P. 1
Dinamica lexicului romanesc [PDF]

Dinamica lexicului romanesc [PDF]

|Views: 371|Likes:
Published by kousteeka

More info:

Published by: kousteeka on Feb 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/04/2013

pdf

text

original

Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

1981. Lit. – apud. 1972. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary.. New York. Bakos. arm. editors G. ar. Bucureºti.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. Bronxville. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural. Milano. Terra – Cesare Alzati. The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963. Limba cãrþilor bisericeºti. – autohton. Kleczek. – agriculturã. Asan.D. – adjectiv. Bakos. ap. Blaj. . Problèmes de linguistique générale. – acuzativ. Bârsãnescu. Romanitatea românilor. Román–Magyar Szótár. 1972. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”.). Paris. Sol Steinmetz. – adverb. autoht. London. and A. RM – Bakos Ferenc. Barnhart. P. Formaþiile parasintetice în limba românã. Bucureºti. 1928. adj. Armbruster. Barnhart. Paris. Robert K. LCB – I. Secþ. Benveniste. Benveniste. Armbruster. Frenot. Bucureºti. Bârsãnescu. 1914. – F. Astronomical Dictionary. ac. Paris. 1960. AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti. – ªt.N. Oxford.H. Bãlan. Bãlan. Ist. San Francisco.H. Budapest. – armean. 1965. 1966. – arab. – indian din America. agr. XIV. Bãrbulescu. Les verbes délocutifs. Budapest. C. 1961. V. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. – A. 1961. MR – Bakos Ferenc. Evanston. adv. arom. Holloway. Magyar–Román Szótár. Terra romena tra Oriente e Occidente. – Ilie Bãrbulescu. London. în LR 1. London – New York. R. Praha. Alzati. Asan. 1964. – E. – aromân. F. BD – Clarence L. amerind.P. 1971. AD – J.

DE – O.u. CPr. Brâncuº. Sbiera. Crest. ed. Dicþionarul etimologic al limbii române. XXVII. 1962. 1976. 1948 º. ed.. Cantemir. – Florin Ionescu. DC – Ph. social. – dativ. Dictionnaire étimologique du français. D. dat. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. în SCL 3. DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. Puºcariu–Al. Bucureºti 1979. resp. Bucureºti (1933-1948). 1564. C. 1956 º. DAm. Opriºiu. Bucureºti. Cluj. III (2).. I. Cazania II. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. N. Paris 1979. Cod. V. M. C – Coresi. Paris. Tod. C – Th. 1946. 1930. Drãganu. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed. DAv – C. nr. I. 1980. – „Contemporanul”. Procopovici.u. Iaºi. Elementele latine. Bucureºti. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan. Bucureºti. Brâncuº. Bogdan. 1967. – Gr. Brâncuº. de la Cardière. Dicþionar de aviaþie francez-român. 1907–1914. CV – Codicele Voroneþean. La découverte du cosmos. Bucureºti. Dictionnaire des anglicismes. Bianu. Brâncuº. 1 2 4 .. 1939. XII. Bloch. Gl.. Bucureºti. S. XXVI. – Gr. 1982. Cartea cu învãþãturã (1581). Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Dictionnaire étimologique de la langue française. – Codicele Todorescu.A. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice.. Brâncuº. Bucureºti. ID – D. Bucureºti. CB – Cuvente den betrani. 1878–1879. CL – „Cercetãri de lingvisticã”. 1978. Cont. CDDE – I. Dicþionar de americanisme. Mircea Seche ºi Luiza Seche. Rodan. Paris. 1967. DEF – Jaqueline Picoche. – Coresi. DCR – Florica Dimitrescu. de Caliana. I. Paris. Cazania.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. Densusianu. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române. O. Bucureºti. I–II. Graur. Ion Coteanu. Ling. Contribuþii – P.P. Dicþionar de cuvinte recente. Paris. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. – conjuncþie. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”. publicate de B. 1913–1949. conj. O. Morfologia verbului. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan). în SCL 5. Cantemir interpretat de. în „Studia Bibliographica”. Hasdeu. Sãptãmînal politic. 1964. – Coresi. Cernãuþi.G. vol. – Gr. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. Bucureºti. von Wartburg. Pantazopol ºi Gh.. Bucureºti. 1885. Costinescu. Bull. 1934–1947. DCC – Al. 1. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”. Seria a II-a. Candrea. 1914. ed. Bogdan. C – Coresi. 1976. W. Bucureºti 1914.Ev. Brâncuº. A la conquète de l’espace. 1975. 1961. 1972. Bucureºti. Corominas – Joan Corominas. Binder. I. CV – Codicele Voroneþean. 1975. DA – Dicþionarul limbii române. – D. Madrid. – Bulletin Linguistique. cultural. ed. 1975. red. 1973. în LR. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. Pr. Transilvania ºi Banat.

XII. 1981. DR – „Dacoromania”. Djamo-Diaconiþã. Dictionnaire étymologique de la langue latine. 1682. XX. Enciclopedia programelor spaþiale. 1957–1979. DS – Dicþionar de sinonime. serie nouã. Meillet. II. Dimitrescu. Dosoftei. 1901. 1978. 4/1975.L. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. a 2-a. ed. Ernout. Heft. Ex. ed. Dimitrescu. Bucureºti. Dimitrescu. 1980. 1971. X Jahrung. 2. Djamo-Diaconiþã. Bucureºti. 1971. Dimitriu.A. 15–20 aprile 1974. B. Bucureºti. Maneca ºi Fl. Dimitrescu. 1980. – Fl. Bulgãr. EV – Evangheliarul slavo-român. – Dosoftei. Bucureºti. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. Marcu. 1978. A. – L. I. 1971. mai jos. Napoli. Histoire de la langue roumaine. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. Contribuþii – Fl. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. 376–381. Bucureºti. Dimitrescu. – A. ed. Un verbum vicarium: „a realiza”. Bucarest. Paris. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). Bucureºti. – Exodul. Mannheim. Bucureºti 1960. 1938. Hist. – L. DLRV – v. sub redacþia lui Gh. – N. dial. Dictionnaire des mots nouveaux. Meillet. Drãganu. – dialect(al). Bucureºti. 1971. I. ex. Graur ºi Mioara Avram. L. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. ed. 1978. red. Atti. Dimitriu. – englez(ã). Bucureºti. vol. – exemplu. vol. Constant Maneca. Maneca ºi Fl. DLR – Dicþionarul limbii române. Doc. 1966. egipt. Gaster 1929. – Fl. 1939. 1970. engl. Ernout. Dimitrescu. Viaþa ºi petreacerea svinþilor. 1965–. Cluj-Sibiu. Compunerea. 1974. 1574. Prefixele. – egiptean. în SCL. etym. Andreescu. Dimitrescu. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan. Paris. Démeny. în RRL. 2 3 . 1973. – Fl. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). A. sl. Gilbert. 2. Drãganu. EL – Evanghelierul din Londra. Al. Densusianu. Paris. Formarea cuvintelor în limba românã. DN – C. E – D. vol. Contribuþii la istoria limbii române vechi. resp. Bucureºti. 1974. în SCL 3. a 3-a. Paris. vol. Demény. Bucureºti 1978. Dicþionar de neologisme. DLRV. Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi.S. in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. Despre verbele „delocutive”. 1966. Djamo-Diaconiþã.-rom. nr. Dictionnaire des mots contemporains. L. Djamo-Diaconiþã. acad. Iaºi. Bucureºti. Dict. Bucureºti. R – C. – Documenta Romaniae Historica. Þara Româneascã. IV. DMC – P.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. Dicþionar de neologisme. în „Bieträge zur romanischen Philologie”. Bucureºti. F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. 1969. Finuþa Hasan. ed. R. Dimitriu. 1957–1977. Dimitrescu. al II-lea. Iaºi. Mihãilã. Dicþionar de neologisme. Lb. DN – C. XXV. Dimitriu. Ev. FC I – Fulvia Ciobanu. p. V. vol. 1920-1948. 1938. V. 1961. DMN – P. R. DN – Florin Marcu. Marcu. Originalitatea – C. Gilbert.

ILRL – Al. – D. – italian. – grecesc. în I. Graur. 1891. García de Diego – Vicente García de Diego. Guþu Romalo. O gramaticã a „greºelilor”. – N. E. Goga. Etudes de datations. Inf. Bucureºti. Graur. pãrintele filologiei latino-române. Giurescu. – hindi. Graur. Bucureºti. L. Sist. Iordan. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. – V. 1976. Gaster. relig. – „Gazeta literarã”. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. a doua. Onu. sîrb. Gaz. Bucureºti. 1969. Graur. Bucureºti. vol. Bucureºti. Fl. Bucureºti. Graur.G. Corectitudine ºi greºealã. 1933. al XV – începutul sec.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Pancevo. – Ec. Etimologii – Al. – Al. I. Limba românã contemporanã. L. Bucureºti. Chrestomatie roumaine. 1864. LRA – Iorgu Iordan. 1952–. fr. rom. 1968. – genitiv. Bucureºti. Leipzig. – L. Ionaºcu. 1939. Bucureºti. – Alexandru Graur. Bucureºti. Bucureºti. 1962. T. Iordan. 1928. Bucarest. P. XVI. Buc. Graur. III. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle. „Capcanele” limbii române. ILR – Istoria limbii române. Iorga. 1953–. 1963. B. Néo-gr. I. Chrest. Ionaºcu. Editura Academiei. Lex. 1978. Gaster. – „Informaþia Bucureºtiului”. Hasdeu. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688. ed. Bucureºti. Graur. lit. Graur. 1961. – Al. C. XIII.u. 1974. Bucureºti. ed. Iorga. Bonn. Etudes – M. 1973. Etimologii româneºti. Bucureºti 1904. IP – Învãþãturã la Paºti. Französisches Etymologisches Wörterbuch. 1972. Höfler. Graur. Bucureºti. Gaster. hind. Evoluþia conjugãrii în românã. – hebraic. 1976. it. Probleme de etimologie. – B. II. Goga. Luca Stroici. lit. 1923 º. Guþu Romalo. Crestomaþie românã. Bucureºti. Cazacu. Madrid. Bucureºti. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. C. – Theodor Hristea. Lexicologie romanicã (lexic profesional). Gãmulescu. Bucureºti. Bucureºti. Höfler. Contribuþii – C. Istoria literaturii româneºti. Ist.C.E. Bucureºti. 1895. XVI. – „Flacãra”. Tendinþele actuale ale limbii române. Bucureºti. GS – „Grai ºi suflet”. Bianu. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. – N. hebr. Diccionario etimológico español e hispánico. Istoria limbii române literare. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. gr. 1971. Hasdeu. – francez. Giurescu. Bucureºti. Budapest. gen. Gãmulescu. 1954–1968. Ist. Texte de limbã din sec. Editura Academiei. Bucureºti 1948. 1989. . Iorga. Evoluþia limbii române. – german.P. Bucureºti. Ev. ILR II – Istoria limbii române. – M. a II-a. Gáldi. Rosetti. 1971. lit. 1968. LRC – I. 1956. Elem. Iorga. Gáldi. – Al. germ. GCR I–II – M. Limba românã actualã. 1954. în SCL 2. – R. Hristea. I–II. Iordan.

magh. I. Bucureºti. 1980. 1960. Mihãilã. neol. 1966. I. Prontuario etimologico della lingua italiana. Mitterand. 1975. Nestorescu. Lund. Mihãescu. 1958–. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. 1971. – meglenoromân(ã). Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. gr. S. Coteanu. vol. 1964. Bucureºti. At. Individualitatea limbii române între limbile romanice. recenzie la Gh. lat. Tudora ªandru Olteanu. 1960. Bucureºti. Mihãilã. M. mod. Torino. Nestorescu. Bucureºti. I. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. în Actes du II Congrès international de Thracologie. L – Liturghierul lui Coresi. Lukasik – ªt. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. Mihãilã. Mihãilã. Moxa – Cronica lui M.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. Dicþionarul limbii române vechi. . 1978. Linguistique générale. sud-slave – Gh. Bucureºti. – S. LL – „Limbã ºi literaturã”. 1938. 1969. 1942–1950. Paris. LR – „Limba românã”. Il Linguaggio. – locuþiune. megl. al XVI-lea). Editura Academiei. Aldo Duro. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. Bucureºti. – maghiar(ã). ed. 1955. Paris. PE – B. Mihãescu. 1974. Bucureºti. Niculescu. Mihãilã. Lombard. Manuscrisul de la Sibiu. Infl. – neologic. Manolescu. Mag. Torino. Individualitatea – Al. Le verbe roumain. Jako. Moxa. lat. Migliorini. LR 2/75. Schick. Nestorescu. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain. D. Migliorini. Împr. – „Luceafãrul”. Mihãilã. al XV-lea. Lb. Bucureºti. ed. R. Bucureºti. Lyons. Mihãescu. Luc. – H. – necunoscut. 337 º. 2. neologism. J. H. Al.u. 1970. – Gh. Niculescu. – Gh. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. 1977. Dan Munteanu. Mihãilã. Contribuþii socio-culturale. Dubois. Bucureºti. 1955 º. E. – V. Mareº. 1975. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). Paris.I. – latin. Mihãescu. Societatea de ºtiinþe filologice. în SCL. – modern. Lg – C. Paris. Mexico. Duro. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. L – Lexis. în CB. II. LRC II – I. Mihãilã. Bucureºti. Lukasik. Mihãilã. loc. – Doru Todericiu. – Marius Sala. II. Preistoria rachetei moderne. Scrierea latinã în Evul mediu. – H. Lg – J. 1954.C. Bianu. 1960. VR – Alf Lombard. L. Dauzat. Jako-Manolescu. Bucureºti. A. Bucureºti. Pologne et Roumanie. Bucureºti. nec. El léxico indígena del español americano. Bidu-Vrânceanu. 1/80. R. 1969. – Întrebare creºtineascã. Lyons. în LR 3/80.u. 1957. – V. Limba românã contemporanã. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. Bucureºti. DLRV – Gh. Nestorescu. NDE – A. din 1952. p. Vocabularul. Valeria Neagu. – „Magazin”.

ªerban. D. în Studii de lexicologie. Datations des phénomènes. p. general ºi etimologic. – polonez Popescu-Marin. janvier-juin 1973. Lebedev. a II-a. 158–177. PR – Paul Robert. – provensal(ã). ed. PV – Psaltirea Voroneþeanã. Puºcariu. Bucureºti. Pamfil. Pamfil. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu.u. – A. Olteanu ºi C. ed. – numeral. – numãr. Prav. Bucureºti 1969. M. Ps. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. Limba românã. 1956–1989. prakr. LP – V. V. Pamfil. S. pers. ªerban. PA – P. – Pravila ritorului Lucaci. Pr. nr. – ªt. – plural. nouã. Bucureºti. 1976. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. 1965. RA – Florica Dimitrescu. Purdela. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. 2. Gagarin. R – V. 1959 º. 1911. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. Biblioteca Academiei. The Hague-Paris. Recherches diachroniques en espagnol. în RLiR. 1965. 1979. în SCL 1. ed. Pamfil.P. Bucureºti. 1970. Le Petit Robert. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. Omagiu Al. pg. Pellen. – Coresi. Pr. 6. Bucureºti. Reinheimer. num. PN – „Presa noastrã”. Rosetti – Omagiu lui Al. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. Longinescu. Radio – Programul Radio–TV. 1957. Bucureºti. 1978. Completãri la DLR: prime atestãri. 1988. PO – Palia de la Orãºtie. reg. Bucureºti. Kolosimio. PC – I. Pamfil. Heft. Pamfil. Stela Toma. ed. – regional(ism). Astronauts de la préhistoire. Psihologia cosmosului. ed. Palia de la Orãºtie. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. ms. Paris. Olteanu. Purdela. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. Bucureºti. Pellen. pl. 1974. – portughez.L. Pamfil. p. 1968. ed. Papahagi. . – prepoziþie. în CL III. în CL. în LR. 1972. Bucureºti 1947. V. II. ed. C – V. Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). Rosetti. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. LR – Sextil Puºcariu. Contribuþii – V. – prakrit. Bucureºti 1912. a II-a. Popovici. cota 3077. Pamfil. cuvinte. sensuri. pol.G. tome 37. în CL 1. 1974. XXIV. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. Bucureºti. 1962. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. X Jahrgang. XXI. Recherches – R. Bucureºti. – persan. prov. Paris. DDA – Tache Papahagi. 1971. Psaltirea. I. variante neînregistrate. PS – Psaltirea Scheianã. PH – Psaltirea Hurmuzaki. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. Bucureºti. Dicþionarul dialectului aromân. prep. D. Alba Iulia.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. VII. 376-381. Rizescu. Reinheimer. 1976. – S. PO – Iosif Popovici. 1958. Pamfil.

Dasc. Inf. 1977. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. 1916. 1925. Tagliavini. lib. Kraków. Bucureºti. Bucureºti. Biblioteca Academiei. – „Scînteia”. Fl. I: „Palia d’Orãºtie”. subst.s. – sanscrit. Stãnescu. Bucureºti. Meºteri constructori. ed. 1959–. 1925–. FC – Al. – „România literarã”. SE – F. Tagliavini. 1926. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. din 1950. – sîrbo-croat. Schogt. Istoria limbii române. rom. – vechi slav. Rosetti. Slawski. Bucureºti. PO – M. – Flora ªuteu. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). Bucureºti. Lex. O. 1955. rom. Sc. ILR – Al. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. ªãineanu. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. – E. cota 312. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. 1916.v. sing. 1900. a 3-a. Bucureºti. 1952. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”. sic. – C. 1968–. Bucureºti. Editura Academiei. Bucureºti. s. I–IV. Rosetti. Let. 1944–1989.. sp. – sîrb. I–II.A. ªuteu. scr. 3 e e . 1935. I. Bucureºti. din 1944. Stãnescu. LR – Al. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. I. – slav de sud. Editura Academiei. 1946. sl. S – I. Bucureºti. ªãineanu. din 1990. – sub voce. Tagliavini. – sicilian. – subst. Tetraevanghelul. Influenþa orientalã asupra limbii române. Dimitrescu. Bucureºti. 1976. Rosetti. Rosetti. Romanishes etymologisches Wörterbuch. 1–2. Sãpt. I.O. Paris. Roma. – spaniol. Rom.. de pe la 1600. Roques. – Grãmãticul Staicu. Giurescu. Slawski. Candrea. Roques. vol. 1963. Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”. S. Bucureºti. C. 1976. pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare. A – C. 1968. Heidelberg. St.). Les premières traductions de l’Ancien Testament. T – Coresi. – L. vol. ºi seria nouã. Serie nouã.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. Bucureºti. Schogt. – singular. – „România liberã”. Rosetti. Rom. Tagliavini. Lexicon slavo-român. ms. Rosetti. skr. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. – H. Originile limbilor neolatine (trad. Toronto. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. sl. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. – românesc. 1968. Filosofia cuvîntului. Sémantique synchronique. lit. din 1950. srb. Bucureºti. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Sém. ed. Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti. ed. Paris. M. – Simion Dascãlul. vol.

Ist. XVIII. – P. Vocabulario etimologico italiano. . Þîrcovnicu. Tamás. Zugun. ung. -ona). Etym. Vîrtosu. III. – L. Vasiliu. 1930. în SMFC. tc. Bucureºti. Torino. P. – L. Tohãneanu. TRA – Al. Zugun. – Emil Vîrtosu. Tohãneanu. -fica. 1962. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea. S. II.R. Þîrcovnicu. 1966. Bucureºti. 1972.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás. vb. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Doc. în LR 5. 1982. Tiktin. Documente privitoare la istoria Ardealului. VEI – A. 1951. Bucureºti. Dincolo de cuvînt. – A.L. II. -iza. C. XXI. în CB. Bucureºti. Conversiunea numelor în verbe. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. TDRG – H. Florica Dimitrescu. Prati. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. D – Gh. V. 1903–1925. în RRL. Niculescu. 1976. TB – Texte bogomilice. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. – V. Padova. – verb. 1973. vol. 1968. Veress. II. Budapest. Vasiliu. TM – Texte mãhãcene. – M. – turc. 1970. Vulpe. în CB. – ucrainean. 1978. ucr. Bucureºti. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. Veress. Bucureºti. Bucureºti. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. Vulpe. Paleografie româno-chirilicã. Testi romeni antichi.

erau inedite în noiembrie 1993. . lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. anul redactãrii. lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului). Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei. al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani). între paranteze drepte.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. cînd am scris aceste cuvinte. cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã. Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate. atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. Concluzia secþiunii a doua este cã. Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). cele care poartã.

14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei. Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. ºi sper sã lucrez în continuare.S. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. . care a tradus articolele scrise în limba francezã. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. apoi uitarea. depozitate în sediul Academiei. au cãzut pradã focului în februarie 1975.. nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris. pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã.. Dacã pînã acum am lucrat. Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P. – la (nedoritul?) Dicþionar.

I LIMBÃ VECHE .

.

Izvoarele sale. Al. Dimitrescu. XII. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. Densusianu (Paris. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. 1962. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu. ºi Ov. red. ca Istoria limbii române. Bucureºti. prima istorie a unei limbi romanice.) . 1975. care se elaboreazã în prezent1. din pãcate. 2 DHLR. a II-a în 1978. Bucureºti. Opere. J. 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române. în acelaºi timp. cu orientare modernã. adjunct Fl. Byck. 1901). în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. I. (Vezi ºi ediþia în limba românã. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. netipãritã. Rosetti. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. Începînd aceastã lucrare. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei. elaboratã sub conducerea lui Al. implicit. Într-adevãr. dar care a rãmas. îngrijitã de prof. Densusianu. care era. sursele de exemple erau nu numai reduse. care era red. II. responsabil. p. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. apãrutã în ed. cînd îºi începe Al. la începutul secolului al XX-lea. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. gata elaboratã ºi predatã editurii. Din perspectiva informaþiei. Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat.

regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. Academiei. punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile. cit. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. s-au fãcut mari eforturi. ciubuc “vergea (de aur). aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. Astãzi. nu numai în domeniul lexicului. Paris. în introducerea la DHLR. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. ci ºi pentru alte compartimente ale limbii. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. din sec. asupra dicþionarelor. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. al XVI-lea au mai fost editate.. Între timp. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. lingou” etc. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”. din bibliografia generalã de referinþe. internaþional.). asupra surselor de exemple. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. ºi din partea editorilor. Ed. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. în rîndurile de mai jos. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri. al XVI-lea (Bucureºti. . din texte în special de naturã religioasã. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”). al XVI-lea. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec. dar cu preocupãri comune. Din pãcate.18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. asupra ediþiilor de texte ºi. Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. unele documente din sec. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima. Pentru a da un singur exemplu. p. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec. toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. Astfel. al XVI-lea. 1979). al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex. XIV. În aceste douã decenii. fie lucrate anterior. Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã.

Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. Puºcariu. pentru plecãciune (în TDRG. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate. menit a suplini. 319. pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). proiectat de noi. primul. într-o anumitã mãsurã.. imediat. Originalitatea. Trebuie observat însã. litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. morfologic. Psaltirea Hurmuzachi (ed. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. Mihãilã. între timp. Textul acesta. 1990. Desigur. în Biblia de la Bucureºti). însã. Cronograful lui Moxa3 etc. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). cu un copist cunoscut. variante fonetice etc. Ciuchindel. de exemplu pentru freamãt. mai ales cã încã din 1967 Gh. Mihãilã. C. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. în ed. Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. iar C. p. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. cit. lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. lui Gh. Bucureºti. deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977. Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie. 2 Vezi Gh. 154. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor. al doilea). în introducerea la DA. II. dicþionarele. DA. Ms. 1977.. ocol (în DA ºi DLR. p. Bucureºti. 3 Apãrut. 1972). 1972. C. Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. nu are rãspîndirea necesarã). în SLLF. la Dosoftei). II (Bucureºti. XIX)1. . pentru cîrciumãriþã (în DA. 264. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). regiuni diferite. texte de tipuri diferite). loc. pentru must (în DLR. pentru vrabie (în TDRG. p. vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic. ºi 1974. 1741). de ex. Dimitriu. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. de comportare sintacticã. Dupã cum se poate uºor observa. S. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. Dimitriu. formaþie neînregistratã în DLR. sec. În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. 1691). din ea nu ar trebui sã lipseascã. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. Cazania I a lui Coresi.

a fost ales Uricariul. 70-72. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. mator sau vb. nr.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. coardã” a lui maþ. în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu. În privinþa lexicului vechi. Manuscrise n-au fost extrase deloc. aºa cã. matoriti. cît ºi. Dimitrescu. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. în general. X. p. C2). Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). p. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. II. DLR ºi-a extins bibliografia. cantitativ. o lucrare cu multe greºeli”1. de ex. Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. inexistent în vreun original al celor douã texte. ºi „mai mult”. Într-adevãr. care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. 7-8. calitativ. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie. ºi anume la datarea termenilor. partea I. 2.). în principiu. mai mult chiar decît Biblia din 1688. Apreciem însã cã. Contribuþii. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P. neinfluenþatã de originale strãine. 1932.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec. Paris. p. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. de ex. Etimologii. este posibil un „mai bine”.A. 6. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. în LR. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. s. Fl. al XVI-lea (T. care este zamatoreati. „Cahiers de lexicographie”. matoriti4. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale. Dictionnaire étymologique de la langue française. A-B. p. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. prin definiþie non-finitã. 1960. X (1961). I. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. s. Desigur. Pentru exemplificare.v. ca de altfel în orice operã lexicograficã.v. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. în 1652. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. dar ºi aici. scr. arhisinogog din DA. cel puþin în principiu. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. semnificaþia “strunã. la toate cuvintele. tomul I. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. 555-556. . de asemenea nici scr. Candrea. Bucureºti. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române.

a perioadei cînd a devenit uzual. pogon este însã atestat prima datã în 1493. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. cã medelnicer. în toate situaþiile. (obijdo. a IV-a ca boleati > boli. Matoré în „Le français moderne”. p. În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. începînd cu primele atestãri. Este curios. în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi.sl. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. J. obijdam2). al lui obideati). 88-92. p. de cele afirmate aici. bg. Un alt aspect. pohteati > pofti. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). se mai pune ºi o altã problemã. apãrut în 1981. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. pur ºi simplu. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt. în DLR în anul 1638. al XVI-lea. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent. Ar trebui însã spus cã niciodatã. cit.. rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã. sud-slave. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. verbul a fost integrat la conj. prez. ne putem pune întrebarea. de exemplu. p. implicite. p. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. zaroditi1. 2. a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. 2 Loc. strîns legat de cel precedent. De ex.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. . al XVII-lea în DLR. ind. cînd s-a implantat în limbã3. 1952. DLR – ne referim în special la acesta. pe care alte lucrãri le predateazã. legitimã. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. 66 º. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. la mijlocul sec.u. 157. al XVI-lea. Þinînd seama. La fel pogon. iar în DLRV în 1502 4 . pogribanie în sec. ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri.. în bulgarã (cf. I. de ex. A. 3 Vezi G. ci. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. Împr. 189. dacã însã observãm cã toate citatele. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare. dupã DLR.

ca ºi autorului. Astfel. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. care apare cca. sau. termeni autohtoni ca: brad. deci o „cãlãtorie” inversã. bogasiu). sub forma slujniku (ac. cuvintele de provenienþã latinã: curte. p. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. sing. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat. 111–160. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl. Nestorescu ºi lui A. Rosetti. Mihãilã. Omagiu Al. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. plop. magh. 2 L. cum se înþelege din DLR. În schimb. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. 181-182. în special lui V. Graur. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã. din interiorul limbii române cãtre exterior. pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã. bou. . plãcintã. ºopîrlã. 434-447. tom. de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. pentru o bunã interpretare. Credem cã. porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. trebuie considerat cã o pondere are. 27 (1–2). Nicolescu. 1977. Gh. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV. ILR. turceºti precum astariu. au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. Djamo-Diaconiþã. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561).22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. un mare sprijin. Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã.. de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins. Bakos. balaur. Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române. Metodologic. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. într-un context slav (de ex. sau crîng în forma de gen. cumnat. sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. krãnga (cca. de ex. pe de altã parte. programatã de a se data cuvintele.). ne dau flexiunea ºi derivarea. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. cf. CDDE). atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. 1497). apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. p. maghiarã etc. în 1482. voievod. sing. care a fãcut numeroase adãugiri.

la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). Bucureºti. Un caz similar îl constituie ºorþ. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. szorc. Astfel. ci numai o etimologie-origine directã. forma germanã nu este decît o filierã. în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã). Graur3. explicat în DLR prin germ. polgár. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. II. ºurþã. De altfel. de ex. Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante. O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. la etimologie. aninos. Schurz. Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor. Rabbiner: de fapt. De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. 1 L. b) pentru îmbogãþirea materialului. 3 Bucureºti. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. Acum. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. ºi srb. III. s. „la crîngul” sau dealului (în 1514). aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi. rezumînd cele spuse mai înainte. cit. rabin. sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). Bürger”. la pîrgar se noteazã.v.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. brumariu etc. în loc de concluzii. p. de ex. sau formele articulate u krîngul în 1505. de fapt. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). 28. . în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor. Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. ºindra1. ºi nu etimonul direct. p. ci unele variante populare. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. În plus. nefiind un dicþionar etimologic. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. În legãturã cu etimologiile. Djamo-Diaconiþã. germ. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. sã se încorporeze noile ediþii critice. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. de ex. „magh. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici. 1978. cît ºi germ. loc. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. 184. cîrci(u)mari. care. trebuie adãugate. de ex.. 2 Evoluþia limbii române. mai primitoare. ºi nu cel german (Burgraff). 1963. brãdet. regionale. Graur2. aºa cum aratã Al. dar în alte situaþii similare nu. la sfîrºit.

Înainte de a încheia. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. formulînd dezideratele de mai înainte. DLR sã menþioneze. atît în aspectul ei actual. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi. În Les Voix du silence. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. în primul rînd limitrofe. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. A. 7–13 . V. VII. VI. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche. la termenii care o impun. o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. cînd este cazul. seria IV. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. Memoriile Academiei Române. DLR sã cuprindã.24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. p. 1981. a istoriei limbii române în speþã. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. tom III.

ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel. M. Recherches. în general bogat. cu indice exhaustive. La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. nr. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”. se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri. v. care. încã din 1965 continuã sã se citeze. O problemã actualã a filologiei române: datarea.1 Instrumentele de lucru de care dispunem. Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. avînd indice. ale unor structuri morfologice etc. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. existentã în ms.. V. Roques (1925). Höfler. În acest volum. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice. pentru PO se citeazã ediþia M. 367-376. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. Pamfil (1968). De asemenea. XV. în bibliografie. . toate textele ºi documentele de limbã românã veche. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte.. ºi R. deºi în introducerea la DLR (1965) p. ºi în primul rînd dicþionarele. ca ºi în ediþia veche a DA. 2 Menþionãm astfel cã. p. consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0. Pellen. Etudes. în AUB XI. 1962. ale unor sensuri. se 1 Florica Dimitrescu. 25. ale diverselor îmbinãri de cuvinte.

29v17 (Lit. CV – 1. uloi – 4.1. nu cu urgia ta oblici mere. Let. urmat. obîrºie Coresi ap. T – 2). de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). p. Originalitatea. uleu – 1. Fl. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . 17v1 (Ev. Indicele lexical paralel.. Ps. 65-67).-rom. sl. 67.-rom. sl. Dasc. sl.-rom. dacã este cazul. T – 6).2.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã. p. PO – 2). 51r3 (Ev. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte. o(t)pust Dosoftei. olog L / orbi vãd.-rom. ocean "moºtenitor”.Ev. cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. obîrºi PO ºi C.Ev. p. – 3). 1. DLRV. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3. – 4.P.S. Contribuþii. / Într-aur sã fie prinse. (Ev. – 3)./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit. otravã. / ªi dede otpust narodului / Ev. ologii blem / Ev. oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16.. dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1). indicã drept text precedent Pr. – 1). 3 Completãri. . / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. Let. (Completãri. – 9)3. 154. Popescu-Marin. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). / ªi cãndu se împlurâ opt zile. p. 534. Pr. Dimitriu. GCR I /C. ofta Axinte Uricariul. Coresi. în stînga. PO – 3. V. L. oblicire C. regulã” Pãsculescu. odihnire. sl. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi. 32r2. ocrotealã. Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2. sl.Ev. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. – 111). sau C. 1. 2 V. 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori. / Doamne. vom nota pentru fiecare cuvînt. – 1). de ex. – 13. C. care au predatat cuvintele ogodinþã. sl. – 2). Completãri.2).-rom. de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã. I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2. Ps. care a predatat cuvîntul ocol. opreliºte. orz S.-rom. / T 115v8 (T – 4. Dimitrescu.-rom. cîte un exemplu. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev. care a predatat cuvintele oboroc. orîndã „obicei. sl. oblici Ps.Ev. în dreapta. opt Prav. Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin.

. ospãtar. / Scoase doi arginþi. prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat. 653.P. rectificã datarea de la peste 100 ani. astfel.-rom. . unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea. oblicire.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã. L – 1. ºapte (oarecum. oarecum. la minimum 40 de ani. în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5). oblicire C. în C. CV – 3. ou „celulã la pãsãri. Ps. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. Ev. L.). este identic cu textul din T. sl. – 1. sl. oºtire „luptã” Ureche.. obîrºi PO / Ev. – 120. – 20. oloi. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. S. 2. înapoi aceste datãri – cã. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. / Sau de va cere ou. oºtire. 79r17 (Ev. care însã îl precedã în timp cu 20 de ani. C.-rom. sl. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559). din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969). ospãþ. T – 8). L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1).-rom. CV)2. – 5. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. / S – 6.Ev. de ex.Ev. Ev. pînã la 10 ani (olog L / Ev.). sl. sl.. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit. T – 4). CV. V. precum ºi informaþii asupra frecvenþei. C. dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului. probabil. ou. fiul lui David” / Ev. / Ferecat cine va mânca uspãþ. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. otpus.-rom. ILR. sl. p. – 35. doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). osana. sl.Ev. ospãtar C. / S. provizoriu. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO. oarecum Moxa / PO. o(t)pust Dosoftei. cu douã ocurenþe. / Ev. 3. sl. orz. odihni. – 3. olog.).Ev. / T 142r2 (T – 1)1.-rom. T – 1. În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. oblici.. / în beserica greind: „Osanna.-rom. pentru cã studierea altor izvoare va împinge.-rom. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea.Ev. ospãþ C. datînd din secolul al XVI-lea. dede uspãtâtoriului ºi zise lui. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. T – 97. deci noile menþionãri.-rom. omenesc PH. Alte cuvinte (obîrºenie. Lex. de ex. opt.S. obîrºi. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti. 30 de ani (de ex.Ev. – 1. sl. 11538 (Ev.Ev. Pr.Ev.-rom.

Ps. CV. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia. cuprinzînd atît nordul Ardealului. S. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons. janvier 1970. înregistrat. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca.Ev. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. dintre cei cinci termeni citaþi. în Moldova. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire. „mots de gaudisserie”. în plus. Ev. – 2. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia. Ps. precum s-a vãzut. ospãta CV / CV – 2. C. în RLiR. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. dar. care este DLR. 1976. o situaþie aparte o are omenesc. sl. C.-rom. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã. 143–148 1 Grobis.-rom. eventual Banat. C. 4. – 1. . oþet PH / S – 1. sl. LR 2. pentru ceilalþi.Ev. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. – 3. În acest fel. – 17. – 2. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. p. PO) utilizate în ediþii mai vechi. / S – 3. – 2. p. C – 7. periodic. 167. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã.Ev. Ev.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. nous autres philologues et linguistes. dar unele (T. 5. Gros Bis et Raminagrobis. T – 7. tome 34. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri. T – 1.

ºi Efrem Zacan. în continuare. 471. „valahi”. Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. p. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. 10). p. 419 º. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi. 101). ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. V. Achirie. În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. cu un hunedorean. Moisi Peºtiºel. numindu-i (con)fraþi „români”. 228-229. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. comentariul despre prezenþa.. Armbruster. în aceeaºi zi de 14 iulie M. p. spre deosebire de p. p. printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii.. Contribuþii. la p. probabil. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. Terra. „piscopul românilor în Ardeal”. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. 1 din PO. cu un lugojan. Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. „potropopul varmigiei Henedoriei”. 1976.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. unde se susþine. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. pentru prima datã. 11 din PO este împrejurarea cã. p. ªtefan Herce.u. . Binder. Alzati. p. totuºi TR. p. Doc. cum apare din greºealã. p. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine. 123. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. R. R. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº.. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. în Armbruster. 101.

. S. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. V.1. 5 Ed. Pamfil1. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. 2. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. p. 3. p. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis. am vrea sã facem douã precizãri: întîi. o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. de ex. cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. faþã de 1818 cuvinte comune. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale.A. 2 Pe care I.. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. la o cercetare mai amãnunþitã. la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4).. ºi. 1981. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. 3. semn al unui lexic în dezvoltare. Costinescu. alcãtuite din douã elemente lexicale. Candrea. de ex. Contribuþii. R. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. probabil. în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. p. 6 Fl. 125. cu Codicele Voroneþean. ºi de „Marien diiac” (PO. 1. relativ sãrac. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. apar 118 serii sinonimice5. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). 17-29. prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text. Dimitrescu. în LR 2. 7 Laura Vasiliu. pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. unde. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). în al doilea rînd. deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. p. Evident.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. 3 Fl. Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. Vocabularul Paliei de la Orãºtie. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. Dimitrescu. 95. M. sinonimia din Palie prezintã douã situaþii. p. p. dar. ele ar putea creºte. p. cu alte cuvinte. 4 C. Dimitriu. unde. CX ºi CCXVIII. Astfel. 54. 205-8. 11). în ed. Contribuþii.

moartea. Pamfil. Pamfil. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. dar ºi "moºtenitor” (v. C. bósszut álni (v. 214). p. mergînd de la trei la unsprezece termeni. maradék "rãmãºiþã”. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. dupã magh. În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit.2.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi. pentru cã ideea de bazã. Calc. 214). echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. összegyütés (v. C. 215). Pamfil. Pamfil. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime. p. în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p.1. p. 3. 231. C. C. apare de douã ori. 3. Calc dupã magh.1. mai puþine. 212). . 17). În cadrul sinonimiei complexe. verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte. Un caz particular îl prezintã. barom tartó emberek (Pamfil. p. Calc dupã magh. R. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. p.

R. lakóhely (v. 213). Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. Pamfil. p. R. R. p. C.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. 232. 4 Pamfil. de fapt. 6 Pamfil. 239. Pamfil. 240. p. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. C.32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. p. 230. 213). p. p. 3 Calc dupã compusul magh. . 5 Pamfil. R. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v.

alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. R. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare). dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui. cu cele din DS.. deºi vb. La fel. al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. a smeri este consemnat în text. a slãbi este atestat o datã în Palie. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. în „Studi rumeni”. p.3. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. p. uneori foarte ridicat. 2 De fapt. În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã. în fine. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”. de pildã. L. jószag "animale. . pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã. dar ºi "bunãtate” (v. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte. fecior. ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. 105–107). de ex. Treml. de ex. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. 3. poroboc. nepotrebnic nu cunoaºte. care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. deºi vb. 233. recordul este bãtut de conceptul animal. calc dupã magh. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. 3. Roma. sinonimul posibil smerit. vite". în Palie. ªi. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. strica – vãtãma. de asemenea. unde. Numãrul. pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. IV (1929–1930). În fine. iar pentru fiu. copil.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod .4. dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie.

venind din alte regiuni. în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. la aceeaºi paginã. 14-15). apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. care. de exemplu. de pildã. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. p. . viermii ce se trag. p. scamn. de ex. pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor. care. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri. TR. LCB. Sinonimele se explicã însã ºi altfel. În acest fel. a utilizat termenul/termenii mai familiari. poate ºi cel mai expresiv. caltã. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. moºtenite – ambele – din latinã. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie. nu sînt importante. unde. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei. pot fi atribuite tipografilor munteni (v. de ex. deoarece se poate observa cã. curente. 53. acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. 185. Schogt. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. Urmãrite sub raport etimologic. Sém. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare. cu Biblia de la Bucureºti. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. Cele douã categorii stabilite sub 3. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. luva. de ex. în plus.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. specificã pentru identificarea sinonimelor. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. deºi text bãnãþean-hunedorean. 165). Dumnezeu etc. cu mici variaþii. în sine. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. operaþia de comutare. a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. 477). p. p.1. 3 H. Unele forme precum pustie.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese. 4.. ce se clãtesc.. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. Bãlan.. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare.. fierile ce se leagãnã” (p. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã.

rezultate din împrumuturi: 4. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil. 4. moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. 4.2.2. de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4.2.1.3. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi. R.2. din aceeaºi limbã. . 234. p. 4.4.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor.

2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. Pe de altã parte.1.). iar dintre cei derivaþi în românã. evocatoare ale unor împrejurãri diferite. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. 4. ºi 4. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi.6. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice.74% în întregul vocabular ºi 87. Dintre categoriile enumerate. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte. 358 º. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose. Cu excepþia categoriei de sub 4. p. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi. moºtenit.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie.2. Privite dintr-o altã perspectivã.3. situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici. Rosetti. în marea majoritate a cazurilor. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4. dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi.. 5.).). . recte Paliei. ºi DHLR II. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini.43% în vocabularul de bazã. Se demonstreazã ºi în acest fel. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã). cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin. Evident. alcãtuitã numai din termeni latini). dacã mai era nevoie. unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4.5. cuvintele din fondul latin2. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. 1 În Omagiu Al. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã. posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice. 4. care.4. p. 948 (v.u.

intrã minimum un cuvînt. în lanþurile sinonimice mai largi. din maghiarã ºi sîrbo-croatã.. ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni.. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc. oricum. Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme. Evident cã. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã.. de ex. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. în fine. o formã sau un sens arhaic. áld.2. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl. în întregime grupul sinonimic. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. 538. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº. 234. 1 1 DHLR II.1. R. dupã Pamfil.1. 5. deci. p. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. . p. niºtotã – trudã etc.1. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie. – Sînt.

În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi.38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc. folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2).. . de 11 sinonime. Lanþul cel mai lung. În general însã. în special în Transilvania. p. dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. 5. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. 5. LP. sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod. probabil de cãtre tipografi. 132). a conflictului între particular (regional) ºi general (comun). R. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii.3. Oricum. ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi. în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. 232. procentul termenilor regionali este scãzut.1. dimpotrivã. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v. Pamfil. v. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. v. p.4. ºi DHLR II. la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc. respectiv. p.1. Pamfil. þiitor – stãpîn etc.. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. 494.

Contribuþii. Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte. în T de 35 de ori. p. în CV de 2 ori. termenul notat primul s-a conservat. diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. în Pr.5. 5. LP. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. în L de 2 ori. de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev. arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. în fond.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10). De menþionat cã. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. 122-245. tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). ºi 13 în Ps. în celelalte texte.). în C2 de 32 de ori. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. 26 în Ps. în Ev. b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). nãmesti (1). p. . o datã ºi în Ps. Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã. 133. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc. zgarburã apare în S de douã ori. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. c) în fine. ºi Pamfil. de douã ori. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã. Siriu apare în PO de 15 ori. în unele situaþii. iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S. 4 în T. de douã ori. 2 V. aveni (2). nota precedentã. în Ev.). în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1).1. Dimitrescu. naºfã (5). ceea ce echivaleazã. În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori. vrevi (4)2. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. o datã ºi în Ps. iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte). Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori. care nu este înregistrat decît o datã. gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl. v. în Ps. tovarã (2). de 4 ori. de 33 de ori. în EV de 8 ori.

în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent. ºi anume adevãrãturã. pojar (1). 5. pentru aceastã noþiune. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie.2. limba românã foloseºte astãzi. unii termeni sînt arhaici. prin împrumut sau derivare. doliu etc. declaraþie. pacificare. cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. s-au adãugat substantivele tristeþe. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. dar cele cîteva exem1 V. în raport cu jale. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –. întãrire. dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus.. de ex.). dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”.. supra. cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. pled etc. urmaº. În alte cazuri. 5. dacã sinonimele substantivului jirtfã.) sacrificiu. gras (1). astãzi nefolosit. dar înlocuit prin învelitoare. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare. atestare etc. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise. amãrãciune.2. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. de ex.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun. Seriile sinonimice.2. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex. mîhnire. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme. bunãtate (2) etc. Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. deci care nu au supravieþuit. cuverturã. a ieºit din uz. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”. . cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. cã la cuvintele care în Palie (ºi.. durere.1. 5. etc.2. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. astfel. substantivele jertfire ºi (neol. depoziþie. în general s-au amplificat. Trebuie subliniat cã.. Cu alte cuvinte. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. succesor etc. ºi anume arsurã. în general. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. Fireºte. conciliere etc. sinonimul lui mãrturie. Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov.

5.. 18 C2). se menþin pînã azi seriile sinonimice. Contribuþii. seriile de 1 V. 5. 1 C2). credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse. sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã. cît cu formaþii vechi.. la care se adaugã alte elemente lexicale. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor.3. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune. Fl.3. ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege. 5. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz. luate absolut la întîmplare. Evident cã. se poate trage concluzia cã. . Cîteva exemple de serii: 5.3. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni. pentru priatnic (8 Ev.3.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple. 6. Dupã cum se poate uºor remarca.v.3. chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice. dar a eliminat pe priatnic). În fine. pentru moºtean (3 T. 2 C2). a conservat pe prieten. Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. Dimitrescu.4.2.1. 5. Indicele lexical paralel.3. s. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor. aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici. dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº.

p. supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj. 237.1. adj.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1. (5) verbe (48) conj. p. . (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v. În ordinea descrescãtoare. Contribuþii. 3 Pamfil.3. (13) adv. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6. 238. 211. (3) num. p. (2) prep. v. R. (1). Pamfil. p. 4 Ibidem. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. 6. Contribuþii.2. 6. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos. 205).

berc. usnã (2). Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime. 6. 6.7. ducãtor.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. adv. fãgãdaº).6. crud. beteag. conj. suguºa. cucurã. ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. cliciu (6). dar care ar fi putut avea echivalente. 6. chindisit. Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte. sucui.. 7. (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. 6. similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex.. . despoieturã. tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex. (1) adin – între. tîmpãnã (3). (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece. scoate (4). asin. În toate aceste cazuri – ºi în altele. num.4. pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. cocãtor (6). deºtinge (4). prep. celui (4). fur (4)). (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã. alnic. beadã.5. 7. repede.1.

hiclenie corespunde în textul magh. direct. termenul din modelul maghiar. dospi.. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus. chelciug „hranã” (p. se poate explica. 16 C2. fãrã sinonime. 3 T. din Palie. care în PO nu are sinonime. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R. în alte texte este prezent tot asin (6 T. 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini.2. pentru aceeaºi noþiune. ceea ce este ºi mai interesant. 4 L. ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. . A. p. aveni. celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. în cele mai multe cazuri. credem. în textul de la p. O dovadã o poate aduce.4. berc "pãdurice” (apare în DA. nu lui hitlenºeg.3. 1 S. 13 C2). Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea. ci. în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV). La fel este cazul altor cuvinte. s-a ales unul dintre termenii la îndemînã. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. 112. a blagoslovi. deºi este atestat de 74 de ori. pur ºi simplu. risipi. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. 1 T. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. care apare ºi în alte texte literare ale epocii. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. De menþionat cã verbul corespunzãtor. 1 EV. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie. 2 C2). ci lui alnók. 1 CV. precum blagoslovenie (18).. prin faptul cã. acestea de origine slavonã. dar cu alt sens). nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã. deci în 1835!).. evident!1). ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. de ex. în Biblia de la Bucureºti! 7. beadã "cusur” (neînregistrat în DA).. în unele texte. probabil din limba curentã. conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. de ex. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28). de ex. ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. 247. de tipul lui alnic. 7. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea. adãvãsi.

amar sau de alte provenienþe. beteag "bolnav” (p. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. 295) din magh. 65. Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive.. de ce nu?. 107) din magh. iar faþã de netare "slab”. la tîlcuitori. de cultura lor. de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea. curat aur (p. Roques. Sém. beteg. dar nu a tãlmãci.5. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. Schogt. 306) (în magh. identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. existã a smeri. nici pentru sol "vestitor”. chezaº (p. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. „cã veºmîntul lui un singur. faþã de care apare verbul a zãbovi. ducãtor. dar a certa existã în PO. Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor. netare. nea. de regiunea unde se traduce. adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. raportat la nepotrebnic "smerit”. Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar). RM ºi Bakos. p. p. adeverit. berc "pãdurice" (p. 527-538. PO. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. Sinonimele determinate de termenii din original sînt. 69. 151 ºi 188) din kezes. p. necurat. p. . 2 V. 8. 253). VII (cu bibliografie). în mod firesc.. öltezeti – lepple) (p. cele mai numeroase. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. la care s-ar putea adãuga altele. pur ºi simplu. 525. Pamfil. p. acoperãmîntul trupului tãu” (magh. PO. dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”.1. fur. berk. MR. plaºcã "manta” etc. Toate aceste cazuri. Lg. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. 4 Am notat între // nr. apare a slãbi. PO. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale. de ex. Lyons. 343-345. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). repede. cunteni. merö aranybol ºi tiszta aranybol). LRC II. La fel. prin regiunea din care provine textul. p. fie ºi in nuce. 8. 253). în interiorul unui enunþ. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex. Popovici. Alteori termenii maghiari se explicã însã. sfadã. 7. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. p. a scoate. sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice. de ex. amiazãzi. 81 etc. FC.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. de cunoºtinþele lor de limbã ºi. 83. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi. 64. ocinã "moºtenire”. 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos.

fierilor /3r/. 241) dzise.. jigãniile (állaton – férgeknec) (p. 15) – jiganie (p. veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. dar /2r/ (p. 51) állaton – fiarã (p. „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”). 15). 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”. cu unul. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. 31) barmoc – jiganie (p. 20) – dobitoc (p. 29) Într-un loc (p. cu mîndrie. 40. prin numeroase cuvinte. szola – monda (p. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p. 99). 93) teer (azi ter "a se îndrepta. 212. 149. cel puþin în unele cazuri. 261) (p. 214. uneori grãi traduce magh.2. Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. 301). 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). 67). iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. dintre care în PO am identificat ºase termeni. înþelepciune. De fapt. ceea ce ne permite sã presupunem cã. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. dacã nu în toate. öltezöteket”). a se deºtepta”). mãcar în aceste cazuri. (p. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. „duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16). veºmînt /6c/. traduºi foarte diferit în românã. 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã. monda. cunoºtinþã” – bölchességgel. 31) marhaual – marhã (p. 8. deci cã. . bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p. értelemmel. 59). 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. 14) Madarakba – vite (p. iar dzise magh. grãi. a cîrmi”). 14) – jivinã (p. a coti. 274) („ruhatis... 255). ismerettel. plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. elttér (azi elter "a abate. Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. 174).46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p.. 15) vadac – fierile (p. ambele îl traduc pe (p. lada. 176). rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. 20) – dobitoc (p.

enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. erau într-un anumit fel „independenþi”1. Zgraon. fãrã teama de a greºi. 1982. fecior /1r/. gyermec). dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). 68) (p. (p. életnoc Fayarol – Elet Faya). cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. Evident. în LR. 104). acum Fl. care aratã unele asemãnãri între PO. p. textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original.apare termenul de origine magh. poroboc (magh. köésö / kö ésö). nu i se cunoaºte un model . Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului. Roques (PO. R.cãreia. p. 105). v. district”. faknac – fákan. deºi în textul lui Heltai este ravasz (v. nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. de care se distanþau. spãlãtoriul (magh. mosdót – mosdotis). 9. p. varmigie "regiune. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. 21) (p. p. deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. v. pomul vieþiei (magh. Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. de ex. O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei. „mãtase albã rãsucitã” /3r/. medelniþã /5r/.3. De altfel. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. ci voinþei unuia singur dintre ei. „mãtase albã sucitã” (viszszalt. Paliei (p. Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. neînregistrat în Bakos. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger. ci lui ioszagat (v. 18). 3. fiiul /7r/. fiam – fia). repetãm. aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. . 269) (p. p. lemnul vieþiei /4r/. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p. la p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. 211) 8. MR). fecior (magh. oricum. XL). de ex. „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. Toate aceste cazuri pot fi interpretate. 226-227. R. 244. Pamfil. arbuni /1r/ leamne = magh. 315) (p. 235) sau ranazb în ed. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. Pamfil. 71) (p. ale intervenþiei lor conºtiente în text. 208) (p. 481. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë).

În Coresi: „mainte sã ceteascã. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p.. p. v. peririle” (p. ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. în textul magh. p. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit. 167. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p.. pe de o parte. 9.. în textul magh.. care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. numai „szallasinac (szama)”. text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p.. ca ºi noi.. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi. nece sã sãduiascã”1. XV). ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p.. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi. aºa cum apare în Roques. ºi textul de la p.1.) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p. 167). bãtãile. În textul magh. 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p. De exemplu.) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. Gh. 9. necetind mainte”. Fl. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. 2 Ibidem. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”. necetind sã nu judece. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof. Dimitrescu. 5.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai. nece sã sãduiascã” (p. . în Palie. Se observã cã influenþa de concepþie. 5–7).. în PO. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. necitind sã nu judece. PO. n-au iarã întors mînã de înger.2. cislã – samã – numãr. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi. 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi.) ca mainte sã ceteascã. sã veþi afla ceva greºit (. de ex. ed. 10). sã nu bãstemaþi (. ce mînã grea pãcãtoasã. 5) „Bãtãile. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu.. este însã evidentã. numai szam "numãr” ºi soc "mult”. p. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”.. peririle. pe de alta. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti. 14. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai.. 2). cu textul prefeþei Paliei reiese. necetind mainte” (p. 6). Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse. la p. Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar.

prin sinonimie.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”. Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7).. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã. de asemenea. Lg. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v. 9. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1. p. Cantemir interpretat de.. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. robi. p.. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. este adevãrat cã de mai micã întindere. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”).6. poate mai elocvente. a se ruga / micuialã (9). 343. medelniþã – spãlãtoriu. prin tendinþa de evitare a repetãrii. p. (p. 62. ci cel mult orna. prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite.... (p. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã.5. 3 D. sau în text: fecior – poroboc. p. 2 Lyons. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. nu sînt sinonime. credem. luaþi independent. Cuvintele curat ºi sfînt. nimearnic – striin. deci el nu mai poate informa. 9. arbuni – leamne.3. 9. considerate izolat. pe de o parte. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. robi ºi viermi. 1977. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. de ex. slugi ºi mai ales viermi. (p. sau îmbrãcãmentele popilor. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã..4. leagile ºi poruncile). credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va. 9. (p.. enumerãri.. Niculescu. cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. nepotreabnici. în D. ªi încã mai departe. de ex. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. . Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla. 246-247. expresia. au semnificaþii distincte în plan cognitiv. slugile tale” (9).. contextual. dar. cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil. 6). p. pe de altã parte. Buc. 8). a enumerãrii (de altfel.

pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. 4 Fr. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare. 306). fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. 10. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. 306)). XLII. aºa încît. p. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie.50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. 13. sublim distilaþi. 2 Roques. 12. ne vom opri numai la cîteva constatãri. sau traduc unele cuvinte strãine. p. 3 I. în care. PO. peste veacuri. 2. 348. 312). aminteºte numai de notele din Palie.. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi. în LL III. ebr. ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. Individualitatea. Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. 1964. hozenul „cu alt nume peptar” (p. de exemplu. dupã cîte ºtim. unii dzic cã-s dafine” (p. XL. apar cîteva glosãri de cuvinte1. 1981. Aici. p. 154-156.. în AUT. 283). În fine. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. care au rolul de a rezuma un capitol. ºi nu a fost. p. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques. de explicare prin sinonimie. am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p.. PO. fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. Aceastã activitate. Király. 33. 272)2. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. Niculescu. Iliescu. . dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. În lumina acestor situaþii.. 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã. în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor. 11.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

în Palie s-a preferat traducerea prin urzici. „muzicale” în speþã. în germ. germ. în 1 Fl. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). în germ. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. generic. un alt termen botanic. ºi ele semn al sãrãciei. în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin.v. în lat. de ex. În Biblia din 1968 s-a adoptat. Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte.: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. specificã limbii române. în magh. pe lîngã sensul originar de „ostaº”. Folyouiz "apã curgãtoare”.1. sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin. iffiat „adolescent”. de exemplu. în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. 22. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v. magh. În lat. „cithara et organo” "lirã. în germ. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. Jüngling.. adolescentulum. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. germ. s. 20/18.56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p. Strom ("curent. 21. magh. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace.: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”). Oricum.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). chitarã ºi instrument muzical în general. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. „in simplicitate cordis mei”. Traducerea unor termeni botanici este. cataractele cerului”. horror. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. magh. orgã hidraulicã în special”. simplã”). al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”. la p. 16/10 sub forma substantivului rîu. p. În sfîrºit. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”. al XVI-lea. magh. Schrecken. pentru latinul fluvius. . îl avea ºi pe acela de „tînãr”. dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. 24/23 („au ucis. 51/12). cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p. égnec Ablaki ("fereastra cerului”). pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). Contribuþii. Dimitrescu. fluviu”). acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. în care voinic. într-un fel. „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. la p. substantivul fluier nu este atestat. germ. în lat. parþial apare o autohtonizare în cazul de la p. 31/2: „fereºtile ceriului”. „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”. se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. Într-un asemenea caz. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara. De asemenea. De menþionat cã în textele literare române din sec. un voinic”) corespunde: lat. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. era spinas et tribulos. alãturi de spini. La fel la p..Ev.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare. nici versiunea slavonã. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc. Cîteva concluzii parþiale. p. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori. Concluzia lui Mario Roques (PO. deoarece contaminaþiile. 68/19) nu este un pleonasm. adãugãm noi) traducerea Paliei3. – comparaþiile. a germ. XCVIII. luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. – fraza este cultivatã. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. al metaforelor. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. puteum aquae. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. Iorga drept o traducere-model1. 3 Roques. dupã care „nici originalul ebraic. nici versiunea Septantei. Roques. Wasserbrunnen. prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. cele mai numeroase. XXXV). iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. lit. o datã ce în limba veche rom. PO. prost avea sensul etimologic "simplu. 24. Izvor de fîntînã (p. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. de exemplu în ILRL. – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N. nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. LII. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. în partea de vest a þãrii noastre. p. Kütfeyet.. a magh. iar în altele. v. „inimã naivã”. ci o traducere exactã a lat. 1 Ist. Oricum. curat”. se explicã tot prin original. o carte care. relig. p. PO. al metonimiilor ºi al personificãrilor. XLVI. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea. 23. p. .

192. Ed. trecînd hotarele. p.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. lit. Palia de la Orãºtie. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1. pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. . p.. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea. Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. 1984. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea. evident. 153–194 1 Iorga. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. rom. Eminescu. Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. aºadar. constitui începutul unei reconsiderãri estetice. Ist. pe baze strict ºtiinþifice. dar care. Bucureºti.

limba românã. baci (v. de cultura romanicã apuseanã). Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata). 1-5. Astfel. p. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme. ILR. Avram. pe de altã parte. p. al XIII-lea sînt: bun. o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave.) 2 Rosetti. A. Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost.v. iar alteori. timp de multe secole. pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol.u. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. pe de o parte. datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. fasc. Dar. chiar specialistul. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. un grafem corespunde la mai multe semnificaþii. veacuri întregi. mic. turca. unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. 453. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. în SCL XV (1964). 5 º. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. dintre toate limbile romanice. Mihãilã. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). . în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec. niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi. DLRV s. maghiara. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. singur.TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã.

scris cu caractere latine. v. se pare cã ea este ºi mai veche. 279. Penia noastre secioase de noai astedei. al V-lea). el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei.. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului. p. p. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. p. 2 Într-o scrisoare primitã de la E. ideea se regãseºte în prefaþa la S. TRA. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439). Þîrcovnicu. dupã tradiþie. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. 135. swincaske-se numele teu. mai ales cã sînt date cã la începutul sec. al XVI-lea. Cantemir. Amen” (v. Individualitatea. Totuºi. În general. ºi Jako-Manolescu. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. p.1977. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. 451. 149. O. S. 191. 4 Tagliavini. Coseriu. se fie voia ta. Coseriu la 28. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. începînd cu sec. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi. aratã cã. transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin. al XVI-lea. S.XII. în CL 1/1979. ºtiinþific. 6 Iatã textul. care este clar cã nu a facilitat. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3. Al doilea text românesc cunoscut din sec. se vie inperecia ta. Micu–Gh. Cap.. p. 3 V.. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea). ªincai. p.. Crest. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic.. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. în Descriptio Moldaviae (III.. p. Ssi iarte noae detoriile noastre. 5 Jako-Manolescu. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2. este Tatãl Nostru din 15936. v. 38-43. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. argumente lingvistice în Fl. Putna. Ist. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. ºi Niculescu. p. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul. 32) . apare – sporadic. 1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene.N. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri. p. Dimitrescu. 1 Bârsãnescu. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. 24-25. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor. P. Dar. 17-21. 49. este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat. de fapt. 29. Viena. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre.

neczij necitor (= vecii vecilor). era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic. De fapt. apoi. desigur. deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. pe de o parte. Tatãl Nostru. L. la îndemnul cãruia scrie. 54. al XVI-lea – începutul sec. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. dintre care enciclopedistul polonez St. Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie. . pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective. pe la jumãtatea sec. Vezi Lukasik. Lukasik. în Chrest. 197-8.TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. ºi a II-a. p. În calitatea sa de mare logofãt. 375. 159. Sarnicki. concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. italiana. date fiind. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. Sarnicki l-a tipãrit. în limba românã pe care. p. Vezi Crest. Aici se pare cã se împrieteneºte cu S.. în 1593) prin Sarnicki. Gaster îndreaptã aceste erori. 324. Stroici cã era poliglot – vorbea latina.P. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei). P. Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. 78. 32-34. 112. deci din diferite idiomuri. sitlanul (= hicleanul). de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). TRA. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6. al XVI-lea. p. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego. Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). Asia ºi Africa între anii 1394–1427.. detorniczitor (= detornicilor)5. no (ne). sîrba3. I Frankfurt. greaca. p. 191. acest text al lui L. de mînã cu litere latine. Vezi Lukasik. se ºtie despre L. Vîrtosu. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec. p. dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. p. 1224. polona. S. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. Oricum. p. Sarnicki (1530–1593). 1592. p.. germana.

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. lumina. grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. Îghiþitu-l-am ca pre un om. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. de ucideri. de fãþãrii. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. de scumpete. iau scrãbã. 161). munþii. în loc de desvãtare. de obicei. ºi vino în locul tãu cel gãtat. Luatu-l-am ca pre un vinovat. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. ca în textul de mai jos. nevoe. 85). de beþii ºi de alte scãrnãvii. Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”. cu lacrãmile. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. greutate. acmu atãta rãu ºi dureare am (p. Sã prãznuim cu curãþie. de strãmbãtãþi. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. veade chiar toate faptele: ceriul. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. de curvii. purure sã aibã în gurã rugã. marea. Meºter în arta antitezei. de „negru”. opuse grupãrilor de „calitãþi”. 88). ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. adãncul. ºi de alte necurãþii de toate (p. 89). ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. în loc de veselie. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. 25). fiiul mieu. fierilor ºi peºtilor. fiiul mieu. de asuprele. cu milostenie (p. 161). pãmãntul. . Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. procedeu specific retoricii „convingerii”. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat. aºa încît se pot înºira. în loc de dzi bunã. 239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. în loc de iuºiurare. nãlþimea. cu ruga. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. de furtiºaguri. de „alb”. amar. vãdz dzi rea ºi cumplitã. de mãnie. cu trezvie. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). de curvii. ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ. pentru naºterea ta. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. 285). fiiul mieu. laudã. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu. cu milosteniea. cu rugã. la sfîrºit. cu paza besearecei.

pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea.VARLAAM. analizînd simplitatea stilului din Cazanie. ºi curate ºi necurate. 89). ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. Plãnge-vor ºi cei buni. ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p.. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. ºi dobitoacele. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume. pentru tine m-am întrupat. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru. pentru tine m-am smerit. p. op. pentru tine am fost om. ªi nu numai isprãvile noastre. ºi fieri. filonul popular rãzbate în diverse forme: . Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. De altfel. ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã. aºa ºi (noi). 231). dar caracterizate prin simplitate. 160). Aºea ºi noi. 24). termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. 11). UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. Pasajelor de mai sus. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. izvorul binelui de veci. nu numai Jidovilor. fraþilor. în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. ca o apã repede ce curã. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. Cãlinescu. de largã respiraþie. cit. dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare. Aºea ºi de la Hristos. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. numai fumului. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. ºi într-alte pohte de pãcate. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. 292). sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. toate ca un fum trec (p.

). cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. þarinã (p. prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. moºie (p. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. mare nevoe! Vai. el. apare exclusiv în comentariu. 293. pur ºi simplu ameþitoare. sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. 398). 442). ºerb (p. ce puþinã rugãmente mã rog. domne Pilate). feciorul Mariei! (p. ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit. mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui. sã tãmplã de sãrãci. 161). mai ales. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. ºi ºchiuopit. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. 394). Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. de menþionat cã aceastã formulã.70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. cu oþãt ºi cu . 293 etc. în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. Nemicã lucru mare nu ceiu. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. ºi cu cununã de spini încununat. 292. atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. 88). Pilate. Cãci ºi pentru ce? (p. iarã de nu. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. oh. 85). 295). – prin formula de adresare Mãria Ta (p. giupîn (p. 160). Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis. boiarin (p. ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. cît ºi Mãria Sa (p. ca urmãtoarea. Iarã pentru o nevoe oarece. 394) etc. Cãtrã dzuã.. vai. se repetã. om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. – prin exclamaþii. credincios întru Domnul Hristos. 394) ºi. precum ºi de imperative care. c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit. 295). în special de vocative (Pilate. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. 446). ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. sã-l vãdz încai acmu (p. la p. – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. 322. ªi de sãrg fugi deacolea. mortul acela ocãrãtul ºi urãtul. 387). ascultaþi una mare ºi minunatã. sub forma mai apropiatã de etimon. ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. Acesta. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate.

dã-mi necunoscutul acesta. ºi sã împlu voia cãrtularilor. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. þ-ai vãndut blagosloveniia. soseaºte-i moartea ce-au luat. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. cã eu-l cunosc cine iaste”. Soseaºte-i. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. Cãnd fu a doa dzi. ologii cu picioare. bolnav spre boale. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus. În partea a doua a Cazaniei. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. pentr-un blid de bucate. dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. unde se prezintã vieþile unor sfinþi. domne Pilate. Unde-s curþile. Bucureºti /1958/. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . muncile. ce altul pre numele aceluia. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. astãdzi caoþi prinse. îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. nemijlocit. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. pre carele toþi-l ºtiþi. 51). ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat.VARLAAM. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi. cã pentru noi muri. ca Isav. învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. p. Onu. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. ai vãndut moºiia ceea veacinicã. ªi deaca-l bãgarã în temniþã. dã-mi mortul acesta. ca coconii. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. dupã cum observã pe bunã dreptate L. Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. 322). ºi prinsa legarã svãntul. fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon. Darã ce-am dobãndit. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. cã pentru noi sã goli. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. 465). pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse. De asemenea. apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. flãmãnd spre foamete. Ce ai dobãndit. Pre tatãl lui chema-l Iona.

cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. curãþie þinea. direptatea iubiia. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. 386–387). ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. dintãiu cu glas mare. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte. unele direpte. ruga! Pentr-aceea. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. 443). cãte fapte bune fãcu. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea. ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. ce o chema Sion (p. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele. 371). sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane. ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. iarã altele ca neºte coase. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. Gheorghie. . ce º-aceasta cãnd apunea soarele. De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. altele strãmbe ca neºte undiþe. cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. ªi acolea unde-l hirotonisi. postul. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. cãte bunãtãþi. Deacii. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. dup-aceea cãtinel. boiari. deaca fu preut. mulþãmi lui Dumnedzãu. ªi cãnd învãrtiea roata.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã. Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. cãt ºi însuºi împãratul. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. Iarã svãntul.

cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. 1990. Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române. cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. Oricum. 1971. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. 1961. Rosetti. 2. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. 5. era aproape echivalentã cu a crea. deci. 117–118). Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. X. ed. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. Acesta este specificul lui Varlaam. Nu atãta grijea ºi frica începutului. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. Dacã a tradus sau a compilat. la rîndul sãu. p. iar N. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. studiul din acest volum).VARLAAM. nr. Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. p. 1993 . dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. creatoare. B. 472). Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. 1969. intervenþia sa conºtientã. Fie cã a tradus. din perspectivã esteticã. net superioarã stihurilor din Cazanie. Poate cã G. a devenit. Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. p. presupunînd un imens efort. p. dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele. un model mult imitat. Cazacu ºi L. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte. Al. Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. 498). 34).

1967. Giurescu. 1 C. cît ºi cãrþile sacre. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. . de fapt. raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni. deºi. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern. p. toate ortodoxe. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. tipãrite. primul la Sibiu în 1544. 106. Bucureºti. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului. propriu românilor. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit. Aceasta a fost. luteranismul. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel. apoi greaca –.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme.C. în fond. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri. de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. al doilea la Braºov în 1559. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. Transilvania în istoria poporului român. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. ortodox prin tradiþie.

19 (113). 3 (1956). în mod special. ale tipãriturilor coresiene. J. textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã. 2 Istoria limbii române. ed. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. Bucureºti. sînt legate de numele diaconului Coresi. contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. conºtiinþa unitãþii de neam. mai ales. deocamdatã. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. 3 „Gazeta literarã”. ºi într-o fazã incipientã. Byck. p. mai precis. II. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. vol. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. discutînd problema originii limbii literare. J. Mai tîrziu. în 1641. Într-adevãr. într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. p. 11. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. iar ºase ani mai tîrziu. Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. 2. Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. Fie. Iatã care este opinia lui O. nr. 164. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. cît 1 Istoria literaturii române. se pun bazele primei tipografii în Moldova. dupã cum se ºtie. prin calitãþile artistice. p. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. 10 mai. o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. 1967. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început. . faza primitivã a limbii literare de azi. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. Bucureºti. la tipãriturile lui Coresi. 1961. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã.

În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. diacul Lörinþ. ºi Alzati. ªerban (fiul lui Coresi). care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. p. Alba Iulia a fost. Pe de o parte. o serie de cãrþi de altã naturã. p. 3 Florica Dimitrescu. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. . prin gãurile cãrora se plimbã cariul. lit. 1646. documente. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. cãrþi populare (Alexandria. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3. cronicile. în limbile românã. 88. 192: v. Bucureºti. 4 ILRL. la începutul secolului al XVII-lea. alãturi de Coresi sau independent de el. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. lucrãri de facturã istoricã. Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã.76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. 20. diacul Cãlin. 1640. aºa cum aratã N. rom. Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea.. Îndreptarea legii. care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. 103. Tudor diacul. în Introducere la T. Terra. Marian. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice. cãrþile tipãrite de Coresi. Pravilele împãrãteºti. Floarea Darurilor). sediul Colegiului academic. contribuind astfel la procesul de culturalizare. Iorga: „Prin ele. aceste cãrþulii urîte. înfiinþat de Gabriel Bethlen. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus). marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. slavonã ºi greacã. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. p.. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. p. 1979. trebuie recunoscut cã. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. Pe de altã parte. dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. 1652). scrisori particulare etc. 1 Ist. Astfel apar.

unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. de nu grãescu toþi într-un chip”. l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. românii. ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. Trebuie însã subliniat cã. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta. Astfel. nu-i de vina noastrã. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. Aici. sprijinitorul bisericii calvine. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642).NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. în Transilvania. motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. care urmãrea. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. Într-adevãr. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi. se constatã o întãrire a propagandei calvine. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. pe de o parte. începînd cu Simion ªtefan. potrivit cu condiþiile economice ºi politice.

„Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. 206. În predoslovia amintitã se abordeazã. au veºmînt. Bucureºti. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. Trebuie subliniat. p. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie. III. Brâncuº. Bucureºti. 1970. 1886 (cf.P. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. Bucureºti. de cãtre Coresi. p. t. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. ed. pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. Gr. noi încã le-am lãsat greceºte. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. 1881. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. cu multã justeþe. I. dar ºi datoritã geniului sãu creator. pentru prima oarã la noi. A. În scopul realizãrii unei limbi unitare. au altele multe nu le numescu într-un chip. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. vol. Astfel. grãind un lucru unii într-un chip. alþii într-altul. p. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. au vase. I. 2 Istoria poporului român. de exemplu. . iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. cu o remarcabilã intuiþie. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. evident. t. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. încã neci într-o þarã toþi într-un chip. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. partea I. chiar în secolul al XVI-lea. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali. Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române. 95-105. pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. Bucureºti. care. ºi problema neologismelor. traducãtorii propun. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). alþii într-alt chip. 1972. 32-42). introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale.

cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. ILRL. deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor). le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti. Rumânii. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. de exemplu. 91. Bucureºti. amin”. numai noi. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V. 321. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud. În secolul al XVII-lea este de remarcat. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. p. p. 1979. la Bãlgrad. pînã la Noul Testament. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru.. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini.. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2. 167. T. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3. nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei... ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. Bucureºti. Gheþie. p. . Cândea. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. 322. p. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. Baza dialecticã a românei literare. n-avãm. ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. 1975. Raþiunea dominantã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului. I. iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4.

Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”. de la o provincie la alta. preferîndu-le cuvinte regionale. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. în 1698. Bucureºti. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. profereazã. cum îl caracterizeazã Ov. p.80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta. în Sicriul de Aur (1683). hazna. Craiul Ardealului”. altele. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. . de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad. împotrivã. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. Acesta. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. 99-115. ca ºi predoslovia Noului Testament. 2 Niculescu. de episcopul Mitrofan. cu caracter regional. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. în alian. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. 1935-1936. diversificatoare. 2 ILRL. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. p. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. Individualitatea. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. nu pot veni la tãlmãcit”. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. 17. blagosloveni. Densusianu3. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. Curs universitar. p. folos. Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. adeverinþã. cum ar fi pricinã. 23. ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi.

Bucureºti. Istoria literaturii române. sigur. fiind socotitã. partea a II-a. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. a tradus. 1939. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. Epoca veche. se lãrgeºte. eromonah”. imperfectã. Se ºtie. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. a 2-a. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. 2 Demostene Russo. a Domnului nostru. 106. ce toate cîte am putut afla. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. p. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. tipograful lui Matei Basarab3. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru. cit. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. Traducerea lui Silvestru.. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. Puºcariu. 3 S. taha "chipurile. ed. p. p. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit. Dupã Iorga1. sub controlul lui Udriºte Nãsturel. 1930. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat. dupã moartea sa. Studii istorice greco-române. aºa zis”2. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. 259. . egumen la Govora. le-am cetit ºi le-am socotit. Sibiu. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. ªi socotind acestea toate. în plus. 506-507.

slavonã ºi latinã.. p. hangeriu. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara. Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. ca ºi despre cultura lor. Epistolele lui Pavel”3. Þepelea). divan) se datoresc primei traduceri. 7-8. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. op. Notele marginale. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. . atît cantitativ cît ºi calitativ. Gheþie. alãmojnã. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. Þepelea. Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. poroboc. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. ciurdã. 304. aleºui. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. a munteanului Silvestru. 2 G. p. în „Biserica Ortodoxã Românã”. „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. 80 (1962). 756. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã.. sãcriu. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã. Pop (Gabriel F. 155. marhã.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi. în diferite locuri. beseadã. ocã. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. mire. diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu. 2. 3 G. 13 (1964).T. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I.. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. în LR. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. nea. sudui. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”. scrîºca. tãrnaþ. priiatnic1. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. F. carea vãzînd porunca Mãriei tale. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. "a restaura. 2. p. 3. nr. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean. corfã. nr. Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. cit. a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau.

În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. p. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini. 196. comparativã a textului – care. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. . În fine. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. La rîndul lor. cãci ei nu se 1 Ibidem.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. el aduce din Olanda. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. Sibiu. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. pe cheltuiala lui. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe. trimite. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. 2 Drãganu. Astfel. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». 3 ªtefan Meteº. cu aceastã ocazie. menþionat în enunþarea titlului. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. iar la Faptele Apostolilor. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. de la care sînt cerute ºrifturile. argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã. latina ºi greaca3. pe lîngã limba românã. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. De altfel.. I. unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus. dupã cum reiese din predoslovia citatã. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. Hist. La 22 martie 1639. ªi. evident. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. prin Hamburg. 1935. Cei care au tradus dupã Silvestru. dupã cum am vãzut. 42. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. Pe de altã parte. în predoslovia adresatã principelui Gh. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. vol. episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei. p. Rákoczi din 1629.

isopu < gr. 48. v. chimbol. sl. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. mintã (< v.). c.. 5.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu. care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”.Iotã una nu treace. iotã. Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad. gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). filosofi. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei. unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. maghi (<gr. lat. 2. c. geena < gr. teatron. probabil unei ediþii strãine a Noului Testament.). statir. b.. c. c. sinagogã. nardos. p. în LR. însã. b...). menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”. 14. magus). 7. 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu. p. sl. isop (< sl. c. v. a. stihija < gr. typografie. 59.). pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. 22) "a sãborului” . v. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. tetrarh. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. 16) "gãcitori” „. magos. 46.. canon. diacon. gangrenã. menta < gr. .84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. nr.. v. Dupã cum se vede. 4. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea. 3. 12 (1963).” (Matei. 13. b. „la greceascã nu era” etc. f. 18. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu. f. stihie (<sl. Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte.. v. f... evrochilidon (vînt).” (Matei. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc. f. condrat. f. ºi din alte trei împrejurãri: 1. 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei. gheena (< v. 274-276. 5.

131.. 170 b. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica.. Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. 1) "vistiarul besearicii” „... 234 b. 84. Despre rutã (< lat. 30. v. De menþionat cã. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã . c. 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. termenul gr. c. f. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca. a.. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca. la fel sintagma leagea lumiei. f. v.. c.. c. iar în 1688. 19. c.. 7. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor. f. 2. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. f. c. b. cimbrul ºi cheminul" (Matei. a.. 21. v. într-un loc. faceþi pre al fiului gheenei” (Matei. f. 23. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. 97. 158. f.. 3. v. 11. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. Biblia ad vetustissima exemplaria. vei afla un statir” (Matei. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte.. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute. f. 17. alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. v. 29) "trestie” „. cit. 27) "ban sau aspru”. 30. c. cu o anumitã circulaþie în epocã. 23) "izma”. 285. p. a. (Fapte. ruta) Densusianu (op. b.. privealã). Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. c. b. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „.. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus). de exemplu Elisafta. 13. este explicatã prin gr. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. 4). c. v. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. c. filozofi.. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. f. v.. în Biblie. v. f. 23. v. 27 v. maghi este explicat tot printr-un termen gr. 23.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie. 14).. a. 17. stihie. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. Folosirea unor nume proprii greceºti. 15) "matca focului” „.

Jupiter. 62.. f. c. cu ideile sistematizate. în LR. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. 2. Mercurie. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului. 3 G. f. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte. Neologismele de origine latinã.). s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. 2 G. 24. 15. p. a. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin.” (Fapte. 6. 151. c. ruta. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. preazbiter.. p. v. Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. f.. varvari. v. c. bazate pe extrase din Ieronim. 28. v. orator. trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã. Þepelea. se chiamã varvari ” „. 3. Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru. 277. libertin.. þeremonie.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. ºasezeci de stadii" (Luca. p. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. f. stadiu. bine argumentat. 1. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. vistiaria.. v. 12 (1963). vers. v. 197. c. Epistola S. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. f. c. 142. nr. scripturã. f. 172. 103. datã fiind apropierea formalã.. În fine. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist. din punct de vedere strict lingvistic. de exemplu3: „. Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. în LR. 13 (1964). c.. testament. v. 14. 2) „proºtii (necivilizaþi n. nr. v. 154. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. 278. Hieronymi prologus galeatus. fãcînd foc. 13) 1 Ibidem. Ca ºi aceasta.1) Ca urmare. precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. Þepelea. . 2. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti. 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare.n.. prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. summa. Prin etimologie popularã. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. v. didactic.

de fapt. (Fapte. 14. c. v. f. a. a.. Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte. c.. f. 47. corban: „. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is. au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. c. pre carele sã sue sus au în foiºor. 17. 7. 186.. 164.. 13. 28. anume Terþulie” (Fapte. v. c. c. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi. c. 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. c. 5. de exemplu gr. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. 314. a. c. f. Este vorba de poblican. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte. 35) „grãdice. c.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „. 93. v. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. v. f. f. 172.. a celui Testament Nou" (Marcu. 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte.. 11. c. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu. a. 18) "poama” „. f. v. f. 21. f. 35... 6. stepene. c. 120.. v. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei. v. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei.. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi. c. 167. v. moºteniþi în limba românã. f. 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea. un cuvînt latin. a. 28) "vistieria besearecii". 17. f. 20) "„125 de paºi. 6) "rugului” . 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”. v. a. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei. 14. a. v. 314. 26. ace îi boalã” „. 28. a. 14. Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este. v. v.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. rotariu” (Marcu. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. 7. v. 13. ca cincisprezeace stadii" (Ioan. f.. a. c.. b. 606. f.

le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s.. cã cu ce giudecatã veþi giudeca. 2 ILRL. f. part. p. 7) "blãnzi ” „Alexandru. aºa cum a arãtat G. V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine. în ce fel.f. crãire "regat”. unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem. mensi fueritis. gubãvie "leprã”. IV r). 286. ibidem. dihanie s. mult rãu mi-au fãcut. "versiune” (f. IV r: mãria ta. vistiiariu s. „Olice indicare ut non iudicemini. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. otapoc < otcupok. unde n-au fost bine.f.n. c. 14. "tocmit cu platã” (f.n.n. 110..n. mîndri "înþelepþi” (f. ibid. 4 5: în zilele lui Irod craiu). isprãvi vb. 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor). v. cit. f. "a îndrepta” (f. 2. 274. 8. sãbor s. V r: Eronim. a.. gubãvie s. "pomenire” (f.: nume de oameni ºi de leamne). "fazã. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut).” (Fapte. zmyrnã s. p. "leprã” (Mat. ce toate cîte am putut afla. v. p. viteji "soldaþi”. pomanã s. f. "copaci” (f. nãemit vb. slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea). Quid autem uides festucam in oculo fratris tui. 15) "zlãtariu de aramã” În plus. Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi.. "mulþime” (Mat. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s. 4.. soroc s. f. "vistierie” (f. 9 a. izbãvi. "smirnã” (f. 279. izvod s. a confrunta” (f. in qua mensura. c. 280)..88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi. 3).pl. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. trabem in oculo tuo non uides.2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”.” 2.f. V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr).n. "adunare. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova. 14).m. 7. . "a traduce” (f. Þepelea (loc. V r.. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). consiliu” (f.. 4 r) etc. giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim). comparînd textul latin cu cel al Noului Testament. faurul. Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini. iar pentru „cu ce mãsurã”.” (Fapte. Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. (f. Noul Testament de la Bãlgrad. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte). mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu). noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi. De exemplu: craiu s. "a urma. remetietur vobis. b. V v. perioadã” (f. puteau folosi locuþiunile în ce chip. c.. izvodi vb. posledui vb.

cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. 188. 18) "promisiune”. ne conving pe deplin despre acest lucru”. 18. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. 1903. Bucureºti.. Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. 6.n. . V. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. Cazacu ºi L. 241 º. Mammon. ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. 3 Ibidem. 9-12. p. ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. 5 Ibidem. II e) etc. (Fapte. p. În sfîrºit. op. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. scris în aramaicã. I. Hodoº. (Rom. nr. (Fapte. chelciug ºi chelºug s. p. În fine. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. olosi "italieni”. în Noul Testament. scuzîndu-se pentru greºeli. II v. a fost. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea. 5). fãgãdaº s. f. în acest caz. Evident. Rabbi. Bianu ºi N. 184. ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. csábolni (Densusianu. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3. 189. 170. 6. ILRL. (Fapte. "cheltuialã” (f. 48 (1972).m. dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. 4 Ibidem. p.. 7 G. Este vorba. sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. aºa cum subliniazã Al. p. De asemenea. 754. t. de altfel. Istrate. B. Karoly din 1590 (SCL 3/1982. IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). (Fapte. Într-adevãr. cit. dupã cum se aratã clar în titlu. În plus. p. ar fi vorba numai de textul lui Matei. v. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". 34). 107).)) etc. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. 753. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”. 16). Onu. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. ponos s.u.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. Bibliografia româneascã veche. 2 I. 6 LCB. 138. 5. Rosetti. Oricum. probabil.). lesni) "a sta de pîndã”. 12. p. Traducãtorii. p. dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”. în erata de la sfîrºitul cãrþii. sinagoga. cit. oca "cauzã. leºui ºi aleºui (< magh. fãgãdui vb. cartea facerii” (din Noul Testament (f. motiv”. 1 G. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. op. beteag s. publican. Istrate. în timp ce restul – ca.m. Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648).

Bucureºti. de exemplu. 1 V. „în popii miei preuþi cãrtulari”. evident. indisolubil. félben hagy sau abbangagy. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt. deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. magh. Se explicã tîrg prin piaþã. 2 G. în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. dr. la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. prof. Cipariu. Mircea Pãcurariu. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. nem hagy fel. 178. II. Istoria Bisericii Ortodoxe Române.. Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. fasc. sã va cã am silit den cît am putut. p. 122. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. 1-2. rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. 1963. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar. în care ideile apar foarte exact exprimate. Gáldi în Acta lg. cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. chiar dacã. I pl. L. p. 69-74. metodic chiar. nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. (Budapesta) XIII. Þepelea. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. Simion ªtefan. nr. sobru. dupã T. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. . numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. 6. unde. În Noul Testament este scris cînd sumã. într-un stil mult mai simplu. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. summa). 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. la rîndul sãu. 13). un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. pr. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. v. 1981. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat. sau dã înainte "prezintã”2. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. se justificã din italianã. vol. 1-2. de origine latinã (summa). p. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. sã nu greºim.

indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. S. 1942. vol. Pe lîngã izvoadele amintite. 2 Ibidem. ºi deci mai aproape de realitate. ajutaþi. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. Totuºi. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã. 1904. probabil. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere. în linii mari. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. vol. 91. trimiterile etc. Noul Testament a beneficiat. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. VII 3. Onu1). Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. unele. 4 Istoria literaturii române vechi. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. Bucureºti. p. p. . Vtok 7 ned. p. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. 92. Cazacu. chiar în secolul al XVII-lea. pentru ilustrare. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. de o serie de modele. acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. Bucureºti. întrarã în beserecã. II. pînã la 1688. p. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. se poate considera cã. CLXXII. deci este atestatã existenþa unui „model”. Într-adevãr. mai puþine. pentru o întinsã parte a sa. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. a ºi revãzut traducerea. aprecierea lui N. Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. dar avea un rar simþ. Astfel. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. jidovi vãzurã el întru beserecã. pentru cã. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. printre textele din secolul al XVI-lea. în zilele acele atunce Pavel. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. cu titlu de ipotezã. care. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. texte „contemporane” deci. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. 105.

pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel).92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. 98. auzirã. adãpa el. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. Eloi. ªi cãutînd el sã-l omoarã. ºi au spurcat acest sfînt loc”. ce iaºte ºi ce-au fapt. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. cã s-au turburat tot Ierosalimu. Alþii alte oarece striga întru gloate. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. cãuta de depar/te. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. Crestomaþia romanicã I. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. 106v–107r. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. prinse pre el. într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. ºi fu curãrea oamenilor. cu glas ma/re grãi: „Eloi. V. nece pârintele mieu. 95–97. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. 28. pre toþi. 31. ºi Tetraevanghelul lui Coresi. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel. p. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. ed. pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. acesta-i cel omu. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. Era ºi mueri. 32. rãpo/sã. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. ap. dumnezeul mieu. Zise amu iara lor Isus. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. puse-l întru o / trestie. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. E Isus lãsã glas mare. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. 30. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. curserã la dînºii. p. ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. De-aþi fi ºtiind mine. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el. Sau 202r. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. pre el / uºi nu putu mãn/tui. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. 178–9). p. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. iudeilor. Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. 29. nu pute înþeleage aiave de voroavã. agiutaþi. Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. trâgea-l el afarã de în beserecã. zise cã-l aducã el în plãc (p. Furã ºase ceasure. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. lima / sava eani”.

de sus pînã gios. eu de sus sãnt. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. 32. 38. ªi unii deîn carii sta acolea. 40. aceaia / grãesc în lume”. Un/de voi eu merge. NOUL TESTAMENT 27. nece pre Tatãl Mieu. rugã el. 31. 39. tu cela ce spãrgeai beseareca. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. Mulþi crezurã în/tru el.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. craiul cela a lui Izrail. zicînd: „Eloi. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. auzind. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. 28. zicea unul cãtrã alt. a. cu mustrare huliia pre El. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. zicea iaca pre Ilie strigã. Dumnezãul Mieu. 36. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. Iarã aleargã unul. eu nu sãnt / de în lumea ceasta. De amu // no veþi creade cã sãnt eu. putea-m-ai curãþi”. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. ºi-l puse în trestie. . Eloi lamma. ed. ºi în trei zile o zidiai. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. 116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. sã vedem ºi sã creadem. ºi între lotri sã numãrã. grãi: „Doamne. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. zise: „Voiu. ªi tinse / mãna. Voi de în lume aceasta sãnteþi. cã strigînd aºa rãpãosã. Hristos. pipãi el. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. de-ai vrea. Sau 123r ºi 123v. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. voi nu veþi putea / veni”. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. Acea/sta lor grãi. ºi împlînd bureatele cu oþãt. Deci fiind ceasul al ºaselea. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. 20. ªi sã împlu scriptura carea zice. 29. 34. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. sã pogoarã acum de pre cruce. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. cã ce Mã lãsaºi?” 35. cu mine iaste. p. 30. 33. clãtindu cu capetele sale ºi grîind. / cãzu jos. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas.

ªi tinzînd mîna. ºi de Mine nu fac nemicã. cã de nu veþi creade. ºi vor fi amîndoi un trup. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. nece mine – nece pre mine. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. 13. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. Bãlan. ºi vor fi amîndoi un trup. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. podoaba – catapeteazma. 14. voi den lumea aceasta sînteþi. Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. pu-se-l – ºi-l puse. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. eu nu sînt deîn lumea aceasta. cãuta – prevind. sã deºtingã – sã pogoarã. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. . Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. Rom. eu de sus sînt. Iarã El porunci lui. 141-142. În general însã. 24. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. 17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. 30. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao. 29. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. pre eluºi – pre sine: curse – alergã. vãtahul – sutaºul. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. de-ai vrea. De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. poþi mã curãþi. nemurui sã nu spue. ruga pre el grãind: Doamne. 9. ogodinþã – ceale ce-i plac lui. ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. 22. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. ca sã arãtu întru tine puteria mé. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. 25. 27. curãþeaºte-te”. 26. 5. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”. ºi se va lepi muieriei. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”. veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. lãsã glas – slobozi. Ishod 9. sparse-se – se rupse. sã-l ia el – sã-l ia pre el. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste. tinse pre el. cu nusul – cu el. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. cit.. adãpã – ºi-i deade sã bea. zicînd: „Voiu. 28. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. Maria lu 1 Apud I.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. op. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. NOUL TESTAMENT Efes.

iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. Apocalipsul. pentru ca sã înghitã copilul. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. 4. 5. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. 5. 4. nu era venit – nu venise. 12 1. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. roºu. În aceastã situaþie este de ex. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. BIBLIA.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. avînd ºapte capete ºi zece coarne. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. Totuºi. ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui. am a grãi de voi – am de voi a grãi. pipãi – atinse. care îl va naºte. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. deci. ªi nãscu fiiu. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. care era sã nascã. ºi în capul ei era stema a 12 steale. 3. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. ªi era însãrcinatã ºi striga. 3. 1968. care. se va înãlþa – veþ înãlþa. împãratul – craiul. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. ªi s-a arãtat în cer un semn mare. 2. 2. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. APOCALISPA CAP. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. o femeie înveºmîntatã cu soarele. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. NOUL TESTAMENT 1. de mineºi – de mine. . iatã era un bãlaur mare roºiu. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. nemunui – nemãrui. muri-veþi – veþi muri. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. ºi supt picioarele ei era luna. ªi balaurul stãtu înaintea femeii.

aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. avînd mînie mare. 10. . pãmîntule ºi mare. ceriuri. Vai însã.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. 8. cel ce înºalã toatã lumea. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. Iar femeia a fugit în pustie. fiindcã diavolul a coborît la voi. 12. sã o hrãneascã acolea pre ia. unde are loc gãtit de Dumnezeu. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. ziua ºi noaptea. ce sã chiamã diavolul ºi Satana. care se chiamã diavol ºi satana. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. 6. 12. pînã la moarte. cã au pogorît diavolul cãtrã voi. Derept aceaia bucura– þi-vã. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. 9. ºarpele cel de demult. Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. Dar aceºtia n-au izbutit. ºiarpele cel de demult. 13. zua ºi noaptea. în cer. carele ºtie cã are vreame puþinea. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. 7. ªi am auzit glas mare. 9. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. Pentru aceasta. Ce nu biruirã. ca sã o hrãneascã pe ea. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. 7. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. plin de mînie mare. o mie douã sute ºaizeci de zile. goniia muiarea care nãscu fiiul. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. 10. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. 11. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. 13. ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. 11. 8. acolo. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru.

ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale.). în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. ªi stãtu spre nãsipul mãriei. cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. carele slobozise bãlaurul din gura sa. 14. 144r.). De altfel. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. 15. „Fiþi treazvi. Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. indiferent de „model”. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus. 18. dupã femeie. departe de faþa ºarpelui. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului. ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. 15. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei. ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. în general. 17. ci ºi cu spirit estetic. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul. ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- . ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. dintre cele mãrturisite. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur. 17. diavolul. ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. cã pizmaºul vostru. 18. cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã. ºi nemicã nemurui nu zicea. În concluzie. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. prevegheaþi-vã. cã sã temea” (63v). Ce fu într-agiutoriu pãmîntul.). 16. muierii. la locul ei. 186r. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. 308r). 313v. 16. ca sã zboare în pustie.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. ªi a stat pe nisipul mãrii.

paralipomen. – maghiarã: filer. Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. divan. aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. cãpitan. poblican. rãzmiriþã. libertin. Bucureºti. ºterc (lat. tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1. libertin. 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. traistã (1). poroboc. filozof.?). ocã. filer (3). tãlmãcite în limba românã. izmã. grindinã. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. împrumutate. tãrhat. ºireag. moletru. tãrhat. filozof (1). Bucureºti. sursa nemãrturisitã. 121-245. numai ca toponimic). mahramã. – slavã: sãcriu. cu foarte puþine atestãri. aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. cãpitan. apocalips.?). izmã (2). ariopag. în 1 Fl. tot din categoria celor secundare. chibzuialã. nardos. logofãt. aleºui. desigur. catapeteazmã. ºireag (3). 1981. ruta. gubav. divan. Nu numai cele douã. catapeteasmã. Alte cuvinte. în C. Contribuþii. . sabie. cît ºi a celor populare ºi regionale.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. mãrar. alãmojnã. otapoc. otapoc. nardos (2). În afarã de acestea. sau numai în Sl: sãcriu. statir. Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. gazofilachie. colþun. De asemenea. Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale. fãurar. dar ºi celelalte. agru. opãci. atît din categoria celor savante. traistã (1). alãmojnã. stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. mãrar (1). publican. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. apocalips. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. – turcã: hangeriu. poroboc (38) (în DI – poloboc). sabie. opãci. Din punct de vedere etimologic. cimbru. ruta. chibzuialã. corfã (2). De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). tãrnaþ. stih. hangeriu. pretor. în T. alabastru. colþun. cimbru (1) (în Sl.Ev. gazofilachie (1). 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. agru. ocã (6). p. paralipomen (5). În aceastã situaþie sînt: tipografie. aleºui. sinagogã (poate lat. puse la contribuþie. areopag. ºterc (6). fãurar (3). pentru cã trebuie subliniat cã. – germanã: corfã. stih. – greacã: tipografie. 1979. Dimitrescu. învita (1). logofãt. este cea maghiarã. alabastru. statir. existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. acum pentru întîia datã. mahramã. slavone. urãtoriu. pretor (1). în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. – de origine necunoscutã sînt: urºãnic.

în unele locuri.. Corinteanii s-au chemat ahaei. nr. dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. 223 v)2. Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte. aproape de Atica. f. la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). „Scrisu-o-au corinteanilor. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. Ele sînt deosebit de importante. În aceste predoslovii. desprinse de tutela oricãrui text strãin. aºa cum aratã G. caracterizatã printr-o expunere simplã. autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. 13 (1964). La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini). se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor. formaþia lor umanistã. didacticã. 149-156. 250 r).NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. toate caracterizate printr-un stil lapidar.. 2 Ibidem. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc. în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului. un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii.” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR. fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi. 2. clarã. în acest caz. De altfel. eliberate de povara traducerii. .F. de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice). 151.). un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. 202 b ºi 279 a). ar fi texte originale. p. p. În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor. Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint.F. p. cu unele rezerve însã. Þepelea în articolul citat. depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –. Aºa cum am mai amintit. dar nu de o preluare de texte. În fine. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. însumeazã circa 55 de pagini. Þepelea1.

Luca. 153-154. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri. de fapt. cit. 4. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. pãgubiturã. cursurã. . 2. sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea... de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii. adevãrãturã. 202 v). Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. smintiturã etc. Marcu. jejuviþi. îndemnãturã. Solun 3 stih 17. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia. Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. chemãturã. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi. care oraº era în Frighia.. mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã. Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu. p. amin”. papiºti. De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli. predominã. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic.. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva.” (f.. loc. cum zic mulþi. În plus. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G. pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia. de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. epicurei. idem p. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap.. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral. foarte organizat. Þepelea. 155). Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. sã o ceteascã în Colos. rãpiturã. În fine. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. chemãturã. 290) ºi ale stilului didactic. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. 202). cel care. usebiturã. mirodenie. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei.”1.

NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu. 46. 6. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. care preced fiecare capitol. 2. crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. Greºealele ºi zmintealele le ceartã. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. Samaritanii cred în el. concis. 5. 1. 3. 4: „Iisus ustenit de cale. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. introduce în românã un stil nou. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. 5. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. 4. cum sã rînduiascã. Pavel are 14 cãrþi. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva. 32. au nu le spusease unele. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. 29. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. 8. cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap. Întîi pentr-aceasta. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva. carea aici în rîndu-i a 14. Mîncarea lui. 2. au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. Învaþã rugãciunea dereaptã. Cã în toþi anii sã înoescu.” Spre deosebire de predoslovii. limba „sumelor”. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. 7. Spune cã El e Mesia. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. 8. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. 21. 2. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. 26. Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. Cap. ceare apã de la muiarea samareninã. Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v).

ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general. Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. dupã cum aratã G. Se procedeazã astfel pentru neologisme. 2 (1964). Într-adevãr. 19. Dupã aceaia ceartã pre ceia. ogor – "holdã”.” (1r). p.. . pe de altã parte. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã. minta ºi ruta – "izmã”. În fine. 29. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. seria ªt. 1 De fapt aici. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. 6. 30. 26. filologice. unele cuvinte ºi sensuri populare. poveri – "tãrhatului” sau invers. dar este de reliefat cã. betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. Istrate. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã. Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. 754. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. (298r. Care naºte din credinþã”. lini – blînzi. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia. de a le explica pe înþelesul tuturor.. cu unele etimologii ale limbii române.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648. desfãtare – "buecie”. vas – urcior. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. regionale. Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje. cu poticnealã – cu îndoire. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã. arvuna – "zãlogul”. Oricum. p. op. stãpînitor – domnitor. 2 Ioan Iliescu.. sabie – "hangeriu”. în AUT. cit. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. împãrþirile – darurile. Aratã din mãrturiia lui David. Carii leapãdã mila lui Hristos.102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”. stadie – "alergãturi”. de exemplu auã "poamã”. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. a via echivaleazã cu "trup”.

Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe. prezbiter. ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F. un cerdac "loc de cinã au prînz”. deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. credem. chiar comentat uneori cam naiv. o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori. p.). dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. de exemplu mur prin rug. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. evrochilidon. Ap. . sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. o rãpãesc. treapte etc. alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea). Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. XLV. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. ºi cuvintele sinagogã. iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie. stadii. î(n) crucea (Domnului) – chinul. urãtoriu. statir.). Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol. besearecã – sãbor. De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”). gangrena. libertini. ariopag. fiul gheenei – matca focului. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii. au adurmit – au murit. întru tãcere – în tainã. iotã. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim. împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". silesc – o iau cu putere. v. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”. vãsvi ºi gãcitori. stricatul – gubavul (sl. adunarea credincioºilor. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. scaun – potnojie (sl. cei goniþi – pribeagii. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin. 1 TRA. leagea lumii – stihia. mîndri. numai atunci cînd erau strict necesare1.). pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. ieºirea – moartea. ceva surcele – povoiu hrostura (sl.

O. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. Filip I. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. V. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. 28. fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. pîri – sorocind. cit. desfãtare – în buecie. „întorsãtura cea de mult” se referã. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. de element. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. înger – vãltur sau bãltur.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. de normã. 29) este glosatã la margine. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. termenul a se închina (Marc. ia – omoarã. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. Astfel. la traducerea lui Silvestru. Densusianu... Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. împãrþirile – darurile. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. p. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”. La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. op. GS. Iliescu. p. IX. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. 111. iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. Fiind vorba de corabie. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi. . v. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. I. perfect just. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga.. op. besearecã – sãbor (de 3 ori). mai mult decît probabil. Ov. lupta – viteji. II. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale. ci pentru cinstea muiereascã”. cit. tãcere – tainã. Ap. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. p. sãbor – besearecã. Ibidem. 28. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. IX. motivînd. În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. 1 2 3 4 Cf. În sfîrºit. XXI. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. alte glose. 1. ci un sens moral juridic. Corin. 32-33. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”.

noteazã (f. p. i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”. Ap. adurmi – muri. glosele sînt libere. I. Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. lãsînd la o parte. personale. lua – omorî. stãpînii – domnii. I. ieºire – moarte. au îmblat – au þinut. ca periferice totuºi. tãcere – tainã. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi. 41). Ap. cinã – prînz. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. grãitoriu – împãcãtoriu. tetrarh – al patrulea. 7-8. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã. isop – trestie. de a trage de urechi pe cei care învãþau. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit. 170. care ne introduc în „laboratorul traducerii”.T. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. p. op. 29. desfãtare – în buecie. c 8. 3 (G. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. dacã traducerea este. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. 8 a. în „Biserica Ortodoxã Românã”. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. ªi cuvîntul frãþãþie (F. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op. sabie – hangeriu. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. blagoslovi – ruga. rod – învãþãturã. care. sîn – cot (de mare). au îmblat – au þinut. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F. IV. ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. Hodoº. rod – învãþãturã. p.F. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. oricînd. întors – lepãdat.. înger – vãltur. Bianu ºi N. III. cum îl numeºte G. La fel. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie. goniþi – pribegi. 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. nr.. „legatã” de un izvor. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”. 2 Cf. sãrutaþi – spuneþi. cit. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. I. cit. f.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie. prolixe. stãpîni – domnitori. 755. închine – sã zicã bunã ziua. . sãrutaþi – spuneþi.. colibã – corturi. duh – nãlucã. cu un înalt spirit de rãspundere. Dar. Þepelea). v. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. 80 (1962). Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea.

În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. dupã traducere. Bãlan1. aºa cum a arãtat Iorga2. De altfel. Luatã în tot însã. „Într-un stil. 143. p. sîntem de acord cu afirmaþia lui N.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective. cit. 137. ici ºi colo. Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. Op. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. cit. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. p. Istoria literaturii religioase. Evident. o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc. 1938.. precum I. avansate.. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. Este vorba de 1 2 3 4 Op. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. ci exclusiv la lexic. încununate cu succes. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. CLXXII. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. 42. glosele discutate aici. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. Drãganu: „În realitate. De asemenea. . În fine. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ. p. Bucureºti. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. chiar I. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. p. ºi-au gãsit aplicarea. Într-adevãr. deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”. bine pregãtiþi”3. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. au stricat ce era mai bine”4. în acelaºi timp. un salt chiar.

Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie. mahramã. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. eliptic alteori. 151. prah. Cipariu. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. v. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi. 113 º. ginere. cu neînsemnate modificãri de grafie. p. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. ºi cuvinte de origine turcã: divan. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. op. Ivaºcu. îndeosebi lexicale. Gheþie.u. supradialectale. ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. hangier). 157. prin stilul cumpãnit. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. prin aparatul explicativ. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. prin calitatea traducerii sale. cit. 304. p. traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. cum este ºi normal însã. de cele mai multe ori. Document de mare preþ. scuipiturã. 1688. nervos. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. 3 G. Þepelea. 1971. mai bine pusã în „circulaþie”. Calitãþile Noului Testament. în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. acelaºi. tot la Alba Iulia. contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. p. Bucureºti. Corelaþia limbã-literaturã. Noul Testament de la Bãlgrad. cit. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. 2 G. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. didactic uneori. În concluzie. cînd Mihai Viteazul realizase. prin valoarea traducerii. succint prezentate în paginile precedente. op. p. . contribuind la impunerea unei norme. în general. 83 (1965). ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului.. 1-2. nr. în „Biserica Ortodoxã Românã”. Densusianu ºi atîþia alþii”3. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad.. Noul Testament din 1 I. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. întîlnit în numeroase pagini originale. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun.

1988. Alba Iulia.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române. o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea. p. 78–96 . Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad.

în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. II. percipio (> pricep). suprapuse”2. it. I-III. cognosco (> cunosc). carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. Fischer. scio (> ºtiu). .NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. Mihãescu. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. 64. cogito (> cuget). 171): charta4 (> carte). în capitolul Lexic. pentru prima datã. dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. intelligo (> înþeleg).. pareo (> par). inuitio3 (> învãþ). 1951. 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE. 27. abstractã. redactat de I. în Istoria limbii române (vol. deºi au altfel de denumiri. Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. 135): *ad – (de)uerum (> adevãr). mens (> minte). în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. LR.. p. 2 Mihãescu. cît ºi în altele care. carta (vezi CDDE s. 1 Puºcariu. aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri. scribo (> scriu). lucrare elaboratã sub egida Academiei. considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. b) culturã (p. aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. p. gr. 494). cuvintele din sfera semanticã a culturii. Infl. 4 Înþelesul arom. carthz sau alb. la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã. 1969). nr. Bucureºti. p. lat. 361. *oblito (> uit). Karte. 895) se poate încadra în ceea ce J. p. Lb.v. o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic. livrescã”. 271. credo (> cred). carte).

Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. pentru prima datã. p. multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. 171): bucino (> bucium vb. canto (> cînt). Vezi ºi DLRV.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu. Individualitatea. sono (> sun). citera (> citerã). „Pontica” III. p. Este ºtiut cã în Dacia. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. la curtea regilor. 185. chorda1 (> coardã).). p. iocus). 79. gr. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. nr. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. 1971. credo. Puºcariu. 1937. în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã. Lb. *oblito. sono. locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. vezi S.). cel puþin o perioadã de timp. de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. p. Dupã cum se poate constata. R. Desigur. ªt. 14).A. alãturi de scribere2. se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã. Manolescu. d) distracþii (p. dar sînt esenþiali. În mod 1 Considerat de Mihãescu. Sucidava. Cluj-Bucureºti. Astfel. constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu. charta. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. scribo. 1956. I. trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. . Niculescu. versus (> viers). 29). De observat cã în REW3. toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. 1-4. despre derivatul scripturã. Paºca în CL I. 113-115. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3. lat. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). ioco. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. 14 ºi 275-276). iocus (joc subst. p. canticum (> cîntec). scrie "desena. chorda. p. 10-12. 9248. cu excepþia românescului viers. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat. mens. canto. Scrierea latinã în evul mediu. 270-271. a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. Individualitatea. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. Bucureºti. Etudes de linguistique roumaine. Totuºi. vezi S. 171): ioco (> joc vb. pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã. Jako. Candrea. p. Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere. v. p. Infl.. 33-34. Porolissum.. sibilo (> ºuier).). termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române. p.

Carte de alégere. 14–15. lex. în Ernout. p. a numãra era folosit cu sensul „legere”4. ca provenind din lego. ºi Andreilu alu Bagavu. p. lire. Prav. p. socotim cã etimonul este latinul numerare. 1956. sensul lat. Fischer. Paºca. o citi toatã). leziri < legere. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. Cu timpul. 1965. p. I. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. s. trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. dupã cum aratã Ov. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. astrolog”. o datã ce în sec. în ceea ce ne priveºte. care. 38 ocurenþe. Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. legere”. 178.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. lex. 355. Meillet. etym. p.. considerat de Capidan. Densusianu. întrebî. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu. leggere. în special în formulele finale. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs. Aromânii. 7). s. LR. În ILR II. de pildã. aleadzire. Contribuþii. aparþinînd aceleiaºi sfere semantice. 1. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor.v. cetitoriu) (DLR.. aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului.v. provine din lat. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). lego. CV 26 ocurenþe etc. în SCL. verbul legere este relativ des întrebuinþat. lêr (REW3. 358. 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). în RRL. numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. mai apropiat din punct de vedere fonetic.1. 1–4. –ere (v.. Bucureºti. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. în CL.. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. u-aléapse tutã” – scrisoarea . it. într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr.. În DLR se considerã cã numãra. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. alég (cf. mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat. cf. în urmãtorii termeni: „il est possible. Papahagi. vb. se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului.v.. 225 (Munt. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. I. o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. PB 3907. (a) numãra3. cantitatea” (p. p. leer. GS II. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. XVI. nominare. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. 1932. megl. p. Dimitrescu. –gis sau ligo). alég „lire” („cártea. pg. –gis). fasc. Probabil cã. 1964. v. Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. ca arhaism. nr. numãrãtoriu). 595-602). DDA s. pentru a þine socotelile la stînã etc. Dict. IX. 80: arom. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. ºi ªt. 1 2 3 4 . sp. 153). Vezi Fl. cu sensul învechit "citi”.

care. la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. p. 25. de origine latinã. zac. avînd în vedere. 3 ILR II. De menþionat cã. DLR s. panã. nenumãrat.v.. dupã cum se poate uºor remarca. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. sînt relativ numeroºi. în categoria amintitã. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6).N. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r. pãtruns din slavonã”.v. pe baza cãrora. Anon. s. datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –.v. au. peniþã). în C. pinna). principalul instrument al scrierii5. ap. cu puþine excepþii. În pasajul corespunzãtor celui citat din T.v.. în textul românesc. p. pe de o parte. 2 CDDE. numãrãtoare. se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. penuº). numãrãturã)2. peste cei deja existenþi. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. Termenii care s-au suprapus.. în epoca feudalã. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus. Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). p. 28. 148.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1. a devenit. 43. p.. Car. pe de alta. 4 ILR II. afirmaþia lui Mihãilã. 24. În fine. dar. ºi Þîrcovnicu. o putere redusã de circulaþie. Cuvintele discutate. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra. în anumite combinaþii. Ist. numãrãtor. . apare. dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –. diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. 78). 5 Vezi DLR. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr. v. 113. 6 Bârsãnescu. sud-slave. Împr.a citi.Ev. lire . în mod cert. s.. greaca ºi slava. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. p. îºi justificã locul în sfera culturalã. Din cele de mai sus reiese cã. întregesc imaginea sferei semantice culturale. Acesta. în decursul secolelor. în þara noastrã. s. Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. P. numãra. cu timpul. vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. 150. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –.

slovã (sl. tîlc(ui) (sl. cei mai mulþi. molitvenic (sl. cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie.)3. izvod (sl. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi. pecete (sl. crug. cernealã. Gáldi. samã "numãr” (magh. glavã. tipar (gr. cernealã (sl. (a) instrui. ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1. italianã. sîrb. Gãmulescu. letopiseþ (sl. mai puþin. filã. imprimerie: buche (sl. sub rubrica „cuvinte referitoare la carte. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. ceaslov.). ucenic (sl. Lb. hîrtie. tipar.).). de exemplu: elev.). noveale.) sau o arie de circulaþie redusã. La acest strat mai vechi s-au adãugat. Etym. întãresc caracterul romanic al limbii noastre. letopiseþ..). hrisov (gr. grãmãtic (gr.). filadã. socoti (magh. hîrtie (gr. Mihãescu.). p. 2 Djamo-Diaconiþã. ºcoalã. toc (magh. op. gr. în DEX. Elem. Mihãilã. din punct de vedere etimologic.). termeni ca aceºtia. ceaslov (sl. 4 Mihãilã. lecturã. sîrb. buchea cãrþii. glavã „capitol” (sl. ILR. sunjer. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt. vezi ºi p. 148.). p. Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor. Termenii de origine slavã. Împr. predoslovie. glagol (sl.).).). facultate etc. organizarea instruirii: dascãl (gr.).). 3 De menþionat cã. spudeu "discipol. sud. toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. Elem. pisanie (sl.). Dintre termenii împrumutaþi.-slave. ung. socoti.). nu-i glagore în cap. slicã. mãºtilã.).NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate. (a) medita. Infl. student. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie.). filadã "caiet” (gr. cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2.). 142.). Tamá. cit. tipic (gr.. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã).).).).)..). sud-slave. 27. Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D. pedagog. se poate trage concluzia cã. dascãl. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social. diac (gr.. ispit.). o serie de termeni neologici. termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt. universitate.. Bârsãnescu.). culturã”. ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv. . chiºiþã. Rosetti..). dar în Gãmulescu. p. spudeu etc. scoriþã. Împr. greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului. Néo-gr. filã (gr. pedepsi "a învãþa” (gr. condei (gr.). 209. elev” (gr. propis. þircus. predoslovie (sl. cãlimarã (gr. care se referã.). pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi. citi (sl. scriere. pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl.). raboº. novinã.). conservîndu-se în special în expresii (de ex. în ultimele douã secole. pedagog (gr.).. pedepsi. teasc (gr. pravilã (sl.).). criedã.

1979.114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. 1. Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã. 1965.P. p. CL XXIV. 17-21 1 P. Panaitescu. p. 58. . ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. Bucureºti.

latino-romanici. Astfel. termenul felucã are în DA prima atestare în sec. Pe lîngã acestea însã româna a primit. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. Trebuie menþionatã. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat. DIL are multe calitãþi. de fapt un amplu (p. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni. pe cînd în DIL este . maghiarã. Editura ªtiinþificã. Neologismele. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. Bucureºti. ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru. adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. 1992. 22–26). de ex. 1. grija autorilor pentru primele atestãri.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0. vãzute din perspectiva istoriei limbii române. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). greacã etc. reuºite în multe cazuri. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale.. timp de cinci ani.. al XIX-lea. în decursul veacurilor. aflat dupã unele grupuri semantice. au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. de asemenea. care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã.

v. cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte.? Altfel spus. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec. 351–353. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. este adevãrat. spital. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat. în Fl. În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. apãrut totuºi relativ de curînd. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec.. SCL 3/1966. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. singura doveditoare 1 V. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu. belghi). În fine. 21–24. Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695. la forme de plural (de exemplu avari. etimologia etimologiei. Dimitrescu. Firenze. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre. e . 2. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. invariabil.f.1. 26–29. De asemenea. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante. maghiarã etc. p..) de la sediul Academiei Române din februarie 1975. florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. 1973. germanã.m. deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. în titlu. sasafrasã s. partea 1. p. 111–116. de ex. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. inexistente în DLR tomul X. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. „Cahiers de lexicologie” 19. asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. p. al XVI-lea. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle. la comandant. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). la paragraful „forme gramaticale”. Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR. exclusiv pe acelea care se aflã în text. de ex. în 1985. Contribuþii. ceea ce explicã de ce unele substantive apar. în DIL în 1694 etc. litera S – S – sclabuc –. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare. asupra atenþiei cuvenite variantelor1.. al XVI-lea. 2. gheneral. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. de ex. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. 1971 II p. golf în DA în 1863.

Fl. 112r. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. 212-216.. cã procator provine din magh. 110. maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. În schimb. med. 2 V. Bagatelle. conform titulaturii Dicþionarului. bagatelle)”. Djamo. calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510).. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe.2. originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului. care apare de 61 de ori în PO. trecutã prin douã filiere. bagatelã s. de fapt. p. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr.3. în Cantacuzino. Altfel spus. ele nu aparþin clasei pe care. din it. prokátòr care. NI. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. armata. se explicã prin lat.f. Elem. p. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice.. 2. Termeni ca academic adj. cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. la rîndul sãu. < fr. 3 Al. de asemenea de origine lat. p. procurator.. la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. stuccatore. 580-581. lex. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte. Rosetti. harmata ºi nu din lat. magh. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate. sommo. . < germ.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele. umanist italian. ca în cazul lui bagdatelu. Contribuþii. p. cu care româna din sec. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã. 2. orálni ºi nu din lat. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate. padovean s.. bagatell (magh. pedestru3 din lat.. prima. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh. cã harmatã se explicã din pol. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã. cã orãlui vine din magh.. 1973. Or. orare. Etudes lg. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia.n. calepin. al XVI-lea nu avea directã legãturã. astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh. ar trebui sã o reprezinte. 1 V. Dimitrescu. etimonul termenului maghiar..

dar. St. I. 3 LR 12 (1963). Bucureºti 1989. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. 148-149. probenda. 1938. Wedkiewicz. gint. Pellegrini. Fl. red. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. provianda)”. . 2. 1982. vol. 3. Paris-Varºovia-Cracovia. al XVIII-lea. rus. leu tot de provenienþã latinã2. I. Timiºoara. XV ºi XVI. Bucureºti. discutate de Þepelea3 ºi de Fl.B. Bugeanu. Dimitrescu. 1905. Niculescu. med. în LR XVIII (1969). Niculescu. Documentele lui ªtefan cel Mare. De asemenea. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v. 1363-1368. proviant (rus. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. 167-171. Aux confines des deux peuples et des deux langues. 1938. trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). p. G. Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. Costin. Pologne et Roumanie. Un problema di lingua dotta. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. popor1 din lat. de ex. 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. vol. 1989. praebenda. 3. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi. capitolul respectiv din acest volum).118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester. Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua. immagini e storia. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. Pisa. într-adevãr. printre ele citãm: DHLR II. Desigur. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. 265-266. Elena Deboveanu-Mãlãescu. Rum. < lat. popor (popolo). 111–113. 1915. prowjant. Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile. p. 2 Al. în Scritti linguistici in onore di G. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. p. apoi Limba românã literarã în sec. p. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. < pol. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec.. p. deºira. în „Romano-slavica” 1 D. Al. idem. Lukasik. în schimb. în Introducere.. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. 1913. it. populus. p.4. I–II. Bologna. 1991. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol. Cracovia. coordonator Sergiu Drincu. Bucureºti. Bogdan. Þepelea). provenda.

Fl. 2. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. 2. neordonate cronologic. 1974. p. În general aºa este. Astfel. p. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins. p.v. gramaticã. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648. Elena Linþa. destinatã primei datãri. Contribuþii. Contribuþii. p. p. ºi în C2 ºi în PO.J. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. p. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. apar trei ani: 1667–69. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti.v. Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. 1963. 194–209. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. prin cantitatea citatelor.v. 116-120. 3. s-ar fi predatat cu un an. s. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. p. de ex. dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. iar florint se aflã.. formã neînregistratã în DIL). ca în DLR. filosofie. textul din Cantacuzino fiind din 1699. D. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino. M. în NT 279r. sirenã este citat doar Cantemir. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file. cu o singurã datã. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase.I. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc. 155–224. Dimitrescu. cronologic2. 93–109. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. Costin. Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. palat. de cîte ori se citeazã Cantacuzino. 106-120.. Dimitrescu. dar. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. fizicã. 1962. în afara textelor citate în DIL. 156. 91. Cantemir I. evident. Documente privitoare la relaþiile. în „Romano-slavica” X. idem. s. Mitu. iar în 1668 termenii: gheometrie.. sferã.6. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. blãjene. raza de folosire a termenilor neologici. Contribuþii. 319. O. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. p. în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. NI. barbarezi.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI. în „Romano-slavica” VIII. p. . însã în DLR apar extrase ºi din M. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. V. 86. 81. în 1413. NI. p... în paranteza iniþialã. 1964.5. posterior. tip. se putea adãuga Dosoftei. matematicã. NI. Mol. în spaþiu ºi în timp. Lex. adaghiu. gramatic. zi miercuri”.

în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã. – s. în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato. prefaþa citatã. ducat. Fl. gramaticã se aflã un citat din NI de la p. Înainte de a încheia. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. se pot datora tiparului. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino. de ex. mãcar unele. f. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. – s. fasþiculile. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL. p. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”). am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. Fl. la p.v. adicã un total de 8 pagini. sicul. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. le notãm mai jos: – la p. citat la b). Iorga. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). 112r)! 3. 1901. V. Contribuþii. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. în original însã este a o opri. deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri. doaã2. Oricum. 119. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. iar la p. D7 a opri. Dimitrescu. V. altiera. propriu Bonvivi. redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL. – s. p. – s. NT.v. pl. – la p.v. NI. Fl. p. dar corect este Bonvici. 2. sau ca forma de sg. fasticul). sferã prezintã în textul din Cantemir. – s.v. iar s. 187. inexistentã în alte contexte1. 91. Dimitrescu. 91 apare adj. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. florin figureazã forma floriht. fasþicul. ca papistaºi.7.v. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. 132v. Fl.v. în timp ce în original este termenul pusãrã.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice. despre care credem cã este cea corectã. ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum.v.v. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. cum apare ºi în citatul de la p. dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. – s. deci cu ducat (1421 dupã DIL. pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã.v. 85. N. este înregistratã forma de pl. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie.v. 321. matematicã apare n. s. NI. 186 s. Contribuþii. 119. 78 sub Cantacuzino. Dimitrescu Contribuþii. Dimitrescu. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s. . p. care figureazã la Cantacuzino.

70). semantic. din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. paij. 11–12. nr. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. deci contribuþia lor propriu-zisã. lirã. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. considerãm cã. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . cronologic etc.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan. Relaþiile. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v.. care a cerut o mare cantitate de muncã.. la rîndul sãu. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care. sustentului etc. etc. Mihãilã în DLRV. 613–614. p. – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon. sensuri noi etc. Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu. în general. datat 1431 etc. 70). În încheiere trebuie subliniat cã dacã. Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992). p. p. 3). palestrã. p. p. urmat de florint. s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc. aºa cum a procedat Gh.. de tipul florileg. 213–218. foarte numeroase. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. 4.

în majoritate slavona. Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. aºa cum ar fi trebuit.. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare. De aici organizarea . Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã. începînd din secolul al XIII-lea. 397 pag. în altele s-a operat asupra textului original. nu s-a acordat. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii. se ºtie cã. dar ºi latina ºi maghiara. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. Din pãcate. ªi totuºi. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. XIV-XV. în unele dintre ele. Dupã cum se ºtie. Editura Academiei. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. XIV–XV. Bucureºti. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã. dar. p. al XVI-lea. 16. existã numeroase ediþii de documente. 25). Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v. 23. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare. 1971. Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500.

schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. 322). dupã adjectiv. verb etc. lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. Bucureºti. extras din A. care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. 359–376). t. Bogdan. Numeroase sînt. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e. p. 269–324). de cel mai mare interes este înregistrarea. apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor. a/ã. desigur. de asemenea. p. Dar pentru istoria limbii române. verb. sub influenþa lui vie. e/ea). pol. devine feminin (p. 319). p. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p. p. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã. În acest capitol. ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele. numeral. folosirea la cazul general la substantiv. strãinã poporului. de exemplu. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. 318)). în capitolul Elementele româneºti (p. de asemenea. una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. p. p.. sub influenþa rom. sg. Trebuie subliniat cã. constituit din forme variate de origini diverse. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. 303). copiºtii românizau limba slavonã (v. Dar. 1889. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. bineînþeles.R. subcapitol al „lexicului” (p.A. aºa cum apare aici. fiind în cea mai mare parte a cazurilor români. XI. nu locul acestor capitole este important. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. seria a II-a. Bobul. autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. 2). a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. ceea ce conduce la concluzia cã. adverb. 28). în capitolul consacrat numelui ºi nu. 325–376). 298). ei. 301). apare ca feminin (p. adjectiv. în special la nume. iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. iar cealaltã. utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. deci înaintea „lexicului” ºi. cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. de asemenea. sau masculinul vinograd.-dat. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. jumãtate. în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte.

substantivul Puiul (1453) (p. Astfel. în timp ce în Glosarul. 1521–1529. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. însoþit de primele atestãri. 279). în 1481. 1973 – traducere din limba francezã . Bogdan (Glosarul. pentru Moldoveanu. Bogdan (p. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p.. p. sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere. cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte. 381–388. p. De asemenea. în anexã. dar. documentele cele mai interesante. dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast. într-un viitor apropiat. Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani. Faþã de DLR.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile. uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã. maghiarã sau latinã. interesînd istoria limbii române. 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu. 273). 283). care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. XVIII. textele studiate. mai ales. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. 367). Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620.P. comparativ cu D.. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii. RRL. de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. 278) în 1441.. Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p. se aduc atestãri din 1431–1433 (p. Bogdan. la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. în comparaþie cu D. 4. 364). 367).. 126–127). întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. Bucureºti. Deoarece nu s-a fãcut aceasta. conform citatelor din DLR apãrut în sec. lui D.P. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã.P. al XVII-lea. analizîndu-le minuþios.. avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec.

neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. 1973. formaþii pe teren românesc. Graur. în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. . în raport cu textele nordice (vezi p. de C. 181). luate la un loc. Astfel. dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. 1965) sau istoricã (A. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. 597–606. autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini. 202). Iaºi. nr. Bucureºti. în AUI XVIII (1972). Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. C. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o. Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi. Romanitatea Românilor. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. Dimitriu. în SCL XXII (1971). pe de altã parte (vezi p. La romanité du roumain. Editura Junimea. procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. de coordonare ºi subordonare. 47–64. pe de o parte. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. 6. 1972). urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. Dimitriu. p. editura Junimea din Iaºi. p. cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. 184). Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. Bucureºti. a vocabularului. 15–49 –. pe drept cuvînt. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. Armbruster. 60–61). ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. în AUI XVI (1970). romanitatea vocabularului limbii române. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române. C. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. 222 p. în acelaºi timp.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. p. Dimitriu aratã. în 1973. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. Pe de altã parte.

al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. Cazania lui Varlaam? Deci. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I. de aceastã datã. nu se menþine criteriul stilistic. cînd. De asemenea. la noi. Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea. p. adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea.126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. 47). de exemplu. recenzia Alexandrei Roceric. într-o cercetare de acest fel. din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. Dimitriu. al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. pornind exclusiv de la texte din sec. al XVII-lea (vezi p.A. 297–302). în SCL XX (1969). Dar ne putem pune întrebarea de ce. Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. Paris. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. C. pe de altã parte. aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. Les caractères statistiques du vocabulaire. De asemenea. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. Totuºi. unui alt stil. în SCL XIX (1968). comparaþia se transpune în sec. Guiraud. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. nr. Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta. Initiation à la statistique linguistique. la care autor sau colaborator este chiar C. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. Paris. desigur. interesante din multe puncte de vedere. la Ch. lucrare meritorie pentru acel . cartea lui C. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. cel beletristic. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. de ex. Desigur cã. C. ºase ani mai tîrziu. 350–351). p. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. 1968 (vezi. în momentul de faþã. criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. 3. privitã chiar din acest unghi. dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. Muller. de largã circulaþie. 1954. Candrea) ºi trei din sec. 3. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. pe de o parte. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique. Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. nr. al XVI-lea cu caracter religios. dar ºi mai cuprinzãtoare. din pãcate. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd.

Slavisk-Baltist Institut. Ediþia de faþã. Leksica stilotvorenii Lermontova. Martin. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. rezultatele precise la care se ajunge. 283–299 Coresi. Bucureºti. Le vocabulaire du théâtre de P. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. Opit Kolicestvennogo opisanija. ºi Etude de statistique lexicale. Analizele minuþioase. Bibliography of Quantitative Linguistics. Paris. 2. 1976. Dimitriu. Praha. mai presus de orice. Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. 1973. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. 1975. nr. Text stabilit. ºi a rectificat unele opinii anterioare. XXVI. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. 1960. 1964. Corneille. în condiþii editoriale excelente. Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. 1968. Paris. Leningrad. 3. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. 43). Editura Academiei. L’illusion comique de P. În concluzie. C. Paris. p. Corneille. Essai de statistique lexicale. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea. în teoria informaþiei. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii. în speþã a vocabularului. ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. Muller. într-o expunere sobrã. a integrãrii limbii. de Tesitelovà Marie. publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. textul Psaltirilor ºi un indice . dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). introducere ºi indice de Stela Toma. a unuia dintre cele mai importante texte coresiene. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa. cuprinzînd o introducere bogatã. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. SCL. Meddeleiser. 206). p. Universiteti Oslo. 779 p. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. 1973. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. 1967. ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat.

prima psaltire tipãritã în limba românã. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã. Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. cuvinte în plus. O cercetare atentã. una dintre primele scrieri bilingve. de regretatul profesor J. Byck. 74/3).A. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. I. aºa cum am mai amintit. Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). îi este dedicatã ediþia în discuþie. Dintre aceste trei texte. editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã. Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. Ediþia de faþã are în vedere. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. de altfel. ªerban. Astfel.A.A. caietul 34.128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. 8/2). topise pentru topi-se (ps. cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. p. editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. iar I. apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. pe care îl comparã cu alte psaltiri. 5–6). cãruia. printre care ºi cele coresiene. În ediþia sa. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice. apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. lecþiuni eronate. se poate deduce cã de-abia acum. p. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. dupã cum se ºtie. trei psaltiri. scoate la ivealã (vezi Introducere. 6–7) I. existent la Biblioteca Academiei. 124/3). forme gramaticale înþelese greºit. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p. dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577. 12–13). scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. încã din anii studenþiei. prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã). Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. Din cele arãtate mai sus. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma. Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în .

(c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. ogoditor. singura care poate satisface cerinþele actuale. 202. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. 2. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. cele mai multe. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. XXIII. la fiecare cuvînt în parte. 146r. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. de exemplu între Hristos n. salutatã ideea de a diferenþia. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori. ºi hristos „uns”. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. nr. iar. Trebuie. credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. poate nu ar fi fost inutil ca. sãblaznã. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. distincþiile necesare. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. uneori. frecvenþa lui în text. Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. între paranteze drepte. SCL. Uneori. datorate. de foneticã. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. de exemplu ciudã "minune”. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. Astfel. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. „ales”). Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. de exemplu 1 V. zãprãti. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). ogodit. 65v. de asemenea. 66r. p. dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie. în partea de jos a paginii. în indice. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. eforturilor Editurii Academiei. pr. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. 201v. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus. însã. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. 662). precum bucina. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. . care-i pot face o lecturã cursivã. de istorie a vocabularului etc. în linii mari. 323) ºi de epilog (vezi p. zãpretire.

onagru. pazie. Prin realizarea acestei importante editãri. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. ºchiopa. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. poveli. prãmãndi. 774–778. pogrãzi. de exemplu 17 ani (1955-1971). et Cl. Astfel. povelenie. zãprãti. pãnãtos. 1971. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. hãlãstui. peleº. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. în special a vocabularului ei. Paris. 111-132). lunecare "cãdere” etc. Într-adevãr. care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. p. povelire. impremiezã. vihor. inie.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. premiezan. Les dictionnaires. Coresi. Pignon. zãstîmpi. troscot. 8). Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. topica mai fireascã. H. mojdan. De altfel. cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee. feri "pãzi”. Guilbert. Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. gimþ. domn "stãpîn”. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. întort.u. relaþii evidente. 1971. Hachette. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. de exemplu. zãpretire. Dubois. slonovni. Introduction à la lexicographie. în J. Gilbert. Dictionnaire des mots nouveaux. sau chiar 10 ani (1949-1960). . sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare. Dubois. 16 º. istacti(e). cît ºi în acela al traducerii. încurþi. în P. cucurã. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul. L. într-adevãr.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. Mitterand et J. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p. nãvodi.

oprire faþã de zãpreºtenie. cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. dupã pãrerea noastrã. de exemplu pentru 1. ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. valori multiple (vezi p. . 4 de jos. Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. respectiv. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. de exemplu au (92v16). în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. 85. lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). biruiturã faþã de vlãdicie. De exemplu. 158v. depept pentru derept). de exemplu: dosãdi. Socotim cã. mîntuire faþã de spãºenie. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p. zãstãvi. cît ºi buzã (5810). deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. sau la p. Astfel. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. bãuturã faþã de bere. biruitoriu – ce þine. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare). buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. r. semn. Evident însã (vezi Indicele). de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. fecioarã faþã de fie. introduse printr-o traducere servilã. corect. În majoritatea cazurilor. slãbiciune faþã de sãblaznã. Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. s-au acordat unui singur semn. în loc de greºirã. în fond. ci ºi din alte puncte de vedere. de exemplu. la p. De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. este de fapt conjuncþie. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. 2 de jos apare silnic. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. indiferent de originea lor.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. forma silnici). boalã faþã de lingoare. 5–6 grerã. mustra faþã de oblici etc. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. traducînd sl. iar pentru cazurile de sub 2. r. edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. r. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite. pune. iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. De asemenea. o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus. adînc faþã de adîncat. Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. idumeesc – lu Idumei etc. ale valorii gramaticale a cuvintelor. rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. znamenie pentru. 243. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. 31). considerat adverb. 330. asteriscului. moºie faþã de ocinã.). în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. învãþa.

C – Antroponimie.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. Mile Tomici. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. 1977. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. cum este ºi firesc. de asemenea. Virgil Nestorescu. printre altele. spaþiul cel mai întins (p. Dicþionarul propriu-zis cuprinde. 316. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului. Corneliu Reguº. Astfel. Ion Ciocea. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh. Aspazia Reguº. B – Toponime – Terminologie geograficã. Ed. Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene. + XL p. Cornelia Popescu. a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. CL XII. în textele cercetate art. O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. -ul în 1385. aºa cum a arãtat D. Avînd în vedere proporþiile acesteia. p. din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. -a este atestat în 1374. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. Bucureºti. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. Academiei. -i în 1400. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. 370 p. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. 1. ele nu sînt prea numeroase. -le în 1429 etc. . Ion Robciuc. ele probeazã. rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. Bolocan (redactorul responsabil al volumului). din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. la principiile de lucru. la dificultãþile întîmpinate. Olimpia Guþu. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. p. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. În Editura Academiei. Oricum. Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. 273). care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. 1981. 1–270) ºi. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse.

belciug. galben. bucatã. adînc etc. gureº.: alb. bour.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. brînzã. categoria gramaticalã a cuvîntului. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. gurã. comis. ac. munte. muncel. de ex. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. moviliþã. bãrbos. grãdinar. XI). acela. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. de ex. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. boboc. aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã. *mic etc. morar. p. gras. blidar. de ex. bãrbat. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. arbore. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. În fine. bãrbos. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. mal. de asemenea. acolo unde este cazul. albie. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni. gurã. gard. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. Lucrarea conþine. eventual fotografia lui. mãtase. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova. alun. cu diverse sensuri dezvoltate. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. muiere. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. în toate amãnuntele. babã. . mãtuºã. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune. brãdiºor etc. adînc. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. muiere. bolovan. de ex. lista lucrãrilor consultate. bou. *gangur. muntean. Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate.: bun. mijloc. alb. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. bãdiþã sau numai ca toponime.). barzã. moldovean. birãu. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. murg. de ex. Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã.: bãiaº. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. ediþiile în care au fost publicate etc. broascã. dar nu separat. *bourean. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. baltã. aniniº. au fost respectate toate particularitãþile textului. bãtrîn. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. bordei. însemnãri ºi inscripþii”. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã.

. aspru 1482–1496. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2. în ceea ce ne priveºte. DERS 1500. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. ca o urmare a aceleiaºi cauze. În plus. 253–265. DERS 1422. este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt. caftan. p. aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii. N. o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. Gl. faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673. în raport cu DLRV ºi DA. De ex. iazul (1534). ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. mãgurã. în DERS figureazã acum. de ex. p. ca ºi precizãrile lui Gh. D.. Costin. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. 180. care apãreau în flexiune slavã. p. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. pentru prima datã. a-ºi face milã (de ceva). ambele calcuri dupã ceaºnic (v. gîrlã. 3 V. DERS 1445. E. credem cã. azap (1479) etc3.. de ex. faþã de DLRV 1502. iazure (1559) etc. a se þine de treabã. . pîrcãlab). 385. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. p. a da (bea) aldãmaºul.) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. D. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. lista din Nestorescu. nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. p. Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. cãlugãriþã. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu. hotar. 9. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. tatã vitreg. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. cu care are în comun sensul. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã. XVI). frate. bucium. în LR 6/1975.. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. pl. a pune chezaº. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. 2 V. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani. v. faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. aprod (1443). faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650. Sigur. în general.134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. ºi alte cuvinte în Nestorescu. negru. C. 621-624. argeºean (1431). apanajul vorbitorului nativ. Bogdan. faþã de DLRV 1480. aprilie 1482. 621-624. p. 181-2. de ex. p. cheie. p. cu precizãrile lui Gh. Mihãilã. Mihãilã din LR 6/75.

v. despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. p. în timp ce în numeroase atestãri. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date.). steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. altfel. Aici trebuie fãcutã. Contribuþii. 2 V. Mihãilã. Gh. pînã la care se întinde epoca studiatã. de aceea.v. chiar anterioare acestei date. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. Fl. VII). XII) –. un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi. 217 s. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. 259). n.. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl. p. Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate. PO1. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl. nu emise pe teritoriul nostru. Dimitrescu. nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374.) sub formele slave bahnu ºi bahna2. 624. 133. imediat. Credem. articulat aprodul. se dã o explicaþie. despre ponderea elementelor autohtone. însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p. nu a exploatat 1 V. LR 6/1975.) a textelor slavone” (p. slujnicã sau buzeºto(m). ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. C.v. v. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române. Buzeºti. 323). iar în 1596 sg. p. chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã.v. a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. de ex. în C. Un alt caz: aprod. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele. de ex.. este adevãrat cã în lista de documente. La fel bahnã (s. dar nu acesta este scopul final” (p. Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat. în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p. n. apare forma boalã. . În DERS în 1586 figureazã pl. aprozi. slujniku v. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. p. se întîlnesc cuvinte româneºti. T. 30 s.Ev. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s. IX).

baci. de ex. de la care. într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. de ex. O situaþie specialã prezintã . A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi). fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã. Evident. 14 (august. înregistrarea unor sensuri noi etc. fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. dar care au pornit de la o documentare similarã. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). Într-adevãr. comparaþia cu unele lucrãri. Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. nevoie de nici o justificare. Inserarea de noi cuvinte nu mai are. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. atestate în DLRV la cca. restrînsã. Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. 1348 ºi. singur. se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. opãrit. de ex. balaur. respectiv. fecior. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. copil. cca. muºat. voievod) au atestãri mai vechi. Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane. cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. în acest punct al discuþiei. Este adevãrat cã. varã. Dar. bun. În DERS. ar trebui pornit. sperãm. mic. urs. 1318.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. Dintre acestea. aceasta ar trebui explicat. ne indicã o serie întreagã de predatãri. apar în contexte slave. surd. de fapt. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate. de tipul opãrit. o altã înregistrare.. beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã.

p.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod. Mihãilã. V. mal 1445 – DERS 1448. de fapt. 498-9. din Mihãilã. 30–1582 iunie4. R. Totuºi credem cã. Addenda. discuþia despre cuvintele cumãtrã. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. de ex. nu slavo-române. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului. Alte predatãri rezultã. Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. p. IX–XI1. Doc. de ex. s. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint. aceastã predatare.. agust. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor.. M. la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. þap. Djamo-Diaconiþã.C. 1590>. 409. p. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470). bãlaur 1337–1340. Contribuþii. 365. nu de puþine ori. dar.: brãdet 1491 – DERS. la p. 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569. 59. ian. Me(s)ter Petrila. p. termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine.. Mihãilã. p. tot într-o parantezã finalã. nici diac în 3 ian. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). databile în sec. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare.2.v. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. unde se dau multe asemenea cazuri). O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. .. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh. 64. p. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. 352. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate. p. p. Djamo-Diaconiþã. pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. ap. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. se citeazã Olteanu. At. RRL 1/76. menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin. de ex. 1498. Lb. Giurescu. nesemnalate în lexicografia noastrã. ªerban. 1585–86. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul. Mold. A. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare. La fel v. maistor. XVII–XVIII. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. DERS 1517. DERS surprinde semnificaþii noi. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS). 78-79. La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. M. 210. 1480. 14213. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v.

p. În fine. de ex. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. Observaþiile anterioare. între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt. 84. dar nu s-a procedat consecvent. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. 341 ºi citat s. Mihãilã. strîmb.. 2 V. 76. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2. Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. dar ºi bibliografia lor. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. cum susþinea perfect justificat Emile Littré. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii. At. „n’a point de fin”. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri. Mihãilã. coadã. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v. giumâtate. ca orice lucrare lexicograficã. curãlar.) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. în general de bune rezultate. p. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. At. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. vezi jumãtate. rãsplãtitã însã. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. în mãsura posibilului. româniºti sau romaniºti din întreaga lume).138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. . Pe scurt. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române. Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. cojocar v. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. jumetate. Astfel. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. paharnic (sub forma peharnic). ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. cocoº etc. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate.v. p. De asemenea.. astfel. în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã. în atenþia autorilor. totuºi. o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele.

interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare. revizuitã. p. DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi. 1982. a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române. AUB. Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. în cazul cã vor fi puse în aplicare. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a. un nou ºi preþios instrument de lucru. 96–104 . fapt remediabil la o nouã ediþie. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice.

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

pictor-decorator. p. nr. Bucureºti. Bucureºti. bloc-lamã. 1 Aceastã observaþie. vezi Halina Mirska.u. Graur. cartier-satelit. productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv.. în SMFC. La romanité du roumain. p. cifrã-record. p. p. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. pentru limba francezã. macara-turn. angajat-mandatar. 396-399. Mirska. ºi cu unele rezerve. la Al.: actor-cetãþean. 34 º. 268. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. oraº-erou. raid-anchetã. în Actes du X-e Congrès international des linguistes. în „Philologica Pragensia” 9 (48). . 65. ci ºi în scris. 188. ideea aceasta apare ºi la H. declaraþie-program. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F. spectacol-lecturã. nr. an-luminã. ciorap-pantalon. 65. întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. astãzi. 1. 1965. p. bloc-turn. arhitect-ºef. cit. stradã-coridor. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes. op. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele. casã-laborator. salã-studio. XI (1962). privitoare la aspectul actual al limbii române.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. în LR. 4. Asan. în majoritatea cazurilor. 1967). Bucureºti. club-bar. student-actor. în special în limbajul cultivat. 1965. ca de ex. 2 Vezi Florica Dimitrescu. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1.. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. 174. 1966. ºi în T. Într-adevãr. p.

Criado de Val: „La influencia de los periódicos. p. L. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. p. în raport cu germana ºi cu alte limbi. p. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. p. suedeza sau norvegiana.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1. 2. Grammatik der romanische Sprachen. n. col. XVII.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã.u. De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) . IV. piantanimale. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5. Portrait du vocabulaire français.IX. . implicit. 5007. despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”. 4 Vezi Meyer-Lübke. 75 º.. 1959. ca maghiara. în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL). în „Le français moderne”. II. pe de o parte. 111. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. synapse) discutate de E. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate. 585-586. Paris (f. Madrid. I. ed. ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii.. a II-a. termenul a fost reluat. în Mélanges de linguistique Charles Bally. 76. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea. vezi Troubetzkoy.. 1. în care tipul amintit este exemplificat prin it. diariamente sufrimos. p. 1. Buc. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español. p. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. partea a III-a. 1939. Pare surprinzãtoare observaþia lui A.a. p. cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare). 1957. 2. În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. toate.u. 9) sau mai noi (de ex. în limbile romanice4. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. din constituenþi imediaþi de un tip special. 1894. daneza. pe de altã parte. p. de exemplu. dupã formule strãine. para bien o mal. Paris. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. 61. Darmesteter. 284 º. Aceastã situaþie existã. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi. Geneva. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã. A. ca tip. numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. 13). Cours de grammaire historique. mai 1969. p. Guilbert. 230. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare.. Leipzig. 24. Guilbert în „Langue Française”. 1966. 1964. Sauvageot. estoniana. de L.1969. Formes nouvelles de la composition nominale. 2 Vezi observaþiile lui R. Benveniste. p.). 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. cassapanca. 3 În LRA. 90-96. în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile.

col.IX. Copilul-erou era ea însãºi (Inf. 30.. 3. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public. 8. 7202. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj.. p. lib. 3. 62. 7057. XXV. 230.. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA.1967. VII. 6–7. (Rom. 24. 3. 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc. col.. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. De observat cã. vezi ºi Fl. oftalmologie.R. O.. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc.1967..L. 6924. 19. Paris. conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. amenajat în incinta liceului din localitate. interne. fiziologie. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã. oct. spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. în exemplele de care dispunem pentru acest caz.X. 8).XII. difuzoare..1969. 6).. col. 1. termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii. 1950. . 2. p. iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. 7. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã.7). Séchehaye. radiologie..1966. XXXV. XXIV. Cum preferaþi. lib. 9.. XVII. col.. microfoane. p. p. 7118. II. semantic. 3). p. 31. Essai sur la structure logique de la phrase. ginecologie etc.. XXV. întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. 21.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) .XII. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch. 6888. lib. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii. 1. p. cu secþii de chirurgie.. VII.1966.1969.. col.. O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund. 4–5).. p. 4). XXXVI. 38 (352). A.1966.IX. col.I. Buc.. 5038. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom. p. ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã. 4. p.. col.

în legãturã cu locomotivã-tip. element-cheie. silabã-cheie. în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. document sau pirat. scenã. dramã-document. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. fotografie-document. imagine-cheie. ºi nu numai în limba românã. liceu-pilot. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. conflict-cheie. precizare-cheie. joc-ºcoalã. piesã-document. experienþã-pilot. tur-fulger. emisiune-anchetã. model: cinematograf-model. cit. structurã-model. peliculã-document. de cele mai multe ori.. Constituentul al doilea este. concert-lecþie. vînãtoare-model. bandã rulantã-ºcoalã.. secvenþã-cheie. episod-cheie. spectacol-ºcoalã. film-document. uzinã-pilot. pilot: staþie-pilot. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. scenã-cheie. gigant: film-gigant. disc-lecþie. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. documentar-anchetã. pãºune-model. În ordine descrescãtoare. film-cheie. traseu-ºcoalã. emisiune-pirat. piesã etc.. . capitol-cheie. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. avion-pirat etc. interviu-fulger. magazin-etalon. ediþie-pirat. punct-cheie. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. staþie-pirat. cerb-gigant. navã-pirat. 231. piesã-document. local-gigant. teatru-anchetã. replicã-fulger. op. hotel-ºcoalã. reginã-mamã. cisternã-pirat. unitate-etalon. cheie. întrebare-cheie. ipostazã-cheie. fotografie-document. avion-pirat. teatru-document. azil-ºcoalã. atelier-ºcoalã. replicã-cheie. iar vecinãtatea (contextul) cheie. condiþie-cheie. plan-pilot. staþie-pirat. statut-model. sat-model. notãm în continuare. radio-anchetã. gospodãrie-etalon. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. restaurant-gigant. etalon: faptã-etalon. foto-document. cuvînt-cheie. film-lecþie. post-cheie. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie. idee-cheie. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. operã-cheie. turneu-fulger. pirat: radio-pirat. navã-ºcoalã. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã. lot-model. întrebare-cheie. respectiv. împrejurare-cheie. fregatã-ºcoalã. foileton-anchetã.146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. restaurant-ºcoalã. întrebare. buletin-anchetã. poziþie-cheie. frazã-cheie.

tele-maraton. p. „podul de peste fluviu” etc. fiind frecvent utilizaþi. film-fluviu. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program. record: cifrã-record. În general. la care se adaugã ºi altele (pirate.. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ.. 2 Vezi articolul nostru. Coseriu. cap-simbol. Dupã cum se poate remarca.31. 1969. pilote. în RRL XIV. copil-monstru. 1962. diferã de substantivele independente cheie. Paris. 1 W. pe de o parte. în „Langue Française” 2. mai 1969. simbol: sculpturã-simbol. I. La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. elementul al doilea. 1. cheie. printr-un proces îndelungat. interviu-fluviu. ed. Paris. stare-limitã. mamut: spectacol-mamut. în cazul în speþã. Problèmes et méthodes de la linguistique. sînt morfeme care. mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. 5. 105. moteur. J. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. bilanþ. p. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. maraton: interviu-maraton. pod-mamut. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. v. fluviu etc. bilanþ. Les structures lexématiques. întrebare-simbol. 3. pe de altã parte.. limitã: clipã-limitã. ºoc: fapt divers-ºoc. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei. 13. 65. 4 E. Sauvageot. 30. Desigur. op. 109. scenã-simbol. 78. fluviu3. în analiza distribuþionalã. Notes sur les suffixoïdes. film-mamut. vîrf-record. 1. în cazul nostru. cit. frînã: cauzã-frînã. 3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A. film-monstru. 1968. discurs-bilanþ. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur. aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. p. timp-record. situaþie-limitã. p.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. 1968. a II-a. Dubois. uzinã-monstru. aceste cuvinte. Wartburg. condiþie-cheie. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. turneu-maraton. . simple afixe1. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu. rol-ºcoalã. p.. nr. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund. afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. vîrf: moment-vîrf. film-fluviu ºi. p. în „Travaux de linguistique et de littérature”. În formaþiile amintite mai sus. p. 1963. pilote. VI. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef.

148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. etalon. De asemenea. de exemplu. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model.)? Nu am eliminat substan1 E. model. uneori. termeni care apar. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”.. op. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger. simbol. ºoc. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. pãstrate ºi în noile formaþii. séance-marathon („Langue française".. Sã se compare. Mai întîi. pe lîngã ideea de lungime. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm. iar altele numai presupuse. interºanjabili. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4. pentru limba francezã. lecþie. 2 Cf. unele. încît termenii pot fi. cit. p. legatã de prima. alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. Astfel. în pilot se include ideea de „primat”. Substantivele monstru. pilot. în exemplele noastre. în cazurile amintite. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. A doua observaþie. proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. imens”. 344. 2. în raport cu record ºi fulger. conþine. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. gigantic. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. Bucureºti. program etc. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. este cã. vîrf. sîntem datori o explicaþie. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil. 230. p. De exemplu. Aceste cazuri. maraton. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA. deja consemnate în limbã. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. mamut. 1944. Coseriu. dupã cum am vãzut. maraton. De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. mai 1969. 4 Vezi Iorgu Iordan. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. p. p. nuanþa de „obositor”2. la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund. . În fine. 66). ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã). Stilistica limbii române. se contureazã arhisemantemul „model. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon).

un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2. (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. supracompusele aparþinînd variantei 1. din presa zilnicã. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. 1. Din acest punct de vedere. înregistrate ulterior (iunie 1970). inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. 2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. pe de altã parte. Dupã elementele alcãtuitoare. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. de ex. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. valoare-limitã. président-directeur-général. la care se asociazã un al treilea termen. 66). timp de nouã ani. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. dirijor-maraton. caz-limitã. aºa cum am menþionat anterior. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. într-adevãr. din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. 2. în mod special. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”. *situaþie-vîrf. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. *rezultat-frînã etc. p. termen-record. mai 1969. De exemplu. ºi. III.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã. conducteur-chef de groupe. acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. . navã-gigant.

În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman./ masã rotundã ore./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ plãmîn artificial expoziþie./ monument istoric s s a congres./ muncã patrioticã femeie.): alb.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ adunare-plenarã dezbatere./ jurnal al pãcii student./ club bar magazin./ expoziþie de mobilã femeie./ om viu inimã./ colecþionar de muzicã s s s film./ lumina zilei a s s .

. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric. a propus achiziþionarea proiectului. bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului. de municipiu etc. Introduction à la linguistique. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”. magazin. în care caz avem „de ales”. Paris. astfel. într-un context asemãnãtor. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context./ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã. În fine. stofe etc. ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie. 111. 1 Vezi H..A.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. ambele interpretãri sînt posibile. în general.. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care. . pentru construirea unui teatru mobil-pliant. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie. p.). de exemplu între clãdire. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire. Alte cazuri sînt însã clare. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). 1969. care. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. în expoziþie-agricolã / tîrg. În arhitect-ºef / de oraº./ agricolã tîrg. Evident./ monument istoric etc. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer. ar putea fi comutat cu de judeþ. eventual. adunare-plenarã./ monument istoric. de ex. Gleason. în cazul respectiv. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1. dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. *statuie. De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº. problema nu se pune expres. a gãzduit mobile”. În fond.. *magazin-expoziþie / de stofe etc. ci inginer-metalurg). în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. club-bar).) decît clãdire monument.

sau SS/A. mai 1969.É.. ca în SA/S sau SA/A. substantivul. . 6924. în „Langue française”. 2. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a. p. Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative. alcãtuit din succesiunea SAS. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C.F. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)). mai rar. care. Oricum. La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar.R. lib. de tipul floarea-soarelui. 3. de preferinþã. pe locul 3. în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente. Phal1 remarcã. el apãrînd. 76. 7–8). pe drept cuvînt. cel puþin în exemplele avute la îndemînã. A. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc. sau. varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b).D.1967. cum este ºi normal. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu.. col.I. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. ca în S/SA. pe locul 2. 21.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator. p. XXV.I. are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte.

roman-fleuve. în „Deutsche als Fremdsprache”. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. . scenã-cheie dupã fr. scène-clef). stabile în limbã. Tollemache. E. 8. 57 º. Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”. The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation. 161–165. 1945.. SCL 3.. 70. Grosse Rudolf.. J. 241–247. p. etc. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. 1964. în „Sprachpflege”. 325–334 1 În special în limbile germanice. de ex. 1957. ele nu reprezintã inovaþii româneºti. 1970.. art. p. ci realizãri efemere. 13. Roma. dar ºi în limbile romanice. ci formaþii dupã un model strãin (de ex. 1960. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. 1. nr. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. 1–6. Fr. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc. H. p. 57 º. Wiesbaden.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1. 1965. Benveniste. cit. 1965. p. v. 1964. Leipzig. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. Le parole composte nella lingua italiana.u. roman-fluviu dupã fr. Sparmann. De altfel. Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. 1.. 2.u. ºi 2. p. p. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române.

grafo-. Într-adevãr. de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C. p. steno-. dinamo-. dermo-. verbale)3. pronominale. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). dactilo-. p. dar care au fost înregistrate. 1960. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. Martinet. 2 A. discutate de Iorgu Iordan în LRA. 1963. Marcu. 213 ºi urm. Aceasta explicã. omni-. 214. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. nu apar aici. 407-412).. se bucurã de mare succes. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente. . mega(lo)-. livresc. Maneca ºi Fl. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. Paris. de ce unele pseudoprefixe. porto-. vice-. plus-. p.apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. Paris. element formativ provenind din teme care. între 1961-1967. de asemenea. p. ºi LRC. LRA. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. în accepþia largã a termenului). ºi H.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. 4 Iordan. LRA. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. 135. Eléments de linguistique générale. Mitterand. Les mots français. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”. Seche în LR 3/1965. de ce tele. fizio-. procedeul pseudoprefixãrii. la origine savant. 318 ºi urm. neo-. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. 3 Iordan. 27–49. aveau sens în sine (teme nominale. p. pento-. p. în limbile de origine (greacã sau latinã). stereo-.

p. cine(ma)-. kyclos "cerc”. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero. p. 4 H. 83. însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. L'évolution du lexique dans le français contemporain. auto. radio-. pseudoprefixarea. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”). Dubois. cine(ma). nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. Bucureºti.< gr. foto-. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. hidro-. cãci. 320. kinema "miºcare”. fãrã îndoialã. 1. în „Le français dans le monde”. La romanité du roumain. kardia "inimã”. . pseudo-. 1965. 2 Iordan. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. se amplificã ºi ea.< gr. mai ales.< gr. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. astron "astru”. macro-. mini-. în Les mots français. au devenit productive în limba românã actualã. Astãzi. p. crio. trebuie invocat. aºa cum arãta H. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii.< gr. cardio. arhi. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. 16. angeion "vas”. kytos "celulã”. 5. de exemplu autogol din englezescul autogoal. LRC. modalitate savantã prin excelenþã. cito. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã.< gr. ceea ce demonstreazã cã. Din punct de vedere al originii lor.< gr. 6/62. E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate.< gr. Graur. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi. nr. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl. ciclo. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme.< gr. cã pseudoprefixele des folosite. auto-. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române.< gr. bio-. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”).< gr. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte. 8 (1936). aer "aer”. tele-.< gr. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte. astro. semi-. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. Pentru a explica acest proces. J. angi. p. multi-. electro-. Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. micro-.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”. sau chiar împrumuturi propriu-zise. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului. p. precum: aero-. cryos 1 Vezi Al. bios "viaþã”. bio. autos "el însuºi”.

27 cu pseudo-. tri. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat. duo "doi”. maxi.au fost.< lat. la fel ca în celelalte limbi moderne. 72 cu micro-. mikros.(16). phileo "îmi place”. fot(o).< gr.< gr. formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic. cosmo.< lat. dimidus "jumãtate”.< gr. tele. semi. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã).< lat. immunis. magnes "piatrã magneticã”. higr(o).(16) se dovedesc productive).< gr. semantic vorbind. -e "liber”.< lat. corno. demi. psich(o). hydro "apã”. termo.(24 de formaþii noi) ºi mini.< gr. monos "singur”.< lat.< lat. mundus "lume”.< lat. helios "soare”. tot „sinonime”. simili.156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi. zoo. în formaþiile recente. lacto.< lat. dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine. gea "pãmînt”. avis "pasãre”. imuno.< lat.< lat.< gr. mili.< gr. mototurbopompã. milia "mic”.< gr.ºi 5 cu moto-.< gr. cosm(o). 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-. radio. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi.< lat.(61) ºi lat. micro.din tema nominalã telos "extremitate. arhisupraclasic.< gr. oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”.< lat.) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli. cãldurã”. heli(o). 41 cu tele-. imunoelectroforezã. mondo. cron(o). mon(o). 12 cu aero-.< lat.< gr. cerealia "grãunþe”. termos "cald. pseudo "fals”. heres. duo. microautomobil.< gr.< gr. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie.< gr.(1).ºi moto-. nekros "mort”. mini. lactem "lapte”. melos "cîntec”. necro. magnet(o). khronos "timp”. mim(o).< gr. elektron "chihlimbar”. kosmos "lume”. semisuperproducþie. melo. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-. bi(s). cerealo. -e. semi "jumãtate”. gr. pseudo. esofag(o). ballista "maºinã de rãzboi”. -on "mic”.< gr. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii.ºi mondo. mille. pluvio< lat. hygros "umed”. pluri.(1 formaþie). fil(o).< lat. prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex. balisto. pluvia "ploaie”. minimus "cel mai mic”. balistocardiogramã. electr(o). . radio.< gr.< lat.< gr.< gr.< lat.< lat. depãrtat”.(8 formaþii) ºi lat.< gr.(35 de formaþii noi). motus "miºcare”.< gr. hipno. videre "a vedea”. ge(o).< lat.< lat. hidro. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio. psyché "suflet”. trium "trei”. photos "luminã”.< gr. Este de remarcat cã. makros "mare”. video.(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi. hypnos "somn”. phoné "voce”. zoon "animal”. Prefixoidele cinema. maxi. bis "de douã ori sau dublu”. mini. eredo. micro. moto. gr. mimos "mim”. microhidrocentralã.< lat. 15 cu electro-. 18 cu cine(ma)-. plurimus "mult”.< lat. macro. radius "razã”. fon(o). macro.(6) la care s-ar putea adãuga pluri. similis "asemãnãtor”. -dis "moºtenitor”. maximum "cel mai mare”.< gr. cornu "corn”.

teleanchetã. microunivers. Espressione e ritmo. aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. miniscarã. microroman. . telepublicitate ºi telepublicistic. minijupã. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. teleînregistrare. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). autocontempla. autotaxare. sau chiar identic: micromicrofon. teleplictisit. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. semiremorcã. micropoet. microanchetã. 71. în cuvintele mai vechi. cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. în ultima etapã de dezvoltare a românei. paleospeolog. telepublicitate. micromonografie. telecronicã. telespeaker. ci ºi cele de moment. Messina. dar sincronic. forþa de expansiune a pseudoprefixelor. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. aerotaxi sanitar. este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. din punct de vedere al vorbitorului actual. hidroameliorare. pseudocronicã istoricã. ceea ce face ca. microhidrocentralã. microidee fixã. fonoabsorbant. radiostea. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. semiautobiografie. cineamator ºi cineamatorism. radioundã.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. teleemisie. de moment. Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. de asemenea. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. fãrã nici o ºansã de a dãinui. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. cosmoviziune. autoironie ºi autoironiza. 1965. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat. autosupraapreciere. biotelemetric ºi biotelemetrie. ca de exemplu: lactociudãþenie. vezi Masetti. trifruct. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. microraion. microbãnuialã. autoironiza. Firenze. autointerviu. miniminifilm. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. teleemisiune. minifustã. p. autoacuza. demonstreazã. teleecran. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. semiartã. microantologie. microindiferent ce. dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor. trecãtoare. autocitoradiografie). microstagiune. motocicletomanie. teleaºteaptã. fotoexpoziþie. biocurent. telesãptãmînã. semisimfonic. semicristal. prefixoidul nu mai este simþit ca atare. pseudonoutate. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. trivaccin.

Iorgu Iordan a observat. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. în LRA. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru.. pe de altã parte. înregistreazã. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. p. în 7 ani. . pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi. pe bunã dreptate. dar a trecut ºi în limba standard. 213 ºi urm. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. cã. În aceastã privinþã. – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. 2 Iorgu Iordan. un procedeu viu. p. 3/1965). sau în articole independente (vezi LR 2/1962. în limba românã actualã. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. 4/1962. am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii. am înregistrat peste 470. ediþia a doua. 213 ºi urm. 360 de formaþii cu prefixoide. pentru o perioadã anume de 10 ani. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. în principiu. dar noi am considerat necesar sã le folosim. în timp ce noi. În afara acestor concluzii. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. pe de o parte. I.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. ilustratã în LRA1. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc. 1970. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este.

3 De exemplu în A. Darmesteter. ed. partea a III-a. 1964. Fulvia Ciobanu. L'emprunt linguistique.a. 1958.. Marouzeau. radio-. p. 1962. Graur. Desigur cã. 4. 4 De exemplu în L. 65. p. 34. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition. Într-adevãr..etc. semi.etc. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. . ed./.. Deroy. J. 74. J. Bucureºti. pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. Pasquali. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. hidro-. micro-. tele. para-. Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-. 268. id. p..OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã. foto-.. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1. vezi capitolul precedent. Firenze. nr. A. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. T. 142. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente. Cours de grammaire historique de la langue française. Paris. tele-. de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. 2 Vezi A. 102. precum cele citate mai sus2. semi-. 268. p. Graur. III. Paris /f. Bucureºti. id. 1965. G. moto-. et aussi à partir d'éléments indigènes”.. T. a 8-a. p.. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872. Dubois.. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. 1956. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu. Lingua nuova ed antica. p. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. 173. La romanité du roumain. p.u. 242 º. Paris. în „Le français moderne”. p. 1957.. p. p. La romanité. în aspectul ei cultivat. Scrierea cuvintelor compuse.

în general. La formation du vocabulaire de l'aviation. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. 48 (1155). Guilbert. 1968. Exemplele citate mai jos5 sînt. extrase din presa zilnicã. chiar familiare. 1965. P. L.n. p. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. pe de o parte. cu o singurã excepþie. Le vocabulaire de l'astronautique. Haensch. 71-81. în „Langue française” 1969. nr. . p. 30-32 ºi în SMFC V. 11. pe de altã parte. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-. de obicei. de origine latinã. 2. 4. Luiza Seche. p. Buc.. 1 º. Gheorghiu. id.dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. 6 Din acest punct de vedere notãm aici. Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-. Mihãiescu. Gilbert. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. nr. în LR XVIII (1968). p. 2. 4 Mini. ºi II. meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã. 2. pentru limba spaniolã: G. Formaþiile cu mini-.am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original. Paris. pe excerptarea presei: J. cu titlu informativ. nr. 3 G. în PN XIII (1968).u.3.. sau altor prefixoide. Cont. se ºtie cã presa poate surprinde. 1967. lucr. în „Español actual”. au invadat de curînd limba românã. nr. Rouen-Paris. Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general.. în „Le Monde”. cu multã rapiditate uneori. cit. foarte numeroase2. I Mini-aparat s. p. fapt dovedit. nr. citãm. Dubois. 11. cu ecran de 34 cm. Le Bidois. M. dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1. aproape exclusiv. p. 1968. în Inf. 4479. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. referitoare la obiecte de uz comun. pentru limba românã: N. 1968. 63. 7 (147). Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. pentru limba francezã: R. 132-133. 7 În scrierea cuvintelor cu mini.: Mini-aparatul de televiziune în culori. nr. 1967. de absenþa lui mini. p. 10. în special.160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide. p. nr..

Minicrater s. pînã la atelierele mici.: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”. 41 (1147). paralelismul formaþiilor cu mini. 4907. conceput de fraþii Jarret.: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona. Sc. nr. 1968 (nu am înregistrat celelalte date). 4/1. p.. care lanseazã maºini scumpe. care. Buc. 1968. Cont. De exemplu: faþã de mini-autoturism. 2/1. trei roþi.f. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg.: Un mini-vehicul urban.se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid. 1966. Lung de 1.. Sc.n. afarã de faptul cã este foarte urît.n. p. Minigeamandurã s. 6/6..n. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. mini-autoturism). ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei. nr. 3/1). p. 6/8. 7461.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”. Mini-gonã s. nr. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã.ºi micro. De aceea. în mini-serii.: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate. Cont. 466.80 m ºi lat de 1.f.. 20 (1179). agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel.. Mini-serie s. fãrã a lua nici o hotãrîre de fond.: Mini-jubileu (titlu). 2/6. 1969.n. 1969. nr.: Au participat aproape 1200 de expozanþi. 1 Uneori. nr. 8/5. 10/3.n. Inf. Rom..f.. Buc.. 1969. nr. 1969.: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga. II Miniacord s. lib. Mini-jubileu s.: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto. p. p.: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale. 1968. Sc. nr. nr. fãrã volan.. faþã de micro-vehicul (v.f. 41 (1147). 8/4. nr. 4458.. fãrã pedale.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº. Cont. 7973. p. Douã locuri. 1969. dar foarte pretenþioase..40 m. p. Atunci. nr. Cont. 8133.n. 1968. Minispeolog s. p. 1967. . 464 (5898). nr. p.. Cont. la fel mini-vehicul. pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”. 20 (1179). micro-automobil (Mag. Mini-vehicul s. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. 8/5). Mini-maºinã s. 10/3.. al doilea cu celãlalt. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat.. noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi. p.m. p.. Ultra-mini-car s. Inf. 1969.

. nr. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967. 21 (33). O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini. Avînd în faþã aceste exemple. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. p. P. 1969. lit.. Paris 1964. cit. Cont. 30-31.v. pentru limba francezã. ca de exemplu în ultra-mini-car.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. extrase tot din limba presei. în timp ce. minuscul”4. cu aripi drepte. pe un cer fãrã nori. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic).vine în concurenþã cu prefixoidul micro-. mini. Prin sensul sãu fundamental. Nouveau Dictionnaire Etymologique. în PN. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã. 78. înregistreazã formaþii cu mini.n. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd. p. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi. de fapt un „minihotel”. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-.) din 1963. Din punctul de vedere al „perenitãþii”. Minihotel s. iatã cuprinsul acestui volum. dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces. vor rezista timpului1. nr. p. mini. vezi Luiza Seche. p. În toate exemplele de mai sus. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã. introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii. nr. Buc. 32. p. de origine greacã. 3 De menþionat cã.: Hotelul. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). desigur. în SMFC V. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”.(s.f. dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. .este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. 1967. imaculate. improvizaþii. largi. p. loc. Seche. Mini-pasãre s. de moment se numãrã.162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s.: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu. id. id. probabil. a cãrui notã generalã e facilitatea. înregistrat tot în 1969). de tipul mini-miniaturã. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. 12/1..f. 1969. 4/6. Mini-ruladã s. Inf. Gilbert. 3/4.: Notaþii. cinci aparþin anului 1968. L..f. deci la o realitate acutã a timpului nostru. bîzîia de 28 de ceasuri. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel.sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. Printre creaþiile spontane. 4450. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii. Rom.. în general. 24 (1183). credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie. p. printre aceºtia. 77. 4 Cf. în SMFC V. în PN. Micro.

microindiferentce. mini-gonã. micropunct. de un anumit nivel. cel mult. probabil. microflaºnetã.a aparþinut de la început limbii comune.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune.alcãtuite cu mini. p. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro. De altfel. microideefixã.(sau. 4 O excepþie o constituie. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele. în timp ce mini. . microinterviu. micromodul. microschiþã. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). neînregistrate nu numai în dicþionare. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. este adevãrat.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun. micro. a microimprima)1.de televizor. microfosilã.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). micrometeorit. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. microstagiune. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie. de exemplu în: microbãnuialã. de exemplu: microstadion. mini. dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. faþã de micromotor. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. cu ajutorul lui. micropoet2.ºi poate crea. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã. în orice caz aproape pleonasticã. microinstalaþie. ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. 2 Aceste formaþii sînt recente. dar nici în alte lucrãri de specialitate. o diversitate de noi cuvinte4.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici. în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it. un *minimotor ar avea. microelement. Deºi „concurat” de micro-. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific. microroman. iar o *minisecundã ar pãrea. micromotor. micro. microportret. Prin urmare. pentru cã. 220. sau chiar ironic-peiorativ. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”. în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare. microclub. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. auto. 3 O dovadã cã mini. deoarece este mai popular. mini. Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. microobservaþie.de microscop sau microfon). dintre exemplele date.continuã sã fie foarte productiv. un uºor sens peiorativ. micro.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie. microgravurã. microbalet. însã. microzonã.de automobil sau automat. o formaþie glumeaþã. mini. cornuri etc. Discutînd acest prefixoid în LRA. gonna „fustã”). microreportaj. micropremierã.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. dupã cum am vãzut. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. microgarã. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. spre deosebire de microºi de alte prefixe. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine.

32/2. 1972. 27/1. Buc. p. 2/3. mini-furtunã Rom. 4/2.explicã. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles.. 5555. 8425.. nr. lib. lit. mini-Maciste Inf. 55. 1971. nr. 12/3.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã. mini-bãtãlie Rom. miniextra „un fel de chec”. minimaximã Sãpt. 1972. XIX. în care mini. p. nr. p. SMFC VI. Caracterul mai popular. 1972. nr. al lui micro. p. chiar mai „familiar” al lui mini-. 5824.. p. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt. savantã. un numãr ridicat de formaþii noi1. ceea ce îi restrînge. de ce prefixoidul mini. 1971. p. p. 12/2. credem. desigur. . p. în raport cu caracterul mai savant. 1971. 1971. 43. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). lit. ºi probabil va continua sã cunoascã. Buc.. 11.cunoaºte. propriu-zis ºtiinþific. nr. 27.. mini-orchestrã Rom. 4/2. mini-hovercraft Inf. nr. 1971.se ataºazã unui nume propriu. nr.

cu atît mai puþin de durabilitate.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele. Iorgu Iordan. 337. XXXI. Seche în LR. de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general. ªuteu.: auto-.are sensul general "prin televiziune”. 135. aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele. Breve storia. de a se utiliza larg pseudoprefixele). În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-. Multe dintre noile formaþii cu tele. p. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare.vor fi reþinute în limbã. teleo "depãrtare”).– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate... Baldelli. Paris. 1967. probabil. în PN 5/1967. foto-. p. în RLiR. Din punct de vedere semantic. A. 1960. LRA. ca ºi alte prefixoide. 215. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. pe de altã parte – practic – pentru cã.. p. 3/1965. 246 º.. de ex. moto.u.. Totuºi. vezi Iorgu Iorgan. fãrã îndoialã. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. "despre televiziune”. Martinet. 408 º. pentru limba românã. înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. "cu ajutorul televiziunii” etc. 26-27. de moment. televiziunea. p. ele fiind creaþii spontane. Fl. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. Firenze. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1.u. impus în ultima vreme ºi în limba românã. 1 Migliorini. tele-.etc.este astãzi. p... L. Eléments. . 1964. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid. p.

este prezent înþelesul iniþial al lui tele. cit. XXXV. 31. I. tele-deºteptãtor s.66.n. mulþi fiind. teleînregistrare s. 3. .. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. Sc. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. II. considerãm cã. 248 º. Cont.VII.f. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã. 12. în art. glumeþ etc.. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã. 4. col.n. col. conceput de tehnicienii sovietici. 7057. caracter ironic. I telebatoscop s.. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof. ºi de data aceasta2. "înregistrare la distanþã”. teledirijare s. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare. în colaborare cu medicii. în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”. p. cu o singurã excepþie. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale. Este numele unui aparat nou. p. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan. 6–7. 29. Mag. 250.detaºat de la „televiziune”. în art. Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren. col..u. p.166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere. în termenii tehnici citaþi. 48 (1155).f.XI. 2 Vezi Iorgu Iordan. p. fãrã a încerca sã facem pronosticuri. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic.68. p. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu. în timp ce în grupa I.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã).XI. Iorgu Iordan în articolul citat. Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. "conducere de la distanþã”. 2. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi.66. cit. pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”. În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul.

6828. 1.III. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã. 6.XII.n. p. p. "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”.64. 6372. 7. telescaun s. Rom.67. 69. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. p. 4. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi. pe gustul tuturor. tele-cãsuþã poºtalã s.f. "transmisiune la distanþã”. IV..III.N. 4. p. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”). 51 (1001).n. XXVI. telereclamã s. 2. 7.f. 13. trei rãspunsuri) Pr. 7. "ecranul mic al televizorului”.n. vezi ºi Rom. Cont.65. care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”. "reclamã prin intermediul televiziunii”. Cont.. col. col.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor. 3. p. 1.III. Radio XIII. 1. 11. p.. o experienþã care.65. 31 (1086). lib. pe tele-ecran.62. 5. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. col. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ. lib. 7485. 10. 6207.f. Rom. II teleanchetã s.XI. Cont.64. (DN2 înregistreazã s. p. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”. col. dar . i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii. 7485. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii.n. XIV. 4. 6 (904) 7. telemecanicã) Sc. col. p. teleeducaþie s. poate. 2. col. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal.XI. p. lib.67. 9 (749).f. col. col.65. p. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. 1–2. 8. XXXIII. "sediul central al televiziunii”.f. 8. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”. 538. p.f. lit. 1. teleschi s. mai ales aici. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki. tele-centru s. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate.68. M. Sc. 4. XXXV. 5. 3. col. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei. specializat în teletransmisii. Acest aplomb nu e. "anchetã a televiziunii”. Vrem sã ne educãm ºi prin televizor. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. XXIII.68. 25. cîntãrind cca 2 tone. chiar dacã inegale uneori.XII. 8. col. 7. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”.II. tele-ecran s. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. Cont. telemecanic adj. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. Gaz. 13. col 6–7. teletransmisie s. XXVI.VIII. 17. 5. VII.

n. 41 (1147).n. 2. col. prin .f. p. 1. am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?).V. 4. plin de poante. 2.67. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-. 2. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”. XVI. 8. Sc. fantezist.. 11. III teleaºteaptã s.IX. tele-talent s. 5. VII.. 30.D. p. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. 4. "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã. 24.f. p.n. 39 (989). XV.II. da’ s-o ºtim ºi noi” Inf.n. 19 (1178). tele-comentariu teatral s. Buc. p. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios. Dar sã-l azvîrli în arena publicã. cred eu.69. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”. tele-talentul. telemanie s. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite. 7. 12. De pildã. 2. pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie. p. 4364. p. lib. teleplictisit adj. 7. nu poate sparge mohoreala zilei de luni.68. 7. 16 VIII 67. Sc..168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”. Pentru realizarea acestui deziderat elementar. Cont. 4. C. 5314. 5. ea se numeºte telereclamã. tele-maraton s. 4.VI.X. Cont. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”. col. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”. col. XXV.I. Cont. 11 X 60. de moment). pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc. 6943.67. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº. pe care vi-l recomand ºi dvs. iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii.65. col. dar ºi cea de recepþie a spectatorului. 28. 5 (51). p. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. col. col. 9.m. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei. "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”. Un tele-maraton de ºapte ore. telepãrinþilor. p. 1. col. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. 2. ce cruzime! „Cronica” II. col. XXI. Inf. telepãrinte s. Rom. col.69. p. Buc. 24. XXXVII.68. 1. tele-eratã s. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital. Talentul. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate.

3 Ibidem. 27. Strasbourg. J. în binecunoscuta terminologie saussureianã. cît pentru „parole”. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. I ºi a II-a). p. tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. Se separã astfel ceea ce este individual. 2. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins. remarcã. 2 Vezi Iorgu Iordan. 1970. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. cu atît mai mult cu cît. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã. care corespund unei necesitãþi obiective2. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. probabil durabile. 5 / 1967.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. 30). aºa cum în floarea-soarelui. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. cãtre economie3. LR. în RLiR. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. în tele-jurnal. esenþial ºi durabil1. 1968. 247. discutînd termenul teleast. 4 În practicã. tele. periferic-efemer. floare este determinat ºi soarele determinant.(vezi categ. Dubois. p. de ceea ce este social. p. 141–145 1 Fl. 256. p. ªuteu. în PN. tele-anchetã etc. La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. . ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. p.

Guiraud. Firenze. 1963. fono-.> -termic. etno-. 1938. Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create. din cîte cunoaºtem. p. psiho. Paris. lito-.> -fil(ie). 190. 3 Vezi Iordan. În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. termo.).> -etnic.sau termo-3 etc. dinamo-. autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo. trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix. Structure étymologique du lexique français. existã o serie de afixe complementare.u. de altfel. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. p. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt.> -psihic. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca.> -dinamic. pentru care împrumutãm de la B. În afara prefixoidelor. deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. Migliorini. 261. p. 1967. Este cazul prefixoidelor filo-.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. filo. p. logo-. ºi termenul pseudoprefix. . etno. LRC. 102 º. psiho. afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. Saggi sulla lingua del Novecento. Firenze. nu a mai fost reluat. care funcþioneazã ca sufixe. care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v. LRA. 160) ºi. p. Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). ed. III. adjective). 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. 80). verbe. La P.

ca de exemplu: (-)fon(o)(-). Darmesteter. (-)fil(ie)(-) 6. op. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3. p.. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. p. Saggi. -manie. Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. precum se ºtie. -gen(ic) < gr. Paris. Cambridge. În acest caz. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide. partea a III-a.33. 1965. grapho "scriu”. N. (-)graf(o)(-). grámma "unitate de mãsurã”. cit. Iordan. mai ales din presã. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor. 5 În acest articol. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. 6 Pentru filo-. -metrie. -genezã.u. înclinãm pentru a doua soluþie. totuºi. gennáo "aduc pe lume”. B. Les mots français. În ceea ce ne priveºte. -drom8 < gr. -man. VIII. 34.. -fil(o) < gr. spre deosebire de sufixe.. -genic. -genezã < gr. -drom. Dimitrescu. LRA. Mitterand. 8 B. cuvînt. -plast. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem).u. -log(ie) < gr. 34. -metru. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. 1963. -gramã. -naut. -gonic. p. logos "vorbã. Migliorini. capacitatea pseudosufixelor de a modifica. p. p. 4 H. Migliorini.. -gen. 102 º. p. p. ºtiinþã”.. Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes.. -duct. Aspects of the Theory of Syntax. Paris. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. -graf < gr. 219-220. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. -gramã < gr. Fl. care. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. v. timp de ºapte ani. -scaf. (-)log(ie)(-). ed. génesis "naºtere”. kratos "forþã”. 2 A. -crat < gr. dromos "cale”. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe.. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente. care a fost extras. 182. -scop. -tecã7. dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important.. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii. Chomski. Cours de grammaire historique de la langue française. v. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. de exemplu: -culturã. . 3 H. Mitterand. Saggi. 36 etc. phoné "sunet. 49 º.. 1 V. phileo "iubesc”. voce”. deci segmente formative mobile bipoziþionale. Acestei interpretãri i se opune.

. -plast < gr. interviu-fulger. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. vinotecã. radiogenic. cinefilie. cancerigen. aeroduct. Sînt termeni precum: cheie. teatrotecã. limitã. -man(ie) < gr. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. 61. întrevedere-fulger.172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. 1960. cit. sociogonic. 8 (1936). videofon. -metru < lat. brazdometru. respirometru. Il linguaggio. rectoscop. . cãci el poate da impresia unei duble compuneri. 1960. curentometru. ca de exemplu: radiodrom. gastroscop. radiogenic. p. Eléments de linguistique générale. -scop < gr. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. întrebare-cheie. isterigen. cronaximetru. miniscaf. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. p. noi nu adoptãm acest termen. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. procesoman etc. bazomanie. fibroscop. -duct < lat. cancerogenezã. 1 A. caz-limitã. aºa cum am arãtat deja. Dar. stuficulturã. miniscaf. op. Frey3. taxofon. proteinogramã. Mitterand. spectrometru. claustroman. demoscopie. ceea ce nu este cazul. astronaut. Torino. Paris. procesoman. aerolog. magnetoscop. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. radiofon. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. reologie. mezoscaf. aeroduct. penetrometru. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care. ductus (part. mania "furie”. fotogramã. situaþie-limitã. 49 º. -scaf < gr. unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã). Desigur. sociogonic. plastikos "care se referã la modelaj”. brazdometru. reluînd ideile lui H. p.. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. în mai micã proporþie. indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. laparoscop. cinematecã. lui duco. Schick. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. cinefil(ie). esofagoscop. ecoscop. În orice caz. sau. de tipul bîtocrat. videofon.u. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. ducere) "condus”. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. lignoplast. de origine latinã: -cultura < lat. 1. la fel ca ºi H. radiodrom. metrum "metru”. -naut < lat. halucinogen. cronoplast. skáphos "barcã”. aerolog. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. econometric. theke "depozit”. -tecã < gr. goné "naºtere”. sticloplast. fotogramã. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. 83. frecvent folosite. În românã. skopéo "examinez”. psihoprofesiogramã. nauta "navigator”. bronchoscop. cultura "culturã”. radiofon. mildiograf. Martinet. devenind astfel simple morfeme. 2 C.

în „Travaux de linguistique et de littérature”. 2 V. I. care. Esquisses linguistiques. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. Grammaire structurale du français contemporain. p. Martinet. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. precum ºi în alte limbi de culturã. Iordan. 1. unele sufixoide pot sã devinã treptat. 185 º. A. Dubois. p. 133. devenind „morfem sintactic”5. Kurylowicz. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã.. sufixe propriu-zise. A. op. În aceste cazuri. situaþie-cheie. dar acestea sînt „fazele” lui. VI. 6 V. în SMFC. 134. 3 V. op. ca un stadiu intermediar între compunere. 1960. pseudosufixarea apare.. în BPh. 1968. Martinet. poziþie-cheie. respectiv. p.u. pentru cã. de exemplu în francezã. p. limite. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef. VI (1939). 23-25 ºi 55. chiave. Wroclaw-Krakow. v. limita. p. 4 H. 1965.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie. Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). 5 J. desigur. cit. ca al doilea element). cit. s-a gramaticalizat în secolul XII4. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare. 1969. p. o interpretare similarã în J. I. Dubois. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. cit. 190. p. p. 31. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. LRA. lampo). 93. Paris. Strasbourg. 1. op. ºi J. din punct de vedere diacronic. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. p. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. replicã-cheie etc. Mitterand. Dãnãilã. v. prin juxtapunerea segmentelor. II. 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. . dar nici de sufixare.. 44. 40. Procesul în sine poate dura foarte mult. Privitã astfel. RRL.

care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor. În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”. de mult. toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. în afara presei. un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. beletristic). Desigur cã. nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic. Într-adevãr. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. funcþia specificã a presei este deosebitã. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. administrativ. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu. un rol de prim ordin îl deþine presa. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre. radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. reflectînd realitãþile interne ºi externe. Presa. evident. tehnic. organele curente de informaþie. terminologia astronauticii. cum se . dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit.

selenaut.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. navã-mamã. circumlunar (1963). aici. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. p. de altfel. PC. ci reprezintã. pilot comandant (1962). ozenist. fizician-astronaut (1972). ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. în mãsura posibilului. E II. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. modul (lunar). biosatelit (1964)3. În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. lunamobil. p. om-broascã (1975). aselenizare. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. nu este deloc surprinzãtor cã. amarare (1977). 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. cosmonavã. cosmonaut. pe cît posibil. 19 º. Ar fi deosebit de important. venusonaut (1974). aselenizabil. alunizare. ca ºi în alte cazuri. Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). selenosatelit. . amerizare.u. ca. apuntizare. 1 Graur. 7-40 ºi despre preistoria acestora v. E. lunaut. anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. apuntare. 72. poate. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente. Intelsat. Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969. spacelab. presurizat. lunahod. pur ºi simplu. apunta. în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. p. echigravisferã. aerocosmic. cabinã-mamã. Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. navã-satelit. cosmodrom. bio-astronauticã. modul (lunar). NASA (1965). Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. aceste date sã fie împinse înapoi. presurizare. navetã (spaþialã). PA. planetoid (1973). cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). venusian (1978). cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã.. amartizare. 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v. circumterestru. amartiza. UFO. shuttle. OZN. cosmolog. ufolog (1979). femeie-cosmonautã (1976). cosmo-depanator. satelit etc. sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. cu citate – pe care. geostaþionar. avion-rachetã. cosmoviziune. astronautã. fiabilitate. 328). p.

staþie automatã. presurizat. dar nu cu sensul din astronauticã. aerospaþial.. avion-rachetã. mare lunarã. fiabilitate. Se observã cã adj. venusian. lunamobil. C. lunahod. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. iar ceea ce a contribuit. pilot-astronaut. om-broascã. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. în situaþia aceasta sînt2: amerizare. satelit meteorologic. satelit natural. pilot-comandant. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. misiune orbitalã / laborator orbital. treaptã de aselenizare. orbitã geostaþionarã. putem cita: sondã spaþialã. 233. zbor cosmic. apuntizare. navã-mamã. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. presuriza. . echigravisferã. unii. om-broascã (noþiune despre care ing. dispozitiv de cuplare. ufolog. 3 V. operaþiune de amarare. femeie-astronaut(ã). apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. navã-satelit. amarare. comsat. modul lunar. p. staþie spaþialã.176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. NASA. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. navã (cosmicã) satelit. Intelsat. 2 Mulþumim ing. ci cu cel din astronomie. material selenar. geostaþionar. ozenist. sol lunar. apuntare. a lansa în spaþiu. de fapt. amartiza. C. navetã spaþialã. a lansa în spaþiu. laborator (centru) de medicinã spaþialã. UFO. satelit geostaþionar. shuttle. rachetomodel.. cosmoviziune. pistã de apuntizare. aselenizabil. legat de apariþia hidroavionului3. modul laborator. avion-rachetã. rachetã cu trei trepte. de ex. spacelab. orbitã lunarã. fizician-astronaut. cosmodepanator. fiabilitate.G. satelit artificial. NASA. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. amartizare. apunta. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). presurizat. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. apuntare. venusonaut. lunar. biosatelit. aerocosmic. Astfel. "asteroid”. de meteorologie etc. spaþial. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. spaþiu extraterestru. cabinã-mamã. zonã de amartizare. astronautã. 4 Ibidem. selenaut. pilot-comandant. C. navã spaþialã. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. Guþu Romalo. selenosatelit.

compuse identice. C. univ. planétoïde. cosmologue. în SCL 5/1976. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului. p. . p. Guþu Romalo. 34. alunissage. 36. alunir2. în LR 2/1975. navette (spatiale). apponter. 1 V. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. se constatã cã ele se datoresc. V. V.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). A. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). p. Fl. pentru douã cuvinte compuse existã în fr. circumlunar < fr. 537. fiabilité1 aluniza dupã fr. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial. 177. desigur. Dacã însã unele au un etimon sigur. vénusien. lunaute. apunta < fr. spaþiu. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. Pe de altã parte. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. module. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). géostationnaire. p. aérospatial. satelit.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã.000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. predat la tipar în 1981. alunir. fr. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. p. Fl. dupã fr. cosmonaute. extraterestru < fr. ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. pentru 15. în LL X/1965. ufolog < fr. atterrir”. fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. alunir se noteazã „recomm. circumlunaire. Seche. unor influenþe strãine. pentru fiabilitate cf. cosmodrome. FC II. 2 V. L. apponter (dar appontage apare). p.. 234. Dimitrescu. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. satellite lunaire. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. cele mai multe. în care de altfel se cuprinde. navette /spatiale/. Beyrer. în LR 5/1980. de menþionat cã în PR s. 105. dintre care numai unii aparþin astronauticii. navetã spaþialã < fr. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. ªuteu. dupã cunoºtinþa noastrã. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident.G. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. planétoïde.000 de prescurtãri uzuale. LRC II. 557-558. bioastronautique. planetoid < fr. offic. extraterrestre. cosmologue. De asemenea. ufologue. circumterrestre. cosmolog < fr. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã.v. în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. dar. venusian < fr. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. 239.

Graur. 2 Denumire sub care a apãrut V. C. Bioastronautik.E. 3 Th. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. soucoupe volante. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã).E.E. Dimitrescu. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. 150. FC II. L. p. cosmonef 1. 60. V. geostationary. Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã. engl. Graur. LR 2/1962. Th. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. iar om-broascã dupã fr. 160. LR 1/1960. vol. bioastronautique. p. 6 V. 4/1962. p. cosmonaut din rus. 135. P. LR 4/1962. la care trebuie adãugat ºi it. 141. p. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject.. 133). cosmonavã dupã rus. p. p. Graur. cosmonaute. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. 234. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. fr. lunokhod ºi lunar rover (1971)).. module. Hristea. flying saucer. 44. cosmonaut5. kosmonavt. p. C. fr. PR). 1968. Studii de lingvisticã generalã. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale. fr. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). T. p. Seche. p. Th. Gheorghiu în LR 2/1968. 114. circumterestru din fr. p. Hristea. P. modul din engl. Dimitrescu. în primul rînd din francezã ºi rusã”. 114. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme).E. de ex. noþiune exprimatã în fr. alcãtuit desigur tot dupã model rus. Al. v. ºi M. Hristea.69. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf. p. P. circumterrestre7. 1 V.178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML). uomo-rana. 1960. Guþu Romalo. Hristea. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD).. 271. 169. E. fr.. 168. Space este eliminat. Kosmokorabl (cf. . liotcik kosmonavt2. p. de ex. I (v. La observaþia lui Th. Th. biosatellite (BD. 7 FC II. 67 º.. cf. cosmodrom din rus. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v. 5 V. Th.. de ex. NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). 63. 2/1962. lunahod din rus. 284. în limba românã.E. geostaþionar din fr. Hristea.E. FC I. Spacelab din Space lab/oratory. p. engl. 398. p. p. 21. fr. prin femme-cosmonaute (DMN). 41. probabil dupã rus. lunohod (cf. face posibilã presupunerea unui model englez. kosmovidenie. cosmodrome6. LR. sînt de origine rusã..u. engl. 398. fr. géostationnaire. ºi fr. trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. Fl. p.. vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune. De origine englezã este ºi biosatelit < engl. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl. 4 V. Al. p. P. Hristea... Fl.VII. 114. P. în schimb.. it. p. engl. kosmodrom. 135. homme-grenouille (L. Bucureºti. Tereºkova. 7. pilot-cosmonaut dupã rus. p. Numeroºi termeni. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale.G. P. 4. engl. p..

p. 233. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN.G. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. . 233. aselenizabil. DCR s. p. germ. Guþu Romalo. moþional -ã6. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a. 36. pilot-comandant. 156.G. Reinheimer-Rîpeanu. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. în SCL 4/1980. FC I. 284. Ozenist este derivat cu suf. Avînd în vedere împrumuturile. 1976. Lex. Guþu Romalo C. lunaute. înregistrat de noi în 1974 (v. 466.G. Graur. 51. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior. O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta. 20. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã.). rus.. V. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise. 156. în Rom. Al. FC I. préssurisation). FC I. PR 1948. de ex.. C. p. 310. selene + -naut9. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm. FC I. p. fr. abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat. 236. lunaut prin fr. p. Modul. americ. nr.. 268. 1975. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. –ã din aselenizá + -bil. prin apun-tá4. 34. fie cu prefixoide: aerocosmic. rom. 20 de ani: om-broascã L. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. engl. 1969. p.. p. V. IX. C. lunaut2. p. Guþu Romalo. lunar Moon satellite. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã. cosmodepanator. 30 ºi 37/1969). pilot astronaut. 225. 156. Ec. mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7. -ist din OZN. Mondsatelit (AD). lit. p. în LR 3/1970... p. C. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. Guþu Romalo. p.+ punte + -iza (dupã fr. intuia apariþia unui asemenea termen.. C. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. echigravisferã. 1955. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. iar astronautã din astronaut + suf. p. apponter). SMFC IV. (lunar) module1. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. amartiza s-a nãscut din a. 11). aselenizare prin aselenizá5. V. rom. C. Goga. p. satellite lunaire. S. V. p. engl.G. fizician astronaut. Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române. Guþu Romalo. În aceastã situaþie se aflã de ex. V. alunissage). rom.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ. la fel apuntare. p. Modul. V.v. V. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. selenaut ºi venusonaut. V. 281. alunizare din aluniza (cf. 1974. 9 V. DC.G. 39.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II. p. 234. rom. engl. Guþu Romalo. 35. Graur. p. amarare se explicã prin amará din amerizá3. FC II..

În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. 1962. 1977. pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). 1969. cabinã-mamã. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. românã 1969. 1974. de cele mai multe ori. circumlunar rom. dar. Oricum. 1978. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. 1976. rom. p. cosmonavã rom. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. rom.G. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. în 1930. 1969. DMN ºi românã 1969. Seche. rom. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970. cosmonaut rom. DMN 1967. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. rom. cele mai numeroase.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. În cazul lui cosmodrom. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. la fel lunaut (DMN ºi rom. 1960. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968. circumterestru rom. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. rom. în PR prima atestare este indicatã în 1921. Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. de ex. rom. 1979. în mod sigur. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. C. 1974. Guþu Romalo. DMN 1963. 1970. în raport cu franceza. cu o atestare mai veche. 1973 ºi respectiv BD 1971. rom. 11 ani: aluniza DMN 1958. 19691. 1969. în mod cu totul surprinzãtor. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. rom. Douã cuvinte. BD 1968. în cazul de faþã. 1978. se noteazã cã alunir este atestat în fr. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). 1963. rom. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. de ex. 2 V. DMN 19612. rom. rom. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. Oricum. rom. în 1969). LR 1/1960. cum este ºi firesc. L. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. rom. în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. 1961. DMN 1966. de ex. fãrã a se indica sursa. rom. dicþionarele strãine. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. . DMN 1969. datele 1 În V. Cuvintele de origine englezã apar. 60.

venusian ºi. Probabil. selenaut. 232. lunamobil – lunohod. rus: lunohod). cele mai multe. aselenizare. navã-satelit. fiind fie strãin (englez: shuttle. unul dintre cuvinte este mai savant. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli. 266-268. NASA. amerizare. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine. p. . pilot-astronaut. cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. În unele cazuri. apuntare – apuntizare. cabinã-mamã. lunamobil. farfurii zburãtoare. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic. cosmonavã. a Lunii. presurizare. C. Alteori cele douã sinonime nu sînt. Privite din perspectiva semanticã. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. geostaþionar. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. UFO. extratereºtri. datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. aerospaþial. Opriºiu). apuntizare. cosmonaut. pilot-astronaut. amartiza. cosmonavã – navã spaþialã. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. a mãrii. în fine. aselenizabil. biosatelit. cosmonaut – pilot-cosmonaut. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. lunohod. navã-mamã. în sfîrºit. fizician astronaut. astronautã. LR 3/1970. UFO. la diverse mijloace de comunicare: intelsat. cu timpul. datã fiind epoca cercetãrii. Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. dupã cum ne-a informat ing. a înregistrat ºi forma selenonaut). ozenist – ufolog. a punþii unui portavion: alunizare. C. om-broascã. apponter. dar cu suf. la locul de aterizare: cosmodrom. lunaut. verbele: aluniza. circumterestru. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. astronautã – femeie-astronaut(ã). p. rachetã. venusonaut. navetã spaþialã. apuntare. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. comsat. diverse: cosmoviziune. echigravisferã. shuttle. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr. femeie-astronaut(ã).. perfectã. Prin natura lucrurilor. într-o mãsurã mult mai micã. a lui Marte. presurizat. shuttle. -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. lunaut – selenaut. circumlunar. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion. astronautã – femeie-astronaut(ã). apunta. planetoid. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. cosmonaut – pilot-cosmonaut. Guþu Romalo. cosmolog. de V.G. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. pilot-cosmonaut. modul. cosmodepanator. de fapt. pilot-astronaut. Guþu Romalo. în cele mai numeroase cazuri.

-log: cosmolog. De asemenea. cosmolog. cosmonaut. -oid: planetoid. ºef al arsenalului din Sibiu. cosmoviziune. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului. venusonaut. circumterestru. seleno-: selenosatelit. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. Ciurcu. Prunariu. Au urmat ºi alþi cercetãtori. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. cosmolog. geo-: geostaþionar. 1529 (M. aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. Alex.. selenaut. R. 304). considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. cosmodepanator. 61. Traian Vuia. -naut: cosmonaut. bio-: biosatelit. printre care Ion Valahul (Românul). cosmo-: cosmonavã. cosmodrom. D.A. echi-: echigravisferã. Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. circum-: circumlunar. Aurel Vlaicu. autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). Lg. aerospaþial. limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C. ºi un compatriot de-al nostru. a participat la zborurile cosmice. timp de o sãptãmînã. Dimitrescu. lunaut. Dupã cum se poate observa. bioastronauticã. În 1981. p. . Astfel. Hermann Oberth. alãturi de trei cosmonauþi sovietici. selenaut. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã. în majoritatea lor. Schick. se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut. al. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte.

v. printre care ºi al nostru – în alte limbi. adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. au trecut. zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. ºi inginerul cosmonaut D. aparate. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. rachetã geofizicã. de substantivele baterii ºi panouri etc. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. C. Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. absolut necesarã. micrometalurgie. de acumulare cantitativã lexico-semanticã. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. cuplarea navei cosmice. Elie Carafoli. p. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. perspectivã. vehicul. legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. micrometalurgie cosmicã.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. circumterestru. procesul de frînare aerodinamicã. de la 14 mai 1981. activitate metalogeneticã. precum: experiment. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. radiaþii. Coandã. capsulã de coborîre. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat. evident. satelit de telecomunicaþii. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. ..O. acestea. procese extraterestre. în perioada respectivã. fotografiere multispectralã. ora 20 ºi 17 min. joncþiunea navei cosmice. Deci zborul din mai 1981. iar centru este determinat de terestru. cîmp de radiaþii (cosmice). Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. tehnologie. dar. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. biosatelit. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã. de aici. Prunariu. în special. care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale . de radiaþie. exprimate prin formaþii neologice. staþie. 57-58. solar. de ex. echipaj (al navei). Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. Dupã cum se ºtie. teledetecþie modernã. cuvinte ºi frazeologie. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. ulcerul de hipergravitaþie. b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. în aproape toate straturile sociale. experiment medico-biologic. orbital complineºte substantivele complex. Une femme dans la Lune (1928). protecþie antivirus. echipaj. sideral. fotografii cu teledetecþie. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. parametru. nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. zburãtori. substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. H. ºi. Lang. extraatmosferic. de dirijare. urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. la o nouã etapã. cuplarea motorului de frînare.

pe plan lingvistic. în dicþioarele de specialitate. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. Oricum. în special. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. la împrumuturi directe sau la calcuri. prin presa scrisã ºi vorbitã. în colaborare. în primul rînd. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare. dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. dupã cum am putut constata. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. cresc împreunã. cu fabricile similare etc. Relaþiile dintre þãri privind informaþia. p. 1982–1983. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã. AUI. din alte pãrþi ale lumii ºi.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. de state diferite. proiectarea. un lexic cît mai exact care duce. 37–44 . chiar. racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. cercetarea. dupã ce acestea din urmã se desprind.. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3. în al doilea rînd. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. s-au rãspîndit. Apoi. deci.. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. în dicþionarele generale. cum este ºi firesc.

19634. Diaconescu. 1973. p. buletinul meteorologic (b.L. v.m. Paris. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. 69. 1967. corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4. nr. 319. Dardano.). Migliorini. passim. M. 1974. 1978. Beccaria. Bari. 17. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. Firenze. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6.). B. . Milano. P. L. Torino. 3. Medici. 1973. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. ºi G. 6–7. I linguaggi settoriali in Italia. ºtiinþifico-tehnic. p. p. ramurã importantã a geofizicii. Roma-Milano. ºi cel al buletinelor meteorologice. 1953. economic. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. Il linguaggio dei giornali italiani. Preti. Guilbert. Limbajul „meteorologiei”. a cura di G. în SCL. administrativ etc.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. p. aceasta. Lingua contemporanea. în special. dupã cîte ºtim. p. Le vocabulaire de l'astronautique. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. 277. La lingua delle pagine gialle.

precipitaþii etc. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung.. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. München.m. se folosesc cîteva invariante lexicale. . Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. 1968. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15. idem.m. iar în Rom. Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. se anunþã ce timp va fi. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii. lib. substantivul. precipitaþii ºi temperaturi. Linguistik. Avînd în vedere cã în b. 1974. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul. a se rãci. b. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile. der Grammatik und des Stils”. Syntaktische Typologie der Schlagzeile.m. a ninge. din ILR II. p.m. Limbajul b. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. adverbul ºi adjectivul. p. in Italiano d’oggi. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. Fischer. capitol redactat de I. Rath – A. 2 Dintre aceºtia citãm: B. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. München. Schödel. se distinge prin lexicul utilizat. Dupã cum se ºtie.m. p. 107-115. a deveni. R. 9–22.m. ºi S. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. a se încãlzi. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. În Rom. a avea.1978. rar întîlnite. 1969. Se remarcã absenþa din b. la care se adaugã ºi numeralul. 1970. prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat.V. a tuna. Sanding. B. În linii mari se poate constata cã în b. a rãmîne. 3. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). 1972. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã. 33. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. a pronumelui. Ca lexic trebuie menþionat cã în b. cu excepþia celor relative. 141–142. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. b. Trieste.m.m. Brandtsteter. La lingua dei bollettini meteorologici. Verbele mai frecvent prezente în b. 177–184. lib.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1. În Sc. 315–327. v.m. 1971. a cãdea ploaia. p. Muljacic. Z.m. p. b.

est. moderat. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii. la formele de plural. tot cu valoare circumstanþialã. (la) începutul. sector. sau (în) S-E. temperaturã maximã. rãcire. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. creºtere.. cald. vînt. vreme rãcoroasã. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. ºi folosit cu sensul "în plus. în b. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. (la) sfîrºitul. deal. de multe ori. Ca ºi adverbele. Aºa se explicã forme ca: averse. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- . temporar. slab. mai ales. cîmpie. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale. temperaturã. adjectivele sînt foarte numeroase în b. uºor.m. cer. aproape nelipsite din b.V). (de) duratã. vreme. N-E etc. zonã.m. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. Criºana. Oltenia. (de/la) noapte. Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. o parte. pecipitaþii. vînt moderat. construcþiei „vremea va fi instabilã”. brumã. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival. izolat. altitudine. minimã. de data aceasta pentru a fixa locul. apar punctele cardinale. încãlzie. (de) azi.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc.m. apoi. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei. de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. cer variabil. (în) rest. zi. Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum. Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc. ºi adv. ninsoare. maximã. apar. senin. nord. atmosferic. maximele. exceptînd. noapte. mai ridicat. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. brumele. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de). intensificãri. grindinã. Dupã cum se poate lesne sesiza. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. noros. temperaturi. coborît. pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. aversã. Trebuie remarcat cã substantivele din b. (în/din) vest. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. minimele. apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes.) pentru trei zile. senin. îndeosebi. metru. descãrcãri (electrice). 9. cãlduros. regiune. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. substantivele apar din abundenþã. lapoviþã. mai.: grad. (pe) alocuri.m. (de) astãzi.m. Cîmpia Dunãrii. de ex. munte. mîine.

se observã în b. vînt moderat.m. cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5.lib. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare. cit. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. predominã cea adjectivalã. Dardano. Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc. dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. op. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b. litri pe metru pãtrat. ploi cu caracter de aversã.V). local. electric. 8. 15.V – vîntul va sufla slab. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom.). 5. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe.V) – local va ploua (Sc. vreme uºor instabilã.V. la acestea se adaugã în Rom. vînt potrivit. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este. 66 litri pe m. favorabil. variabil. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã. pe bazã verbalã. trecãtor. pot fi citate nu numai fragmente.V ºi 11. în 24 ore” (Rom. v. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). temperaturi mai ridicate. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale. moderat. p. slab. Ele exprimã sub formã cifricã. minim. + adj. 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat.V).m.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor. frumos. în funcþie de context. schimbãtor. lib.: ploi locale (Sc. Din punct de vedere sintactic. de ex. „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. Numeralele sînt nelipsite din b. condiþii atmosferice. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor. relativ. numãr net superior în raport cu verbul.. scurt. 4. decît cele din Rom. descãrcãri electrice. din cauza numãrului ridicat de substantive.. maxim. de ex. lib. preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1.p. locale etc. În frazeologia specificã b. acoperit. instabil. M. temperaturã minimã. 4. de cele mai multe ori. lib. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. 300-320. . sintagmele sînt alcãtuite din subs. lib. 6 ºi 7 mai” (Rom. unde textele sînt mai dezvoltate.V). lib. 4..V). cer variabil. frecvent. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v. vînt slab. 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. adjectiv sau adverb. vînt potrivit.m.V). Rom. 15.V). se disting douã tipuri de sintagme. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen.m. lib.. Astfel. lib. „în Banat. Rom. ploi de scurtã duratã. 12. 11.

. senin. este moºtenit din latinã1: cald. lib. grad. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început. 9.m. nor.] la îndemîna maselor”2.V). zonã. 9.m.V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric. XXIII.. zi. depresionar. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. cãldurã. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. termic. ILR II. frig.V). brumã. Rar. indiferent de ramura de activitate unde apare. p. Ploaie sub formã de aversã. Astfel. . care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom.V). 8. 5. din presã. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire. nu mai este. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. ploaie. maxim. temporar. intensificare. Foarte rar apar fraze.V). rezultat al unui sondaj în limbajul b. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric. parþiale. Ea se gãseºte [. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã. zonã / masã depresionarã. 2 Iorgu Iordan. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom.m.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. intervin propoziþii secundare. Lexicul de bazã folosit în b. Aºa cum aratã I. care nu conduce decît la concluzii preliminare. uneori de strictã specialitate. Iordan. la 4. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc. În plus. altitudine. lib. 1 V. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. vînt. minim.m. contrast termic. 1974. local.V). în b. sã zicem universitarã. Uneori. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. masã de aer de origine tropicalã. aversã. un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. p. Limba noastrã în epoca actualã. 4. un singur articol apãrut în Rom. 263. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade. depresiune. 7. instabil. ameliorare a vremii. pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj. „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu.. eliptice ºi cel mai adesea. lexicul b. Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei. în LR.. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc.. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã. Cerul va fi temporar noros. ger. lib. gradient. Discutarea limbajului b. 141-142. a ploua. În concluzie. noapte etc.m. În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. ninge.

1978. corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi.m.V.m.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b.m. Cu excepþii rare (averse de ploaie. se apropie de limbajul ºtiinþific. prin aceasta limbajul b. p. b. 9 ºi 10.m. 203–210 . pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi. Rom. Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã. sînt corect redactate. Études romanes. lib. în sensul lor propriu. microsistemele constituite din b. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã).

uneori. cãreia E. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv. denominativ. 62). cit. 1-2.u. p. E. Autorul. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti. adjectiv în majoritatea cazurilor. conceptuale ºi practice. Într-un articol publicat în 19561. Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale. a-ºi bate joc > a batjocori). în latinã.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive. 2. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. Editura Academiei. am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. 126 º.. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. cu un termen analogic cu deverbativ. rar adverb). Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. poate fi adoptat fãrã rezerve. propus de lingvistul francez. 1958. VII. Francke Verlag. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. pe care le numeºte delocutive. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. în SCL. Benveniste. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare.u. p. în linii generale. p. Bern. în articolul Les verbs délocutifs.. de ex.. p. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni. pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. 57-63. 1956. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art. într-o finã perspectivã de sintezã. Spitzer3. 42 º. Ulterior. ale acestei probleme. . dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. nici în cadrul aceleiaºi limbi.

hommagier < rendre (ses) hommages. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s. Din exemplele acestea. a da (a da în lãturi > a înlãtura. (re)mercier < dire merçi*.. tc. mulþumi < a spune (la) mulþi ani. a duce (a duce cu cobza. Benveniste. a pune (a pune pingele > a pingeli). 4. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi. Faca. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona). vezi SCL III. Creaþie obscurã. de exemplu. a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. verbele delocutive lat. Observaþii asupra limbii personajelor lui C. 63). judiciare < judex jus dicere.: lat. de cele mai multe ori. a-ºi bate joc > a batjocori).. 133-134. a amîna < a da (pune) în mînã. a aminti < a-ºi aduce aminte. cu iordanul > a cobzãri. p. p. arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. . "a aduce aminte”. sacrificare < sacrum facere. salutare < salutem dicere*1. mulþãmi. a mulþumi. nr. atestat încã din sec. V ºi N.192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5. et non dans la relation «faire». participare < partem capere. a ocaziona < a da ocazie2. în interiorul locuþiunii). Vezi Fl. a sita < a trece prin sitã3. a iordãni). negare < dicere nec*. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional. în LR IV. Termen frecvent în limba folositã în farmacie. calefacere. în afarã de a zice. ocassioner. fr. a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa). Dumitrescu.v... În cazul acesta trebuie remarcat cã. categoricã. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv. Din exemplele utilizate de E. precum ºi din afirmaþia sa finalã. de ex. Benveniste. batjocori < a-ºi bate joc. qui est propre aux dénominatifs” (p.. a sita). 1955. de ex. 584.. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). rom. benedicere < bene dicere*. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã. "a da umãr”. a mînca (a mînca de dulce > a dedulci). 30. Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire». batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc. Dacã nu cumva provine din fr. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina.. a da la fund > a afunda).. de ex. p. a lua (da) în chirie > a închiria. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. rom. Astfel au apãrut. 3. cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti).. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc. fr. reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive. Este. al XIV-lea. b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii. discutatã pe larg în Locuþiunile verbale. a da / a pune / în vinã > a învinui. 1960. an). rom. chauffer < lat.

tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. la rîndul lor. În fine. 1958. a chefui < a face chef. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. alcãtuitã cu verbul a face. obviare "a sta în cale”. stã locuþiunea citatã. SCL IX. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. duce. Alãturi de forma1 V. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã. virtual. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã. sudate între ele. luat izolat.adv. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. pe de altã parte. la revizuirea altor etimologii. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor. a albi "a strînge bani. Numeroase locuþiuni. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. p. . cel puþin în limba românã. lat. Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. ºi în special al celor verbale. judecate de obicei ca denominative. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. ob via. pe de o parte. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. Studiul locuþiunilor. al cãrui sens figurat "a cocoloºi. deoarece acest cuvînt. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. în Locuþiunile verbale. un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã. 265. de ex. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. 127. în afarã de verb. v. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. de datã mai recentã. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. 5. practic. Astfel. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii.. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. mai veche. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. privite din acest punct de vedere. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive. de ex. 4.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. care au la bazã locuþiuni. Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza.. provenite. p. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. creaþie tardivã din obvia < loc. ci ºi în alte tipuri de unitãþi. sau rom. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza. din alte locuþiuni.. a boþi < a face boþ.

1961. 3. 307–311 . ca o clasã aparte. SCL. p.194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. trebuie deci incluse ºi delocutivele. cu caracteristici proprii.

). În cele ce urmeazã. de aproximativ 20 de ani. dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp.). problematiza "a sistematiza” (învãþ. lifta "a enerva” (fig. complet noi. dar fãrã exemple ilustrative. care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II. a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi. Ulterior. p. Lund). atît ca formã. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. Dintre aceste 124 de verbe. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã. transplanta "a transfera” (fig.). care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc. 1132–41). acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului. ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare. Prima observaþie care se impune este cã. II. delesta "a epura” (fig. a atras un mare numãr de savanþi. element fundamental al limbii.). Astfel. realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri . verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I. evident. 1954. cît ºi prin sens. cola "a combina” (fr.000 de cuvinte înregistrate de DCR. viziona "a vedea”.. unei probleme”. numai 124 sînt verbe.).. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. din cele peste 3. 1955. perioadã reflectatã în DCR.). dar ºi al modului de gîndire a unui popor. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR. care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor. sînt 112.

p. cã am avut în vedere. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. O. I. prelimina "a prevedea”2. a (se) da mare etc. celor mai active din românã. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. 6 Verbele fãrã prefixoidele auto. autoeduca. 436. intitula. numai verbele care apar în DCR la forme personale. din perspectiva claselor de verbe. . deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. teleobserva6. acuza.196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1. 88. dezînºela. observa. La rîndul lor.ºi tele. autoacuza. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. 5 Iordan. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a. 248. robotiza. Dimitrescu. p. contempla. p. gondola. de fapt..). existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. LRC. autohtoniza. proclama. în cele ce urmeazã. V. Dupã cum se poate uºor constata. creat. LRC. De asemenea. V. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. confrunta (cu). în limba vorbitã. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. 333-336.sînt discutate de Brâncuº. p. dezînºela. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. a împuºca cuie. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. autoproclama. cãrãmizi ºi pisici. autoobserva. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. Fl. Brâncuº... mezalia. p. fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. ironiza. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. proteja. iar. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. v. acestea aparþin. T. adapta. confrunta (cu). educa. 4 Graur. dar existent. R. furaja (agr. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã. Brâncuº. 88. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. 18 sînt reflexive: autopastiºa. de tipul a trage la xerox. I ºi a IV-a3. p. de la început. documenta. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate. supraucide. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi.. Din punct de vedere cantitativ. poate. 3 Iordan. servi. 437. dupã toate probabilitãþile. denunþa. 235.. Sã precizãm. Sã mai precizãm cã. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a. în românã dupã model englez. numai conjugãrilor celor mai bogate. p.

dar atestate înainte de 1960. direcþiona 74 < direcþie + -ona. 4 Vasiliu. intimiza 73 < intim + -iza. autodefini 65. autoproteja 77. p. b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. pisici 78 < pisicã + -i. C. 213. tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi. mai curînd. fr. autocontempla 67 (cf. Oricum. robotiza 73 < robot + -iza (cf. C. putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i. igieniza 71 < igienã + -iza. italiana. cehoviza 67 < Cehov + -iza. autoproclama 66. répertorier). 433-443. . S. folcloriza 63 < folclor + -iza. autodenunþa 63 (cf. prin adjectivul cãrãmiziu. smacher). semiindustrializa 74. autoeducare). autodenunziare). panorama 67 < panoramã + -a (cf. autosupraveghea 66. germ. 3 Purdela. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente. p. fie.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. robotiser DMC 60). desfia 75. litera < literã + -a.. rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. fr. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. cocktailiza 79 < cocktail + -iza. dezînºela 73. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a.R. 9-25. simultaneiza 75 < simultan + -iza. it. 2 Guþu Romalo. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des. p. D. paradoxa 78 < paradox + -a. it. autoadopta 62. 168-169. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente. 117. fr. engleza. dezactualiza 65. p. rigidifier DMC 50)). urmat apoi de tele-. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã.G. cronica 71 < cronicã + -a. monografia 76 < monografie + -a. autoeduca 63 (cf. fr. fr. to smash. autoironiza 63. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. 5 FC I. panoramieren). 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. autodocumenta 63. obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. it. unghiula 67 < unghi + -a. grãniceri 74 < grãnicer + -i. autoincendia 75. fr. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. mixta < mixt + -a. apologiza 74 < apologie + -iza. germana). autoobserva 63 (cf.(dez-): despãcãli 73. Zugun. smecea 74 < smeci + -a (cf.. obscurcir). dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. cãminiza < cãmin + -iza. autoobserver)). într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza.. engl. mult mai puþine. întotdeauna neologice. externa < extern + -a. monodia 72 < monodie + -a. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a. erbicida 76 < erbicid + -a.. p. autoacuza 66. etapiza 70 < etapã + -iza. fr. autoctonizare). Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. cu o singurã formaþie. autointitula 62. piluliza 71 < pilulã + -iza. autocontempler). dacã e cazul. problematiza 75 < problematic + -iza. furaja 74 < furaj + -a. ºi de semi-.

it.. hanta 74 < hanter. revigora 74 < révigorer. dezeºua 71 < déséchouer..L. reradia 72. p. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. dupã modelul aluniza4. p. 10 V.. dar cu un statut mai vechi în limbã. p. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6.G. 6 Guþu Romalo. relectura 76.. depolua 78 < dépolluer PR 70. marºa 78 < marcher. 9 V. 4 FC II. surdina 1 Hristea. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl. gafa 69 < gaffer. delesta 75 < délester.. 229. 3 cu de-: defrîna 76. . supraucide 72. 230. 190.+ tub + -a (cf. trufa 72 < truffer. 36. cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68.P. intuba 77 < in. C. 8 Noþiune introdusã de Benveniste. 2 cu supra-: supratraversa 75. e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza. melancoliza 78 < mélancoliser. p.198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. p. p. p. dezeroiza 742. f) În fine. ucide). racola 77 < racoler. 89. pãcãli. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65. alegoriza 75 < allégoriser. erotiza 67 < érotiser DMN 68.G.. Dimitrescu9 ºi M. 5 Asan. fuºera 75 (< fuºerai). cola 74 < coller DMN 68. anii ‘601. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73).+ pom + -a. d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. antama < entammer. demixta. 1–3. confrunta 73 < confronter DMN 59. V. 8. 204. Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative.L. expertiza 77 < expertiser. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. decoperta 77. 3 Graur. mezalia 78 < mésallier. intubare).D. Vulpe10.. autoservi.E. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. balota 73 < a face balot. lectura 70 < a da (face) lecturã7. unele neologice. p. C. Dintre împrumuturi. II. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48. vermutiza 61 < vermouthiser. C. reveiona 60 < réveillonner. 2 Guþu Romalo. împoma 61 < în. 7 Ibidem. p. F. altele foarte vechi (înºela. P. implanta 73 < implanter DMN 50. surclasa 74 < surclasser. transplanta 73 < transplanter. 34. 311. solilocva 73 < soliloquer.

computerizat 74. to optimize DMN 60. p. Este. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. sufixul -iza apare destul de frecvent. autoincendia 75. de exemplu. P. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. alunizare 62. reflectoriza 71 < to reflectorize. apuntare 69. folclorizat 71. direcþionare 67. PR 60. lecturare 71. hanta. optimiser. cf. R. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). racolare 74. fr. modelul francez fiind în -ir. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. autoincendiere 63. dintre cele douã cazuri prezente în DCR. orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre. depolua 78. semiindustrializa 74. unul este în favoarea participiului: computeriza 75. pe bunã dreptate. Brâncuº dã. miniaturiser. direcþiona 74. în Pr. optimiza 69. etapiza 70.. p. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. optimiza 69 < fr. 335-336. 140-141. intimiza 73. lectura 74. LRC.. Evident. racola 77. 4 Dimitrescu. depoluare 70. engl. 3 Hristea. contacter. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. intimizare 69. cazul cuvintelor antama. refriºa 73 < cf. to realize4. lifter. optimizare 66. involva < to involve. erbicida 76. semiindustrializare 73. cf. lifta 74 < engl. iar dintre cuvintele de origine englezã. rafraîchir2. to lift. În sfîrºit. apunta 76. 463. engl. p.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. engl. to prospect. marºa. cf. Cîteva verbe. to miniaturize. tot astfel. Totuºi. réaliser. cf. engl. cf. contacta 75 < fr. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. prospecter. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. Gr. cola. etapizare 69. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I.. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza).E. miniaturiza 74 < fr. remarcã. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). cu sensul de "a înþelege” < engl. realiza < fr. . ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. p. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. 488. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr. to contact PR 40. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. iar în românã sînt incluse în conjugarea I. erbicidare 75. ªi în cazul împrumuturilor. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65.

dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona. . deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. refriºa 73.. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate).. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã.R. antama1. De altfel. T. autoincendia 75. precum ºi concluziile pe care le tragem.. În orice caz. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. Totuºi. dintre cele douã decenii avute în vedere. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. aceste cifre. melciui 66. robotiza 73. p. cãrãmizi 74. autoservi. terminate nu numai în -a. Pr. o datã în plus. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. 235-236. despãcãli 73. Individualitatea. monografia 76. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv. dezînºela 73. hanta 74. 2 Th. exemplele menþionate mai sus pot confirma. externa 73. litera. 6 Vezi ºi alte exemple. gafa 69. tensiona 71. semiindustrializa 74. reradia 62. v. Al. în Vasiliu. relectura 76. igieniza 71. Destul de rar. autosupraveghea 66. subtraversa 65. Niculescu. autoproteja 77. grãniceri 74. în SCL 2. 485. reflectoriza 71. 55-91. desfia2 75. dezeroiza 74. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. p. 4 Pentru acest concept. S. intimiza 73. cel din urmã. Mai mult. unghiula 67. cel al anilor ‘70. coregrafiza 73. surdina ºi surdiniza. repertoriza 73. erbicida 76. 5 Graur. În orice caz. ºi Brâncuº. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. erotiza 67. Din perspectiva verbelor neologice. dezeºua 71. de la DEX. DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. 3 V. balota 73. ca de exemplu: apologiza 74. respectiv. surdina 68. cronica 71. etapiza 70. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. trufa 72. autoadapta 62. teleecraniza 75. supraucide 62. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. 136. p. computeriza 75. chintesenþia 66. 2. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. p. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. împoma 61. culpabiliza 73. involva.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. cehoviza 67. 1962. autodocumenta 63. cãminiza. apunta ºi apuntiza). anii ‘60. XIX. Graur. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. pe care l-am subliniat în paginile precedente. p. anii ‘60. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. fuºera 75. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. decoperta 77. 114-116. Sã notãm ºi faptul cã. folcloriza 63. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. dezactualiza 65. piluliza 71. monodia 72.

verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani. Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. Cu toate acestea. apunta. z. n. amartiza. 1. 2). 248. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº. T. p.. 24-25. p. 253. r. caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1. . Fl. O. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8. care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. p. Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. p. p. autoservi. Dupã el. O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. 244-245.. Graur. Brâncuº2 ajunge la alte concluzii.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. t). o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. cel al primei conjugãri. 2 O. 1 V. Gr. aºadar. v..

subtraversa. În sfîrºit. Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. reaclimatiza. Asan1. cocktailiza. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne.P. p. DCR nu a înregistrat nici un verb compus. pe de altã parte. teleecraniza. aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea. Mai mult. semiindustrializa. D. la noile orizonturi ale omului de azi. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii.P. miniaturiza. 153. evident. racola. ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. coregrafiza. implanta. supratraversa. panorama. nici in. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. uneori. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. robotiza. reflectoriza. dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. p. Romanica Gandensia. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. simultaneiza. 2 Reinheimer. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. cãci nici a-2 + s + -iza. erbicida. chintesenþia.în cazul verbelor parasintetice din românã. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale.. una singurã se dovedeºte astãzi productivã. computeriza. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre. le contrazic. prospecta. o datã în plus. reviziona. smecea. 89.. . surclasa. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. piluliza. depolua.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. reradia. prin urmare. p.P. problematiza. Ceea ce. împrumuturile aratã. optimiza. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. în timp ce altele le corecteazã sau. solilocva. cibernetiza. 1983. transplanta. intuba. igieniza.

"a înfãptui. a face sã devinã real”. p. al doilea – patru sensuri. 4.1966. p. Sîntem de acord cu Graur. Breban. Maneca. 3. Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. 2. a plãsmui. refl. "a îndeplini.” (Sc. "a crea. 7). T. 3. noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. 3. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. posibilitãþile intelectuale”. a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. a dobîndi”. "a crea (o operã de artã. Canarache. Dicþionar de neologisme. de pildã. "a se dezvolta. 285.. a desãvîrºi. a-ºi pune în valoare capacitatea. "a obþine. Radio. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate. 2. C. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. 4–10 iulie 1971. a se desãvîrºi. Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã. a înfãptui. a cîºtiga ceva”. 1974 (MD). – "a lucra. cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. primul – trei. de preferinþã. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice. DN: 1. a întruchipa. a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl.. . "a obþine. p. o invenþie etc)”. a se dezvolta deplin.XII. Marcu. Bucureºti. V. în plus. 4). cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. atribuie acestui verb. refl. MD: 1. a face ceva”. Mic dicþionar al limbii române.

Buc.204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce. PR. lib.v. Souday.1966. în primul rînd a francezei. Car le mot exprime une .. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite. 1). etc. încã de la începutul secolului. Într-adevãr.” Cele douã cuvinte: realizator.: orice spectacol)”. 18. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege. teatrului. 1962. au sens anglais de to realize depuis Bourget.1965. – "a efectua”: „În martie 1965.XII. a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”. Bazin. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. – "a duce la capãt. ªi. citîndu-l pe H. sensuri legate de lumea filmului. p. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria. francezei.D. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900.” (Cont.. 1966). 10. 7). spectacolului în general.” (Inf. mais de nombreux philologues le tolèrent”. Adesea se înregistreazã. p.. p.1965. dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege. la o emisiune”. din care ne-a parvenit. 4).” (Rom. cu cîteva greºeli. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse.X. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete. Léautaud. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. 7.1965. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. cu observaþia: „Cet anglicisme. construcþia a realiza un film. realizare sînt inserate în DN ºi în MD. ext. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii.XII.” (Cont.. 7). s. de exemplu. XII. il est difficile de le refuser. 30..XII. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere. p. a été violemment attaqué par P. Multiplele sensuri ale lui a realiza.” („Revista de referate ºi recenzii”. 315): „Pour réaliser. aproape tehnice. dintre care am amintit doar cîteva..” (Sc... unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. p. assez courant dans la langue littéraire.1966. 3). 17. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise. a-ºi da seama”. Georgin (în Jeux des mots. a realizat un spectacol aproape corect. precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite. Lettre à R.: „T. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã. Ex. p.

„verbum vicarium” prin excelenþã.. Tome II... 17.v.” (Rom. ca în multe alte cazuri. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. . a stabili.. deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. mai „elegant”.1972. On réalise n’importe quoi. p.. Nu mi-a mai trebuit de atunci. exercer. cu discernãmînt. VIII. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!. lit. folosit cu mãsurã. 19). fabriquer. cãci. Querelles de langage. a alcãtui. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. a elabora. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir. exécuter. Totuºi. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. a elabora.. În cazul nostru. ªi uite cã totuºi n-am murit. manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins. în diferite contexte. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. pare a fi. ciudat. Acest exemplu izolat. p.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. a duce la capãt (considerate. Verb la modã. ele s-au propagat. observaþiile lui Thérive. atteindre. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. T. a compune. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. même le but!” Enunþul urmãtor. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre.” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate. Situaþia este identicã pentru francezã. mai banale. pratiquer et dix autres verbes excellents. a lucra. prin aceasta se apropie de verbul a face. prin însãºi vechimea lor. fãrã îndoialã. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu). p. dar care. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic. PR noteazã s. a efectua. nu se va impune desigur la nivelul limbii. 285. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. prin imitaþie. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române). Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua. În orice caz. aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –.

RRL XX. 333–336 – traducere din limba francezã .206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. fie ºi numai cu titlu documentar. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. 4. 1975. pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere. p.

285. se adaugã douã sinonime: "coliziune. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3.. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã. o largã utilizare a acestui cuvînt. cu completarea cã la primul sens. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv.. figurate. "ciocnire”. coordonatã. a realiza etc. T. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi. uneori în contexte neadecvate. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit. despre care acad. cît ºi în sensul cã sînt utilizate. coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. este impact. context. cu semnificaþii nepotrivite. 1 Graur. Astfel. tamponare”. cu menþiunea livr(esc). – (Fiz. .v.. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. p. atît în sensul cã apar mult prea des.. în special în stilul publicistic. Al. ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar.) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii. a (supra)solicita. impact este înregistrat ca atare în DN. În DEX s. care se repetã imediat peste tot”1. pe lîngã sensurile de mai sus. rãspîndite în limba românã literarã actualã. care sînt folsite cu predilecþie. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã.: în presa cotidianã se citesc. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi. cu alte semnificaþii.

p. 5.II. ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”. 4. . Rom.. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. Luc. p. – "Influenþã. ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii. ca un veritabil uragan. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri.VI.1976. într-o manierã prudentã. 31. Sc..1974. Rom. Cont. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”. 15. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”. cel mai patetic curier din istoria T. p.1978. în efort vizibil de colorare a personajului. „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1..I.” Rom.”.1979. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”. – "Contact..V.1.X. surprizã”: „În schimb C. la început timidã.XII. p. p. Sc.. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt.1979. 6. efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale.VI.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”. 7. lib. se resimte. forþa de impact fiind de aproximativ 1. Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate.1975. 7. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”.G. Acest serial a provocat. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental.V. p. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”. 23. 28 VI. p. Sc. 2.1979. Sc. 6. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic.1979. 24. „Ceea ce.1979. Sc. 16. – "ªoc.. Sc.IV.. lib.1979.. în fapt..” Luc. 21. Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi. e denumit.X. Se numea «Song». utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori. se pare. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor».. 8.1979. 6. justificã ºi interesul pe care V.. lib. p. p.. p. p..”.XII. ºovãielnicã. 28. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”. 2. 2. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H. 3. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6»... 31. 4. 6. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase».I.S..000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”. p. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”.VII.II. p. p. Sãpt. Rom.1974.1979.1979. 10. – "Relaþie. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac. 18. 2. 6.300 mile pe orã. lib. Aceastã perspectivã.

din care au trecut în limba francezã. ºi Lunã. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. îl reprezintã. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. impact émotif. la „oamenii în impact cu legea”. Deseori.IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi».v. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”.VI. Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. În limba vorbitã. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . Fireºte. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. Mîndra. 22. O sintagmã specificã este forþa de impact. impact du cinéma. revelatorul impact. Cuvîntul este atît de frecvent. p. în PR. impact minor. impact de la publicité. impactul cu noutatea). tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. în parantezã. brutale” ºi "efect. impact sentimental. et. influenþã” (despre care se menþioneazã. peut-être sous l’influence de l’anglais impact. 11. cu atestãri din 1970 încoace. aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. la V. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral. ci.. impact de la recherche. ilustrate cu cîteva citate din presã. impact des événements. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului. în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. dimpotrivã. s-a ajuns. astfel. imensul impact. impact actual. „emploi critiqué”). cel puþin în materialul de care dispunem. În 1978. impact de Beethoven. constã în împrejurarea cã. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. vizeazã prioritar. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. pre. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965. cu multe sensuri. Cont. parfois. impactul cu publicul. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. de surprise. substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat.. în limba englezã. în general. la force d’impact. de exemplu. impact des informations.sau postpuse: impact emoþional. În schimb. rupte. impactul analizei estetice. moment d’impact. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. impactul cu neprevãzutul.1979.. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc. contravenþie”. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile.

francezã ºi englezã (direct sau indirect). în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974. francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi). Parafrazînd pe R. p. prin traduceri). E. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. Oricum. devenind unul dintre cuvintele „la modã”. 11-18.1967. cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. poate. 10. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. p. se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. . prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). Prin toate celelalte semnificaþii însã. în „Le Monde”. desigur. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. dar. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. impact este considerat a proveni din fr. discutatã mai sus. cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). la care se adaugã lat. impactus). impact. întîlnire. Le Bidois. 4.. 1980. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate.210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism. impact. dar accepþiile mai noi. nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. p. pot avea o dublã provenienþã. 210–214 1 Vezi Graur. desigur cã acest cuvînt provine din fr. la origine. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident.I. în special prin intermediul presei. În acelaºi timp. pentru publicul larg. din care a menþinut. prin acest sens. dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. dezvoltate în ultimii ani. impact „s-a revãrsat” în limba românã. prezenþã” ºi. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”.

spre deosebire de alte compuse. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. Într-un alt articol4. care au. SCL XXI. nr. 9 (48). prin însãºi natura lor. 1962. pentru francezã. Dimitrescu. film ºi piesã (de teatru). tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. p.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. v. articol-program3 etc. 1969. p. student-actor. p. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). pictor-decorator. p. datoritã frecventei folosiri. numeroase atribute noi ce tind. p. 1966. p. Bucureºti. formate din douã (eventual. LRC II. din acelaºi domeniu semantic.u. El. în SMCF. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. 1. mai ales în aspectul ei cultivat. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. VII. 325-334. Într-adevãr. nr. ne aflãm în faþa unui proces incipient. în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. p. 17-88. 217. teatru ºi spectacol. 4. mai multe) elemente. 1970. VII. 1977. locuinþã-laborator. 34 º. Heft. nr. 240. FC I. apoziþia primului2. Halina Mirska. . 166-169. de exemplu: bloc-turn. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. la care am adãugat încã douã. I. dintre care al doilea este. 3. Desigur. Bucureºti. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. p. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. în majoritatea cazurilor. am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. sã se fixeze ca atare. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. 1. 396-399. 1959. LR XI. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. Fl. 1 V.

piesã. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. spectacol-oratoriu.(de) cabaret. film-recital. film-politic. spectacol-serbare. piesã-metaforã. film-comandã. spectacol-proces. film-povestire. film-mesaj. piesã-gigant. apar. film-povestire.(de) ºoc. film-surprizã. astfel. film-meditaþie. spectacol-monolog. cît despre spectacol. film-monolog.(în) culori (color). spectacol-poem. piesã-document. film-dezbatere. film-muzical. film-spectacol. teatru-imagine. spectacol-reconstituire. film-avertisment. film-cheie. film. 332. spectacol-recital.(exemplar) unic. teatru-cinema. film-jurnal. film-mozaic. film-antologie. spectacol-concurs. film-balet. film-reportaj. film-pilot. film (de) artã. p. 1970. piesã-mãrturie. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). spectacol-examen. spectacol. Celelalte douã substantive luate în discuþie. spectacol-compus. spectacol-concert. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. teatru (mobil) pliant1. film-operã. spectacol-manifest. spectacol-eveniment. film-epitaf. film-portret. film-radiografie. film-catastrofã. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere. film-carte. film-lecþie. film-fluviu. film-monolog. spectacol-dezbatere. spectacol-meditaþie. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. piesã-vestigiu. teatru-gazdã. film-eveniment. teatru ºi spectacol. film-interviu. teatru-cutie. film-mãrturie. spectacol-antologie. spectacol-mamut. film-omagiu. piesã-feerie. spectacol-revistã. film-experienþã fundamentalã. piesã-trofeu. teatru. film-monografie. înregistraþi în 1967: film-anchetã. film-povestire. film-picturã. film-cocktail. film-document. film-experiment. piesã-povestire. film-divertisment. film-foileton. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului. teatru-mãrturie. film-pledoarie. film (de) analizã. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã. film-gigantic. film-poem. film-album. piesã-bazar. spectacol-epopee. film-evadare. spectacol-laborator. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº. film-eseu. teatru-muzeu. film-mamut. film-sketch. film-monstru.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. de asemenea. piesã-radio. film-pilulã. film-invenþie. teatru-vedetã. spectacol-producþie. într-un mare numãr de combinaþii. 3. piesã. teatru–atelier. . teatru-musical. film-manifest. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –. film-muzeu. spectacol-demonstraþie.(cu) probleme. teatru-laborator. film-ficþiune. Tot astfel. spectacol-maraton. spectacol-lecturã. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã. piesã-cheie. film-antologie. film-gigant. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. spectacol-document. piesã-confesiune. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. spectacol-colaj. spectacol-divertisment.

spectacol-laborator. document. film-dezbatere. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. film-mãrturie. piesã-gigant. b) Pe de altã parte. spectacol-meditaþie. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. spectacol-manifest. 65. film-poveste. spectacol-document. în cazuri mai rare. Uneori sinonimia (evident. spectacol-mamut. spectacol-demonstraþie. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. p. teatru-mãrturie. teatru-mãrturie. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. film-pledoarie. film-manifest. spectacol-document. spectacol-dezbatere. piesã-demonstraþie. teatru-document. Cîteodatã. pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. film-monolog. film-muzeu. film-gigant. film-mamut. spectacol-proces. spectacol-recital. dezbatere: piesã-anchetã. film-antologie. spectacol-afiº. spectacol-poem. specta1 FC I. alteori. spectacol-ºcoalã. la origine. piesã-cheie. film-document. film-divertisment. spectacol-eveniment. spectacol-anchetã. . mai sãracã: teatru-anchetã. film-cheie. spectacol-antologie. film-dezbatere. spectacol-meditaþie. film-sketch. spectacol-monolog. de exemplu. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. spectacol-proces. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. spectacol-cocktail. film-mãrturie. teatru-laborator. teatru-laborator. este vorba de constituenþii secundari anchetã. piesã-meditaþie. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. film-manifest. spectacol-divertisment. piesã-dezbatere. film-anchetã. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. film-meditaþie. film-meditaþie. film-document. film-afiº. piesã-proces. film-recital. piesã-document. spectacol-laborator. film-eveniment. piesã-proces. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. Astfel. teatru-muzeu. spectacol-compus. În cazurile menþionate. film-poem. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. piesã-poveste. film-mesaj.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. spectacol-dezbatere.

atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc. o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. fãrã îndoialã. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. spectacol-dezbatere. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu. 203–205 – traducere din limba francezã . „Beiträge zur Romanische Philologie”. ºcoalã. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. precum: atelier. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. fluviu. Unele sînt creaþii de moment. se substituie azi frecvent compusului film-musical. Astfel. în patru contexte. maraton. De altfel. spontane. citat mai sus. mamut. a giganticului. iar unele s-au ºi impus deja. în cinci contexte. 1978. ªi sperãm cã ne-am atins scopul. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. mamut. la origine atribut. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. XIII. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. film-recital. spectacolul – mamut. filmul poate fi colos. film-poem. Acestea sînt formate din substantive comutabile. spectacol-reconstituire. film-pilulã. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. o datã în plus. Heft I. arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos. teatru-imagine etc. cît ºi durata în timp. astfel. termenul musical. film-gigant. film-antologie.). piesa – giganticã. Astfel. tot aºa. În sfîrºit. De exemplu. în ºapte contexte. film-anchetã apare în opt contexte. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. film-balet.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. gigantic. formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. maraton. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. O dovedeºte frecvenþa acestora. laborator. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. gigantic. experiment. film-experiment. acumulînd. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe. 1969. p. film-portret ºi film-document.

s. desigur. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. 2 V. a muºamaliza < a face muºama. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. bujbei (ca în ºmecher > jmecher. buimãcit. nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. Dictionnaire des gallicismes. nr.. 28. 1927. 4093. bujbei. 1-2. VII. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. izolatã.u. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. descumpãnit”. col. Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. p. circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare. p. din care cu timpul s-a desprins. 21 decembrie 1957. surprins. Pradez. v. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. a roti < a face roatã. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. buºbei Adjectivul bujbei. cu sensul "nãuc. Graur. apoi. cocoºneaþã > cocojneaþã). 1). Al. 302. boºog > bojog3. discuþia din DA. neînregistrat în dicþionarele limbii române. aceastã formaþie nouã. Credem cã sensul nou. de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre. El. . p. din punct de vedere lingvistic. nr.v. 1956. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. SCL. 4. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2). 42 º. p. S-a pornit. atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. Studii de lingvisticã generalã. a albi are ºi sensul "a strînge bani.

pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”.5. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau. II. Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). I. Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei. deºtept. Mélanges linguistiques. 1926. Iordan.. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. prin extensiune.. deºi citat în lucrãrile de specialitate6. 2 ªãineanu. 1887. 129-130. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa. p. ªãineanu. în Încercare asupra semasiologiei limbii române. probabil în glumã. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. Ling. frumos”. Graur. v. cît ºi fetiþelor. cit. p. nu este completã. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). p. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. cel puþin. dar prea puþin cunoscutã. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. vezi Al. 1952. Bucureºti. 137. 50. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. cotineaþã etc. în Bull. Byck. 4.. Rumänische Toponomastik. Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. Gurguiata4 etc.O. op. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare.u. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. "a uita”2. ºi ªãineanu. cimitir”. II. "mormînt. Cucuiata L. "copilaº cuminte. II. Bonn-Leipzig. 6 De exemplu în J. 3 Iorgu Iordan. I. p. Le féminin péjoratif. V. 4 Ibidem.216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. ironic la început. Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit). coco(º)neaþã. sinonimã ca înþeles. 5 Pentru aceastã problemã. I. p. 22-23. 14. p. 179 º. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). . Nume de locuri româneºti. p. o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã. cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. Bucureºti.

pãrul mai lung etc. pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. pronunþatã pã). Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. Groschen). Bucureºti. sulã cu ucr. "a afla comori ºi avere multã” este. credem. sulhac. . avînd diverse întrebuinþãri. Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. 1953. Paris. p. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind. p. aduna) ban pe ban. nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. subþire ºi drept”: Moº Nichifor. 239. Dicþionar român-german. Al. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. CADE comparã rom. p. cu sau fãrã mîner. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. groºi reprezintã necunoscutul. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi. Opere. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua. sulhac cu ucr. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE). a afla groº pe groº.. contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. 1 2 3 4 5 6 SCL. 273. 190.. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). expresia a strînge (pune. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã. Pascu. p. În Principii de istoria limbei. sulhac o contaminare a rom. Cf. p. 1956. se spun poveºti. 81 º. 1894.).u. ESPLA. -ac. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº. p. Sufixele româneºti. în Muntenia. ed. În cazurile de „reconstituire” a formelor. Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. de prepoziþia pe. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. sulhak. Cf. Cours de linguistique générale. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. poveºti pentru groºi». ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”. taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. de Saussure. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. V. sulhak "par. 1916. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. Iaºi. ºi pãroºi cunoscutul. dupã Tiktin4. ca la o sãrbãtoare mare ce este. În cazul nostru. Vezi F. are „etimologie obscurã”. ºi nicidecum invers. prãjinã". 139. ca sã vã spun la moº. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. Explicaþia datã de Al. Pascu5 îl derivã din sulã + suf. VII. Sufixele.

V. Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli. dã-l tava prin noroi (Caragiale. tromper “a înºela”3. ap. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). ceea ce nu este cazul. D. Leipzig. II. CADE).. 173-174. 1958. aici. ngr. bg. implicit. 184. . îl tãvãleºti pe jos). deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi. p. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. Iorgu Iordan. p. ele trebuie separate ca omonime.O. tava (cf. zulã din a zuli. 52-66. V. fãrã însã a-i da etimologia. Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al.. 265–269 1 2 3 4 I. trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”. a-l bate rãu”: Trage-i pumni. Mai curînd. care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. 213. Graur. p. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt. 352. BPh. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). Florea Rariºte. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt... prin urmare se considerã. cã provine din tc.218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã. Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. în BPh. srb. „Buletinul Philippide”.. Explicaþia nu satisface. prin aluzie la elefant. În ªãineanu 1 . Spitzer.. în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. id. V. SCL IX. IV. p. 1918.). termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4. 2. trompã pare a fi substantivul trompã. roagã din a ruga)... palme ºi pe urmã. L. Dicþionarele îl înregistreazã. Über einige Wörter der Liebessprache. p.

politic. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. Motivul este cã în presã se întîlnesc. care se doreºte generalizator. dar evident. judecate. apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional. în mare. mãcar ºi ca eºantioane. dar. disparate. cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. de cele mai multe ori. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. ci de la un corpus constituit din DCR. prin prismã staticã. Oricum. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile.. ªi într-un caz ºi în altul. . care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. fie parþial. de exemplu stilului administrativ. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. deci nici a celor romanice. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. în diversele etape ale existenþei ei. fie total. poate cã rezultatele. în detalii. ar fi fost modificate. dezavantajul lui în capitolul de faþã. sau unui aspect al stilului ºtiinþific.

un alt exemplu. totuºi. deþin.. au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. de ex. din argou etc. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. datorat unei influenþe externe”. termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”. nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã. pentru cã. pentru cã. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. restrînsã. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt. el poate fi intern. un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. poate mai clar. o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. de ex. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. prin forþa lucrurilor. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. deci. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. dar este aproape sigur cã. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente. sus mîinile!” . cîte unui singur domeniu. cîteodatã de 300 de ani. mai ales. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau. fiind colectaþi din paginile presei. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice. indiferent de situaþia din limba sursã. auzind sau citind termenul hold-up. îl oferã un element englez: folosind sau. Am pornit de la ideea cã. Totuºi. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific.220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã. laolaltã. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. cuvinte specifice. dacã ºtie. dupã cum se ºtie. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi). operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã.. la un grup determinat de cuvinte.

1954. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. oraºe etc. 2 Tagliavini. Guilbert. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. în aceastã fazã a cercetãrii. obiceiuri. III. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. primele aparþinînd. p. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. am lãsat la o parte. cele mai multe. calcurile de structurã. chiar foarte restrînsã. dupã un timp. dar care. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. 3 L. în terminologia lui L. care. Aceste cuvinte. din limbile romanice. p. În ceea ce ne priveºte. Paris. formei minimale a împrumutului. foarte numeroase. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. II. celelalte celor „de lux” (Tappolet). 215. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. conform formulãrilor clasice. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. elemente ale faunei sau florei etc. 1975. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat. nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. de asemenea. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. de altfel. spre deosebire de „peregrinisme”. acestea aparþin. precum numele proprii. de cele mai multe ori. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. dar. numele geografice de fluvii sau de munþi. de exemplu. 93. ca ºi cele din categoria a II-a.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. stãri de lucruri. p. Paris. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. categoriei de „peregrinisme”1. Elementele franceze I. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. neadaptate la sistemul românesc. aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. de obicei.. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. La créativité lexicale. 4. împrumuturilor „de necesitate”. de pildã. Deroy. 1. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. deci cu împrumutarea lor. obiecte. . pentru cã reprezintã o necesitate în limbã. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. O. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi. cu alte denumiri strãine. C. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã.

10 electricitate ºi marinãrie. ªi aici. 20 artã. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. în ultimele decenii. skai. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin. digicasetã. Graur în SCL. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. microbuz. chimie ºi cinematografie. 7 farmacie ºi geologie. opticã. 16 alimentaþie. în ºir descrescãtor. economie ºi foto. în mod natural. videofon. 2 agronomie. 8 informaticã. ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. 13 vestimentaþie. bretelã. telefilm. unitãþi de mãsurã ºi zoologie. 1950. 15 literaturã. 5 filaturã. 30 tehnicã. videoteatru. electronicã. De fapt. dactilofon. Menþionãm cã. sociologie. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. 24 fizicã. 91. 2 Concept introdus de Al. de tipul: visiofon. 22 diverse. muzicã ºi sport. mecanicã. autostop. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. 1 botanicã. diplomaþie. vestimentar etc. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. videotecã. topografie ºi turism. telefonie. 4 astronomie ºi hidraulicã. În afarã de acestea. 34 biologie. 6 astronauticã. psihologie ºi televiziune. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. 7 1 Ibidem. . cele mai mari progrese ºi inovaþii. radio. parcometru. alcooltest. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. p. comerþ ºi meteorologie. I. învãþãmînt. 13-21. sînt relativ puþine). deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. fiind produsul unui anumit mimetism. 8 chimie. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. 17 aviaþie. din 29 de grupuri semantice. p. 10 medicinã.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. dactilogramã. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. ºtiinþe juridice. 22 circulaþie. 3 construcþii. 13 fizicã. proporþional. acelor domenii în care s-au realizat.

16: anticancerigen 62 – PR 46. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. 21: metabolit 71 – PR 50. 5 biologie. 3 aviaþie. hiperdens 78 – DMN 66. extraatmosferã 75 – DMN 66. gerontolog 78 – PR 65. 1 agronomie. XXIV. 1958. mecanicã ºi telefonie. ecologie. comerþ. marinãrie. 22: audiovizual 69 – PR 47. Exemplele pot fi lesne înmulþite. 13: energoterapie 74 – PR 61. farmacie. 17: econometrie 67 – PR 50. 12: glaciolog 62 – PR 50. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. interferometrie 75 – PR 50. aeronaval 74 – PR 64.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. drog 74 – DMN 65. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. fotoconductor 63 – PR 50. sociologie. aliteraturã 75 – DMN 58. ºi sport. p. antiinflaþionist 77 – PR 59. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. 14: anesteziologie 67 – PR 53. geologie ºi unitãþi de mãsurã. apunta 56 – PR 48. La alte cuvinte. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. fitosanitar 77 – PR 50. geriatrie 79 – PR 61. gastroenterolog 77 – PR 50. literaturã. heliomarin 77 – PR 48. 77. distanþa maximã fiind de 30 de ani. depoluare 78 – PR 70. implanta 73 – DMN 50. 7: 1 Vezi L. 10: dopaj 64 – PR 54. în 1853. 15: heliotehnicã 77 – L 62. Graur2. economie. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. cosmeticã. alcoolemie 77 – PR 60. 27: malnutriþie 77 – PR 50. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. în 1948. educaþie. grosplan 76 – DMN 64. informaticã. dupã PR. 24: engramã 75 – PR 51. 28: microchirurgie 78 – PR 50. muzicã. postcurã 77 – PR 48. iar în francezã cu mult înainte. în LR. ciberneticã 74 – DMN 66. botanicã. În fine. hepatectomie 77 – L 62. antiproton 65 – PR 56. 6 astronomie. defoliant 74 – PR 66. aerospaþial 70 – DMN 60. concentraþionar 75 – PR 46. 2 artã. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. fermion 79 – PR 55. terariu. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. atestat în românã în 1977. 20: dialoghist 68 – PR 48. cicloturism 73 – DMN 65. 1873. dactilogramã 74 – DMN 55. 1974. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. VIII. Seche. microbuz 62 – PR 50. 2 LR. dopant 75 – DMN 55. atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. 29: bozon 79 – PR 50. 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. 4 astronauticã ºi foto. este înregistratã în românã în 1958. . 26: microflorã 76 – PR 50. gaulist 74 – PR 45. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. evenimenþial 73 – PR 59. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). 25: electromenajer 74 – PR 49.

de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. micromodel 66 – DMN 64.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. în acelaºi timp. strict orientativã de ambele pãrþi. geotehnic 73 – PR 67. festivalier 67 – DMN 65. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. ºi denumirea lor ºi. confrunta 73 – DMN 59. alcooltest 67 – DMC 60. lactoduc. . în toate cazurile. imunochimie 64 – PR 59. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. de „foste” neologisme de origine francezã. fototelegrafie. circumlunar 65 – DMN 66. electroanestezie 73 – DMN 66. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. complex 76 – PR 50. de doi ani. probabil. 4: aeroglisor 68 – PR 64. fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. anii au valoare relativã. iatrogen 75 – PR 70. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. mutaþie 79 – DMC 55. astfel. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar. eurocomunism 77 – DMN 75. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. minijupã 67 – DMN 66. între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR. de ex. oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. gamã 77 – DMN 59. erotiza 67 – DMN 68. este. cinefilie 67 – DMN 65. bretelã 74 – DMN 64. culpabiliza 74 – DMN 66. c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). ci anumite sensuri ale lor. de ex. elitist 73 – DMN 68. Seche). de o dezvoltare semanticã paralelã. nu cuvintele sînt împrumutate recent. 6: culturism 71 – PR 65. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. antiparticulã 63 – PR 58. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. modernitate 67 – DMN 68. electropneumatic 74 – DMN 70. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti. Cazul lui cancer "flagel” este aparte.: casetotecã 74 – DMC 72. lactoduc 65 – DMN 66. Este vorba. 5: miniordinator 75 – L 70. muzicotecã 79 – DMC 78. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. hemoragie 76 – DMC 62. În unele situaþii. antitusiv 1961 – PR 70. cu circulaþie internaþionalã. ludotecã 75 – L 70. o datã cu ele. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi.

esofagoscop. energramã. asincron. auto . electroanestezie. Cinematografie 20: animator. *ambuteia. reºapat. antipolio(mielitic). colposcopie. psihokinezie. cineclub. simezã. *bipark. cromatologie. homeostazie. piezoelectric. toxiinfecþie. hipodermic. *policier. **energizant. camerã-stilou. ergoterapie. heroinoman. *ambuteiaj. autogrefã. autism. dialoghist. ocelã. mobiliza. treflã (stradalã). stereofonic. cinepanoramic. craniometrie. skai. ultrastructurã. teledetecþie. *gheriser. plasmochimie. termoacustic. Fizicã 24: ambiofonie. *sterimobil. apendicectomie. tutu. ecologie. endodontic. balistocardiogramã. celulitã. stresant. neoplazic. alcooltest. poluant. preanestezie. oleoduc. **biotelemetrie. seroreacþie. focomelie. *discoral. orfevru. peptide. videoteatru. atomoelectric. evaporaþie. digicasetofon. depanaj. izomerazã. *grand guignol. gasteroscop. interferometrie. glicerol. transcontainer. antiparticulã. retroproiector. psihotrop. scopochrome. isterigen. *aveniu. reflexogen. antigenã. Artã 20: **antiartã. dozimetru. miniteatru. **teflon. lactofiltru. **cineast. grosplan. toxicoman. feronerie. paranormal. gamaglobulinã. postcurã. teatrotecã. minivehicul. ergotaminã. hipotermie. chimioterapie. bozon. intranazal. digicasetã. talasoterapie. protidic. casetotecã. electrometrie. poliesteric. eveniment. depolua. geocancerologie. –oare. supraconductor. biostimulator. animaþie. filmografie. transplanta. cinefilie. schizostomiazis. antiproton. sincrotron. endonazal. autorutier. autostop. parodontopatie. stroboscopic. realizator. audiofenologie. biotop. autocuºetã. narcomanie. narcoman. implanta. disproteinemie. pelicular. festivalier. cascador. ralanti. termorezistent. viral. clovnerie. anesteziologie. sensitometru. microbuz. fonocardiograf. multivision. plasmotron. metabolit. fitosanitar. dactilofon. toxicomanie. radiostimulare. iatrogen. cronaximetru. proteinemie. cinematecã. thanatologie. polmar. rectoscop. autist. **maxitaxi. perinatal. microchirurgie. decodor. *café-concert. Chimie 20: cromatografie. *cyclomet. cofochirurgie. magnetotecã. policitemie. naringinã. *fatigabilitate. Biologie 34: acvaculturã. serodiagnostic. biomatematicã. getaxist. **imunoterapie. telemecanic. dactilogramã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. gavaj. micropaleontologie. superexpres. *solunar. **criobiologie. electroforegramã. fosfenã. oligoelement. virologie. hormonoterapie. stereo. antropo. **suicidologie. trisomie. proteinogramã. osteopetrozã. neurolimfã. capsulã. gerontolog. supraconductibilitate. anabazis. teleonomie. tranchilizant. panoramic. Tehnicã 30: audiovizual. conflictual. halucinogen. scopolaminã. ecogramã. ortostatism. biomasã. heliomarin. imipraminã. parcometru. Circulaþie 22: **aerotren. bilharziozã. hemodializã. fermion. **bionicã. 2 . onchocercozã. cinemiracol. cancerigen. gigafon. biocompatibil. mimodramã. otosclerozã. *coupé. alcoolemie. cinerestaurant. fotoenergeticã. autoimun. antihistaminic. bioluminiscent. cronologie. **cineverité. minimetru. bretelã. imunochimie. gastroenterolog. crenoterapie. insonor. videogramã. vasopresinã. hepatectomie. termocolare. ortopticã. multimetru. drog. **interferon. rodopsin. taºist. umanoid. spectacol coupé. decorativism. heroinã. turbosuflantã. videotecã. vinilit. culoar. geriatrie. parodontologie. termician. defoliant. videomagnetic. antielectron. sapropelic. peliculogen. spaghetti-western. **biodegradabil.

claviolinã. telecamerã. discofil. dezeºua. Muzicã 8: **casetã. *café-frappé. pistard. mini. cagulã. electromenajer. aeroclub. heliport. aeroportuar. Geologie 7: aven. mezoscaf. ecosondã. confecþioner. glaciolog. electrodinamic. fotoconductor. visiofon. grile. preolimpic. literaturitate. Televiziune 6: teleast. Foto 5: aerofotografie. taxofon. minibaschet. Astronomie 4: geostaþionar. propolis.. holografie. minjupã. psihoprofesiogramã. divizionarã. heliocentralã. radiotelefonic. heliotehnicã. **etnomuzicolog. parauniversitar. electroforetic. malnutriþie. calm-plat. Economie 5: antiinflaþionist. cola. venusian. reabilitare. planetoid. telescriptor. naviplan. Astronauticã 6: circumlunar. dezabié. Radio 3: radioreportaj. Opticã 1: catadioptru. maxi. geooceanografie. Filaturã 5: bataj. bistro. tuberculostatic. antipiesã. bursier. tusogen. naviplan. uranifer. *vasopresie. nivel. lactoduc. electropneumatic. aerolog. miniordinator. . econometrie. paraliteraturã. cronichetã. Telefonie 3: prefix. tricolor. teleschi. culpabiliza. monomotor. transpac. terilen. cazeinat. Comerþ 2: complex. radioastronom. telefilm. Construcþii 3: diafragmã. fotomultiplicator. antimemorii. teletecã. rand. muzicotecã. Sport 8: cicloturist. radiotehnic. sorbitol. psihografie. ironist. bikini. saharianã. cafea-filtru. Alimentaþie 16: aniset. compleu. micromodul. cotabil. midi. apunta. umoral. Zoologie 3: avian. cuvertat. geotehnic. aeroglisor. Agronomie 2: cerealiculturã. hidromineral. batiscaf. buclaj. Hidraulicã 4: curentometru. copilot. subliminal. electrofon. cvadrifonie. contrapunctic. microfiºã. trireactor. Literaturã 15: alegoriza. culturism. analogism. telex. Meteorologie 2: climatologie. hidrometeorologie. ordinator. *ruban. *plat. caserolã. Farmacie 7: antitusiv. aliteraturã. resortisant. Informaticã 8: minicalculator. telematicã. presalariu. telecinema. *silistor. fotoelasticimetru. magnetosferã. Marinãrie 10: acvaplan. Învãþãmînt 3: negaþie. magot. aeronaval. Botanicã 1: patatã. **airbus. extraatmosferic. hiperdens. portelicopter. boutique. buclé. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. superpetrolier. platformã. electroacustic. aerospaþial. helicostat. mineralier. higroscopicitate. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. Electricitate 10: aerotermã. brizurã. mezotermal. profiterol. Psihologie 6: parapsihologie. *telecom. cosmolog. tergal. electroosmotic. Electronicã 3: cibernetiza. Mecanicã 1: hidropneumatic. telefil. psihosociologie. antiroman. Vestimentaþie 13: alain delon.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. ergotoxinã. dragor. volet. antiteatru. deltaplan. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. petrodolar. monokini. *rotisor. primaquinã. tabletã. titra. nescafé. drosofile. telematic. geodinamic. hidroenergie.

himerã fr.engl.engl. microundã fr... semideºertic.rus. hemoragie (fig. *milieu.engl. pyrex. Biologie 5: areal germ. 3. electromobil fr. 2. germ. peisajer.engl. (pe) parcurs.engl. caprolactama fr. engl.rus.. *mezaliá.it. transmediteranean fr. antifurt fr. it. gonflabil.engl.engl. germ. (fr. parodontozã fr.engl.. catastrofism. radio fr.. ufolog. lepton fr. ludotecã. (fr.it. diminutiv..germ. electronvolt fr. penetrometru fr. delco it. 2). elitist.. 6. video fr. 4. anticipativ. ultrarapid... 2). *colá. 2. magnetogramã fr. imobilism. (de) milioane. atenuator fr. microfiºier. precolumbian. transsexual fr.engl. 2.. 23.engl. 6.engl. conveior fr. Diverse 145: aleatorism. film. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr. eurocomunism.. 9. gafá. **bidonville. Topografie 1: fotogrammetrie.germ. antidrog. 1). melancolizá..rus. profil.. etanol fr. deontologie. coordonatã.rus.. germ. 4).engl.germ..germ.rus. rus.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic.germ. nucleotid fr.germ.rus. *hantá. germ. *briant.... gamã. patronat. termistor fr. termogramã fr. engl. videocasetã it. dictafon fr. sol-aer. extraterestru.it. operaþional. pubelã.engl.engl. interdisciplinaritate. it.germ.engl. 8.. gaulist. octuplu.. miniacord. prestelar fr. rus.. it. poligon fr.engl..germ. elefantin. rus.germ. reconverti. engl. electrocaloric fr. intruziune. tensionat fr.engl. germ..engl. dificultos. evenimenþial.engl. *perdant. *cancanier.engl.engl. Fizicã 13: criogenie fr..rus. 8. intradermic fr. *surclasá. gigantism. solilocvá. engl. rus.. supernovã fr.engl. 3)..engl. surdiná. extragalactic fr.germ.it. previzional. *clou.germ.engl. cartomancian. germ. it.). electrofiltru fr. 13. *cache-radiator. cristalomanie. *refriºá. vizioná. reologie fr.lat. auto fr.engl.engl.rus. 5. revigorá. polimetan fr.engl.engl.rus. germ. erotizá.engl. cancer (fig. perspectograf fr. termofosfat fr..rus. reper fr. stilist. eºantionaj. fitotron fr. engl..engl.rus. vermutizá. 17. antitabac..rus. engl.engl. *refontã. engl..it. *iramplasabil. carurã (fig. 4. minibuz fr..germ.rus.germ.engl....germ.. engl. engl. *helicotecã. reometru fr. *voyeur. .germ. evaporimetru fr. specios. *antama. definisabil. psihosomatic fr.rus. monitor fr..germ.it. electroforezã fr. germ..it. 8.. mescalinã fr. 4. (fr. indiferentism.engl. 1.rus. microbicid fr. *brianþã. 1). obsesional... *lentoare.engl.germ.rus..rus.. clasã (argot.engl. *marº. comã. (fr. inconfort.. 6.engl. premierã. mutaþie.engl. termocuplu fr. luminofor fr. engl. reprografie fr..rus.. festivalier.. concentraþionar. (fr. 2. retro. Chimie 8: can(n)abis fr. copolimer fr.germ. echipaj.engl. radiotelefon fr. minutaj.. *sachet... racolá. 10.. indeformabil.engl.. labirintic. 11.germ.it. Turism 1: sejur. escaladã. termoplastic fr. 3). expertizá.rus... imunologie fr. protoplanetã fr.).engl. bioastronauticã fr..rus. laringofon fr.rus.engl. reveioná. inaudibil.. 4.rus. micrometeorit fr.. laparoscop fr.germ. monorail fr. bic. sahel.engl.engl. 6.. supercarburant. delestá. germ.engl. germ. microporos fr.engl. (fr. engl. irecuperabil. rus. autoreclamã.engl. postglandinã fr. Medicinã 10: elongaþie fr..rus.it.).germ..rus. manevrier. Astronomie 6: cronosferic fr. (fr. cataclismic. it. catharsis. **criminostat. 9.).engl.. dilematic. rus. engl. sigilografie.germ. volumetrie..germ. guvernorat.it... implant fr. electrobuz fr.germ. neutrino fr.engl.germ.engl.. bronzaj.. confrunta. picosecundã fr. Circulaþie 7: autodumper engl.

hologramã fr. literaturã. sport.engl. germ.engl. 4 etimoane: 23 tehnicã. rus.it. it.. prof fr.germ.engl. ecologie. 2. Botanicã 2: hibiscus fr.it.it. Farmacie 2: placebo fr.. 5.. marinãrie. comerþ. memorial fr. 2.engl..germ.. 2. 7 circulaþie.. optimiza fr. aviaþie.engl. (fr. germ. engl. dintre acestea sînt: 136 it.it.germ. germ. 1.germ. Telefonie 1: videotelefon fr. engl.. 1).engl.engl. ornitopter fr. patronal fr. geometriza fr. 2.. it.engl.. germ. 4.germ. 1.. 1.. (fr.rus.it. it. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr... engl. 2 lat.it. 1). 2. 5. (fr.lat.engl. 1).. 1). germ. germ... rus. 2. multidisciplinar fr.engl.germ.engl. 2.. (fr. Foto 4: fotocompoziþie fr. microflorã fr. 4. informaticã.rus. educaþie.engl. 2). it. 106 engl. Sport 2: cart fr.engl.. telecabinã fr.it. 1 agronomie.lat. geologie. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri.rus.engl.engl.engl. în funcþie de gradul de adaptare. engl. engl. 1.engl. 1.228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. 10 mecanicã.germ.. telefonie. Literaturã 1: prozã fr. polemologie fr..engl. (fr. gitan fr. it. Mecanicã 1: micromotor fr. 22 diverse.engl.germ. kilotonã fr. 2. 2. Astronauticã 4: circumterestru fr. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative.. cosmodrom fr. 16. magnitudine fr.germ.engl. germ. 2). terariu fr. mecanicã. Ecologie 1: ecosistem fr. (fr..germ.rus. (fr. mascã fr. 1).. 2. engl.engl. Economie 2: recesiune fr. (fr. engl. it.it. engl. hidroplan fr. 5.engl.germ. Cosmeticã 1: spray fr. holocaust fr. 2. economie.engl. monobloc fr. Ca origine. 2..rus.engl. 2 artã. 1). neocolonialism fr.. 13 fizicã. 8 chimie.it. Marinãrie 1: trauler engl. simultan fr. germ.. germ.germ. engl. Categoria a II-a..sp. 23 it. Comerþ 1: prospecta fr.engl.. 2.engl. 3..engl. sociologie. 2. farmacie. fr.engl. cosmonaut fr. microsecundã fr. megatonã fr.. lat. engl. wattsecundã fr. germ. (fr.engl. Informaticã 1: programator fr.engl. 3. Agronomie 1: hidroponic fr. engl. Muzicã 2: discotecã fr. 2). rus.rus. contacta fr. fotografism fr. sp... Cuvinte internaþionale cu 2. impact fr. engl.rus. muzicã. reconversiune fr. ergonomie fr. Aviaþie 3: aerolog it. forum..engl. engl.. 3. 5. procainã fr. transgresie fr.germ. unitãþi de mãsurã.. Sociologie 2: demoscopie fr. 1. botanicã. se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- .engl. franþuzismele sau peregrinismele franceze. 4 astronauticã.germ. foto. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. (fr.engl. germ.engl.. engl.engl. 2..germ.engl. 3. cosmeticã. 1).germ.engl... Diverse 22: competitiv fr...engl.engl.. 4. engl.engl... (fr. heliografie fr. II.. pucist fr. 1). miniaturiza fr. (fr. 1). 22. 5 biologie.it. (fr.engl. 31 rus.. replicã fr. 3.engl... (fr. revanºism fr..engl. engl. germ. 2). 6 astronomie. rift fr.engl. engl. 1 sp.it.engl. etnomuzicologie fr. engl. 2. Artã 2: practicabil fr. 1). telescopat fr. modúl fr.engl. spaþialitate fr.germ.engl. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel. Educaþie 2: autodisciplinã fr.. geotermic fr. 48 germ.

milieu). ll > l. –voyeur. dar ea e implicitã. compleu < complet. în acelaºi timp. dar cu alte sensuri (clou. verbe: cola < coller. compleu. briant < brillant. b) gradul 1. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. exprimatã altfel. prezintã o specializare. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. café-concert. perdant < perdant. clou a fost discutat însã de I. sau dezabié. la care se constatã adaptarea deplinã. pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. aveniu (argotic) < avenue. Caracterul recent ºi. –dezabié < deshabillé. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. + cons. nr. ff > f. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. –refontã < refonte. strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. clou. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. trufa < truffer. –hanta < hanter. p. Situaþia este similarã pentru rotisor. „perdant”. ü > u etc. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. c) gradul 2. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. rotisor < rotissoire. nepronunþate în francezã. 21. în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. –voyeurisme. de ex. lentoare < lenteur. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. în LR. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. pentru cã. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului). o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. Gheþie. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. –plat < plat. foneticã ºi morfologicã. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã). policier. grand-guignol. rôtisserie). –brianþã < brillance. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. 4. ãta „hanta”. ill > i. în limba scrisã. de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). -s > -z. în afarã de cele prezentate sub b). butic(ã). –café-frappé. Tot din domeniul culinar este . pentru cã noþiunea respectivã cere. coupé (în terminologia spectacolelor). ou > u. gheriser < guerisseur. un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. „hanta” „mezalia”. credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. 1957. în raport cu magazin. refriºa < rafraîchir. –mezalia < mésallier. VII. surclasa < surclasser. ruban < ruban. fiind vorba de cuvinte mai numeroase. –milieu. fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. ss > -s. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. cancanier < cancanier. ºaleu < chalet. –marºa < marcher. Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut. de ex. consoanele -r ºi -t. dar ºi alte fonetisme. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. nazalã.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

. el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine. 2) în plus... la o respectabilã distanþã însã. în special pentru spaniolã... minigrãdiniþã.. dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice. minicampionat.... dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent.. miniînsemnare. formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã...... mini-. de curînd.. minicentru.. proporþia se ridicã la 21. 17 + 1 = 18 portughezã ....... spaniolã ºi portughezã. minivacanþã..... franceza (de altfel. minioraº.... 2= 2 latinã . ce are la bazã. minibrad... minicabanã.. preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice.... pe care l-a „românizat”)..749 de cuvinte inserate în DCR.. s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte. intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor. minicooperator. latinul scientia. cu toate lacunele inerente. miniatelier. care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã.. în tabloul trasat rapid acum.. minighid. 579 + 136 = 715 italianã . trajecta... minihotel.. de cca 200 de ani. În concluzie....... internaþional.. ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale... autor sau substantivul scienticã...... din limba latinã. ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care... De ex...... miniinterviu....... a unui procedeu modern. desigur...... dent... minimodel....3%.. minifotbal. treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat.. minibaschet.. minibaschetbalist........ urmatã..... minirobot. 47 + 23 = 70 spaniolã . substantivul livresc choreautor. iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice. La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe..... al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã . raportat la totalul celor 3.. printre care ºi româna. de italianã...... minirachetã.. În fine. unele deloc „savante”.. Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz. 16 = 16 Ceea ce.... în care partea a doua este constituitã din lat.. minimotoretã... locul central îl ocupã cu constanþã. de ex. minipatrulã. minimaºinã de gãtit.... în limba românã.. înseamnã pentru francezã un procentaj de 19..... Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + ... minigenerator.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie.... minifotã. au dezvoltat noi semnificaþii........ minitransfer. miniruladã. miniautodrom.. Acesta este numai un exemplu de extindere.... minimagazie...... italianã ºi portughezã)... Iatã un sugestiv sumar.... printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat.3%... ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic. minitehnician. elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme. miniinsulã....

însumeazã 591 cuvinte. ed. Macrea. Ch. . în DCR. Paris. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi. ele au toate ºansele de a se rãspîndi.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. În privinþa elementelor lexicale franceze. italianul mozzarella sau spaniolul patio). pentru cã. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. tribolitul etc. în total. astãzi. 1 Traité de stylistique. ºi anume acelea care se dovedesc. datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. din DLRM: 38. mai ales cã. a II-a. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%). p. ºi a III-a. a xenismelor. diferite de sinonimul românesc. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române.3%) se datoreazã influenþei engleze actuale. limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. fie cu afirmaþia lui Al. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. a peregrinismelor. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române. 49. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. Chiar dacã. la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. dintre care marea majoritate (12. Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele. printr-o nuanþã a semnificaþiei. pentru celelalte. slave 29 + 27 = 56) care. cel puþin. vol. deci de a intra. mai de mult instalat în limba noastrã. într-un fel. nu sînt adaptate la românã. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor.42% numai elementul francez. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. germane 26 + 46 = 72. I. deci 15. Graur. Astfel. ªi în acest caz. Bucureºti.9%. la un moment dat. este de observat cã dintre categoria a II-a. 1954. Oricum. 1961. limba va opera singurã selecþia necesarã”. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. bipark (franceze) (sau. 36. Probleme de lingvisticã românã. 1932. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa. pînã în 1982. Bucureºti. p. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D. referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice.

sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc. elementele. CL 2. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. ªi din acest punct de vedere. p. cu cele peste 21% de procente. 1986. 9–17 . se intensificã circulaþia ideilor. se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. prin internaþionalizarea lexicului. limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. discutate aici. 1. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. 1985. Cu aceste elemente de vocabular. datoritã lor. cã. se întãresc relaþiile de toate categoriile. 105–113. p. la origine latine.

a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii. la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. dintre care. . surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã. la Editura Albatros. Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. ultimii 20–30 de ani. Presa. citãm: I. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. Acest dicþionar. pe de altã parte. reprezentat prin presã. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. în ordine descrescãtoare. ele aparþin la domenii variate. foarte uºor sesizabile de întreaga lume. conþine o recoltã de aproximativ 4. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. pe care le vehiculeazã cu rapiditate.

– poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. – linie: "Ansamblu de produse. specific”. Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. – replicã1: "Reproducere. în special cosmetice”. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”. Arte. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”. colocviu. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. curse)”. simpozion”. – forum: "Adunare. – pastilã2: "Microcircuit”. IV. de mai micã intensitate”. în aer) rezervat unor vehicule”. – reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. – nivel: "Etaj”. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. – diminutiv: "Element distinctiv”. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. de obicei. – fierbãtor: "Mic aparat care. – eveniment: "Accident de circulaþie”. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”.”. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”. – profil: "Specialitate. al unei strãzi largi etc. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. apã. copie a unui original” III. face sã fiarbã apa”. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”. . vizite. VI. V. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. – zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. II.

întîlnire”. 11) "A înþelege”. Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. 9) "Importanþã”. surprizã”. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. a elabora”. VII. 3) "A alcãtui. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. – specios "Deosebit. Diverse: – diplomat (despre serviete. a înfãptui. noutate”. 4) "ªoc. – formal: "Ceremonios. XI-XII) a liceului”. a duce la bun sfîrºit”. 2) "A produce. 10) "A scrie”. italianã). ilegal. germanã. X. a imagina”. greºit) "Conflict”. 8) "Prezenþã”. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. a efectua”. specific”. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. 5) "A publica”. 8) "A concepe. IX. a fabrica. – tricolor: "Component al echipei naþionale”. 7) "Influenþã”. Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. 5) (în limba vorbitã. valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. deci sensuri împrumutate. IX-X) ºi partea a II-a (cl. 6) "Contact”. VIII. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". 7) "A picta”. 4) "A stabili”. – regal (livresc) "Cadou”. – (a) realiza: 1) "A lucra. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. cu prefixe sau din elemente savante. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”. curse de taximetru cu maºina proprie”. a confecþiona”. solemn”. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. special. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. 3) "Relaþie. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. XI. 6) "A duce la capãt. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”.

care figureazã în P. travestit. ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. animaþie. regal. în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. mãcar aparent. relaþie. ceea ce. Formaþiile noi de tipul cireºar. replicã2. prozã. poligon. zebrã. trunchi. 1971. pastilã1. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . premierã. chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. Gilbert. profil. avem de a face. cu sufixe: cireºar. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. gondolã. în toate cazurile. – Nu se poate trece cu vederea cã. forum. treflã. anti ºi fonic. front. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. nivel. negaþie. reper. formal. replicã1. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi. un cuvînt ca antifonic. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. eveniment. diminutiv. ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. deci. specios. relativ recente în românã. film. ediþie. b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. realiza11. impact. orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. chiar ºi pornind de la elemente neologice.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. luate împreunã. navetã. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. impact5. pastilã2. realiza (numeroase sensuri). da. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. ci adãugat în interiorul limbii române. treaptã1 ºi 2. evident. culoar. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. gamã. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. Dictionnaire des mots nouveaux. În cazul lui film. diplomat. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. de la o asociere de sens identicã. Paris. În fond. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b). linie. himerã. bretelã1. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). prefix. casetã. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. plombã. pornindu-se. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). þigarã. ca ºi în limba francezã.

punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza).. la sensul "animal”. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. cum apare în DN3. se va înregistra „din it. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive.. pastilã2. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. patru adjective (antifonic. din acest unghi de vedere. din telecomunicaþii. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. Dupã cum se poate uºor observa. diplomat. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. to realize (care s-a transmis ºi în fr. indicatif. zebra ºi nu din fr. dintre care dominã cele cu caracter concret. dar cu o paletã semanticã impresionantã. denumiri ale unor realitãþi rãmase. de actualitate ºi acum. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. dar pentru sensul nou. cele mai numeroase. într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. polygone. – În fine. prefisso (interurbano)”. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã. polygone”. iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”). Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la .242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. în mod obligatoriu. préfixe". de origini diferite. La zebrã. În aceste situaþii trebuie. de la forma sa alungitã. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. engl. neologismele au mai multe semnificaþii noi. sã se indice separat etimologia lor. este ilustrativ. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie. Uneori. pornind de la un acelaºi element de bazã. 2) Relativ frecvent. toate avînd în comun caracterul vizual. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. formal. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. vizual al ºtiucii. de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen. ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic.

– A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. cu sensurile lor noi. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. reper. gamã. al lãrgirii orizontului lexical. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã. fãrã nici un semn distinctiv. pare aproape un truism. Din pãcate.. în fine. chip”. replicã). realiza – unele sensuri –. regal. dar ºi al modalitãþii de exprimare. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate. aºa cã va purta indicaþia „traduce engl. lib. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi. premierã. darãmite al microchirurgiei. De observat cã. de multe ori. în linii mari. p. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã. adecvatã..v. 3. aceasta între paranteze. prozã. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr.1984. – Trebuie remarcat cã. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. pentru a constitui un model de urmat. din 1976: chips (pastile). pentru fiecare sens în parte. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional). poligon) ºi.. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . pe lîngã pastilã cu sensul chip. alteori. Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. unde este cunoscut mai de mult. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. în limba ziarelor. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române. acum extrem de diversificate. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. Rom. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea. zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor.. de ce nu?. îngrijitã ºi. prefix. chiar elegantã. sã zicem). Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. navetã. s. Din acest punct de vedere. BD.IV. pastille”. Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte. uneori. 6. în limbajul de specialitate. impact. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. cunoscut în englezã din 1970 (v.

în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. culoarele. direct. dupã concepþia marelui istoric Braudel. dacã noi. pastilele. de replicile legate de cutremure am avut. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. De altfel. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice). sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai . cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. acum. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. parte. incult”!). a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. probabil. ºtiucã). O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna. eveniment. specific”. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. nu le înregistrãm. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. pe zebre trece toatã lumea. sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. cei care nu au copii. din pãcate. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã. datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. genþile diplomat sînt (încã) la modã. despre nici o inovaþie lingvisticã. cu memoria prezentului proaspãtã. în mod obligatoriu. sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. pastilã. replicã. cu „duratã lungã”. impact a devenit un termen rãspîndit. treflã. dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special. diplomat. de ex. realiza. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã. care. impact. cã se va implanta în limbã sau nu. mai ales. ca ºi istoria. ºi nu numai atunci. nivel. bretelã.244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. special.. sã le consemneze? Oricum. deci cã sînt trecãtoare. Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. Într-adevãr. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. În cazul în speþã. bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. în 1977. zebrã. se vor bucura de longevitate. toate.

care se adreseazã „tuturor acelora care. completate ºi revizuite. 27 februarie. Asta nu înseamnã însã cã. o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”. referindu-se la DCR. dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N. Munteanu. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã.. Oricum. cã „un eventual sociolog. 1). citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face. Normal ar fi ca.. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”. mai ales cã „moda” revine periodic ºi.. situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”. Concluzia? În perioada discutatã.C. aduse la zi.. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. ºi un anumit bagaj „colorat” lexical.. peste ani. într-o perioadã viitoare. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”. p. afirma.. pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment. iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. pe bunã dreptate. folosind în mod curent limba românã. Oricum. tehnicã ºi socialã. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare. au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. la 26 februarie 1985. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. ele nu vor „reînvia”. 1992 . cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. împreunã cu ea.

Neîndoielnic. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. Prima. cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. mai recentã. din acest punct de vedere. în românã s-au manifestat douã tendinþe. etimologie „multiplã”. luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). pe bunã dreptate. trei sau n limbi. A doua tendinþã. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. constã în exagerarea influenþei franceze. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã. în general. cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. În situaþii . în germanã. În schimb. cã au. existînd încã la începutul secolului. Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. în acelaºi timp. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. Aceastã atitudine a fost. în rusã. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. anume. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. conform formulei introduse de Al. aceºti termeni nu pun probleme deosebite. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. ca de exemplu boutique. din douã. Graur. criticatã. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii. dar. Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns. nu numai pentru cã este unilateralã. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. În general.

cafenea. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. extrem de rare pînã în 1990. psychosomatic. în aceastã situaþie. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”. engleza din America. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. salã de spectacole etc. din punct de vedere formal. deci. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. ºi anume cu limba vorbitã. ceea ce înseamnã cã. nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr. lingvistice. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. extragalactique ºi engl. extragalactic. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. cu atît mai mult cu cît astãzi. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. care se explicã direct din englezul yogin. la fel de delicate. psychosomatique ºi engl. De exemplu. yogi. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã. Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic. extralingvistice. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România. în acest caz. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. între fr.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. sau externe.). prin urmare.. din punct de vedere etimologic. substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã. motivaþiile pot fi interne. farmaceutice etc.. Din acest motiv.” avem de-a face cu un americanism. O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã. pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin .CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin. Pentru stabilirea unei bune etimologii. de fr. scindat. în românã. Pentru identificarea acestor etimologii. în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare. în aceste cazuri. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal. unde contactele cu strãinii. românescul drugstore trebuie sã fie.

De exemplu. lentilles de contact. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens. ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). marketing. stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. Luiza Seche. parking. sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. prezenþa desinenþei -ing (v. carting. standing. PN. "tip de magazin general”. deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). jogging. dar în ce priveºte etimologia. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. 2. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). happening. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. Cu toate acestea. Paradoxal. iar nu din englezã. de asemenea. În acest tip de cazuri va trebui. Mai mult decît atît. iachting. stripping. cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. în subsidiar. La fel. doping. p. Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. 1974. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. antidumping. sparring (partner). ºi în BD în 1969 (ca. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor. în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). la începutul secolului XX.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). la Cambridge. În românã. Cu prima semnificaþie. prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. . de exemplu. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. în realitate. situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. În aceastã situaþie. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. lens). Prin urmare. ºi în românã!). camping. de altfel. în DN definiþia se referã la primul sens. 43–51). dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. kidnapping. de exemplu. ca în englezã) ºi tranzistór. caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. datã fiind ºi semnificaþia lor.

iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. totodatã. a unui produs. Malraux Antimémoires. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. BD 1968). Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. LR. ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze. abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu. BD 1965) ºi bikini (PR 1947). a unei invenþii. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar . apãrute în 1967. Cu toate acestea. de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”. atestatã în 1968 (BD). Nu se poate face etimologie bunã dacã. BD 1968). Pãun. la împrejurãri concrete. mini (PR 1965. ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus. BD 1968). de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. Pentru stabilirea acestor etimologii. în mãsura posibilitãþilor. 1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. este deci vorba de un termen de origine francezã. saharianã (PR 1949). ºi uneori chiar au impus. Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. În românã. ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). Din punct de vedere extralingvistic. 2. elementele lexicale provenind din alte idiomuri. la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. mono(kini) (DMN 1964. C. Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. Pentru o bunã înþelegere. Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A.

dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. 1953. înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. BD 1966).P. Este o dovadã fundamentalã. DMN 1968. În francezã. datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã. geostaþionar (PR 1966. Paris. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri. BD 1968) etc. dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. DMN 1966. În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958.. interferon (PR 1952. fototelegrafic DCR 1964. din nou. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). PR 1970. Trebuie subliniat. om-sandwici. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). antiartã DCR 1959. sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. bionicã (PR 1958. om-orchestrã DCR 1961. magnetosferã (DMN 1966. PR 1964. se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã. inimã-plãmîn artificial DCR 1961. este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. DMN 1968. sau a termenului compus om-orchestrã. publicatã în 1947. ciné-vérité (DMN 1964. etc. Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. BD 1967). Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960. În baza acestui criteriu. . DMN 1968. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. Ionesco. În stabilirea unei etimologii corecte. lactoduc DCR 1965. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. polemologie (DMN 1949. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. ca sã nu mai vorbim de românã. noþiuni nãscute în mediul cultural francez. BD 1969). Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. DMN 1965. antitusiv DCR 1961. chiar dacã. Matoré în cartea La méthode en lexicologie. Sartre (este creaþia lui. DMN 1968. modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. BD 1968). o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. de G. strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. În toate aceste cazuri. BD 1968). precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). DMN 1969. cuvînt-cheie DCR 1967. circumlunar DCR 1963. exista în românã o formaþie similarã. De asemenea. pînã la proba contrarã. de asemenea. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. DMN 1966. purta deja aceastã denumire în subtitlu. trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). BD 1968). în acest caz. E limpede. Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri.

Latinets oden i oster. aparþin unei anumite zone lingvistice. femeie-sudor. 12. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. p. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”. Astfel. confirmatã de date externe. Guilbert. Limba românã.].sînt de origine englezã (microelement. [cuv. fãrã nici o îndoialã. dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. nu sînt împrumuturi. attosecundã. De asemenea. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc. douã. Lund.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã. n formaþii. Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine. micromodul. 93. O categorie aparte. femeie-forjor. În acest caz vorbim de „xenisme”. 17. dupã cum s-a procedat în DCR. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. Filologiskt arkiv. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi. microagenþie de voiaj. acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii. procedeul se extinde. microminiaturizare etc. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. de exemplu.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective). Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. englezã etc. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. microagent (de circulaþie). femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966. [cuv. femeie-compozitor. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. Aºadar. engl. doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. microcooperativã agricolã. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. syspurderm sînt de origine germanã. de origine anglo-americanã.]. 1967. ieºit din uz sau chiar . femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967. La créativité lexicale.). microcomplex (alimentar). cum le numea L.. o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. Drept încheiere. se poate nota. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. o considerã „ospitalierã”). aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. metanobacterie etc. În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. hidropter. fr. din punct de vedere etimologic. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. p. conform indicaþiilor furnizate de context. Astfel. histoacril. 1975. magnetoplan. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard.

contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. ºi din convingerea cã. 7-8). 2.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului. Bologna. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã. apoi. care permite gãsirea unei etimologii exacte. Dacã am insistat. 1960. canzoni di gesta.F. asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. ªi aceasta.R. în primul rind presa. în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip. care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. 7. sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. poate prea mult. 1990 – traducere din limba francezã . datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. Trovatori. Au seuil de la lexicographie. în „Cahiers de lexicologie". p. depistînd primele atestãri. Storia delle idee ed altro. Imbs. este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. L. în principal. toate legãturile ºi mijloacele de informare.

Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia.. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care. PLG VII. deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. cu prea puþine excepþii. CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. de la o regiune la alta. Graur a urmãrit . cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). LR I. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. de obicei. face o uºoarã impresie de ambiguitate. care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v.O. ªãineanu care în I. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi. prin diferite filiere. Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. 95-97). de ex. demonstrînd cã Al. la prima vedere. 1940. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. p.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. Se poate astfel cita L. 209). lui Al.. pasionaþi în special de istoria cuvintelor. examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. dicþionarele noastre etimologice (de ex. de la un stil la altul etc. 1974. Trebuie spus însã cã. Puºcariu. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. în primul rînd în limbile limitrofe etc. Graur. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate. p. dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor. au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi..

lazaret). lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt. Jeanne. în lexicul limbii române. pentru explicarea fr. geam). în DCC se porneºte de la skr. pînã a ajunge în limba românã. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”).). damigeana este considerat de origine fr. Duro. de la ar. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. Astfel. crai. se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. care provine din pers. biroccio (baroccio). qatifa – catifea ºi cataif. Al. ananas etc. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. stambã). Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime. en usage dans le nord”). în DCC este indicat ca provenind din egipt. pagodã. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care. dar în VEI ºi în Migliorini. este scurtã (de ex. Graur derivã rom. ancien et latinisé. la un moment dat. cimitir” (din ma. divin»”. poncio. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. it. la rîndul lui. bluzã. bujie. în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. este derivat în NDE din prov. birota “cu douã roþi”. PE. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre. Al. mahazan – magazie ºi magazin etc. venite prin filiere diferite (de ex. dacã în VEI este dus pînã în greacã. macabru din ar. . bryczka are. citat provine. bricka. Astfel. au mai multe reflexe în limba românã. poate din demege “jumãtate” (din engl. din lat. demi-John) prin etimologie popularã. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. briºcã – provenit direct din ucr. Al. etym. altele care au un drum extrem de lung (de ex. maqbara “mormint. Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. Dict. În NDE. pentru junglã. de la ar. Slawski în SE considerã cã pol. macabre. demajano.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. guverna). pagoda explicat prin prakr. la origine. dar pentru a explica rom. mod.) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. înmormîntat”. pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. ºi rus. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet. pornind de la un etimon comun. bhagodi “divin”. jangala “pustiu”. la fel. p. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. nume de oraº trecut in italianã. cuvintul fr. ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. au gr. a-la-baste.” (v. la rîndul sãu. guler. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port.254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. (dame jeanne. în timp ce Al. este explicat prin port. Damagän. Graur aratã cã termenul it. maqabir).

Rabbiner ºi pol. 39. 305). ukuni "trunchi de arbore”. pînã a ajunge în limba românã. p. Crãciun < sl. Mihãescu.. de ex. boteza etc. 186–187). .). sîrb.s. Trojan < lat. cigare < sp. ºi FEW 20. Infl. pir. bazilicã < gr. p. p. 85 a.. Elem. bungalow < hindi banglo. kilim (Gãmulescu. rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. dintre care ne vom opri la unul singur. fr. basilica > fr. arhiereu. 24 se întîlneºte însã în forma amerind. p. cit. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi). castan.. loc cit. ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute.s. rabin. basiliké "(portic) regal” > lat. rusalija < lat.I.. au strãbãtut spaþiile ºi timpurile. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. maskára < tc. basilique. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist. 126. chilim "scoarþã pe pereþi” < scr. cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. Rosalie (ibid. p. gr.s. Rusalii < sl. v. creationem (Al. sîrb. 184–185) de tipul blestema. Aceeaºi L.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. Schürtze (Graur. p. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte. 153). de unde au trecut în românã (v. kracun < lat. b). (op. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op. Pentru canoe.). NDE. dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s. care explicã formele germ. ºi în Corominas „origen incierto”). Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme. de pildã: colindã < sl. szorc < germ. 187). cit. Astfel. derma "piele”.v. p. mäskara. amin. Traianus (ibidem).. cãmilã etc. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. 110). în L.. Ev. Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. dermã < fr. o datã ce în amerind. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. Rosetti. sp. Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. koleda < lat. ºorþ < pol. bungalow < engl. cigarro < maya sigar.s.) "batjocurã” < scr. maskara (Gãmulescu. ILR. Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte. p. calendae (Rosetti.I. mascãrã (reg. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC. cigare se explicã din sp. derme < gr.. permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. Elem. În DEF fr.. DCC ne trimite la o formã amerind. 28). este atestatã o formã identicã cu cea din sp. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle). Zigarre < fr. cilim < tc. troian < sl. deci o formã mai apropiatã.

2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. din limbi mai îndepãrtate. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. ele provin fie din limbi vecine. Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver .256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. cele mai multe. Menþionãm cã indicãm. în ordine: 1) termenul din românã. fie. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã. indiferent de limbile intermediare.

la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã. româna a împrumutat 21 de cuvinte.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã. apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal .

fustanella . la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister. forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr. Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin.258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte. s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta.

derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe. Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. Din scr. sl. Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch. Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka. Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. trei termeni: boltã – *volvita – bolta . la origine. Din v. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet.

260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. 1982 . fr.) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române. într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare. prezenþa etimonului lat. lac < skr.. germ. 1974.A. Candrea. În final. ªi dacã. de tipul gazetã < pers.A. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. principal N. nu în ultimul rînd.. ºpaclu < gr. cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. fr. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi. gal). considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi.M. lat. etc. lat. lat. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã. lingvist ºi filolog (Bucureºti. toate cu origine îndepãrtatã latinã. germ.. ªanskii. în primul rînd în limbile înconjurãtoare. În concluzie. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. Candrea. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus.u. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I. lat. În fine. cu atît mai mult considerãm cã. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo. îndepãrtat este îndreptãþitã. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. Evident. p. ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla). o inovaþie ce apare în CDDE. 1963 º. prin latinã. 26–29). în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române. autorul acestei inovaþii este I. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. sirop < ar. I. credem. vol. ªi anume.

În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . cefere.000. o cifrã impresionantã. înainte de utilizare. ºi 1985–1986. cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. cetãþeancã. de fapt. Mai ales dacã. cãpºunicã. fie cã face parte din publicul cititor. „Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã. aprozar. fie cã este cercetãtor. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune. 1975 ºi 1985–1986. în plus.568. apãrut la Bucureºti în 1988. cotrobãit. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56. chiloþel (socotit a proveni din chilot.

atomoelectric. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). aromografie. – cuvinte regionale: budã. agrienergie. 2 DN3. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre. alcoolscopic. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. dupã cum am arãtat. fiecare în parte. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. aerotren. dar. a bate la ochi. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. alexandrinean. amãgit. alte dicþionare. bihorean. – cuvinte populare: aciuiat. Acestea. bumbuºor. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale.262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). bluziþã. deci brãilean. bihoreancã. care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop.. aracetin. attosecundã. Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. care „mãnîncã”. ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. acumulat. angiomicrocinematografie. în parantezã. copyright. alexandrineancã. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. (a cãlãtori) pe blat. boscorodi. sînt ºi mai concise. a bate la maºinã. babaicã. anticarie. în ediþiile recente din Le Petit Robert. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. – cuvinte familiare: abþigui. aerosanie. aschimodie. semnalãm numai cîþiva.. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei. – ºi chiar. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”. 3–4 rînduri1. budanã. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. DCR. albãstrit. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. aeroduct. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. antigangster. apoteotic. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. arãdeancã. apendicectomie. cãiþã. anticancer. antilume. armstrongit. avizier. ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. bucureºtean. antimoleculã. nãscut cu cãiþã. dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. aspartam. bistriþean. antialgic. cîº. bistriþeancã. . cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. calofil. augura. amelie. aiurealã. procedeu utilizat de ex. adunat. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. brãileancã (Brãila). ambuteiaj. bucureºteancã etc. astupuº. alcooltest.S. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. arheochimie. a umple de bodgaproste. precum adaptat. agasat. completat. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. numele localitãþii respective.

Iatã cîteva compuse actuale. prin propriile-i mijloace. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. alãturi de ele. anestezie-reanimare. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. lib. astrocluburile.1992. din 10. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã. anestezist-reanimator. acumulator-auto. din motive rãmase de neînþeles. ºarpe monetar. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. analist-programator. deci. 2). vor fi din ce în ce mai puþini2. dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. dar aceia. cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue. în acest volum. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. artist-amator. credem.XI. hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã. Dicþionarele – ºi. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. acord-cadru. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi. anti-antirachetã. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit. dar. actual! – se importã din Statele Unite. p. cu trecerea timpului. Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este. doctoriþa Ana Aslan + vital. grîul de neghinã. toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. vezi Rom. gol negru. an-record. Iar de „avalanºa” de neologisme. are forþa sã separe. album-catalog (de expoziþie). spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie. artist-fotograf. 2 Normal ar fi ca. dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70.. maximum doi. într-o perioadã variabilã de la caz la caz. . actor-prezentator.. corespunzãtoare exploziei informaþionale. la un an.

. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921. Odile Jacob. care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. cu informaþii într-adevãr „la zi”. poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. ºi Claude Hagège. 2 Ed. Umberto Eco. corect utilizaþi. 1992. speranþa a doi renumiþi savanþi. interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29.IX. 2.1992. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt. Paris.264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. p. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V.

considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. în Saggi di linguistica spaziale. în repetate rînduri. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. 67-76. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. 139-151. în cazul românei. maghiara). Bartoli. Rosetti2. Bucureºti. . Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. p. se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. catalan. 2. Bucureºti. cel dintîi. în 1920. a numit „locul” limbii române între limbile romanice. II. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale. provensal). I. 2. Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). mai de curînd. Bucureºti. Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. p. întîrziere. Individualitatea limbii române între limbile romanice. 1970. Torino. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni. I. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Nici limba sardã. Iordan. La spiccata individualità della lingua rumena. 3 I. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. p. vorbitã exclusiv pe o insulã. Contribuþii socio-culturale. recuperare (rapidã). 1945. Izolarea: Româna. 4 Alexandru Niculescu. 1. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã. 125-133. 1963. 2 Alexandru Rosetti. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. 1965. despre ceea ce Sextil Puþcariu. în mod absolut ºi direct.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. Contribuþii gramaticale. se gãseºte 1 M. Iordan3 ºi. Româna. 1978.

solo per tardo riflesso. L. din fericire. pînã de curînd. Pamfil. de pînã la 11 cuvinte. p. limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. capitolul despre PO. V. Ne-am ocupat de acest aspect. turcã. supra. nè Seneca. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. pînã aproximativ în sec.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã. 1953. Dubiile lui L. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. Sinonimele din PO aparþin. text din 15813. 33. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. însã. Estudios lingüísticos.. latinitatea românei. în special. greacã). în acest sens. . care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat. Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. che a subito. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. 1968. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã. Olschki provin. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. în general. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. bunãoarã. rînd pe rînd. Spre deosebire de izolarea geograficã. al XVII-lea – al XVIII-lea. Ed. urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. dincolo de continuum-ul romanitãþii. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio. Este bine sã nu uitãm cã. unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. un rol decisiv l-au jucat. Care au fost consecinþele. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. Bari. prin extraordinara sa permeabilitate. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2. V. izolarea culturalã. Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. aºa cum s-a mai spus1. Temas españoles2. în structura etimologicã a românei. de exemplu. a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. În PO..

deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. "neam" ºi "animal". de ex. pãtrunderea elementelor greceºti. vorbi. însã. Cu alte cuvinte. mai ales. spre exemplificare. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. fãt plod mulþime. fãpturã dobitoc. fecior. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. bunãtate. la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. animalele. greacã etc. Aici. bogãþie. în mod special. dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. povesti besedui fiu. Abundenþa sinonimicã a dus. nãrod neam limbã. spune grãi. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. al XVI-lea ºi. la o altã caracteristicã. jivinã. instrumentele gramaticale sînt. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. sãmînþã rudã vitã. gadinã Din punct de vedere sociologic. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. trebuie imediat precizat cã. oamet. de origine latinã. lume gloatã. în toate cazurile. astãzi. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. turcã. precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. Paliei. exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã. Putem recurge. datã fiind structura latinã a limbii române. elementele fundamentale umane. jiganie marhã avuþie dihanie. pîrî zice. în românã. cuvintele din acea epocã sînt mai . turceºti ºi.

pentru cã se ºtie bine cã oamenii. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. Ajungînd în epoca noastrã. în mod firesc. ed. chiar dacã sînt specialiºti. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice. poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. numai din cauza scrierii chirilice. Letopiseþele de la Bistriþa. fiu 2. atît ca termeni propriu-ziºi. prunc 4. slavã! Nu de puþine ori. 2. ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã. Oricum. 1980. slavã etc. Mai firesc. .. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre. care. termeni care se combinã. cu vocabulele de provenienþã latinã. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. cît ºi ca semanticã). rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri). Bucureºti.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. odraslã 3. Putna etc. catalogate nu la limba românã. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre. în special. este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare. p. „Aspectul".268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. 46. în bibliotecile din strãinãtate. Cartojan. copil 5. ci la limbile slave. „suflet românesc în limbã slavonã". Istoria literaturii române vechi. sub beneficiul îndoielii. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. în momentul cînd vorbesc sau scriu. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi. fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1. însã.. ºi. menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone.

adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. Dacã în româneºte. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani. Chiar dacã avem dovezi cã. prima ºcoalã în limba latinã2. dintre lingviºti... înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã. în lume. care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. maghiarã). într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. nici mãcar de o jumãtate de mileniu. Deci. 43. în limbile francezã ºi italianã. Dar româna a cunoscut. sec. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. De-abia începînd cu sec. de timpuriu. p. Întîrzierea. continuu. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. În Dacia. Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul.. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. precum Cartea de cîntece din 1570–1573.. s-a început sã se scrie româneºte. în sec. Latina dunãreanã. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. ºi scrierea latinã. Limbii române îi este interzis accesul. din 842. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. oricum. veniþi din orizonturi diferite. Fischer1. al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I. în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. Fischer. aºa cum au arãtat arheologii ºi. trebuie sã avem în minte acele texte din sec. dar cu preocupãri comune. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. de abia se traduceau principalele texte religioase. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). datatã 1521. În epoca feudalã. 2 Bârsãnescu. De altfel. din secolul urmãtor. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. s-a scris de timpuriu româneºte. din 1020. lucrãri literare ºi filozofice. PN. al XVI-lea. în timp ce. la curtea regilor. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. al XVI-lea. Bucureºti. I. primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. 1821. Placito di Capua. de curînd. din 960. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. Astfel. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”).. scris cu ortografie italo-polonã. . deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci.. 1985. sporadic. II. de exemplu. slavã. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. Pe de altã parte.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic".

în procesul. pentru cultura francezã. „ultimul romantic" ºi pregãtea.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române.3%. pe baza materialului cuprins în DCR. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. recent împrumutaþi. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã.. cu cea francezã. apoi. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi.9%. în 1521. cu un procent de 19. am demonstrat. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul). de mari transformãri. Aceasta a fost rapidã: dacã. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare. în mod firesc. Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. de cele mai multe ori. treptat. Latinitatea greco-catolicilor. intrã în contact cu cultura italianã ºi. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. se ajunge la un procent total de 21. Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. Deci. însoþitã. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. n-a avut decît un rol infim. de acumulare lexicalã. plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare.3%. de origine italianã. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. influenþa italianã ºi. în special. deºi impusã. înlocuitã cu alfabetul latin. al XVIII-lea ºi în cursul sec.. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. Adãugînd termenii. mai tîrziu. în curs. scrierea chirilicã este. Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850. pe Eliade. ruseascã. al XIX-lea. prin intermediul culturii greceºti. În acest secol. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . lexicale mai ales. spaniolã ºi portughezã. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova.

tipologii. conflict-cheie. radio-. micro-. ciorap-pantalon. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. miniscaf. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. brazdometru. minifustã. îndeosebi. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. fotogramã. italianã. teleplictisit. hidro-. Pentru a convinge pe cei de faþã. astronaut. raid-anchetã. sat-model. emisiune-pirat. electro-. pseudo-. aeroduct. cinematograf-model. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. local-gigant. foto-. fãrã românã. precum bîtocrat. bio-. deci. cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. Aceastã comparaþie. ca . þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. De asemenea. examinîndu-se. radio-pirat. -gramã. -man. cancerigen. microroman. trei tipuri diferite de maimuþe. autointerviu. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. Domnia sa – ca ºi mine. cinefilie. profesorului L. -duct. o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. deci. staþie-pirat. student-actor. prof. „indigene". în schimb. amintim: -fon. Dintre sufixoidele mai frecvente. statut-model. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. de altfel. procesoman. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. microantologie. trebuie. precum în toate limbile neolatine importante. în cadrul lingvisticii romanice. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. Renzi (Padova). fibroscop. descrieri”. numai cele patru limbi citate mai sus. cuvînt-cheie. desigur. precum teleaºteaptã. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. -tecã. spaniolã ºi portughezã. ci ºi imitat. film-gigant. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. ªi sufixoidele au devenit. -gen. devenind productiv în limba românã. -plast. în formaþii ca: videofon. -crat. formate. -metru. într-un anumit fel. aeroduct. -naut. club-bar. tele-. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. teleînregistrare. cornoplast. episod-cheie. este interesant de relevat rolul compuselor. microbãnuialã. mini-. operã-cheie. pe teren românesc.

p. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen. franceza ºi româna au o situaþie aparte. VII). 1985. 67-74 1 L. Une présentation. portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. hélas. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. Renzi. 1–2/1993. Ce n’est que très lentement que. spaniola. constatã cã. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin. on prend conscience de la grande importance de cette langue. româna aratã. ou presque. devenitã cliºeu. din pãcate. acelaºi Alf Lombard. sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. în mod obligatoriu. dar. Fãrã aceastã limbã. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. în studiile fundamentale de romanisticã1. în multe cazuri. „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia. aºa cã româna trebuie inclusã. insister sur ce point – est scientifique. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. Din punct de vedere istoric. Alf Lombard –. dans le monde. De altfel. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. . Bologna. a prof. în cartea sa La langue roumaine. are limitele sale. Cette importance – il faut encore. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. De aceastã limbã.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. în lingvistica romanicã. Nuova introduzione alla filologia romanza.

. . DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. . UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. . . . . . . . . . . . . . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . . . . ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . . . . . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. . . . . . . . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. . . . . . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Valoarea lingvisticã . . . . . . . . . 5 CUVÎNT ÎNAINTE. . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . . . . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . . . . . . . . . . . . . . . . TATÃL NOSTRU (1593). . . . . . VARLAAM. . . . . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . . . . . . . . . . . . . . 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. 13 I. . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. . . . . . . . . . . . . . . . . . . CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203 IMPACT. . . . . . . . . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . . . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . . . 265 . . . . . . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. . . . . . . . Observaþii lexicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . 253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . . . . . . . . . . . . . . . . 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Graur . . . . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . . . . . . . . . . . . .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->