilica > fr. ºi FEW 20.s.) "batjocurã” < scr.. permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. boteza etc. ºi în Corominas „origen incierto”). troian < sl. szorc < germ. chilim "scoarþã pe pereþi” < scr. ILR. bungalow < hindi banglo. Ev. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte.s. b). Elem. basiliké "(portic) regal” > lat. În DEF fr. kracun < lat. p. rabin. Infl. 187). calendae (Rosetti. cilim < tc. sîrb. Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. derme < gr. 186–187). au strãbãtut spaþiile ºi timpurile. cit. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC.. Rosalie (ibid. 24 se întîlneºte însã în forma amerind. de unde au trecut în românã (v. Schürtze (Graur. cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s. este atestatã o formã identicã cu cea din sp. gr. NDE. ukuni "trunchi de arbore”. ºorþ < pol. bazilicã < gr. 184–185) de tipul blestema. p. mäskara. de pildã: colindã < sl. sîrb.. basilique. care explicã formele germ. 39. maskára < tc.s. p. castan. derma "piele”. mascãrã (reg. amin. pir. p. dintre care ne vom opri la unul singur. 153). Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte..I. în L. Trojan < lat.s. Traianus (ibidem). cãmilã etc. 305). rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. cit. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi).. Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme. (op. Rabbiner ºi pol. Aceeaºi L. 110). Elem.). sp. rusalija < lat. cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. . maskara (Gãmulescu. 126. Pentru canoe. cigare < sp. p. arhiereu. koleda < lat.. 28). kilim (Gãmulescu. Zigarre < fr. de ex.).

cele mai multe. în ordine: 1) termenul din românã. Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. Menþionãm cã indicãm. 2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. indiferent de limbile intermediare. ele provin fie din limbi vecine. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã.256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. fie. din limbi mai îndepãrtate. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver .

româna a împrumutat 21 de cuvinte. la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã. apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal .CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã.

forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr. Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin. fustanella . s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta.258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte. la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister.

Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch. la origine. Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza. Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. trei termeni: boltã – *volvita – bolta . sl. Din v. Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet. Din scr.

o inovaþie ce apare în CDDE. cu atît mai mult considerãm cã. lat... fr.. În final. în primul rînd în limbile înconjurãtoare. În concluzie. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã. considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi.A. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo. nu în ultimul rînd. sirop < ar.) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. principal N. În fine. ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla). lingvist ºi filolog (Bucureºti. credem. 26–29). 1982 . ºpaclu < gr. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi. ªanskii. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus.260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. lat. cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. germ. etc. autorul acestei inovaþii este I. germ. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. vol. de tipul gazetã < pers. I. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române. fr. 1974. ªi dacã. prin latinã. Candrea. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. lat. o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române. toate cu origine îndepãrtatã latinã.A. Candrea. lac < skr. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. p. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii. Evident. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare. lat.M. prezenþa etimonului lat. îndepãrtat este îndreptãþitã. 1963 º.u. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I. gal). într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. ªi anume.

1975 ºi 1985–1986.000. fie cã este cercetãtor.568. Mai ales dacã. în plus. aprozar. fie cã face parte din publicul cititor. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. cãpºunicã. data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã. cotrobãit. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56. înainte de utilizare. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11. cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . „Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. cetãþeancã. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). ºi 1985–1986. apãrut la Bucureºti în 1988. în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. de fapt. cefere. o cifrã impresionantã. chiloþel (socotit a proveni din chilot. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”.

antimoleculã. cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. agasat. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). avizier. în ediþiile recente din Le Petit Robert. în parantezã. DCR. apendicectomie. numele localitãþii respective. acumulat. aerotren. bumbuºor. adunat. brãileancã (Brãila). bihorean. (a cãlãtori) pe blat.. cãiþã. alexandrinean. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. aracetin.262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). amelie. armstrongit. 2 DN3. dar. attosecundã. aeroduct. dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. aschimodie. ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. arãdeancã. care „mãnîncã”. alte dicþionare. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. cîº.S. agrienergie. alcooltest. Acestea. amãgit. – cuvinte familiare: abþigui. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”. copyright. completat. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. – cuvinte regionale: budã. dupã cum am arãtat. Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. apoteotic. . budanã. augura. antilume.. fiecare în parte. anticarie. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. bistriþeancã. deci brãilean. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. alexandrineancã. boscorodi. sînt ºi mai concise. bucureºtean. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. ambuteiaj. albãstrit. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. bihoreancã. a bate la maºinã. arheochimie. bistriþean. angiomicrocinematografie. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop. babaicã. a bate la ochi. aspartam. antigangster. calofil. – cuvinte populare: aciuiat. atomoelectric. aromografie. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. bucureºteancã etc. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. – ºi chiar. astupuº. procedeu utilizat de ex. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. aerosanie. 3–4 rînduri1. antialgic. a umple de bodgaproste. precum adaptat. semnalãm numai cîþiva. ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale. alcoolscopic. aiurealã. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre. anticancer. bluziþã. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. nãscut cu cãiþã. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei.

lib. dar aceia. Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui. . astrocluburile. actual! – se importã din Statele Unite. album-catalog (de expoziþie). în acest volum. analist-programator. p. actor-prezentator. artist-fotograf. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul. alãturi de ele. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. vor fi din ce în ce mai puþini2. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. maximum doi. anestezist-reanimator. cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue. hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã.. Iar de „avalanºa” de neologisme. acumulator-auto. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. 2). toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie. deci. într-o perioadã variabilã de la caz la caz.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70.XI. anestezie-reanimare. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit. corespunzãtoare exploziei informaþionale. prin propriile-i mijloace. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente. artist-amator. dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba. anti-antirachetã. vezi Rom. gol negru. credem. din motive rãmase de neînþeles. are forþa sã separe. an-record. grîul de neghinã. din 10. Dicþionarele – ºi. acord-cadru. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi. dar. 2 Normal ar fi ca. ºarpe monetar. la un an. cu trecerea timpului. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. Iatã cîteva compuse actuale.1992. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã.. doctoriþa Ana Aslan + vital.

2 Ed. Umberto Eco. Odile Jacob.264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. cu informaþii într-adevãr „la zi”. poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921. Paris.IX. 2. ºi Claude Hagège. corect utilizaþi. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V. care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2. . p. speranþa a doi renumiþi savanþi. interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29.1992. 1992.

Româna. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale. în Saggi di linguistica spaziale. Izolarea: Româna. în 1920. Contribuþii gramaticale. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. recuperare (rapidã). Torino. se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. cel dintîi. Iordan. 1. Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). I. Individualitatea limbii române între limbile romanice. p. Bucureºti. maghiara). 1965. În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. 1945. p. Bucureºti. 67-76. 1978. 2. 4 Alexandru Niculescu. . 3 I. Nici limba sardã. I. Rosetti2. Iordan3 ºi. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. în cazul românei. despre ceea ce Sextil Puþcariu. 125-133. II. Bartoli. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. a numit „locul” limbii române între limbile romanice. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. 2 Alexandru Rosetti. întîrziere. în mod absolut ºi direct. provensal). Individualitatea limbii române între limbile romanice. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. Contribuþii socio-culturale. 1963. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. catalan. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã. 2. mai de curînd. 139-151. se gãseºte 1 M. La spiccata individualità della lingua rumena. 1970. Bucureºti. în repetate rînduri. vorbitã exclusiv pe o insulã. p.

Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir. Dubiile lui L.. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice. L.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã. care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat. turcã. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. pînã de curînd. o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. . Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. aºa cum s-a mai spus1. a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. însã. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. 1953. dincolo de continuum-ul romanitãþii. che a subito. Olschki provin. p. în structura etimologicã a românei. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2. latinitatea românei. text din 15813. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. Care au fost consecinþele. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. Este bine sã nu uitãm cã. 33. bunãoarã. al XVII-lea – al XVIII-lea. un rol decisiv l-au jucat. Pamfil. izolarea culturalã. Ne-am ocupat de acest aspect. Estudios lingüísticos. V. solo per tardo riflesso.. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. Sinonimele din PO aparþin. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. în general. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. 1968. În PO. urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. supra. pînã aproximativ în sec. de exemplu. Bari. de pînã la 11 cuvinte. unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. greacã). în special. Ed. din fericire. capitolul despre PO. în acest sens. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio. Spre deosebire de izolarea geograficã. nè Seneca. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. prin extraordinara sa permeabilitate. V. Temas españoles2. rînd pe rînd.

exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). fecior. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". spune grãi. spre exemplificare. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. greacã etc. de ex. Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. bogãþie. oamet. sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. mai ales. pîrî zice.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. elementele fundamentale umane. instrumentele gramaticale sînt. turcã. Aici. jiganie marhã avuþie dihanie. cuvintele din acea epocã sînt mai . vorbi. la o altã caracteristicã. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. datã fiind structura latinã a limbii române. Putem recurge. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. fãt plod mulþime. dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. "neam" ºi "animal". Abundenþa sinonimicã a dus. pãtrunderea elementelor greceºti. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. nãrod neam limbã. în românã. în mod special. fãpturã dobitoc. însã. astãzi. lume gloatã. trebuie imediat precizat cã. în toate cazurile. de origine latinã. sãmînþã rudã vitã. Paliei. povesti besedui fiu. la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. al XVI-lea ºi. bunãtate. jivinã. turceºti ºi. gadinã Din punct de vedere sociologic. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. animalele. Cu alte cuvinte.

Mai firesc. poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre. Letopiseþele de la Bistriþa. Cartojan. Bucureºti. în special. fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1. slavã etc. în bibliotecile din strãinãtate. Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare. prunc 4. numai din cauza scrierii chirilice. ci la limbile slave. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre. odraslã 3. slavã! Nu de puþine ori.268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. 1980. termeni care se combinã. . catalogate nu la limba românã.. copil 5. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi.. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti. Ajungînd în epoca noastrã. Istoria literaturii române vechi. ed. în mod firesc. „suflet românesc în limbã slavonã". Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. cît ºi ca semanticã). rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri). menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone. ºi. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. în momentul cînd vorbesc sau scriu. însã. 2. Oricum. 46. care. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. pentru cã se ºtie bine cã oamenii.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. atît ca termeni propriu-ziºi. „Aspectul". p. fiu 2. este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. cu vocabulele de provenienþã latinã. chiar dacã sînt specialiºti. sub beneficiul îndoielii. Putna etc. ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã.

datatã 1521. 43.. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”). PN. de timpuriu. într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. În Dacia. al XVI-lea. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). Dacã în româneºte. în limbile francezã ºi italianã. . Astfel. din 842. nici mãcar de o jumãtate de mileniu. din secolul urmãtor. Dar româna a cunoscut.. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. oricum. Pe de altã parte. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. trebuie sã avem în minte acele texte din sec.. aºa cum au arãtat arheologii ºi. ºi scrierea latinã. maghiarã). De-abia începînd cu sec. Întîrzierea. al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I. Latina dunãreanã. Fischer. în sec. al XVI-lea. din 960. în timp ce.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic". precum Cartea de cîntece din 1570–1573. adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. În epoca feudalã. p. înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. sporadic. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. s-a scris de timpuriu româneºte. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. Limbii române îi este interzis accesul. Deci. la curtea regilor. dar cu preocupãri comune.. de curînd. de abia se traduceau principalele texte religioase. de exemplu. I. sec. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. 1985. dintre lingviºti. slavã. Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492. care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. prima ºcoalã în limba latinã2. primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani. Fischer1. continuu. din 1020. 1821.. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci. 2 Bârsãnescu. De altfel. punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã. Placito di Capua. Bucureºti. lucrãri literare ºi filozofice. în lume.. scris cu ortografie italo-polonã. s-a început sã se scrie româneºte. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. II. Chiar dacã avem dovezi cã. veniþi din orizonturi diferite.

Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850. în special. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. cu cea francezã. plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. Adãugînd termenii. al XIX-lea. de acumulare lexicalã. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III. deºi impusã. recent împrumutaþi. influenþa italianã ºi. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. de mari transformãri. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. scrierea chirilicã este. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul). al XVIII-lea ºi în cursul sec. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. prin intermediul culturii greceºti. pe baza materialului cuprins în DCR. Latinitatea greco-catolicilor. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. Aceasta a fost rapidã: dacã.. spaniolã ºi portughezã. în 1521. În acest secol. intrã în contact cu cultura italianã ºi. pentru cultura francezã. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . de cele mai multe ori. apoi.3%. de origine italianã. ruseascã.9%. în mod firesc. însoþitã. pe Eliade.. am demonstrat. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi. lexicale mai ales. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. se ajunge la un procent total de 21. n-a avut decît un rol infim. Deci. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii.3%. mai tîrziu.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate. în procesul. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. treptat. cu un procent de 19. „ultimul romantic" ºi pregãtea. în curs. înlocuitã cu alfabetul latin. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare.

de altfel. fibroscop. sat-model. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. cancerigen. este interesant de relevat rolul compuselor. astronaut. raid-anchetã. îndeosebi. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. hidro-. trebuie. cuvînt-cheie. microbãnuialã. cinefilie. bio-. -tecã. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. -crat. procesoman. electro-.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. devenind productiv în limba românã. examinîndu-se. -plast. -gramã. foto-. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. fãrã românã. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. operã-cheie. precum în toate limbile neolatine importante. precum teleaºteaptã. radio-. ca . cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. Domnia sa – ca ºi mine. formate. staþie-pirat. þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. tipologii. profesorului L. brazdometru. conflict-cheie. student-actor. ci ºi imitat. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. local-gigant. microroman. „indigene". micro-. De asemenea. cornoplast. aeroduct. mini-. numai cele patru limbi citate mai sus. desigur. minifustã. ªi sufixoidele au devenit. microantologie. descrieri”. pe teren românesc. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. Pentru a convinge pe cei de faþã. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. în schimb. -metru. statut-model. -man. spaniolã ºi portughezã. ciorap-pantalon. film-gigant. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie. Dintre sufixoidele mai frecvente. în formaþii ca: videofon. în cadrul lingvisticii romanice. -duct. fotogramã. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. trei tipuri diferite de maimuþe. într-un anumit fel. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. amintim: -fon. -gen. precum bîtocrat. autointerviu. teleplictisit. aeroduct. emisiune-pirat. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. -naut. club-bar. miniscaf. prof. episod-cheie. o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. radio-pirat. italianã. Aceastã comparaþie. pseudo-. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. Renzi (Padova). deci. deci. teleînregistrare. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. tele-. cinematograf-model.

hélas. 1–2/1993. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. dans le monde. Fãrã aceastã limbã. VII). sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. devenitã cliºeu. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. în lingvistica romanicã. ou presque. Ce n’est que très lentement que. Alf Lombard –. Renzi. De altfel. aºa cã româna trebuie inclusã. p. on prend conscience de la grande importance de cette langue. Bologna. 1985. acelaºi Alf Lombard. constatã cã. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. Cette importance – il faut encore. are limitele sale. în studiile fundamentale de romanisticã1.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. din pãcate. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. franceza ºi româna au o situaþie aparte. spaniola. Din punct de vedere istoric. 67-74 1 L. De aceastã limbã. în mod obligatoriu. Nuova introduzione alla filologia romanza. româna aratã. „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts. . dar. Une présentation. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia. a prof. în cartea sa La langue roumaine. insister sur ce point – est scientifique. în multe cazuri. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin.

. . . . . . . . . . . . . . . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. . ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. . . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . . . . . . . . . . . . . . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . . . Valoarea lingvisticã . . . . . . . TATÃL NOSTRU (1593). . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . . . . . . . . . . . . . . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . . . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . . . . . . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. . . . . CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. VARLAAM. 5 CUVÎNT ÎNAINTE. . . . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. . . . . 13 I. . . . . . . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. Graur . . . . . . . 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203 IMPACT. . . . . . . . . . . . . . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . . . . . . . . . Observaþii lexicale . . . . . . . . . . . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . . . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. . . . . 253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . . . . . 265 . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . . . . . . . . . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful