Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963.H. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural. . – ªt. – indian din America. London. Secþ. ac. ar. Astronomical Dictionary. Frenot. Kleczek.D. San Francisco. Asan. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. Armbruster. AD – J. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary. Paris. ap. LCB – I. – arab. RM – Bakos Ferenc. Ist. Bãlan. – F. and A. în LR 1. Bucureºti.P. Barnhart. Blaj. Terra – Cesare Alzati. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”. P. – adjectiv. Bakos. 1964. Bãrbulescu. Magyar–Román Szótár.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. R. Bucureºti. Terra romena tra Oriente e Occidente. adj. 1981. Evanston. Benveniste. 1961. F. Praha. Bârsãnescu. 1961. – autohton. Paris.N. London – New York.H.. 1972. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti. Sol Steinmetz. – E. editors G. – acuzativ. Bakos. 1928. arm. Robert K. 1965. V. C. Lit. Holloway. 1914. 1960. Armbruster. Problèmes de linguistique générale. amerind. – adverb. 1966. Paris. AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. 1971. New York. Limba cãrþilor bisericeºti. Romanitatea românilor. – agriculturã. Bronxville. London. Bârsãnescu. XIV. Alzati. Asan. BD – Clarence L. – A. Barnhart. autoht. – armean. Les verbes délocutifs. Benveniste. Bucureºti. Oxford. MR – Bakos Ferenc. Budapest. 1972. agr. Formaþiile parasintetice în limba românã. Bãlan. Román–Magyar Szótár. – Ilie Bãrbulescu. – apud. Milano. Budapest. adv. arom.). – aromân.

– Gr. Bucureºti.. DCR – Florica Dimitrescu. 1962. Bucureºti. 1972. ed. 1964. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”. Cantemir.A. Cluj. DA – Dicþionarul limbii române. Ling. CDDE – I. Bucureºti. Opriºiu. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”. de la Cardière. Brâncuº. Bloch. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. Bull. O. Procopovici. Bucureºti.. Paris. Cantemir interpretat de. 1956 º. CB – Cuvente den betrani. Bucureºti.G. Bucureºti. Dicþionar de aviaþie francez-român. 1978. XXVI. XII. social. Pr. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române. La découverte du cosmos. Mircea Seche ºi Luiza Seche. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice. N. Dicþionarul etimologic al limbii române. CV – Codicele Voroneþean. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. I–II. DE – O. – Gr. 1975. 1961.. ed. Dictionnaire étimologique de la langue française. Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Madrid. Transilvania ºi Banat. 1973. Candrea. C – Coresi. Brâncuº. de Caliana. Bucureºti 1914. Bucureºti 1979. vol. C. Dicþionar de americanisme. Cazania II. Gl. Hasdeu. Puºcariu–Al. I. Dictionnaire des anglicismes. în „Studia Bibliographica”. M. V. – dativ. Corominas – Joan Corominas. DAv – C. C – Coresi. 1975. cultural.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. Brâncuº. Binder.. I. Paris.. Bianu. în LR. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. 1980. Sãptãmînal politic. 1975. DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. – „Contemporanul”. Dictionnaire étimologique du français. Brâncuº. III (2). DC – Ph. Bucureºti. Elementele latine. Morfologia verbului. – conjuncþie. – Coresi. Ion Coteanu. Costinescu. 1982. resp. Crest. CV – Codicele Voroneþean. 1967. Dicþionar de cuvinte recente. Rodan. Bucureºti. Cazania. 1913–1949. Cod. Pantazopol ºi Gh. I. Bucureºti. 1907–1914. Bucureºti. conj. Sbiera. Seria a II-a. CPr. I. 1934–1947. Bogdan. 1967. Drãganu. Brâncuº. Bogdan. Iaºi. în SCL 3. 1 2 4 . CL – „Cercetãri de lingvisticã”. Tod. – Codicele Todorescu. Brâncuº. O. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan. 1939. XXVII. – D.Ev. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan). red.P. Paris 1979. C – Th.u. D. ID – D. 1976. ed. – Gr. Graur. Cernãuþi. Cartea cu învãþãturã (1581). – Bulletin Linguistique. în SCL 5. S. DAm. A la conquète de l’espace. 1946. dat. 1930. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. 1. Paris. – Coresi. 1564. nr. von Wartburg. ed.u. – Florin Ionescu. Contribuþii – P. Bucureºti (1933-1948).. Bucureºti. W. DCC – Al. Cont. Paris. DEF – Jaqueline Picoche. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. 1948 º. 1878–1879. 1976. 1885. 1914. Densusianu. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed. publicate de B.

15–20 aprile 1974. I. Doc. Atti. acad. 1981. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). ed. p. L. Dicþionar de neologisme. 1974. nr. DMN – P. 1966. Dimitrescu. Gilbert. Compunerea. Dimitriu.S. Dimitrescu. Mannheim. – egiptean. 1969. – Fl. 1971. vol.A. Gaster 1929. Bulgãr. Paris. 4/1975.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. 1978. Despre verbele „delocutive”. Finuþa Hasan. E – D. Dimitrescu. Enciclopedia programelor spaþiale. 1970. Dictionnaire des mots nouveaux. mai jos. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. – Fl. Ernout. R. – Dosoftei. 1965–. Bucureºti 1960. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. dial. sl. ed. Ernout. Paris. DN – Florin Marcu. Napoli. XXV. Densusianu. Cluj-Sibiu. Paris. Bucureºti. a 2-a. DN – C. A. Bucureºti. Dimitrescu. EV – Evangheliarul slavo-român. Paris. 1939. Marcu. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). Ev.-rom. Meillet. – Documenta Romaniae Historica. Dicþionar de neologisme. Heft. Dicþionar de neologisme. Un verbum vicarium: „a realiza”. 1974. Bucureºti. – N. DMC – P. DS – Dicþionar de sinonime. DN – C. ed. 1920-1948. a 3-a. Constant Maneca. L. DLRV. B. Bucureºti. al II-lea. Contribuþii – Fl. Dimitriu. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan.L. Bucureºti. Demény. în RRL. Dosoftei. în SCL. I. serie nouã. 1682. Maneca ºi Fl. F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. Bucureºti 1978. – dialect(al). Viaþa ºi petreacerea svinþilor. Djamo-Diaconiþã. Contribuþii la istoria limbii române vechi. Dimitrescu. – englez(ã). Dimitriu. Meillet. egipt. 1978. DLR – Dicþionarul limbii române. 1938. Originalitatea – C. 1966. II. vol. R – C. 1971. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. X Jahrung. Djamo-Diaconiþã. V. 1574. sub redacþia lui Gh. Bucureºti. Djamo-Diaconiþã. Bucarest. Graur ºi Mioara Avram. engl. Dictionnaire étymologique de la langue latine. Marcu. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. Iaºi. 1978. Dimitriu. 1980. Iaºi. XX. Gilbert. – Exodul. A. 1938. Mihãilã. ed. DR – „Dacoromania”. red. vol. ed. etym. Drãganu. Bucureºti. 1961. 1901. – A. 1971. Prefixele. Démeny. EL – Evanghelierul din Londra. Bucureºti. resp. Andreescu. R. 1971. Histoire de la langue roumaine. Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi. Djamo-Diaconiþã. vol. 1957–1979. Al. Þara Româneascã. FC I – Fulvia Ciobanu. vol. Dictionnaire des mots contemporains. Hist. în SCL 3. – Fl. Lb. ex. 1980. V. Formarea cuvintelor în limba românã. Dict. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. – L. 1957–1977. în „Bieträge zur romanischen Philologie”. 2 3 . Dimitrescu. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. Dimitrescu. 2. Maneca ºi Fl. Bucureºti. IV. XII. 376–381. Ex. Drãganu. 1973. – exemplu. – L. Dimitrescu. DLRV – v. 2.

Rosetti. XVI. 1952–. Bonn. it. 1974. ILR II – Istoria limbii române. Lex. – Ec. – Al. Gaster. Probleme de etimologie. – B. lit. C. Bucureºti. Giurescu. Inf. – L. Guþu Romalo. Etimologii – Al. Diccionario etimológico español e hispánico. Etudes de datations. 1969. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. Etimologii româneºti. Bucureºti. Editura Academiei. – Alexandru Graur. GS – „Grai ºi suflet”. – genitiv. Goga. Néo-gr. Crestomaþie românã. Madrid. Graur. Budapest. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. Pancevo. Höfler. Gáldi. hebr. Bucureºti. 1973. 1954–1968. Bucureºti. 1989. Tendinþele actuale ale limbii române. Editura Academiei. Corectitudine ºi greºealã. Bucureºti. Istoria literaturii româneºti. a doua. Texte de limbã din sec. LRA – Iorgu Iordan. Bucureºti. Graur. Buc. Onu. Bucureºti. Bucureºti 1948. Limba românã contemporanã. 1939. Bucureºti. Elem. 1864. ILR – Istoria limbii române. 1962. III. pãrintele filologiei latino-române. – V. – francez. . I. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688. 1891. lit. Bucureºti 1904. Leipzig. Limba românã actualã. relig. O gramaticã a „greºelilor”. Iordan. lit. 1895. Graur. Höfler. în I. – D.P. Hristea. IP – Învãþãturã la Paºti. rom. Ist. 1972. 1933. E. „Capcanele” limbii române. Fl. – Al. Iorga. XVI. – Al. Gáldi. Bucureºti. P. Ionaºcu. Hasdeu. Graur. Bucureºti. – hindi. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. I–II. GCR I–II – M. Chrest. B. – Theodor Hristea.u. Bucureºti. gr. Graur. Bucureºti. – „Flacãra”. Bucureºti. Gaster. Ev. Iorga. Bucureºti. García de Diego – Vicente García de Diego. Bucarest. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. Gãmulescu.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Hasdeu. L. Ist. vol. ed. – N. 1978. Bucureºti. – „Gazeta literarã”. fr. XIII. Ionaºcu. hind. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle. Bucureºti. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. Guþu Romalo. II. 1963. gen. 1968. 1928. Sist. Bucureºti. 1976. Evoluþia conjugãrii în românã. Gaster. – hebraic. Evoluþia limbii române. 1968. – grecesc. 1961. – N. ed. Gaz. Bucureºti. Chrestomatie roumaine. Französisches Etymologisches Wörterbuch. Giurescu. Iorga. Contribuþii – C. sîrb. 1971.E. LRC – I. Iordan. 1923 º. germ. – italian. în SCL 2. Gãmulescu. L. Istoria limbii române literare. – M.C. 1954. Goga. – german. Graur. C.G. 1976. 1956. Iordan. Luca Stroici. – „Informaþia Bucureºtiului”. Bucureºti. Bianu. Graur. a II-a. 1971. ILRL – Al. Graur. Etudes – M. Cazacu. 1953–. al XV – începutul sec. Bucureºti. Bucureºti. Graur. Bucureºti. Iorga. I. Lexicologie romanicã (lexic profesional). T. – R.

NDE – A. Mihãescu. Mihãilã. Limba românã contemporanã. Bianu. Bucureºti. Nestorescu. Mihãilã. în CB. – V. D. Luc. – V. p. LRC II – I. II. Il Linguaggio. sud-slave – Gh. Niculescu. – Gh. 1957. nec. Aldo Duro. 1975. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). II. Migliorini. H. din 1952.I. – Doru Todericiu. Împr. – „Magazin”. – modern. în SCL.u.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. lat. 1954. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. Lyons. Lombard. Dicþionarul limbii române vechi. 1960. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. 1955. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. 1960. Al. L – Liturghierul lui Coresi. al XV-lea. Lyons. A. DLRV – Gh. Nestorescu. Coteanu. Scrierea latinã în Evul mediu. Nestorescu. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. magh. Societatea de ºtiinþe filologice. 1969. Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. vol. neologism. Bucureºti. R. Lund. 2. At. Paris. I. al XVI-lea). Bucureºti. S. Paris. I. recenzie la Gh. 1971. Mihãilã. 1980. LR – „Limba românã”. 1960. L – Lexis. 1955 º. – meglenoromân(ã). – Gh. Mihãilã. Lb. 337 º. mod. Bucureºti. Nestorescu. 1974. – H. L. E. Bucureºti. Jako. Jako-Manolescu.u. Manolescu. Pologne et Roumanie. megl. Moxa. – necunoscut. Mexico. ed. 1958–. I. Bucureºti. neol. Mareº. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Editura Academiei. 1966. Contribuþii socio-culturale. Dan Munteanu. Niculescu. El léxico indígena del español americano. 1/80. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. 1977. Le verbe roumain. – maghiar(ã). Dauzat. R. Migliorini. 1975. – S. 1964. Mihãilã. Schick. Mihãilã. Valeria Neagu. Bucureºti. VR – Alf Lombard. PE – B. Bucureºti. Moxa – Cronica lui M. Dubois. Torino. Torino. M. Mihãescu. Bucureºti. Mihãilã. Mihãilã. Bucureºti. Mihãescu. – latin. – H. Paris. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. Mitterand. 1970. Lukasik – ªt. . Bucureºti. 1969. lat. Bucureºti. Lukasik. în Actes du II Congrès international de Thracologie. Linguistique générale.C. Individualitatea – Al. Prontuario etimologico della lingua italiana. în LR 3/80. – neologic. Mihãilã. Bidu-Vrânceanu. Tudora ªandru Olteanu. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. Lg – C. Mihãescu. – „Luceafãrul”. Lg – J. – Întrebare creºtineascã. – Marius Sala. Manuscrisul de la Sibiu. gr. Paris. loc. Bucureºti. 1938. Infl. Mag. 1978. J. Preistoria rachetei moderne. LR 2/75. ed. Duro. 1942–1950. – locuþiune. Bucureºti. Vocabularul. Bucureºti. LL – „Limbã ºi literaturã”. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain.

nr. – polonez Popescu-Marin. S. Pamfil. PA – P. 158–177. Ps. ms. R – V. ªerban. – plural. Biblioteca Academiei. în SCL 1. 1965. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. prov. – ªt. cota 3077. ed. – regional(ism). Pamfil. PV – Psaltirea Voroneþeanã. Pr. pers. Rosetti – Omagiu lui Al. variante neînregistrate. 1970. Bucureºti. Purdela. PO – Palia de la Orãºtie. Pamfil. în LR. ed. Contribuþii – V. prakr. Bucureºti 1947. sensuri. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. Pamfil. – provensal(ã). num. ed. PH – Psaltirea Hurmuzaki. Reinheimer. 1976. Stela Toma. Bucureºti 1912. ªerban. 1974. Puºcariu. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. cuvinte. Palia de la Orãºtie. Pamfil. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. 1978. Gagarin. Recherches diachroniques en espagnol. – prepoziþie. PC – I. – A. Pamfil. în CL. – prakrit. Heft. C – V. D. ed. ed. I. Olteanu. tome 37. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. pg. 1962. Bucureºti. 1976.G. Completãri la DLR: prime atestãri. Psihologia cosmosului.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. a II-a. Bucureºti. Bucureºti. 1959 º. Longinescu. 1979. Prav. Le Petit Robert. Bucureºti 1969. Pellen. Lebedev. 376-381. Papahagi. LP – V. Pamfil. 1971. reg. Pamfil. nouã. Paris. PS – Psaltirea Scheianã. 1974. Limba românã. Bucureºti. 2. Pr. Astronauts de la préhistoire. Bucureºti. Rosetti. Radio – Programul Radio–TV. Recherches – R. – portughez. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. general ºi etimologic. 1957. – persan. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. X Jahrgang. PR – Paul Robert. Purdela. 1958. Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). 1968. Rizescu. 6. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. D. Bucureºti. – Pravila ritorului Lucaci. p. în CL 1. p. DDA – Tache Papahagi. janvier-juin 1973. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. pol. XXIV. Pellen. PO – Iosif Popovici. – Coresi. în RLiR. The Hague-Paris. 1972. Bucureºti. Bucureºti. – S. 1911. ed. ed. Omagiu Al. M. Paris. Pamfil. Alba Iulia. Psaltirea. a II-a. Bucureºti. XXI. – numeral. 1988. – numãr. RA – Florica Dimitrescu. Popovici. II. Dicþionarul dialectului aromân. Olteanu ºi C. în Studii de lexicologie. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. VII. V. Reinheimer.P. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. . 1965. Datations des phénomènes. 1956–1989. în CL III. LR – Sextil Puºcariu. V.L. Kolosimio. prep.u. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. pl. PN – „Presa noastrã”.

Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti. 1968. – „România literarã”. Tagliavini. din 1944. – Simion Dascãlul. – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”. Rosetti. 1–2. de pe la 1600. – C. Bucureºti. Giurescu. T – Coresi. – subst. – Flora ªuteu. Lex. 1976. – sicilian. sing. Bucureºti. Roques. Sãpt. Sc. subst. S – I. a 3-a. – „România liberã”. – vechi slav. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. Filosofia cuvîntului. PO – M. Paris. – sîrbo-croat. Bucureºti. srb.v. – spaniol. Tagliavini. Editura Academiei. – singular. ªãineanu. Rosetti. Heidelberg.Dasc. I–IV. 1976. O. Inf.O. Rom. sl. sl. Sém. – H. SE – F. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. Tetraevanghelul. 1944–1989. Sémantique synchronique. 1963. 1925–. Bucureºti. ºi seria nouã.. Stãnescu. – Grãmãticul Staicu. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. lib. Rom. Les premières traductions de l’Ancien Testament. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Bucureºti.). Bucureºti. M. ms. S. 1900.. Roques. 1916. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. A – C. 1946. Dimitrescu. Rosetti. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. Bucureºti. sic. Stãnescu. rom. I. 3 e e . Kraków. ªãineanu. Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. sp. Toronto. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. FC – Al. – românesc. 1935. 1925. – sîrb. ed. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. scr. cota 312. Biblioteca Academiei. 1926. rom. vol. Schogt. St. s. Rosetti. 1959–. – sanscrit. 1968. Editura Academiei. Istoria limbii române. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”. Serie nouã. I–II. Bucureºti. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. 1916. vol. – „Scînteia”. 1977. Slawski. ªuteu. Paris. skr. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare.s. C. Bucureºti. Fl.A. Bucureºti. Slawski. Bucureºti. Lexicon slavo-român. din 1950. Bucureºti. – L. – slav de sud. 1955. vol. LR – Al. – sub voce. Tagliavini. din 1950. Originile limbilor neolatine (trad. 1968–. – E.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. Roma. Meºteri constructori. ed. I: „Palia d’Orãºtie”. Romanishes etymologisches Wörterbuch. I. I. 1952. Bucureºti. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. Rosetti. Bucureºti. Rosetti. ILR – Al. ed. Tagliavini. din 1990. Schogt. Influenþa orientalã asupra limbii române. lit. Candrea. Let.

vol. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. XXI. 1976.L. S. tc. 1978. 1973. . Doc. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. D – Gh. 1966. Florica Dimitrescu. Dincolo de cuvînt. Vulpe. XVIII. – turc. în RRL. Bucureºti. Bucureºti. VEI – A. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Tiktin. Bucureºti. Tohãneanu. Vasiliu. 1962. TM – Texte mãhãcene. Ist. 1972. II. Niculescu. V. – M. – L. Tamás. 1982. 1903–1925. – Emil Vîrtosu. Þîrcovnicu. în SMFC. 1968. Etym. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. Torino. Tohãneanu. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. -fica. Vîrtosu. Þîrcovnicu. P. TRA – Al. C. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Testi romeni antichi. – L. Veress. TDRG – H.R. 1970. III. Padova. Veress. ung. 1951. Documente privitoare la istoria Ardealului. TB – Texte bogomilice. Bucureºti. II. Bucureºti. – ucrainean. II. ucr. – A. în CB. – verb. Zugun. în CB.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás. vb. Vasiliu. -iza. Vulpe. Bucureºti. 1930. -ona). Vocabulario etimologico italiano. – V. în LR 5. Conversiunea numelor în verbe. Paleografie româno-chirilicã. Zugun. – P. Budapest. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea. Prati. Bucureºti.

cînd am scris aceste cuvinte. acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. Concluzia secþiunii a doua este cã. Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate. Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei. cele care poartã. . lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. erau inedite în noiembrie 1993. în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani). Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului). lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. între paranteze drepte. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. anul redactãrii.

ºi sper sã lucrez în continuare. depozitate în sediul Academiei. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P. pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã..S. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris.14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan. au cãzut pradã focului în februarie 1975. care a tradus articolele scrise în limba francezã. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care. .. Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. Dacã pînã acum am lucrat. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan. – la (nedoritul?) Dicþionar. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei. apoi uitarea. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã.

I LIMBÃ VECHE .

.

J. 2 DHLR. care era red. Byck. cu orientare modernã. situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu. 1975. ca Istoria limbii române. netipãritã. Începînd aceastã lucrare. prima istorie a unei limbi romanice. sursele de exemple erau nu numai reduse. la începutul secolului al XX-lea. gata elaboratã ºi predatã editurii. XII. care era. p. care se elaboreazã în prezent1. Opere. implicit. elaboratã sub conducerea lui Al. 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. Din perspectiva informaþiei. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov. I. Dimitrescu. II. red. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. Rosetti. apãrutã în ed. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei. din pãcate. (Vezi ºi ediþia în limba românã. dar care a rãmas. Densusianu (Paris. Bucureºti. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. Izvoarele sale.) . Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat. ºi Ov. în acelaºi timp. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. Densusianu. îngrijitã de prof.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. a II-a în 1978. Al. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. Într-adevãr. adjunct Fl. Bucureºti. cînd îºi începe Al. 1901). responsabil. 1962.

18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. Astfel. Academiei. ci ºi pentru alte compartimente ale limbii. din sec. asupra surselor de exemple. 1979). se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri. . care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. asupra ediþiilor de texte ºi. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima. p. XIV. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. al XVI-lea. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. unele documente din sec. fie lucrate anterior. în introducerea la DHLR. din texte în special de naturã religioasã. s-au fãcut mari eforturi. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. cit. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”. dar cu preocupãri comune. Ed. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. al XVI-lea au mai fost editate. Pentru a da un singur exemplu. punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. al XVI-lea (Bucureºti. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec.. nu numai în domeniul lexicului. regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. Paris. al XVI-lea. aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. lingou” etc.). În aceste douã decenii. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. asupra dicþionarelor. din bibliografia generalã de referinþe. Între timp. ºi din partea editorilor. Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. ciubuc “vergea (de aur). Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op. Astãzi. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. Din pãcate. internaþional. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. în rîndurile de mai jos. dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”). pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã.

pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977. Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. p. vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic. Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. Dupã cum se poate uºor observa. de ex. loc. Bucureºti. lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. ºi 1974. reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. variante fonetice etc. 3 Apãrut. între timp. iar C. Psaltirea Hurmuzachi (ed. 2 Vezi Gh. Cazania I a lui Coresi. cit. pentru must (în DLR. XIX)1. . din ea nu ar trebui sã lipseascã. II (Bucureºti. proiectat de noi.. 319. În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. Puºcariu. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. lui Gh. pentru cîrciumãriþã (în DA. Originalitatea. Dimitriu. într-o anumitã mãsurã. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. sec. C. însã. nu are rãspîndirea necesarã). formaþie neînregistratã în DLR. p. dicþionarele. regiuni diferite. Mihãilã. C. Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile. 1972). Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. Ciuchindel.. S. în Biblia de la Bucureºti). pentru vrabie (în TDRG. în SLLF. Dimitriu. Trebuie observat însã. Textul acesta. 264. DA. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). 1977. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. Desigur. mai ales cã încã din 1967 Gh. de exemplu pentru freamãt. morfologic. Bucureºti. 1741). primul. imediat. al doilea). pentru plecãciune (în TDRG. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. Ms. de comportare sintacticã. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. la Dosoftei). Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. menit a suplini. Cronograful lui Moxa3 etc. în introducerea la DA. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. 154. p. II. 1972. ocol (în DA ºi DLR. 1990. cu un copist cunoscut. texte de tipuri diferite). 1691). în ed. Mihãilã. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor.

cantitativ. II. matoriti. s. Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. 1932. de asemenea nici scr. Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. de ex. de ex. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. Fl. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale. p. a fost ales Uricariul. scr. o lucrare cu multe greºeli”1.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. coardã” a lui maþ. 2. în LR. „Cahiers de lexicographie”. inexistent în vreun original al celor douã texte. X (1961). în principiu. este posibil un „mai bine”. semnificaþia “strunã. în 1652. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. Dictionnaire étymologique de la langue française. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. tomul I. p. matoriti4. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P. În privinþa lexicului vechi. cît ºi. s. Manuscrise n-au fost extrase deloc. p. cel puþin în principiu.v. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie. Desigur. 1960. care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. dar ºi aici. 6. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. prin definiþie non-finitã. mai mult chiar decît Biblia din 1688. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec. 7-8. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu.v. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. I. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. 555-556. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. p. avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. Contribuþii. al XVI-lea (T. aºa cã. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. DLR ºi-a extins bibliografia. Etimologii. 70-72. calitativ. neinfluenþatã de originale strãine. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române. la toate cuvintele. în general. Bucureºti. ºi „mai mult”. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). Paris. care este zamatoreati. ºi anume la datarea termenilor.A. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. partea I. Dimitrescu. Pentru exemplificare.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”.). X. C2). mator sau vb. arhisinogog din DA. Apreciem însã cã. ca de altfel în orice operã lexicograficã. Candrea. nr. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. . A-B. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. Într-adevãr.

rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã.u. în DLR în anul 1638. în bulgarã (cf. cã medelnicer. pe care alte lucrãri le predateazã.. p. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 157. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. de ex. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. obijdam2). legitimã. bg. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi. implicite. Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. verbul a fost integrat la conj. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare. dacã însã observãm cã toate citatele. Împr.sl. 189. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. al lui obideati). 3 Vezi G. 2. DLR – ne referim în special la acesta. 66 º. La fel pogon.. În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. 88-92. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. al XVI-lea. De ex. al XVI-lea. pur ºi simplu. ind. ci. . a IV-a ca boleati > boli. p. A. p. Matoré în „Le français moderne”. dupã DLR. a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. a perioadei cînd a devenit uzual. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. I. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent. al XVII-lea în DLR. (obijdo. de exemplu. pohteati > pofti. începînd cu primele atestãri. cit. Þinînd seama. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). prez. p. zaroditi1. 2 Loc. de cele afirmate aici. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt. sud-slave. pogon este însã atestat prima datã în 1493. la mijlocul sec.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. J. apãrut în 1981. iar în DLRV în 1502 4 . în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. se mai pune ºi o altã problemã. strîns legat de cel precedent. pogribanie în sec. ne putem pune întrebarea. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. 1952. Ar trebui însã spus cã niciodatã. în toate situaþiile. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri. Un alt aspect. ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri. cînd s-a implantat în limbã3. Este curios.

p. plop. sau crîng în forma de gen. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã. plãcintã. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. Metodologic. Credem cã. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561). În schimb. sing. cum se înþelege din DLR. sing. în 1482. ca ºi autorului.. Gh. Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. ILR. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. pe de altã parte. voievod. 2 L. maghiarã etc. 27 (1–2). pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã. sau. de ex. trebuie considerat cã o pondere are. apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. 1497). 1977. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. cf. magh. de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins. ºopîrlã. sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. tom. programatã de a se data cuvintele. Djamo-Diaconiþã. balaur. care apare cca. pentru o bunã interpretare. deci o „cãlãtorie” inversã. un mare sprijin. termeni autohtoni ca: brad. într-un context slav (de ex. Mihãilã. trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã. care a fãcut numeroase adãugiri. 434-447. Graur. cuvintele de provenienþã latinã: curte. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. Rosetti. bogasiu). bou.22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. ne dau flexiunea ºi derivarea. atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. CDDE). . 111–160. Omagiu Al. Bakos. p. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. din interiorul limbii române cãtre exterior. sub forma slujniku (ac. 181-182. Nicolescu. porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. Astfel. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl. Nestorescu ºi lui A.). În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române. cumnat. în special lui V. krãnga (cca. turceºti precum astariu.

O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. ci unele variante populare. II. p. 2 Evoluþia limbii române. de ex.v. pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. de ex. 1963. brãdet. care. Graur2. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. la sfîrºit. ºi srb. 1978. De altfel. regionale. de fapt. Bürger”. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol. „magh. nefiind un dicþionar etimologic. polgár. Schurz. la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). Graur3. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante. În legãturã cu etimologiile. în loc de concluzii. cît ºi germ. sau formele articulate u krîngul în 1505. germ. ci numai o etimologie-origine directã. rezumînd cele spuse mai înainte. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. Rabbiner: de fapt. ºurþã. III. explicat în DLR prin germ. În plus. 3 Bucureºti. sã se încorporeze noile ediþii critice. loc. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). forma germanã nu este decît o filierã. rabin. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã). s. la etimologie. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. de ex. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. szorc. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. trebuie adãugate. Astfel. ºi nu cel german (Burgraff). Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor. Djamo-Diaconiþã. dar în alte situaþii similare nu. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. 1 L. aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi. ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. ºi nu etimonul direct. 28. „la crîngul” sau dealului (în 1514).. în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. cit. aninos. cîrci(u)mari. ºindra1. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. aºa cum aratã Al. la pîrgar se noteazã. b) pentru îmbogãþirea materialului. Un caz similar îl constituie ºorþ. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. Acum. . sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. mai primitoare. brumariu etc. de ex. Bucureºti. p. 184.

A. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. VI. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. DLR sã cuprindã. VII. 1981. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. la termenii care o impun. atît în aspectul ei actual. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. V. Înainte de a încheia. Memoriile Academiei Române. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. p.24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. în primul rînd limitrofe. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. În Les Voix du silence. tom III. a istoriei limbii române în speþã. o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. cînd este cazul. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. seria IV. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. 7–13 . formulînd dezideratele de mai înainte. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. DLR sã menþioneze. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche.

M. p. XV. Pellen. ale diverselor îmbinãri de cuvinte. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). se 1 Florica Dimitrescu. Pamfil (1968). Roques (1925). care. ca ºi în ediþia veche a DA.1 Instrumentele de lucru de care dispunem. V. v. deºi în introducerea la DLR (1965) p. toate textele ºi documentele de limbã românã veche. . La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. existentã în ms. ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. ale unor structuri morfologice etc. Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. nr. în general bogat. ale unor sensuri. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. 367-376. consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –. Höfler. De asemenea. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice.. Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte. Etudes. pentru PO se citeazã ediþia M. cu indice exhaustive. ºi R. în bibliografie. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie. Recherches. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel.. se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri. 1962. 2 Menþionãm astfel cã. 25. în AUB XI.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0. încã din 1965 continuã sã se citeze. În acest volum. ºi în primul rînd dicþionarele. O problemã actualã a filologiei române: datarea. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. avînd indice.

care a predatat cuvîntul ocol. 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori. T – 6). 17v1 (Ev. 51r3 (Ev. / Doamne. sl. odihnire. Ps. regulã” Pãsculescu. Popescu-Marin. V. DLRV. 1.S. opreliºte. cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. de ex. 32r2. dacã este cazul. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3. 154. – 9)3. cîte un exemplu..-rom. 2 V. L. forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev. sl. oblici Ps. sl. obîrºie Coresi ap. / ªi dede otpust narodului / Ev. – 1). PO – 3. orz S. p. uleu – 1. sl. T – 2). 3 Completãri. dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1)./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit. 29v17 (Lit. Ps. CV – 1. 1.Ev. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). GCR I /C. ocrotealã. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2.-rom. II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). – 1). urmat.Ev. în dreapta. care au predatat cuvintele ogodinþã.P.Ev. Dimitriu. 65-67). sl. PO – 2). (Completãri. orîndã „obicei. o(t)pust Dosoftei. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi.-rom. Coresi. – 3). Completãri. care a predatat cuvintele oboroc. oblicire C. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. Fl. Let. ocean "moºtenitor”. ologii blem / Ev. în stînga. p. / ªi cãndu se împlurâ opt zile. ofta Axinte Uricariul. olog L / orbi vãd.2. uloi – 4. – 111).-rom. opt Prav. Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. indicã drept text precedent Pr. Pr. p.. nu cu urgia ta oblici mere. sau C.-rom. sl. vom nota pentru fiecare cuvînt. (Ev. Contribuþii. oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). otravã. – 3). 534.-rom.2). Let. Dimitrescu.-rom. de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã.1. / T 115v8 (T – 4. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte. p. / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. / Într-aur sã fie prinse. sl. Originalitatea. . nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. – 4. – 13. obîrºi PO ºi C. 67.Ev. Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã. C. – 2). Indicele lexical paralel. Dasc.

doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). ospãtar C. 2. CV – 3. – 5. – 1. de ex. obîrºi PO / Ev. Pr. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat.Ev. C. 11538 (Ev. orz. oºtire.. – 35. Lex. / Ev. C. probabil. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri. ºapte (oarecum.-rom.Ev. pentru cã studierea altor izvoare va împinge. oblici. dede uspãtâtoriului ºi zise lui. – 3. – 1. T – 1.-rom. sl. Ps. la minimum 40 de ani. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit.. obîrºi. p. – 120. / Sau de va cere ou. omenesc PH.Ev. pînã la 10 ani (olog L / Ev.-rom. în C. sl. opt. CV)2. prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. T – 4). T – 97.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C. sl. ospãtar. L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1). deci noile menþionãri. cu douã ocurenþe.. din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969). sl. datînd din secolul al XVI-lea. / în beserica greind: „Osanna. 3. provizoriu. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. / S – 6. – 20.).-rom.Ev.-rom. 79r17 (Ev. / T 142r2 (T – 1)1. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. Ev. astfel. dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului. este identic cu textul din T. osana. ospãþ C.-rom. o(t)pust Dosoftei.P. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea.). / S.-rom. 30 de ani (de ex.. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea.S. fiul lui David” / Ev. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St.-rom.Ev. înapoi aceste datãri – cã. Ev. CV.).-rom. Alte cuvinte (obîrºenie. sl. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu. ILR. care însã îl precedã în timp cu 20 de ani.Ev. oºtire „luptã” Ureche. oarecum. otpus. oblicire.Ev. În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. / Ferecat cine va mânca uspãþ. oarecum Moxa / PO. de ex. L – 1. sl. sl. odihni. ou „celulã la pãsãri. ou. oloi. S. în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5).Ev. sl. T – 8). precum ºi informaþii asupra frecvenþei. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti. . olog. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. sl. / Scoase doi arginþi. ospãþ. L. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559). oblicire C. V. 653. rectificã datarea de la peste 100 ani.

ospãta CV / CV – 2. „mots de gaudisserie”. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã. care este DLR. în RLiR. sl. în plus. S. – 3. precum s-a vãzut. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. în Moldova. înregistrat. – 1. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. C. / S – 3. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia. p. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). 167. nous autres philologues et linguistes. periodic.Ev. – 2. 5. LR 2.Ev. Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. 4. 1976. C. sl. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. PO) utilizate în ediþii mai vechi. dar unele (T. Ps. o situaþie aparte o are omenesc. C. 143–148 1 Grobis. T – 7. Ps. p. Ev. oþet PH / S – 1. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca. – 2. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. În acest fel. Ev. . cuprinzînd atît nordul Ardealului. tome 34.-rom. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. CV. dar. pentru ceilalþi. C – 7. T – 1. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia.Ev.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. eventual Banat. janvier 1970.-rom. – 17. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri. Gros Bis et Raminagrobis. dintre cei cinci termeni citaþi. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire. – 2.

În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. 11 din PO este împrejurarea cã.. Terra. Alzati. „potropopul varmigiei Henedoriei”. în continuare. numindu-i (con)fraþi „români”. Moisi Peºtiºel. p. Contribuþii.. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. 101. Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. p. 101). 10).. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. Binder. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº. cum apare din greºealã. spre deosebire de p. „piscopul românilor în Ardeal”. p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. . 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. 419 º. ªtefan Herce. Armbruster. probabil. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. p. Achirie. 471.u. cu un lugojan. cu un hunedorean. 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. V. p. ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. la p. 228-229. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. unde se susþine. „valahi”. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº. p. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. pentru prima datã. Doc. p. în aceeaºi zi de 14 iulie M. 1976. p. R. R. 123. 1 din PO. printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii. în Armbruster. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine. ºi Efrem Zacan. comentariul despre prezenþa. totuºi TR.

vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4). Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. sinonimia din Palie prezintã douã situaþii.. unde. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. relativ sãrac. ºi de „Marien diiac” (PO. deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. M. Contribuþii. 1. 7 Laura Vasiliu. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ. S. apar 118 serii sinonimice5. Astfel. 54. 1981. unde. în al doilea rînd.. semn al unui lexic în dezvoltare. Dimitrescu. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. 6 Fl. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). p. 2. V. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. de ex. 95. cu Codicele Voroneþean. 3 Fl. CX ºi CCXVIII. p. Dimitrescu. 3. 5 Ed. am vrea sã facem douã precizãri: întîi. Evident. în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. dar. 205-8. nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. în ed. 11). ºi. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. ele ar putea creºte. alcãtuite din douã elemente lexicale. Pamfil1. p. 4 C. p. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. 17-29. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. Vocabularul Paliei de la Orãºtie. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis. p. de ex. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. Dimitriu. 3. faþã de 1818 cuvinte comune. cu alte cuvinte. 125. 2 Pe care I. probabil. p. Contribuþii. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale. Candrea. R.1.A. la o cercetare mai amãnunþitã. în LR 2. . o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. Costinescu. prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text. p.

214). mergînd de la trei la unsprezece termeni. dar ºi "moºtenitor” (v. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. C. 214). maradék "rãmãºiþã”. mai puþine. Pamfil. moartea. Un caz particular îl prezintã. összegyütés (v. dupã magh.1. Calc dupã magh. Calc dupã magh. C. 231. Pamfil. p. barom tartó emberek (Pamfil. 3. 17). 212). 215). p. verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte.1. C. p. 3. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. apare de douã ori. pentru cã ideea de bazã. Pamfil. În cadrul sinonimiei complexe. C. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. bósszut álni (v. În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit. Calc. în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi. Pamfil.2. p. R. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime. . p.

Pamfil.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman. de fapt. 213). 4 Pamfil. p. 5 Pamfil. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v. p. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. 3 Calc dupã compusul magh. 239. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. R. 232. p. p. 6 Pamfil.32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. p. R. 240. R. lakóhely (v. 230. R. . Pamfil. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute. C. Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. p. 213). C.

. În fine. uneori foarte ridicat. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. cu cele din DS. recordul este bãtut de conceptul animal. dar ºi "bunãtate” (v. copil. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte. al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui. a slãbi este atestat o datã în Palie. Roma. alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. ªi. . În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod . pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. p. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare). care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. în fine. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. deºi vb. p. Treml. vite". în Palie. deºi vb. 3. considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. 105–107).4. fecior. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. 3. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. iar pentru fiu. dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. calc dupã magh. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”. a smeri este consemnat în text. pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã. de pildã. sinonimul posibil smerit.3. strica – vãtãma. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie. în „Studi rumeni”. de ex. unde. R. ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. Numãrul. L. 2 De fapt. La fel. 233. de asemenea. poroboc. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. jószag "animale. nepotrebnic nu cunoaºte. de ex. IV (1929–1930).

Schogt. p. 14-15). operaþia de comutare. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. scamn. a utilizat termenul/termenii mai familiari. pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor.. cu Biblia de la Bucureºti. 53. de ex. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. care. 3 H. nu sînt importante.1. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã. deºi text bãnãþean-hunedorean. apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). de exemplu. poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. luva. deoarece se poate observa cã. 165). specificã pentru identificarea sinonimelor. În acest fel. curente. care. p. în plus. pot fi atribuite tipografilor munteni (v. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare. . acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. p. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. la aceeaºi paginã. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare. Dumnezeu etc. LCB. în sine.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. de ex. cu mici variaþii. ce se clãtesc. Bãlan. Sinonimele se explicã însã ºi altfel.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese. 185. mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. unde. 477). de pildã. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. Cele douã categorii stabilite sub 3. venind din alte regiuni. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. de ex. Unele forme precum pustie. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei. poate ºi cel mai expresiv. caltã. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri. cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. fierile ce se leagãnã” (p. Urmãrite sub raport etimologic... 4. p. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. TR. în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. Sém.. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. moºtenite – ambele – din latinã. rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. viermii ce se trag.

234. 4.4. 4. moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil. R.2.2.1. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor. de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4. 4. . p.2. rezultate din împrumuturi: 4.3. din aceeaºi limbã.2.

recte Paliei.. Rosetti. Privite dintr-o altã perspectivã.1. 948 (v. Pe de altã parte. care. p. 1 În Omagiu Al.5. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã. evocatoare ale unor împrejurãri diferite. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã). unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi. în marea majoritate a cazurilor. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4. 5. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. ºi 4.43% în vocabularul de bazã. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. Se demonstreazã ºi în acest fel.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie. dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi.74% în întregul vocabular ºi 87. alcãtuitã numai din termeni latini).4. Evident. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1. 4. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin.). situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici. ºi DHLR II. Dintre categoriile enumerate. 4. .u. cuvintele din fondul latin2. 2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi. 358 º.3. iar dintre cei derivaþi în românã.6. dacã mai era nevoie.).2. cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice. p.). posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice. moºtenit. Cu excepþia categoriei de sub 4.

.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. p. . R. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº. în fine.. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. deci. 234. niºtotã – trudã etc.1. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. áld. oricum. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. în întregime grupul sinonimic. dupã Pamfil.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie. Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc. în lanþurile sinonimice mai largi. p. – Sînt. o formã sau un sens arhaic. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã.. din maghiarã ºi sîrbo-croatã. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme. la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. intrã minimum un cuvînt. 538.1. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl.1. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc. de ex. 5. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni.2. Evident cã. ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5. 1 1 DHLR II.

þiitor – stãpîn etc. în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. LP. v. p. ºi DHLR II. 132). folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. R. probabil de cãtre tipografi..1. dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. Lanþul cel mai lung. 494. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. Oricum. de 11 sinonime. 5.38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc..4. Pamfil. . p.3. la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc. în special în Transilvania. Pamfil. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2). dimpotrivã. v. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. În general însã. p. cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. 232. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. a conflictului între particular (regional) ºi general (comun).1. În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii. procentul termenilor regionali este scãzut. ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. respectiv. sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod. 5. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v.

b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. Contribuþii. 122-245. în C2 de 32 de ori. arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. p. în CV de 2 ori. de douã ori. de 4 ori. o datã ºi în Ps. 2 V. De menþionat cã. . Siriu apare în PO de 15 ori. zgarburã apare în S de douã ori. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev.). în Pr. în Ps. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. de 33 de ori. în Ev. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. LP. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. naºfã (5). 5. În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori. Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã.5. în celelalte texte. Dimitrescu. 4 în T. în L de 2 ori. în T de 35 de ori. ºi 13 în Ps. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã. termenul notat primul s-a conservat. v. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. ceea ce echivaleazã. tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). 26 în Ps. nota precedentã. aveni (2). iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte). nãmesti (1). în fond. diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. p. în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1). de douã ori. în EV de 8 ori. Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc. în Ev.). Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte. în unele situaþii. 133. c) în fine. vrevi (4)2. gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10). o datã ºi în Ps. iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S.1. ºi Pamfil. tovarã (2). care nu este înregistrat decît o datã.

a ieºit din uz. În alte cazuri. limba românã foloseºte astãzi. gras (1). substantivele jertfire ºi (neol. întãrire. cuverturã. 5. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex.. pled etc.1. urmaº. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. declaraþie. în general s-au amplificat. în raport cu jale. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie. Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. . dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus. durere. ºi anume adevãrãturã. prin împrumut sau derivare. cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. astfel. de ex. Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. mîhnire. bunãtate (2) etc. deci care nu au supravieþuit. etc. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. pojar (1). pacificare. s-au adãugat substantivele tristeþe. de ex. astãzi nefolosit... 5. succesor etc.).2.. dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”. Trebuie subliniat cã. dar înlocuit prin învelitoare. cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã. Fireºte. Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov. ºi anume arsurã. cã la cuvintele care în Palie (ºi. conciliere etc. pentru aceastã noþiune. în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent. amãrãciune.2. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. sinonimul lui mãrturie.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun. dacã sinonimele substantivului jirtfã. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –. supra. Cu alte cuvinte. doliu etc.2. depoziþie. atestare etc. unii termeni sînt arhaici. dar cele cîteva exem1 V.2. în general.) sacrificiu. cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. Seriile sinonimice. 5.

.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple.3. dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº.. la care se adaugã alte elemente lexicale. ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege. Indicele lexical paralel. credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse. se poate trage concluzia cã. 5.1. luate absolut la întîmplare.3. pentru priatnic (8 Ev.3. 5. 18 C2). chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. Fl. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz. 5. Dimitrescu. seriile de 1 V. . Cîteva exemple de serii: 5. Dupã cum se poate uºor remarca. În fine. 2 C2). 1 C2).3.v. se menþin pînã azi seriile sinonimice.3.4. sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie. a conservat pe prieten. Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor. 6. pentru moºtean (3 T. dar a eliminat pe priatnic). s.3. Contribuþii. cît cu formaþii vechi. aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici. 5. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni. bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor.2. Evident cã.

4 Ibidem. 6. R. p.3. p.2.1. (3) num. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil. . supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj. Pamfil. 211. p. 205). 237. (2) prep. (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos. (13) adv.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1. adj. Contribuþii. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. (1). 3 Pamfil. În ordinea descrescãtoare. v. p. (5) verbe (48) conj. Contribuþii. 238. 6.

Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte. Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime.. cliciu (6). beadã. crud. fãgãdaº). 6.6. fur (4)). scoate (4). În toate aceste cazuri – ºi în altele. ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. alnic. 7.5. 7. deºtinge (4). (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare. asin. num. similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. despoieturã..7. dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex. tîmpãnã (3). (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. conj. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece. cucurã. 6. (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã. dar care ar fi putut avea echivalente. prep. 6. adv.1. celui (4). berc. chindisit. 6. (1) adin – între.4. . usnã (2). suguºa. sucui. repede. beteag. ducãtor. cocãtor (6).

3 T. deºi este atestat de 74 de ori. p. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. La fel este cazul altor cuvinte. în textul de la p. adãvãsi. O dovadã o poate aduce. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV). dar cu alt sens). în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. . în cele mai multe cazuri. de tipul lui alnic. ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. 13 C2).2. 1 S.3. pentru aceeaºi noþiune. ci. 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã.4. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea. hiclenie corespunde în textul magh. în alte texte este prezent tot asin (6 T. termenul din modelul maghiar. prin faptul cã. care în PO nu are sinonime. direct. De menþionat cã verbul corespunzãtor. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. fãrã sinonime. care apare ºi în alte texte literare ale epocii. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. în unele texte. de ex. 1 CV. nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã. ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. 112. 1 EV. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R... aveni. precum blagoslovenie (18). 1 T. A. în Biblia de la Bucureºti! 7. deci în 1835!). beadã "cusur” (neînregistrat în DA). s-a ales unul dintre termenii la îndemînã. 4 L. ceea ce este ºi mai interesant. 247. de ex. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. a blagoslovi. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO. dospi. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini.. berc "pãdurice” (apare în DA. 16 C2. nu lui hitlenºeg. credem. risipi. probabil din limba curentã. 7. acestea de origine slavonã.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. evident!1). celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. de ex. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. ci lui alnók. conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus. 2 C2). din Palie. chelciug „hranã” (p. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. pur ºi simplu. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie. se poate explica. Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea.. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28).

în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. 8. plaºcã "manta” etc. p. 151 ºi 188) din kezes. . p. nea. pur ºi simplu. p. prin regiunea din care provine textul. 306) (în magh. Toate aceste cazuri. öltezeti – lepple) (p. faþã de care apare verbul a zãbovi. 527-538. adeverit. identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar). cele mai numeroase. adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. 253). p. în interiorul unui enunþ. beteag "bolnav” (p. berk.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. sfadã. nici pentru sol "vestitor”.5. Lyons. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale. RM ºi Bakos. Popovici. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. amar sau de alte provenienþe. netare. p. de ex. la tîlcuitori. beteg. merö aranybol ºi tiszta aranybol). de cunoºtinþele lor de limbã ºi. PO. raportat la nepotrebnic "smerit”. ocinã "moºtenire”. curat aur (p. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. acoperãmîntul trupului tãu” (magh. „cã veºmîntul lui un singur. 107) din magh. de ce nu?. a scoate. Lg. repede. fur. sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive. Sinonimele determinate de termenii din original sînt. de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea. iar faþã de netare "slab”. ducãtor. amiazãzi. 253). p. Pamfil. 65. La fel. Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor.1. Schogt. cunteni. de cultura lor. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi. LRC II. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”. necurat. VII (cu bibliografie). berc "pãdurice" (p. existã a smeri. apare a slãbi. 525. PO.. 2 V. fie ºi in nuce. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. 64. în mod firesc. Sém. 7. 81 etc.. de ex. 8. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. PO. dar nu a tãlmãci. 69. 295) din magh. 343-345. 83. Alteori termenii maghiari se explicã însã. MR. chezaº (p. de regiunea unde se traduce. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. FC. 4 Am notat între // nr. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). Roques. 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos. la care s-ar putea adãuga altele. p. dar a certa existã în PO.

„duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16). dar /2r/ (p. deci cã. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. 59). jigãniile (állaton – férgeknec) (p. De fapt. ambele îl traduc pe (p. 274) („ruhatis. dintre care în PO am identificat ºase termeni. iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. 212. bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p. rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. 31) barmoc – jiganie (p. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã.. grãi. a se deºtepta”). 8.. Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”. „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”).. 15) vadac – fierile (p. 29) Într-un loc (p. 31) marhaual – marhã (p. veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. 20) – dobitoc (p. 15). . cu mîndrie. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. iar dzise magh. 14) Madarakba – vite (p.2. értelemmel. elttér (azi elter "a abate. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p. a coti. înþelepciune. 149. dacã nu în toate. 174). 176). 93) teer (azi ter "a se îndrepta. cu unul.46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p. mãcar în aceste cazuri. fierilor /3r/. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. 301). 255). cunoºtinþã” – bölchességgel. 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). 20) – dobitoc (p. prin numeroase cuvinte. 241) dzise. 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. 51) állaton – fiarã (p. öltezöteket”). „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. 261) (p. veºmînt /6c/. 14) – jivinã (p. lada. 15) – jiganie (p. plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. ismerettel. traduºi foarte diferit în românã. (p. szola – monda (p. 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. cel puþin în unele cazuri. a cîrmi”).. uneori grãi traduce magh. monda. 40. 99). 214. ceea ce ne permite sã presupunem cã. 67).

erau într-un anumit fel „independenþi”1.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. De altfel. v. 211) 8. p. 9. acum Fl. p. gyermec). medelniþã /5r/. Pamfil.3. spãlãtoriul (magh. district”. p. 1982.cãreia. fiiul /7r/. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. p. R. textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original. XL). dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). 104). 18). faknac – fákan. ci lui ioszagat (v. Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . 226-227. ale intervenþiei lor conºtiente în text. O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei. Zgraon. poroboc (magh. életnoc Fayarol – Elet Faya). nu i se cunoaºte un model . de ex.apare termenul de origine magh. „mãtase albã rãsucitã” /3r/. Roques (PO. v. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë). Pamfil. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. 71) (p. deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. 481. Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger. . 105). fiam – fia). „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. köésö / kö ésö). la p. arbuni /1r/ leamne = magh. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p. 208) (p. Evident. mosdót – mosdotis). ci voinþei unuia singur dintre ei. deºi în textul lui Heltai este ravasz (v. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. 235) sau ranazb în ed. 269) (p. fãrã teama de a greºi. oricum. Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului. varmigie "regiune. care aratã unele asemãnãri între PO. p. MR). neînregistrat în Bakos. lemnul vieþiei /4r/. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. 21) (p. (p. Paliei (p. nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. repetãm. Toate aceste cazuri pot fi interpretate. fecior /1r/. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. pomul vieþiei (magh. 244. 315) (p. aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. de care se distanþau. 3. cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. de ex. R. în LR. cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. fecior (magh. 68) (p. „mãtase albã sucitã” (viszszalt.

aºa cum apare în Roques.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai... ce mînã grea pãcãtoasã. cu textul prefeþei Paliei reiese. nece sã sãduiascã” (p. p. În Coresi: „mainte sã ceteascã.. 5. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã. nece sã sãduiascã”1. ed. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. De exemplu.) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p.. necetind mainte” (p. numai „szallasinac (szama)”. necitind sã nu judece. pe de o parte.. în PO. v. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). peririle.1. XV). de ex. 167. În textul magh. care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. 167). în Palie.. Dimitrescu. 9. bãtãile. ºi textul de la p. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof. cislã – samã – numãr. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p.. p. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p.) ca mainte sã ceteascã. . PO. în textul magh. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti. pe de alta.. Fl. 14.) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. 9. Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar. 2). la p. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi. este însã evidentã. ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. Gh. sã veþi afla ceva greºit (.. 2 Ibidem. p. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”. în textul magh. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi. 6). Se observã cã influenþa de concepþie. 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p. 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai. pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit. numai szam "numãr” ºi soc "mult”. peririle” (p. 10). Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse.. 5) „Bãtãile. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi. necetind mainte”. ca ºi noi.2. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu. ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p.. necetind sã nu judece. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi. sã nu bãstemaþi (. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte. 5–7). text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p. n-au iarã întors mînã de înger.

în D. slugile tale” (9). p. robi. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. medelniþã – spãlãtoriu. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. 343. Buc. 9. Cuvintele curat ºi sfînt. luaþi independent..5. de ex. a enumerãrii (de altfel. prin sinonimie. slugi ºi mai ales viermi. este adevãrat cã de mai micã întindere. 1977. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã. pe de o parte. Cantemir interpretat de. dar.3. de ex. deci el nu mai poate informa. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p.. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v. enumerãri.. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. (p. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane. 9.. p. . nu sînt sinonime. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1. 62. Niculescu. nimearnic – striin. (p. cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil. Lg. p.. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã. p. arbuni – leamne. credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi.. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”). contextual.4. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va. p. 2 Lyons. prin tendinþa de evitare a repetãrii. ci cel mult orna. cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. a se ruga / micuialã (9). 3 D. poate mai elocvente.. ªi încã mai departe. sau îmbrãcãmentele popilor. considerate izolat. 8). 9.6. nepotreabnici. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. sau în text: fecior – poroboc. credem.. de asemenea. Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7). Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla. prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. 6). leagile ºi poruncile). pe de altã parte.. 9. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”.. 246-247. robi ºi viermi. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. au semnificaþii distincte în plan cognitiv. (p. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. (p. expresia.

În lumina acestor situaþii. ne vom opri numai la cîteva constatãri. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi. Aceastã activitate. 2. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. care au rolul de a rezuma un capitol. aºa încît. de explicare prin sinonimie.. 306)). ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. 283). Individualitatea. p. dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã. fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. p. în care. hozenul „cu alt nume peptar” (p. 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã. Király. XL. Aici. . în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor.. ebr. 3 I. 154-156. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques. XLII. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. 11.50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. 306). ºi nu a fost. în AUT. 2 Roques. sublim distilaþi. dupã cîte ºtim. fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. 1981. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. 33. cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. În fine. 4 Fr. 13. aminteºte numai de notele din Palie. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. Iliescu. PO. 272)2. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie. în LL III. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. p. unii dzic cã-s dafine” (p. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare. 10. apar cîteva glosãri de cuvinte1. 1964. de exemplu. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. 348. Niculescu. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor. 12.. p. 312). am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. PO. peste veacuri. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. sau traduc unele cuvinte strãine..

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

în germ. în germ. era spinas et tribulos. „cithara et organo” "lirã.v. în Palie s-a preferat traducerea prin urzici.: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. 20/18. orgã hidraulicã în special”. la p..: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”). în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin. fluviu”).56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). Traducerea unor termeni botanici este. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. 16/10 sub forma substantivului rîu. al XVI-lea. substantivul fluier nu este atestat. adolescentulum. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. germ. p. cataractele cerului”. germ. sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin. Jüngling. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). într-un fel. un voinic”) corespunde: lat. dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. de ex. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). simplã”). 21. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. la p. Oricum. Contribuþii. s. în lat. magh. O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. Dimitrescu. 22. Într-un asemenea caz.1. alãturi de spini. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. generic. în care voinic. „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. magh. în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. magh. 31/2: „fereºtile ceriului”. pe lîngã sensul originar de „ostaº”. De menþionat cã în textele literare române din sec. îl avea ºi pe acela de „tînãr”. un alt termen botanic. de exemplu. în germ. Strom ("curent. pentru latinul fluvius. parþial apare o autohtonizare în cazul de la p.. magh. égnec Ablaki ("fereastra cerului”). În lat. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. în magh. 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace. „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã. De asemenea. Schrecken. horror. al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v. „muzicale” în speþã. În sfîrºit. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”.Ev. 24/23 („au ucis. specificã limbii române. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. 51/12). în 1 Fl. chitarã ºi instrument muzical în general. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara. . Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte. germ. „in simplicitate cordis mei”. în lat. Folyouiz "apã curgãtoare”. În Biblia din 1968 s-a adoptat. La fel la p. iffiat „adolescent”. ºi ele semn al sãrãciei. cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p.

iar în altele. 68/19) nu este un pleonasm. 1 Ist. a magh. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. Kütfeyet. Wasserbrunnen.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. de exemplu în ILRL. Concluzia lui Mario Roques (PO. 3 Roques. în partea de vest a þãrii noastre. XLVI. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. XXXV). prost avea sensul etimologic "simplu. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc. lit. p. v. o carte care. LII. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. 24. iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. nici versiunea Septantei. relig. Oricum. nici versiunea slavonã. – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. al metaforelor. curat”. a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N. 23. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea. – comparaþiile. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice.. Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. se explicã tot prin original. Cîteva concluzii parþiale. a germ. luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. „inimã naivã”. p. dupã care „nici originalul ebraic. al metonimiilor ºi al personificãrilor. . o datã ce în limba veche rom. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. ci o traducere exactã a lat. cele mai numeroase. – fraza este cultivatã. p. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. Roques. p. adãugãm noi) traducerea Paliei3. Izvor de fîntînã (p. PO. XCVIII. PO. puteum aquae. prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. Iorga drept o traducere-model1. deoarece contaminaþiile.

Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. 192. dar care. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. constitui începutul unei reconsiderãri estetice. lit. pe baze strict ºtiinþifice. Eminescu. Ist. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea. Bucureºti. 153–194 1 Iorga. aºadar. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1. Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. .. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea. trecînd hotarele. pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. Ed.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. p. evident. Palia de la Orãºtie. rom. p. 1984.

un grafem corespunde la mai multe semnificaþii. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. Astfel. timp de multe secole. Dar. iar alteori. pe de o parte. pe de altã parte. dintre toate limbile romanice. maghiara. Avram. turca. chiar specialistul. Mihãilã. o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave.) 2 Rosetti. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. p. 5 º.v. Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost. Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata).u. de cultura romanicã apuseanã). niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi. A. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. singur. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme. p.TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã. 453. limba românã. Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. 1-5. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). . mic. al XIII-lea sînt: bun. în SCL XV (1964). datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. baci (v. în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec. veacuri întregi. pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol. ILR. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. DLRV s. fasc.

Cantemir. O. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea). 24-25. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. se fie voia ta. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul. Dar. p. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae.. 1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre. Þîrcovnicu. în Descriptio Moldaviae (III. 2 Într-o scrisoare primitã de la E. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. se vie inperecia ta. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei. 49. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului. ideea se regãseºte în prefaþa la S. ºtiinþific. Coseriu... este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat. Individualitatea. TRA. p. Crest. al V-lea).. 38-43. swincaske-se numele teu. 191. de fapt. 17-21. 5 Jako-Manolescu. începînd cu sec. 29. Totuºi. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. S. scris cu caractere latine. 149. p.. ºi Niculescu. Penia noastre secioase de noai astedei. Al doilea text românesc cunoscut din sec. p. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic. este Tatãl Nostru din 15936. 6 Iatã textul. apare – sporadic. Putna. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. p. 1 Bârsãnescu. mai ales cã sînt date cã la începutul sec. în CL 1/1979. Ssi iarte noae detoriile noastre. 32) . p. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. S. P. al XVI-lea. p. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul. transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin. Dimitrescu. 135. ªincai. se pare cã ea este ºi mai veche. 4 Tagliavini. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. Cap. v. argumente lingvistice în Fl. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi. p. Ist. dupã tradiþie. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã. al XVI-lea. Coseriu la 28. 3 V. ºi Jako-Manolescu. Viena. Amen” (v. aratã cã. 279. care este clar cã nu a facilitat.N. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. 451. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor.1977. În general. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2.. Micu–Gh. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439). v. p.XII.

Vezi Lukasik. 324. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6. se ºtie despre L. no (ne). Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie.. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. 54. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. desigur. Sarnicki. Vezi Crest. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. acest text al lui L. Stroici cã era poliglot – vorbea latina. în limba românã pe care. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. 375. p. dintre care enciclopedistul polonez St. date fiind. de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. p. De fapt. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec.. p. italiana. Vezi Lukasik. Vîrtosu. p. L. În calitatea sa de mare logofãt. neczij necitor (= vecii vecilor). TRA. Gaster îndreaptã aceste erori. 1592. sîrba3. polona. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. germana. Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. . Aici se pare cã se împrieteneºte cu S. în 1593) prin Sarnicki. p. ºi a II-a. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. 159. al XVI-lea – începutul sec. Tatãl Nostru. dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. al XVI-lea. pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective. p. 112.. Oricum. apoi. sitlanul (= hicleanul). Asia ºi Africa între anii 1394–1427. 1224. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei). era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic. 191. detorniczitor (= detornicilor)5. pe de o parte. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. Sarnicki l-a tipãrit. 78. la îndemnul cãruia scrie. deci din diferite idiomuri. p. pe la jumãtatea sec. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). I Frankfurt. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. 197-8. în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). greaca. în Chrest. Lukasik. Sarnicki (1530–1593).TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. S. p. P.P. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. de mînã cu litere latine. concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. 32-34.

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

Sã prãznuim cu curãþie. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. pentru naºterea ta. fierilor ºi peºtilor. fiiul mieu. amar. cu paza besearecei.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. în loc de veselie. purure sã aibã în gurã rugã. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob. 89). lumina. un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. veade chiar toate faptele: ceriul. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. de furtiºaguri. de curvii. nãlþimea. ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ. Îghiþitu-l-am ca pre un om. 161). grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. laudã. de beþii ºi de alte scãrnãvii. de curvii. munþii. vãdz dzi rea ºi cumplitã. ºi de alte necurãþii de toate (p. cu ruga. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. fiiul mieu. acmu atãta rãu ºi dureare am (p. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. în loc de dzi bunã. ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. la sfîrºit. pãmãntul. de fãþãrii. de „negru”. opuse grupãrilor de „calitãþi”. adãncul. procedeu specific retoricii „convingerii”. nevoe. Meºter în arta antitezei. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. de „alb”. ºi vino în locul tãu cel gãtat. de ucideri. în loc de iuºiurare. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. iau scrãbã. curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. de scumpete. în loc de desvãtare. de obicei. ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. . de strãmbãtãþi. 285). cu milostenie (p. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). 25). cu trezvie. 239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. Luatu-l-am ca pre un vinovat. aºa încît se pot înºira. greutate. cu lacrãmile. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. 88). de asuprele. cu rugã. de mãnie. Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. fiiul mieu. 85). Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”. cu milosteniea. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. marea. 161). ca în textul de mai jos.

ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. cit. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. dar caracterizate prin simplitate. pentru tine m-am smerit. iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume. de largã respiraþie. p. numai fumului. 11). la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. 231). Plãnge-vor ºi cei buni. ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. pentru tine m-am întrupat. aºa ºi (noi). ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã. pentru tine am fost om. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. 160). dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. ªi nu numai isprãvile noastre. Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã. Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. Aºea ºi noi. nu numai Jidovilor. De altfel. ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. op.. ºi dobitoacele. Cãlinescu. izvorul binelui de veci. 89). ºi curate ºi necurate. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. analizînd simplitatea stilului din Cazanie. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. ca o apã repede ce curã. Pasajelor de mai sus. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. toate ca un fum trec (p. sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc. ºi într-alte pohte de pãcate. atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. 292). de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. fraþilor. Aºea ºi de la Hristos. ºi fieri. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. filonul popular rãzbate în diverse forme: . 24). atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru.VARLAAM. în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine.

sub forma mai apropiatã de etimon. feciorul Mariei! (p.70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui. cu oþãt ºi cu . 295). Cãtrã dzuã. la p. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. boiarin (p. 442). sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit. vai. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. ºerb (p. ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. sã-l vãdz încai acmu (p. ºi ºchiuopit. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. iarã de nu. precum ºi de imperative care. ºi cu cununã de spini încununat. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. 322. Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis. 293 etc. 446). ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. mai ales. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul. 293. ce puþinã rugãmente mã rog. atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. ªi de sãrg fugi deacolea. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. Cãci ºi pentru ce? (p. se repetã. moºie (p. 85). ca urmãtoarea. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate. cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. cît ºi Mãria Sa (p. mare nevoe! Vai. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. 398). 394) ºi. Acesta. cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. Pilate. Iarã pentru o nevoe oarece. 387). ascultaþi una mare ºi minunatã. ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. în special de vocative (Pilate.. prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. el. a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. – prin exclamaþii. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. de menþionat cã aceastã formulã. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. giupîn (p. 394). mortul acela ocãrãtul ºi urãtul.). – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. 160). – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. pur ºi simplu ameþitoare. domne Pilate). credincios întru Domnul Hristos. oh. 292. apare exclusiv în comentariu. – prin formula de adresare Mãria Ta (p. în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. 161). Nemicã lucru mare nu ceiu. 88). ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit. þarinã (p. 295). 394) etc. Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. sã tãmplã de sãrãci.

pentr-un blid de bucate. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. dã-mi mortul acesta. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. pre carele toþi-l ºtiþi. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. cã pentru noi sã goli. ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. Pre tatãl lui chema-l Iona. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. Bucureºti /1958/. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. În partea a doua a Cazaniei. ce altul pre numele aceluia. unde se prezintã vieþile unor sfinþi. cã eu-l cunosc cine iaste”. muncile. Darã ce-am dobãndit. Unde-s curþile. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. nemijlocit. bolnav spre boale. þ-ai vãndut blagosloveniia. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. 51). soseaºte-i moartea ce-au luat. dã-mi necunoscutul acesta. pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. ca coconii. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. p. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. 322). De asemenea. astãdzi caoþi prinse. Soseaºte-i. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. ologii cu picioare. flãmãnd spre foamete. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. Cãnd fu a doa dzi. îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. ºi prinsa legarã svãntul. Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. ªi deaca-l bãgarã în temniþã. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi. ai vãndut moºiia ceea veacinicã. Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. Ce ai dobãndit. Onu. domne Pilate. 465). apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. dupã cum observã pe bunã dreptate L. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. ca Isav. învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. ºi sã împlu voia cãrtularilor.VARLAAM. cã pentru noi muri. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon.

ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. curãþie þinea. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. Gheorghie. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. ruga! Pentr-aceea. proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare. 371). Deacii. cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea. postul. iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. ªi cãnd învãrtiea roata. cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. unele direpte. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte. ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. Iarã svãntul. ce º-aceasta cãnd apunea soarele. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. dintãiu cu glas mare. ªi acolea unde-l hirotonisi. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. dup-aceea cãtinel. mulþãmi lui Dumnedzãu. 386–387). deaca fu preut. ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. direptatea iubiia. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. 443). cãt ºi însuºi împãratul. cãte fapte bune fãcu. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. altele strãmbe ca neºte undiþe. iarã altele ca neºte coase. . cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã. boiari. ce o chema Sion (p. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. cãte bunãtãþi. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane.

deci. Al. Rosetti. p. Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române. intervenþia sa conºtientã. B. din perspectivã esteticã. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. 1993 . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. 1990. la rîndul sãu. studiul din acest volum). un model mult imitat. 2. începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. 1961. Fie cã a tradus. creatoare. dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. 117–118). cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. 5. Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. X. 1969. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. p. cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. presupunînd un imens efort. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. Poate cã G. ed. Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. 1971. 498). era aproape echivalentã cu a crea. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). a devenit. Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. p. nr. se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. Cazacu ºi L. trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. net superioarã stihurilor din Cazanie. Nu atãta grijea ºi frica începutului. 34). iar N. 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele.VARLAAM. Oricum. Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. 472). Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. p. Dacã a tradus sau a compilat. Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. Acesta este specificul lui Varlaam. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte.

de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. cît ºi cãrþile sacre.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. propriu românilor. deºi. raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. 106. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern. primul la Sibiu în 1544. de fapt. apoi greaca –. tipãrite. în fond. Transilvania în istoria poporului român. luteranismul. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. p. era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan. 1967. 1 C. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit. Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri. al doilea la Braºov în 1559. Giurescu. Bucureºti. . Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. ortodox prin tradiþie. o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni.C. toate ortodoxe. Aceasta a fost.

11. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. 3 „Gazeta literarã”. iar ºase ani mai tîrziu. Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. ale tipãriturilor coresiene. nr. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. în 1641. . la tipãriturile lui Coresi. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã. Byck. ºi într-o fazã incipientã. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. cît 1 Istoria literaturii române. 19 (113). 2 Istoria limbii române. sînt legate de numele diaconului Coresi. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. 10 mai. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea. cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. deocamdatã. ed. Într-adevãr. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. J. mai ales.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. în mod special. p. Fie. Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. 164. conºtiinþa unitãþii de neam. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. Bucureºti. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. prin calitãþile artistice. 1961. mai precis. faza primitivã a limbii literare de azi. 3 (1956). Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. vol. II. J. prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã. 2. paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. 1967. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. Bucureºti. dupã cum se ºtie. p. se pun bazele primei tipografii în Moldova. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început. discutînd problema originii limbii literare. într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. p. contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. Iatã care este opinia lui O. Mai tîrziu.

p. 1640. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. slavonã ºi greacã. la începutul secolului al XVII-lea. ºi Alzati. ªerban (fiul lui Coresi). singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. diacul Lörinþ. . 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea. p. 20. Alba Iulia a fost. Pe de altã parte. aceste cãrþulii urîte. cãrþi populare (Alexandria. o serie de cãrþi de altã naturã. documente. scrisori particulare etc. 103. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. lit. 4 ILRL. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. Floarea Darurilor). 3 Florica Dimitrescu. prin gãurile cãrora se plimbã cariul. dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. rom. 1652). Tudor diacul. înfiinþat de Gabriel Bethlen. 88. alãturi de Coresi sau independent de el. Bucureºti. care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. Iorga: „Prin ele. aºa cum aratã N. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase.. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus). sediul Colegiului academic. p. lucrãri de facturã istoricã.. trebuie recunoscut cã. cãrþile tipãrite de Coresi. în Introducere la T. Pravilele împãrãteºti. 1646. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. contribuind astfel la procesul de culturalizare. Pe de o parte. Îndreptarea legii. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3.76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. Terra. care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. cronicile. 1 Ist. diacul Cãlin. 192: v. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. p. 1979. în limbile românã. Marian. Astfel apar. Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã.

subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta. din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). Aici. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. în Transilvania. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. de nu grãescu toþi într-un chip”. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I. Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. Într-adevãr. se constatã o întãrire a propagandei calvine. Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. Trebuie însã subliniat cã. începînd cu Simion ªtefan. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. care urmãrea. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. sprijinitorul bisericii calvine. Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642). vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. pe de o parte. împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. potrivit cu condiþiile economice ºi politice. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. românii. nu-i de vina noastrã. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. Astfel.

Bucureºti. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. t. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. t. au altele multe nu le numescu într-un chip. Bucureºti. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). cu o remarcabilã intuiþie. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. I. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. p. Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române. vol. alþii într-alt chip. 2 Istoria poporului român. Astfel. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. Bucureºti. A. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. chiar în secolul al XVI-lea. evident. Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale. alþii într-altul. 1972. III. I. 1881. de exemplu.P. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. partea I. În predoslovia amintitã se abordeazã. de cãtre Coresi. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. 32-42). grãind un lucru unii într-un chip. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. În scopul realizãrii unei limbi unitare. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. dar ºi datoritã geniului sãu creator. ºi problema neologismelor. . încã neci într-o þarã toþi într-un chip. Gr. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. pentru prima oarã la noi. „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. 95-105. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. 1886 (cf. noi încã le-am lãsat greceºte. Brâncuº. au veºmînt. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. p. au vase. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie. care. p. Bucureºti. traducãtorii propun. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. ed. introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum. Trebuie subliniat. 1970. cu multã justeþe. 206.

167. ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. T. ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. Gheþie. 1975. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru. 322. Baza dialecticã a românei literare. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini. 1979. la Bãlgrad.. 91. iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V. p. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud. . inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. Bucureºti. p. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni. I. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”. p.. amin”. le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti. ILRL. n-avãm. În secolul al XVII-lea este de remarcat. Raþiunea dominantã. nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei. Bucureºti. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. de exemplu. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3.. Rumânii. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã. numai noi. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2. p. Cândea.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi. deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor). pînã la Noul Testament.. 321.

considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. în Sicriul de Aur (1683).80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta. ca ºi predoslovia Noului Testament. de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. 23. Acesta. Curs universitar. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. folos. 99-115. Craiul Ardealului”. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. diversificatoare. 1935-1936. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. profereazã. Individualitatea. preferîndu-le cuvinte regionale. în alian. cum ar fi pricinã. cum îl caracterizeazã Ov. p. 2 ILRL. Densusianu3. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad. în 1698. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”. Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. împotrivã. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament. Bucureºti. hazna. . Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. de episcopul Mitrofan. adeverinþã. popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. blagosloveni. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. de la o provincie la alta. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. p. nu pot veni la tãlmãcit”. altele. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. p. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi. 17. 2 Niculescu. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. cu caracter regional.

tipograful lui Matei Basarab3. aºa zis”2. .. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. partea a II-a. p. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. 259. Se ºtie. se lãrgeºte. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. le-am cetit ºi le-am socotit. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. 1939. p. 1930. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. taha "chipurile. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. ªi socotind acestea toate. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. sub controlul lui Udriºte Nãsturel. cit. a 2-a. ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. eromonah”. Dupã Iorga1. ed. 2 Demostene Russo. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. a Domnului nostru. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. 106. Epoca veche. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat. sigur. varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru. ce toate cîte am putut afla. 3 S. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. dupã moartea sa. fiind socotitã. Sibiu. 506-507. Traducerea lui Silvestru. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. egumen la Govora. Bucureºti. Istoria literaturii române. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. Studii istorice greco-române. a tradus. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru. imperfectã. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. Puºcariu. în plus. p.

F. 3. Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. ca ºi despre cultura lor. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. în diferite locuri. divan) se datoresc primei traduceri. 304. 13 (1964). a munteanului Silvestru. mire. 3 G. Notele marginale. aleºui. diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu.. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. 2. priiatnic1. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. nr. slavonã ºi latinã.. 2.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau. beseadã. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca. a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. p. 7-8. poroboc. op. corfã. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”. Epistolele lui Pavel”3. 756. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I. Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã.T. hangeriu. Pop (Gabriel F. atît cantitativ cît ºi calitativ. ciurdã. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. sudui. cit. . „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. nr. tãrnaþ. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. p. ocã. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. în LR. sãcriu. marhã. alãmojnã. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean. carea vãzînd porunca Mãriei tale. 80 (1962). nea. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. în „Biserica Ortodoxã Românã”. p. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã. scrîºca. Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. 2 G.. Þepelea. 155. Þepelea). "a restaura. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. Gheþie. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara. Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului.

NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. La 22 martie 1639. Sibiu. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi.. La rîndul lor. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. Hist. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei. de la care sînt cerute ºrifturile. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. p. În fine. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe. menþionat în enunþarea titlului. pe cheltuiala lui. În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. p. 3 ªtefan Meteº. cãci ei nu se 1 Ibidem. latina ºi greaca3. Astfel. vol. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. prin Hamburg. I. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». Cei care au tradus dupã Silvestru. în predoslovia adresatã principelui Gh. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. Rákoczi din 1629. trimite. 2 Drãganu. 42. dupã cum reiese din predoslovia citatã. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus. argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã. cu aceastã ocazie. iar la Faptele Apostolilor. ªi. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. 1935. De altfel. dupã cum am vãzut. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. 196. el aduce din Olanda. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. . Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. pe lîngã limba românã. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. evident. comparativã a textului – care. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini. Pe de altã parte.

Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte. sl. 7. geena < gr. f. 46.. v. magus). p. c. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. a.). isop (< sl. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. stihie (<sl. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”. 2. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei. f. iotã. 5. 3. ºi din alte trei împrejurãri: 1. chimbol. Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu. c.). c. gheena (< v. 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu. magos. evrochilidon (vînt). unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. în LR. b. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu. gangrenã. typografie. care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol... f. stihija < gr. v. nr. 16) "gãcitori” „. filosofi. 5. sl. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. nardos. teatron. v. 274-276.. canon. . probabil unei ediþii strãine a Noului Testament. menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”. sinagogã. f.).. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem.” (Matei. Dupã cum se vede. v. menta < gr. v.. c. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc.84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. 48. însã. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea... diacon. b. gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). 14. 22) "a sãborului” . lat. maghi (<gr. p. 12 (1963).” (Matei.. 4. isopu < gr.). f. c. mintã (< v. b. statir. 59. 18. tetrarh. condrat. 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei. 13. pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. „la greceascã nu era” etc.Iotã una nu treace.

NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte.... f. 84. 170 b. f.. c. 29) "trestie” „. 14). f.. 7. f. 27 v. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „. faceþi pre al fiului gheenei” (Matei. 17. 30. Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte. b. v. f.. maghi este explicat tot printr-un termen gr. 23) "izma”. a. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca. 1) "vistiarul besearicii” „. 2. termenul gr. 23. este explicatã prin gr. Folosirea unor nume proprii greceºti. f. 3. De menþionat cã.. cu o anumitã circulaþie în epocã. v. v.. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. c. a. c. 11. la fel sintagma leagea lumiei. 13. stihie.. 27) "ban sau aspru”. c. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. 234 b. alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. 4).. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus). f. c. 97. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. v. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute. v. 23. v. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie. 21. c. privealã). 285. în Biblie. p. 17. b. ruta) Densusianu (op. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica. vei afla un statir” (Matei. a. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca. a. f. c. f. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. de exemplu Elisafta. într-un loc. c. 23. b.. v. (Fapte. Despre rutã (< lat. v. filozofi. iar în 1688. Biblia ad vetustissima exemplaria. 19.... cit. 15) "matca focului” „. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. c. cimbrul ºi cheminul" (Matei. 158.. 30. c. 131. v. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã ..

Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru.. a. v. 151. ºasezeci de stadii" (Luca. stadiu. summa. 1. f. f. c. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare. didactic. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. f. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. În fine.. 154. 13 (1964).1) Ca urmare. 2) „proºtii (necivilizaþi n. fãcînd foc. 103. p. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. c. cu ideile sistematizate.. c. v. vistiaria. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. 3 G. 278. precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. 13) 1 Ibidem. nr. Epistola S. Jupiter. trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. 2. . v. ruta. Þepelea. Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. 277.). prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. þeremonie. f. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. Hieronymi prologus galeatus. în LR. în LR. testament. 24. libertin. 3. 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. c. Mercurie. 6. orator. datã fiind apropierea formalã. nr.n. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. 62. 142. scripturã. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului. Prin etimologie popularã. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist.. 172.. f. din punct de vedere strict lingvistic. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. bazate pe extrase din Ieronim. c. s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. v. 14.. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin. 28. 12 (1963). Neologismele de origine latinã.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1. 2 G. v. Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. bine argumentat. 2. de exemplu3: „. vers.” (Fapte. se chiamã varvari ” „. preazbiter. v. v. 197. v. p. f. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. p.. varvari. 15. Þepelea. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie.. Ca ºi aceasta. c.

28) "vistieria besearecii". Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte.. v. v. v. 13. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte. f. v.. 7. 120. c. f. a celui Testament Nou" (Marcu.. b. 167.. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi. 7.. 17. a. 35.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. a. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei. c. v. v. 14. moºteniþi în limba românã. corban: „. 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”. 14. f. v. pre carele sã sue sus au în foiºor. 164. 47. a. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. 172. c. 6) "rugului” . 26. ace îi boalã” „.. au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. 186. 606.. 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte. anume Terþulie” (Fapte. v. v. f. c. stepene. 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „. 314. c. de exemplu gr. a. 11. f. f. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu. v. 13. a. c. a. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. 20) "„125 de paºi. c. a. c. (Fapte. v. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. 5. 21. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi. f. rotariu” (Marcu. v. 28. f. 93. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei.. f. 6.. 35) „grãdice. 17. f. c. c.. 314... de fapt. c. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is. 14. 18) "poama” „. f. a. 28. Este vorba de poblican. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei. un cuvînt latin. f. v. Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este. a. 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. c. c. ca cincisprezeace stadii" (Ioan.

iar pentru „cu ce mãsurã”.f. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim). 14).. c. „Olice indicare ut non iudicemini. "tocmit cu platã” (f.n.. Quid autem uides festucam in oculo fratris tui. ibidem. . gubãvie s.2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”. 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s.n. ibid. posledui vb. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. "leprã” (Mat.” 2. otapoc < otcupok. p. in qua mensura.. IV r: mãria ta. noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi.n. c. f.f. Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini. a confrunta” (f. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi. cit. Noul Testament de la Bãlgrad. giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao. p. "adunare.88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi. Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament. "smirnã” (f. "a traduce” (f. perioadã” (f. dihanie s.pl. 110. cã cu ce giudecatã veþi giudeca. 8. De exemplu: craiu s. (f. crãire "regat”. 15) "zlãtariu de aramã” În plus. 279. consiliu” (f. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi. part. 4.: nume de oameni ºi de leamne).n. "a îndrepta” (f. isprãvi vb. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. v. 4 5: în zilele lui Irod craiu).. zmyrnã s. vistiiariu s. V r. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova.n. "mulþime” (Mat. 3). De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s.. slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea). Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. gubãvie "leprã”.” (Fapte. f. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). f. izvodi vb. c.. puteau folosi locuþiunile în ce chip. 4 r) etc. 286. 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor). faurul. izbãvi.f. V r: Eronim. aºa cum a arãtat G.. remetietur vobis. "a urma. le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). mensi fueritis. comparînd textul latin cu cel al Noului Testament. v. "vistierie” (f. "copaci” (f. nãemit vb. unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem. trabem in oculo tuo non uides.” (Fapte. izvod s. V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr). V v. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). b. sãbor s. ce toate cîte am putut afla. mîndri "înþelepþi” (f. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). f. V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine. viteji "soldaþi”. mult rãu mi-au fãcut. "fazã. a. 14. 2. mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu). carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte). pomanã s. 7) "blãnzi ” „Alexandru. p. 274. 2 ILRL. unde n-au fost bine. 7. 280). IV r).m.. soroc s. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1. Þepelea (loc. "versiune” (f. "pomenire” (f.. în ce fel. 9 a.

. Bucureºti. 7 G. olosi "italieni”. (Fapte. sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. 5 Ibidem. op. lesni) "a sta de pîndã”. ar fi vorba numai de textul lui Matei. Este vorba. p.n. 3 Ibidem. 184. cit. nr. în Noul Testament. 5). dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. "cheltuialã” (f. 4 Ibidem. În plus. p. Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648). ponos s. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. . Cazacu ºi L. leºui ºi aleºui (< magh. p. în acest caz. (Rom. În sfîrºit.u. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). Mammon. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”. scris în aramaicã. 1 G. în timp ce restul – ca. 1903.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. 241 º. v. B. IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale. ne conving pe deplin despre acest lucru”. Karoly din 1590 (SCL 3/1982. 189.). Rosetti. Rabbi. beteag s. Bibliografia româneascã veche. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3. chelciug ºi chelºug s. ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. csábolni (Densusianu. 6 LCB. p. (Fapte. V. probabil. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. în erata de la sfîrºitul cãrþii. 2 I. ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. ILRL. De asemenea. I. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. a fost. dupã cum se aratã clar în titlu. 34).m. ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. Onu. 12. 6. Traducãtorii. 16). op.. p. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. II v. 6. 48 (1972). Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. (Fapte. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. Bianu ºi N. sinagoga. t. Istrate. (Fapte. cartea facerii” (din Noul Testament (f. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. 753. f. Evident. oca "cauzã. motiv”. scuzîndu-se pentru greºeli. 5. fãgãdaº s. 18.m. Oricum. 188. 18) "promisiune”. 9-12. fãgãdui vb. cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. de altfel. II e) etc. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. Într-adevãr. 754. Hodoº. Istrate. 138. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". În fine. p. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. 170. publican. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea. p. aºa cum subliniazã Al.)) etc. dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. cit. p. 107).

dr. Gáldi în Acta lg. evident. p. numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. p. 6. fasc. În Noul Testament este scris cînd sumã. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. 1 V. félben hagy sau abbangagy. 1981. II. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. de exemplu. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. nem hagy fel. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. magh. 122. nr. L. sã nu greºim. 69-74. în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). unde. Þepelea. 13). deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. 2 G. sã va cã am silit den cît am putut. prof.. I pl. 1963. în care ideile apar foarte exact exprimate. un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. sau dã înainte "prezintã”2. 178. p. într-un stil mult mai simplu. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. 1-2. indisolubil. Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar. metodic chiar. Cipariu. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. pr. sobru. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. vol. ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”. . Mircea Pãcurariu. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. se justificã din italianã. de origine latinã (summa). chiar dacã. la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. 1-2. dupã T. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat. 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. (Budapesta) XIII. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Se explicã tîrg prin piaþã. Bucureºti. Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. summa). la rîndul sãu. în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. Simion ªtefan. „în popii miei preuþi cãrtulari”. v.

pînã la 1688. Bucureºti. jidovi vãzurã el întru beserecã. cu titlu de ipotezã. dar avea un rar simþ. vol. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. Onu1). Pe lîngã izvoadele amintite. care. Astfel. 105. II. aprecierea lui N. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã. S. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. mai puþine. Într-adevãr. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. Totuºi. a ºi revãzut traducerea. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. Vtok 7 ned. Cazacu. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. se poate considera cã. pentru ilustrare. texte „contemporane” deci. ºi deci mai aproape de realitate. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. de o serie de modele. 4 Istoria literaturii române vechi. Bucureºti. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. Noul Testament a beneficiat. pentru cã. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. 1942. vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere. în zilele acele atunce Pavel. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. întrarã în beserecã. probabil. vol. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. printre textele din secolul al XVI-lea.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. . trimiterile etc. VII 3. chiar în secolul al XVII-lea. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. p. acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. p. deci este atestatã existenþa unui „model”. pentru o întinsã parte a sa. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”. 92. 91. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. în linii mari. p. p. 2 Ibidem. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. 1904. unele. CLXXII. ajutaþi.

92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. 106v–107r. V. 98. Era ºi mueri. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. Sau 202r. Crestomaþia romanicã I. ºi au spurcat acest sfînt loc”. zise cã-l aducã el în plãc (p. auzirã. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. puse-l întru o / trestie. 29. cã s-au turburat tot Ierosalimu. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. Alþii alte oarece striga întru gloate. 178–9). ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. E Isus lãsã glas mare. acesta-i cel omu. trâgea-l el afarã de în beserecã. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el. 32. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. 28. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. nu pute înþeleage aiave de voroavã. Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. Zise amu iara lor Isus. ºi fu curãrea oamenilor. pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel). 30. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel. p. ed. ºi Tetraevanghelul lui Coresi. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. dumnezeul mieu. rãpo/sã. agiutaþi. iudeilor. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. ªi cãutînd el sã-l omoarã. 31. ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. cãuta de depar/te. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. nece pârintele mieu. 95–97. lima / sava eani”. p. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. Eloi. Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. adãpa el. ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. curserã la dînºii. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. De-aþi fi ºtiind mine. Furã ºase ceasure. cu glas ma/re grãi: „Eloi. pre toþi. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. ce iaºte ºi ce-au fapt. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. p. pre el / uºi nu putu mãn/tui. ap. prinse pre el.

eu nu sãnt / de în lumea ceasta. 116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. ªi unii deîn carii sta acolea. cu mustrare huliia pre El. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. 36. 28. tu cela ce spãrgeai beseareca. 33. Acea/sta lor grãi. Voi de în lume aceasta sãnteþi. zicînd: „Eloi. cã ce Mã lãsaºi?” 35. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. cã strigînd aºa rãpãosã. nece pre Tatãl Mieu. de-ai vrea. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. grãi: „Doamne. 38. 32. Un/de voi eu merge. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. pipãi el. De amu // no veþi creade cã sãnt eu. / cãzu jos. Mulþi crezurã în/tru el. zise: „Voiu. ed. voi nu veþi putea / veni”. 30. ºi împlînd bureatele cu oþãt. auzind.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. a. Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. zicea iaca pre Ilie strigã. ºi între lotri sã numãrã. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. 29. Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia. Dumnezãul Mieu. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas. rugã el. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”. NOUL TESTAMENT 27. ªi tinse / mãna. ºi în trei zile o zidiai. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. 20. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. 34. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. 39. Hristos. sã vedem ºi sã creadem. cu mine iaste. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. p. . Deci fiind ceasul al ºaselea. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. zicea unul cãtrã alt. Iarã aleargã unul. clãtindu cu capetele sale ºi grîind. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. 40. 31. unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. de sus pînã gios. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. eu de sus sãnt. Sau 123r ºi 123v. ªi sã împlu scriptura carea zice. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. Eloi lamma. ºi-l puse în trestie. sã pogoarã acum de pre cruce. craiul cela a lui Izrail. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. aceaia / grãesc în lume”. putea-m-ai curãþi”. muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao.

Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. eu nu sînt deîn lumea aceasta. curãþeaºte-te”. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. Ishod 9. poþi mã curãþi. 27. 141-142. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. op. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. NOUL TESTAMENT Efes. cu nusul – cu el. 26. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. cãuta – prevind. veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. zicînd: „Voiu. cit. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. pre eluºi – pre sine: curse – alergã. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. Iarã El porunci lui. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. lãsã glas – slobozi. Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”. . nemurui sã nu spue. eu de sus sînt. podoaba – catapeteazma. ºi vor fi amîndoi un trup. De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. ºi de Mine nu fac nemicã. sã deºtingã – sã pogoarã. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. ogodinþã – ceale ce-i plac lui. sparse-se – se rupse. sã-l ia el – sã-l ia pre el. Bãlan. pu-se-l – ºi-l puse. 9. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. 25. voi den lumea aceasta sînteþi. tinse pre el. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. nece mine – nece pre mine. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. cã de nu veþi creade. Rom. vãtahul – sutaºul. În general însã. ºi vor fi amîndoi un trup. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. ªi tinzînd mîna. 28. Maria lu 1 Apud I. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. 17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. 24. 13. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. 30. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. 14. 5. ruga pre el grãind: Doamne.. 29. de-ai vrea. adãpã – ºi-i deade sã bea. 22. ca sã arãtu întru tine puteria mé. ºi se va lepi muieriei.

NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. se va înãlþa – veþ înãlþa. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. 5. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. ªi nãscu fiiu. ªi s-a arãtat în cer un semn mare. ºi supt picioarele ei era luna. care. pipãi – atinse. roºu. nemunui – nemãrui. 2. 4. împãratul – craiul. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. muri-veþi – veþi muri. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. 4. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. . 2. NOUL TESTAMENT 1. ºi în capul ei era stema a 12 steale. În aceastã situaþie este de ex. care îl va naºte. Totuºi. iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. 5. o femeie înveºmîntatã cu soarele. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. pentru ca sã înghitã copilul. ªi era însãrcinatã ºi striga. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. 3. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. Apocalipsul. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. nu era venit – nu venise. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. 3. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. am a grãi de voi – am de voi a grãi. 12 1. care era sã nascã. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui. de mineºi – de mine. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. BIBLIA. avînd ºapte capete ºi zece coarne. deci. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. APOCALISPA CAP. iatã era un bãlaur mare roºiu. ªi balaurul stãtu înaintea femeii. 1968.

ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. Ce nu biruirã. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. 12.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. 10. 10. ºarpele cel de demult. acolo. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. unde are loc gãtit de Dumnezeu. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. 9. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea. 6. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. 7. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. ziua ºi noaptea. Dar aceºtia n-au izbutit. zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. . care se chiamã diavol ºi satana. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. 13. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. pãmîntule ºi mare. goniia muiarea care nãscu fiiul. ca sã o hrãneascã pe ea. ceriuri. ºiarpele cel de demult. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. 11. sã o hrãneascã acolea pre ia. ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul. ce sã chiamã diavolul ºi Satana. o mie douã sute ºaizeci de zile. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. cã au pogorît diavolul cãtrã voi. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. Pentru aceasta. 8. 7. 13. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. pînã la moarte. cel ce înºalã toatã lumea. 8. Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. Iar femeia a fugit în pustie. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. 9. 11. carele ºtie cã are vreame puþinea. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri. fiindcã diavolul a coborît la voi. 12. zua ºi noaptea. în cer. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. ªi am auzit glas mare. plin de mînie mare. Vai însã. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. Derept aceaia bucura– þi-vã. avînd mînie mare.

ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. 18. de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. 17. ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. 15. 186r. 15. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. muierii. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. În concluzie. ªi stãtu spre nãsipul mãriei. ºi nemicã nemurui nu zicea. ci ºi cu spirit estetic. indiferent de „model”. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. cã sã temea” (63v). la locul ei. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur. departe de faþa ºarpelui. cã pizmaºul vostru. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã.). ªi a stat pe nisipul mãrii. De altfel. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. 16. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul. în general. ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus. diavolul. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei. ca sã zboare în pustie. unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. 14. ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- . 17. cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. 144r. ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p.). carele slobozise bãlaurul din gura sa.). Ce fu într-agiutoriu pãmîntul. 313v. dupã femeie. ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos. 18. cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. dintre cele mãrturisite. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. 308r). ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. 16. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur. prevegheaþi-vã. Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. „Fiþi treazvi.

colþun.Ev. grindinã. cimbru. agru. existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. 1979. statir. ariopag. sursa nemãrturisitã. agru. chibzuialã. moletru. opãci. catapeteazmã. rãzmiriþã. apocalips. pentru cã trebuie subliniat cã. tãrhat. catapeteasmã. puse la contribuþie. ruta. Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. tãlmãcite în limba românã. corfã (2). ocã. alabastru. areopag. 121-245. – maghiarã: filer. dar ºi celelalte. tãrnaþ. p. izmã. sabie. stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. libertin.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. opãci. numai ca toponimic). Bucureºti. apocalips. 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. sinagogã (poate lat. divan. pretor (1). – germanã: corfã. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. Bucureºti. În aceastã situaþie sînt: tipografie. filozof. aleºui. fãurar. poroboc. cãpitan. izmã (2). libertin. ºireag. cãpitan. desigur. traistã (1). fãurar (3). logofãt. Contribuþii. publican. cimbru (1) (în Sl. . gubav. Alte cuvinte.?). urãtoriu. învita (1). ºterc (lat. filer (3). mãrar (1). colþun. paralipomen. slavone. 1981. De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). alãmojnã.?). nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. ºireag (3). este cea maghiarã. Nu numai cele douã. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. ocã (6). În afarã de acestea. nardos (2). – turcã: hangeriu. tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1. De asemenea. otapoc. – greacã: tipografie. otapoc. mãrar. sau numai în Sl: sãcriu. traistã (1). 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. chibzuialã. sabie. gazofilachie (1). aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. cît ºi a celor populare ºi regionale. stih. în C. în 1 Fl. tãrhat. stih. acum pentru întîia datã. Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale. mahramã. în T. poroboc (38) (în DI – poloboc). Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. poblican. mahramã. nardos. – de origine necunoscutã sînt: urºãnic. filozof (1). aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. tot din categoria celor secundare. – slavã: sãcriu. ºterc (6). alabastru. paralipomen (5). ruta. statir. gazofilachie. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). atît din categoria celor savante. aleºui. împrumutate. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. alãmojnã. Din punct de vedere etimologic. pretor. în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. hangeriu. cu foarte puþine atestãri. Dimitrescu. divan. logofãt.

însumeazã circa 55 de pagini. 151. dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. didacticã. în acest caz. aproape de Atica. Ele sînt deosebit de importante. Corinteanii s-au chemat ahaei. 2. în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului. 149-156. f. un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. clarã. depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. . de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. Þepelea1. Aºa cum am mai amintit.). Þepelea în articolul citat. la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). cu unele rezerve însã. De altfel. Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint. dar nu de o preluare de texte. formaþia lor umanistã. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. 250 r). predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor. 202 b ºi 279 a). era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. p.F. toate caracterizate printr-un stil lapidar. se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor. eliberate de povara traducerii. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc. desprinse de tutela oricãrui text strãin. În aceste predoslovii.” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR... În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. caracterizatã printr-o expunere simplã. „Scrisu-o-au corinteanilor. ar fi texte originale. În fine. nr. p. un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii. 2 Ibidem. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –. p. aºa cum aratã G. în unele locuri. fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. 13 (1964).NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. 223 v)2. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice). pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi. Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte.F. La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini).

loc. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. adevãrãturã. sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea.. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. usebiturã. idem p. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. Luca. cit. pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. . 4. 290) ºi ale stilului didactic. Þepelea. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. Solun 3 stih 17. Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. amin”. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G. 155). Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. cum zic mulþi. de fapt. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor.. cel care. chemãturã.”1. chemãturã. pãgubiturã. mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva. aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi. sã o ceteascã în Colos. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii. rãpiturã.” (f. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic. smintiturã etc. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu. papiºti. mirodenie. 153-154. de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. epicurei. În fine.. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap. p. cursurã. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. îndemnãturã. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici... De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli.. În plus. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. predominã. care oraº era în Frighia. 202 v). pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia. jejuviþi. Marcu. 2. foarte organizat. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. 202).

32. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem. Greºealele ºi zmintealele le ceartã. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa. cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. 7. 1. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu.” Spre deosebire de predoslovii. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. Pavel are 14 cãrþi. 26. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. introduce în românã un stil nou. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. 5. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. 2. Mîncarea lui. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. Spune cã El e Mesia.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. 4. Cap. 29. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre. au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. 46. 8. 2. cum sã rînduiascã. 8. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva. 2. Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. 4: „Iisus ustenit de cale. dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. Întîi pentr-aceasta. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. 3. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. Cã în toþi anii sã înoescu. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v). crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. ceare apã de la muiarea samareninã. carea aici în rîndu-i a 14. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. Învaþã rugãciunea dereaptã. concis. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva. 21. 5. Samaritanii cred în el. care preced fiecare capitol. 6. au nu le spusease unele. limba „sumelor”.

Într-adevãr. (298r. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. de a le explica pe înþelesul tuturor. minta ºi ruta – "izmã”. Istrate. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. p. Dupã aceaia ceartã pre ceia. ogor – "holdã”. La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. în AUT. 30. de exemplu auã "poamã”. Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. 26. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. împãrþirile – darurile. 6. dar este de reliefat cã. arvuna – "zãlogul”. Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers.. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1. stadie – "alergãturi”. 754. a via echivaleazã cu "trup”. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. regionale. p. sabie – "hangeriu”. desfãtare – "buecie”. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã.102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. Oricum.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. lini – blînzi. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã.” (1r). cu poticnealã – cu îndoire. 2 (1964). Care naºte din credinþã”.. pe de altã parte. Se procedeazã astfel pentru neologisme. unele cuvinte ºi sensuri populare. vas – urcior. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”.. betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. filologice. Aratã din mãrturiia lui David. 2 Ioan Iliescu. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã. 1 De fapt aici. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. dupã cum aratã G. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. 19. Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje. . poveri – "tãrhatului” sau invers. Carii leapãdã mila lui Hristos. ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general. seria ªt. op. stãpînitor – domnitor. În fine. cit. cu unele etimologii ale limbii române. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. 29. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad.

o rãpãesc. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere. î(n) crucea (Domnului) – chinul. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. Ap. urãtoriu. un cerdac "loc de cinã au prînz”. adunarea credincioºilor. dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. stricatul – gubavul (sl. ieºirea – moartea. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim. cei goniþi – pribeagii.). p. credem. prezbiter. XLV. întru tãcere – în tainã. pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. besearecã – sãbor. o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”.). statir. Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol. ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. libertini. . treapte etc. Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. leagea lumii – stihia. fiul gheenei – matca focului. chiar comentat uneori cam naiv. ariopag. sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. v. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F.). împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. silesc – o iau cu putere. mîndri. ºi cuvintele sinagogã. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin. ceva surcele – povoiu hrostura (sl. stadii. Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”). deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. 1 TRA. au adurmit – au murit.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. evrochilidon. iotã. iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie. scaun – potnojie (sl. Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat. vãsvi ºi gãcitori. de exemplu mur prin rug. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea). alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii. numai atunci cînd erau strict necesare1. gangrena. Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe.

fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. p. cit. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. Densusianu. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. În sfîrºit. op. I. „întorsãtura cea de mult” se referã. v. p. de normã. ia – omoarã. IX. Corin. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. op. ci pentru cinstea muiereascã”. La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. Iliescu. p. Ibidem. desfãtare – în buecie. termenul a se închina (Marc. iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. perfect just. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga. . Fiind vorba de corabie. mai mult decît probabil... 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. GS. cit.. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. O. 28. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. 29) este glosatã la margine. alte glose. Filip I. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. Astfel. 1. XXI. V. Ov. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. motivînd. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”. 111. În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. la traducerea lui Silvestru. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale. 28. Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. împãrþirile – darurile. tãcere – tainã. 32-33. înger – vãltur sau bãltur. 1 2 3 4 Cf. de element. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. besearecã – sãbor (de 3 ori). ci un sens moral juridic. Ap. IX. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. II. sãbor – besearecã. lupta – viteji. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. pîri – sorocind.

personale.. 29. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”. 41). Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. v. 8 a. prolixe. blagoslovi – ruga. Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea. 80 (1962). ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. înger – vãltur. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. lãsînd la o parte. în „Biserica Ortodoxã Românã”. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã. ca periferice totuºi. 7-8. i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. Þepelea). f. Bianu ºi N. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. adurmi – muri.. nr. ieºire – moarte. au îmblat – au þinut. 170. Dar. IV. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. p. rod – învãþãturã. I. La fel. sãrutaþi – spuneþi. stãpîni – domnitori. colibã – corturi. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. Hodoº. care. op. c 8. 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. închine – sã zicã bunã ziua. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”.. sabie – hangeriu. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. stãpînii – domnii. tetrarh – al patrulea. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. Ap. noteazã (f. sîn – cot (de mare). 3 (G. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. glosele sînt libere. tãcere – tainã. cit. cinã – prînz. I. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit.T. care ne introduc în „laboratorul traducerii”. isop – trestie. ªi cuvîntul frãþãþie (F. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi. desfãtare – în buecie. p. 2 Cf.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. „legatã” de un izvor. I. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. duh – nãlucã. în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. cit. lua – omorî. dacã traducerea este. de a trage de urechi pe cei care învãþau. p. grãitoriu – împãcãtoriu. Ap. 755. oricînd. . cum îl numeºte G. rod – învãþãturã. cu un înalt spirit de rãspundere. au îmblat – au þinut. întors – lepãdat. III. sãrutaþi – spuneþi. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie. goniþi – pribegi.F.

p. Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. Drãganu: „În realitate. De altfel. dupã traducere. bine pregãtiþi”3. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. un salt chiar. Luatã în tot însã. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. ici ºi colo. au stricat ce era mai bine”4. Bucureºti. chiar I. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. CLXXII. avansate. încununate cu succes. „Într-un stil. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti.. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. p. în acelaºi timp. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ. De asemenea. Într-adevãr. p. 137.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. 143.. Este vorba de 1 2 3 4 Op. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. glosele discutate aici. Op. În fine. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. ºi-au gãsit aplicarea. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor. o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc. 42. Bãlan1. precum I. cit. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. 1938. ci exclusiv la lexic. aºa cum a arãtat Iorga2. Istoria literaturii religioase. . sîntem de acord cu afirmaþia lui N. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. cit. Evident. p.

. cu neînsemnate modificãri de grafie. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun. supradialectale. contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. p. Þepelea. 83 (1965). Document de mare preþ. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi. v. Densusianu ºi atîþia alþii”3. nervos. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. tot la Alba Iulia. nr. întîlnit în numeroase pagini originale. 3 G. în „Biserica Ortodoxã Românã”. prin calitatea traducerii sale. op. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi. hangier). traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. cînd Mihai Viteazul realizase. prin stilul cumpãnit. mai bine pusã în „circulaþie”. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. . Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie.u. acelaºi. îndeosebi lexicale. mahramã. 1-2. succint prezentate în paginile precedente. didactic uneori. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. Cipariu.. cit. 2 G. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. 157. Bucureºti. cit. Noul Testament din 1 I. ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului. Calitãþile Noului Testament. În concluzie. p. 1688. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. Corelaþia limbã-literaturã. contribuind la impunerea unei norme. de cele mai multe ori. prin valoarea traducerii. p. cum este ºi normal însã. scuipiturã. eliptic alteori. 304. op. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. p. Noul Testament de la Bãlgrad. prin aparatul explicativ. ºi cuvinte de origine turcã: divan. 113 º. 1971. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. 151. prah. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. ginere. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. Gheþie. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. în general. Ivaºcu. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului.

78–96 . p. Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române. 1988. o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea. Alba Iulia.

. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. Bucureºti. p. 4 Înþelesul arom. Lb. 64. în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. pentru prima datã. 1951. scio (> ºtiu). nr. 494). II. 271. considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic. Fischer. redactat de I. b) culturã (p. 2 Mihãescu. *oblito (> uit). cît ºi în altele care. lucrare elaboratã sub egida Academiei. pareo (> par). aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. intelligo (> înþeleg). 895) se poate încadra în ceea ce J. 171): charta4 (> carte). Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. abstractã. I-III. dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. 135): *ad – (de)uerum (> adevãr). 1 Puºcariu. cuvintele din sfera semanticã a culturii. lat. p. Infl.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. carta (vezi CDDE s. 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE. în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. . cognosco (> cunosc). carthz sau alb. aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri.. scribo (> scriu). Mihãescu. it. în capitolul Lexic. Karte. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. suprapuse”2. credo (> cred). cogito (> cuget). LR. livrescã”. 361. carte). inuitio3 (> învãþ). carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. 1969). 27. la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã. p. percipio (> pricep). în Istoria limbii române (vol. mens (> minte). deºi au altfel de denumiri. p.v. gr.

113-115. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. iocus). Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. p. scrie "desena. Jako. 1-4. p. Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. I. p. versus (> viers). Puºcariu. . a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. R. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. 1937.A. Cluj-Bucureºti. de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3. ªt. De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. p. gr. Sucidava. 171): bucino (> bucium vb. cel puþin o perioadã de timp. mens. p. Etudes de linguistique roumaine. Desigur. 185. pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã.). p. toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). 29). p. citera (> citerã). locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. Individualitatea. vezi S. p. Scrierea latinã în evul mediu. trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. Individualitatea. Niculescu. Candrea. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. Paºca în CL I. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3. constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu. credo. Dupã cum se poate constata. multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. pentru prima datã. p. 79. lat. 10-12. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. 9248. canticum (> cîntec). Infl. grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. chorda1 (> coardã). despre derivatul scripturã. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. iocus (joc subst.). canto. scribo. sono (> sun). Totuºi. „Pontica” III. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã. d) distracþii (p. Vezi ºi DLRV. Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere. chorda. Lb. 14 ºi 275-276). Astfel. 171): ioco (> joc vb. 270-271.. cu excepþia românescului viers. termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. Manolescu. 33-34. în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã. ioco. charta. 14). a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu.). se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã. sibilo (> ºuier). Bucureºti.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. *oblito. nr. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat. Porolissum. De observat cã în REW3. v. În mod 1 Considerat de Mihãescu. alãturi de scribere2.. Este ºtiut cã în Dacia. în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. canto (> cînt). dar sînt esenþiali. 1971. vezi S. la curtea regilor. sono. 1956.

legere”. sp. în Ernout. Fischer. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. fasc. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. alég „lire” („cártea. 1–4. aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului. Meillet. DDA s. se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului. în SCL. ºi Andreilu alu Bagavu. sensul lat. în CL. În DLR se considerã cã numãra. Paºca. Cu timpul. lego. dupã cum aratã Ov. 1964.1. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. aparþinînd aceleiaºi sfere semantice. Prav. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. nr. într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor. Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. cu sensul învechit "citi”.v. de pildã. 355. pg. it. 7). etym. IX. întrebî. leggere.. a numãra era folosit cu sensul „legere”4.. p. astrolog”. în special în formulele finale.v. Papahagi. I. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs. numãrãtoriu). Densusianu. 1 2 3 4 . provine din lat.v. nominare. o citi toatã). Aromânii. 1965.. 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). cetitoriu) (DLR. –ere (v. Contribuþii. 80: arom. PB 3907. p. s. lex. ca arhaism. leer.. verbul legere este relativ des întrebuinþat. p. p. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. p. 153). LR. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). 1932. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia. CV 26 ocurenþe etc. lire. –gis). o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. Dimitrescu. leziri < legere. 1956. I. Carte de alégere. ºi ªt. 14–15... lex. u-aléapse tutã” – scrisoarea . Vezi Fl. v. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr. 358.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. aleadzire. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. p. 595-602). trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. considerat de Capidan. cf. În ILR II. GS II. vb. megl. ca provenind din lego. care. în ceea ce ne priveºte. Bucureºti. p. mai apropiat din punct de vedere fonetic. s. în urmãtorii termeni: „il est possible. Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu. 38 ocurenþe. 178. numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. –gis sau ligo). mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. XVI. cantitatea” (p. Probabil cã. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. 1. (a) numãra3. 225 (Munt. lêr (REW3. socotim cã etimonul este latinul numerare. Dict. în RRL. pentru a þine socotelile la stînã etc. o datã ce în sec. alég (cf.

P. p. au.. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. apare. ºi Þîrcovnicu. peniþã). cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr.v. Cuvintele discutate.. Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. principalul instrument al scrierii5. 24. v. 5 Vezi DLR. în C. peste cei deja existenþi. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. 25. p. s. Anon. p. 2 CDDE. . În pasajul corespunzãtor celui citat din T. p. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r.. avînd în vedere. s. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi.v. vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. o putere redusã de circulaþie. 6 Bârsãnescu. panã.Ev. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). cu puþine excepþii. pe baza cãrora. 3 ILR II. lire . Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). s. care. numãra. întregesc imaginea sferei semantice culturale. pinna). în decursul secolelor. pe de o parte. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. 43. de origine latinã. pe de alta. îºi justificã locul în sfera culturalã. în categoria amintitã. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat. numãrãtoare. 28. 78). a devenit. în anumite combinaþii. sud-slave. pãtruns din slavonã”. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. Din cele de mai sus reiese cã. numãrãtor. zac. se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. Ist.a citi. 113.. dar. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1.v. ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –. dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –. p. sînt relativ numeroºi.v. afirmaþia lui Mihãilã. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra. 150. în mod cert. cu timpul. numãrãturã)2. Car. În fine. nenumãrat. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6). ap. dupã cum se poate uºor remarca.. greaca ºi slava.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l.N. 4 ILR II. în textul românesc. la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. 148. în þara noastrã. Împr. diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. De menþionat cã. Termenii care s-au suprapus. Acesta. penuº). DLR s. în epoca feudalã.

. o serie de termeni neologici. mãºtilã. pedagog.). noveale. dascãl. þircus. hrisov (gr. ung..NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate. 209.). propis. în DEX.). chiºiþã. greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului. raboº. spudeu etc. 148. gr. tipic (gr. 4 Mihãilã. Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor. pedepsi. letopiseþ. cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie. condei (gr. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã). filã. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie.). spudeu "discipol.). termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt.) sau o arie de circulaþie redusã. ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1.). 3 De menþionat cã. care se referã.. ceaslov (sl. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social. socoti (magh. ILR.). din punct de vedere etimologic. facultate etc.).). filadã. grãmãtic (gr. scoriþã. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. ispit.).). buchea cãrþii. 2 Djamo-Diaconiþã. criedã. 142. p. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv. Împr. mai puþin.). socoti. cernealã. novinã. glavã. tîlc(ui) (sl. teasc (gr. toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. sub rubrica „cuvinte referitoare la carte. Gãmulescu. termeni ca aceºtia. predoslovie. dar în Gãmulescu. crug.. Mihãilã. imprimerie: buche (sl.). sud. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi. glavã „capitol” (sl. vezi ºi p. diac (gr.). slicã.).). italianã. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2. (a) instrui.). predoslovie (sl.). Néo-gr. .-slave. se poate trage concluzia cã. slovã (sl. Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D. Bârsãnescu.)3. hîrtie. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt. Elem. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. sîrb.). 27.). culturã”. sîrb. tipar.).). ucenic (sl.).). de exemplu: elev.). organizarea instruirii: dascãl (gr.. pedagog (gr. ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi. student. toc (magh. pisanie (sl.).). glagol (sl. nu-i glagore în cap. citi (sl. molitvenic (sl.). filã (gr. conservîndu-se în special în expresii (de ex. tipar (gr. sud-slave. Mihãescu. Împr. cei mai mulþi. cernealã (sl. op. izvod (sl.). Lb. Dintre termenii împrumutaþi. Etym.).). p. Infl. lecturã. filadã "caiet” (gr.. (a) medita. Rosetti. La acest strat mai vechi s-au adãugat. Tamá. pedepsi "a învãþa” (gr. ceaslov. p. pravilã (sl.). universitate. sunjer. Elem. letopiseþ (sl. pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl. ºcoalã. cãlimarã (gr. samã "numãr” (magh.). cit.). Gáldi. cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi. scriere.. pecete (sl.). elev” (gr. Termenii de origine slavã. întãresc caracterul romanic al limbii noastre. hîrtie (gr. în ultimele douã secole.

P. CL XXIV. 1965. p.114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. 1. ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. Bucureºti. 17-21 1 P. Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã. p. 1979. . Panaitescu. 58.

în decursul veacurilor. Bucureºti. reuºite în multe cazuri. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat. pe cînd în DIL este . maghiarã. latino-romanici. Pe lîngã acestea însã româna a primit. de ex. timp de cinci ani. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu. aflat dupã unele grupuri semantice. Trebuie menþionatã. Editura ªtiinþificã. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. grija autorilor pentru primele atestãri. Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat. 22–26). Astfel. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. vãzute din perspectiva istoriei limbii române.. 1. de fapt un amplu (p. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. de asemenea. al XIX-lea. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni. DIL are multe calitãþi. greacã etc. Neologismele.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã.. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru. 1992. au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. termenul felucã are în DA prima atestare în sec.

de ex.m. apãrut totuºi relativ de curînd. singura doveditoare 1 V.f. belghi). în titlu. Dimitrescu. În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului. deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. 26–29. Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. p. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle. 2.) de la sediul Academiei Române din februarie 1975. al XVI-lea. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. sasafrasã s. p. al XVI-lea. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. Firenze. florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431. în Fl. În fine. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat.? Altfel spus. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec.1. exclusiv pe acelea care se aflã în text. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului.. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec. maghiarã etc. în DIL în 1694 etc. p. 1971 II p. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte. „Cahiers de lexicologie” 19. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). de ex. 111–116. v.. asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. în 1985. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. e . Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle. 351–353. germanã. partea 1. asupra atenþiei cuvenite variantelor1. la comandant. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. De asemenea. de ex. golf în DA în 1863. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut. Contribuþii. litera S – S – sclabuc –. spital. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. 2. gheneral. inexistente în DLR tomul X. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre. 21–24. la paragraful „forme gramaticale”. 1973. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. este adevãrat. invariabil. SCL 3/1966. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare. la forme de plural (de exemplu avari.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695.. etimologia etimologiei. ceea ce explicã de ce unele substantive apar.

Etudes lg. la rîndul sãu. cã procator provine din magh. procurator. Or. stuccatore. din it. etimonul termenului maghiar. p. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar. al XVI-lea nu avea directã legãturã. Fl.3.. conform titulaturii Dicþionarului... maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. se explicã prin lat. orálni ºi nu din lat. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. armata. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã. astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh. în Cantacuzino. Termeni ca academic adj. Bagatelle. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh.n. < germ. care apare de 61 de ori în PO. care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului.f. Dimitrescu. pedestru3 din lat. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia. cã orãlui vine din magh. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe.. harmata ºi nu din lat. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. 2. cu care româna din sec. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate. la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice. de asemenea de origine lat. 110. ca în cazul lui bagdatelu. Elem. Altfel spus. bagatelle)”. calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510). cã harmatã se explicã din pol. < fr. lex. cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. med. Contribuþii.. NI. 2 V. . bagatelã s.. orare. padovean s. de fapt. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate. p. calepin. 212-216. p. p. 580-581. sommo. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte.. bagatell (magh. trecutã prin douã filiere. magh. În schimb. 1 V. prokátòr care. Rosetti.. 3 Al.2. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr. 112r.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele. ar trebui sã o reprezinte. Djamo. prima. ele nu aparþin clasei pe care. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã. umanist italian. 2. 1973.

Costin. Pisa. Desigur. immagini e storia. 265-266. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. 111–113. vol. p. Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile. populus.B. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol. De asemenea. gint. al XVIII-lea. Cracovia. coordonator Sergiu Drincu. 1989. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. printre ele citãm: DHLR II. 3 LR 12 (1963). 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. Lukasik. 3. Bologna. dar. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. prowjant. 3. vol. Niculescu. apoi Limba românã literarã în sec. I–II. de ex. Timiºoara. Rum. < pol. Elena Deboveanu-Mãlãescu. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. capitolul respectiv din acest volum). Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. Fl. trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). Aux confines des deux peuples et des deux langues. I. Bogdan. Pellegrini. p. Bucureºti 1989. p. proviant (rus. 1982. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. 1938.. 1938. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. p. red. popor (popolo). Dimitrescu. 2 Al. I. XV ºi XVI. probenda. Wedkiewicz. med. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. p. în Introducere. Pologne et Roumanie. 167-171. 148-149. în schimb. în LR XVIII (1969). Þepelea). Bucureºti. leu tot de provenienþã latinã2. Un problema di lingua dotta. . Paris-Varºovia-Cracovia. Al. Documentele lui ªtefan cel Mare. 1913. deºira. în Scritti linguistici in onore di G. 1363-1368. 1905. 1915. Bucureºti. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi. G. provenda. praebenda. Bugeanu. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec. în „Romano-slavica” 1 D. St. 1991.. într-adevãr. rus. popor1 din lat. it. idem. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. p. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua.4. discutate de Þepelea3 ºi de Fl. Niculescu. < lat. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. provianda)”. 2.118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester.

Contribuþii. neordonate cronologic. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. p. D.. NI. O. 1962. 106-120. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. p. palat. 1974.5. 1963. p. sirenã este citat doar Cantemir. în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. Mol. s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. s-ar fi predatat cu un an. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. Elena Linþa. în „Romano-slavica” VIII. Mitu. V. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino. iar în 1668 termenii: gheometrie. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins. Costin. 156. evident. blãjene. Documente privitoare la relaþiile. 155–224. 116-120. filosofie. cu o singurã datã. În general aºa este. Dimitrescu. tip. p.v.v. în 1413. ca în DLR.v. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase.. 194–209. fizicã. barbarezi. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648. 2. idem. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. s. 81. dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file. . Fl. textul din Cantacuzino fiind din 1699. raza de folosire a termenilor neologici. M. ºi în C2 ºi în PO. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino. p. p. Cantemir I. 319. destinatã primei datãri. matematicã. posterior. Contribuþii. NI. în afara textelor citate în DIL. iar florint se aflã. 3. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. Dimitrescu. gramaticã. p. de cîte ori se citeazã Cantacuzino.. zi miercuri”. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. cronologic2. 91. adaghiu. 93–109. Contribuþii. Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. s. formã neînregistratã în DIL).I. 2. Astfel. p. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti. sferã.6. dar. de ex. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. p. în paranteza iniþialã. 86. apar trei ani: 1667–69. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. Lex. în „Romano-slavica” X.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI.. însã în DLR apar extrase ºi din M. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. gramatic. prin cantitatea citatelor. p..J. 1964. în spaþiu ºi în timp. în NT 279r. NI. se putea adãuga Dosoftei.

deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r. în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã. sferã prezintã în textul din Cantemir. matematicã apare n. V. NI. inexistentã în alte contexte1. florin figureazã forma floriht. se pot datora tiparului. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s. Contribuþii. Oricum. ca papistaºi. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri.v. f. este înregistratã forma de pl. prefaþa citatã. adicã un total de 8 pagini. Fl. p. sau ca forma de sg. 187.v. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. Dimitrescu.v. în original însã este a o opri. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie. fasþicul. care figureazã la Cantacuzino. despre care credem cã este cea corectã.v. deci cu ducat (1421 dupã DIL. – s. 321.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice. dar corect este Bonvici. altiera. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. 91 apare adj. p. Fl. sicul. – s. Iorga. s. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino. Dimitrescu.v. 119.v. NT. gramaticã se aflã un citat din NI de la p. la p. 112r)! 3. de ex. Fl. iar la p. ducat. mãcar unele. V. p. NI.7. în timp ce în original este termenul pusãrã. – s. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. – s.v. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). Înainte de a încheia. – s. am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. pl. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. le notãm mai jos: – la p. D7 a opri. 1901. 2. ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum. în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL. Dimitrescu Contribuþii. 186 s. 91. 132v. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. iar s.v. N. p. fasticul). propriu Bonvivi. dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. Fl. 78 sub Cantacuzino. Contribuþii. Dimitrescu. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. – s. 119. fasþiculile.v. . redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL. cum apare ºi în citatul de la p. doaã2. 85. – la p. citat la b).v. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”).

Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992). p. p. p. considerãm cã.. Relaþiile. 3). din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. 4. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. Mihãilã în DLRV. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. paij. 613–614. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . aºa cum a procedat Gh. semantic. de tipul florileg. datat 1431 etc. 70). p. nr. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. p. – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. urmat de florint. 70). s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc. deci contribuþia lor propriu-zisã. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. etc. la rîndul sãu. Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu.. palestrã. – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon.. 11–12. sensuri noi etc. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. 213–218. care a cerut o mare cantitate de muncã.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan. lirã. sustentului etc. foarte numeroase. În încheiere trebuie subliniat cã dacã. în general. cronologic etc.

dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v. ªi totuºi. în majoritate slavona. Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. 397 pag. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare.. existã numeroase ediþii de documente. 25). se ºtie cã. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. XIV–XV. Din pãcate. De aici organizarea . 16. dar ºi latina ºi maghiara. în altele s-a operat asupra textului original. dar. XIV-XV. 23.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. nu s-a acordat. Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã. aºa cum ar fi trebuit. umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500. în unele dintre ele. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã. 1971. Dupã cum se ºtie. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec. al XVI-lea. Bucureºti. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare. începînd din secolul al XIII-lea. p. Editura Academiei. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii.

de exemplu. seria a II-a. Dar pentru istoria limbii române. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e. p. 298). bineînþeles. verb etc. Bucureºti. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. 318)). de cel mai mare interes este înregistrarea. deci înaintea „lexicului” ºi. p. 303). 2). folosirea la cazul general la substantiv. nu locul acestor capitole este important. Trebuie subliniat cã. p. constituit din forme variate de origini diverse. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã. dupã adjectiv. cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . 359–376). sub influenþa lui vie. lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. subcapitol al „lexicului” (p. t. Bobul. fiind în cea mai mare parte a cazurilor români.A. a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. 325–376). sg. ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. de asemenea. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. Dar.-dat. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte. 322). apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p. Numeroase sînt. în special la nume. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. în capitolul Elementele româneºti (p. iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. devine feminin (p. utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. strãinã poporului.. extras din A. p. 1889. Bogdan. p. sau masculinul vinograd. Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu. aºa cum apare aici. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. e/ea). de asemenea. În acest capitol. ceea ce conduce la concluzia cã. a/ã. 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. 319). autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. desigur. p. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. pol. iar cealaltã. XI. numeral. 301). una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. 28). pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. jumãtate. verb. de asemenea. adverb. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena. tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. copiºtii românizau limba slavonã (v.R. 269–324). în capitolul consacrat numelui ºi nu. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. adjectiv. ei. apare ca feminin (p. a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. sub influenþa rom.

P. Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi. în comparaþie cu D. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. Deoarece nu s-a fãcut aceasta.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile.P. 279). Faþã de DLR. într-un viitor apropiat. întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. substantivul Puiul (1453) (p. în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620. Astfel. de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. al XVII-lea. cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte. mai ales. Bucureºti. analizîndu-le minuþios. pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p. Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. documentele cele mai interesante. 1521–1529. 381–388. 4. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã. uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã. 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu.. RRL. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p. pentru Moldoveanu.. p. se aduc atestãri din 1431–1433 (p. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii. sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere. în timp ce în Glosarul. 364). 367).. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. Bogdan. Bogdan (p.P. 278) în 1441. textele studiate. maghiarã sau latinã.. la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. 273). Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast. avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). Bogdan (Glosarul. p. De asemenea. Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. dar. conform citatelor din DLR apãrut în sec. în 1481. Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani. lui D. XVIII. însoþit de primele atestãri. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. 1973 – traducere din limba francezã .. 126–127). comparativ cu D. dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. 283). 367). în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. în anexã. interesînd istoria limbii române.

La romanité du roumain. Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. Bucureºti. p. . de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. p. 60–61). Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. C. pe de altã parte (vezi p. de C. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. Graur. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române. Iaºi. 181). ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. de coordonare ºi subordonare. editura Junimea din Iaºi. în AUI XVIII (1972). De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. 222 p. C. Astfel. 47–64. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. Pe de altã parte. Bucureºti. 15–49 –. nr. cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. pe de o parte. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. 1972). Dimitriu aratã. Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. în acelaºi timp. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o. structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. în AUI XVI (1970). 1973. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. Romanitatea Românilor. Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. în 1973. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. pe drept cuvînt. luate la un loc. în raport cu textele nordice (vezi p. Editura Junimea. Armbruster. ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. p. 6. romanitatea vocabularului limbii române. neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. în SCL XXII (1971). a vocabularului. Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre. procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. Dimitriu. 184). 202). urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. 1965) sau istoricã (A. dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. formaþii pe teren românesc. Dimitriu. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. 597–606. Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini.

al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. 297–302). aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. Candrea) ºi trei din sec. într-o cercetare de acest fel. lucrare meritorie pentru acel . de aceastã datã. Dimitriu. adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. nr. 3. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original. în momentul de faþã. recenzia Alexandrei Roceric. credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. Desigur cã. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. pornind exclusiv de la texte din sec. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. al XVI-lea cu caracter religios. Dar ne putem pune întrebarea de ce. la care autor sau colaborator este chiar C. Paris. cel beletristic. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. cînd. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. dar ºi mai cuprinzãtoare. cartea lui C. de largã circulaþie. comparaþia se transpune în sec. nr. în SCL XX (1969). din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. din pãcate. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique.A. Initiation à la statistique linguistique. C. De asemenea. Les caractères statistiques du vocabulaire. p. 3. 1968 (vezi. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. privitã chiar din acest unghi. în SCL XIX (1968). Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. C. dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. ºase ani mai tîrziu. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. de ex. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. 47). Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea. 350–351). De asemenea. de exemplu. pe de o parte. Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd. criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. nu se menþine criteriul stilistic. p. interesante din multe puncte de vedere. Guiraud.126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. al XVII-lea (vezi p. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. Muller. Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. Totuºi. la noi. Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. pe de altã parte. 1954. Cazania lui Varlaam? Deci. la Ch. Paris. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. desigur. unui alt stil. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I.

Bibliography of Quantitative Linguistics. de Tesitelovà Marie. în teoria informaþiei. 283–299 Coresi. dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. L’illusion comique de P. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. Paris. 1975. Essai de statistique lexicale. 2. Corneille. XXVI. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. Ediþia de faþã. Praha. rezultatele precise la care se ajunge. Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. p. 1973. 1960. ºi a rectificat unele opinii anterioare. Text stabilit. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). 1976. publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa. 1964. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. textul Psaltirilor ºi un indice . Analizele minuþioase.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea. Paris. mai presus de orice. p. SCL. Bucureºti. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. în condiþii editoriale excelente. 206). ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat. considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. în speþã a vocabularului. Martin. cuprinzînd o introducere bogatã. Corneille. Paris. a integrãrii limbii. ºi Etude de statistique lexicale. Muller. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. Leksica stilotvorenii Lermontova. Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. nr. Slavisk-Baltist Institut. 779 p. 43). într-o expunere sobrã. ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. Meddeleiser. C. În concluzie. Leningrad. introducere ºi indice de Stela Toma. Universiteti Oslo. 1973. Dimitriu. Le vocabulaire du théâtre de P. Editura Academiei. 3. 1967. 1968. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii. Opit Kolicestvennogo opisanija. a unuia dintre cele mai importante texte coresiene.

apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. p. editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. Ediþia de faþã are în vedere. 5–6). 74/3). topise pentru topi-se (ps. de altfel. 6–7) I. apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã. ªerban. În ediþia sa. iar I. I. se poate deduce cã de-abia acum. existent la Biblioteca Academiei.A. Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p.128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. una dintre primele scrieri bilingve. Byck. O cercetare atentã. editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã. Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în . de regretatul profesor J. cãruia. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. trei psaltiri. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). 8/2). dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577. prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã). forme gramaticale înþelese greºit. scoate la ivealã (vezi Introducere. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. dupã cum se ºtie. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi.A. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. prima psaltire tipãritã în limba românã. 124/3). este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma. aºa cum am mai amintit. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice.A. printre care ºi cele coresiene. mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. Din cele arãtate mai sus. Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. încã din anii studenþiei. caietul 34. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. Dintre aceste trei texte. lecþiuni eronate. situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. 12–13). Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. Astfel. pe care îl comparã cu alte psaltiri. p. cuvinte în plus. îi este dedicatã ediþia în discuþie.

credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. în partea de jos a paginii. care-i pot face o lecturã cursivã. Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. 323) ºi de epilog (vezi p. însã. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. în linii mari. distincþiile necesare. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. pr. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. poate nu ar fi fost inutil ca. nr. ogoditor. ºi hristos „uns”. eforturilor Editurii Academiei. la fiecare cuvînt în parte. Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. (c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. 202. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. Trebuie. precum bucina. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. sãblaznã. 146r. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. XXIII. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). 662). de istorie a vocabularului etc. salutatã ideea de a diferenþia. zãpretire. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche. zãprãti. iar. frecvenþa lui în text. de asemenea. de exemplu 1 V. datorate. „ales”). dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie. Astfel. de exemplu ciudã "minune”. p. uneori. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. de foneticã. ogodit. cele mai multe. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. între paranteze drepte. 201v. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. 2. de exemplu între Hristos n. singura care poate satisface cerinþele actuale. . în indice. SCL. 66r. Uneori. 65v. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus.

774–778. povelire.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. p. 111-132). inie. 16 º. ºchiopa. Coresi. troscot. et Cl. lunecare "cãdere” etc. hãlãstui. pazie. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. Gilbert. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. într-adevãr. încurþi. zãpretire. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul.u. 1971. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. de exemplu 17 ani (1955-1971). Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. cît ºi în acela al traducerii. onagru. nãvodi. pãnãtos. feri "pãzi”. povelenie. Introduction à la lexicographie. Într-adevãr. sau chiar 10 ani (1949-1960). Prin realizarea acestei importante editãri. relaþii evidente. De altfel. topica mai fireascã. domn "stãpîn”. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. . slonovni. pogrãzi. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. Pignon. Les dictionnaires. H. Dubois. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. zãprãti. cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. istacti(e). vihor. zãstîmpi. sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. Astfel. construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare. cucurã. de exemplu. mojdan. în P. Mitterand et J. impremiezã. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. gimþ. 8). trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. în J. prãmãndi. Dictionnaire des mots nouveaux.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. în special a vocabularului ei. 1971. Guilbert. peleº. poveli. întort. care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. L. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. Paris. premiezan. prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. Dubois. Hachette. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p.

cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. forma silnici). Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. De exemplu. asteriscului. slãbiciune faþã de sãblaznã. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. mustra faþã de oblici etc. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. 85. 243. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare). considerat adverb. o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus. idumeesc – lu Idumei etc. depept pentru derept). iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. oprire faþã de zãpreºtenie. introduse printr-o traducere servilã. în loc de greºirã. În majoritatea cazurilor. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p. biruitoriu – ce þine. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. dupã pãrerea noastrã. rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. s-au acordat unui singur semn. de exemplu: dosãdi. Evident însã (vezi Indicele). r. la p. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. adînc faþã de adîncat. r. indiferent de originea lor. zãstãvi. Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. biruiturã faþã de vlãdicie. corect. 5–6 grerã. znamenie pentru. vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. traducînd sl. lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). ale valorii gramaticale a cuvintelor. de exemplu au (92v16). de exemplu pentru 1. iar pentru cazurile de sub 2. bãuturã faþã de bere. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. semn. Astfel. r. 330.). fecioarã faþã de fie. în fond. De asemenea. Socotim cã. moºie faþã de ocinã. învãþa. . 31). deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). ci ºi din alte puncte de vedere. 4 de jos. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. valori multiple (vezi p. este de fapt conjuncþie. de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. cît ºi buzã (5810). pune.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. mîntuire faþã de spãºenie. respectiv. 158v. boalã faþã de lingoare. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. de exemplu. sau la p. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. 2 de jos apare silnic. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite.

spaþiul cel mai întins (p. Academiei. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. p. B – Toponime – Terminologie geograficã. printre altele. Avînd în vedere proporþiile acesteia. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. Bucureºti. + XL p. 316. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh. ele probeazã. a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. aºa cum a arãtat D. Ed. din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). Bolocan (redactorul responsabil al volumului). Dicþionarul propriu-zis cuprinde.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. Aspazia Reguº. care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. 1981. În Editura Academiei. CL XII. Oricum. urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. ele nu sînt prea numeroase. Corneliu Reguº. Olimpia Guþu. Cornelia Popescu. p. 1–270) ºi. Mile Tomici. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. C – Antroponimie. 1. la dificultãþile întîmpinate. 1977. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse. la principiile de lucru. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. în textele cercetate art. . de asemenea. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. Astfel. Ion Ciocea. Ion Robciuc. 370 p. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului. din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. -i în 1400. Virgil Nestorescu. -a este atestat în 1374. -ul în 1385. 273). O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene. cum este ºi firesc. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. -le în 1429 etc.

Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. adînc. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. categoria gramaticalã a cuvîntului. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. în toate amãnuntele. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. bãtrîn. bãrbos. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. bou. însemnãri ºi inscripþii”.: bãiaº. bãrbat. mijloc. grãdinar. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. morar.: bun. dar nu separat. bordei. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. ac. *mic etc. eventual fotografia lui. de asemenea. alun. gureº. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. de ex. cu diverse sensuri dezvoltate. În fine. albie. Lucrarea conþine. au fost respectate toate particularitãþile textului. . Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã. muncel. blidar. arbore. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime. bucatã. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. birãu. lista lucrãrilor consultate. gurã. alb. aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. bour.). mãtase. broascã. gurã. de ex. gard. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova. boboc. mal. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. gras. acela. Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. *gangur. moldovean. acolo unde este cazul. comis. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. de ex. mãtuºã. babã. galben. baltã. brînzã. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. de ex. muiere. brãdiºor etc. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. moviliþã. adînc etc. bãdiþã sau numai ca toponime. XI). murg. ediþiile în care au fost publicate etc. belciug. *bourean.: alb. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. bolovan. bãrbos. muntean. aniniº. barzã. muiere. p. de ex. munte.

lista din Nestorescu. pl. faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673.. 180. faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650. În plus. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu. de ex. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. faþã de DLRV 1480. 181-2. cãlugãriþã. a se þine de treabã. 253–265. credem cã. p. 9. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. ca ºi precizãrile lui Gh. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. Mihãilã. frate. N. 2 V. în general. în DERS figureazã acum. hotar. a da (bea) aldãmaºul. p. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. . 3 V. 621-624. D. DERS 1500. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. Gl. faþã de DLRV 1502. p. pentru prima datã. p. mãgurã... aprilie 1482. tatã vitreg. de ex. p. 385. aspru 1482–1496. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. 621-624. cu precizãrile lui Gh. aprod (1443). iazul (1534). de ex. Sigur. E. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã.. a pune chezaº.134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2. gîrlã. Costin. C. a-ºi face milã (de ceva). aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii. ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. iazure (1559) etc. v. nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. DERS 1422. în raport cu DLRV ºi DA. o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. ºi alte cuvinte în Nestorescu. bucium. azap (1479) etc3.) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. D. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. p. XVI). este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt. faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. ca o urmare a aceleiaºi cauze. ambele calcuri dupã ceaºnic (v. argeºean (1431). De ex. negru. apanajul vorbitorului nativ. p. p. Mihãilã din LR 6/75. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. Bogdan. în LR 6/1975. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. DERS 1445. pîrcãlab). caftan. cheie. care apãreau în flexiune slavã. în ceea ce ne priveºte. cu care are în comun sensul.

Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate.v. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã. 30 s. PO1. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. La fel bahnã (s. în timp ce în numeroase atestãri. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. articulat aprodul. p. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl.. aprozi. Aici trebuie fãcutã. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. de aceea. nu emise pe teritoriul nostru. 624. n. nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374. p. p.v. 2 V. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ. Un alt caz: aprod. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl..CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române. Buzeºti.) a textelor slavone” (p.Ev. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s. LR 6/1975.). Dimitrescu. În DERS în 1586 figureazã pl.) sub formele slave bahnu ºi bahna2. Gh. v.v. 133. 217 s. IX). Contribuþii. XII) –. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele. imediat. p. în C. Fl. steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi. nu a exploatat 1 V. Credem. ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. chiar anterioare acestei date. T. dar nu acesta este scopul final” (p. VII). despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. . 323). iar în 1596 sg. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. se întîlnesc cuvinte româneºti. Mihãilã. a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. slujniku v. pînã la care se întinde epoca studiatã. despre ponderea elementelor autohtone. C.v. este adevãrat cã în lista de documente. un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p. de ex. n. altfel. se dã o explicaþie. apare forma boalã. Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat. chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. 259). slujnicã sau buzeºto(m). de ex. în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p.

de la care. baci. Dar. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate. voievod) au atestãri mai vechi. într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. respectiv. 14 (august. Dintre acestea. mic.. bun. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. aceasta ar trebui explicat. de fapt. muºat. fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. Este adevãrat cã. surd. Într-adevãr. nevoie de nici o justificare. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi). înregistrarea unor sensuri noi etc. urs. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. ne indicã o serie întreagã de predatãri. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). singur. sperãm. A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. ar trebui pornit. copil. varã. Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã. opãrit. de ex. dar care au pornit de la o documentare similarã. de ex. 1318. de tipul opãrit. fecior. în acest punct al discuþiei. comparaþia cu unele lucrãri. cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. de ex. fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã. În DERS. balaur. Inserarea de noi cuvinte nu mai are. cca. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. apar în contexte slave. restrînsã. O situaþie specialã prezintã . 1348 ºi. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. Evident. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. o altã înregistrare. atestate în DLRV la cca.

M.2. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v. Giurescu. 14213. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul. XVII–XVIII. la p. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare. Mold. R. A.. At. M. Doc.: brãdet 1491 – DERS. agust. þap. 210. 498-9. . La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. V. Addenda. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare. dar. nu de puþine ori. 1498. Me(s)ter Petrila. s. ian. Lb. ap. Contribuþii. mal 1445 – DERS 1448. Djamo-Diaconiþã. 59. tot într-o parantezã finalã. p. nesemnalate în lexicografia noastrã. de fapt. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. Djamo-Diaconiþã.v. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh.. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate.. de ex. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. IX–XI1. bãlaur 1337–1340. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. RRL 1/76. unde se dau multe asemenea cazuri). la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. de ex. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului. DERS 1517. p. 409. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470). 30–1582 iunie4. 1585–86. 64.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod.. 1590>. din Mihãilã. p. ªerban. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. de ex. DERS surprinde semnificaþii noi. 78-79. Mihãilã. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor. discuþia despre cuvintele cumãtrã. p. p. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. p.C. nici diac în 3 ian. 1480. Mihãilã. 365. 352. Alte predatãri rezultã. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS). Totuºi credem cã. maistor. p. nu slavo-române. menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin. se citeazã Olteanu. p. databile în sec. termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine. 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569. aceastã predatare. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. La fel v.

Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat. p. Pe scurt. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. cojocar v. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã.. în mãsura posibilului. strîmb. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. coadã. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. Mihãilã. paharnic (sub forma peharnic). în general de bune rezultate. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v. „n’a point de fin”. vezi jumãtate. o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele. Astfel. totuºi. de ex. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. cum susþinea perfect justificat Emile Littré. Mihãilã. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. în atenþia autorilor. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. româniºti sau romaniºti din întreaga lume). care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri.) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. rãsplãtitã însã. 341 ºi citat s. ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. ca orice lucrare lexicograficã. giumâtate. 84. În fine. dar nu s-a procedat consecvent.v. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii.138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete. jumetate. Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. . în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt. p. ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. p. De asemenea. 2 V.. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate. At. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. astfel. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. At. Observaþiile anterioare. 76. dar ºi bibliografia lor. cocoº etc. curãlar. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2.

la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice. DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi. p. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a. 96–104 . a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române. nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec. Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. 1982. AUB. în cazul cã vor fi puse în aplicare. un nou ºi preþios instrument de lucru. revizuitã. fapt remediabil la o nouã ediþie.

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv. student-actor. nr. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã. bloc-lamã. p. pentru limba francezã. spectacol-lecturã. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele. ideea aceasta apare ºi la H. 1967). pictor-decorator. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes. 396-399. în SMFC. 1965. în „Philologica Pragensia” 9 (48). declaraþie-program. stradã-coridor. p. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. Mirska. 174. bloc-turn. Asan. 268. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire.: actor-cetãþean. macara-turn. Bucureºti. raid-anchetã. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. 1965. 1. p. ºi cu unele rezerve. club-bar. în special în limbajul cultivat. la Al.. Bucureºti. 34 º. privitoare la aspectul actual al limbii române. în Actes du X-e Congrès international des linguistes.u. angajat-mandatar.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1. în LR. cartier-satelit. p. ca de ex. 4.. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F. salã-studio. casã-laborator. 1966. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. an-luminã. Într-adevãr. 188. op. nr. 2 Vezi Florica Dimitrescu. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. ciorap-pantalon. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. în majoritatea cazurilor. 65. oraº-erou. 1 Aceastã observaþie. . 65. La romanité du roumain. Graur. p. ci ºi în scris. astãzi. vezi Halina Mirska. p. arhitect-ºef. XI (1962). ºi în T. cit. Bucureºti. cifrã-record.

În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. în Mélanges de linguistique Charles Bally. Buc. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. synapse) discutate de E. 1. XVII. Sauvageot. diariamente sufrimos. p. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate..u.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã.a. suedeza sau norvegiana. de exemplu. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã.). p. ed. 24. p. p. mai 1969. 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL).u. implicit. pe de o parte. 75 º. ca tip.IX. 76. în care tipul amintit este exemplificat prin it. cassapanca. termenul a fost reluat. Paris. piantanimale. Geneva. para bien o mal. toate. 4 Vezi Meyer-Lübke. Portrait du vocabulaire français. p.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. 1966. partea a III-a. p. în „Le français moderne”. din constituenþi imediaþi de un tip special. 585-586. p. a II-a. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare). . în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile. vezi Troubetzkoy.. posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5. Guilbert. Formes nouvelles de la composition nominale. în raport cu germana ºi cu alte limbi. 2. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. Paris (f. 13). I. 111. p. dupã formule strãine. Pare surprinzãtoare observaþia lui A. Darmesteter. Madrid. Cours de grammaire historique. 2 Vezi observaþiile lui R. de L. p. 1959. ca maghiara. 284 º. p. 9) sau mai noi (de ex. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea. col. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare. cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi. 1964. ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii. 1957. A. 5007. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. 1. estoniana. 90-96. daneza. 61. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. 3 În LRA. 1894. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español. 230. 1939. Grammatik der romanische Sprachen. De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) . despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”.. în limbile romanice4. IV.1969. n. Guilbert în „Langue Française”. L.. pe de altã parte. Benveniste. Aceastã situaþie existã. II. 2. Leipzig. Criado de Val: „La influencia de los periódicos.

9. Essai sur la structure logique de la phrase. 8).XII. 21. 6888. în exemplele de care dispunem pentru acest caz. cu secþii de chirurgie. (Rom. 30. 3). 6–7. 19. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. radiologie. fiziologie.. 1. col. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public. De observat cã. 8. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch.1966.IX. microfoane. 7118. 2.X. semantic.1969. 3. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii.. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc. 230. 4. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã. II. VII. 4–5).1969. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã. col.. Paris.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) .. 38 (352). întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. p. col. p.. Cum preferaþi.. XXV. 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. p. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii. Copilul-erou era ea însãºi (Inf. 1950. 6924.R. amenajat în incinta liceului din localitate. difuzoare. 6).I. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii. col. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj. p... 7.. interne. termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. ginecologie etc. O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund.IX. p. .. 24. XXXVI. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc. ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã.. p. Buc. XXV. 31..1967. vezi ºi Fl..1966.1967. p.. 3. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA. 7057... 7202. 5038. XXIV. lib. XVII.XII. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom.1966. A. 3. O. col.7). lib. oct.L. iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. col. col. 62. oftalmologie. Séchehaye.. lib. spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. p. XXXV. conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. VII. 4).. p. 1.

staþie-pirat. episod-cheie. navã-pirat. în legãturã cu locomotivã-tip. replicã-fulger. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã. dramã-document. hotel-ºcoalã. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. poziþie-cheie. 231. precizare-cheie. etalon: faptã-etalon. fregatã-ºcoalã. bandã rulantã-ºcoalã. teatru-document. piesã etc. împrejurare-cheie. structurã-model. notãm în continuare. condiþie-cheie. operã-cheie. idee-cheie. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. liceu-pilot. Constituentul al doilea este. film-cheie. cit. conflict-cheie. documentar-anchetã. op. În ordine descrescãtoare. cheie. ºi nu numai în limba românã. piesã-document. fotografie-document. magazin-etalon. secvenþã-cheie. foileton-anchetã. element-cheie. azil-ºcoalã. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie.146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. experienþã-pilot. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. cerb-gigant.. fotografie-document. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. cisternã-pirat. frazã-cheie. sat-model. staþie-pirat. vînãtoare-model. spectacol-ºcoalã. replicã-cheie. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. statut-model. întrebare-cheie. concert-lecþie.. interviu-fulger. traseu-ºcoalã. post-cheie. cuvînt-cheie. reginã-mamã. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. scenã-cheie. de cele mai multe ori. buletin-anchetã. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. model: cinematograf-model. disc-lecþie. peliculã-document. . pilot: staþie-pilot. tur-fulger. respectiv. întrebare-cheie. foto-document. punct-cheie. pirat: radio-pirat. ipostazã-cheie. turneu-fulger. unitate-etalon. restaurant-ºcoalã. în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. lot-model. imagine-cheie. avion-pirat etc. ediþie-pirat. radio-anchetã. atelier-ºcoalã. gospodãrie-etalon. scenã. navã-ºcoalã.. local-gigant. iar vecinãtatea (contextul) cheie. film-document. restaurant-gigant. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. întrebare. silabã-cheie. plan-pilot. gigant: film-gigant. joc-ºcoalã. pãºune-model. teatru-anchetã. document sau pirat. emisiune-anchetã. avion-pirat. capitol-cheie. piesã-document. emisiune-pirat. uzinã-pilot. film-lecþie.

3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A. p. film-monstru. 109. în RRL XIV. mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. Les structures lexématiques. în „Langue Française” 2. p. 30. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. elementul al doilea. a II-a. pilote. op. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur. Paris. Coseriu. moteur. în analiza distribuþionalã. p. p.. 65. p.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. printr-un proces îndelungat. discurs-bilanþ. bilanþ. Wartburg. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ.. situaþie-limitã. Paris. 1.. VI. frînã: cauzã-frînã. rol-ºcoalã. Desigur. la care se adaugã ºi altele (pirate. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. sînt morfeme care. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu. maraton: interviu-maraton. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. cap-simbol. În formaþiile amintite mai sus. pe de altã parte. simple afixe1. . La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. 78. condiþie-cheie. nr. în cazul nostru. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. 1 W. mamut: spectacol-mamut. tele-maraton. în cazul în speþã. mai 1969. film-fluviu. simbol: sculpturã-simbol. fluviu3. p. ed. pilote. 4 E. pe de o parte. ºoc: fapt divers-ºoc. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund.. 105. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef. diferã de substantivele independente cheie. p. cheie. afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. aceste cuvinte. Sauvageot. 13. 1969. pod-mamut. record: cifrã-record. Problèmes et méthodes de la linguistique. fiind frecvent utilizaþi.31. 1963. În general. interviu-fluviu. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. Notes sur les suffixoïdes. stare-limitã. în „Travaux de linguistique et de littérature”. 2 Vezi articolul nostru. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei. uzinã-monstru. timp-record. „podul de peste fluviu” etc. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. fluviu etc. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. întrebare-simbol. Dupã cum se poate remarca. 1968. 5. 1968. limitã: clipã-limitã. film-mamut. vîrf-record. cit. I. 3. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. film-fluviu ºi. vîrf: moment-vîrf. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul. J. copil-monstru. Dubois. turneu-maraton. 1. 1962. bilanþ. v. scenã-simbol. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program.

mamut. 344. De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. etalon. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. pilot. imens”. gigantic. dupã cum am vãzut. A doua observaþie. lecþie. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. séance-marathon („Langue française".148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. . 4 Vezi Iorgu Iordan. sîntem datori o explicaþie. nuanþa de „obositor”2.)? Nu am eliminat substan1 E. proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. pentru limba francezã. în raport cu record ºi fulger. De asemenea. unele.. maraton. este cã. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA. simbol. legatã de prima. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. maraton. termeni care apar. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon). p. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. 2 Cf. program etc. Sã se compare. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. p. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4. la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare. 2. în pilot se include ideea de „primat”. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. Coseriu. 66). pe lîngã ideea de lungime. Stilistica limbii române. p. de exemplu. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund. mai 1969. se contureazã arhisemantemul „model. p.. ºoc. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. De exemplu. Astfel. în cazurile amintite. interºanjabili. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”. alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. op. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm. conþine. Aceste cazuri. vîrf. Mai întîi. ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã). pãstrate ºi în noile formaþii. încît termenii pot fi. cit. în exemplele noastre. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. iar altele numai presupuse. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger. Bucureºti. deja consemnate în limbã. 1944. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. Substantivele monstru. În fine. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. model. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. uneori. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. 230. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil.

supracompusele aparþinînd variantei 1. caz-limitã. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. 66). De exemplu. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre. timp de nouã ani. Dupã elementele alcãtuitoare. în mod special. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. mai 1969. aºa cum am menþionat anterior. acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. III. la care se asociazã un al treilea termen. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. p. 2. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. din presa zilnicã. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”. Din acest punct de vedere. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. termen-record. valoare-limitã. 2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. 1. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. . pe de altã parte. président-directeur-général. înregistrate ulterior (iunie 1970). de ex. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. *rezultat-frînã etc. (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. *situaþie-vîrf. navã-gigant. ºi. conducteur-chef de groupe.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã. un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2. inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. într-adevãr. dirijor-maraton. din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf.

/ expoziþie de mobilã femeie./ colecþionar de muzicã s s s film./ plãmîn artificial expoziþie./ monument istoric s s a congres./ om viu inimã./ masã rotundã ore. În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman./ lumina zilei a s s ./ jurnal al pãcii student.): alb.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ club bar magazin./ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ adunare-plenarã dezbatere./ muncã patrioticã femeie.

. Paris. p../ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã. ar putea fi comutat cu de judeþ. care.. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex. ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie. Introduction à la linguistique. într-un context asemãnãtor. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric. Alte cazuri sînt însã clare. în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. În arhitect-ºef / de oraº. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. În fine. 1969.). pentru construirea unui teatru mobil-pliant. club-bar). 1 Vezi H. Gleason. dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. stofe etc. în general. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie. în cazul respectiv. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. problema nu se pune expres. a propus achiziþionarea proiectului. De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº. Evident. de ex. bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului..) decît clãdire monument../ agricolã tîrg. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”. În fond. în care caz avem „de ales”./ monument istoric. de exemplu între clãdire. în expoziþie-agricolã / tîrg. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. a gãzduit mobile”./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). adunare-plenarã. 111. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1. magazin.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. astfel.A./ monument istoric etc. *statuie. ci inginer-metalurg). ambele interpretãri sînt posibile. eventual. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer. de municipiu etc. *magazin-expoziþie / de stofe etc. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire.

Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. sau. p.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator.. 2. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. de tipul floarea-soarelui. XXV. 3. La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar. mai 1969. în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a.I. . varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b). deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu. 76. substantivul. 21. Phal1 remarcã. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C. alcãtuit din succesiunea SAS.É. pe locul 2.I. pe locul 3. el apãrînd. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc. A. ca în S/SA. lib. 6924. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)). sau SS/A. ca în SA/S sau SA/A.1967.F. în „Langue française”. Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative.D. cum este ºi normal. pe drept cuvînt. cel puþin în exemplele avute la îndemînã. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi. Oricum. mai rar.R.. are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. p. col. de preferinþã. care. 7–8).

De altfel.. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. Tollemache. 1. roman-fluviu dupã fr. p.u. nr.u. 1970. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc. 13. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. dar ºi în limbile romanice. E. H. ci formaþii dupã un model strãin (de ex.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1. SCL 3. 1957. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile. Wiesbaden. 1945. 1965. 70. art. cit. în „Deutsche als Fremdsprache”. 241–247. Benveniste. stabile în limbã. 325–334 1 În special în limbile germanice. de ex.. 2. 8. Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”. 1965.. Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. v. roman-fleuve. J. Sparmann. 1964. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. 57 º. Grosse Rudolf. Leipzig. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. Roma. în „Sprachpflege”. 1–6. 1964. p. p. 1960. Fr. ci realizãri efemere. The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation.. ºi 2. scène-clef). p. etc. 161–165. p. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române. ele nu reprezintã inovaþii româneºti.. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. . Le parole composte nella lingua italiana. 57 º. scenã-cheie dupã fr. 1. p.

. p. steno-. dactilo-. LRA. dermo-. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). de asemenea. 4 Iordan. livresc. discutate de Iorgu Iordan în LRA. p. Eléments de linguistique générale. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. plus-. ºi LRC. 2 A. Mitterand. mega(lo)-. LRA. de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C. în accepþia largã a termenului). Aceasta explicã. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente. 135. 3 Iordan. dinamo-..apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. 318 ºi urm. p. verbale)3. fizio-. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. 1960. nu apar aici. grafo-. Paris. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”. Seche în LR 3/1965. 1963. de ce unele pseudoprefixe. 407-412). vice-. p. pronominale. 214. pento-. în limbile de origine (greacã sau latinã). neo-.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. Marcu. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. Maneca ºi Fl. p. omni-. procedeul pseudoprefixãrii. Les mots français. la origine savant. se bucurã de mare succes. Într-adevãr. 213 ºi urm. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. porto-. pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. Martinet. p. de ce tele. 27–49. stereo-. Paris. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. element formativ provenind din teme care. ºi H. între 1961-1967. dar care au fost înregistrate. aveau sens în sine (teme nominale.

multi-. Pentru a explica acest proces. ciclo. Dubois. însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. 5. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã. 2 Iordan. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. kardia "inimã”. bios "viaþã”. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”). LRC. cryos 1 Vezi Al. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba. cardio. ceea ce demonstreazã cã. în „Le français dans le monde”. au devenit productive în limba românã actualã. autos "el însuºi”.< gr. kyclos "cerc”. cine(ma)-. arhi.< gr. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã. aºa cum arãta H. aer "aer”. La romanité du roumain. precum: aero-. cã pseudoprefixele des folosite. Graur.< gr. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. nr.< gr. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române. cãci. în Les mots français. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma. mini-.< gr. auto-. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl.< gr. pseudoprefixarea. se amplificã ºi ea. 16. semi-. 4 H. pseudo-. 8 (1936). p. bio-. Astãzi. fãrã îndoialã.< gr. nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. micro-. 1965. p. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte. macro-. astro. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. mai ales. Bucureºti. Din punct de vedere al originii lor. p. sau chiar împrumuturi propriu-zise. trebuie invocat. L'évolution du lexique dans le français contemporain. auto. Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. angi. E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate. bio. kinema "miºcare”.< gr. 1. p. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”. radio-. 320. hidro-. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi.< gr. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului. . kytos "celulã”. 6/62. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte. astron "astru”. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor. 83. p. cine(ma). cito. modalitate savantã prin excelenþã. electro-. crio. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”). tele-. J. foto-.< gr. de exemplu autogol din englezescul autogoal. angeion "vas”.< gr.

din tema nominalã telos "extremitate.< lat. demi. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-. pseudo.< lat. depãrtat”. makros "mare”. helios "soare”. balisto.< lat. termo.(24 de formaþii noi) ºi mini. necro. esofag(o). semi "jumãtate”.< lat. fil(o). -on "mic”. khronos "timp”.< lat. maxi. formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic. psyché "suflet”. monos "singur”. pluvia "ploaie”.< gr. cerealia "grãunþe”. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii.< lat. maxi. pluri.< gr.< gr. imuno.(1 formaþie). magnes "piatrã magneticã”. tot „sinonime”. lacto.< gr. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi. elektron "chihlimbar”. semisuperproducþie. photos "luminã”. hydro "apã”. 15 cu electro-.< gr.< gr. mini. mundus "lume”.< gr.< gr.< lat. balistocardiogramã.< lat.< lat. micro. 41 cu tele-.< lat.< gr. 12 cu aero-. kosmos "lume”. 27 cu pseudo-. corno. phoné "voce”. gea "pãmînt”. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. la fel ca în celelalte limbi moderne. cerealo. tele.< gr. electr(o). phileo "îmi place”. higr(o). mon(o). immunis. bi(s). hipno. -e.< gr.< gr.< gr.ºi mondo. prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã).< gr. macro.< gr. zoon "animal”. cosmo. maximum "cel mai mare”. lactem "lapte”.< lat. simili. pluvio< lat.< lat. dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã. cron(o). gr. microautomobil. 72 cu micro-. mondo. milia "mic”.(1).156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”.ºi moto-. arhisupraclasic. în formaþiile recente. plurimus "mult”.< gr. hygros "umed”. cosm(o). mim(o).au fost. termos "cald. gr. macro.(61) ºi lat. microhidrocentralã.(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio. mille. dimidus "jumãtate”. Este de remarcat cã.< gr. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat.< gr. melos "cîntec”. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie.(16). videre "a vedea”. micro.< lat. minimus "cel mai mic”. duo "doi”.< gr. cãldurã”. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi. mili. cornu "corn”.< lat. radio. .(35 de formaþii noi). oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”.< gr.(8 formaþii) ºi lat. 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-. video.(6) la care s-ar putea adãuga pluri. -e "liber”. mikros.) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli. fon(o). hypnos "somn”. zoo. semi.< lat. hidro. melo. moto. eredo. similis "asemãnãtor”. semantic vorbind. trium "trei”.< gr.< lat. magnet(o).(16) se dovedesc productive).< lat. fot(o). psich(o). avis "pasãre”. tri. pseudo "fals”. radius "razã”. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine. mototurbopompã. mimos "mim”. radio.< lat. duo. nekros "mort”.< lat.ºi 5 cu moto-.< lat. ballista "maºinã de rãzboi”. 18 cu cine(ma)-. heres. ge(o). motus "miºcare”. bis "de douã ori sau dublu”.< gr. Prefixoidele cinema.< lat. heli(o). -dis "moºtenitor”. mini. imunoelectroforezã.< gr.

pseudocronicã istoricã. telecronicã. autocontempla. cineamator ºi cineamatorism. autoacuza. autosupraapreciere. pseudonoutate. biotelemetric ºi biotelemetrie. teleecran. microraion. telepublicitate. fotoexpoziþie. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. Messina. biocurent. microhidrocentralã. teleînregistrare. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. cosmoviziune. teleplictisit. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. în ultima etapã de dezvoltare a românei. telesãptãmînã. telespeaker. teleanchetã. aerotaxi sanitar. trivaccin. teleemisie. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat. 71. sau chiar identic: micromicrofon. microantologie. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. de moment. cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. telepublicitate ºi telepublicistic. autoironiza. de asemenea. radiostea. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. radioundã. . 1965. fãrã nici o ºansã de a dãinui. microstagiune. p. trifruct. minifustã. ca de exemplu: lactociudãþenie.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. semiremorcã. din punct de vedere al vorbitorului actual. este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1. microroman. paleospeolog. microindiferent ce. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. trecãtoare. minijupã. autotaxare. ci ºi cele de moment. semicristal. motocicletomanie. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. autocitoradiografie). dar sincronic. teleaºteaptã. dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor. vezi Masetti. Espressione e ritmo. aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. microidee fixã. demonstreazã. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. forþa de expansiune a pseudoprefixelor. semisimfonic. micromonografie. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. hidroameliorare. fonoabsorbant. ceea ce face ca. microbãnuialã. prefixoidul nu mai este simþit ca atare. semiautobiografie. Firenze. teleemisiune. micropoet. miniminifilm. semiartã. autoironie ºi autoironiza. autointerviu. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. microunivers. în cuvintele mai vechi. microanchetã. miniscarã.

în 7 ani. am înregistrat peste 470. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. cã. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. în limba românã actualã. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. 4/1962.. în timp ce noi. 360 de formaþii cu prefixoide. 1970. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru. pentru o perioadã anume de 10 ani. în principiu. dar a trecut ºi în limba standard. pe de altã parte. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este. Iorgu Iordan a observat. – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. în LRA. ediþia a doua. I. dar noi am considerat necesar sã le folosim. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P. dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. pe de o parte. un procedeu viu. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. 213 ºi urm. 2 Iorgu Iordan. În aceastã privinþã. ilustratã în LRA1. 213 ºi urm. În afara acestor concluzii. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. p. . 3/1965). am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii. sau în articole independente (vezi LR 2/1962. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. pe bunã dreptate. înregistreazã. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc. p.

Fulvia Ciobanu. 74. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. 1962. precum cele citate mai sus2.a. A. 4 De exemplu în L. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition. Firenze.. p. p. în aspectul ei cultivat. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. partea a III-a. 102. 34. 1956. 2 Vezi A. . a 8-a.etc. ed. p. Deroy. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872. p.. 1965. radio-. micro-. Într-adevãr. Scrierea cuvintelor compuse. 1957. 268.. L'emprunt linguistique.. Pasquali. p. Darmesteter.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã. de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. Paris /f. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. ed.etc. p. semi-. p. La romanité. 3 De exemplu în A. p. 173. id. Paris. 142. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente.u. p. et aussi à partir d'éléments indigènes”. semi. vezi capitolul precedent. Graur. p.. id. nr. 4. J. T. Marouzeau. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu. tele-. 1964. T. în „Le français moderne”. moto-. J. hidro-. G. Bucureºti. Dubois.. foto-. La romanité du roumain. Desigur cã. Graur. Paris./.. pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. para-. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1. Cours de grammaire historique de la langue française. 242 º. III. 1958. Bucureºti. 268. Lingua nuova ed antica. tele. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. 65... Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-.

meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. Rouen-Paris. în LR XVIII (1968). Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-.. 11. 1968. Mihãiescu. nr. 10. 3 G. Paris. 4479. 6 Din acest punct de vedere notãm aici. Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I. pentru limba francezã: R. ºi II.. în special. în „Le Monde”. p. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. 7 În scrierea cuvintelor cu mini. I Mini-aparat s. Buc. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1.n. în Inf. La formation du vocabulaire de l'aviation. de absenþa lui mini. cu o singurã excepþie. 4 Mini. referitoare la obiecte de uz comun. 63. Luiza Seche. p. M. extrase din presa zilnicã. 4.3. . p. Dubois. 1 º. nr. cu ecran de 34 cm. pe de o parte. Le vocabulaire de l'astronautique. Guilbert. în PN XIII (1968).dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. nr. Gilbert. de obicei. pe excerptarea presei: J. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. în general. Formaþiile cu mini-. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. 7 (147). Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general. au invadat de curînd limba românã.. aproape exclusiv. citãm. foarte numeroase2. cu titlu informativ. Le Bidois. 1968. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã. L. se ºtie cã presa poate surprinde. nr.160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. 1967. p. 11. p. p. pe de altã parte. în „Langue française” 1969. 1965. nr.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. Haensch. p. 30-32 ºi în SMFC V. id. 2. pentru limba românã: N.am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original. pentru limba spaniolã: G. p. nr. nr. 1967. fapt dovedit. P. cit. chiar familiare. Exemplele citate mai jos5 sînt. sau altor prefixoide. 2. 1968. în „Español actual”. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-. 71-81. de origine latinã. lucr. dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. cu multã rapiditate uneori. Gheorghiu.: Mini-aparatul de televiziune în culori. 132-133. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-.. 2. 48 (1155).u. Cont.

nr.n. în mini-serii. faþã de micro-vehicul (v.f.: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale. nr.40 m. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã. 464 (5898). fãrã volan.f. 1969. p. Buc.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº. 1968. fãrã a lua nici o hotãrîre de fond.n. Rom. pînã la atelierele mici. Minicrater s. agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel. 2/1. lib.n. Lung de 1... nr. Sc.. Douã locuri. Mini-maºinã s. 41 (1147). mini-autoturism). nr. 4/1. p. dar foarte pretenþioase.f. conceput de fraþii Jarret.. De aceea. 2/6.: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto. fãrã pedale. p. Inf.. 1968. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. 8133. nr. p. 10/3. la fel mini-vehicul. p. . noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi. 20 (1179). 1969.. 1969. nr. 466.. pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”. 1969. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat.. Sc.. 6/8. p. afarã de faptul cã este foarte urît..ºi micro. Inf. 3/1). nr. Cont. 4907. Mini-jubileu s... Buc. micro-automobil (Mag. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat. II Miniacord s. 8/4.n. 8/5). Mini-gonã s.m. 1 Uneori.f. 1967. p. De exemplu: faþã de mini-autoturism. 7461. Minispeolog s.: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate. 6/6. trei roþi. 1968. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg. Minigeamandurã s. ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei.: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga.. Ultra-mini-car s. Cont. 10/3.se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid. Sc. p. nr.. 4458. p. 41 (1147).: Mini-jubileu (titlu). 7973.: Au participat aproape 1200 de expozanþi. 1968 (nu am înregistrat celelalte date). 1966. Cont. paralelismul formaþiilor cu mini. 1969. 20 (1179). p. nr. Cont. nr. p. care. Atunci. 1969. nr.: Un mini-vehicul urban. 8/5.: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”. Cont. al doilea cu celãlalt.80 m ºi lat de 1. Mini-vehicul s.n. care lanseazã maºini scumpe.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”..: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. Mini-serie s.n.

3 De menþionat cã. pentru limba francezã. 77. probabil. Minihotel s. nr. cinci aparþin anului 1968. mini.v. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel. L. de moment se numãrã. p. credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie. imaculate. 12/1. id. loc. desigur. 1969. p. printre aceºtia.f.. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. în SMFC V. Mini-ruladã s. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. Mini-pasãre s. cu aripi drepte. O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini. Micro. de origine greacã. dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. Seche. pe un cer fãrã nori. improvizaþii. cit. Prin sensul sãu fundamental. Nouveau Dictionnaire Etymologique..f. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi.(s. p. Gilbert. nr. Buc. Rom. p.este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. în general.f. extrase tot din limba presei. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã. p. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd. ca de exemplu în ultra-mini-car. 21 (33). Paris 1964. p..: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu. 30-31. 4/6.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967. . dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa. Cont. 24 (1183). 1967. a cãrui notã generalã e facilitatea. În toate exemplele de mai sus.: Notaþii. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces. în PN. bîzîia de 28 de ceasuri. largi. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). deci la o realitate acutã a timpului nostru. Printre creaþiile spontane. 1969. lit. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-. Din punctul de vedere al „perenitãþii”. vezi Luiza Seche. înregistreazã formaþii cu mini. de tipul mini-miniaturã. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”. minuscul”4.162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s. în SMFC V. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã.vine în concurenþã cu prefixoidul micro-. iatã cuprinsul acestui volum.sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. 3/4. nr. 4 Cf. în timp ce..: Hotelul. în PN. id. p.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic). 4450. mini.) din 1963. Avînd în faþã aceste exemple. de fapt un „minihotel”. vor rezista timpului1. introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii.. P.n. Inf. 78. înregistrat tot în 1969). 32.

microindiferentce. micropremierã. iar o *minisecundã ar pãrea. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã. Discutînd acest prefixoid în LRA. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie. dar nici în alte lucrãri de specialitate.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun. 220. în timp ce mini. micro.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). o diversitate de noi cuvinte4. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. Prin urmare. microinstalaþie.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune. neînregistrate nu numai în dicþionare. Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. în orice caz aproape pleonasticã. microzonã. deoarece este mai popular. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. microgravurã. microclub. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. faþã de micromotor.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici. este adevãrat. mini-gonã. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. micromotor.de microscop sau microfon). microschiþã. un uºor sens peiorativ. un *minimotor ar avea. 4 O excepþie o constituie. de exemplu în: microbãnuialã. micropunct. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. cu ajutorul lui.ºi poate crea. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. microideefixã. microflaºnetã. 3 O dovadã cã mini. în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it.(sau. . mini. microportret. sau chiar ironic-peiorativ.a aparþinut de la început limbii comune. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine. pentru cã.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. cornuri etc. microreportaj. microstagiune.continuã sã fie foarte productiv. microgarã. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele.de televizor. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie. microelement. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro. dintre exemplele date. microobservaþie. 2 Aceste formaþii sînt recente. gonna „fustã”). de exemplu: microstadion. micro. spre deosebire de microºi de alte prefixe. probabil. microroman. micrometeorit. de un anumit nivel. micromodul. Deºi „concurat” de micro-. dupã cum am vãzut. micropoet2. ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. auto. cel mult. microinterviu. microbalet. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã. o formaþie glumeaþã. p. a microimprima)1.de automobil sau automat. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. De altfel. micro. însã. mini. microfosilã.alcãtuite cu mini. mini. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”.

p.. 12/2.. în raport cu caracterul mai savant. p. lit. ºi probabil va continua sã cunoascã. 1971.. chiar mai „familiar” al lui mini-. 1971. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles. mini-hovercraft Inf. . 55.explicã.cunoaºte. nr. 1972. 12/3. Caracterul mai popular. p. minimaximã Sãpt. 2/3. lit. 5555. ceea ce îi restrînge. nr. mini-Maciste Inf.. p. p. p. 11. un numãr ridicat de formaþii noi1. nr. de ce prefixoidul mini. al lui micro. SMFC VI. p. 1972. 27. 4/2. Buc. lib.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã. 1971.se ataºazã unui nume propriu. nr. 1971. savantã. 5824. mini-bãtãlie Rom. nr. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). 43. desigur. propriu-zis ºtiinþific. mini-furtunã Rom. 8425. în care mini. miniextra „un fel de chec”. credem. 27/1. 4/2. mini-orchestrã Rom. nr. 32/2. XIX. 1971. nr. Buc. p.. 1972. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt.

Multe dintre noile formaþii cu tele. 1 Migliorini. Totuºi. 246 º. înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. Iorgu Iordan. p. 215. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. Fl. teleo "depãrtare”). În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-.este astãzi.u. p. impus în ultima vreme ºi în limba românã. p.– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate.. de ex. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. televiziunea. moto. Eléments. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. Din punct de vedere semantic. 3/1965. în PN 5/1967. ele fiind creaþii spontane. LRA. 1964.u. foto-. Seche în LR. Firenze. "despre televiziune”. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare. 26-27. Paris.etc. p. XXXI. fãrã îndoialã.vor fi reþinute în limbã. ca ºi alte prefixoide. A. pe de altã parte – practic – pentru cã. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid. 135. probabil. . de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general. tele-. p.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1.: auto-. "cu ajutorul televiziunii” etc. p. pentru limba românã..are sensul general "prin televiziune”. L. Breve storia. cu atît mai puþin de durabilitate. 1960. vezi Iorgu Iorgan... aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele. de a se utiliza larg pseudoprefixele).. de moment. în RLiR. Martinet. 408 º. Baldelli... 337. ªuteu. 1967.

29.u. col. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof. p.. II. 2. în timp ce în grupa I.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi. teledirijare s. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”. este prezent înþelesul iniþial al lui tele. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. în art. col. Mag. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã. ºi de data aceasta2.f. în termenii tehnici citaþi. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale..166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere. caracter ironic. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare.66. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã. p. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu. 48 (1155). tele-deºteptãtor s. Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. conceput de tehnicienii sovietici. cit. în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele. Iorgu Iordan în articolul citat.n. col. cit.. pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori. fãrã a încerca sã facem pronosticuri. glumeþ etc. mulþi fiind.. considerãm cã.66. în colaborare cu medicii. p. . În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul. Este numele unui aparat nou. "înregistrare la distanþã”. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. 12. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic.68. Sc. p.n. p.detaºat de la „televiziune”. teleînregistrare s. "conducere de la distanþã”. 3.XI.VII.f.XI. Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren. I. 6–7. 7057. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. 4. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã. Cont. I telebatoscop s. XXXV. 2 Vezi Iorgu Iordan. în art.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã). 248 º. 31. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”. cu o singurã excepþie. 250.

Cont. 11. "transmisiune la distanþã”. specializat în teletransmisii. p. lib.n. 7. XXXV. Cont. tele-cãsuþã poºtalã s.XII. XXXIII. col. IV.f. "anchetã a televiziunii”. 4. 8.65.62. 538. 7. trei rãspunsuri) Pr. telereclamã s. Cont. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki. p.65. 9 (749).OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor. 4. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”. p.f. 1.N. 1. Gaz. col. Cont. 7485.67. 6 (904) 7. dar . lit.. telemecanic adj.VIII. cîntãrind cca 2 tone. 5. 3. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ.XI.f.n. i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii. 2. 25. 31 (1086). pe gustul tuturor. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. 7.67. pe tele-ecran.f.. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”. vezi ºi Rom. col. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”.III. (DN2 înregistreazã s. 8. col 6–7. 4.n. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”. o experienþã care. p. col. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”).XII. "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”. 6372.. XIV. 6207. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei. col. Acest aplomb nu e. p. 1. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. 13. 4. p. 6. tele-centru s. p. 7. p.f. telescaun s.68. 2.65. 8. 51 (1001).II.III. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal. 6828. p. VII.68. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. 3. "reclamã prin intermediul televiziunii”. col. teleeducaþie s.64. Rom. telemecanicã) Sc. chiar dacã inegale uneori.n. col.III. M. 13. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. tele-ecran s. 5. p. Rom. col. XXIII. 69. Radio XIII. mai ales aici. 17. Vrem sã ne educãm ºi prin televizor.64. Sc.XI. teletransmisie s. XXVI. lib. p. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. 10. lib. teleschi s. col. col. II teleanchetã s. XXVI.f. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii. "ecranul mic al televizorului”. 5. poate. 7485. care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”. "sediul central al televiziunii”. 1. 1–2.

de moment). p. VII. 8. am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”. lib. col. tele-maraton s. tele-comentariu teatral s. Sc. col.m. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. III teleaºteaptã s. Buc. 9.69. telepãrinte s. Cont. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital. 2. pe care vi-l recomand ºi dvs.V. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-. 12. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”. 5. 7.168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”. XXI. prin . dar ºi cea de recepþie a spectatorului. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”. 41 (1147). col. 5. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”.f. p. telemanie s. 7. pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie. 24.68. p.X. 28.I. ce cruzime! „Cronica” II. col. Buc. De pildã. 24. Cont.D. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº.VI. Rom. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei.67. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. tele-talentul. 5314. 30. 2. 1. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”. tele-talent s. 19 (1178). "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite.65. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate. 1. 1. col. XXV. "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”. teleplictisit adj.68. p. ea se numeºte telereclamã.n. plin de poante. Un tele-maraton de ºapte ore.. 4.67. da’ s-o ºtim ºi noi” Inf.IX. tele-eratã s. Pentru realizarea acestui deziderat elementar.n. Talentul. Cont. col. 2. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. 4. p. Sc. p.II. 39 (989). col.n. 4364. col. p. telepãrinþilor. 4..69. 5 (51). XXXVII. fantezist. p. nu poate sparge mohoreala zilei de luni.n. 2. XVI.f. 6943. Inf. 11 X 60. iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii. C. 2. Dar sã-l azvîrli în arena publicã. 4. p. 7. cred eu. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”. 16 VIII 67. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?). pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios. XV. 11.. col.

247. în RLiR. 2. cît pentru „parole”. 256. Strasbourg. I ºi a II-a). p. . tele. Se separã astfel ceea ce este individual. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. 27. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –. cu atît mai mult cu cît.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. în binecunoscuta terminologie saussureianã. 1970. 5 / 1967. ªuteu. probabil durabile. aºa cum în floarea-soarelui. 4 În practicã. La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. periferic-efemer. J. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. de ceea ce este social.(vezi categ. p. LR. ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie. în PN. Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. esenþial ºi durabil1. tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. 1968. tele-anchetã etc. remarcã. p. p. 141–145 1 Fl. discutînd termenul teleast. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. 30). în tele-jurnal. p. care corespund unei necesitãþi obiective2. cãtre economie3. floare este determinat ºi soarele determinant. Dubois. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. 2 Vezi Iorgu Iordan. 3 Ibidem.

autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo. etno.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. 1963. adjective). Este cazul prefixoidelor filo-. 102 º. p. Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. p. 80). psiho. 1967.u. Structure étymologique du lexique français.sau termo-3 etc. de altfel.> -psihic. pentru care împrumutãm de la B. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. Saggi sulla lingua del Novecento. Migliorini. din cîte cunoaºtem. 190. existã o serie de afixe complementare. fono-. 160) ºi. verbe. p. care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v. dinamo-. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create.> -dinamic. ºi termenul pseudoprefix. În afara prefixoidelor. 261. termo. Firenze. psiho. 3 Vezi Iordan. p. care funcþioneazã ca sufixe. III. filo. deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. Paris. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt. LRC. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca.). În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. p. Guiraud. . 1938.> -fil(ie). trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix. 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. LRA. lito-.> -termic. nu a mai fost reluat. ed. Firenze. logo-.> -etnic. etno-. La P.

care a fost extras. N. 1963. 182.. kratos "forþã”.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. ºtiinþã”.. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. p. totuºi. -scaf. de exemplu: -culturã. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. -metru. Saggi. . Mitterand. care. B. Paris. Migliorini. timp de ºapte ani. -metrie.. phileo "iubesc”. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. p. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide. -drom. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4... -genezã < gr. -gramã. v.u. -tecã7. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3. Dimitrescu. 34. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem). (-)log(ie)(-). dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important. VIII. voce”. precum se ºtie. deci segmente formative mobile bipoziþionale. 6 Pentru filo-. ca de exemplu: (-)fon(o)(-). -log(ie) < gr. -gonic.. Darmesteter. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente. Saggi.. LRA. op. 5 În acest articol. (-)graf(o)(-). -plast. -fil(o) < gr. grámma "unitate de mãsurã”. 1965. mai ales din presã. p. -man. -naut. v. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. Chomski. 8 B.33. -genic. -gen. -duct. -genezã. -drom8 < gr. -scop. 1 V. 34. Mitterand. Cours de grammaire historique de la langue française. (-)fil(ie)(-) 6. Migliorini. 3 H. p. -gramã < gr. 49 º. Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. Aspects of the Theory of Syntax. 2 A. p. 36 etc. gennáo "aduc pe lume”.. În ceea ce ne priveºte. cuvînt.u.. Acestei interpretãri i se opune. înclinãm pentru a doua soluþie. dromos "cale”. capacitatea pseudosufixelor de a modifica. grapho "scriu”. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. Cambridge. În acest caz. 219-220. phoné "sunet. génesis "naºtere”. p. partea a III-a. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri. -gen(ic) < gr. -manie. logos "vorbã. Les mots français. ed. p. cit. -crat < gr. spre deosebire de sufixe. 102 º. Iordan. Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. Paris. Fl. 4 H. -graf < gr.

miniscaf. penetrometru. cancerogenezã. radiodrom. -metru < lat. mezoscaf. econometric. gastroscop. miniscaf. aeroduct. theke "depozit”. ca de exemplu: radiodrom. metrum "metru”. cinefilie. plastikos "care se referã la modelaj”. magnetoscop. -tecã < gr. cãci el poate da impresia unei duble compuneri. de origine latinã: -cultura < lat. Desigur. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. la fel ca ºi H. radiofon. caz-limitã. Torino.u. 61. cinefil(ie). demoscopie. ecoscop. întrebare-cheie. noi nu adoptãm acest termen. -plast < gr. sociogonic. procesoman etc. -naut < lat.172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. în mai micã proporþie. taxofon. p. Schick. -man(ie) < gr. aerolog. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. skáphos "barcã”. limitã. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. frecvent folosite. 1 A. de tipul bîtocrat. situaþie-limitã. radiogenic. sticloplast. Mitterand. cronoplast. esofagoscop. aerolog. Sînt termeni precum: cheie. vinotecã. întrevedere-fulger. lui duco. procesoman. 1960. claustroman. -scaf < gr. stuficulturã. brazdometru. 1960. Martinet. teatrotecã. aºa cum am arãtat deja. 8 (1936). În orice caz. Frey3.. fotogramã. fibroscop. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. Paris. radiogenic. videofon. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. isterigen. respirometru. ceea ce nu este cazul. bazomanie. astronaut. fotogramã. p. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. -scop < gr. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care. reologie. unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã). lignoplast. Il linguaggio. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. laparoscop. bronchoscop. halucinogen. mania "furie”. 2 C. mildiograf. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. nauta "navigator”. proteinogramã. . 1. cancerigen. videofon. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. spectrometru. goné "naºtere”. ducere) "condus”. -duct < lat. cit. 83. sau. cultura "culturã”. ductus (part. skopéo "examinez”. indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. 49 º. cronaximetru. interviu-fulger. sociogonic. În românã. radiofon. cinematecã. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. op.. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. Eléments de linguistique générale. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. brazdometru. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. aeroduct. reluînd ideile lui H. Dar. rectoscop. devenind astfel simple morfeme. psihoprofesiogramã. p. curentometru.

1968. În aceste cazuri. pseudosufixarea apare. ca al doilea element). limita. 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. p.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie.. p. 40. . v. 6 V. o interpretare similarã în J.. în BPh. Esquisses linguistiques. A. Grammaire structurale du français contemporain. Iordan. ca un stadiu intermediar între compunere. 93. op. 3 V. chiave. desigur. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. p. 4 H. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare.. p. 1. p. op. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. 185 º. dar nici de sufixare. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. Kurylowicz.u. I. Paris. cit. op. 2 V. RRL. dar acestea sînt „fazele” lui. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. Wroclaw-Krakow. 1960. sufixe propriu-zise. poziþie-cheie. Privitã astfel. cit. 1. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef. replicã-cheie etc. v. Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). VI (1939). VI. limite. în „Travaux de linguistique et de littérature”. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. A. Dãnãilã. Strasbourg. p. 23-25 ºi 55. de exemplu în francezã. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã. 44. în SMFC. precum ºi în alte limbi de culturã. 1969. cit. p. s-a gramaticalizat în secolul XII4. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. 134. situaþie-cheie. din punct de vedere diacronic. Martinet. respectiv. ºi J. Mitterand. care. Dubois. 190. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. p. I. LRA. devenind „morfem sintactic”5. 5 J. Dubois. prin juxtapunerea segmentelor. 1965. pentru cã. p. 133. lampo). unele sufixoide pot sã devinã treptat. II. 31. Procesul în sine poate dura foarte mult. Martinet.

are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. Desigur cã. Într-adevãr. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu. organele curente de informaþie. cum se . administrativ. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. de mult. beletristic). care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre. reflectînd realitãþile interne ºi externe. evident. funcþia specificã a presei este deosebitã. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit. un rol de prim ordin îl deþine presa. Presa. terminologia astronauticii.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. tehnic. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”. în afara presei. radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic.

ci reprezintã. poate. datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. navã-mamã. Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). lunamobil. Ar fi deosebit de important. aselenizabil. biosatelit (1964)3. satelit etc. venusonaut (1974). 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. nu este deloc surprinzãtor cã. 19 º. cosmonavã. apunta. presurizare. cabinã-mamã. geostaþionar. 7-40 ºi despre preistoria acestora v. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. NASA (1965). În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. . modul (lunar). ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. bio-astronauticã. spacelab. amarare (1977). shuttle. Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). fiabilitate. cosmonaut. Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969. Intelsat. Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. selenosatelit.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. apuntare. sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. amartiza. avion-rachetã. 328)..u. navã-satelit. aerocosmic. PC. om-broascã (1975). 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v. aici. apuntizare. cosmodrom. p. p. cosmoviziune. presurizat. cosmo-depanator. E II. pur ºi simplu. pilot comandant (1962). echigravisferã. amartizare. de altfel. PA. în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). fizician-astronaut (1972). lunaut. cosmolog. cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã. aceste date sã fie împinse înapoi. Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. p. în mãsura posibilului. modul (lunar). alunizare. venusian (1978). p. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. OZN. amerizare. E. Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente. ufolog (1979). ozenist. Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. aselenizare. lunahod. 72. circumlunar (1963). femeie-cosmonautã (1976). selenaut. navetã (spaþialã). astronautã. ca ºi în alte cazuri. ca. circumterestru. cu citate – pe care. UFO. pe cît posibil. 1 Graur. planetoid (1973).

satelit natural. venusonaut. satelit meteorologic. navã-satelit. pistã de apuntizare. staþie automatã. treaptã de aselenizare.. legat de apariþia hidroavionului3.. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. amartiza. spaþiu extraterestru. atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. Astfel. 3 V. 4 Ibidem. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. Se observã cã adj. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. echigravisferã. cabinã-mamã. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. navã-mamã. .176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. spacelab. iar ceea ce a contribuit. spaþial. rachetã cu trei trepte. aerospaþial. lunar. dispozitiv de cuplare. navetã spaþialã. shuttle. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. putem cita: sondã spaþialã. avion-rachetã. apuntare. amarare. C. misiune orbitalã / laborator orbital. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. ufolog. apuntizare. presuriza. C. de meteorologie etc. geostaþionar.G. modul laborator. pilot-comandant. apuntare. cosmoviziune. staþie spaþialã. aerocosmic. ozenist. om-broascã. de fapt. pilot-comandant. a lansa în spaþiu. venusian. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. satelit artificial. "asteroid”. orbitã geostaþionarã. lunahod. laborator (centru) de medicinã spaþialã. selenaut. lunamobil. UFO. în situaþia aceasta sînt2: amerizare. modul lunar. fiabilitate. operaþiune de amarare. Guþu Romalo. mare lunarã. a lansa în spaþiu. p. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). femeie-astronaut(ã). zonã de amartizare. selenosatelit. apunta. 233. aselenizabil. presurizat. dar nu cu sensul din astronauticã. avion-rachetã. de ex. amartizare. NASA. fizician-astronaut. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. navã spaþialã. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. pilot-astronaut. satelit geostaþionar. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. sol lunar. NASA. comsat. om-broascã (noþiune despre care ing. biosatelit. 2 Mulþumim ing. rachetomodel. unii. apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. ci cu cel din astronomie. C. material selenar. navã (cosmicã) satelit. presurizat. fiabilitate. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. Intelsat. cosmodepanator. astronautã. orbitã lunarã. zbor cosmic.

pentru douã cuvinte compuse existã în fr. A. Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate. în LR 5/1980. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. ªuteu. cosmologue. V. extraterrestre. dupã cunoºtinþa noastrã. fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. fr. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. LRC II. se constatã cã ele se datoresc. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. 557-558. Pe de altã parte. bioastronautique. desigur. p. dar. 105. De asemenea. L. în LL X/1965. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã. ufolog < fr. p.000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. dintre care numai unii aparþin astronauticii. unor influenþe strãine. pentru 15. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. ufologue. navette /spatiale/. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã. p. lunaute. cosmodrome. circumlunar < fr. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã. Fl. 36.v. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. predat la tipar în 1981. cosmolog < fr. p. 177. aérospatial. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. cosmologue. alunir. alunir2. . apunta < fr. în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. fiabilité1 aluniza dupã fr. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. p. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial.G. alunir se noteazã „recomm.. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã. spaþiu. alunissage. apponter. planétoïde. ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. în care de altfel se cuprinde. Beyrer. Seche. module. navetã spaþialã < fr. circumterrestre. satelit. Fl. 34. dupã fr. compuse identice. V. navette (spatiale). 537. în SCL 5/1976. 234. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). venusian < fr. Dimitrescu. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. vénusien. de menþionat cã în PR s. satellite lunaire. offic. Dacã însã unele au un etimon sigur. univ. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. 1 V. apponter (dar appontage apare). planetoid < fr. circumlunaire. 239. géostationnaire. Guþu Romalo. extraterestru < fr. atterrir”.000 de prescurtãri uzuale. planétoïde. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). pentru fiabilitate cf.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). C. în LR 2/1975. 2 V. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. FC II. p. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. cele mai multe. cosmonaute.

LR 4/1962. p. p. engl. FC II.. lunokhod ºi lunar rover (1971)). Hristea. Hristea. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). T. pilot-cosmonaut dupã rus.E. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale. engl.178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML). Gheorghiu în LR 2/1968. C. De origine englezã este ºi biosatelit < engl. V. cosmonaut5. 63.. Al. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD). engl. Graur. kosmovidenie.69.. flying saucer. LR 1/1960. 2 Denumire sub care a apãrut V. 141. vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune. Numeroºi termeni. p. 41.. p. Bioastronautik. bioastronautique. cosmonef 1. engl. Th. 4/1962. de ex. în schimb. face posibilã presupunerea unui model englez. 168. P. Al. p. L. 3 Th... Th. 1960. Th. cosmonaute. fr. 6 V. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject. cf. module. 5 V. noþiune exprimatã în fr. biosatellite (BD. 160. LR 2/1962. . 114. cosmonavã dupã rus. Graur. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. Tereºkova. p. alcãtuit desigur tot dupã model rus. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale. P. 2/1962. C. 135. engl. de ex. modul din engl. de ex. La observaþia lui Th. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. p. Hristea.E. Seche.VII. I (v. géostationnaire. cosmodrome6. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. Fl. geostationary. FC I.G. probabil dupã rus. Hristea. în primul rînd din francezã ºi rusã”. v. 4 V. Hristea. P. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. uomo-rana. p. soucoupe volante. ºi fr. p. Fl. circumterestru din fr. p.E. p. ºi M.. P. prin femme-cosmonaute (DMN). la care trebuie adãugat ºi it. în limba românã. liotcik kosmonavt2. cosmodrom din rus.. p. Space este eliminat. 133). Hristea. 150. fr. fr. 44. p. Dimitrescu. Dimitrescu.. 284. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. 398. p. fr. 7 FC II. lunohod (cf. Kosmokorabl (cf.E. Graur.E. circumterrestre7. Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã. Th. p. P. trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. 234.. 7. p. PR). Guþu Romalo. p. p. 271. E. geostaþionar din fr. kosmonavt. p. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã). 114. iar om-broascã dupã fr. 169.u. 1 V. Spacelab din Space lab/oratory. 67 º. vol. 398. kosmodrom. cosmonaut din rus. LR..E. fr. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. 1968. 60. 114. 135. 21. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. Studii de lingvisticã generalã. 4. P. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf.. homme-grenouille (L. lunahod din rus. NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). sînt de origine rusã. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme). p. fr. Bucureºti. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v. it. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl.

moþional -ã6. 156.v. 20.. 233. DCR s. Modul.. 156. lunar Moon satellite. FC I. FC II. 9 V. 1955. C. Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române. V. 30 ºi 37/1969). p. p. Guþu Romalo. SMFC IV. iar astronautã din astronaut + suf. amarare se explicã prin amará din amerizá3. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. p. Modul. 310. V. C. Ozenist este derivat cu suf. 1975. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. la fel apuntare. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. FC I. S. pilot-comandant. C. p. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. rus. 466.G. rom. aselenizabil. aselenizare prin aselenizá5. –ã din aselenizá + -bil. alunissage).. rom. 284. Avînd în vedere împrumuturile. p. p. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a.. p. 236.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II. O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta. rom. p. engl. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise. lunaut2. V. p. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. p. lunaute. Graur. amartiza s-a nãscut din a. FC I. Guþu Romalo. nr. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm. Guþu Romalo. 1969. fr. C. 233. p. fizician astronaut. engl. V. 11).G. Graur. p. cosmodepanator. p.. rom. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã. înregistrat de noi în 1974 (v. 1976. Al. 1974. Guþu Romalo C. PR 1948. (lunar) module1. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. în LR 3/1970. 51. în SCL 4/1980. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN. germ. V. Guþu Romalo.. Mondsatelit (AD). pilot astronaut. 36.. 39. abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat.G. 156. apponter). 281. Guþu Romalo. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. alunizare din aluniza (cf. lit. mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7. 234.G. 34. Ec. lunaut prin fr. selene + -naut9.+ punte + -iza (dupã fr. 225. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. satellite lunaire. 268. în Rom.G. Lex. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. Goga. V. p. În aceastã situaþie se aflã de ex. V. p.). selenaut ºi venusonaut. 35. FC I. DC. V.. Reinheimer-Rîpeanu. p. echigravisferã. fie cu prefixoide: aerocosmic. 20 de ani: om-broascã L. -ist din OZN. préssurisation). prin apun-tá4.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. p. de ex. americ. intuia apariþia unui asemenea termen. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior. engl. IX. . C.

1962. în mod cu totul surprinzãtor. 1978. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. DMN 1966. . în cazul de faþã. rom. 1979. cosmonaut rom. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. DMN ºi românã 1969. rom. românã 1969. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. în raport cu franceza. Seche. 1973 ºi respectiv BD 1971. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. circumlunar rom. 1960. Oricum. datele 1 În V. la fel lunaut (DMN ºi rom. 1963. se noteazã cã alunir este atestat în fr. rom. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. 1977. rom. rom. p. rom. 2 V. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. în PR prima atestare este indicatã în 1921. 11 ani: aluniza DMN 1958. DMN 1967. dar. În cazul lui cosmodrom.G. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. de ex. rom. 1974. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). în mod sigur. Cuvintele de origine englezã apar. 1969.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. de ex. LR 1/1960. 19691. fãrã a se indica sursa. 1978. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. 1974. de cele mai multe ori. pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. rom. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. C. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. DMN 19612. Douã cuvinte. rom. rom. DMN 1963. 1976. DMN 1969. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970. 1970. rom. Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. L. rom. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. rom. în 1930. 1969. circumterestru rom. 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. 60. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. în 1969). cabinã-mamã. cele mai numeroase. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. 1969. de ex. cum este ºi firesc. cosmonavã rom. cu o atestare mai veche. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). BD 1968. Oricum. 1961. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. dicþionarele strãine. Guþu Romalo. rom. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã.

circumterestru. astronautã – femeie-astronaut(ã). shuttle. 266-268. amartiza. NASA. cosmonavã – navã spaþialã. Probabil. apuntizare. Privite din perspectiva semanticã. astronautã. dar cu suf. farfurii zburãtoare. datã fiind epoca cercetãrii. astronautã – femeie-astronaut(ã). p. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion. cosmonaut. C. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. de V. pilot-astronaut. cosmodepanator. amerizare. LR 3/1970. a punþii unui portavion: alunizare. apuntare. presurizat. cu timpul. Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. rachetã.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. lunaut. geostaþionar. cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. a Lunii.. fiind fie strãin (englez: shuttle. perfectã. ozenist – ufolog. aerospaþial. UFO. datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. venusonaut. shuttle. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. presurizare. a lui Marte. biosatelit. selenaut. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. unul dintre cuvinte este mai savant. lunamobil – lunohod. lunohod. pilot-astronaut. rus: lunohod). cabinã-mamã. într-o mãsurã mult mai micã. modul. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. Opriºiu). cosmonaut – pilot-cosmonaut. fizician astronaut. cosmolog. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr. Guþu Romalo. pilot-cosmonaut. 232. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli. pilot-astronaut. la locul de aterizare: cosmodrom. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. navetã spaþialã. verbele: aluniza. aselenizabil. . navã-satelit. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. p. Alteori cele douã sinonime nu sînt. diverse: cosmoviziune. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. lunamobil. a mãrii. echigravisferã. dupã cum ne-a informat ing. extratereºtri. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine. apunta. planetoid. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. cele mai multe. Prin natura lucrurilor. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. apuntare – apuntizare. femeie-astronaut(ã). om-broascã. -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. cosmonavã. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic.G. UFO. la diverse mijloace de comunicare: intelsat. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã. În unele cazuri. a înregistrat ºi forma selenonaut). în fine. comsat. venusian ºi. în cele mai numeroase cazuri. lunaut – selenaut. circumlunar. cosmonaut – pilot-cosmonaut. de fapt. apponter. C. aselenizare. în sfîrºit. Guþu Romalo. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. navã-mamã.

cosmoviziune. 304). Au urmat ºi alþi cercetãtori. În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat. . se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut. ºi un compatriot de-al nostru. Astfel. În 1981. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. Traian Vuia. la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice. Schick. ºef al arsenalului din Sibiu. selenaut. alãturi de trei cosmonauþi sovietici. circum-: circumlunar. selenaut. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic. echi-: echigravisferã. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. bio-: biosatelit. Lg. cosmolog.A. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã. în majoritatea lor.. lunaut. Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C. cosmolog. Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. -oid: planetoid. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). timp de o sãptãmînã. -log: cosmolog. venusonaut. cosmodepanator. ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. Alex. 1529 (M. p. care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte. bioastronauticã. limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. cosmo-: cosmonavã. D. cosmodrom. a participat la zborurile cosmice. circumterestru. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. al. geo-: geostaþionar. cosmonaut. Aurel Vlaicu. aerospaþial. Hermann Oberth. printre care Ion Valahul (Românul). 61. De asemenea. -naut: cosmonaut. Ciurcu. aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. R. seleno-: selenosatelit. Dimitrescu. Prunariu. Dupã cum se poate observa.

procese extraterestre. în perioada respectivã. micrometalurgie. sideral. de dirijare. procesul de frînare aerodinamicã.. substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. dar. printre care ºi al nostru – în alte limbi. teledetecþie modernã. ulcerul de hipergravitaþie. Elie Carafoli. de radiaþie. staþie. precum: experiment. Dupã cum se ºtie. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. exprimate prin formaþii neologice. Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. Coandã. absolut necesarã. de acumulare cantitativã lexico-semanticã. au trecut. cuplarea navei cosmice. Deci zborul din mai 1981.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. protecþie antivirus. tehnologie. . adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. ºi. care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale .v. 57-58. biosatelit. orbital complineºte substantivele complex. zburãtori. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. aparate. echipaj (al navei). b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. de la 14 mai 1981. de substantivele baterii ºi panouri etc. Prunariu. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. fotografiere multispectralã. capsulã de coborîre. activitate metalogeneticã. Lang. Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. H. p. acestea. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã. echipaj. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. fotografii cu teledetecþie. micrometalurgie cosmicã. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. parametru. iar centru este determinat de terestru. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. evident.O. vehicul. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. circumterestru. caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. experiment medico-biologic. C. de ex. ºi inginerul cosmonaut D. cuplarea motorului de frînare. ora 20 ºi 17 min. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. rachetã geofizicã. perspectivã. cuvinte ºi frazeologie. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice. radiaþii. cîmp de radiaþii (cosmice). la o nouã etapã. Une femme dans la Lune (1928). mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. satelit de telecomunicaþii. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. în aproape toate straturile sociale. Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. joncþiunea navei cosmice. de aici. extraatmosferic. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat. solar. în special.

dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. în dicþioarele de specialitate. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. cercetarea. cu fabricile similare etc. pe plan lingvistic. Oricum. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. dupã cum am putut constata. deci. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. cresc împreunã. în al doilea rînd. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. un lexic cît mai exact care duce. în colaborare. proiectarea. în dicþionarele generale. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. p. la împrumuturi directe sau la calcuri. Apoi. chiar. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3.. 1982–1983.. de state diferite. în primul rînd. prin presa scrisã ºi vorbitã. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã. cum este ºi firesc. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. în special. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare. 37–44 . dupã ce acestea din urmã se desprind. racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. AUI. s-au rãspîndit. din alte pãrþi ale lumii ºi. Relaþiile dintre þãri privind informaþia.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi.

passim. . nr.m. L. Milano. dupã cîte ºtim. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. p. M. 1973. Le vocabulaire de l'astronautique. p. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6. 6–7. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. ºtiinþifico-tehnic. Roma-Milano. Firenze. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. Limbajul „meteorologiei”. 1973. 277. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4.). administrativ etc. buletinul meteorologic (b. aceasta. La lingua delle pagine gialle. 19634. B. în special. p. Paris. Preti. Dardano. în SCL. 319. 3. Migliorini. 17. p. P. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. Torino. Beccaria. Diaconescu. v. I linguaggi settoriali in Italia. 1974. Guilbert. ºi G. 1978. economic.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. 1967. ºi cel al buletinelor meteorologice. 69.). Lingua contemporanea.L. Bari. ramurã importantã a geofizicii. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. p. Medici. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. a cura di G. Il linguaggio dei giornali italiani. 1953.

Fischer. Verbele mai frecvent prezente în b. 3. se anunþã ce timp va fi. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15. 9–22. 177–184. 1968.m. p. a cãdea ploaia. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii.V. 1970. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat. a deveni. cu excepþia celor relative. se folosesc cîteva invariante lexicale. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua.m. din ILR II. Brandtsteter. B. precipitaþii etc. Schödel. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul. precipitaþii ºi temperaturi.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1.m. 1972.m. Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. Z. a se rãci. b. ºi S. Sanding. der Grammatik und des Stils”. 2 Dintre aceºtia citãm: B. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. lib. se distinge prin lexicul utilizat. p. Muljacic. 1974. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). Se remarcã absenþa din b. capitol redactat de I. 141–142. 1969. Limbajul b. lib. p. a avea. a pronumelui. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã. p. substantivul. 315–327. Linguistik. v. b. in Italiano d’oggi. Dupã cum se ºtie. R. iar în Rom.m.m. 1971. La lingua dei bollettini meteorologici. În Sc.m. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung. În linii mari se poate constata cã în b. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. Trieste. Ca lexic trebuie menþionat cã în b. München. Syntaktische Typologie der Schlagzeile. p. 107-115. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile. Rath – A. Avînd în vedere cã în b.1978. a tuna. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. rar întîlnite. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. În Rom.m. la care se adaugã ºi numeralul. idem. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. 33. München. a ninge. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. b. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile. adverbul ºi adjectivul. .m.. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. a se încãlzi. a rãmîne.m.

brumã. mai. temperaturã maximã. pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. Cîmpia Dunãrii. cer. cãlduros. regiune. brumele. senin. aproape nelipsite din b. zonã. ºi folosit cu sensul "în plus. adjectivele sînt foarte numeroase în b. Aºa se explicã forme ca: averse. cald. de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. (în) rest. maximã. nord. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. temporar.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc. mai ridicat. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- . substantivele apar din abundenþã. apoi. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. rãcire. senin. moderat. aversã. (la) sfîrºitul.. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei. slab. noros. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii.m. apar punctele cardinale. descãrcãri (electrice). cer variabil. de ex.m. 9. minimã. mîine. ºi adv. deal. uºor. (de/la) noapte. (la) începutul.) pentru trei zile.m. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. altitudine. o parte. de data aceasta pentru a fixa locul. zi. de multe ori.: grad. Criºana. (de) azi. Dupã cum se poate lesne sesiza. grindinã. construcþiei „vremea va fi instabilã”. maximele.V). Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc. vreme rãcoroasã. temperaturi. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. minimele. Ca ºi adverbele. lapoviþã.m. cîmpie. (pe) alocuri. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. Oltenia. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. munte. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de). apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes. metru. creºtere. vînt moderat. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale. Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. vînt. pecipitaþii. la formele de plural.m. Trebuie remarcat cã substantivele din b. intensificãri. sector. încãlzie. izolat. (de) astãzi. mai ales. sau (în) S-E. tot cu valoare circumstanþialã. vreme. apar. est. atmosferic. exceptînd. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. N-E etc. noapte. temperaturã. coborît. ninsoare. (de) duratã. îndeosebi. (în/din) vest. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. în b.

Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc. + adj. favorabil. lib. din cauza numãrului ridicat de substantive. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã.V) – local va ploua (Sc. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen. decît cele din Rom. temperaturi mai ridicate. 11. preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1. minim. vreme uºor instabilã.m. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b. ploi de scurtã duratã. lib. 4.. dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. variabil.). „în Banat. litri pe metru pãtrat. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). vînt potrivit. pe bazã verbalã. de cele mai multe ori. relativ. în 24 ore” (Rom. de ex. lib. instabil. 8. 6 ºi 7 mai” (Rom.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom. 5.lib. se disting douã tipuri de sintagme. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale. 12. lib.m. moderat.. descãrcãri electrice. Rom. pot fi citate nu numai fragmente.m. lib. 4. 300-320. local. . unde textele sînt mai dezvoltate.: ploi locale (Sc. vînt moderat. adjectiv sau adverb. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. vînt slab. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom.V. se observã în b. cit. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare.V). dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5. schimbãtor.V).V ºi 11. acoperit. scurt. la acestea se adaugã în Rom.. temperaturã minimã. predominã cea adjectivalã. 15. Ele exprimã sub formã cifricã. M. Din punct de vedere sintactic. În frazeologia specificã b. Dardano. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este.. în funcþie de context. frumos. locale etc.V). 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat. maxim. vînt potrivit. Astfel.V).m. condiþii atmosferice. de ex. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. electric. 4. v. lib. ploi cu caracter de aversã.V). cer variabil. Numeralele sînt nelipsite din b. op.p. 66 litri pe m. sintagmele sînt alcãtuite din subs. 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. trecãtor. lib.V – vîntul va sufla slab. p. numãr net superior în raport cu verbul.V). „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. 15. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã. slab. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe. Rom. frecvent. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v.

în b. Uneori.m. Ploaie sub formã de aversã. un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. 2 Iorgu Iordan.. ger. depresionar. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã. zi. nor. lib. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire. eliptice ºi cel mai adesea. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric. Cerul va fi temporar noros. altitudine. care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic. uneori de strictã specialitate.V). ameliorare a vremii. a ploua. frig. un singur articol apãrut în Rom. contrast termic. termic. p. depresiune. zonã. În concluzie. 9. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. la 4. Lexicul de bazã folosit în b. 1 V. intensificare.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. ILR II. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã.] la îndemîna maselor”2. ninge. 1974. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început.V). rezultat al unui sondaj în limbajul b. lib. aversã. noapte etc. care nu conduce decît la concluzii preliminare. temporar.V). este moºtenit din latinã1: cald..V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric.m. local. din presã. Discutarea limbajului b. Limba noastrã în epoca actualã. 141-142. p. lexicul b. 263. zonã / masã depresionarã. pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. Aºa cum aratã I. cãldurã. 9. 5.. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. ploaie. Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei. brumã. indiferent de ramura de activitate unde apare.m. Iordan.V). . „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu. Ea se gãseºte [. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. XXIII. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc. 4. În plus... lib.m. nu mai este. masã de aer de origine tropicalã.m. Astfel. în LR. gradient. În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. minim.V). Foarte rar apar fraze. 7. sã zicem universitarã. parþiale. Rar. maxim. grad. vînt. 8. intervin propoziþii secundare. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc. instabil. senin.

pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi.m. b. p. 203–210 .m.m. Cu excepþii rare (averse de ploaie.m.V. prin aceasta limbajul b. corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi. se apropie de limbajul ºtiinþific. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã). Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã. 1978. Études romanes. în sensul lor propriu. 9 ºi 10. microsistemele constituite din b.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b. Rom. sînt corect redactate. lib.

cu un termen analogic cu deverbativ. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. Francke Verlag. uneori.u. p.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. de ex. VII.. Într-un articol publicat în 19561. pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. poate fi adoptat fãrã rezerve. Editura Academiei. 1958. 126 º. Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. 42 º. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni. Ulterior. în linii generale.u. E. . 2. a-ºi bate joc > a batjocori). Bern. Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale. p. Benveniste. Autorul. 1-2. 1956. rar adverb).DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi. 62). cit.. dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti. denominativ. ale acestei probleme. p. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. pe care le numeºte delocutive. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare. propus de lingvistul francez. în SCL. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art. Spitzer3. cãreia E. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. adjectiv în majoritatea cazurilor. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv. conceptuale ºi practice. nici în cadrul aceleiaºi limbi. în articolul Les verbs délocutifs. în latinã. p. 57-63. într-o finã perspectivã de sintezã..

judiciare < judex jus dicere. Dumitrescu. b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii. p. categoricã. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). cu iordanul > a cobzãri. reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive.192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente. chauffer < lat. Benveniste. vezi SCL III. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s.: lat. 30. rom. sacrificare < sacrum facere. calefacere. Faca. a pune (a pune pingele > a pingeli). a da / a pune / în vinã > a învinui. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc. fr. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv. fr. et non dans la relation «faire». de cele mai multe ori. a iordãni). Observaþii asupra limbii personajelor lui C. Din exemplele utilizate de E. a duce (a duce cu cobza. "a aduce aminte”. al XIV-lea. a-ºi bate joc > a batjocori). negare < dicere nec*. a amîna < a da (pune) în mînã. 1955. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional. a ocaziona < a da ocazie2. participare < partem capere. . a mînca (a mînca de dulce > a dedulci). a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi.. de ex. salutare < salutem dicere*1.. Din exemplele acestea. a lua (da) în chirie > a închiria. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina. a da la fund > a afunda).. a sita < a trece prin sitã3. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã.. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona).. Termen frecvent în limba folositã în farmacie. a da (a da în lãturi > a înlãtura. qui est propre aux dénominatifs” (p. Astfel au apãrut. precum ºi din afirmaþia sa finalã. (re)mercier < dire merçi*.. nr. benedicere < bene dicere*. Benveniste. 4. arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. p. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. 1960. a aminti < a-ºi aduce aminte. 3. de ex. atestat încã din sec. a mulþumi. Este. rom. ocassioner. V ºi N. Vezi Fl. a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. 63). hommagier < rendre (ses) hommages. "a da umãr”. rom. mulþumi < a spune (la) mulþi ani. 133-134. în LR IV. Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. an). discutatã pe larg în Locuþiunile verbale.v.. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire». cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti). a sita). În cazul acesta trebuie remarcat cã.. verbele delocutive lat. Creaþie obscurã. mulþãmi. de ex. în interiorul locuþiunii). batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc.. de exemplu. 584. în afarã de a zice. tc. Dacã nu cumva provine din fr. p. batjocori < a-ºi bate joc. a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa).

Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. pe de o parte. de ex. Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu. la revizuirea altor etimologii. care au la bazã locuþiuni. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. deoarece acest cuvînt. 1958. ºi în special al celor verbale. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. 5. Studiul locuþiunilor. . alcãtuitã cu verbul a face. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã. Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. Alãturi de forma1 V. a albi "a strînge bani. un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. cel puþin în limba românã. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. de datã mai recentã. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. 265. a boþi < a face boþ. lat. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat. Astfel. practic.. de ex. SCL IX.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. v. virtual. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. la rîndul lor.adv. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza.. p. sudate între ele. 4. al cãrui sens figurat "a cocoloºi. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. ob via. tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. duce. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. 127. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor. Numeroase locuþiuni. stã locuþiunea citatã. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. provenite. obviare "a sta în cale”. sau rom. privite din acest punct de vedere. p.. ci ºi în alte tipuri de unitãþi. din alte locuþiuni. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive. luat izolat. în afarã de verb. pe de altã parte. mai veche. în Locuþiunile verbale. a chefui < a face chef. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã. creaþie tardivã din obvia < loc. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. judecate de obicei ca denominative. În fine.

194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. 307–311 . trebuie deci incluse ºi delocutivele. 1961. cu caracteristici proprii. p. SCL. 3. ca o clasã aparte.

evident. 1954. a atras un mare numãr de savanþi. Astfel. lifta "a enerva” (fig. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. Lund).). ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare. perioadã reflectatã în DCR. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc.). a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi. problematiza "a sistematiza” (învãþ. viziona "a vedea”. dar ºi al modului de gîndire a unui popor. 1132–41). cît ºi prin sens. atît ca formã.. unei probleme”.). acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori. Prima observaþie care se impune este cã. În cele ce urmeazã.). sînt 112. numai 124 sînt verbe. dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp. 1955.000 de cuvinte înregistrate de DCR. din cele peste 3. realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri .). Dintre aceste 124 de verbe. cola "a combina” (fr. care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor. Ulterior. II. p. complet noi. de aproximativ 20 de ani. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR. verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I.. delesta "a epura” (fig.). care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II. element fundamental al limbii. dar fãrã exemple ilustrative. transplanta "a transfera” (fig.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului.

furaja (agr.. autoacuza. autoproclama. I ºi a IV-a3. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. cã am avut în vedere.196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1. educa. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. Din punct de vedere cantitativ. fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini. proteja. gondola. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate. teleobserva6.. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. confrunta (cu). autoeduca. p. robotiza. I. 437. LRC. de fapt. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. numai verbele care apar în DCR la forme personale. documenta.). La rîndul lor. O. proclama. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. a (se) da mare etc. p. Brâncuº.. p. Dupã cum se poate uºor constata. cãrãmizi ºi pisici. intitula. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. ironiza. autohtoniza. dupã toate probabilitãþile. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. observa. 6 Verbele fãrã prefixoidele auto. p. Brâncuº. Fl. v. Sã precizãm. confrunta (cu). în românã dupã model englez. supraucide. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. Dimitrescu. 248. 333-336. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã. De asemenea. 235. dezînºela. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. numai conjugãrilor celor mai bogate. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a. acuza. V. autoobserva. p. în cele ce urmeazã. Sã mai precizãm cã.. T. celor mai active din românã. servi. p. mezalia. 88. 18 sînt reflexive: autopastiºa. 5 Iordan. dar existent. creat.ºi tele. 88. deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. 436. denunþa. în limba vorbitã. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã. acestea aparþin. poate. prelimina "a prevedea”2. contempla. de la început. 4 Graur. a împuºca cuie. de tipul a trage la xerox.sînt discutate de Brâncuº. din perspectiva claselor de verbe. existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. 3 Iordan. iar. R. dezînºela. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. V.. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. . LRC. adapta. p.

grãniceri 74 < grãnicer + -i. etapiza 70 < etapã + -iza. Zugun. autodefini 65. panorama 67 < panoramã + -a (cf. mult mai puþine. panoramieren). cocktailiza 79 < cocktail + -iza.(dez-): despãcãli 73. 213. unghiula 67 < unghi + -a. desfia 75. monografia 76 < monografie + -a. pisici 78 < pisicã + -i. fr. autocontempla 67 (cf. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. apologiza 74 < apologie + -iza. p. autoincendia 75. monodia 72 < monodie + -a. p. autoctonizare).G. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã. S. 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. autoacuza 66. 117. smecea 74 < smeci + -a (cf. piluliza 71 < pilulã + -iza. robotiza 73 < robot + -iza (cf. autodenunþa 63 (cf. p. 168-169. externa < extern + -a. autoobserva 63 (cf. 2 Guþu Romalo. fr. dar atestate înainte de 1960. 9-25. 3 Purdela. Oricum. litera < literã + -a. autointitula 62. cu o singurã formaþie. italiana. 5 FC I. it. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a. fr. it. autodenunziare). direcþiona 74 < direcþie + -ona. autoobserver)).R. fie. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. paradoxa 78 < paradox + -a. p. robotiser DMC 60). D.. C. într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza. répertorier). semiindustrializa 74. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des. autocontempler). întotdeauna neologice. tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi.. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a. autoeduca 63 (cf. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79. fr.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. to smash. 433-443. simultaneiza 75 < simultan + -iza. autoproclama 66.. cronica 71 < cronicã + -a. engl. fr. igieniza 71 < igienã + -iza. autosupraveghea 66. urmat apoi de tele-. folcloriza 63 < folclor + -iza. autoadopta 62. smacher). engleza. rigidifier DMC 50)). obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente. putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i. cãminiza < cãmin + -iza. furaja 74 < furaj + -a. autoironiza 63. intimiza 73 < intim + -iza. autodocumenta 63. autoproteja 77. germ. cehoviza 67 < Cehov + -iza. p. Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. erbicida 76 < erbicid + -a. mai curînd. autoeducare). C. mixta < mixt + -a. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente. fr. prin adjectivul cãrãmiziu. rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. it. fr. dacã e cazul. dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. obscurcir).. dezactualiza 65. problematiza 75 < problematic + -iza. dezînºela 73. ºi de semi-. germana). 4 Vasiliu. .

190. II. implanta 73 < implanter DMN 50. 8 Noþiune introdusã de Benveniste. d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. melancoliza 78 < mélancoliser. demixta. intubare). 3 cu de-: defrîna 76. alegoriza 75 < allégoriser. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73). 311. Dintre împrumuturi. relectura 76..E. supraucide 72. racola 77 < racoler. reradia 72. F. 89. decoperta 77. V. 2 Guþu Romalo. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65.L.D. P. antama < entammer. 7 Ibidem. 36. Vulpe10. f) În fine. hanta 74 < hanter. dezeroiza 742. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. C. surdina 1 Hristea. 204. revigora 74 < révigorer.. p. 230. unele neologice. fuºera 75 (< fuºerai). lectura 70 < a da (face) lecturã7. confrunta 73 < confronter DMN 59. C. intuba 77 < in. depolua 78 < dépolluer PR 70. trufa 72 < truffer. anii ‘601.L. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. autoservi. 5 Asan. C. mezalia 78 < mésallier. it. .198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68.. gafa 69 < gaffer.. expertiza 77 < expertiser. reveiona 60 < réveillonner. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. p. 6 Guþu Romalo. p. pãcãli. erotiza 67 < érotiser DMN 68. delesta 75 < délester. p. balota 73 < a face balot. Dimitrescu9 ºi M. p. altele foarte vechi (înºela.P. solilocva 73 < soliloquer. 9 V. cola 74 < coller DMN 68. dupã modelul aluniza4. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl.G.. 10 V. surclasa 74 < surclasser. 229. dezeºua 71 < déséchouer.+ pom + -a. 1–3. 8. 3 Graur. e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza.. 34. p. p. p. marºa 78 < marcher. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48. ucide). Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative. împoma 61 < în. vermutiza 61 < vermouthiser. 2 cu supra-: supratraversa 75.+ tub + -a (cf. transplanta 73 < transplanter. p.G. 4 FC II.. dar cu un statut mai vechi în limbã.

orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre. contacter.. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. 488. cola. direcþiona 74. engl. 140-141. depolua 78. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. dintre cele douã cazuri prezente în DCR. remarcã. direcþionare 67. cf. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr. erbicidare 75. optimiza 69 < fr. alunizare 62. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. cf. racola 77. p. Este. Cîteva verbe. cf. semiindustrializa 74. etapiza 70. marºa.. în Pr. lifta 74 < engl. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. iar dintre cuvintele de origine englezã.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. R. lecturare 71. autoincendia 75. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. cf. to prospect. etapizare 69. optimiser. realiza < fr. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I. to miniaturize. ªi în cazul împrumuturilor. miniaturiza 74 < fr. iar în românã sînt incluse în conjugarea I. to optimize DMN 60. cf. LRC. optimiza 69. lectura 74. cazul cuvintelor antama. rafraîchir2. 335-336. Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65. Gr. intimizare 69.E. 463. folclorizat 71. ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. În sfîrºit. engl. . Totuºi. to realize4. p. contacta 75 < fr. reflectoriza 71 < to reflectorize. prospecter. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. depoluare 70. fr. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza). erbicida 76. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). modelul francez fiind în -ir. lifter. computerizat 74. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. engl. p. cu sensul de "a înþelege” < engl. optimizare 66. de exemplu. engl. sufixul -iza apare destul de frecvent. 3 Hristea. autoincendiere 63. Brâncuº dã. tot astfel. intimiza 73.. miniaturiser. P. PR 60. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. pe bunã dreptate. réaliser. apuntare 69. unul este în favoarea participiului: computeriza 75. 4 Dimitrescu. involva < to involve. to contact PR 40. apunta 76. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. racolare 74. p. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). semiindustrializare 73. refriºa 73 < cf. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. to lift. hanta. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. Evident.

culpabiliza 73. cronica 71. dezeºua 71. 4 Pentru acest concept. fuºera 75. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. computeriza 75. robotiza 73. dezactualiza 65. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv. o datã în plus. 136. T. grãniceri 74. cel al anilor ‘70. unghiula 67. în SCL 2. Niculescu. 3 V. dezînºela 73. etapiza 70. Din perspectiva verbelor neologice. hanta 74. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. împoma 61. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. despãcãli 73.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. 485. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. autoservi. ºi Brâncuº. p. autoincendia 75. erotiza 67. autosupraveghea 66. 2 Th. Pr. precum ºi concluziile pe care le tragem. autoproteja 77. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. anii ‘60. deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. reradia 62. dezeroiza 74. melciui 66. exemplele menþionate mai sus pot confirma. balota 73. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. ca de exemplu: apologiza 74. relectura 76. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate). DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. surdina ºi surdiniza. tensiona 71. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. p. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. autodocumenta 63. p. repertoriza 73. p. de la DEX. reflectoriza 71. în Vasiliu. semiindustrializa 74. cehoviza 67. desfia2 75. terminate nu numai în -a. igieniza 71. subtraversa 65. 6 Vezi ºi alte exemple. antama1. teleecraniza 75. XIX. chintesenþia 66. folcloriza 63... anii ‘60. trufa 72. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. respectiv. gafa 69. apunta ºi apuntiza).R.. p. piluliza 71. surdina 68. 235-236. 55-91. refriºa 73. externa 73. supraucide 62. Graur. De altfel. aceste cifre. 114-116. litera. Totuºi. cel din urmã. pe care l-am subliniat în paginile precedente. dintre cele douã decenii avute în vedere. cãrãmizi 74. 1962. În orice caz. 2. cãminiza. Al. Destul de rar. autoadapta 62. monodia 72. erbicida 76. 5 Graur. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. intimiza 73. Sã notãm ºi faptul cã. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. decoperta 77. v. monografia 76. dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona. Mai mult. coregrafiza 73. În orice caz. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã. S. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. involva. Individualitatea. .

amartiza. Brâncuº2 ajunge la alte concluzii. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. aºadar. p. verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani. Gr. 2 O. p. apunta. 1. p.. v. 2). O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. O. T. p.. autoservi. care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. 244-245. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8. t). 248. p. caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1.. Dupã el. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. . Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. r. 24-25. n. Cu toate acestea. 1 V. 253. Graur. cel al primei conjugãri. z. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului. Fl.

P. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne. piluliza. transplanta. la noile orizonturi ale omului de azi. Asan1. Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat. Mai mult. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. subtraversa. implanta. computeriza. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre. una singurã se dovedeºte astãzi productivã. problematiza. pe de altã parte. smecea. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii. panorama. p. teleecraniza. DCR nu a înregistrat nici un verb compus.în cazul verbelor parasintetice din românã. prospecta. prin urmare. cocktailiza. o datã în plus. În sfîrºit.P. 89. Romanica Gandensia. . dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. depolua. p. reaclimatiza. evident. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei. cibernetiza. în timp ce altele le corecteazã sau. Ceea ce. 2 Reinheimer.. robotiza. reviziona. D. uneori. reradia. igieniza.. aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea.P. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. optimiza. cãci nici a-2 + s + -iza. simultaneiza. chintesenþia. erbicida. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. coregrafiza.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. surclasa. supratraversa. intuba. solilocva. împrumuturile aratã. miniaturiza.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. reflectoriza. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã. semiindustrializa. le contrazic. racola. nici in. ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. 1983. 153. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. p.

Bucureºti. a înfãptui. "a se dezvolta. 4. "a îndeplini. Breban. "a obþine. 7). Dicþionar de neologisme. de pildã. al doilea – patru sensuri. Sîntem de acord cu Graur. Radio. Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. Canarache. a se dezvolta deplin. Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã. refl. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. T. cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. 3. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. a-ºi pune în valoare capacitatea.1966. cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. . "a înfãptui. a face ceva”. V.XII. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice. a întruchipa. "a crea. a cîºtiga ceva”. 3. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. DN: 1. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate. MD: 1. a face sã devinã real”. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. p. 4). noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. Maneca. C. posibilitãþile intelectuale”. 4–10 iulie 1971. "a crea (o operã de artã. a desãvîrºi. – "a lucra.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl. p. a se desãvîrºi.. o invenþie etc)”. 2. Mic dicþionar al limbii române. Marcu. a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. p. a plãsmui. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. în plus. "a obþine. atribuie acestui verb.. 3. primul – trei. 1974 (MD).” (Sc. a dobîndi”. 285. refl. 2. de preferinþã. a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr.

mais de nombreux philologues le tolèrent”. p. p.XII. aproape tehnice..204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce.1966. Bazin. a-ºi da seama”. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete. – "a duce la capãt.. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite.” (Inf. 7). în primul rînd a francezei. spectacolului în general. 1).” Cele douã cuvinte: realizator. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. realizare sînt inserate în DN ºi în MD.1966.” (Rom. 18. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete.” („Revista de referate ºi recenzii”. il est difficile de le refuser. dintre care am amintit doar cîteva. francezei. XII. etc.” (Sc. Lettre à R.. p. citîndu-l pe H. a été violemment attaqué par P.XII. a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”.v. – "a efectua”: „În martie 1965. p.X. 315): „Pour réaliser. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. p. 1962. 7). PR. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900. teatrului. 10. 4). Adesea se înregistreazã. construcþia a realiza un film. 7.XII. Car le mot exprime une . 17. aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere. au sens anglais de to realize depuis Bourget...1965.D.: orice spectacol)”. precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite. ext. s.” (Cont. 1966). a realizat un spectacol aproape corect.. cu observaþia: „Cet anglicisme.: „T.1965. din care ne-a parvenit. cu cîteva greºeli. dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege. Într-adevãr. Multiplele sensuri ale lui a realiza.. assez courant dans la langue littéraire. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. la o emisiune”. Buc. sensuri legate de lumea filmului. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege. Ex. Léautaud. 3).” (Cont. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. p. încã de la începutul secolului.. unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã. Souday. Georgin (în Jeux des mots. de exemplu.1965. lib. 30. ªi. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii.

Verb la modã. Nu mi-a mai trebuit de atunci. 17. fãrã îndoialã. pare a fi. nu se va impune desigur la nivelul limbii. p. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. p. Querelles de langage. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei. prin imitaþie. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. cu discernãmînt. Situaþia este identicã pentru francezã. a lucra. Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã. În cazul nostru. a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române). pratiquer et dix autres verbes excellents. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. Totuºi. ciudat. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. „verbum vicarium” prin excelenþã. même le but!” Enunþul urmãtor. On réalise n’importe quoi.” (Rom. a efectua. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. cãci. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir.. Tome II.. a stabili. a elabora.1972. mai banale. a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. dar care. folosit cu mãsurã.. 19). manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. atteindre. VIII. În orice caz. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu). aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –. deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. exécuter.. a elabora. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. fabriquer. a alcãtui. ca în multe alte cazuri.. a duce la capãt (considerate. 285. . PR noteazã s.” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate. Acest exemplu izolat. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). observaþiile lui Thérive. prin însãºi vechimea lor. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua.v. în diferite contexte. ele s-au propagat. prin aceasta se apropie de verbul a face. ªi uite cã totuºi n-am murit. T. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. a compune.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre. p. exercer.. lit. mai „elegant”.

p. 1975. 333–336 – traducere din limba francezã . fie ºi numai cu titlu documentar. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. 4.206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere. RRL XX.

: în presa cotidianã se citesc. "ciocnire”. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii. tamponare”. se adaugã douã sinonime: "coliziune. care se repetã imediat peste tot”1. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. care sînt folsite cu predilecþie. pe lîngã sensurile de mai sus. coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile. în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit. ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. – (Fiz. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi. cu menþiunea livr(esc). despre care acad. impact este înregistrat ca atare în DN. cu completarea cã la primul sens.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. T. Al. figurate. Astfel. cît ºi în sensul cã sînt utilizate. cu alte semnificaþii.) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. p. cu semnificaþii nepotrivite.. a (supra)solicita. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare.. atît în sensul cã apar mult prea des. este impact. 1 Graur. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã.v. În DEX s. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie... a realiza etc. context. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi. în special în stilul publicistic. rãspîndite în limba românã literarã actualã. coordonatã. uneori în contexte neadecvate. 285. . aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3. o largã utilizare a acestui cuvînt. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv.

Rom. lib. – "Contact. – "ªoc. p. lib.X. 4..1979. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”.1974.1974. Acest serial a provocat.. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori. p. Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate.1979..V. 10. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri. se pare.VII. 28 VI. p.II. utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori. 21. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H.1975. 6. 3. într-o manierã prudentã. Sc. Sc.. 6. forþa de impact fiind de aproximativ 1. e denumit.IV.I. 8. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”. p. la început timidã. p. cel mai patetic curier din istoria T.1979. justificã ºi interesul pe care V. p. surprizã”: „În schimb C. efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale. 6. 2.1979. 7. p.1.1979. ca un veritabil uragan.. 24.300 mile pe orã. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge..” Rom.XII.”. Sc.. 6.VI.1979.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”. Cont. lib. Rom. 6. ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental. 31.1976.. p. p. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”.1979.” Luc. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor».. 5.VI. Rom. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. – "Relaþie. „Ceea ce.X. p.. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6». lib. .1979. 2.1978. 23. 31..”. Sc. Aceastã perspectivã. ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”. 4.II. p. – "Influenþã.V. p. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin.I. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt. Sc.S.G. Sãpt. 18. Se numea «Song».. Luc. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac. 15. Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi. 7. Sc. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”. 16.. în efort vizibil de colorare a personajului. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase». „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”. p..XII.. 2. ºovãielnicã. p. 28. 2.. în fapt.000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”. se resimte. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”.1979.

substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. În schimb. în general.. Deseori. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. Cuvîntul este atît de frecvent. îl reprezintã. cu atestãri din 1970 încoace. vizeazã prioritar. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile. Mîndra.sau postpuse: impact emoþional. impactul cu neprevãzutul. impact de Beethoven. impact émotif.1979. cel puþin în materialul de care dispunem. parfois. p. la V. et. moment d’impact. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. În 1978. imensul impact. 11. peut-être sous l’influence de l’anglais impact.v. impact du cinéma. cu multe sensuri. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. dimpotrivã. impact des événements. pre. impact actual. Cont. la force d’impact. ci. astfel. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965. contravenþie”. „emploi critiqué”).. impact minor. În limba vorbitã.IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi». în PR. Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. la „oamenii în impact cu legea”. rupte. impact de la recherche. impact de la publicité. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral. de surprise. influenþã” (despre care se menþioneazã. în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt. Fireºte. aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. din care au trecut în limba francezã. impactul analizei estetice. de exemplu. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc. impactul cu publicul. impact des informations.. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. revelatorul impact. impact sentimental. O sintagmã specificã este forþa de impact. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . ilustrate cu cîteva citate din presã. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. brutale” ºi "efect.VI. 22. ºi Lunã. în limba englezã. constã în împrejurarea cã. s-a ajuns. în parantezã. impactul cu noutatea).

prin traduceri). . dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. dar accepþiile mai noi. 11-18. francezã ºi englezã (direct sau indirect). Oricum. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate. În acelaºi timp. din care a menþinut. impact „s-a revãrsat” în limba românã. ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. Le Bidois. 4. p. p. 1980. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident. E. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. pentru publicul larg. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. Prin toate celelalte semnificaþii însã. devenind unul dintre cuvintele „la modã”. se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române.1967. pot avea o dublã provenienþã. 10. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi). Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. desigur. prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. la origine. întîlnire. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. Parafrazînd pe R. nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. dar.I. impact este considerat a proveni din fr. în „Le Monde”. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. discutatã mai sus. impact. Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism. se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). desigur cã acest cuvînt provine din fr. dezvoltate în ultimii ani. prezenþã” ºi. cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). impact. impactus). poate. în special prin intermediul presei. 210–214 1 Vezi Graur. prin acest sens.210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. la care se adaugã lat. p. în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974..

217. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. teatru ºi spectacol. pentru francezã. LR XI. 4. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. prin însãºi natura lor. în majoritatea cazurilor. 325-334. 1 V. 34 º. ne aflãm în faþa unui proces incipient. pictor-decorator. VII. Dimitrescu. sã se fixeze ca atare. din acelaºi domeniu semantic. numeroase atribute noi ce tind. la care am adãugat încã douã. 1. 1977. 17-88. Fl. p. 1970. tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. în SMCF. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. v. 3. p. p. am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. 1969. 1966. p. mai multe) elemente. Heft. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. VII. p. 240.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. care au. LRC II. . p. El. Bucureºti. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. 1. 166-169. student-actor. Într-adevãr. apoziþia primului2. nr. 1962. FC I. p. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. nr. mai ales în aspectul ei cultivat. datoritã frecventei folosiri. spre deosebire de alte compuse. de exemplu: bloc-turn. articol-program3 etc. 1959. Desigur. Bucureºti. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. Halina Mirska.u. formate din douã (eventual. p. 396-399. I. 9 (48). Într-un alt articol4. film ºi piesã (de teatru). nr. locuinþã-laborator. SCL XXI. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. dintre care al doilea este.

film-monolog. spectacol-mamut. piesã-povestire. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. teatru-mãrturie. film-carte. teatru ºi spectacol. teatru–atelier. teatru (mobil) pliant1. film-monografie. spectacol-proces.(în) culori (color). film-manifest. piesã-cheie. film-divertisment. piesã-trofeu. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. spectacol-concurs. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –. . spectacol-oratoriu.(cu) probleme. teatru-cutie. spectacol-recital. film-gigantic. de asemenea. astfel. film-povestire. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). spectacol-reconstituire. film-avertisment. film-monstru. film-ficþiune. film-evadare. film-catastrofã. piesã-gigant. film-antologie. film-mesaj. piesã-radio. spectacol-concert.(exemplar) unic. film-balet. spectacol. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere. film-povestire. piesã-feerie. piesã-metaforã. film-mamut. teatru-muzeu. 332. teatru-musical. spectacol-divertisment. film-interviu. film-comandã. film-omagiu. film-mozaic. teatru-vedetã. spectacol-manifest. spectacol-meditaþie. film-muzeu. film-jurnal. spectacol-monolog. spectacol-demonstraþie. film-monolog. spectacol-epopee. spectacol-producþie. teatru-imagine. film-dezbatere. film. film-experiment. piesã-mãrturie. spectacol-colaj. 1970. film-muzical. film-gigant. apar. film-lecþie. film (de) analizã. film-cheie. teatru-cinema. film-picturã. film-eveniment. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. film-spectacol. film-document. spectacol-eveniment. spectacol-examen. piesã-document. film-pledoarie. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã.(de) cabaret. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã. film-radiografie. spectacol-document. film-foileton. film-portret. film-antologie. spectacol-antologie. spectacol-lecturã. film-povestire. film-surprizã. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. piesã-vestigiu. film-poem. teatru-laborator. piesã-bazar. film-epitaf. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº. film-operã. film-fluviu. piesã-confesiune. film-invenþie. film (de) artã. Celelalte douã substantive luate în discuþie. film-album. spectacol-dezbatere. film-recital. film-experienþã fundamentalã. spectacol-poem. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. teatru-gazdã. film-meditaþie. spectacol-maraton. spectacol-revistã. 3. film-pilulã. film-pilot. piesã. teatru. spectacol-compus.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. spectacol-serbare. film-mãrturie.(de) ºoc. film-eseu. film-cocktail. film-politic. spectacol-laborator. Tot astfel. film-reportaj. înregistraþi în 1967: film-anchetã. film-sketch. p. cît despre spectacol. într-un mare numãr de combinaþii. piesã. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului.

piesã-dezbatere. film-document. Uneori sinonimia (evident. piesã-demonstraþie. spectacol-mamut. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. piesã-cheie. spectacol-laborator. teatru-laborator. piesã-proces. spectacol-eveniment. film-mamut. film-dezbatere. film-mesaj. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. p. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. spectacol-document. teatru-mãrturie. film-afiº. film-meditaþie. spectacol-monolog. film-mãrturie. este vorba de constituenþii secundari anchetã. spectacol-laborator. film-monolog. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. teatru-mãrturie. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. film-eveniment. film-antologie. b) Pe de altã parte. spectacol-poem. film-meditaþie. film-manifest. la origine. piesã-meditaþie. film-cheie. film-pledoarie. teatru-muzeu. spectacol-divertisment. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. spectacol-anchetã. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. dezbatere: piesã-anchetã. spectacol-cocktail. spectacol-manifest. piesã-document. spectacol-demonstraþie. film-recital. . pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. spectacol-compus. film-dezbatere. spectacol-afiº. 65. film-manifest. spectacol-dezbatere. piesã-proces. spectacol-meditaþie. În cazurile menþionate. film-anchetã. film-document. film-gigant. Astfel. film-mãrturie. spectacol-antologie. spectacol-dezbatere. film-poveste. teatru-laborator. document. piesã-gigant. teatru-document. film-sketch. de exemplu. spectacol-recital. piesã-poveste. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. film-divertisment. film-muzeu.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. mai sãracã: teatru-anchetã. spectacol-meditaþie. specta1 FC I. în cazuri mai rare. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. spectacol-document. spectacol-proces. film-poem. Cîteodatã. spectacol-ºcoalã. alteori. spectacol-proces.

arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos. p. în cinci contexte. mamut. film-balet. iar unele s-au ºi impus deja. 1969. la origine atribut. filmul poate fi colos. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. film-gigant. ºcoalã. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. fãrã îndoialã. precum: atelier.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. 203–205 – traducere din limba francezã . gigantic. în ºapte contexte. astfel. laborator. Unele sînt creaþii de moment. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. film-anchetã apare în opt contexte. film-antologie. formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. termenul musical. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. De altfel. spectacol-reconstituire. în patru contexte. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. spontane. film-poem. se substituie azi frecvent compusului film-musical. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. tot aºa. atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc.). film-recital. o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. 1978. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu. „Beiträge zur Romanische Philologie”. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. maraton. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. O dovedeºte frecvenþa acestora. Heft I. citat mai sus. piesa – giganticã. ªi sperãm cã ne-am atins scopul. XIII. teatru-imagine etc. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. experiment. film-pilulã. mamut. acumulînd. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. maraton. Astfel. gigantic. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. o datã în plus. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. Astfel. În sfîrºit. spectacol-dezbatere. Acestea sînt formate din substantive comutabile. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. fluviu. film-portret ºi film-document. film-experiment. De exemplu. a giganticului. cît ºi durata în timp. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. spectacolul – mamut.

circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice. SCL. 4093. El. neînregistrat în dicþionarele limbii române. Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2).NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare. 1956. Graur. descumpãnit”. surprins. apoi. desigur. a roti < a face roatã. Al. 42 º. buºbei Adjectivul bujbei. cocoºneaþã > cocojneaþã). Credem cã sensul nou.u. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. p. Studii de lingvisticã generalã. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. izolatã. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. din punct de vedere lingvistic. 28. nr. p. s. Pradez. a albi are ºi sensul "a strînge bani.v. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. v. col. . de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor. nr. buimãcit. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. p. din care cu timpul s-a desprins. 4. 2 V. discuþia din DA. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. VII. 1). bujbei (ca în ºmecher > jmecher. Dictionnaire des gallicismes. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. 21 decembrie 1957. p. cu sensul "nãuc. 1927. 302. S-a pornit. aceastã formaþie nouã. a muºamaliza < a face muºama. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. bujbei.. boºog > bojog3. 1-2.

probabil în glumã. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. Mélanges linguistiques. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. Byck. II. cel puþin. Iordan.5. Le féminin péjoratif. p. p. p. 6 De exemplu în J. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau. I. p. v. "a uita”2.. 129-130. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). ironic la început. V. Bonn-Leipzig. cît ºi fetiþelor. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. deºi citat în lucrãrile de specialitate6. cimitir”. deºtept. în Bull. Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei. dar prea puþin cunoscutã. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. vezi Al. nu este completã. op. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa. cit. prin extensiune. "copilaº cuminte. I. Graur. în Încercare asupra semasiologiei limbii române.u. 3 Iorgu Iordan. Gurguiata4 etc.O. 4. cotineaþã etc.. pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”. Bucureºti. p. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. II. Ling. Rumänische Toponomastik. ªãineanu. Nume de locuri româneºti. "mormînt. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. 50. ºi ªãineanu.. 4 Ibidem. 1887. Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). 14. 137. p. dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). Cucuiata L. II. . o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. 5 Pentru aceastã problemã. Bucureºti. cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. 1926. sinonimã ca înþeles. Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit). 22-23. I. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare. 2 ªãineanu. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. frumos”. p.216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. coco(º)neaþã. 1952. 179 º.

ºi nicidecum invers. în Muntenia. Sufixele româneºti. aduna) ban pe ban. Bucureºti. Explicaþia datã de Al. . VII. ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”. ca la o sãrbãtoare mare ce este. poveºti pentru groºi». Opere. Cours de linguistique générale. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. 139. În cazul nostru. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº. Iaºi. p. 1 2 3 4 5 6 SCL. 273. nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. Paris.u. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã. Dicþionar român-german. a afla groº pe groº. p. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. sulhak. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã.. Sufixele. contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. avînd diverse întrebuinþãri. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. -ac. Al. 1953.. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua. pronunþatã pã). dupã Tiktin4. se spun poveºti. groºi reprezintã necunoscutul. ºi pãroºi cunoscutul. sulhak "par. Groschen). sulhac. V. Cf. taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã. sulhac o contaminare a rom. sulhac cu ucr. mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. prãjinã". credem. Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe. p. 239. "a afla comori ºi avere multã” este. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. cu sau fãrã mîner. de Saussure. În Principii de istoria limbei. În cazurile de „reconstituire” a formelor. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. p. 1956. 81 º. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi. ca sã vã spun la moº. CADE comparã rom. sulã cu ucr. Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. de prepoziþia pe. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. Vezi F. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind. are „etimologie obscurã”. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE).NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. expresia a strînge (pune. pãrul mai lung etc. p. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. ed. Cf. p. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). 1916. ESPLA. subþire ºi drept”: Moº Nichifor. 1894. 190. Pascu. Pascu5 îl derivã din sulã + suf.).

. prin urmare se considerã. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). implicit.. BPh. Florea Rariºte. care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. palme ºi pe urmã. srb. Mai curînd.. V. p. dã-l tava prin noroi (Caragiale. Leipzig. Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli. deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi. p. . Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. cã provine din tc. îl tãvãleºti pe jos). în BPh. 1918. V. D. ele trebuie separate ca omonime. fãrã însã a-i da etimologia.. a-l bate rãu”: Trage-i pumni. IV. ngr.. Über einige Wörter der Liebessprache. CADE). V. Explicaþia nu satisface.O. termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4.. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt. Spitzer. roagã din a ruga). trompã pare a fi substantivul trompã. Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al.). 52-66. Dicþionarele îl înregistreazã. Iorgu Iordan. 352. zulã din a zuli. 213. tromper “a înºela”3.. ap. bg. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt. ceea ce nu este cazul. tava (cf. L. în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. SCL IX. 2. În ªãineanu 1 . prin aluzie la elefant..218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã. 265–269 1 2 3 4 I. „Buletinul Philippide”. Graur. 184. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. 1958. trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”. p. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). aici. p. p. id. 173-174. II.

. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile. Oricum. poate cã rezultatele. de exemplu stilului administrativ. mãcar ºi ca eºantioane. în detalii. ci de la un corpus constituit din DCR. fie total. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. sau unui aspect al stilului ºtiinþific. cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. în mare. Motivul este cã în presã se întîlnesc. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. fie parþial. care se doreºte generalizator. de cele mai multe ori. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. ªi într-un caz ºi în altul. dar evident. apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. dar. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. politic. . care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960. judecate. ar fi fost modificate. în diversele etape ale existenþei ei. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã. prin prismã staticã. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional. deci nici a celor romanice. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. dezavantajul lui în capitolul de faþã. disparate.

chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. restrînsã. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice.. pentru cã. de ex. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. fiind colectaþi din paginile presei. laolaltã. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi). un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã. dacã ºtie.220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. îl oferã un element englez: folosind sau. auzind sau citind termenul hold-up. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. Am pornit de la ideea cã. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. un alt exemplu. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. datorat unei influenþe externe”. deci. la un grup determinat de cuvinte. cuvinte specifice. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau. au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt. deþin. sus mîinile!” . termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”. dupã cum se ºtie. cîte unui singur domeniu. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente.. o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. el poate fi intern. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã. totuºi. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. dar este aproape sigur cã. poate mai clar. prin forþa lucrurilor. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific. pentru cã. indiferent de situaþia din limba sursã. cîteodatã de 300 de ani. Totuºi. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. din argou etc. de ex. mai ales.

ca ºi cele din categoria a II-a. din limbile romanice. 215. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi. Elementele franceze I. formei minimale a împrumutului. 3 L. II. Deroy. p. obiceiuri. de asemenea. dar. 2 Tagliavini. p. foarte numeroase. acestea aparþin. numele geografice de fluvii sau de munþi. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. Aceste cuvinte. deci cu împrumutarea lor. 4. p. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. La créativité lexicale. de obicei. de cele mai multe ori. categoriei de „peregrinisme”1. . În ceea ce ne priveºte. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. calcurile de structurã. pentru cã reprezintã o necesitate în limbã. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. cele mai multe. împrumuturilor „de necesitate”. de altfel. C. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. am lãsat la o parte. Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. Guilbert. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. Paris. conform formulãrilor clasice.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. de pildã. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. III. chiar foarte restrînsã. de exemplu. în terminologia lui L. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã. obiecte. elemente ale faunei sau florei etc. cu alte denumiri strãine. 1. 93. primele aparþinînd. 1975.. spre deosebire de „peregrinisme”. care. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. dupã un timp. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. neadaptate la sistemul românesc. stãri de lucruri. Paris. oraºe etc. O. dar care. 1954. celelalte celor „de lux” (Tappolet). nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. precum numele proprii. în aceastã fazã a cercetãrii. cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat.

videotecã. 1950. 91. 16 alimentaþie. 5 filaturã. din 29 de grupuri semantice. 10 electricitate ºi marinãrie. dactilofon. de tipul: visiofon. bretelã. 34 biologie. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin. Graur în SCL. autostop. radio. parcometru. topografie ºi turism. ªi aici. 7 farmacie ºi geologie. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. electronicã. cele mai mari progrese ºi inovaþii. acelor domenii în care s-au realizat. ºtiinþe juridice. 13-21. 20 artã. Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. economie ºi foto. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. alcooltest. telefonie. comerþ ºi meteorologie. ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. chimie ºi cinematografie. în mod natural. digicasetã. 6 astronauticã. 4 astronomie ºi hidraulicã. psihologie ºi televiziune. telefilm. 7 1 Ibidem. 2 Concept introdus de Al. 13 vestimentaþie. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. fiind produsul unui anumit mimetism. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. skai. dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). p. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. 24 fizicã. opticã. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. 8 chimie. Menþionãm cã. 30 tehnicã. videoteatru. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. 22 circulaþie. Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. 1 botanicã. mecanicã. 10 medicinã. în ultimele decenii. diplomaþie. 2 agronomie. . deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). unitãþi de mãsurã ºi zoologie. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. I. În afarã de acestea. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. 3 construcþii. 15 literaturã. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. muzicã ºi sport. proporþional. microbuz. videofon. învãþãmînt. p. 22 diverse. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. dactilogramã. 13 fizicã. în ºir descrescãtor. sînt relativ puþine). sociologie. 8 informaticã. De fapt. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot. 17 aviaþie. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. vestimentar etc.

mecanicã ºi telefonie. dopant 75 – DMN 55. 2 LR. gerontolog 78 – PR 65. 1974. apunta 56 – PR 48. Graur2. aerospaþial 70 – DMN 60. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. comerþ. Seche. în 1948. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). atestat în românã în 1977. hiperdens 78 – DMN 66. extraatmosferã 75 – DMN 66. Exemplele pot fi lesne înmulþite. botanicã. 24: engramã 75 – PR 51. 4 astronauticã ºi foto. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. cosmeticã. 14: anesteziologie 67 – PR 53. depoluare 78 – PR 70. în LR. hepatectomie 77 – L 62. 77. 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. 26: microflorã 76 – PR 50. ciberneticã 74 – DMN 66. heliomarin 77 – PR 48. În fine. literaturã. 1873. educaþie. atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. 25: electromenajer 74 – PR 49. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. antiinflaþionist 77 – PR 59. 5 biologie. XXIV. 22: audiovizual 69 – PR 47. drog 74 – DMN 65. distanþa maximã fiind de 30 de ani. 28: microchirurgie 78 – PR 50. La alte cuvinte. . gaulist 74 – PR 45. marinãrie. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. aeronaval 74 – PR 64. interferometrie 75 – PR 50. aliteraturã 75 – DMN 58. în 1853. dupã PR. 3 aviaþie. 15: heliotehnicã 77 – L 62. 7: 1 Vezi L. ecologie. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. postcurã 77 – PR 48. implanta 73 – DMN 50. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. ºi sport. 6 astronomie. În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. 21: metabolit 71 – PR 50. 2 artã. fermion 79 – PR 55. fitosanitar 77 – PR 50. antiproton 65 – PR 56. 17: econometrie 67 – PR 50. grosplan 76 – DMN 64. 20: dialoghist 68 – PR 48. geologie ºi unitãþi de mãsurã. cicloturism 73 – DMN 65. informaticã. 29: bozon 79 – PR 50. farmacie. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. microbuz 62 – PR 50. geriatrie 79 – PR 61. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. 16: anticancerigen 62 – PR 46. alcoolemie 77 – PR 60. concentraþionar 75 – PR 46. este înregistratã în românã în 1958. economie. muzicã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. 12: glaciolog 62 – PR 50. evenimenþial 73 – PR 59. gastroenterolog 77 – PR 50. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. 1 agronomie. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. VIII. fotoconductor 63 – PR 50. 27: malnutriþie 77 – PR 50. terariu. iar în francezã cu mult înainte. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. dactilogramã 74 – DMN 55. sociologie. 13: energoterapie 74 – PR 61. 10: dopaj 64 – PR 54. 1958. p. defoliant 74 – PR 66.

c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. imunochimie 64 – PR 59. iatrogen 75 – PR 70. mutaþie 79 – DMC 55. ºi denumirea lor ºi. cinefilie 67 – DMN 65. micromodel 66 – DMN 64. Este vorba. astfel. nu cuvintele sînt împrumutate recent. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi. ci anumite sensuri ale lor. geotehnic 73 – PR 67. elitist 73 – DMN 68. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. bretelã 74 – DMN 64. probabil. de ex. electroanestezie 73 – DMN 66. În unele situaþii. de ex. eurocomunism 77 – DMN 75. hemoragie 76 – DMC 62. anii au valoare relativã. antiparticulã 63 – PR 58. în toate cazurile. foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. de doi ani. o datã cu ele. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. circumlunar 65 – DMN 66. 5: miniordinator 75 – L 70. muzicotecã 79 – DMC 78. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. Seche). lactoduc. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. culpabiliza 74 – DMN 66. gamã 77 – DMN 59. ludotecã 75 – L 70. 6: culturism 71 – PR 65.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. cu circulaþie internaþionalã.: casetotecã 74 – DMC 72. antitusiv 1961 – PR 70. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar. de o dezvoltare semanticã paralelã. în acelaºi timp. alcooltest 67 – DMC 60. electropneumatic 74 – DMN 70. oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. modernitate 67 – DMN 68. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. strict orientativã de ambele pãrþi. minijupã 67 – DMN 66. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). de „foste” neologisme de origine francezã. fototelegrafie. festivalier 67 – DMN 65. complex 76 – PR 50. . între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. erotiza 67 – DMN 68. este. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. 4: aeroglisor 68 – PR 64. confrunta 73 – DMN 59. lactoduc 65 – DMN 66. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. Cazul lui cancer "flagel” este aparte. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti.

oligoelement. decorativism. capsulã. depanaj. festivalier. apendicectomie. dactilofon. fermion. getaxist.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. camerã-stilou. autoimun. miniteatru. Fizicã 24: ambiofonie. transcontainer. cinefilie. minimetru. gasteroscop. **imunoterapie. reflexogen. ortostatism. taºist. hipodermic. piezoelectric. **biodegradabil. gamaglobulinã. disproteinemie. superexpres. videotecã. schizostomiazis. alcooltest. microchirurgie. *cyclomet. telemecanic. scopolaminã. psihotrop. autocuºetã. poluant. autist. heliomarin. teleonomie. tranchilizant. ralanti. electroanestezie. cinemiracol. autorutier. sapropelic. sensitometru. electroforegramã. insonor. *fatigabilitate. simezã. intranazal. iatrogen. teatrotecã. onchocercozã. toxicoman. fotoenergeticã. dozimetru. termoacustic. hormonoterapie. halucinogen. treflã (stradalã). conflictual. *solunar. videomagnetic. evaporaþie. retroproiector. electrometrie. umanoid. cinerestaurant. *ambuteiaj. lactofiltru. plasmotron. antigenã. balistocardiogramã. endodontic. drog. culoar. thanatologie. oleoduc. alcoolemie. ortopticã. narcomanie. poliesteric. anesteziologie. gigafon. psihokinezie. decodor. Biologie 34: acvaculturã. energramã. defoliant. *ambuteia. hipotermie. ergoterapie. clovnerie. antropo. proteinemie. parodontopatie. gerontolog. parodontologie. microbuz. izomerazã. viral. glicerol. imipraminã. metabolit. termician. rodopsin. seroreacþie. imunochimie. serodiagnostic. minivehicul. **bionicã. parcometru. heroinã. fonocardiograf. otosclerozã. **interferon. stroboscopic. videoteatru. asincron. rectoscop. *bipark. heroinoman. realizator. **biotelemetrie. *café-concert. geocancerologie. stereofonic. ultrastructurã. crenoterapie. bioluminiscent. cinepanoramic. supraconductibilitate. plasmochimie. virologie. biocompatibil. ocelã. peptide. toxicomanie. animaþie. preanestezie. toxiinfecþie. craniometrie. cinematecã. antiproton. biomatematicã. digicasetofon. spectacol coupé. hemodializã. implanta. digicasetã. *gheriser. endonazal. cancerigen. antiparticulã. transplanta. stresant. ecologie. videogramã. dactilogramã. *coupé. chimioterapie. proteinogramã. *discoral. autogrefã. *policier. pelicular. Circulaþie 22: **aerotren. **cineast. eveniment. **criobiologie. bozon. *aveniu. focomelie. biomasã. ecogramã. **maxitaxi. interferometrie. skai. autostop. bretelã. stereo. trisomie. magnetotecã. **suicidologie. **energizant. isterigen. termocolare. gastroenterolog. perinatal. **teflon. biotop. antihistaminic. postcurã. depolua. vinilit. Chimie 20: cromatografie. **cineverité. antielectron. celulitã. policitemie. cascador. esofagoscop. Cinematografie 20: animator. turbosuflantã. cronologie. teledetecþie. paranormal. ergotaminã. cromatologie. peliculogen. naringinã. talasoterapie. autism. feronerie. vasopresinã. protidic. cineclub. filmografie. narcoman. audiofenologie. –oare. bilharziozã. homeostazie. atomoelectric. polmar. mobiliza. grosplan. casetotecã. antipolio(mielitic). Artã 20: **antiartã. osteopetrozã. multivision. cofochirurgie. micropaleontologie. biostimulator. radiostimulare. scopochrome. termorezistent. *sterimobil. *grand guignol. geriatrie. cronaximetru. fosfenã. multimetru. hepatectomie. colposcopie. supraconductor. reºapat. tutu. gavaj. dialoghist. mimodramã. auto . Tehnicã 30: audiovizual. 2 . neurolimfã. anabazis. panoramic. sincrotron. fitosanitar. spaghetti-western. neoplazic. orfevru.

. geotehnic. parauniversitar. lactoduc. hidrometeorologie. telematic. Alimentaþie 16: aniset. electroacustic. psihosociologie. Agronomie 2: cerealiculturã. umoral. telex. copilot. Botanicã 1: patatã. superpetrolier. batiscaf. paraliteraturã. bistro. muzicotecã. antiteatru. grile. hidromineral. trireactor. volet. buclé. telescriptor. ordinator. drosofile. profiterol. radiotehnic. minjupã. higroscopicitate. culpabiliza. Televiziune 6: teleast. Zoologie 3: avian. aeroclub. Electronicã 3: cibernetiza. teletecã. confecþioner. resortisant. contrapunctic. radiotelefonic. mini. Geologie 7: aven. nescafé. caserolã. Opticã 1: catadioptru. nivel. divizionarã. bikini. Mecanicã 1: hidropneumatic. hidroenergie. presalariu. hiperdens. brizurã. Farmacie 7: antitusiv. bursier. cronichetã. electroforetic. cola. Sport 8: cicloturist. pistard. saharianã. naviplan. Marinãrie 10: acvaplan. Radio 3: radioreportaj. cafea-filtru. Comerþ 2: complex. midi. analogism. rand. claviolinã. electropneumatic. titra. Psihologie 6: parapsihologie.. psihoprofesiogramã. Astronauticã 6: circumlunar. heliocentralã. *vasopresie. maxi. naviplan. calm-plat. geooceanografie. electromenajer. aerospaþial. telematicã. **airbus. ironist. antiroman. aeroglisor. glaciolog. tergal. uranifer. **etnomuzicolog. ergotoxinã. apunta. telefilm. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. Astronomie 4: geostaþionar. aeronaval. cvadrifonie. electrodinamic. electroosmotic. Foto 5: aerofotografie.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. microfiºã. psihografie. Literaturã 15: alegoriza. geodinamic. Filaturã 5: bataj. fotoconductor. terilen. Muzicã 8: **casetã. platformã. ecosondã. micromodul. *silistor. literaturitate. buclaj. telefil. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. cuvertat. monomotor. Construcþii 3: diafragmã. dragor. boutique. helicostat. heliport. petrodolar. telecinema. magot. cosmolog. electrofon. *plat. taxofon. Meteorologie 2: climatologie. fotomultiplicator. *ruban. culturism. Electricitate 10: aerotermã. holografie. monokini. cagulã. mineralier. aeroportuar. dezeºua. magnetosferã. compleu. venusian. tricolor. fotoelasticimetru. aerolog. heliotehnicã. malnutriþie. discofil. mezoscaf. *café-frappé. subliminal. miniordinator. aliteraturã. *rotisor. antimemorii. planetoid. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. Învãþãmînt 3: negaþie. portelicopter. deltaplan. cazeinat. tusogen. visiofon. extraatmosferic. propolis. Informaticã 8: minicalculator. antipiesã. Vestimentaþie 13: alain delon. transpac. Hidraulicã 4: curentometru. tuberculostatic. econometrie. sorbitol. telecamerã. radioastronom. minibaschet. primaquinã. Telefonie 3: prefix. reabilitare. preolimpic. Economie 5: antiinflaþionist. teleschi. tabletã. mezotermal. dezabié. *telecom. cotabil.

guvernorat. semideºertic. (fr. germ... implant fr. cancer (fig..engl.germ. monitor fr. polimetan fr. microundã fr.germ.. catharsis. engl. indiferentism. definisabil. 11. 17.engl.engl. himerã fr. germ.. stilist.rus. germ. reveioná. micrometeorit fr. engl.engl.engl.it. 4. rus...rus. rus. engl..rus... (pe) parcurs. electrocaloric fr.germ.germ.it.engl. *cancanier. expertizá. termocuplu fr. engl. monorail fr. termoplastic fr. 3).engl. supernovã fr.engl.engl. etanol fr.. (de) milioane. bronzaj..germ. echipaj. fitotron fr. auto fr.engl. lepton fr. interdisciplinaritate. engl. reometru fr.. anticipativ..rus. Circulaþie 7: autodumper engl. engl. mescalinã fr.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic. intradermic fr...engl. postglandinã fr.germ. supercarburant. film. volumetrie.engl.engl. 2).germ. evenimenþial.engl..lat.engl.rus.. extragalactic fr. octuplu.engl.engl.rus. reprografie fr. termogramã fr. Turism 1: sejur. premierã.rus. cataclismic. 5. it.engl.germ.rus..germ..it..engl. 2). electrofiltru fr. conveior fr.. Medicinã 10: elongaþie fr. Fizicã 13: criogenie fr. elefantin. caprolactama fr. 13. reconverti. radio fr... *briant.engl.engl. rus. carurã (fig.rus.). *surclasá.. 23.engl. laparoscop fr. 8.engl. microfiºier. Topografie 1: fotogrammetrie. transmediteranean fr. 2. 8. autoreclamã. it. 1).germ.germ. sigilografie. (fr..germ. electroforezã fr. termistor fr. ludotecã..rus. 1. *brianþã. cristalomanie. transsexual fr. rus.engl. extraterestru.. engl. germ. luminofor fr.rus.. Biologie 5: areal germ. bioastronauticã fr. 9..germ.).engl... festivalier. indeformabil... germ.engl.it. miniacord. 6. *sachet.germ. specios. germ. sol-aer. *perdant.rus.it. 6. (fr.it.engl..engl. germ. ufolog. pyrex.it. coordonatã.. (fr.. it. nucleotid fr. bic. it. concentraþionar. 6. minibuz fr. previzional. videocasetã it. surdiná..it. microbicid fr.engl.. 1)..rus. video fr. it. microporos fr.engl. **criminostat. gamã. engl. *clou.. rus.. 3. imunologie fr. 8.germ. picosecundã fr. *voyeur. intruziune.. copolimer fr. antifurt fr.germ. gaulist.it.engl. racolá.rus. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr.. parodontozã fr. engl.engl.. vizioná.. 4. mutaþie. operaþional... dilematic. engl..rus.. laringofon fr. tensionat fr. solilocvá. clasã (argot. 9. elitist. imobilism.engl. cartomancian.rus.rus. psihosomatic fr. peisajer. precolumbian.rus. delco it.germ.. (fr. 10.germ.germ.germ. erotizá. penetrometru fr.engl. 4). delestá. *lentoare. dificultos.). gafá. protoplanetã fr.rus.. Diverse 145: aleatorism. *helicotecã. Astronomie 6: cronosferic fr. engl.germ. antidrog.germ. antitabac. irecuperabil. (fr... profil. gigantism. 6.engl. *antama. termofosfat fr.rus. germ. sahel. rus.engl.engl. **bidonville. electrobuz fr. minutaj.engl. magnetogramã fr. deontologie. evaporimetru fr. escaladã. prestelar fr. patronat.rus. poligon fr. gonflabil.. germ. inconfort. 2.rus. inaudibil.. 2.rus.engl.. *cache-radiator.. pubelã.. 2.rus. (fr. comã.). *marº. 4.engl.engl.. *colá. perspectograf fr.engl.engl. Chimie 8: can(n)abis fr. 4.engl.engl.germ. reologie fr. eurocomunism. germ.engl. dictafon fr. ultrarapid. retro.. revigorá.germ. atenuator fr.. eºantionaj. electromobil fr. *iramplasabil.. diminutiv. engl. *milieu. . obsesional. labirintic. *refontã. electronvolt fr..it. reper fr. *refriºá. catastrofism.engl. 3). vermutizá. *hantá.. hemoragie (fig.engl. confrunta.engl. *mezaliá. melancolizá.germ. radiotelefon fr. manevrier. neutrino fr.

1 sp. Sport 2: cart fr. rift fr. educaþie.lat. contacta fr..engl. 2.it. impact fr. Farmacie 2: placebo fr. holocaust fr. telefonie.... wattsecundã fr. foto. engl. engl. Categoria a II-a.rus. 2.engl. 4. 3.engl.. 4. pucist fr.engl. neocolonialism fr. germ. fr. miniaturiza fr. (fr. microsecundã fr. geotermic fr.engl. aviaþie. 31 rus. 4. 1).. it. geometriza fr. germ. muzicã. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative. (fr. germ. 1).. 2. 1).engl.lat.engl. kilotonã fr.. engl. it. germ.. 16. 2. marinãrie. engl. hidroplan fr. germ. it. Comerþ 1: prospecta fr. 1). (fr. 2). 1. transgresie fr. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri.engl. engl. 2 artã. se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- .. 5. germ.. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr. mascã fr. 3. unitãþi de mãsurã.engl. Mecanicã 1: micromotor fr.it...... spaþialitate fr.. germ.. germ. memorial fr. 2. economie. geologie.... Artã 2: practicabil fr. cosmonaut fr. 2.germ.. (fr.it. patronal fr.engl.germ..rus. (fr. Telefonie 1: videotelefon fr.engl.rus... ergonomie fr..engl. Ca origine. (fr. lat.engl.engl.germ.it.. 2). dintre acestea sînt: 136 it.germ. engl. engl. magnitudine fr. heliografie fr. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel.engl. cosmeticã. mecanicã.engl.it.engl. Foto 4: fotocompoziþie fr. cosmodrom fr. 2. 1). franþuzismele sau peregrinismele franceze. 1. it..it. (fr. 10 mecanicã. gitan fr. 106 engl.engl.engl.. polemologie fr. 1..engl. replicã fr.228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. engl. optimiza fr.. 5 biologie.. sport.germ..rus.germ.germ. fotografism fr. (fr. 3. engl. comerþ. engl. (fr.germ.germ. 1). 22 diverse. procainã fr. it. (fr. Botanicã 2: hibiscus fr. 13 fizicã.engl. germ. Educaþie 2: autodisciplinã fr.germ.engl. Muzicã 2: discotecã fr. 2..engl. Informaticã 1: programator fr. 2.it. 4 astronauticã.. farmacie. engl. megatonã fr.it.engl. rus. germ.engl. 5.engl. engl.rus.engl. engl. rus. Aviaþie 3: aerolog it. literaturã..engl. germ. (fr. Agronomie 1: hidroponic fr..engl.germ. 6 astronomie. it. 1. 2.engl. reconversiune fr. engl. Ecologie 1: ecosistem fr.engl.it. informaticã. 2). (fr. multidisciplinar fr.rus. 1. revanºism fr.. sociologie..germ. terariu fr. 1). Cuvinte internaþionale cu 2..engl. engl. 1 agronomie. Astronauticã 4: circumterestru fr.rus. sp. în funcþie de gradul de adaptare. 3.it. monobloc fr.germ.engl. germ.. engl.engl. (fr. Cosmeticã 1: spray fr.engl. 1). 2. (fr. ecologie.engl.. 1.engl. hologramã fr. 2.it. 23 it.. 1).. botanicã. telescopat fr.. telecabinã fr.engl.engl.. forum. 7 circulaþie.engl.germ. 2.engl.germ. engl. engl. modúl fr. 3. 48 germ. Marinãrie 1: trauler engl. 1). 2. 22. ornitopter fr. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. Literaturã 1: prozã fr. 8 chimie. 2.sp.germ.engl. 5..engl. microflorã fr.engl. 5. Sociologie 2: demoscopie fr. Economie 2: recesiune fr. rus.. simultan fr.engl. Diverse 22: competitiv fr.. 2).engl. 4 etimoane: 23 tehnicã..germ. prof fr.engl. 2 lat. II. etnomuzicologie fr. 2.

la care se constatã adaptarea deplinã. –marºa < marcher. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. coupé (în terminologia spectacolelor). pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. b) gradul 1. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului). policier. trufa < truffer. –plat < plat. nepronunþate în francezã. compleu < complet. ü > u etc. butic(ã). consoanele -r ºi -t. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. exprimatã altfel. nazalã. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. refriºa < rafraîchir. nr. rôtisserie). ill > i. ll > l. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. surclasa < surclasser. + cons. clou a fost discutat însã de I. în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. –dezabié < deshabillé. ruban < ruban.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. café-concert. –brianþã < brillance. –hanta < hanter. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. p. dar ºi alte fonetisme. o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”. Situaþia este similarã pentru rotisor. –milieu. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. „hanta” „mezalia”. –voyeur. Gheþie. dar ea e implicitã. în limba scrisã. sau dezabié. 4. ºaleu < chalet. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã). dar cu alte sensuri (clou. de ex. prezintã o specializare. în LR. pentru cã. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. 21. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. compleu. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. c) gradul 2. fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. lentoare < lenteur. VII. aveniu (argotic) < avenue. milieu). 1957. cancanier < cancanier. în raport cu magazin. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. –voyeurisme. de ex. pentru cã noþiunea respectivã cere. ou > u. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. rotisor < rotissoire. în acelaºi timp. –café-frappé. perdant < perdant. fiind vorba de cuvinte mai numeroase. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. foneticã ºi morfologicã. ss > -s. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. briant < brillant. ff > f. grand-guignol. -s > -z. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare. ãta „hanta”. verbe: cola < coller. Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut. –refontã < refonte. clou. strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. gheriser < guerisseur. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. Tot din domeniul culinar este . Caracterul recent ºi. în afarã de cele prezentate sub b). de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). –mezalia < mésallier. „perdant”.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

... Acesta este numai un exemplu de extindere.. minighid..... minimaºinã de gãtit..... raportat la totalul celor 3. franceza (de altfel..... ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic. miniînsemnare.. minihotel.749 de cuvinte inserate în DCR... 2) în plus. ce are la bazã... dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice. pe care l-a „românizat”). elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme. printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat.. minicooperator. 579 + 136 = 715 italianã .. mini-. În fine.... La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe.. a unui procedeu modern.... 17 + 1 = 18 portughezã . proporþia se ridicã la 21. De ex. Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + ... minirobot.... al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã .. minicampionat..... au dezvoltat noi semnificaþii. minivacanþã.. miniinterviu..... minigrãdiniþã.. minibrad. dent.. din limba latinã........ de cca 200 de ani... miniatelier...... de curînd... în care partea a doua este constituitã din lat.. treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat. ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care... minimodel. minipatrulã.... minibaschet.... minigenerator.... 2= 2 latinã .. spaniolã ºi portughezã... substantivul livresc choreautor.. dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent. în limba românã..... miniruladã. miniautodrom... 47 + 23 = 70 spaniolã . minitransfer. minibaschetbalist. iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice.. minitehnician... minirachetã.... printre care ºi româna. autor sau substantivul scienticã... cu toate lacunele inerente. minimotoretã.... minioraº.. miniinsulã. desigur. În concluzie.... unele deloc „savante”. în special pentru spaniolã. în tabloul trasat rapid acum. latinul scientia. locul central îl ocupã cu constanþã...... înseamnã pentru francezã un procentaj de 19......... s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte. 16 = 16 Ceea ce.. trajecta.. el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine.. Iatã un sugestiv sumar. minimagazie. preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice... la o respectabilã distanþã însã..... minicentru... minifotbal. urmatã.. minifotã... Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz. formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã. minicabanã. de italianã...3%... care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã.. italianã ºi portughezã)...... ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale. intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor..... de ex...ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie. internaþional.3%.........

bipark (franceze) (sau. pentru cã. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. ed. ºi a III-a. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi. a II-a. a xenismelor. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. 1954. dintre care marea majoritate (12. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române. în DCR. Bucureºti. într-un fel. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. la un moment dat. 1961. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa. în total. mai de mult instalat în limba noastrã. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. a peregrinismelor. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. 36. germane 26 + 46 = 72. datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. din DLRM: 38. italianul mozzarella sau spaniolul patio). ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. Macrea. 1932. Paris. 1 Traité de stylistique. Ch. însumeazã 591 cuvinte. Probleme de lingvisticã românã. Graur. vol. În privinþa elementelor lexicale franceze. referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. Astfel. Chiar dacã. nu sînt adaptate la românã. slave 29 + 27 = 56) care. mai ales cã.42% numai elementul francez. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã. pentru celelalte. deci de a intra. tribolitul etc. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%). limba va opera singurã selecþia necesarã”. fie cu afirmaþia lui Al.9%. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice. p. realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. pînã în 1982. diferite de sinonimul românesc. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D. Oricum. Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele. . limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. deci 15. ºi anume acelea care se dovedesc. printr-o nuanþã a semnificaþiei. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. ªi în acest caz. 49. Bucureºti. p. astãzi. este de observat cã dintre categoria a II-a. I. ele au toate ºansele de a se rãspîndi. cel puþin.3%) se datoreazã influenþei engleze actuale.

p. datoritã lor.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. 1. discutate aici. 105–113. CL 2. cã. se întãresc relaþiile de toate categoriile. sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc. p. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii. prin internaþionalizarea lexicului. 9–17 . la origine latine. 1986. Cu aceste elemente de vocabular. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. se intensificã circulaþia ideilor. se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. 1985. elementele. cu cele peste 21% de procente. ªi din acest punct de vedere.

cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc. Acest dicþionar. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele. la Editura Albatros. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. pe de altã parte. citãm: I. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. pe care le vehiculeazã cu rapiditate. conþine o recoltã de aproximativ 4. în ordine descrescãtoare. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii. foarte uºor sesizabile de întreaga lume. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. . ultimii 20–30 de ani. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. reprezentat prin presã. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. ele aparþin la domenii variate. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. Presa. a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi. dintre care. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã.

Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. specific”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”. de obicei. colocviu. – zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. – fierbãtor: "Mic aparat care. curse)”. VI. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. al unei strãzi largi etc. – reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. de mai micã intensitate”. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. – diminutiv: "Element distinctiv”. II. – linie: "Ansamblu de produse. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. – nivel: "Etaj”. face sã fiarbã apa”. simpozion”. – forum: "Adunare. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”. – poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. . copie a unui original” III. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”. V. în special cosmetice”. Arte. vizite. apã. IV. în aer) rezervat unor vehicule”. – eveniment: "Accident de circulaþie”. – pastilã2: "Microcircuit”. – replicã1: "Reproducere. – profil: "Specialitate. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”.”. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii.

a efectua”. 7) "A picta”. noutate”. 3) "Relaþie. – regal (livresc) "Cadou”. ilegal. 8) "Prezenþã”. 4) "A stabili”. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. greºit) "Conflict”. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. specific”. a fabrica. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . a confecþiona”. a înfãptui. X. 9) "Importanþã”. surprizã”. special. a duce la bun sfîrºit”. 6) "A duce la capãt. 8) "A concepe. 5) "A publica”. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. – specios "Deosebit. fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. deci sensuri împrumutate. VII. Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. 3) "A alcãtui. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri. 7) "Influenþã”. întîlnire”. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. – formal: "Ceremonios. Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. 5) (în limba vorbitã.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. XI. 10) "A scrie”. XI-XII) a liceului”. germanã. cu prefixe sau din elemente savante. 4) "ªoc. – (a) realiza: 1) "A lucra. valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. a imagina”. 2) "A produce. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. Diverse: – diplomat (despre serviete. IX-X) ºi partea a II-a (cl. solemn”. 6) "Contact”. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”. italianã). curse de taximetru cu maºina proprie”. a elabora”. – tricolor: "Component al echipei naþionale”. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. IX. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. 11) "A înþelege”. VIII. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”.

pastilã2. nivel. treflã. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b). – Nu se poate trece cu vederea cã. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . de la o asociere de sens identicã. navetã. profil. ediþie. impact. 1971. mãcar aparent. ceea ce. ci adãugat în interiorul limbii române. avem de a face. Paris. deci. pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. evident. luate împreunã. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. În cazul lui film. culoar. premierã. datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. forum. þigarã. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi. regal. diminutiv. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. reper. pastilã1. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. gondolã. gamã. care figureazã în P. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". da. În fond. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. plombã. poligon. negaþie. casetã. diplomat. Dictionnaire des mots nouveaux. replicã2. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. pornindu-se. eveniment. impact5. bretelã1. specios. cu sufixe: cireºar. în toate cazurile. realiza11. prozã. orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. ca ºi în limba francezã. relativ recente în românã. relaþie. linie. front. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. animaþie. travestit. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. replicã1. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). Formaþiile noi de tipul cireºar. trunchi. film. treaptã1 ºi 2.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. formal. zebrã. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. chiar ºi pornind de la elemente neologice. realiza (numeroase sensuri). prefix. anti ºi fonic. Gilbert. himerã. un cuvînt ca antifonic.

denumiri ale unor realitãþi rãmase. cele mai numeroase. diplomat. La zebrã. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. préfixe". dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. din acest unghi de vedere. de actualitate ºi acum. Dupã cum se poate uºor observa. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie. vizual al ºtiucii. cum apare în DN3. de la forma sa alungitã. patru adjective (antifonic. neologismele au mai multe semnificaþii noi. este ilustrativ. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. polygone. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”). pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza). 2) Relativ frecvent. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. prefisso (interurbano)”. dintre care dominã cele cu caracter concret. În aceste situaþii trebuie. se va înregistra „din it. punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. Uneori. to realize (care s-a transmis ºi în fr. dar cu o paletã semanticã impresionantã. engl. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. toate avînd în comun caracterul vizual. pornind de la un acelaºi element de bazã. de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen.242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. din telecomunicaþii. pastilã2. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. sã se indice separat etimologia lor. Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la . indicatif. formal. – În fine. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. de origini diferite. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic... într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã. la sensul "animal”. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. dar pentru sensul nou. polygone”. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive. zebra ºi nu din fr. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã. în mod obligatoriu.

de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi. regal. realiza – unele sensuri –. în limba ziarelor... 6. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate. aºa cã va purta indicaþia „traduce engl. Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. 3. replicã). – A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. poligon) ºi. pentru fiecare sens în parte. prozã. s. chiar elegantã.IV. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. reper. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. fãrã nici un semn distinctiv. Din acest punct de vedere. din 1976: chips (pastile). uneori. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”. atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. cu sensurile lor noi.v. Rom. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr. premierã.. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor. Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional). darãmite al microchirurgiei. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. BD. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip.. De observat cã. p. chip”. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi. Din pãcate. cunoscut în englezã din 1970 (v. aceasta între paranteze. pastille”. pentru a constitui un model de urmat. al lãrgirii orizontului lexical. pare aproape un truism. acum extrem de diversificate. Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. unde este cunoscut mai de mult. Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte. îngrijitã ºi. lib. pe lîngã pastilã cu sensul chip. sã zicem). dar ºi al modalitãþii de exprimare. alteori. gamã. în linii mari. adecvatã. prefix. a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. navetã. în fine. – Trebuie remarcat cã. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã. impact. de ce nu?.1984. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. în limbajul de specialitate.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române. de multe ori.

În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. culoarele. genþile diplomat sînt (încã) la modã. se vor bucura de longevitate. pe zebre trece toatã lumea. impact a devenit un termen rãspîndit. mai ales. treflã. despre nici o inovaþie lingvisticã. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. de replicile legate de cutremure am avut. în 1977. sã le consemneze? Oricum. special. pastilã. dupã concepþia marelui istoric Braudel. cei care nu au copii. realiza. cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. probabil. eveniment. dacã noi. de ex. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice).244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. cu „duratã lungã”. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. ºtiucã). ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. diplomat. specific”. care. cu memoria prezentului proaspãtã. direct. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. în mod obligatoriu. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna. ºi nu numai atunci. bretelã. zebrã. Într-adevãr. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. deci cã sînt trecãtoare. acum. nivel. a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. De altfel. ca ºi istoria. impact. sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. pastilele. replicã. cã se va implanta în limbã sau nu. în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. parte. nu le înregistrãm. bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã. din pãcate.. În cazul în speþã. toate. incult”!). dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai . în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special.

pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment.C. afirma. iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. 1). dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N. aduse la zi. situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”.. ºi un anumit bagaj „colorat” lexical. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face. au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. împreunã cu ea. mai ales cã „moda” revine periodic ºi. într-o perioadã viitoare. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”.. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”.. Munteanu. la 26 februarie 1985. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare. folosind în mod curent limba românã. Oricum. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi. pe bunã dreptate. peste ani. 1992 . tehnicã ºi socialã. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. Oricum. completate ºi revizuite. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã. cã „un eventual sociolog. Normal ar fi ca. Concluzia? În perioada discutatã. 27 februarie. p. ele nu vor „reînvia”..DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune. cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra. Asta nu înseamnã însã cã.. o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”.. care se adreseazã „tuturor acelora care. referindu-se la DCR.

A doua tendinþã. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). Aceastã atitudine a fost. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã. trei sau n limbi. anume. constã în exagerarea influenþei franceze. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. în general. luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. În schimb. criticatã. nu numai pentru cã este unilateralã. pe bunã dreptate. cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi. aceºti termeni nu pun probleme deosebite. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. cã au. din douã. în românã s-au manifestat douã tendinþe. Prima. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. din acest punct de vedere. cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. existînd încã la începutul secolului. în acelaºi timp. mai recentã. etimologie „multiplã”. În general. dar. Graur. în germanã. în rusã. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. În situaþii . Neîndoielnic. ca de exemplu boutique. conform formulei introduse de Al.

pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin . din punct de vedere etimologic. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. psychosomatic. în aceastã situaþie. sau externe.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. deci. la fel de delicate. farmaceutice etc. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”. din punct de vedere formal. cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. Din acest motiv. Pentru identificarea acestor etimologii. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi. unde contactele cu strãinii. extrem de rare pînã în 1990. O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã.” avem de-a face cu un americanism. engleza din America. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare. care se explicã direct din englezul yogin.. salã de spectacole etc. extragalactique ºi engl. cafenea. Pentru stabilirea unei bune etimologii. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic. scindat. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. românescul drugstore trebuie sã fie.. extralingvistice.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. lingvistice. nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr. în acest caz. yogi. ceea ce înseamnã cã. motivaþiile pot fi interne. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România. e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. cu atît mai mult cu cît astãzi. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal. între fr. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. De exemplu. de fr. prin urmare. trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. psychosomatique ºi engl. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. extragalactic.). ºi anume cu limba vorbitã. în aceste cazuri. în românã. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã.

dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. 43–51). În aceastã situaþie. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). . parking. ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. Cu prima semnificaþie. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. stripping. sparring (partner). marketing. cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. În românã. ºi în românã!). La fel. la Cambridge. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens. ºi în BD în 1969 (ca.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. Paradoxal. de asemenea. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). Luiza Seche. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. în DN definiþia se referã la primul sens. de exemplu. de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. iar nu din englezã. doping. happening. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. lentilles de contact. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. de altfel. carting. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. Cu toate acestea. camping. 2. caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. jogging. De exemplu. în realitate. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. kidnapping. iachting. standing. dar în ce priveºte etimologia. de exemplu. p. 1974. prezenþa desinenþei -ing (v. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor. Prin urmare. În acest tip de cazuri va trebui. Mai mult decît atît. ca în englezã) ºi tranzistór. la începutul secolului XX. situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. în subsidiar. antidumping. prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. PN. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. "tip de magazin general”. datã fiind ºi semnificaþia lor. lens).

1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. C. Pentru stabilirea acestor etimologii. a unui produs. Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”. ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor. în mãsura posibilitãþilor. iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. ºi uneori chiar au impus. trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. Din punct de vedere extralingvistic. la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze. Pentru o bunã înþelegere. a unei invenþii. În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. Nu se poate face etimologie bunã dacã. la împrejurãri concrete. 2. elementele lexicale provenind din alte idiomuri. BD 1968). Cu toate acestea. de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. Pãun. prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. În românã. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. saharianã (PR 1949). mini (PR 1965. apãrute în 1967. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). BD 1968). ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. atestatã în 1968 (BD). abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. Malraux Antimémoires. BD 1965) ºi bikini (PR 1947). LR. de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. totodatã. BD 1968). Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A. Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. este deci vorba de un termen de origine francezã. Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar . mono(kini) (DMN 1964.

fototelegrafic DCR 1964. modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. În stabilirea unei etimologii corecte. BD 1969). trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). Paris. antiartã DCR 1959. 1953. În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958. antitusiv DCR 1961. exista în românã o formaþie similarã. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã. PR 1964. BD 1968). sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. Trebuie subliniat. este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. lactoduc DCR 1965.P. Este o dovadã fundamentalã. Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. În francezã. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. purta deja aceastã denumire în subtitlu. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. publicatã în 1947. BD 1968). etc. BD 1967). DMN 1968. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. DMN 1968. o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. om-orchestrã DCR 1961. dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. noþiuni nãscute în mediul cultural francez. se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. interferon (PR 1952. Sartre (este creaþia lui. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. De asemenea. BD 1968) etc. precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). din nou. DMN 1968. DMN 1966. DMN 1965. om-sandwici. magnetosferã (DMN 1966. BD 1968). Ionesco. polemologie (DMN 1949. inimã-plãmîn artificial DCR 1961. bionicã (PR 1958.. pînã la proba contrarã. Matoré în cartea La méthode en lexicologie. În baza acestui criteriu. circumlunar DCR 1963. Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967. cuvînt-cheie DCR 1967. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. ciné-vérité (DMN 1964. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. PR 1970. Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri. în acest caz. chiar dacã. . DMN 1966. DMN 1969.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). BD 1966). de asemenea. DMN 1968. datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã. geostaþionar (PR 1966. Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. sau a termenului compus om-orchestrã. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri. Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960. ca sã nu mai vorbim de românã. În toate aceste cazuri. de G. E limpede.

fãrã nici o îndoialã. femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966. cum le numea L. de exemplu. de origine anglo-americanã. Drept încheiere. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard. femeie-compozitor. femeie-forjor.]. [cuv. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc. confirmatã de date externe.. nu sînt împrumuturi.].). hidropter. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”. o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine. histoacril. p. femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967. La créativité lexicale. microagent (de circulaþie). doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi. n formaþii. femeie-sudor. Astfel. microagenþie de voiaj. 93. De asemenea. 12. syspurderm sînt de origine germanã. [cuv. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. 17. ieºit din uz sau chiar . Lund. E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. Astfel. dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. p. microcooperativã agricolã. micromodul. se poate nota. aparþin unei anumite zone lingvistice. acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii. microcomplex (alimentar). O categorie aparte. microminiaturizare etc.sînt de origine englezã (microelement. 1967. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. Aºadar. metanobacterie etc. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. attosecundã. Latinets oden i oster.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective). procedeul se extinde. Guilbert. dupã cum s-a procedat în DCR. aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. douã. Limba românã. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. din punct de vedere etimologic. În acest caz vorbim de „xenisme”. 1975.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. conform indicaþiilor furnizate de context. fr. magnetoplan. engl. Filologiskt arkiv. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. o considerã „ospitalierã”). englezã etc. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã.

poate prea mult. în „Cahiers de lexicologie". în primul rind presa. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului. 1960.R. în principal. depistînd primele atestãri. L. Imbs. Storia delle idee ed altro. contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã. canzoni di gesta. care permite gãsirea unei etimologii exacte. care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. 7-8).F.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã. toate legãturile ºi mijloacele de informare. datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. 1990 – traducere din limba francezã . în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip. 7. Dacã am insistat. p. Trovatori. este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. Bologna. 2. ºi din convingerea cã. apoi. Au seuil de la lexicographie. sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. ªi aceasta.

Graur. demonstrînd cã Al.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi.. face o uºoarã impresie de ambiguitate. 95-97). Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. cu prea puþine excepþii. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi. de ex. Trebuie spus însã cã. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v.O. de la un stil la altul etc. Se poate astfel cita L. p. în primul rînd în limbile limitrofe etc. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S. Graur a urmãrit .. p. 1974. lui Al. de la o regiune la alta. pasionaþi în special de istoria cuvintelor. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. ªãineanu care în I. de obicei. dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor. LR I. prin diferite filiere. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. 1940. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte. Puºcariu. Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. 209). examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. dicþionarele noastre etimologice (de ex. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care. la prima vedere.. deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. PLG VII. cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor.

bricka. maqbara “mormint. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port. PE. au gr. se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. la un moment dat.). pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. din lat. pînã a ajunge în limba românã. en usage dans le nord”). ancien et latinisé. cuvintul fr. nume de oraº trecut in italianã. p. lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt. în DCC este indicat ca provenind din egipt. ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. Damagän. Al. 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. stambã). damigeana este considerat de origine fr. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. macabre. altele care au un drum extrem de lung (de ex. Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime.) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. etym. pagoda explicat prin prakr. în DCC se porneºte de la skr. bryczka are. ºi rus. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. demajano. guler. crai.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. la fel. a-la-baste. Dict. de la ar. poncio. macabru din ar. qatifa – catifea ºi cataif. au mai multe reflexe în limba românã. castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. mahazan – magazie ºi magazin etc. demi-John) prin etimologie popularã. poate din demege “jumãtate” (din engl.” (v. În NDE. Graur derivã rom. pentru junglã. cimitir” (din ma.254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. birota “cu douã roþi”. Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. Graur aratã cã termenul it. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. Astfel. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. lazaret). jangala “pustiu”. la origine. pentru explicarea fr. este scurtã (de ex. de la ar. bujie. dar pentru a explica rom. maqabir). citat provine. (dame jeanne. bluzã. mod. it. pornind de la un etimon comun. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. Al. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet. . în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. Astfel. care provine din pers. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”). dacã în VEI este dus pînã în greacã. dar în VEI ºi în Migliorini. în lexicul limbii române. venite prin filiere diferite (de ex. la rîndul sãu. este explicat prin port. pagodã. divin»”. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care. briºcã – provenit direct din ucr. este derivat în NDE din prov. Slawski în SE considerã cã pol. guverna). biroccio (baroccio). în timp ce Al. Duro. Al. Jeanne. geam). la rîndul lui. înmormîntat”. ananas etc. bhagodi “divin”.

arhiereu. basilica > fr. Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte.. basilique.). Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s. p. Infl. cãmilã etc. Rabbiner ºi pol.v. p. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi). bazilicã < gr. cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. Rosetti. Trojan < lat.s. NDE. v.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. cilim < tc. mäskara. Elem. derme < gr. p. 110). kracun < lat. gr. (op. p. p. calendae (Rosetti.I. p. 153). Zigarre < fr. bungalow < engl. 305).. castan. o datã ce în amerind. Astfel. troian < sl. szorc < germ. creationem (Al. Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme.. ILR.s. deci o formã mai apropiatã.. ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute. Rosalie (ibid. bungalow < hindi banglo. maskára < tc. cit.s. b). Aceeaºi L. Crãciun < sl. derma "piele”. Schürtze (Graur. p. pir. ºi FEW 20. cigarro < maya sigar.I. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. pînã a ajunge în limba românã. fr. ukuni "trunchi de arbore”. mascãrã (reg. În DEF fr. p. loc cit. de ex. sîrb. . chilim "scoarþã pe pereþi” < scr. 85 a.. 126. 184–185) de tipul blestema. 24 se întîlneºte însã în forma amerind.). permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. 28). dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. 39. Ev. dintre care ne vom opri la unul singur. Elem. sp. ºi în Corominas „origen incierto”). rabin. maskara (Gãmulescu. Mihãescu. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op.) "batjocurã” < scr. cigare se explicã din sp.. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. au strãbãtut spaþiile ºi timpurile. Traianus (ibidem). sîrb. Pentru canoe. rusalija < lat. dermã < fr. 187). basiliké "(portic) regal” > lat. koleda < lat. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC. Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. kilim (Gãmulescu. este atestatã o formã identicã cu cea din sp. de unde au trecut în românã (v. DCC ne trimite la o formã amerind. boteza etc.s. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte. cigare < sp. ºorþ < pol. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist. Rusalii < sl.. în L. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle).. de pildã: colindã < sl. cit. care explicã formele germ. 186–187). amin.

256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. cele mai multe. fie. Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. în ordine: 1) termenul din românã. Menþionãm cã indicãm. din limbi mai îndepãrtate. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã. 2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. ele provin fie din limbi vecine. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver . indiferent de limbile intermediare.

la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã. apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal . româna a împrumutat 21 de cuvinte.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã.

258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte. Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin. forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr. s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta. fustanella . la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister.

CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka. Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch. Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. sl. trei termeni: boltã – *volvita – bolta . Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza. Din scr. la origine. Din v. derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe.

260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. gal). considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi. ªi anume. lat. Evident. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. principal N. îndepãrtat este îndreptãþitã. prin latinã. cu atît mai mult considerãm cã. 26–29). p.) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. germ. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. fr. ªi dacã. lingvist ºi filolog (Bucureºti. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi. în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române.u. de tipul gazetã < pers. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I. În concluzie.. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus. fr. ªanskii.. autorul acestei inovaþii este I. Candrea. În fine.A. În final. Candrea. lat. lat. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã.M. credem. cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii. germ. nu în ultimul rînd. în primul rînd în limbile înconjurãtoare. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. ºpaclu < gr.A. o inovaþie ce apare în CDDE.. 1963 º. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare. sirop < ar. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. etc. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo. toate cu origine îndepãrtatã latinã. 1974. lac < skr. prezenþa etimonului lat. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. lat. I. ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla). vol. 1982 . o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române.

în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. ºi 1985–1986. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56. cotrobãit. în plus. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”. chiloþel (socotit a proveni din chilot.000. 1975 ºi 1985–1986. cetãþeancã. aprozar. Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune. cãpºunicã. fie cã este cercetãtor. Mai ales dacã. fie cã face parte din publicul cititor. o cifrã impresionantã. În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11. de fapt. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. înainte de utilizare. apãrut la Bucureºti în 1988. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). cefere. „Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã.568.

alcooltest. arheochimie. alte dicþionare. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. cãiþã. adunat. agasat. arãdeancã. apendicectomie. calofil. dar. cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. . antigangster. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. – ºi chiar. aromografie. bucureºteancã etc. bistriþeancã. amãgit. anticarie. ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. nãscut cu cãiþã. alexandrinean. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”.262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). angiomicrocinematografie. antilume. aschimodie. semnalãm numai cîþiva. aerosanie. atomoelectric. attosecundã. care „mãnîncã”. sînt ºi mai concise. boscorodi. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. augura. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei. bluziþã. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. albãstrit. aracetin. Acestea. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. (a cãlãtori) pe blat. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. aeroduct. a bate la ochi. – cuvinte populare: aciuiat. a bate la maºinã. anticancer.. amelie.. precum adaptat. – cuvinte regionale: budã. procedeu utilizat de ex. brãileancã (Brãila). dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. DCR. babaicã. cîº. acumulat. bumbuºor. a umple de bodgaproste. apoteotic. în parantezã. 3–4 rînduri1. 2 DN3. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. bihorean. bucureºtean. bihoreancã. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre. dupã cum am arãtat. aerotren. aspartam. în ediþiile recente din Le Petit Robert. antimoleculã. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale. alexandrineancã. armstrongit. care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop. antialgic. budanã. agrienergie. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. – cuvinte familiare: abþigui. numele localitãþii respective. deci brãilean. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. fiecare în parte. copyright. avizier. completat.S. bistriþean. aiurealã. alcoolscopic. ambuteiaj. astupuº.

dar. grîul de neghinã. dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. actual! – se importã din Statele Unite. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este.. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente.1992. cu trecerea timpului. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit. an-record. vor fi din ce în ce mai puþini2. din 10. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. maximum doi. are forþa sã separe. analist-programator. 2 Normal ar fi ca. hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã. într-o perioadã variabilã de la caz la caz. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. acord-cadru. actor-prezentator. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. din motive rãmase de neînþeles. lib. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. la un an. corespunzãtoare exploziei informaþionale. Dicþionarele – ºi. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie. acumulator-auto. ºarpe monetar. Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. anestezie-reanimare.XI. toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ. album-catalog (de expoziþie). dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui.. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. dar aceia. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba. artist-fotograf. credem. artist-amator. 2). anestezist-reanimator. astrocluburile. Iar de „avalanºa” de neologisme. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. . cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue. în acest volum. anti-antirachetã. doctoriþa Ana Aslan + vital. alãturi de ele. vezi Rom. Iatã cîteva compuse actuale. p. gol negru. deci. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. prin propriile-i mijloace.

poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. Umberto Eco. Paris. 1992.IX. cu informaþii într-adevãr „la zi”. ºi Claude Hagège.1992. . care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V. speranþa a doi renumiþi savanþi. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt.264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. 2 Ed. p. corect utilizaþi. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. Odile Jacob. 2. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921. interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29.

Iordan3 ºi. vorbitã exclusiv pe o insulã. Iordan. . recuperare (rapidã). II. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. 2. în mod absolut ºi direct. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale. 139-151. 3 I. În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni. Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). Bucureºti. a numit „locul” limbii române între limbile romanice. 67-76. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. 1978. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. 2 Alexandru Rosetti. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Nici limba sardã. Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. Rosetti2. provensal). în Saggi di linguistica spaziale. Torino. catalan. Izolarea: Româna. Bucureºti. 1945. se gãseºte 1 M. în cazul românei. 1965. maghiara). 2. considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. mai de curînd. Contribuþii socio-culturale. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. despre ceea ce Sextil Puþcariu. 1970. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã. în 1920. Individualitatea limbii române între limbile romanice. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. 1. Bucureºti. 1963. I. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. 4 Alexandru Niculescu. La spiccata individualità della lingua rumena. întîrziere. p. Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. Contribuþii gramaticale. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. p. cel dintîi. 125-133.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. în repetate rînduri. Româna. I. p. Bartoli.

p. Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. Este bine sã nu uitãm cã.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã. Estudios lingüísticos. urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. solo per tardo riflesso. Ed. V. Olschki provin. prin extraordinara sa permeabilitate. a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. bunãoarã. din fericire. turcã. text din 15813. limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. 1968. un rol decisiv l-au jucat. al XVII-lea – al XVIII-lea. nè Seneca. che a subito. unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. 1953. însã. dincolo de continuum-ul romanitãþii. de pînã la 11 cuvinte. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. Bari. L. izolarea culturalã. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã. de exemplu. Spre deosebire de izolarea geograficã. Pamfil. V. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2. în general. care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat. latinitatea românei. Dubiile lui L. 33. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. Sinonimele din PO aparþin. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. rînd pe rînd. capitolul despre PO. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. în structura etimologicã a românei. greacã). o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. aºa cum s-a mai spus1. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio. în special. Temas españoles2.. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir. . Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice.. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. Care au fost consecinþele. pînã aproximativ în sec. în acest sens. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. pînã de curînd. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. Ne-am ocupat de acest aspect. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. În PO. supra.

animalele. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. sãmînþã rudã vitã. nãrod neam limbã. jiganie marhã avuþie dihanie. Abundenþa sinonimicã a dus. jivinã. în mod special. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. în românã. fãt plod mulþime. "neam" ºi "animal". pãtrunderea elementelor greceºti. mai ales. însã. Paliei. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. elementele fundamentale umane. la o altã caracteristicã. turceºti ºi. bogãþie. nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. Putem recurge. Aici. spune grãi.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. gadinã Din punct de vedere sociologic. instrumentele gramaticale sînt. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. fecior. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. lume gloatã. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã. povesti besedui fiu. Cu alte cuvinte. de ex. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). al XVI-lea ºi. turcã. datã fiind structura latinã a limbii române. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic. fãpturã dobitoc. greacã etc. în toate cazurile. pîrî zice. astãzi. oamet. dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. bunãtate. cuvintele din acea epocã sînt mai . trebuie imediat precizat cã. de origine latinã. spre exemplificare. deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. vorbi.

fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. Bucureºti. în bibliotecile din strãinãtate. sub beneficiul îndoielii. 2. este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre. rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri). termeni care se combinã. „Aspectul". 46. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. pentru cã se ºtie bine cã oamenii. în mod firesc. ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice. prunc 4. Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). p. slavã! Nu de puþine ori. în special. poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. ºi. odraslã 3. cu vocabulele de provenienþã latinã. Ajungînd în epoca noastrã. în momentul cînd vorbesc sau scriu. progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. ci la limbile slave.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. însã. menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. cît ºi ca semanticã). copil 5. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti.268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. atît ca termeni propriu-ziºi. fiu 2. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre. . slavã etc. Letopiseþele de la Bistriþa. ed. Putna etc. catalogate nu la limba românã. Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare.. Cartojan. numai din cauza scrierii chirilice. care. „suflet românesc în limbã slavonã". chiar dacã sînt specialiºti.. 1980. Oricum. Istoria literaturii române vechi. Mai firesc.

Pe de altã parte. Latina dunãreanã. lucrãri literare ºi filozofice. al XVI-lea.. Limbii române îi este interzis accesul. II. sporadic. veniþi din orizonturi diferite. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492. 1985. într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. Bucureºti. s-a scris de timpuriu româneºte. înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã.. Dar româna a cunoscut. de curînd. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. De altfel. Fischer1. trebuie sã avem în minte acele texte din sec. Placito di Capua. de timpuriu. de abia se traduceau principalele texte religioase..... primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. din secolul urmãtor. continuu. PN. De-abia începînd cu sec. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. scris cu ortografie italo-polonã. 2 Bârsãnescu. În Dacia. la curtea regilor. Fischer. în timp ce. 1821. adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. dintre lingviºti. al XVI-lea. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”). care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. în sec. maghiarã). în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. din 960. aºa cum au arãtat arheologii ºi. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. nici mãcar de o jumãtate de mileniu. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). în limbile francezã ºi italianã. punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic". precum Cartea de cîntece din 1570–1573. 43. dar cu preocupãri comune. s-a început sã se scrie româneºte. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. în lume. al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I. I. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. slavã. Astfel. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci. din 842. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. . prima ºcoalã în limba latinã2. datatã 1521. Chiar dacã avem dovezi cã. Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul. sec. Întîrzierea. ºi scrierea latinã. Deci. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. În epoca feudalã. de exemplu. oricum. Dacã în româneºte. p. din 1020.

de acumulare lexicalã. mai tîrziu. recent împrumutaþi. Deci. cu cea francezã. n-a avut decît un rol infim. plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. Latinitatea greco-catolicilor. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor.3%. apoi. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. însoþitã. intrã în contact cu cultura italianã ºi. Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul). în special. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. am demonstrat. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române. în procesul. Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850. pe Eliade. de origine italianã. Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. de cele mai multe ori. al XVIII-lea ºi în cursul sec. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii.3%. ruseascã.9%. influenþa italianã ºi. Aceasta a fost rapidã: dacã. de mari transformãri. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. „ultimul romantic" ºi pregãtea. Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. Adãugînd termenii. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. pe baza materialului cuprins în DCR.. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate. cu un procent de 19. înlocuitã cu alfabetul latin. spaniolã ºi portughezã. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova. pentru cultura francezã. în curs. al XIX-lea. deºi impusã. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. treptat. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . lexicale mai ales. în mod firesc. scrierea chirilicã este. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. în 1521. se ajunge la un procent total de 21. prin intermediul culturii greceºti.. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III. În acest secol.

cancerigen. procesoman. „indigene". bio-. tele-. de altfel. descrieri”. aeroduct. -man. aeroduct. cinefilie. Aceastã comparaþie. fibroscop. -crat. electro-. precum în toate limbile neolatine importante. radio-pirat. cornoplast. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie. Dintre sufixoidele mai frecvente. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. numai cele patru limbi citate mai sus. pe teren românesc. Renzi (Padova). autointerviu. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. îndeosebi. teleplictisit. fotogramã. deci. operã-cheie. Pentru a convinge pe cei de faþã. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. -metru. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. pseudo-. foto-. cuvînt-cheie. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. trebuie. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. club-bar. local-gigant. deci. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. micro-. -gen. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. microantologie. minifustã. ca . examinîndu-se. -gramã. -tecã. fãrã românã. staþie-pirat. ciorap-pantalon. precum teleaºteaptã. în formaþii ca: videofon. mini-. -duct. Domnia sa – ca ºi mine. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. -plast. desigur. trei tipuri diferite de maimuþe. teleînregistrare. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. într-un anumit fel. film-gigant. episod-cheie.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. ci ºi imitat. cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. este interesant de relevat rolul compuselor. microbãnuialã. student-actor. ªi sufixoidele au devenit. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. formate. conflict-cheie. -naut. hidro-. prof. brazdometru. þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. emisiune-pirat. devenind productiv în limba românã. în cadrul lingvisticii romanice. statut-model. radio-. astronaut. spaniolã ºi portughezã. cinematograf-model. sat-model. în schimb. miniscaf. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. tipologii. italianã. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. profesorului L. precum bîtocrat. amintim: -fon. o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. raid-anchetã. microroman. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. De asemenea.

dans le monde. Din punct de vedere istoric. De aceastã limbã. în cartea sa La langue roumaine. în multe cazuri. p. Renzi. hélas. devenitã cliºeu. 1–2/1993. ou presque. în lingvistica romanicã. 1985. on prend conscience de la grande importance de cette langue. portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. Fãrã aceastã limbã. a prof. acelaºi Alf Lombard. 67-74 1 L. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. VII). Alf Lombard –. Une présentation. . din pãcate. insister sur ce point – est scientifique. în studiile fundamentale de romanisticã1. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin. De altfel. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia. Bologna. franceza ºi româna au o situaþie aparte. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. româna aratã. dar. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. în mod obligatoriu. Ce n’est que très lentement que. sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. Nuova introduzione alla filologia romanza. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. are limitele sale.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. spaniola. Cette importance – il faut encore. „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts. constatã cã. aºa cã româna trebuie inclusã.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 CUVÎNT ÎNAINTE. . . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . . . . . . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . . . . . . . UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. . . . . . 13 I. . . . . . . . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . . . . . . . Valoarea lingvisticã . TATÃL NOSTRU (1593). . . . . . . . . . . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. . . . . . . . . . . . . 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . . . . . . . . CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. . . . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . . . . . . . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . . VARLAAM. . . . . . . . . . . . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. . . . . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . . . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . . . . . . . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . . . . ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. . . . . . .

253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . 203 IMPACT. . . . . . . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . . . . . . Observaþii lexicale . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . . . 265 . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. . . . . . . . . . . . . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . Graur . . . . . . . . . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . . . . . .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. . . . . . . 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful