Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

N. Bucureºti. Magyar–Román Szótár. 1965. F. Frenot. – ªt. ar. Bronxville. RM – Bakos Ferenc. – adjectiv.P. Holloway. – E. 1966. Asan. Benveniste. Lit. – apud. 1964. Bãrbulescu. Budapest. Limba cãrþilor bisericeºti. MR – Bakos Ferenc. Praha. The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963. San Francisco. Bãlan. – indian din America. 1961. Armbruster. Terra romena tra Oriente e Occidente. Oxford. Problèmes de linguistique générale. AD – J. 1928. Armbruster. Bakos. 1981. Robert K. and A. Romanitatea românilor. P. Kleczek. – aromân. Barnhart. Les verbes délocutifs. – autohton. London. 1972. 1971. – F. Ist. Formaþiile parasintetice în limba românã. Román–Magyar Szótár. V. AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. XIV. Benveniste. New York. autoht. – acuzativ.H.D. ap. . Sol Steinmetz. – arab. Budapest. în LR 1. Blaj. Alzati. amerind. ac. Terra – Cesare Alzati.H. LCB – I. BD – Clarence L.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. R. Barnhart. adv. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. – agriculturã. London. – adverb. Paris. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti. – armean. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary. London – New York. Evanston. Milano. editors G. 1960. C. Bucureºti. Bãlan. Bârsãnescu. Bârsãnescu. 1972. – A. Paris. Astronomical Dictionary. 1914. Asan.). Secþ. Paris.. adj. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”. agr. 1961. Bakos. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural. – Ilie Bãrbulescu. arm. arom. Bucureºti.

Binder.u. Puºcariu–Al. Elementele latine. 1948 º. N. D. Graur.A. Madrid. conj. Mircea Seche ºi Luiza Seche. Bucureºti. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. ID – D. 1930. de la Cardière. Cartea cu învãþãturã (1581).. Dictionnaire étimologique du français. DC – Ph. Crest. – Florin Ionescu. O. Cantemir interpretat de. Paris. C. nr. 1961. 1946. în „Studia Bibliographica”.. Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Pantazopol ºi Gh. Dictionnaire étimologique de la langue française. – Gr. DE – O. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan.u. Sbiera. Sãptãmînal politic. Dictionnaire des anglicismes. 1913–1949. 1914.. red. 1975. Bucureºti. Cluj. 1564. C – Coresi.. 1972. Bogdan. Bucureºti.. Brâncuº. – Gr. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed. La découverte du cosmos. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan). Dicþionar de aviaþie francez-român. CDDE – I. Bianu. de Caliana. DA – Dicþionarul limbii române. ed. C – Coresi. DCC – Al. – Coresi. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. Seria a II-a. Brâncuº. A la conquète de l’espace. Bucureºti (1933-1948). Paris. Bucureºti. Paris. V. Gl. resp. 1975. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. Procopovici.P. Bucureºti 1979. 1934–1947. 1967. XXVI. M. – Gr. 1956 º. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”. I. Cod. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. ed. Contribuþii – P. Dicþionarul etimologic al limbii române. Cazania II. 1885. Cantemir. Morfologia verbului. Bucureºti. CL – „Cercetãri de lingvisticã”. CPr. S. ed. publicate de B. Densusianu. Cazania. – conjuncþie. Brâncuº. 1907–1914. Iaºi. în LR. Tod. Ion Coteanu. DAm. 1980. CV – Codicele Voroneþean. Bucureºti. 1978. 1973. Ling. – „Contemporanul”. DEF – Jaqueline Picoche.G. C – Th. I. Dicþionar de americanisme. Bull. 1939. XII. – dativ. Cont. Dicþionar de cuvinte recente. Corominas – Joan Corominas. O. 1976. Paris. Bloch. Bucureºti. dat. Brâncuº. I–II. Paris 1979. 1967. Brâncuº. Bogdan. în SCL 3. Bucureºti. Bucureºti. III (2). Candrea. W. Rodan. 1975. Bucureºti 1914. 1964. Drãganu. vol. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice. 1962. ed. Hasdeu.Ev. 1982. I. 1. von Wartburg. DCR – Florica Dimitrescu. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. – D. I. 1 2 4 . Cernãuþi. 1976. social. Bucureºti. DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. Bucureºti. Costinescu.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. DAv – C. – Coresi. CV – Codicele Voroneþean. CB – Cuvente den betrani. cultural. Brâncuº. 1878–1879. în SCL 5. – Bulletin Linguistique. Pr. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române. XXVII.. Opriºiu. – Codicele Todorescu. Transilvania ºi Banat. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”.

Bucureºti. a 3-a. DS – Dicþionar de sinonime. Djamo-Diaconiþã. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. Paris. Dimitriu. Bucureºti. Bucureºti 1960. Bucureºti. 1978. 1939. Dimitrescu. Maneca ºi Fl. – englez(ã). Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi. Dimitrescu. Dimitrescu. Bucureºti. 1971. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. red. Prefixele. Dicþionar de neologisme. Paris. 1980. Dimitrescu. serie nouã. 1973. Formarea cuvintelor în limba românã. 2 3 . DLR – Dicþionarul limbii române. Compunerea. DN – Florin Marcu. engl. Dosoftei. Meillet. Þara Româneascã. 1971. 1978. Napoli. dial. Bucureºti. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. egipt. Dicþionar de neologisme. mai jos. Heft. A. Lb. Enciclopedia programelor spaþiale. Marcu. – A.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. în „Bieträge zur romanischen Philologie”.L. – Exodul. in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. vol. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). IV. Dictionnaire des mots contemporains. Dimitrescu. 2. Dimitriu. Bucureºti 1978. E – D. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan. Djamo-Diaconiþã. resp. Bulgãr. ed. etym. 1971. V. sl. 1966. Maneca ºi Fl. Dictionnaire étymologique de la langue latine. Dicþionar de neologisme. Ernout. B. 1969. – L. XX. Bucureºti. Dimitrescu. Un verbum vicarium: „a realiza”.-rom. Dimitriu. Iaºi. 1961. 4/1975. A. Contribuþii – Fl. Gaster 1929. în SCL. DLRV – v. – N. Iaºi. DMN – P. Bucureºti. Dict. R. Gilbert. Constant Maneca. – dialect(al). Bucureºti. Drãganu. XII. – Fl. ed. – Dosoftei. Meillet. în RRL. vol. sub redacþia lui Gh. 15–20 aprile 1974. Graur ºi Mioara Avram. Bucureºti. I. vol. Despre verbele „delocutive”. DMC – P. Dictionnaire des mots nouveaux. Densusianu. Hist. 1974. Al. I. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). 2. Demény. Dimitrescu. L. FC I – Fulvia Ciobanu. – egiptean. Histoire de la langue roumaine. EL – Evanghelierul din Londra. Doc. – Fl. Démeny. XXV. Drãganu. 1957–1979. II. Cluj-Sibiu.A. Ex. 1574. L. Djamo-Diaconiþã. a 2-a. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. – L. 1938. Mihãilã. DN – C. 1966. p. ed. al II-lea. acad. Marcu. vol. R. ed. Gilbert. Bucureºti. 1980. Bucureºti. Contribuþii la istoria limbii române vechi.S. Paris. – Documenta Romaniae Historica. – Fl. Mannheim. Paris. V. Djamo-Diaconiþã. Ernout. Ev. 376–381. 1978. vol. 1682. R – C. 1957–1977. 1901. ed. – exemplu. Dimitrescu. 1965–. Bucureºti. EV – Evangheliarul slavo-român. în SCL 3. Andreescu. 1920-1948. 1974. 1970. X Jahrung. Finuþa Hasan. ex. Bucarest. Originalitatea – C. Viaþa ºi petreacerea svinþilor. Atti. nr. DR – „Dacoromania”. 1938. 1971. DLRV. DN – C. F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. Dimitriu. 1981.

Graur. Giurescu. I–II. Contribuþii – C. Hasdeu. – hebraic.G. 1961. Guþu Romalo. IP – Învãþãturã la Paºti. Iorga. 1933. hind. Bucureºti. – D. Hristea. Iorga. Iorga. Bucureºti. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. 1939. 1928. . Editura Academiei.C. – „Gazeta literarã”. C. Bucureºti. ed. Pancevo. 1969. Gãmulescu. Etimologii – Al. sîrb. gen. Graur. Bonn. Néo-gr. 1962. Madrid. Bucureºti 1948. Probleme de etimologie. în I. Hasdeu. 1978. – Al. – italian. 1963. Leipzig. Gáldi. – hindi. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle. – Al. 1974. pãrintele filologiei latino-române. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688. Corectitudine ºi greºealã. Bucureºti. a doua. 1956. 1953–.E. fr. Gaster. 1954. Diccionario etimológico español e hispánico. GCR I–II – M. Bucureºti. GS – „Grai ºi suflet”. Iordan. Istoria limbii române literare.u. Bianu. XVI. 1971. it. – german. ed. I. Sist. Bucureºti. Bucureºti. Etudes – M. 1864. 1968. XIII. 1952–. lit. LRA – Iorgu Iordan. Bucureºti. P. – francez. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. – Alexandru Graur. Gaster. Limba românã actualã. L. – grecesc. Ionaºcu. García de Diego – Vicente García de Diego. Bucureºti. al XV – începutul sec. Lexicologie romanicã (lexic profesional). 1891. Crestomaþie românã. gr. lit. Bucarest. Bucureºti. Limba românã contemporanã. Bucureºti. Editura Academiei. Rosetti.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Graur. Evoluþia conjugãrii în românã. 1973. 1972. Graur. Graur. Istoria literaturii româneºti. E. – Theodor Hristea. 1976. Graur. Bucureºti. Bucureºti. Bucureºti. Höfler. Chrestomatie roumaine. Gaz. Bucureºti. Lex. 1968. Ist. în SCL 2. Goga. rom. Graur. Guþu Romalo. Luca Stroici. ILR II – Istoria limbii române. relig. C. 1954–1968. Bucureºti. Bucureºti. – „Flacãra”. Graur. hebr. Bucureºti 1904. Höfler. 1989.P. – „Informaþia Bucureºtiului”. III. – Al. Elem. – N. Bucureºti. – N. Gãmulescu. – L. vol. LRC – I. Bucureºti. II. Bucureºti. – M. Iorga. Evoluþia limbii române. T. Budapest. germ. Fl. lit. Etudes de datations. Bucureºti. XVI. 1976. Giurescu. Französisches Etymologisches Wörterbuch. Texte de limbã din sec. O gramaticã a „greºelilor”. Ev. Goga. Iordan. – Ec. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. a II-a. 1895. Iordan. „Capcanele” limbii române. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. B. 1971. – genitiv. – R. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. ILRL – Al. Chrest. Inf. Etimologii româneºti. Bucureºti. – V. Ionaºcu. Buc. – B. Graur. Gáldi. Cazacu. ILR – Istoria limbii române. Tendinþele actuale ale limbii române. Onu. 1923 º. L. I. Ist. Gaster.

Bucureºti. Luc. Paris. Lund. – „Luceafãrul”. 1977. 337 º. Bucureºti.I. Scrierea latinã în Evul mediu. Bucureºti. – latin. J. Bucureºti. 2. – Gh. Moxa – Cronica lui M. magh. I. H. I. Mexico. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain. din 1952. Lombard. Bianu. Niculescu. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. II. mod. 1960. Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. Societatea de ºtiinþe filologice. Mitterand. – Doru Todericiu. VR – Alf Lombard. II. Împr. – „Magazin”. Mag. Torino. Dubois. – S. – neologic. ed. Bucureºti. 1975. Nestorescu. Coteanu. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. 1969.u. Dauzat. vol. Contribuþii socio-culturale. I. LR 2/75. gr. Bucureºti. Infl. 1955 º. al XV-lea. Bucureºti. Paris. Dicþionarul limbii române vechi. – V. ed. Mihãilã. Bucureºti. – H. Mihãescu. Moxa. LL – „Limbã ºi literaturã”. recenzie la Gh. – Gh. – locuþiune. Mihãescu. – Întrebare creºtineascã. lat. Nestorescu. L – Lexis. LR – „Limba românã”. E. Valeria Neagu. Vocabularul. Paris. Bucureºti. 1975. în Actes du II Congrès international de Thracologie. . 1974. Lukasik. – modern. Manolescu. Bucureºti. A. At. în LR 3/80. R. Lb. 1964. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. Manuscrisul de la Sibiu. Schick. sud-slave – Gh. Lukasik – ªt. Lg – J. – V. Nestorescu. – Marius Sala. – maghiar(ã). Paris. 1969. Lyons. Mihãilã. Mihãilã. M. nec. 1960. Prontuario etimologico della lingua italiana. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). al XVI-lea). Niculescu. 1954. 1978. 1960. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. p. Limba românã contemporanã. 1955. Jako-Manolescu. R. Mihãilã. Bucureºti. loc. PE – B. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Migliorini. DLRV – Gh. Bucureºti. – necunoscut. L. Le verbe roumain. Mihãilã. lat. Lyons.u. Individualitatea – Al. Migliorini. LRC II – I. megl. Mihãilã. 1938. Al. Il Linguaggio. Jako. neol. Bucureºti. 1966. Bidu-Vrânceanu. – H. 1970. 1958–. L – Liturghierul lui Coresi. El léxico indígena del español americano. 1971.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. 1957. Preistoria rachetei moderne. 1/80. Mihãilã. Lg – C. Bucureºti. D. Mihãescu. 1942–1950. Mihãilã. Tudora ªandru Olteanu. Mareº. Pologne et Roumanie.C. Mihãescu. NDE – A. în CB. Linguistique générale. Mihãilã. Aldo Duro. Bucureºti. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. Dan Munteanu. în SCL. Editura Academiei. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. Nestorescu. neologism. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. – meglenoromân(ã). Duro. 1980. Torino. S.

Bucureºti. RA – Florica Dimitrescu. PH – Psaltirea Hurmuzaki. Recherches – R. pers. Papahagi. II. Contribuþii – V. S. – plural. PS – Psaltirea Scheianã. D. Prav. în SCL 1. nr. – Coresi. X Jahrgang. Paris. 376-381. Radio – Programul Radio–TV. reg. sensuri. Reinheimer. VII. 1970. ed. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. – A. Longinescu. 1956–1989. 1976. p. 1971. 1988. Alba Iulia. Bucureºti 1947. M. Pellen. Palia de la Orãºtie. 1978. Gagarin. 1979. pg. Bucureºti. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. Bucureºti. Dicþionarul dialectului aromân. 1958. p. ed. PR – Paul Robert. – numeral. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. Pamfil. Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). D. Limba românã. prep. 1911. 1965. tome 37. Pamfil. Ps.u. – regional(ism). Rosetti. 1968. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. – polonez Popescu-Marin. V. a II-a. Purdela. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. a II-a. general ºi etimologic. – ªt. DDA – Tache Papahagi. ed. variante neînregistrate. Bucureºti 1969. 1965. I. Popovici.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. V.L. . în Studii de lexicologie. PO – Iosif Popovici. 1974. Kolosimio. Bucureºti. ed. Bucureºti.G. XXIV. Astronauts de la préhistoire.P. Pamfil. Olteanu. pol. PV – Psaltirea Voroneþeanã. – persan. Pamfil. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. cuvinte. Pamfil. PN – „Presa noastrã”. – numãr. 2. 1974. – provensal(ã). nouã. Lebedev. Pr. Psihologia cosmosului. PA – P. Psaltirea. Puºcariu. – prepoziþie. pl. în LR. Rosetti – Omagiu lui Al. Pamfil. în CL 1. 1957. Bucureºti. Heft. prakr. Recherches diachroniques en espagnol. Bucureºti 1912. Pr. Completãri la DLR: prime atestãri. Datations des phénomènes. Reinheimer. – S. Le Petit Robert. prov. – portughez. Bucureºti. ªerban. 6. Stela Toma. Bucureºti. Purdela. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. 1962. Paris. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. cota 3077. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. ms. LR – Sextil Puºcariu. janvier-juin 1973. ed. PC – I. 1976. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. C – V. 1959 º. Biblioteca Academiei. XXI. Omagiu Al. în CL. PO – Palia de la Orãºtie. în CL III. Pamfil. ed. ed. Pamfil. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu. 1972. Olteanu ºi C. Pellen. în RLiR. LP – V. Bucureºti. The Hague-Paris. Bucureºti. Rizescu. – Pravila ritorului Lucaci. R – V. – prakrit. Pamfil. ªerban. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. 158–177. num.

Meºteri constructori. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. Originile limbilor neolatine (trad. vol. lib. Rosetti. I. sing. I–IV. 1955. Rosetti. Rom. St. din 1990. Tetraevanghelul. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. Editura Academiei. Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti. a 3-a. 1959–. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. S – I. – sanscrit. Kraków. Toronto. Rosetti. Paris. Giurescu. Bucureºti. Bucureºti. sl. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”. Bucureºti. – slav de sud. cota 312. Candrea.s. 3 e e . Rom. Paris. – spaniol. Inf. – L. Biblioteca Academiei. 1977. – vechi slav. – subst. Bucureºti. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. Bucureºti. I. Roques. Tagliavini. LR – Al. Heidelberg. M. lit. 1976. Rosetti. I. – sub voce. – sîrbo-croat. rom. Bucureºti. 1–2. – Simion Dascãlul. sl.A. Stãnescu.. rom. 1968. din 1950.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. subst. Let. – românesc. Filosofia cuvîntului. Bucureºti. A – C. 1968–. ªuteu. Sãpt. Sc.. PO – M. Serie nouã. – „Scînteia”. I: „Palia d’Orãºtie”. vol. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. 1952. Bucureºti. S. 1925. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. din 1950. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. Influenþa orientalã asupra limbii române. ed. – „România literarã”. Tagliavini. SE – F. ªãineanu. Bucureºti. O. pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare. Schogt. C. s. de pe la 1600. ILR – Al. srb. 1916. Rosetti. Stãnescu. – sicilian. Slawski. 1900. 1944–1989. ms. Sém.Dasc. T – Coresi. – singular. ed. Fl. 1916. – „România liberã”. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. Bucureºti. sp. scr. Lexicon slavo-român. 1946. – C. Slawski. 1968. Roma. ed. Romanishes etymologisches Wörterbuch. – E. Lex. vol. 1935. Roques. 1963. din 1944. 1925–. ºi seria nouã. – H. Schogt. 1926.). – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”. Editura Academiei. – Grãmãticul Staicu. Tagliavini. Bucureºti. I–II. Les premières traductions de l’Ancien Testament.O. sic. – sîrb. – Flora ªuteu. Sémantique synchronique. Bucureºti. ªãineanu. Istoria limbii române. 1976. Tagliavini. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. FC – Al. Bucureºti. Bucureºti.v. skr. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. Rosetti. Dimitrescu.

Veress. 1966. – L. Vocabulario etimologico italiano. P. C. Paleografie româno-chirilicã. Torino. Testi romeni antichi. 1951. Bucureºti. Ist. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Zugun. Bucureºti. Vulpe. 1976. Bucureºti. Bucureºti. TDRG – H. Doc. TRA – Al. vb. S. 1973. TM – Texte mãhãcene. V. Conversiunea numelor în verbe. 1972. 1930. III. 1903–1925. Tohãneanu. Þîrcovnicu. D – Gh. VEI – A. Florica Dimitrescu. Vîrtosu. Vasiliu. Dincolo de cuvînt. Þîrcovnicu. 1962. -fica. Vulpe. – M. -ona).R. Prati. Tamás. – verb. II. XXI. în CB. ung. ucr. tc. Tiktin. în LR 5. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea. – V. Zugun. – A. 1968.L. . Rumänisch-deutsches Wörterbuch.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás. -iza. – P. XVIII. Padova. – ucrainean. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. în CB. Budapest. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. 1982. Bucureºti. Niculescu. – turc. Bucureºti. II. 1978. – Emil Vîrtosu. Vasiliu. Etym. TB – Texte bogomilice. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Bucureºti. în SMFC. II. Tohãneanu. Documente privitoare la istoria Ardealului. 1970. – L. în RRL. vol. Veress.

al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani). acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. între paranteze drepte. atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. cînd am scris aceste cuvinte. Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei. cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã. lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. cele care poartã. în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. anul redactãrii. Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. erau inedite în noiembrie 1993. Concluzia secþiunii a doua este cã. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. . Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului).

Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris. pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care. care a tradus articolele scrise în limba francezã. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei. depozitate în sediul Academiei. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan. – la (nedoritul?) Dicþionar.. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. au cãzut pradã focului în februarie 1975.14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan. ºi sper sã lucrez în continuare. apoi uitarea. . Dacã pînã acum am lucrat.S. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P..

I LIMBÃ VECHE .

.

apãrutã în ed. în acelaºi timp. cînd îºi începe Al.) . adjunct Fl. Într-adevãr. la începutul secolului al XX-lea. Densusianu (Paris. a II-a în 1978. în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. II. Byck. Densusianu. 1962. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. p. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. Din perspectiva informaþiei. dar care a rãmas. implicit. cu orientare modernã. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. Începînd aceastã lucrare. Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat. situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu. Dimitrescu. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei. ºi Ov. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. elaboratã sub conducerea lui Al. Izvoarele sale. (Vezi ºi ediþia în limba românã. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. I. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov. XII. îngrijitã de prof. J. din pãcate. netipãritã. prima istorie a unei limbi romanice. gata elaboratã ºi predatã editurii. responsabil. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. ca Istoria limbii române. Opere. Al.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. Bucureºti. care era. 1901). 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române. Bucureºti. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. care era red. sursele de exemple erau nu numai reduse. 1975. care se elaboreazã în prezent1. red. Rosetti. 2 DHLR.

toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. Ed. lingou” etc. dar cu preocupãri comune. Între timp. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. fie lucrate anterior. pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã. 1979). XIV. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. Din pãcate. asupra ediþiilor de texte ºi. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. al XVI-lea. al XVI-lea (Bucureºti. dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile.18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. în introducerea la DHLR. care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. În aceste douã decenii. ci ºi pentru alte compartimente ale limbii.. Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. asupra dicþionarelor. Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. din bibliografia generalã de referinþe. regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. asupra surselor de exemple. ciubuc “vergea (de aur). unele documente din sec.). se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri. Academiei. aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. . Astfel. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima. Paris. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”. s-au fãcut mari eforturi. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. al XVI-lea au mai fost editate. din sec. din texte în special de naturã religioasã. al XVI-lea. cit. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. ºi din partea editorilor. Pentru a da un singur exemplu. p. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. internaþional. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”). Astãzi. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec. nu numai în domeniul lexicului. în rîndurile de mai jos. al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op.

vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic. la Dosoftei). Mihãilã. Cazania I a lui Coresi. loc. ocol (în DA ºi DLR. Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. 1977. p. sec. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. dicþionarele. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate. p. 2 Vezi Gh. cit.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. p. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. cu un copist cunoscut. 1741). deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile. pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). în SLLF.. din ea nu ar trebui sã lipseascã. Originalitatea. 1972). Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie. Ciuchindel. 3 Apãrut. însã. proiectat de noi. Ms. C. morfologic.. în ed. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. Trebuie observat însã. C. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. 1691). Dimitriu. ºi 1974. 1972. pentru must (în DLR. II. Cronograful lui Moxa3 etc. 319. în Biblia de la Bucureºti). într-o anumitã mãsurã. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). primul. Puºcariu. Psaltirea Hurmuzachi (ed. mai ales cã încã din 1967 Gh. . regiuni diferite. de ex. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. al doilea). pentru vrabie (în TDRG. pentru plecãciune (în TDRG. imediat. texte de tipuri diferite). iar C. de exemplu pentru freamãt. 154. 1990. de comportare sintacticã. Bucureºti. în introducerea la DA. Bucureºti. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. Dimitriu. nu are rãspîndirea necesarã). pentru cîrciumãriþã (în DA. 264. lui Gh. II (Bucureºti. reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. formaþie neînregistratã în DLR. lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. menit a suplini. Dupã cum se poate uºor observa. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. Textul acesta. litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor. Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. XIX)1. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. S. între timp. DA. Mihãilã. variante fonetice etc. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. Desigur.

a fost ales Uricariul. în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. neinfluenþatã de originale strãine. s. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale. Paris. ºi „mai mult”. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie. o lucrare cu multe greºeli”1. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. p. arhisinogog din DA. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. Bucureºti. al XVI-lea (T. Dimitrescu. Manuscrise n-au fost extrase deloc. Pentru exemplificare. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. În privinþa lexicului vechi. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. în general. 6. Apreciem însã cã. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. inexistent în vreun original al celor douã texte. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. Dictionnaire étymologique de la langue française. s. C2). matoriti. I. . calitativ. Candrea. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. 2.v. p. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. scr. DLR ºi-a extins bibliografia. cel puþin în principiu. 1960. X (1961).). Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). de ex. A-B. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. Într-adevãr. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. în 1652. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. Desigur.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”. cantitativ. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. 1932. la toate cuvintele. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P. p. p. Fl. nr. aºa cã. ºi anume la datarea termenilor. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. 7-8. este posibil un „mai bine”. prin definiþie non-finitã. care este zamatoreati.A. în LR. matoriti4. II. dar ºi aici. cît ºi. mator sau vb. coardã” a lui maþ. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec. 555-556. semnificaþia “strunã.v. mai mult chiar decît Biblia din 1688. Contribuþii. Etimologii. Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. 70-72. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române. „Cahiers de lexicographie”. partea I. tomul I. de ex. X. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. ca de altfel în orice operã lexicograficã. de asemenea nici scr. în principiu.

bg. J. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. apãrut în 1981. de exemplu. În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. 88-92.sl. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. 66 º. pogon este însã atestat prima datã în 1493. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. Matoré în „Le français moderne”. al XVII-lea în DLR.u. începînd cu primele atestãri. dacã însã observãm cã toate citatele. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. sud-slave. Un alt aspect. de cele afirmate aici. al XVI-lea. în DLR în anul 1638. ind. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. legitimã. cã medelnicer. pur ºi simplu.. ci. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. verbul a fost integrat la conj. iar în DLRV în 1502 4 . cit. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. al XVI-lea. rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã. zaroditi1. al lui obideati). Þinînd seama. pogribanie în sec. 157. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). a IV-a ca boleati > boli. I. în bulgarã (cf. 2 Loc. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare. Împr. p.. Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. De ex. 1952. pohteati > pofti. la mijlocul sec. La fel pogon. în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. pe care alte lucrãri le predateazã. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. A. ne putem pune întrebarea. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. Este curios. p. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent. Ar trebui însã spus cã niciodatã. a perioadei cînd a devenit uzual. în toate situaþiile. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. 2. de ex. DLR – ne referim în special la acesta. implicite. p. cînd s-a implantat în limbã3. se mai pune ºi o altã problemã. obijdam2). ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri. 189. a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã. (obijdo. p. strîns legat de cel precedent. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi. dupã DLR. . 3 Vezi G. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. prez.

programatã de a se data cuvintele. Metodologic. care a fãcut numeroase adãugiri. într-un context slav (de ex. Nicolescu. Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. 434-447. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. bou. atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. bogasiu). Credem cã. apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. cuvintele de provenienþã latinã: curte. din interiorul limbii române cãtre exterior. ca ºi autorului. termeni autohtoni ca: brad. p. sub forma slujniku (ac. voievod. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. krãnga (cca. Djamo-Diaconiþã. În schimb. cum se înþelege din DLR. sau crîng în forma de gen. de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins. Omagiu Al. un mare sprijin. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. Nestorescu ºi lui A. p. deci o „cãlãtorie” inversã.). au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. Bakos. pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã. porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV. ºopîrlã. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat. 2 L. trebuie considerat cã o pondere are. cumnat. pe de altã parte. ne dau flexiunea ºi derivarea. 27 (1–2). 1977. Mihãilã. CDDE). de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. balaur. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561). . Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. 1497). în special lui V. sing. care apare cca. magh. tom. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. sing. 181-182. maghiarã etc. sau. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã. Gh. În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl.. în 1482. cf. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. 111–160. Graur. plop. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. Rosetti.22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. de ex. trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã. plãcintã. pentru o bunã interpretare. ILR. Astfel. turceºti precum astariu.

aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. s. la sfîrºit. Un caz similar îl constituie ºorþ. Graur2. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor. sau formele articulate u krîngul în 1505. Rabbiner: de fapt. se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. care. la pîrgar se noteazã. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. Schurz. loc. Graur3. de ex. ºi nu cel german (Burgraff). în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã). pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. sã se încorporeze noile ediþii critice. . Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor. Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. 3 Bucureºti. ºi nu etimonul direct. brumariu etc. De altfel. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici. forma germanã nu este decît o filierã. ºi srb. În legãturã cu etimologiile. O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. polgár. p. cit. de fapt. ci numai o etimologie-origine directã. cît ºi germ. 2 Evoluþia limbii române. la etimologie. p. aºa cum aratã Al. 184. 1978. Astfel. 1963. de ex. ºindra1. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). Djamo-Diaconiþã. brãdet. la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. nefiind un dicþionar etimologic. Bucureºti. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol.v. III. ºurþã. 28. 1 L. de ex. Bürger”. mai primitoare. ci unele variante populare. sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. de ex. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. II. b) pentru îmbogãþirea materialului. rezumînd cele spuse mai înainte. în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. „la crîngul” sau dealului (în 1514). Acum. germ. în loc de concluzii.. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. szorc. regionale. ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. cîrci(u)mari. trebuie adãugate. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. aninos. „magh. În plus. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. explicat în DLR prin germ. la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). dar în alte situaþii similare nu. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. rabin.

DLR sã cuprindã. Memoriile Academiei Române. Înainte de a încheia. 1981. o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. V. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche. A. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. la termenii care o impun. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. atît în aspectul ei actual. cînd este cazul. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. În Les Voix du silence. seria IV. tom III. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. a istoriei limbii române în speþã. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. DLR sã menþioneze. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi. VII. VI. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. 7–13 .24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. formulînd dezideratele de mai înainte. p. în primul rînd limitrofe.

2 Menþionãm astfel cã. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. 367-376. în AUB XI. în general bogat. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. ºi în primul rînd dicþionarele. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte. ca ºi în ediþia veche a DA. Roques (1925). Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. avînd indice. ºi R. V. se 1 Florica Dimitrescu.1 Instrumentele de lucru de care dispunem.. . deºi în introducerea la DLR (1965) p. ale unor sensuri. Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri. p. Recherches. ale diverselor îmbinãri de cuvinte. O problemã actualã a filologiei române: datarea. Höfler. 25. consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –. care. încã din 1965 continuã sã se citeze. v. pentru PO se citeazã ediþia M. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel. Pamfil (1968). Pellen. În acest volum. nr. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice. în bibliografie. M. Etudes. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. XV. ale unor structuri morfologice etc. La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. De asemenea. existentã în ms. toate textele ºi documentele de limbã românã veche. 1962.. cu indice exhaustive. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”.

Ev. Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2. nu cu urgia ta oblici mere. indicã drept text precedent Pr.2. Dimitrescu. – 4.Ev. de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã.S. p. sl. Indicele lexical paralel. p.-rom. – 1). Originalitatea. 1.P. .-rom. Contribuþii. Let. care a predatat cuvintele oboroc. PO – 3.-rom. p./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit.Ev. 67. – 3).2). cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. 51r3 (Ev. 65-67). Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. oblicire C. V.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã. opreliºte. 29v17 (Lit. – 2). de ex. Dimitriu. o(t)pust Dosoftei. Coresi. 534.-rom. 1. orz S. T – 6). Fl. Ps. odihnire. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). / Doamne. C. / Într-aur sã fie prinse. uleu – 1. Popescu-Marin. I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2. Completãri. Dasc. orîndã „obicei. sl.-rom. – 3). sl. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . 32r2. ocrotealã. T – 2). de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). care a predatat cuvîntul ocol. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3. otravã. (Completãri.Ev. DLRV.-rom. olog L / orbi vãd. / T 115v8 (T – 4. uloi – 4. 154. nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. / ªi dede otpust narodului / Ev. PO – 2). ofta Axinte Uricariul. obîrºie Coresi ap. L. GCR I /C. dacã este cazul. / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. (Ev. Let.-rom. ologii blem / Ev.. – 13. / ªi cãndu se împlurâ opt zile. cîte un exemplu. Pr. CV – 1. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte. Ps. regulã” Pãsculescu. 17v1 (Ev. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi. sl. – 9)3. II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev. 2 V. sl. sl. obîrºi PO ºi C. vom nota pentru fiecare cuvînt. – 1). opt Prav. ocean "moºtenitor”. p. sau C. sl. 3 Completãri. în stînga. care au predatat cuvintele ogodinþã.1. dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1). urmat.. – 111). 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori. în dreapta. oblici Ps.

CV)2. / S. – 20. / Scoase doi arginþi. / T 142r2 (T – 1)1.. pînã la 10 ani (olog L / Ev. sl. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu. unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea. otpus.-rom. sl. Alte cuvinte (obîrºenie.Ev.-rom. Lex. provizoriu.Ev. – 3.-rom.-rom. – 1. / Ev. în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5).S. dede uspãtâtoriului ºi zise lui. opt.P. / în beserica greind: „Osanna. oblicire. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO. oºtire.Ev. oloi. oarecum. precum ºi informaþii asupra frecvenþei. de ex. astfel. omenesc PH. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559). odihni. 30 de ani (de ex. sl. pentru cã studierea altor izvoare va împinge. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri.-rom. Ev. / S – 6. la minimum 40 de ani. oblici. CV. oblicire C.-rom.Ev. datînd din secolul al XVI-lea. ºapte (oarecum. – 120. L – 1. CV – 3. este identic cu textul din T. p. L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1). obîrºi PO / Ev. prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. ou „celulã la pãsãri. C. C. sl. în C.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã. T – 8). – 5. T – 97. / Ferecat cine va mânca uspãþ. . / Sau de va cere ou. oºtire „luptã” Ureche.).). ILR.. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. 3. 2. cu douã ocurenþe. Ps. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. – 1. de ex. T – 1. obîrºi. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St. probabil. o(t)pust Dosoftei. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti.Ev. 11538 (Ev. dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului.). sl. 653. rectificã datarea de la peste 100 ani. V. înapoi aceste datãri – cã. doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). care însã îl precedã în timp cu 20 de ani. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. L. din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969). orz. S.Ev. ospãtar. sl. Ev. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO. sl. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. ospãþ. ospãtar C. 79r17 (Ev. Pr.Ev. ospãþ C. sl. În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. osana. ou.Ev. – 35.-rom.-rom. fiul lui David” / Ev. olog. deci noile menþionãri. T – 4). oarecum Moxa / PO.-rom... sl. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat.

4. 1976. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia.Ev. – 2. înregistrat. ospãta CV / CV – 2. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca. Ps. – 3. . p. 5. – 2. Ev. în RLiR. sl. dar unele (T. T – 7. S. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire. dar. C – 7. sl.-rom.Ev. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã. Ev. Gros Bis et Raminagrobis. Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. periodic.Ev. eventual Banat. În acest fel. – 2. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. care este DLR. oþet PH / S – 1. în Moldova. LR 2. precum s-a vãzut. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia. o situaþie aparte o are omenesc. / S – 3. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. CV. Ps. T – 1. PO) utilizate în ediþii mai vechi. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. tome 34. nous autres philologues et linguistes. C. C. – 1. pentru ceilalþi. „mots de gaudisserie”.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. dintre cei cinci termeni citaþi.-rom. 143–148 1 Grobis. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã. cuprinzînd atît nordul Ardealului. p. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri. – 17. 167. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). janvier 1970. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. în plus. C.

probabil.. p. 11 din PO este împrejurarea cã. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. 123. Moisi Peºtiºel. p. Achirie. cum apare din greºealã. Alzati. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). ªtefan Herce. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine. „potropopul varmigiei Henedoriei”. spre deosebire de p. p. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. p. Terra. 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. cu un lugojan. în Armbruster.u. „piscopul românilor în Ardeal”. În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. 1976.. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. 471. R. pentru prima datã. R. unde se susþine. 1 din PO.. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. 10). în continuare. . p. la p. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. Armbruster. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. 419 º. Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. Doc. Binder. p. în aceeaºi zi de 14 iulie M. p. numindu-i (con)fraþi „români”. 101). „valahi”. ºi Efrem Zacan. 228-229. printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii. p. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº. comentariul despre prezenþa. Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. cu un hunedorean. totuºi TR. V. Contribuþii. 101.

alcãtuite din douã elemente lexicale.. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. 7 Laura Vasiliu. 3. Dimitriu. p. R.A. Dimitrescu. Astfel. p. Dimitrescu. relativ sãrac. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. 205-8.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. la o cercetare mai amãnunþitã. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. S. în al doilea rînd. 11). p. p.. 2. 2 Pe care I. 5 Ed. de ex. de ex. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. 3 Fl. în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text. Evident. probabil. Vocabularul Paliei de la Orãºtie. o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. Contribuþii. faþã de 1818 cuvinte comune. M. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). 1. pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. 17-29. 54. 3. semn al unui lexic în dezvoltare. . Contribuþii. 95. p. în ed. Pamfil1. p. la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4). cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. CX ºi CCXVIII. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. ºi. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”. 6 Fl. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text. 4 C. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). ºi de „Marien diiac” (PO. unde. V. Costinescu. ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. ele ar putea creºte. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. am vrea sã facem douã precizãri: întîi. apar 118 serii sinonimice5. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis. sinonimia din Palie prezintã douã situaþii. unde. Candrea. nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. 1981. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. cu Codicele Voroneþean. cu alte cuvinte. p.1. în LR 2. 125. dar. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ.

echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. p. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime. 212). Pamfil. verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte. 231. Calc dupã magh. p. pentru cã ideea de bazã. moartea. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. Un caz particular îl prezintã. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. C. barom tartó emberek (Pamfil.1. Pamfil. 3. mai puþine. 215). Calc.1.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi. Calc dupã magh. 214). p. 3. p. C. dar ºi "moºtenitor” (v.2. dupã magh. Pamfil. összegyütés (v. în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p. maradék "rãmãºiþã”. R. Pamfil. C. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. . În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit. p. mergînd de la trei la unsprezece termeni. bósszut álni (v. C. apare de douã ori. 214). În cadrul sinonimiei complexe. 17).

p. C. . 230. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. p. p. 213). C. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. 239. de fapt. 5 Pamfil. Pamfil. 232.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman.32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. 213). 6 Pamfil. p. Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. R. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute. lakóhely (v. 240. Pamfil. R. p. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v. 4 Pamfil. p. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. R. R. 3 Calc dupã compusul magh.

L. în „Studi rumeni”. sinonimul posibil smerit. poroboc. 3. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. p. R. ªi. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”.3. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. de ex. de asemenea. de pildã. . a smeri este consemnat în text. dar ºi "bunãtate” (v. În fine. de ex. în Palie. ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. calc dupã magh. uneori foarte ridicat. alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. p. Roma. care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. cu cele din DS. vite". în fine. al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. recordul este bãtut de conceptul animal. Numãrul. fecior.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod . IV (1929–1930). copil. nepotrebnic nu cunoaºte. deºi vb. La fel. Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie. considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã. 3. strica – vãtãma. deºi vb. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. a slãbi este atestat o datã în Palie. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare). 2 De fapt. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã. iar pentru fiu. Treml. dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui. 105–107). jószag "animale. unde. 233.. dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte.4.

cu cît lanþul sinonimic este mai extins. 14-15). rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. deºi text bãnãþean-hunedorean.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. ce se clãtesc. de exemplu. Unele forme precum pustie. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. în sine.. TR. p. în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri.. operaþia de comutare. Dumnezeu etc. Schogt. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. moºtenite – ambele – din latinã. Sinonimele se explicã însã ºi altfel. a utilizat termenul/termenii mai familiari.. 53. la aceeaºi paginã. 165). Cele douã categorii stabilite sub 3. 185. fierile ce se leagãnã” (p. Bãlan. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare. Urmãrite sub raport etimologic. poate ºi cel mai expresiv. luva. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare. cu mici variaþii. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. 477). de pildã. nu sînt importante. scamn. acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. 3 H. p. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã. În acest fel. în plus. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei. de ex. mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. 4. pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. deoarece se poate observa cã. care. poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. de ex. viermii ce se trag.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese. care. curente. p. cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. pot fi atribuite tipografilor munteni (v.. venind din alte regiuni. Sém. . specificã pentru identificarea sinonimelor. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie. LCB. p. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. cu Biblia de la Bucureºti.1. unde. caltã. de ex.

rezultate din împrumuturi: 4.2. 4. de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4.2. 234. R.4. 4. p. 4.2. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi.2.1. . moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor.3. din aceeaºi limbã.

Se demonstreazã ºi în acest fel. 4.u. Cu excepþia categoriei de sub 4. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose. p.). 2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici..). dacã mai era nevoie. iar dintre cei derivaþi în românã. ºi 4. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã). . moºtenit. evocatoare ale unor împrejurãri diferite. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4. 5. alcãtuitã numai din termeni latini). Privite dintr-o altã perspectivã. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã.4. Pe de altã parte. Rosetti. cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie.43% în vocabularul de bazã. dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi.2.1. unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1. recte Paliei. cuvintele din fondul latin2.5. 358 º. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini. Dintre categoriile enumerate. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. care.). p. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri.3.6.74% în întregul vocabular ºi 87. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice. 1 În Omagiu Al. 948 (v. 4. Evident. ºi DHLR II. în marea majoritate a cazurilor.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi. posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice.

la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. 234. din maghiarã ºi sîrbo-croatã. în lanþurile sinonimice mai largi.. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. R. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh. de ex. 1 1 DHLR II. 5. p. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme.1. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. deci. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc. în fine.. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº.. niºtotã – trudã etc. o formã sau un sens arhaic.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. . ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5. 538. dupã Pamfil. áld. în întregime grupul sinonimic. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie. Evident cã.1. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. oricum. – Sînt.1. Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor.2. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl. intrã minimum un cuvînt. p.

la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc. dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. v. R. În general însã.3. sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod. 5. 232. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v. În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi. p. dimpotrivã. de 11 sinonime. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. ºi DHLR II. Oricum.38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc. respectiv. 5.. probabil de cãtre tipografi. p. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2). þiitor – stãpîn etc. cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. Pamfil. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. în special în Transilvania. 494.4. LP. în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. Lanþul cel mai lung. ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. p. v.1. .1. 132).. Pamfil. a conflictului între particular (regional) ºi general (comun). procentul termenilor regionali este scãzut.

26 în Ps. p. în T de 35 de ori. vrevi (4)2. De menþionat cã. în EV de 8 ori. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. 122-245. de douã ori. În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori. nota precedentã.1. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev. iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte).5. naºfã (5). Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10). nãmesti (1). o datã ºi în Ps. o datã ºi în Ps. tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). în fond. care nu este înregistrat decît o datã. 2 V. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. tovarã (2). 133. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. . v. în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1). de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. Dimitrescu. în unele situaþii. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc. în Ev. b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. în Pr. Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte. ºi 13 în Ps. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. 4 în T. de 33 de ori. în L de 2 ori. în celelalte texte. Contribuþii. Siriu apare în PO de 15 ori. LP. în CV de 2 ori. aveni (2). zgarburã apare în S de douã ori. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã.). ºi Pamfil. 5. în Ps. Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori. de 4 ori. de douã ori. în Ev. în C2 de 32 de ori. termenul notat primul s-a conservat. ceea ce echivaleazã. p. c) în fine. gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl.).

. cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã.2.) sacrificiu. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie.1.. întãrire. 5. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. amãrãciune. durere. Cu alte cuvinte. gras (1). Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov. unii termeni sînt arhaici. dar înlocuit prin învelitoare. în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent. s-au adãugat substantivele tristeþe. depoziþie. conciliere etc. 5. declaraþie. pojar (1). pentru aceastã noþiune. ºi anume adevãrãturã. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. mîhnire. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme. dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”. a ieºit din uz. 5. Trebuie subliniat cã. cã la cuvintele care în Palie (ºi. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. În alte cazuri. de ex. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. cuverturã. sinonimul lui mãrturie. bunãtate (2) etc.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun. prin împrumut sau derivare. urmaº. deci care nu au supravieþuit.2. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex. în general. în general s-au amplificat. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”. cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –.. substantivele jertfire ºi (neol. pacificare. astãzi nefolosit. Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. pled etc. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. atestare etc. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. Seriile sinonimice. doliu etc.). cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare. ºi anume arsurã. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. astfel. supra. dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus. dacã sinonimele substantivului jirtfã. Fireºte. Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise.. de ex. în raport cu jale. etc. succesor etc. dar cele cîteva exem1 V.2..2. limba românã foloseºte astãzi.

seriile de 1 V. Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. 18 C2).3. Indicele lexical paralel. 5. se menþin pînã azi seriile sinonimice.2. cît cu formaþii vechi. a conservat pe prieten.3. 1 C2).3. 2 C2).4. aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici. dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor. luate absolut la întîmplare.. s. sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie. Fl.3. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune.v. . bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor.3. Dupã cum se poate uºor remarca.3. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple. Contribuþii. 6. la care se adaugã alte elemente lexicale. chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor. În fine. Dimitrescu. 5. se poate trage concluzia cã.1.. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. pentru priatnic (8 Ev. Evident cã. dar a eliminat pe priatnic). ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege. credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse. pentru moºtean (3 T. 5. 5. Cîteva exemple de serii: 5.

211. 6. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos. (3) num. . p. 4 Ibidem. 237.2. v.1. p. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6. R. (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v. Pamfil. (2) prep. 238. 205). Contribuþii. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1. (13) adv. p. (1). 6. adj. (5) verbe (48) conj. supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj.3. În ordinea descrescãtoare. Contribuþii. 3 Pamfil. p.

În toate aceste cazuri – ºi în altele. 7. prep. suguºa. . cocãtor (6). (1) adin – între.6.5. (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã. deºtinge (4). cucurã. (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare. asin. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece. (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. beadã. ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex.. sucui. chindisit.1. fãgãdaº). ducãtor. usnã (2). fur (4)). 6. alnic. tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. tîmpãnã (3). pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. despoieturã. 6. crud. Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte. repede. beteag.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. berc.4. 7. celui (4). num. scoate (4). dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex. Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime. cliciu (6). 6. dar care ar fi putut avea echivalente. adv.7. conj. 6..

ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO.3. dar cu alt sens). 1 EV. O dovadã o poate aduce. 112. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R. nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus. pur ºi simplu. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. acestea de origine slavonã. care apare ºi în alte texte literare ale epocii. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie... în unele texte. chelciug „hranã” (p. în alte texte este prezent tot asin (6 T. conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. probabil din limba curentã. precum blagoslovenie (18). ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. beadã "cusur” (neînregistrat în DA). a blagoslovi. prin faptul cã. aveni. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28). direct. în Biblia de la Bucureºti! 7. se poate explica. în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. pentru aceeaºi noþiune. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. deci în 1835!). ceea ce este ºi mai interesant. dospi. de ex. p. ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. La fel este cazul altor cuvinte.. evident!1). 7. hiclenie corespunde în textul magh. De menþionat cã verbul corespunzãtor. nu lui hitlenºeg. Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea. care în PO nu are sinonime. 3 T. în cele mai multe cazuri. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV).. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. adãvãsi. 247. termenul din modelul maghiar. fãrã sinonime. celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. 16 C2. ci lui alnók. de tipul lui alnic. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã. 1 T. credem. 4 L. în textul de la p. ci. din Palie. deºi este atestat de 74 de ori.2. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. berc "pãdurice” (apare în DA. A. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. 1 S. risipi.4. 2 C2). de ex. de ex.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini. 13 C2). . 1 CV. s-a ales unul dintre termenii la îndemînã.

în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. PO. Schogt. PO. de ce nu?. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. öltezeti – lepple) (p. în interiorul unui enunþ. Sinonimele determinate de termenii din original sînt. berc "pãdurice" (p. Toate aceste cazuri. fur.5. adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. 253). Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. p. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. de ex. VII (cu bibliografie). la tîlcuitori. 527-538. existã a smeri. 69. sfadã. p. netare. a scoate. chezaº (p. faþã de care apare verbul a zãbovi. sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice. apare a slãbi. „cã veºmîntul lui un singur. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. p. amiazãzi. beteg. necurat. Pamfil. Lg. la care s-ar putea adãuga altele. MR. cele mai numeroase. 151 ºi 188) din kezes. iar faþã de netare "slab”. curat aur (p. amar sau de alte provenienþe. Alteori termenii maghiari se explicã însã. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale. p. La fel. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi. pur ºi simplu. berk. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex.. prin regiunea din care provine textul. p. 525.. dar a certa existã în PO. acoperãmîntul trupului tãu” (magh. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. 81 etc. fie ºi in nuce. nici pentru sol "vestitor”. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive. RM ºi Bakos. adeverit. Lyons. 64. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. 83. Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar). 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos. de cunoºtinþele lor de limbã ºi. de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea. repede. 306) (în magh. p. 7.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. de cultura lor. 2 V. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). Roques. 253). 4 Am notat între // nr. PO. plaºcã "manta” etc. beteag "bolnav” (p. raportat la nepotrebnic "smerit”. 343-345. . ducãtor. FC. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. Sém. în mod firesc.1. 8. cunteni. de ex. p. LRC II. Popovici. merö aranybol ºi tiszta aranybol). dar nu a tãlmãci. 8. de regiunea unde se traduce. 65. ocinã "moºtenire”. 107) din magh. dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”. 295) din magh. nea.

elttér (azi elter "a abate.. 99). ceea ce ne permite sã presupunem cã. cu unul. 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. dar /2r/ (p.46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p. 174). veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. öltezöteket”). 149. 40. înþelepciune. értelemmel. veºmînt /6c/. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. iar dzise magh. . rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. 261) (p. 255). 15) vadac – fierile (p. fierilor /3r/. Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. 31) barmoc – jiganie (p. 14) – jivinã (p. 59). dintre care în PO am identificat ºase termeni. prin numeroase cuvinte. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã. bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p. 214. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. 14) Madarakba – vite (p. nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. 15). monda. cu mîndrie. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. 301). 20) – dobitoc (p.. a cîrmi”).2. 29) Într-un loc (p. 15) – jiganie (p. ismerettel. a se deºtepta”). Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. De fapt. 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”. 67). 20) – dobitoc (p. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p. 93) teer (azi ter "a se îndrepta. cunoºtinþã” – bölchességgel. 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). ambele îl traduc pe (p. lada. 241) dzise. deci cã. 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. mãcar în aceste cazuri. grãi. traduºi foarte diferit în românã. 274) („ruhatis. uneori grãi traduce magh... dacã nu în toate. 51) állaton – fiarã (p. „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”). 176). 31) marhaual – marhã (p. „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. szola – monda (p. (p. a coti. jigãniile (állaton – férgeknec) (p. 8. 212. cel puþin în unele cazuri. „duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16).

ci voinþei unuia singur dintre ei. v. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. p. 1982. 18). O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei. enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. 481. aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. Roques (PO. 244. de care se distanþau. 226-227. Toate aceste cazuri pot fi interpretate. fiiul /7r/. medelniþã /5r/. v. Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului.cãreia. nu i se cunoaºte un model . p. la p. 3. varmigie "regiune. deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. p. de ex. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. ci lui ioszagat (v. De altfel. MR). 211) 8. R. repetãm. (p. életnoc Fayarol – Elet Faya). 68) (p. 105). care aratã unele asemãnãri între PO. 235) sau ranazb în ed. cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. R. „mãtase albã sucitã” (viszszalt. 315) (p. p. dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). 71) (p.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. gyermec). köésö / kö ésö).apare termenul de origine magh. lemnul vieþiei /4r/. în LR. district”. XL). „mãtase albã rãsucitã” /3r/. neînregistrat în Bakos. acum Fl. Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger. cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. spãlãtoriul (magh. ale intervenþiei lor conºtiente în text. Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. . 208) (p. deºi în textul lui Heltai este ravasz (v. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë). fiam – fia). Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. oricum. mosdót – mosdotis). 104). nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. fecior (magh. Pamfil. 21) (p. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. Evident. Pamfil. textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original. Zgraon. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p.3. arbuni /1r/ leamne = magh. 269) (p. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. 9. faknac – fákan. Paliei (p. p. fecior /1r/. pomul vieþiei (magh. de ex. erau într-un anumit fel „independenþi”1. poroboc (magh. fãrã teama de a greºi.

ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. 9. XV). numai „szallasinac (szama)”. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu. cu textul prefeþei Paliei reiese. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. Fl. De exemplu. necitind sã nu judece. pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai. p.. în textul magh. În textul magh. sã veþi afla ceva greºit (. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti.. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO. 6). Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar.. p. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi..) ca mainte sã ceteascã. pe de alta. în Palie. 167). peririle” (p.. Gh. sã nu bãstemaþi (. 9.. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”. Dimitrescu. text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse. ce mînã grea pãcãtoasã. 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V. cislã – samã – numãr. 5–7). PO..) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã.. n-au iarã întors mînã de înger. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai.. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof.1. numai szam "numãr” ºi soc "mult”. ed. ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p.) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p. necetind mainte”. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi. 2 Ibidem. în PO. peririle. 5) „Bãtãile. ca ºi noi. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). 14. nece sã sãduiascã” (p. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p. În Coresi: „mainte sã ceteascã. 5. ºi textul de la p. p. în textul magh. pe de o parte. . bãtãile. necetind mainte” (p. 167. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. aºa cum apare în Roques. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”.2. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte. necetind sã nu judece. Se observã cã influenþa de concepþie. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p. v. de ex. la p. nece sã sãduiascã”1.. 2). 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p. 10).. este însã evidentã. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi.

p. în D. ªi încã mai departe. (p. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã. 2 Lyons... 9. pe de altã parte. 62. credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi. au semnificaþii distincte în plan cognitiv. de asemenea. 8). a enumerãrii (de altfel. slugile tale” (9). cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. Cantemir interpretat de. Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla. poate mai elocvente.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. Lg. de ex. enumerãri.... medelniþã – spãlãtoriu. p.. 1977. ci cel mult orna. sau în text: fecior – poroboc. expresia.. dar. este adevãrat cã de mai micã întindere.4. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”). p. prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. 9. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. robi. slugi ºi mai ales viermi. Cuvintele curat ºi sfînt. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane. pe de o parte. nimearnic – striin. 343. (p. Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7). prin tendinþa de evitare a repetãrii. nepotreabnici. . 3 D. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. Buc.. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. p.5. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va. contextual. credem. prin sinonimie. a se ruga / micuialã (9). luaþi independent.. 6). cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil. Niculescu. 246-247. sau îmbrãcãmentele popilor.. 9. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1. arbuni – leamne. p. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v.6. considerate izolat. 9.3. leagile ºi poruncile). deci el nu mai poate informa. nu sînt sinonime. (p. (p. de ex. robi ºi viermi.

PO. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. aºa încît. am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques. 306). fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. Aici. cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. 154-156. Individualitatea. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor.. dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. 4 Fr. sau traduc unele cuvinte strãine. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. 312). ne vom opri numai la cîteva constatãri. p. 12. 13. XL. PO. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. hozenul „cu alt nume peptar” (p. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare. p. pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. 33. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. 306)). Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã. Niculescu. dupã cîte ºtim. 2. 1964. ºi nu a fost. Aceastã activitate. În lumina acestor situaþii. În fine. p. în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor. 2 Roques. aminteºte numai de notele din Palie. 11. în LL III. 10. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie. sublim distilaþi. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. 283). 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã.. Király. peste veacuri. apar cîteva glosãri de cuvinte1. 3 I. în AUT. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. 1981.. . de explicare prin sinonimie.50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. XLII. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. în care. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi. care au rolul de a rezuma un capitol. ebr. p. 348. ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. Iliescu. unii dzic cã-s dafine” (p. 272)2. de exemplu..

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

24/23 („au ucis. cataractele cerului”. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). în germ. la p. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v. simplã”). acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin.. fluviu”). pentru latinul fluvius. 20/18. alãturi de spini. Contribuþii. magh. în care voinic. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara.56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p. al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”. Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte. pe lîngã sensul originar de „ostaº”. În sfîrºit. un voinic”) corespunde: lat. Traducerea unor termeni botanici este. Dimitrescu. în 1 Fl.Ev. orgã hidraulicã în special”. p. Folyouiz "apã curgãtoare”. . 21. de ex. germ. îl avea ºi pe acela de „tînãr”. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p. 22. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”. iffiat „adolescent”. germ. germ. era spinas et tribulos.. în germ. într-un fel.: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”).1. în lat. La fel la p. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. parþial apare o autohtonizare în cazul de la p. O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. magh. 51/12). În Biblia din 1968 s-a adoptat. horror. la p. égnec Ablaki ("fereastra cerului”).: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. În lat. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. magh. în germ. „muzicale” în speþã. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. s. în magh. substantivul fluier nu este atestat. 31/2: „fereºtile ceriului”. chitarã ºi instrument muzical în general. pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). de exemplu. generic. în Palie s-a preferat traducerea prin urzici. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. specificã limbii române. în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin. în lat. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. Oricum. Jüngling. De menþionat cã în textele literare române din sec. „in simplicitate cordis mei”.v. De asemenea. Într-un asemenea caz. 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã. Schrecken. un alt termen botanic. al XVI-lea. „cithara et organo” "lirã. Strom ("curent. „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”. 16/10 sub forma substantivului rîu. se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. magh. dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. adolescentulum. ºi ele semn al sãrãciei.

Roques. al metaforelor. de exemplu în ILRL. 23. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. 3 Roques. – fraza este cultivatã. adãugãm noi) traducerea Paliei3. Oricum. PO. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc. p. al metonimiilor ºi al personificãrilor. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori. curat”. prost avea sensul etimologic "simplu. Izvor de fîntînã (p. nici versiunea slavonã. nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. Wasserbrunnen. cele mai numeroase. a germ. LII. Cîteva concluzii parþiale. XCVIII. XLVI. o carte care. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea.. p. p. ci o traducere exactã a lat. p. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. relig. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. puteum aquae. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. în partea de vest a þãrii noastre. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. o datã ce în limba veche rom. „inimã naivã”. deoarece contaminaþiile. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. v. iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. 1 Ist. se explicã tot prin original. Kütfeyet. iar în altele. 68/19) nu este un pleonasm. Iorga drept o traducere-model1. 24. nici versiunea Septantei. Concluzia lui Mario Roques (PO.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. PO. dupã care „nici originalul ebraic. lit. Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare. – comparaþiile. a magh. . – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. XXXV). a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N.

Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea. p. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. pe baze strict ºtiinþifice.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. . 192. 153–194 1 Iorga. constitui începutul unei reconsiderãri estetice. trecînd hotarele. Palia de la Orãºtie. evident. rom. Ed. p. Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. Ist. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1. lit. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea.. Eminescu. dar care. pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. aºadar. Bucureºti. 1984.

veacuri întregi. în SCL XV (1964). unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. 5 º. Avram. maghiara. DLRV s. în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec. pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol. al XIII-lea sînt: bun. A. baci (v. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata). Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. pe de o parte. 1-5. iar alteori. singur. datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. pe de altã parte. Mihãilã. chiar specialistul. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). 453. mic. un grafem corespunde la mai multe semnificaþii.TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã. Dar. de cultura romanicã apuseanã). limba românã. p. . timp de multe secole. Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. fasc.u. dintre toate limbile romanice. ILR. Astfel. niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. p. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. turca.v.) 2 Rosetti. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme.

135. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. 1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene. 6 Iatã textul. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. 279. Dar. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae. 49. Ssi iarte noae detoriile noastre. Þîrcovnicu. aratã cã.XII. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. în CL 1/1979. începînd cu sec. este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat. p. Coseriu la 28. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. ºtiinþific. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. al V-lea). 2 Într-o scrisoare primitã de la E. p. 5 Jako-Manolescu. 1 Bârsãnescu. se pare cã ea este ºi mai veche.N. Al doilea text românesc cunoscut din sec. Dimitrescu. O. se vie inperecia ta. mai ales cã sînt date cã la începutul sec. TRA. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. În general. p. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3.. el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei. transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin. se fie voia ta. Cap. 24-25. în Descriptio Moldaviae (III. Crest. 191. p. 32) . al XVI-lea.. ªincai. al XVI-lea. p. Coseriu. Micu–Gh. ºi Niculescu. apare – sporadic. scris cu caractere latine. care este clar cã nu a facilitat. Amen” (v. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. 3 V. Penia noastre secioase de noai astedei. S. v.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului.. Ist. 4 Tagliavini. p. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic. 29. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã.. P. Totuºi. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2. p. S. swincaske-se numele teu. Individualitatea.. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea). este Tatãl Nostru din 15936. Cantemir. dupã tradiþie. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439). ºi Jako-Manolescu. p. Putna.1977. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul.. 149. 38-43. argumente lingvistice în Fl. Viena. v. 451. de fapt. 17-21. ideea se regãseºte în prefaþa la S. p.

desigur. no (ne). p. acest text al lui L. germana. Lukasik. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. Oricum. concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. Sarnicki. apoi. p. în limba românã pe care.. p. 32-34. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec. date fiind.P. TRA. Stroici cã era poliglot – vorbea latina. Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. p. p. ºi a II-a. al XVI-lea. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie. 112. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego. 197-8.TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei). 78. detorniczitor (= detornicilor)5. 1592. era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic. 324. 1224. P. dintre care enciclopedistul polonez St. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. Vezi Lukasik. Asia ºi Africa între anii 1394–1427. la îndemnul cãruia scrie. Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. 159. deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. de mînã cu litere latine. pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective. pe de o parte. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. Aici se pare cã se împrieteneºte cu S. Sarnicki (1530–1593). dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. 54. I Frankfurt.. neczij necitor (= vecii vecilor).. Tatãl Nostru. Vezi Lukasik. greaca. pe la jumãtatea sec. italiana. în 1593) prin Sarnicki. sîrba3. p. Vîrtosu. se ºtie despre L. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. p. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6. Vezi Crest. al XVI-lea – începutul sec. Sarnicki l-a tipãrit. sitlanul (= hicleanul). L. 191. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. De fapt. de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. În calitatea sa de mare logofãt. 375. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. S. . Gaster îndreaptã aceste erori. deci din diferite idiomuri. polona. în Chrest. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). p.

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

de beþii ºi de alte scãrnãvii. 85). ca în textul de mai jos. iau scrãbã. Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. purure sã aibã în gurã rugã. cu milostenie (p. grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. greutate. 25). curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. de mãnie. de „alb”. de „negru”. de scumpete. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. pãmãntul. de asuprele. de fãþãrii. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. 161). ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. în loc de dzi bunã. cu trezvie. fierilor ºi peºtilor. ºi de alte necurãþii de toate (p. pentru naºterea ta. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. Sã prãznuim cu curãþie. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. Îghiþitu-l-am ca pre un om. 88). în loc de desvãtare. cu ruga. fiiul mieu. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. fiiul mieu. fiiul mieu. de curvii. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. . ºi vino în locul tãu cel gãtat. 285). Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. la sfîrºit. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. cu rugã. cu milosteniea. un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. Luatu-l-am ca pre un vinovat. Meºter în arta antitezei. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob. procedeu specific retoricii „convingerii”. de obicei. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului. munþii. nãlþimea. vãdz dzi rea ºi cumplitã. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu. acmu atãta rãu ºi dureare am (p. de ucideri. de strãmbãtãþi. în loc de veselie. marea. veade chiar toate faptele: ceriul. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. amar. lumina. nevoe. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. cu lacrãmile. de curvii. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. cu paza besearecei. în loc de iuºiurare. 239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. adãncul. de furtiºaguri. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. laudã. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat. 89). opuse grupãrilor de „calitãþi”. aºa încît se pot înºira. 161).

analizînd simplitatea stilului din Cazanie. de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea. 231). 160). aºa ºi (noi). termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p. 89). de largã respiraþie. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. nu numai Jidovilor. ºi curate ºi necurate. ªi nu numai isprãvile noastre. 292). Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. ºi dobitoacele. fraþilor. ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. numai fumului. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. 24). sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte.. De altfel. izvorul binelui de veci. în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. cit. pentru tine m-am smerit. ºi fieri. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. 11). pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine. toate ca un fum trec (p. Pasajelor de mai sus. ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. Aºea ºi de la Hristos. op. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. dar caracterizate prin simplitate. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. Plãnge-vor ºi cei buni. iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. ºi într-alte pohte de pãcate. la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. ca o apã repede ce curã. Aºea ºi noi. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc.VARLAAM. ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. p. pentru tine am fost om. ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã. filonul popular rãzbate în diverse forme: . pentru tine m-am întrupat. Cãlinescu. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume. dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare.

398). ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. Nemicã lucru mare nu ceiu. ºi cu cununã de spini încununat. cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. 292. 394) ºi. 387). deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit. credincios întru Domnul Hristos. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. 161).). ascultaþi una mare ºi minunatã. mai ales. cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. sã-l vãdz încai acmu (p. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul.. vai. ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. ce puþinã rugãmente mã rog.70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. boiarin (p. ca urmãtoarea. ºi ºchiuopit. sub forma mai apropiatã de etimon. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. 88). cît ºi Mãria Sa (p. Pilate. ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. 394) etc. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. cu oþãt ºi cu . – prin exclamaþii. iarã de nu. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. 160). þarinã (p. ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate. în special de vocative (Pilate. Acesta. 442). precum ºi de imperative care. Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis. Cãtrã dzuã. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. 295). pur ºi simplu ameþitoare. 322. feciorul Mariei! (p. c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit. – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. 394). 293. ªi de sãrg fugi deacolea. 446). ºerb (p. om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. 293 etc. mare nevoe! Vai. Iarã pentru o nevoe oarece. Cãci ºi pentru ce? (p. domne Pilate). mortul acela ocãrãtul ºi urãtul. – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. 295). eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. oh. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui. sã tãmplã de sãrãci. moºie (p. giupîn (p. el. se repetã. mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. 85). la p. în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. – prin formula de adresare Mãria Ta (p. de menþionat cã aceastã formulã. apare exclusiv în comentariu.

dã-mi necunoscutul acesta. nemijlocit. dã-mi mortul acesta. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. dupã cum observã pe bunã dreptate L. bolnav spre boale. De asemenea. 465). ai vãndut moºiia ceea veacinicã. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. ce altul pre numele aceluia. þ-ai vãndut blagosloveniia. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. În partea a doua a Cazaniei. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. Unde-s curþile. unde se prezintã vieþile unor sfinþi. Darã ce-am dobãndit. învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. domne Pilate. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse.VARLAAM. muncile. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. astãdzi caoþi prinse. Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. ºi prinsa legarã svãntul. cã eu-l cunosc cine iaste”. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. ca Isav. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon. soseaºte-i moartea ce-au luat. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. ca coconii. Ce ai dobãndit. ºi sã împlu voia cãrtularilor. îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. cã pentru noi muri. ologii cu picioare. Pre tatãl lui chema-l Iona. Bucureºti /1958/. flãmãnd spre foamete. apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. 322). ªi deaca-l bãgarã în temniþã. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. p. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. Onu. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. 51). Cãnd fu a doa dzi. ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare. cã pentru noi sã goli. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. pentr-un blid de bucate. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. Soseaºte-i. pre carele toþi-l ºtiþi.

cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. ce o chema Sion (p. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. cãte fapte bune fãcu. curãþie þinea. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. ruga! Pentr-aceea. dintãiu cu glas mare. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. Gheorghie. iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. 371). cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. 386–387). cãte bunãtãþi. dup-aceea cãtinel.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. iarã altele ca neºte coase. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare. unele direpte. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele. boiari. cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. deaca fu preut. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. ªi acolea unde-l hirotonisi. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte. cãt ºi însuºi împãratul. mulþãmi lui Dumnedzãu. ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. 443). Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. ªi cãnd învãrtiea roata. altele strãmbe ca neºte undiþe. cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. Iarã svãntul. direptatea iubiia. ce º-aceasta cãnd apunea soarele. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane. . De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. Deacii. postul. cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea.

1990. dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele. p. la rîndul sãu. iar N. Fie cã a tradus. Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. Cazacu ºi L. un model mult imitat. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. X. 1993 . p. Oricum. deci. creatoare.VARLAAM. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte. Acesta este specificul lui Varlaam. era aproape echivalentã cu a crea. Poate cã G. 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). 472). se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. Al. studiul din acest volum). trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. intervenþia sa conºtientã. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. Nu atãta grijea ºi frica începutului. 498). 1969. din perspectivã esteticã. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. presupunînd un imens efort. net superioarã stihurilor din Cazanie. Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. ed. 1961. 5. cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. 117–118). Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. a devenit. Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române. p. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. 34). B. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. Rosetti. Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. 1971. 2. p. dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. Dacã a tradus sau a compilat. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. nr.

luteranismul. primul la Sibiu în 1544. Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. . cît ºi cãrþile sacre. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. apoi greaca –. ortodox prin tradiþie. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel. Transilvania în istoria poporului român. Giurescu. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului. 106. de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. propriu românilor. 1967. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan. era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. tipãrite.C. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit. deºi. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. toate ortodoxe. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. Bucureºti. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern. Aceasta a fost. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. al doilea la Braºov în 1559. în fond. Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme. p. 1 C. o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni. raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. de fapt.

p. în mod special. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. prin calitãþile artistice. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. faza primitivã a limbii literare de azi. 2 Istoria limbii române. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. 1967. J. Iatã care este opinia lui O. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. 10 mai. Într-adevãr. Bucureºti. Bucureºti. II. p. 2. se pun bazele primei tipografii în Moldova. cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început. vol. Byck. . Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. mai precis. paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. 3 „Gazeta literarã”. 164. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. 19 (113). prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã. ed. ºi într-o fazã incipientã. la tipãriturile lui Coresi. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. ale tipãriturilor coresiene. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. deocamdatã. în 1641. 11. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. conºtiinþa unitãþii de neam. Fie. textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. J. dupã cum se ºtie. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". Mai tîrziu. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. sînt legate de numele diaconului Coresi. nr. o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. cît 1 Istoria literaturii române. 3 (1956). p. mai ales. iar ºase ani mai tîrziu. 1961. discutînd problema originii limbii literare. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea.

3 Florica Dimitrescu. dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. lit. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. contribuind astfel la procesul de culturalizare. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3. în Introducere la T. rom. ªerban (fiul lui Coresi). Pe de o parte. aceste cãrþulii urîte. 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea.. documente. 103. 20.. În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus). Pe de altã parte. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. Marian. 88. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase. care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã. 1 Ist. 1979. sediul Colegiului academic. p. Terra. cronicile.76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. p. diacul Cãlin. înfiinþat de Gabriel Bethlen. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. lucrãri de facturã istoricã. Alba Iulia a fost. singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. Pravilele împãrãteºti. cãrþi populare (Alexandria. . p. Floarea Darurilor). care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. 192: v. 1640. în limbile românã. scrisori particulare etc. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. 1646. o serie de cãrþi de altã naturã. 4 ILRL. 1652). prin gãurile cãrora se plimbã cariul. p. la începutul secolului al XVII-lea. Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. Bucureºti. marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. ºi Alzati. Iorga: „Prin ele. Tudor diacul. slavonã ºi greacã. Îndreptarea legii. diacul Lörinþ. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. trebuie recunoscut cã. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. alãturi de Coresi sau independent de el. cãrþile tipãrite de Coresi. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. Astfel apar. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. aºa cum aratã N. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice.

sprijinitorul bisericii calvine. subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. Astfel. se constatã o întãrire a propagandei calvine. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. care urmãrea. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. potrivit cu condiþiile economice ºi politice. l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. Într-adevãr. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . nu-i de vina noastrã. pe de o parte. trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. românii. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. Trebuie însã subliniat cã. începînd cu Simion ªtefan. în Transilvania. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642). iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. de nu grãescu toþi într-un chip”. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi. ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I. Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. Aici.

traducãtorii propun. p. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. alþii într-altul. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum. partea I. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. care. . t. I. chiar în secolul al XVI-lea. Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române. grãind un lucru unii într-un chip. Trebuie subliniat. 206. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. p. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. I. vol. evident. de exemplu. alþii într-alt chip. cu o remarcabilã intuiþie. iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). În scopul realizãrii unei limbi unitare. ed. 95-105. t.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori. 1972. Bucureºti. au altele multe nu le numescu într-un chip. 1970. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. încã neci într-o þarã toþi într-un chip. Astfel. ºi problema neologismelor. Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale. 1886 (cf. Bucureºti. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. Bucureºti. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. pentru prima oarã la noi. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. au vase. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. p. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. Brâncuº. Bucureºti. dar ºi datoritã geniului sãu creator. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. Gr. A. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. 32-42). 2 Istoria poporului român. au veºmînt. „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. de cãtre Coresi. 1881. III. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. cu multã justeþe. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie.P. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. noi încã le-am lãsat greceºte. pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. În predoslovia amintitã se abordeazã.

nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei.. Rumânii. p. ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. 321. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud.. p. 322. la Bãlgrad. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. amin”. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi. 167. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. Bucureºti. ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. Gheþie. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. I. Cândea. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã. Raþiunea dominantã. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru. 91. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3. ILRL. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4. Bucureºti. 1979. p. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã. n-avãm. T. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V. . le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti. cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2.. numai noi. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului. Baza dialecticã a românei literare. de exemplu. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor).. 1975. p. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”. pînã la Noul Testament. inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. În secolul al XVII-lea este de remarcat.

17. p. 99-115. p. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament. folos. Bucureºti. considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. Individualitatea. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. 2 ILRL. blagosloveni. profereazã. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. hazna. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. Craiul Ardealului”. Curs universitar. p. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”. ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. de la o provincie la alta. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. 23. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. diversificatoare. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. cum îl caracterizeazã Ov. de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. în Sicriul de Aur (1683). Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. de episcopul Mitrofan. preferîndu-le cuvinte regionale. nu pot veni la tãlmãcit”. Densusianu3. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad. altele. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. în alian. ca ºi predoslovia Noului Testament. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. împotrivã. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. 1935-1936. . în 1698. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. adeverinþã.80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta. cum ar fi pricinã. cu caracter regional. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi. Acesta. 2 Niculescu.

a Domnului nostru. se lãrgeºte. p. Epoca veche. tipograful lui Matei Basarab3. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. 506-507. p. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. 3 S. ed. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. p. cit. Istoria literaturii române. egumen la Govora. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat. 2 Demostene Russo. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. 106. taha "chipurile. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. a 2-a. 1939. imperfectã. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. ce toate cîte am putut afla. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. sub controlul lui Udriºte Nãsturel. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru. fiind socotitã. . partea a II-a. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. sigur. Se ºtie. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. aºa zis”2. Puºcariu.. le-am cetit ºi le-am socotit. ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. în plus. Bucureºti. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. a tradus. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. ªi socotind acestea toate. Sibiu. Dupã Iorga1. Traducerea lui Silvestru. eromonah”. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. Studii istorice greco-române. dupã moartea sa. 1930. 259. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit.

ocã. atît cantitativ cît ºi calitativ. Epistolele lui Pavel”3.. aleºui. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca.. slavonã ºi latinã. sãcriu. hangeriu. sudui. mire. p. nea. 2 G. tãrnaþ. ca ºi despre cultura lor. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. 155. divan) se datoresc primei traduceri. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. 3. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean. 2. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. cit. Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã. Gheþie. 756. corfã.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi. „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. în diferite locuri. Notele marginale. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I. 7-8. în LR.. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. 13 (1964). Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului. 2. Þepelea. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”. ciurdã. marhã. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. 304. op. Þepelea). nr. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara. scrîºca.T. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. p. beseadã. nr. 80 (1962). în „Biserica Ortodoxã Românã”. diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu. Pop (Gabriel F. alãmojnã. F. "a restaura. a munteanului Silvestru. Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. . Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã. 3 G. poroboc. p. carea vãzînd porunca Mãriei tale. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau. priiatnic1.

De altfel. prin Hamburg. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. Hist. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. pe cheltuiala lui. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. menþionat în enunþarea titlului. 2 Drãganu. unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus.. latina ºi greaca3. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. iar la Faptele Apostolilor. ªi. cãci ei nu se 1 Ibidem. Pe de altã parte. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. pe lîngã limba românã. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. comparativã a textului – care. Cei care au tradus dupã Silvestru. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. 42. Rákoczi din 1629. La rîndul lor. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. Astfel. evident. argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. p. 196. În fine. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. . episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. vol. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». 1935. La 22 martie 1639. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. în predoslovia adresatã principelui Gh. În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. 3 ªtefan Meteº. de la care sînt cerute ºrifturile. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe. I. Sibiu. cu aceastã ocazie. trimite. p. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. dupã cum am vãzut. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. dupã cum reiese din predoslovia citatã. el aduce din Olanda.

care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol. 274-276.). 14. f.. c. sinagogã.. stihie (<sl.” (Matei. gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). 7. Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad. 3. 18. 48. b. v. c. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”. 13. evrochilidon (vînt). iotã. c. b. c. nardos. 59. f. sl. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc.. mintã (< v. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. canon. stihija < gr.. statir. 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei. Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte. pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu. tetrarh. sl.” (Matei.Iotã una nu treace. f. geena < gr. 46. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei. 12 (1963). magos. menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”.. isopu < gr. gheena (< v. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. v. 2. v. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem. Dupã cum se vede. isop (< sl. ºi din alte trei împrejurãri: 1.). f. probabil unei ediþii strãine a Noului Testament. 22) "a sãborului” .. „la greceascã nu era” etc. c.). p. p. condrat.84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. nr.. teatron. lat. chimbol.). . b. filosofi.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu. menta < gr.. 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu. gangrenã. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. 16) "gãcitori” „. 4. magus). typografie. 5. v. a. în LR. v. însã. diacon. unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea. 5.. maghi (<gr. f.

v. Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. v. c. 30..NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte. p. faceþi pre al fiului gheenei” (Matei. 4).. 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. cu o anumitã circulaþie în epocã. Despre rutã (< lat. ruta) Densusianu (op. vei afla un statir” (Matei. la fel sintagma leagea lumiei. 84.. a. 19. v. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte. a. 29) "trestie” „. 7.. v. cimbrul ºi cheminul" (Matei. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. f. 23. este explicatã prin gr. b. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „.. 27) "ban sau aspru”. 23) "izma”. 3. c. 21. v. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca.. 27 v. privealã). a. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute. filozofi. c. maghi este explicat tot printr-un termen gr. Folosirea unor nume proprii greceºti. 1) "vistiarul besearicii” „. c. v. c. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie. 97. iar în 1688. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor.... Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. b. 23. 17. f. 15) "matca focului” „. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. 23. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus).. cit. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica. 2. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. b. f. De menþionat cã. 11. c. (Fapte. 17. c. într-un loc. 158. f. alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. v. 14). 30.. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. v. Biblia ad vetustissima exemplaria. c. f. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. v. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã . c. stihie.. f. 285. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca.. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. 13.. 170 b. c. f. 131. a.. 234 b. termenul gr. f.. în Biblie. f. de exemplu Elisafta.

Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. varvari. v. libertin. stadiu. în LR. preazbiter.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. 24. nr. 14. ruta. bine argumentat. s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. din punct de vedere strict lingvistic. orator. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. c. fãcînd foc.). 103. v. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist. c. 13) 1 Ibidem. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin. f. 62. Þepelea. Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. 2) „proºtii (necivilizaþi n. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. þeremonie. didactic.. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti. datã fiind apropierea formalã. 2. 15. f.. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. 12 (1963). Neologismele de origine latinã. 278. în LR. trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. 151. nr. v. de exemplu3: „. 1.. 154. Þepelea. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. Epistola S...1) Ca urmare. c. . v. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare. Jupiter. p. v.n. ºasezeci de stadii" (Luca.. se chiamã varvari ” „. v. vistiaria. În fine. 2. c. 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. Prin etimologie popularã. scripturã. 142. 3 G. f. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte. a.” (Fapte. 277. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. c. v. p. testament.. f. 28. Mercurie. summa. 2 G. Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru. cu ideile sistematizate. 13 (1964). precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului. 6. v. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. Ca ºi aceasta. prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. 197. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. bazate pe extrase din Ieronim. 3. f.. p. Hieronymi prologus galeatus. c. f. vers. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie. 172. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã.

(Fapte... au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is. Este vorba de poblican. a celui Testament Nou" (Marcu. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu. stepene. 18) "poama” „. de exemplu gr.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. f. v. 14. f. 93. c. c. 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. 172. f. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei. c. a. ca cincisprezeace stadii" (Ioan. 11. 314. 47. f. c. v.. rotariu” (Marcu. 314. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi. c. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. 606.. un cuvînt latin. v. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi. v. 28. c. a. 20) "„125 de paºi. a. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei. 6. 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”.. c.. v..NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „. 167.. c. moºteniþi în limba românã. 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea. 186. 35. a. v. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte. 28) "vistieria besearecii". a. f. f. f. c. f. Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este.. 164. v. 28. 120. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei.. Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte. a. 17. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. 7. ace îi boalã” „. anume Terþulie” (Fapte. 6) "rugului” . 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte. 14.. v. c.. corban: „. f. v. pre carele sã sue sus au în foiºor. v. v. c. c. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. a. 35) „grãdice. f. 13. v. 26. 7. f. f. 5. v. 17. de fapt. c. 13. a. 14. a. b. 21.

dihanie s. unde n-au fost bine. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. "fazã. "versiune” (f. perioadã” (f. slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea). "a urma. unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem. De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s. otapoc < otcupok. cit. V r. pomanã s. viteji "soldaþi”. a confrunta” (f.. 110. "mulþime” (Mat. f. 8. De exemplu: craiu s.n. vistiiariu s. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova. sãbor s. c. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi. Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament. ce toate cîte am putut afla. "tocmit cu platã” (f. in qua mensura. v. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). 7) "blãnzi ” „Alexandru. "adunare. 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor)... part. iar pentru „cu ce mãsurã”. V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr). izvod s. zmyrnã s. ibid. izbãvi. a. mîndri "înþelepþi” (f. b. p.pl. IV r: mãria ta. faurul. 279. mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu). 280). carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte).f.. 14). crãire "regat”. 4 5: în zilele lui Irod craiu).. Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi. p. f. trabem in oculo tuo non uides.. 2.m. (f. 2 ILRL. f.. 9 a. 14. c. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim). 15) "zlãtariu de aramã” În plus. 286. în ce fel. f. V r: Eronim. aºa cum a arãtat G. Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini. gubãvie s. "smirnã” (f. Þepelea (loc.f.. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). 3).n. gubãvie "leprã”.” (Fapte. V v. nãemit vb. "pomenire” (f. ibidem. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi. "a îndrepta” (f. puteau folosi locuþiunile în ce chip.” (Fapte. "vistierie” (f. „Olice indicare ut non iudicemini. "leprã” (Mat.2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”. v.f. soroc s. izvodi vb. mensi fueritis. remetietur vobis. Quid autem uides festucam in oculo fratris tui. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. posledui vb. 4 r) etc. p. .88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi. Noul Testament de la Bãlgrad..n. c. giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao.n.: nume de oameni ºi de leamne). "copaci” (f. 274. 4. IV r). am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine. 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s. comparînd textul latin cu cel al Noului Testament.” 2. mult rãu mi-au fãcut. 7. "a traduce” (f. cã cu ce giudecatã veþi giudeca. isprãvi vb.n. consiliu” (f.

cit. p. Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. op. Istrate. dupã cum se aratã clar în titlu. aºa cum subliniazã Al. olosi "italieni”. leºui ºi aleºui (< magh. Hodoº. nr. Bibliografia româneascã veche. De asemenea. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea. 34). ILRL. oca "cauzã. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. 6. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3. Rosetti. 3 Ibidem. op. cit. 754. probabil. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. cartea facerii” (din Noul Testament (f. 9-12. 241 º. 7 G. 6 LCB. csábolni (Densusianu. în timp ce restul – ca. fãgãdaº s. (Fapte. (Fapte. p.m. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. chelciug ºi chelºug s. 48 (1972).). de altfel. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. Este vorba. 1903.. 138. IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale.m. ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. (Fapte. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. 18) "promisiune”. p. 753. scris în aramaicã. în Noul Testament. în acest caz. ar fi vorba numai de textul lui Matei. p. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648). f. 6. 5). 184.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. (Fapte. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. Karoly din 1590 (SCL 3/1982. Oricum. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". 4 Ibidem. Onu. în erata de la sfîrºitul cãrþii.. fãgãdui vb. ponos s. 5 Ibidem.n. beteag s. ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. 107). ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. V. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. 2 I. 170. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. II v. lesni) "a sta de pîndã”. Rabbi. a fost. scuzîndu-se pentru greºeli. 1 G. În plus.)) etc. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. Cazacu ºi L. cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. motiv”. . B. Mammon. p. 18. Bucureºti. v.u. Într-adevãr. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). I. 12. ne conving pe deplin despre acest lucru”. "cheltuialã” (f. publican. (Rom. 189. Evident. p. sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. Traducãtorii. dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”. În sfîrºit. sinagoga. 5. În fine. p. p. 16). 188. t. II e) etc. Bianu ºi N. Istrate.

de origine latinã (summa). Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. 2 G. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat. într-un stil mult mai simplu. 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. Bucureºti. nr. În Noul Testament este scris cînd sumã. II. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. I pl. summa). cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului. Simion ªtefan. 1 V. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. 1981. nem hagy fel. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. indisolubil. ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”. deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. vol. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. 122. Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. p. L. numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. fasc. sã nu greºim. 6. un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. 1-2. félben hagy sau abbangagy. se justificã din italianã. Istoria Bisericii Ortodoxe Române.. metodic chiar. Gáldi în Acta lg. Þepelea. 13). în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). Mircea Pãcurariu. „în popii miei preuþi cãrtulari”. (Budapesta) XIII. 1963. nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. prof. v. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. 178. rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. sobru. dupã T. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. evident. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. p. la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. dr. Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. sau dã înainte "prezintã”2. magh. sã va cã am silit den cît am putut. p. Cipariu. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar. de exemplu. la rîndul sãu. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. 69-74. 1-2. . Se explicã tîrg prin piaþã. chiar dacã.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. unde. pr. în care ideile apar foarte exact exprimate.

p. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. VII 3. II. Bucureºti. Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. pînã la 1688. p. Vtok 7 ned. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. CLXXII. vol. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. pentru ilustrare. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. Într-adevãr. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. p. jidovi vãzurã el întru beserecã. se poate considera cã. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. vol. cu titlu de ipotezã. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. deci este atestatã existenþa unui „model”. în linii mari. Totuºi. ºi deci mai aproape de realitate. Onu1). 1904. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. pentru cã. Bucureºti. 92. trimiterile etc. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. de o serie de modele. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. în zilele acele atunce Pavel. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. Astfel. indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. Noul Testament a beneficiat. aprecierea lui N. 105. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. care. 4 Istoria literaturii române vechi. ajutaþi. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. unele. mai puþine. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. printre textele din secolul al XVI-lea. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. Pe lîngã izvoadele amintite. texte „contemporane” deci. întrarã în beserecã. acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. probabil. Cazacu. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. . Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. pentru o întinsã parte a sa. 91. a ºi revãzut traducerea. dar avea un rar simþ. p. chiar în secolul al XVII-lea. 1942. 2 Ibidem. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. S.

nu pute înþeleage aiave de voroavã. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. trâgea-l el afarã de în beserecã. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. cu glas ma/re grãi: „Eloi. 28. nece pârintele mieu. 32. ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel. V. acesta-i cel omu. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. zise cã-l aducã el în plãc (p. Zise amu iara lor Isus. ºi fu curãrea oamenilor. 106v–107r. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. puse-l întru o / trestie. ºi Tetraevanghelul lui Coresi. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. E Isus lãsã glas mare. Crestomaþia romanicã I. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel). p. p. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. rãpo/sã. 30. Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. 31. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. ªi cãutînd el sã-l omoarã. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. Furã ºase ceasure. lima / sava eani”. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. Era ºi mueri. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. ed. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. cã s-au turburat tot Ierosalimu. ce iaºte ºi ce-au fapt. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. iudeilor. pre el / uºi nu putu mãn/tui. prinse pre el. 29. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. 95–97. De-aþi fi ºtiind mine. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. cãuta de depar/te. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. 98. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. ap. Sau 202r. Alþii alte oarece striga întru gloate. curserã la dînºii. auzirã. adãpa el. agiutaþi. Eloi. ºi au spurcat acest sfînt loc”. 178–9). pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. p. ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. pre toþi.92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. dumnezeul mieu. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el.

116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. ªi tinse / mãna. 31. auzind. cu mine iaste. 38. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. p. 33. unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. zicea unul cãtrã alt. Acea/sta lor grãi. 36. putea-m-ai curãþi”. ªi sã împlu scriptura carea zice. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. cu mustrare huliia pre El. voi nu veþi putea / veni”. 30. De amu // no veþi creade cã sãnt eu. 34.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. . muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. 39. 29. grãi: „Doamne. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas. Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia. clãtindu cu capetele sale ºi grîind. Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. Un/de voi eu merge. Iarã aleargã unul. tu cela ce spãrgeai beseareca. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. 40. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. ºi împlînd bureatele cu oþãt. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. eu nu sãnt / de în lumea ceasta. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. rugã el. 28. ed. zicînd: „Eloi. cã ce Mã lãsaºi?” 35. aceaia / grãesc în lume”. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. de-ai vrea. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao. Mulþi crezurã în/tru el. eu de sus sãnt. zicea iaca pre Ilie strigã. nece pre Tatãl Mieu. sã vedem ºi sã creadem. Dumnezãul Mieu. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. Sau 123r ºi 123v. Deci fiind ceasul al ºaselea. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”. / cãzu jos. de sus pînã gios. ºi în trei zile o zidiai. craiul cela a lui Izrail. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. zise: „Voiu. cã strigînd aºa rãpãosã. ªi unii deîn carii sta acolea. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. 32. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. ºi-l puse în trestie. ºi între lotri sã numãrã. a. sã pogoarã acum de pre cruce. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. Eloi lamma. Voi de în lume aceasta sãnteþi. Hristos. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. NOUL TESTAMENT 27. pipãi el. 20.

17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. În general însã. Maria lu 1 Apud I. Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. ªi tinzînd mîna. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. tinse pre el. nece mine – nece pre mine. podoaba – catapeteazma. ca sã arãtu întru tine puteria mé. 9. De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. ºi de Mine nu fac nemicã. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. cu nusul – cu el. Iarã El porunci lui. ºi vor fi amîndoi un trup. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. 30. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”. Bãlan. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste.. sã deºtingã – sã pogoarã. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. 13. Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. voi den lumea aceasta sînteþi. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. 28. 24. eu nu sînt deîn lumea aceasta. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. 22. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. 5. 29. NOUL TESTAMENT Efes. eu de sus sînt. 27. 14. veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. ºi se va lepi muieriei. poþi mã curãþi. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. cã de nu veþi creade. nemurui sã nu spue. 141-142. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. sã-l ia el – sã-l ia pre el. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. de-ai vrea. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. curãþeaºte-te”. sparse-se – se rupse. op. Ishod 9. adãpã – ºi-i deade sã bea. pu-se-l – ºi-l puse. Rom. ºi vor fi amîndoi un trup. vãtahul – sutaºul. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”. 25. ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. cit. pre eluºi – pre sine: curse – alergã. 26. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. cãuta – prevind. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. . ruga pre el grãind: Doamne. zicînd: „Voiu. lãsã glas – slobozi. ogodinþã – ceale ce-i plac lui.

4. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. În aceastã situaþie este de ex. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. o femeie înveºmîntatã cu soarele. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. 1968. nu era venit – nu venise. iatã era un bãlaur mare roºiu. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. ªi balaurul stãtu înaintea femeii. ªi nãscu fiiu. 3. nemunui – nemãrui. 4. 5. Totuºi. pipãi – atinse. 5. care îl va naºte. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. 12 1. de mineºi – de mine. care. se va înãlþa – veþ înãlþa. împãratul – craiul. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. APOCALISPA CAP. pentru ca sã înghitã copilul. deci. ªi era însãrcinatã ºi striga. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. am a grãi de voi – am de voi a grãi. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. care era sã nascã. ºi în capul ei era stema a 12 steale. 3. ªi s-a arãtat în cer un semn mare. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. avînd ºapte capete ºi zece coarne. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. roºu. Apocalipsul. ºi supt picioarele ei era luna. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. 2. NOUL TESTAMENT 1. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. . Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. 2. muri-veþi – veþi muri. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. BIBLIA.

ca sã o hrãneascã pe ea. carele ºtie cã are vreame puþinea. o mie douã sute ºaizeci de zile. pînã la moarte. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. ªi am auzit glas mare. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. 8. acolo. unde are loc gãtit de Dumnezeu. 11. ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. cã au pogorît diavolul cãtrã voi. goniia muiarea care nãscu fiiul. ºarpele cel de demult. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. Dar aceºtia n-au izbutit. Pentru aceasta. 13. pãmîntule ºi mare. ce sã chiamã diavolul ºi Satana. 10. cel ce înºalã toatã lumea. 12. Derept aceaia bucura– þi-vã. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. în cer. Vai însã. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu. 9. 6. 8. sã o hrãneascã acolea pre ia. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. 11. 13. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. 12. ºiarpele cel de demult. Ce nu biruirã. ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul. 7. zua ºi noaptea. Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. Iar femeia a fugit în pustie.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. 7. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. fiindcã diavolul a coborît la voi. . care se chiamã diavol ºi satana. 10. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. plin de mînie mare. ziua ºi noaptea. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. avînd mînie mare. zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. ceriuri. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. 9.

144r. cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. ºi nemicã nemurui nu zicea. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p. Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. ªi stãtu spre nãsipul mãriei. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. 15. departe de faþa ºarpelui. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. indiferent de „model”. carele slobozise bãlaurul din gura sa. Ce fu într-agiutoriu pãmîntul. 186r. De altfel.). 14. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul.). unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. în general. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- . 17. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului. prevegheaþi-vã. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. dupã femeie. ca sã zboare în pustie. 18. ci ºi cu spirit estetic. cã sã temea” (63v). 16. În concluzie. ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. dintre cele mãrturisite. diavolul. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. 313v. 18. cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. 17. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. cã pizmaºul vostru. 308r). la locul ei. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã. muierii. ªi a stat pe nisipul mãrii. în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus. „Fiþi treazvi. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur. 15.). 16.

Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. învita (1). cãpitan. stih. aleºui. . existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. izmã. mahramã. 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. libertin. ocã. ruta. Bucureºti. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. logofãt. paralipomen (5). otapoc. – greacã: tipografie. paralipomen. aleºui. divan. moletru. cu foarte puþine atestãri. gubav. împrumutate. ocã (6). în C. aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. hangeriu. mahramã. poblican. Dimitrescu. publican. tãrhat. 1979. ºireag (3). în T. logofãt. În aceastã situaþie sînt: tipografie. – germanã: corfã. colþun. apocalips. opãci. libertin. alabastru. tãrnaþ. areopag. apocalips. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. statir. tãrhat. tãlmãcite în limba românã. sinagogã (poate lat. puse la contribuþie. gazofilachie (1). – slavã: sãcriu. corfã (2). ºterc (lat. izmã (2). De asemenea. Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. catapeteasmã. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). mãrar (1). poroboc (38) (în DI – poloboc).Ev. nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. colþun. ruta. Contribuþii. traistã (1). agru. sabie. ºterc (6). slavone. filozof. stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. pentru cã trebuie subliniat cã. numai ca toponimic). în 1 Fl. este cea maghiarã.?). 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. 121-245. opãci. ºireag. mãrar. agru. rãzmiriþã. sau numai în Sl: sãcriu. tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1. – maghiarã: filer. tot din categoria celor secundare. nardos. Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale. alãmojnã. în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. În afarã de acestea. poroboc. cimbru. Alte cuvinte. grindinã. cimbru (1) (în Sl. alabastru.?). Nu numai cele douã. fãurar (3). pretor (1). Din punct de vedere etimologic. alãmojnã. divan.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. ariopag. traistã (1). p. chibzuialã. chibzuialã. dar ºi celelalte. Bucureºti. – de origine necunoscutã sînt: urºãnic. sabie. statir. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. stih. desigur. nardos (2). 1981. filer (3). filozof (1). acum pentru întîia datã. catapeteazmã. atît din categoria celor savante. otapoc. – turcã: hangeriu. pretor. urãtoriu. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. cãpitan. De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). sursa nemãrturisitã. cît ºi a celor populare ºi regionale. fãurar. gazofilachie.

desprinse de tutela oricãrui text strãin. eliberate de povara traducerii. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. 151. p. însumeazã circa 55 de pagini. de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. p. clarã. didacticã. În fine. se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor.. De altfel. „Scrisu-o-au corinteanilor. în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului. .F. Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. p. 202 b ºi 279 a). la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). 223 v)2. 149-156. Corinteanii s-au chemat ahaei. aºa cum aratã G..NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice).” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR. era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. 250 r). autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. în unele locuri. în acest caz. Aºa cum am mai amintit. formaþia lor umanistã. un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. Þepelea în articolul citat.). aproape de Atica. dar nu de o preluare de texte. 2. Þepelea1. În aceste predoslovii. 13 (1964). deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor. La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini). pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –. Ele sînt deosebit de importante. cu unele rezerve însã.F. toate caracterizate printr-un stil lapidar. nr. În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii. fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. ar fi texte originale. f. caracterizatã printr-o expunere simplã. Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte. 2 Ibidem.

idem p. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. Luca. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva. Þepelea. Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. amin”. pãgubiturã.. jejuviþi. Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. chemãturã. predominã. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. Marcu.”1. pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei. Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri. foarte organizat. rãpiturã. 290) ºi ale stilului didactic. 153-154. Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. smintiturã etc. 2. sã o ceteascã în Colos. chemãturã. cit. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G.. cursurã. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. 4. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. care oraº era în Frighia.. De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli. loc. îndemnãturã.. p. 202). .. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic. Solun 3 stih 17. Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu. mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã. În plus. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor. 155). aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi. pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia. sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea. adevãrãturã. de fapt. de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. 202 v).. epicurei. cum zic mulþi. mirodenie. usebiturã. papiºti.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii.” (f. cel care. În fine. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral. de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap.

au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. limba „sumelor”. cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap. Cap.” Spre deosebire de predoslovii. Întîi pentr-aceasta. 2. 46. Greºealele ºi zmintealele le ceartã. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. 5. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. 7. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. 3. Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v). 2. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre. crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem. 29. ceare apã de la muiarea samareninã. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. Samaritanii cred în el. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. cum sã rînduiascã. Mîncarea lui. 5. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. concis. Cã în toþi anii sã înoescu. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. au nu le spusease unele. 4. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva. 32. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa. 21. care preced fiecare capitol. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. 4: „Iisus ustenit de cale. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. Învaþã rugãciunea dereaptã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. Spune cã El e Mesia. introduce în românã un stil nou. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. 6. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. 8. cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. 8. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. 2. Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu. 26. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. carea aici în rîndu-i a 14. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. 1. Pavel are 14 cãrþi.

Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje. 30. cu unele etimologii ale limbii române. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”. Carii leapãdã mila lui Hristos. sabie – "hangeriu”. 2 Ioan Iliescu. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã. Istrate. stãpînitor – domnitor. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. dar este de reliefat cã. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. Oricum.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648.. de exemplu auã "poamã”. dupã cum aratã G. p. ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general.. . 19. 6. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. 754. 26. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. poveri – "tãrhatului” sau invers. Dupã aceaia ceartã pre ceia. betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. vas – urcior. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. În fine. Care naºte din credinþã”. minta ºi ruta – "izmã”. ogor – "holdã”. cit. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. regionale. desfãtare – "buecie”. cu poticnealã – cu îndoire. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia. de a le explica pe înþelesul tuturor. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã. 29. împãrþirile – darurile. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. seria ªt. pe de altã parte. arvuna – "zãlogul”. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. stadie – "alergãturi”.” (1r). 2 (1964). Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. p. 1 De fapt aici. (298r. Aratã din mãrturiia lui David. op.102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. Se procedeazã astfel pentru neologisme. Într-adevãr. lini – blînzi. în AUT. unele cuvinte ºi sensuri populare. La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. a via echivaleazã cu "trup”. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. filologice. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1..

XLV. numai atunci cînd erau strict necesare1. libertini.). Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori. chiar comentat uneori cam naiv. ariopag. leagea lumii – stihia. o rãpãesc. ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. au adurmit – au murit. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. gangrena. sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim. vãsvi ºi gãcitori. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie. fiul gheenei – matca focului. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”. alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. ieºirea – moartea. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. întru tãcere – în tainã. treapte etc. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin. iotã. prezbiter. stadii. besearecã – sãbor. pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea). Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”). împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". un cerdac "loc de cinã au prînz”. v. Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe. adunarea credincioºilor. Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat. Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. . evrochilidon.). statir. scaun – potnojie (sl. 1 TRA. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. Ap. î(n) crucea (Domnului) – chinul. silesc – o iau cu putere. de exemplu mur prin rug. ºi cuvintele sinagogã. credem. De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii.). urãtoriu. p. deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. mîndri. ceva surcele – povoiu hrostura (sl. stricatul – gubavul (sl. dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F. cei goniþi – pribeagii.

iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. de normã. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. Ov. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. 32-33. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”. Astfel. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII. cit. ci pentru cinstea muiereascã”. termenul a se închina (Marc. O. IX. p. 28. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. „întorsãtura cea de mult” se referã. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. Ibidem. Densusianu. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. v.. op. împãrþirile – darurile. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. motivînd. Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. lupta – viteji. 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. la traducerea lui Silvestru. XXI. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. 1. înger – vãltur sau bãltur. sãbor – besearecã. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. 28. În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. Iliescu. GS. pîri – sorocind. 1 2 3 4 Cf. Ap. Filip I.. IX. În sfîrºit. alte glose. Corin. op. II. cit. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga. perfect just. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. de element. V. 29) este glosatã la margine. besearecã – sãbor (de 3 ori). ci un sens moral juridic. ia – omoarã. .. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. 111. desfãtare – în buecie. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. mai mult decît probabil. p. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”. La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. tãcere – tainã. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. p. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. I. Fiind vorba de corabie.

. cinã – prînz. ca periferice totuºi. „legatã” de un izvor. colibã – corturi. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. III. 8 a. lua – omorî. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”. au îmblat – au þinut. 29. în „Biserica Ortodoxã Românã”. stãpîni – domnitori. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. prolixe. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2.. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. stãpînii – domnii. duh – nãlucã. cu un înalt spirit de rãspundere. Bianu ºi N. rod – învãþãturã. Hodoº. 7-8. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. cum îl numeºte G. Dar. de a trage de urechi pe cei care învãþau. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. La fel. ªi cuvîntul frãþãþie (F. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. nr. dacã traducerea este. oricînd. personale.. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. isop – trestie. cit. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. Þepelea). glosele sînt libere. I. sãrutaþi – spuneþi. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie.T. care ne introduc în „laboratorul traducerii”. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit. c 8. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”. I. p.F. cit. Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. blagoslovi – ruga. I. întors – lepãdat. f. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi. p. înger – vãltur. tãcere – tainã. . 170. sîn – cot (de mare). ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. care. Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea. 3 (G. ieºire – moarte. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã. adurmi – muri. 2 Cf. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. noteazã (f. Ap. în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op. sãrutaþi – spuneþi. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. rod – învãþãturã. 41). i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. desfãtare – în buecie. închine – sã zicã bunã ziua. goniþi – pribegi. op. 755. tetrarh – al patrulea. IV. v. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. grãitoriu – împãcãtoriu. 80 (1962). 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. Ap. lãsînd la o parte. au îmblat – au þinut. sabie – hangeriu. p. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie.

au stricat ce era mai bine”4. Bãlan1. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. CLXXII. „Într-un stil. 143. ici ºi colo. aºa cum a arãtat Iorga2. deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”. încununate cu succes. precum I. De altfel. În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. În fine. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor. Într-adevãr. sîntem de acord cu afirmaþia lui N. Este vorba de 1 2 3 4 Op. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. cit. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. Drãganu: „În realitate. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. Evident. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. cit. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. ºi-au gãsit aplicarea. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. avansate. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. chiar I. p. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. p. în acelaºi timp. 137. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. Istoria literaturii religioase.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. Luatã în tot însã. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ. un salt chiar. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti. glosele discutate aici. dupã traducere. De asemenea.. p. p. Op.. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. 1938. 42. Bucureºti. . Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. bine pregãtiþi”3. ci exclusiv la lexic. o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc.

p. eliptic alteori. în general.. Noul Testament de la Bãlgrad. de cele mai multe ori. ginere. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. Densusianu ºi atîþia alþii”3. contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. mahramã. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad. în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. . scuipiturã. p. întîlnit în numeroase pagini originale. 1971. v. Þepelea. supradialectale. op. acelaºi. îndeosebi lexicale. prin stilul cumpãnit. cu neînsemnate modificãri de grafie. contribuind la impunerea unei norme. Bucureºti. cînd Mihai Viteazul realizase. prin valoarea traducerii.. 151. 1-2. prin calitatea traducerii sale. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului. 157.u. succint prezentate în paginile precedente. 2 G. p. prin aparatul explicativ. prah. Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie. nervos. În concluzie. Document de mare preþ. didactic uneori. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. 304. ºi cuvinte de origine turcã: divan. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. p. Gheþie. Cipariu. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. Corelaþia limbã-literaturã. Noul Testament din 1 I. Calitãþile Noului Testament. tot la Alba Iulia. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. 1688. 113 º. Ivaºcu. nr. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. 83 (1965). ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului. traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. cit. cit. în „Biserica Ortodoxã Românã”. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. mai bine pusã în „circulaþie”. op. hangier). 3 G. cum este ºi normal însã.

Alba Iulia. o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române. Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad. 1988. 78–96 . p.

. II. carte). aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri. Fischer. carthz sau alb. 1969). dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. intelligo (> înþeleg). LR. b) culturã (p. nr. Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. Karte. carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. credo (> cred). 895) se poate încadra în ceea ce J. redactat de I. deºi au altfel de denumiri. 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. gr. scribo (> scriu). 361. considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. it. livrescã”.v. 135): *ad – (de)uerum (> adevãr). Infl. lucrare elaboratã sub egida Academiei. aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. p. 1 Puºcariu. 2 Mihãescu. abstractã. *oblito (> uit). 27. 271. 171): charta4 (> carte). cognosco (> cunosc). Lb.. pentru prima datã. p. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. . în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. mens (> minte). p. în Istoria limbii române (vol. inuitio3 (> învãþ). suprapuse”2. 1951. Mihãescu. în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. cît ºi în altele care. în capitolul Lexic. carta (vezi CDDE s. cogito (> cuget). lat. scio (> ºtiu). I-III. 64. percipio (> pricep). cuvintele din sfera semanticã a culturii. p. pareo (> par). 4 Înþelesul arom. 494). Bucureºti. o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic.

29). Puºcariu. canticum (> cîntec). citera (> citerã). lat. Desigur. . p. 171): bucino (> bucium vb. alãturi de scribere2. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. vezi S. 1971. 1-4. 1937. credo. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. Paºca în CL I. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. Vezi ºi DLRV. se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã. 9248.). pentru prima datã. scrie "desena. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. p. versus (> viers). Individualitatea. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. Infl. nr. ªt. p. Scrierea latinã în evul mediu.. scribo. sono. 79. 33-34.A. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. Jako. 1956. multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. ioco. Candrea. dar sînt esenþiali. vezi S. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. p. a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. Individualitatea. canto. 171): ioco (> joc vb. De observat cã în REW3. 10-12. cu excepþia românescului viers. 14 ºi 275-276). iocus). chorda1 (> coardã). Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. R. chorda. Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. Bucureºti.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu. Astfel. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3. Dupã cum se poate constata. Porolissum. 14). 185. v..). grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române. trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. mens. Niculescu. 270-271. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. sono (> sun). De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. p. cel puþin o perioadã de timp. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). canto (> cînt). pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã. În mod 1 Considerat de Mihãescu.). I. 113-115. iocus (joc subst. gr. la curtea regilor. Lb. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. p. d) distracþii (p. Este ºtiut cã în Dacia. *oblito. p. Manolescu. p. locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. p. Sucidava. constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu. charta. „Pontica” III. despre derivatul scripturã. Totuºi. de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3. Etudes de linguistique roumaine. Cluj-Bucureºti. Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere. sibilo (> ºuier). în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã.

PB 3907. 80: arom. 178. lêr (REW3. 38 ocurenþe. Probabil cã. o citi toatã). 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). lex. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. socotim cã etimonul este latinul numerare. cantitatea” (p. într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). lire. întrebî. în special în formulele finale. leziri < legere. v. dupã cum aratã Ov. aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia.. alég „lire” („cártea. 14–15. ca provenind din lego. lex. Meillet. p. IX. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu. nr. 1. megl. Dimitrescu.. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor. a numãra era folosit cu sensul „legere”4. 225 (Munt. ºi Andreilu alu Bagavu. p. se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului. Densusianu. 1–4. LR. I. p. Fischer. 1 2 3 4 . În ILR II. aleadzire. Cu timpul. o datã ce în sec. Carte de alégere.. leggere. 1956. p. 1932.1. astrolog”. (a) numãra3. în RRL. DDA s. Contribuþii. cetitoriu) (DLR. Prav.. ca arhaism. it. Paºca. care. u-aléapse tutã” – scrisoarea .v. cu sensul învechit "citi”. CV 26 ocurenþe etc. s.v. În DLR se considerã cã numãra. leer. pentru a þine socotelile la stînã etc. 1964. –ere (v. sensul lat. –gis sau ligo). p. cf.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. Dict. 595-602). 358. –gis). 153). 355. în ceea ce ne priveºte. în Ernout. în SCL. de pildã. în CL. mai apropiat din punct de vedere fonetic. vb. Aromânii. legere”. considerat de Capidan. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr. Papahagi. XVI. p. sp. trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. alég (cf. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. p. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. ºi ªt. Vezi Fl. Bucureºti. provine din lat.. o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. numãrãtoriu). aparþinînd aceleiaºi sfere semantice. în urmãtorii termeni: „il est possible. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. fasc. pg. GS II. 1965. nominare.. s.v. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. I. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. etym. numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. 7). lego. mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat. Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. verbul legere este relativ des întrebuinþat. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs.

.. peniþã). vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. p. întregesc imaginea sferei semantice culturale. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r. în þara noastrã. numãrãtoare.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l.N. pe baza cãrora. s. p. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. ºi Þîrcovnicu.. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). în mod cert. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –. cu timpul. sînt relativ numeroºi.v. greaca ºi slava. p. lire . Din cele de mai sus reiese cã. v. Împr. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra. 78).. pãtruns din slavonã”. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. afirmaþia lui Mihãilã.v. 150. În fine. panã. cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr. care.v. ap. 24. 5 Vezi DLR. principalul instrument al scrierii5. în anumite combinaþii.v. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. 6 Bârsãnescu. pinna). numãrãtor.. p. s. p. În pasajul corespunzãtor celui citat din T. sud-slave. Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. o putere redusã de circulaþie. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1. Ist. DLR s. zac. 2 CDDE. nenumãrat. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus. avînd în vedere. dupã cum se poate uºor remarca. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi. cu puþine excepþii. pe de alta. De menþionat cã. diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. de origine latinã. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6). numãra. Termenii care s-au suprapus. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. 3 ILR II. Anon. penuº). 43. au. a devenit. în decursul secolelor. Car. în categoria amintitã. îºi justificã locul în sfera culturalã. apare. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat. dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –. în epoca feudalã.Ev. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. în C. 25. s. 4 ILR II. ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. 113. 148. Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). numãrãturã)2. Cuvintele discutate. la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. peste cei deja existenþi. datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –. dar.a citi. Acesta. P. pe de o parte. 28. . în textul românesc.

Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor.). dascãl. pedagog (gr. slovã (sl. glagol (sl.. Tamá. universitate. filã (gr. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie.). pedepsi.. 142. termeni ca aceºtia. (a) instrui.).).).). socoti.. din punct de vedere etimologic. Dintre termenii împrumutaþi. cernealã (sl.). letopiseþ. cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi.).). tîlc(ui) (sl. slicã. hîrtie (gr.). lecturã.). Mihãilã. termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt. cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie. ºcoalã. . student.-slave. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2. ucenic (sl. spudeu "discipol.). Bârsãnescu. toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. teasc (gr. ispit. Gãmulescu. novinã. propis. toc (magh. ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1. ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. ung. sud. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv. Elem. sunjer. mãºtilã. tipar (gr. pedagog.). facultate etc. Împr. în ultimele douã secole. pecete (sl. Rosetti.. noveale. (a) medita. glavã „capitol” (sl. buchea cãrþii.. gr. op. Elem. predoslovie. Infl. molitvenic (sl. ceaslov. hîrtie. filadã. citi (sl. letopiseþ (sl. elev” (gr.).). criedã. Gáldi. Lb. pravilã (sl. organizarea instruirii: dascãl (gr.). vezi ºi p.). 148.) sau o arie de circulaþie redusã. cit. Termenii de origine slavã. samã "numãr” (magh.). grãmãtic (gr. sîrb.). Împr.). cernealã.. raboº. mai puþin. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. sîrb. 4 Mihãilã. filadã "caiet” (gr. p. diac (gr. ILR. filã. scoriþã. scriere.. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. tipar.). nu-i glagore în cap. imprimerie: buche (sl.). ceaslov (sl.). 209.). 27. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social. sud-slave. o serie de termeni neologici.). condei (gr. socoti (magh.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate. chiºiþã. pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl.). p. pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi. 3 De menþionat cã. Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D. în DEX. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt.). crug. cãlimarã (gr.). Néo-gr. La acest strat mai vechi s-au adãugat. pedepsi "a învãþa” (gr.).). sub rubrica „cuvinte referitoare la carte.).)3.). predoslovie (sl. cei mai mulþi. greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului. tipic (gr. de exemplu: elev. Etym.). glavã. izvod (sl. conservîndu-se în special în expresii (de ex.). p. italianã. se poate trage concluzia cã. pisanie (sl.). Mihãescu. care se referã. întãresc caracterul romanic al limbii noastre. þircus. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi. dar în Gãmulescu. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã). spudeu etc. 2 Djamo-Diaconiþã. hrisov (gr. culturã”.

114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. p. 58. 1965. 1979. Bucureºti. . 1. ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. CL XXIV.P. Panaitescu. Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã. 17-21 1 P. p.

pe cînd în DIL este . maghiarã. 1992.. care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. de asemenea. adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. aflat dupã unele grupuri semantice. Astfel. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. vãzute din perspectiva istoriei limbii române. al XIX-lea. 22–26). de ex. de fapt un amplu (p. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu. în decursul veacurilor. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. Bucureºti. greacã etc. termenul felucã are în DA prima atestare în sec.. latino-romanici. Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat. au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. grija autorilor pentru primele atestãri. Pe lîngã acestea însã româna a primit. Editura ªtiinþificã. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. DIL are multe calitãþi. 1. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. timp de cinci ani. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale. printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. reuºite în multe cazuri. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. Trebuie menþionatã. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). Neologismele. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0.

Firenze. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare.f.. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte. al XVI-lea. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. e . deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. p. la paragraful „forme gramaticale”. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec. Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle. 1971 II p. Contribuþii. Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR. 2. ceea ce explicã de ce unele substantive apar. litera S – S – sclabuc –. asupra atenþiei cuvenite variantelor1. în DIL în 1694 etc. În fine.. 1973. Dimitrescu. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. De asemenea. gheneral.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695. 111–116.? Altfel spus..m. 21–24. de ex. inexistente în DLR tomul X. p. partea 1. „Cahiers de lexicologie” 19.1. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. belghi). în 1985. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle.) de la sediul Academiei Române din februarie 1975. la comandant. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. invariabil. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. 2. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului. al XVI-lea. în titlu. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431. germanã. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat. singura doveditoare 1 V. sasafrasã s. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. spital. apãrut totuºi relativ de curînd. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice. la forme de plural (de exemplu avari. p. este adevãrat. golf în DA în 1863. etimologia etimologiei. În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului. de ex. de ex. asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. în Fl. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. SCL 3/1966. v. 26–29. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). exclusiv pe acelea care se aflã în text. maghiarã etc. 351–353. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante.

care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului. pedestru3 din lat. conform titulaturii Dicþionarului. trecutã prin douã filiere. stuccatore. Or. Altfel spus. < germ. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate.2. p. harmata ºi nu din lat. calepin. < fr. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã. orare. ca în cazul lui bagdatelu. 580-581. sommo. bagatell (magh.. NI. umanist italian. p.. 1973. prokátòr care. med. cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. p. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia. . calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510). la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate.n.. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe. din it.3. prima. care apare de 61 de ori în PO. Dimitrescu. În schimb.. 2. etimonul termenului maghiar. 112r. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. cã orãlui vine din magh. ar trebui sã o reprezinte. maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. de fapt. cu care româna din sec. se explicã prin lat. Contribuþii. al XVI-lea nu avea directã legãturã. Rosetti. cã harmatã se explicã din pol. 1 V. bagatelle)”. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh. padovean s.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele. 2 V. Fl.f. ele nu aparþin clasei pe care.. 110. magh. procurator. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr. p. cã procator provine din magh. de asemenea de origine lat. Bagatelle. 3 Al. armata. 212-216. Etudes lg.. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte. astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh. în Cantacuzino. Elem. la rîndul sãu. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã.. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. bagatelã s.. 2. Djamo. orálni ºi nu din lat. Termeni ca academic adj. lex.

al XVIII-lea. I. p. Elena Deboveanu-Mãlãescu. 1905.B. de ex. capitolul respectiv din acest volum). Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile. XV ºi XVI. 1363-1368. într-adevãr. Paris-Varºovia-Cracovia..4. 148-149. 3 LR 12 (1963). prowjant. Bogdan. . Bucureºti. 1938. 1938. printre ele citãm: DHLR II. Fl. p. popor (popolo). în LR XVIII (1969). < lat. Pisa. 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. Rum. Wedkiewicz. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. praebenda. popor1 din lat. red. I–II. Al. Bucureºti 1989. Bugeanu. it. apoi Limba românã literarã în sec. p. coordonator Sergiu Drincu. 3. Timiºoara. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi. Pellegrini. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. De asemenea. Pologne et Roumanie. Aux confines des deux peuples et des deux langues. immagini e storia. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec. în schimb. 111–113. discutate de Þepelea3 ºi de Fl. leu tot de provenienþã latinã2. Lukasik. Desigur. 2. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. populus. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. provenda. G. Bologna. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. în „Romano-slavica” 1 D. 265-266. Dimitrescu. în Introducere. pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. St. vol. în Scritti linguistici in onore di G. 1989. gint. Costin. I. proviant (rus. Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. idem. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. 3. dar. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. 167-171. 1913. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol. p. 1915. Niculescu. vol. Un problema di lingua dotta. provianda)”. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. 2 Al. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). med.. 1982. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v. Cracovia. p. Niculescu.118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester. p. deºira. Þepelea). Documentele lui ªtefan cel Mare. probenda. rus. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. 1991. < pol. Bucureºti.

. 116-120.v. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. p. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. NI. p. Dimitrescu. Elena Linþa. M. 155–224. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file.v. p. idem. Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. NI. 1963. palat. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. 2. apar trei ani: 1667–69. în paranteza iniþialã. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti. Contribuþii. evident. dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. Mol. posterior.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI. Contribuþii. p. cu o singurã datã. p. prin cantitatea citatelor. iar în 1668 termenii: gheometrie. blãjene. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. p. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. 2. în NT 279r.I. 81.. raza de folosire a termenilor neologici. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648. 156. însã în DLR apar extrase ºi din M. 1962. cronologic2. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase. Contribuþii. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins. filosofie. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. iar florint se aflã. barbarezi. O. dar.6.v. NI. Documente privitoare la relaþiile.. neordonate cronologic. în spaþiu ºi în timp. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. V. 1964. 93–109. gramaticã. adaghiu. D. în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. s. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. Fl. în „Romano-slavica” VIII. Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. s. matematicã. sferã. gramatic. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. fizicã. 91. Mitu. 86.5. 194–209.. ca în DLR. Costin. Astfel. în afara textelor citate în DIL. 106-120. p. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. ºi în C2 ºi în PO.. textul din Cantacuzino fiind din 1699. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. formã neînregistratã în DIL). sirenã este citat doar Cantemir. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. se putea adãuga Dosoftei. s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. de cîte ori se citeazã Cantacuzino. de ex. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. Dimitrescu. p. . 3. p. zi miercuri”. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino. Cantemir I. s-ar fi predatat cu un an. tip.J. destinatã primei datãri. În general aºa este. Lex. 319. 1974. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. în 1413. p. în „Romano-slavica” X.

fasticul). este înregistratã forma de pl. 321. care figureazã la Cantacuzino. iar la p. – s.7. Dimitrescu Contribuþii. dar corect este Bonvici. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). 119. NI. Contribuþii. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. în original însã este a o opri. p.v. la p. 132v. Dimitrescu. 119. sau ca forma de sg. Dimitrescu. ca papistaºi. matematicã apare n. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino. Dimitrescu.v. sferã prezintã în textul din Cantemir. sicul. Oricum. f. s. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s. p. adicã un total de 8 pagini. – s. citat la b). cum apare ºi în citatul de la p. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. N. le notãm mai jos: – la p. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”). se pot datora tiparului. deci cu ducat (1421 dupã DIL. – s. iar s. pl. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. propriu Bonvivi. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. 112r)! 3. – la p. .v.v. Fl. deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r. dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. fasþicul. Fl. p.v. 91. 186 s. – s. am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. Fl. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. NI. p. 187. 1901. mãcar unele.v. 91 apare adj. redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL. 85. – s. gramaticã se aflã un citat din NI de la p. V. – s. doaã2. 2. inexistentã în alte contexte1. în timp ce în original este termenul pusãrã. florin figureazã forma floriht. Contribuþii.v.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice. Iorga. despre care credem cã este cea corectã. prefaþa citatã. Înainte de a încheia. fasþiculile. pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã. ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum. în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato. altiera. de ex. V.v. Fl. ducat. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. 78 sub Cantacuzino. D7 a opri. în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã.v. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri.v. NT.

care a cerut o mare cantitate de muncã. Relaþiile.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan. p. foarte numeroase. semantic. În încheiere trebuie subliniat cã dacã. la rîndul sãu.. 3). 70). etc. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. cronologic etc. Mihãilã în DLRV. de tipul florileg. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc. – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon. paij. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. p.. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. aºa cum a procedat Gh. 11–12. p.. din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. 213–218. 70). – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. considerãm cã. palestrã. datat 1431 etc. p. Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992). sensuri noi etc. lirã. deci contribuþia lor propriu-zisã. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v. în general. sustentului etc. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu. 4. p. nr. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. 613–614. urmat de florint. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care.

umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500. 397 pag. Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã. Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. 16. în unele dintre ele. al XVI-lea. Bucureºti. dar. ªi totuºi. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. se ºtie cã. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. 1971. p. începînd din secolul al XIII-lea. aºa cum ar fi trebuit. Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. XIV–XV. dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v. 25). Editura Academiei. în majoritate slavona. 23. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã. De aici organizarea .CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. nu s-a acordat. Dupã cum se ºtie. dar ºi latina ºi maghiara. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare. Din pãcate. XIV-XV. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare. în altele s-a operat asupra textului original. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor. existã numeroase ediþii de documente..

318)). care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. 1889. deci înaintea „lexicului” ºi. p. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. p. 298). cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . sg. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. a/ã. aºa cum apare aici. 303). Dar. În acest capitol. una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. ei. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena. 322). sau masculinul vinograd. Bogdan. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. apare ca feminin (p.A. bineînþeles. 269–324). adjectiv. jumãtate. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. XI. fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. 301). de asemenea. 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. 28).CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. folosirea la cazul general la substantiv. p.. numeral. verb etc. pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. seria a II-a. 2). adverb. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. copiºtii românizau limba slavonã (v. Dar pentru istoria limbii române. pol. t. în special la nume. de cel mai mare interes este înregistrarea. 325–376). lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. Numeroase sînt. în capitolul consacrat numelui ºi nu. e/ea). în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte. Trebuie subliniat cã. a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. constituit din forme variate de origini diverse.-dat. Bucureºti. apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor. strãinã poporului. Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. de exemplu. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e. dupã adjectiv. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. de asemenea. nu locul acestor capitole este important. sub influenþa rom. desigur. de asemenea. p. p. a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. ceea ce conduce la concluzia cã. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. verb. devine feminin (p. autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. sub influenþa lui vie. p. în capitolul Elementele româneºti (p. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen. 359–376). utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. extras din A. iar cealaltã. Bobul. 319). tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu.R. subcapitol al „lexicului” (p. fiind în cea mai mare parte a cazurilor români. ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p.

dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. analizîndu-le minuþios. care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p. se aduc atestãri din 1431–1433 (p. De asemenea.. avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. 4. cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte. 1973 – traducere din limba francezã . substantivul Puiul (1453) (p. conform citatelor din DLR apãrut în sec. Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani. în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. 364).. Bogdan (p.. Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii. în anexã. al XVII-lea. maghiarã sau latinã. Bogdan. p. XVIII. dar. într-un viitor apropiat. Faþã de DLR. Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. Bucureºti. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. 1521–1529.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile. sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere. documentele cele mai interesante. RRL. Bogdan (Glosarul. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. pentru Moldoveanu.P. 278) în 1441. 126–127). la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast.. însoþit de primele atestãri. în timp ce în Glosarul. lui D. textele studiate. Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. 367). 279). comparativ cu D. 273). Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. Deoarece nu s-a fãcut aceasta. 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu. textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi.P. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p. în comparaþie cu D. 381–388. Astfel. 283). întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã. în 1481. p. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã. interesînd istoria limbii române.P. 367). Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. mai ales..

Dimitriu. Bucureºti. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. pe drept cuvînt. ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. 47–64.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. editura Junimea din Iaºi. 202). a vocabularului. De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. Romanitatea Românilor. în AUI XVIII (1972). 15–49 –. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. în AUI XVI (1970). Astfel. romanitatea vocabularului limbii române. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. în acelaºi timp. Editura Junimea. 597–606. în 1973. Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. nr. Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. de C. dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. Pe de altã parte. în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. în SCL XXII (1971). Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. pe de altã parte (vezi p. Dimitriu. luate la un loc. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. C. cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. formaþii pe teren românesc. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. Armbruster. . Dimitriu aratã. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o. ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. 181). de coordonare ºi subordonare. La romanité du roumain. 1965) sau istoricã (A. se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române. procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. Graur. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini. p. de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. C. 1972). pe de o parte. în raport cu textele nordice (vezi p. 222 p. Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi. 184). 60–61). Iaºi. p. p. 1973. Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre. urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. Bucureºti. structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. 6.

Totuºi. Dimitriu. la care autor sau colaborator este chiar C. comparaþia se transpune în sec. Paris. Candrea) ºi trei din sec. de exemplu. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. p. în SCL XIX (1968).126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. pe de o parte. unui alt stil. adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. cel beletristic. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. p. dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. pornind exclusiv de la texte din sec. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. dar ºi mai cuprinzãtoare. privitã chiar din acest unghi. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. Les caractères statistiques du vocabulaire. De asemenea. ºase ani mai tîrziu. 3. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta.A. 297–302). în SCL XX (1969). Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. pe de altã parte. într-o cercetare de acest fel. interesante din multe puncte de vedere. de largã circulaþie. Dar ne putem pune întrebarea de ce. în momentul de faþã. nr. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I. de ex. Paris. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original. nr. Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique. al XVI-lea cu caracter religios. cartea lui C. 47). Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea. Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. Muller. Desigur cã. al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. De asemenea. de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. de aceastã datã. nu se menþine criteriul stilistic. cînd. 1954. din pãcate. aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. C. la noi. criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. Guiraud. desigur. 1968 (vezi. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. lucrare meritorie pentru acel . al XVII-lea (vezi p. recenzia Alexandrei Roceric. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. C. Initiation à la statistique linguistique. Cazania lui Varlaam? Deci. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. la Ch. 350–351). 3. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd.

1973. Martin. Essai de statistique lexicale. în speþã a vocabularului. nr. Ediþia de faþã. de Tesitelovà Marie. Leksica stilotvorenii Lermontova. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii. 2. p. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. 3. 1976. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. Meddeleiser. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. cuprinzînd o introducere bogatã. SCL. dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. Le vocabulaire du théâtre de P. Corneille. Slavisk-Baltist Institut. 779 p. Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. 206). Text stabilit. XXVI. Paris. Opit Kolicestvennogo opisanija. 283–299 Coresi. Praha. p. Paris. Bucureºti. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. ºi a rectificat unele opinii anterioare. Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. a integrãrii limbii. Editura Academiei. mai presus de orice. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea. ºi Etude de statistique lexicale. Analizele minuþioase. textul Psaltirilor ºi un indice . Universiteti Oslo. în teoria informaþiei. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. 1964. considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. 1960. rezultatele precise la care se ajunge. Bibliography of Quantitative Linguistics. Leningrad. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. 1975. 1973. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. Muller. Paris. L’illusion comique de P. Dimitriu. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa. introducere ºi indice de Stela Toma. într-o expunere sobrã. 43). a unuia dintre cele mai importante texte coresiene. C. 1967. 1968. ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat. în condiþii editoriale excelente. Corneille. În concluzie.

existent la Biblioteca Academiei. Astfel. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. ªerban. dupã cum se ºtie. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. de altfel. 8/2).A. Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. pe care îl comparã cu alte psaltiri. editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. lecþiuni eronate. Din cele arãtate mai sus. cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. iar I. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în . În ediþia sa. 12–13). trei psaltiri. aºa cum am mai amintit.A. prima psaltire tipãritã în limba românã. îi este dedicatã ediþia în discuþie. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã. se poate deduce cã de-abia acum. încã din anii studenþiei. dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p. Ediþia de faþã are în vedere. 6–7) I. forme gramaticale înþelese greºit. 74/3). Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. de regretatul profesor J. cãruia. Dintre aceste trei texte. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. caietul 34. mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. 124/3).A. scoate la ivealã (vezi Introducere. p. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi. topise pentru topi-se (ps. una dintre primele scrieri bilingve. Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. I.128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã). Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. O cercetare atentã. cuvinte în plus. p. printre care ºi cele coresiene. 5–6). Byck.

însã. 202. p. ºi hristos „uns”. pr. la fiecare cuvînt în parte. 2. singura care poate satisface cerinþele actuale. în indice. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. 66r. . poate nu ar fi fost inutil ca. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori. Trebuie. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. „ales”). SCL. de exemplu 1 V. (c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. eforturilor Editurii Academiei. frecvenþa lui în text.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. distincþiile necesare. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus. Astfel. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. ogodit. cele mai multe. datorate. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. 323) ºi de epilog (vezi p. în partea de jos a paginii. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. de exemplu ciudã "minune”. de foneticã. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. 662). Uneori. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. iar. uneori. de asemenea. 201v. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. zãpretire. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). între paranteze drepte. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. ogoditor. salutatã ideea de a diferenþia. care-i pot face o lecturã cursivã. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. XXIII. credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie. 65v. sãblaznã. nr. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. în linii mari. zãprãti. de exemplu între Hristos n. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. 146r. de istorie a vocabularului etc. precum bucina.

relaþii evidente. 8). întort. 774–778. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. Dubois. impremiezã. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. Les dictionnaires. Hachette. Dictionnaire des mots nouveaux. Paris. feri "pãzi”. domn "stãpîn”. inie. cît ºi în acela al traducerii. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. slonovni. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. Guilbert. 16 º. prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. de exemplu 17 ani (1955-1971). Introduction à la lexicographie. sau chiar 10 ani (1949-1960). 1971. Dubois. istacti(e). trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. H. povelire. nãvodi. Astfel. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. de exemplu. în J. prãmãndi. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. Coresi. onagru. zãprãti. Pignon. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. 1971. Prin realizarea acestei importante editãri. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p. mojdan. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. hãlãstui. gimþ.u. et Cl. povelenie. Gilbert.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. în special a vocabularului ei. în P. premiezan. zãpretire. încurþi. zãstîmpi. sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. cucurã. construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare. vihor. care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. p. peleº. ºchiopa. L. Într-adevãr. lunecare "cãdere” etc. pazie. De altfel. pãnãtos. într-adevãr. pogrãzi. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. topica mai fireascã. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. . Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. Mitterand et J. poveli. troscot. 111-132).

243. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. asteriscului. în fond. mîntuire faþã de spãºenie. Socotim cã. oprire faþã de zãpreºtenie. Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. forma silnici). r. adînc faþã de adîncat. De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. bãuturã faþã de bere. zãstãvi. pune. indiferent de originea lor. ale valorii gramaticale a cuvintelor. respectiv. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare). 4 de jos. valori multiple (vezi p. cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. De asemenea. introduse printr-o traducere servilã. rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. moºie faþã de ocinã. considerat adverb. de exemplu pentru 1. r. este de fapt conjuncþie. lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). boalã faþã de lingoare. în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. Astfel. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus. corect. slãbiciune faþã de sãblaznã. în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. în loc de greºirã. r. În majoritatea cazurilor. de exemplu: dosãdi. Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. ci ºi din alte puncte de vedere. de exemplu. biruitoriu – ce þine. Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. . 158v. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. mustra faþã de oblici etc. vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. 85. traducînd sl. de exemplu au (92v16). 31). znamenie pentru. De exemplu. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. iar pentru cazurile de sub 2. la p. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p.). Evident însã (vezi Indicele). idumeesc – lu Idumei etc. cît ºi buzã (5810). biruiturã faþã de vlãdicie. sau la p. 330. buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. 2 de jos apare silnic. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. învãþa. depept pentru derept). o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. 5–6 grerã. edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. dupã pãrerea noastrã. semn. s-au acordat unui singur semn. de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. fecioarã faþã de fie.

Olimpia Guþu. Ion Robciuc.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. ele probeazã. Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. de asemenea. Dicþionarul propriu-zis cuprinde. în textele cercetate art. aºa cum a arãtat D. Oricum. -le în 1429 etc. din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse. Ed. spaþiul cel mai întins (p. 1981. Bolocan (redactorul responsabil al volumului). urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. C – Antroponimie. Astfel. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. În Editura Academiei. + XL p. -a este atestat în 1374. Ion Ciocea. -i în 1400. cum este ºi firesc. Bucureºti. 1–270) ºi. la dificultãþile întîmpinate. Virgil Nestorescu. 1977. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. Cornelia Popescu. Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. 370 p. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. p. 1. Avînd în vedere proporþiile acesteia. printre altele. . a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. 316. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. la principiile de lucru. Aspazia Reguº. ele nu sînt prea numeroase. Corneliu Reguº. Mile Tomici. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). CL XII. în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. p. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. Academiei. B – Toponime – Terminologie geograficã. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului. -ul în 1385. 273).

de ex. gurã. gard.). dar nu separat. Lucrarea conþine. aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã. brãdiºor etc. ediþiile în care au fost publicate etc. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. moldovean. muiere. gras. gurã. birãu. însemnãri ºi inscripþii”. muiere. *mic etc. baltã.: alb. comis. boboc. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. eventual fotografia lui.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. adînc etc. murg. bordei. bolovan. gureº. categoria gramaticalã a cuvîntului. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. morar. bour. au fost respectate toate particularitãþile textului. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. galben. brînzã. Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. belciug. bãrbat. broascã. acolo unde este cazul.: bun. cu diverse sensuri dezvoltate. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. barzã. mãtuºã. grãdinar. . alun. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune. de asemenea. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. muncel. munte. bãdiþã sau numai ca toponime. *bourean. de ex. Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã. mãtase. mijloc. alb. blidar. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. ac. În fine. moviliþã. muntean. aniniº. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. arbore. acela. bou. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova. albie. p. babã.: bãiaº. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. bãtrîn. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. de ex. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. de ex. Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. de ex. mal. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. XI). bãrbos. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime. bãrbos. *gangur. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. bucatã. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. în toate amãnuntele. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni. adînc. lista lucrãrilor consultate.

134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. pl. Costin.. C. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. 621-624. faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. 2 V. aprilie 1482. 3 V. faþã de DLRV 1502. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu. DERS 1422. cu precizãrile lui Gh.) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. p. negru. ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. p. ºi alte cuvinte în Nestorescu. 180. . de ex. Mihãilã. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani. apanajul vorbitorului nativ. În plus. în general. p. p. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã. care apãreau în flexiune slavã. în LR 6/1975. p.. N. cu care are în comun sensul. faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673. azap (1479) etc3. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. DERS 1500. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. credem cã. Mihãilã din LR 6/75. este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt. hotar. aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii. frate. în raport cu DLRV ºi DA. a se þine de treabã. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. cheie. faþã de DLRV 1480. D. nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. iazul (1534). lista din Nestorescu.. aprod (1443). p. v. D. ca o urmare a aceleiaºi cauze. p. mãgurã. a da (bea) aldãmaºul. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. bucium. gîrlã. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. a pune chezaº. 9. cãlugãriþã. de ex. iazure (1559) etc. caftan. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. în ceea ce ne priveºte. E. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. ambele calcuri dupã ceaºnic (v. 621-624. de ex. pentru prima datã. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. pîrcãlab). 385. 181-2. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. argeºean (1431). 253–265. Bogdan. iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. DERS 1445. a-ºi face milã (de ceva). tatã vitreg. aspru 1482–1496. De ex. Sigur. faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. ca ºi precizãrile lui Gh. XVI).. Gl. în DERS figureazã acum. p.

v. nu emise pe teritoriul nostru. p. Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. Buzeºti. de ex. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date. de ex. n. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. n. 133. chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. nu a exploatat 1 V. un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. altfel.) sub formele slave bahnu ºi bahna2. aprozi. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. iar în 1596 sg.) a textelor slavone” (p. Gh. XII) –.Ev. a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. în timp ce în numeroase atestãri.v. slujniku v. Mihãilã. pînã la care se întinde epoca studiatã. de aceea. 2 V. ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. Un alt caz: aprod. p. p. în C. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele. 217 s. Contribuþii.v. Credem. C.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române. .. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. 624. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã. 30 s. Dimitrescu. În DERS în 1586 figureazã pl. dar nu acesta este scopul final” (p. articulat aprodul. PO1. apare forma boalã. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi.). nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl. steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. slujnicã sau buzeºto(m). despre ponderea elementelor autohtone.v. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ.. LR 6/1975. Fl. T. p. se întîlnesc cuvinte româneºti. IX). însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p. se dã o explicaþie. 323). imediat. VII). 259). chiar anterioare acestei date. în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s. Aici trebuie fãcutã. La fel bahnã (s. este adevãrat cã în lista de documente. v. Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate.

de tipul opãrit. 14 (august. În DERS. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. respectiv. Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. ar trebui pornit. comparaþia cu unele lucrãri. sperãm. singur. voievod) au atestãri mai vechi. nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. apar în contexte slave. Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane. se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. de la care. înregistrarea unor sensuri noi etc. într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. în acest punct al discuþiei. restrînsã. de ex. atestate în DLRV la cca. aceasta ar trebui explicat. de ex. bun. Dintre acestea. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). Dar. fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã. A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. surd. urs. nevoie de nici o justificare. fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. fecior. mic. copil. Este adevãrat cã. Într-adevãr. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. ne indicã o serie întreagã de predatãri.. dar care au pornit de la o documentare similarã.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. 1318. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi). Evident. cca. baci. O situaþie specialã prezintã . Inserarea de noi cuvinte nu mai are. varã. balaur. o altã înregistrare. de ex. 1348 ºi. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. de fapt. muºat. opãrit. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate.

p. 64. mal 1445 – DERS 1448. Totuºi credem cã. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh. 1480. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS). 1585–86. 30–1582 iunie4. tot într-o parantezã finalã. p. 409. Djamo-Diaconiþã. Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. Addenda. La fel v. A. RRL 1/76.. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint.. de ex. Mihãilã. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). la p. 365. Giurescu. p. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. nesemnalate în lexicografia noastrã. p. 78-79. At. 59. pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. maistor. de ex. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate. DERS 1517. Lb. 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569. de ex. Alte predatãri rezultã. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. p. Contribuþii. 1498. 1590>. þap. 498-9.. Mold. de fapt. DERS surprinde semnificaþii noi.: brãdet 1491 – DERS. XVII–XVIII. ªerban. ap. ian. M. databile în sec. p. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. bãlaur 1337–1340.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod. unde se dau multe asemenea cazuri). R.2. p. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor. Mihãilã. IX–XI1. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470).C. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. nici diac în 3 ian. O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. nu de puþine ori. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului.v. aceastã predatare. la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. din Mihãilã.. nu slavo-române. termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine. Me(s)ter Petrila. 352. menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin. agust. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul. . se citeazã Olteanu. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare. p. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v. Doc. dar. V. 210. 14213. Djamo-Diaconiþã. discuþia despre cuvintele cumãtrã. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. s. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. M. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare.

curãlar. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt..) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. giumâtate. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. astfel.. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. At. cum susþinea perfect justificat Emile Littré. care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri. ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. Observaþiile anterioare. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. în atenþia autorilor. De asemenea. de ex. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. 341 ºi citat s. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. dar ºi bibliografia lor. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate. Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat. „n’a point de fin”. dar nu s-a procedat consecvent. 2 V.138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. p. jumetate. În fine. în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt.v. Mihãilã. totuºi. Astfel. strîmb. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. paharnic (sub forma peharnic). cocoº etc. 76. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. în general de bune rezultate. o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele. p. Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. Pe scurt. româniºti sau romaniºti din întreaga lume). ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. în mãsura posibilului. 84. cojocar v. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii. ca orice lucrare lexicograficã. vezi jumãtate. Mihãilã. At. p. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2. . coadã. rãsplãtitã însã. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române.

DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a. p. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare. Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. un nou ºi preþios instrument de lucru. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice. AUB. a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române. în cazul cã vor fi puse în aplicare. interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec. 96–104 . nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. revizuitã. fapt remediabil la o nouã ediþie. 1982.

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

în majoritatea cazurilor. stradã-coridor. arhitect-ºef. p. salã-studio. Graur. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F. raid-anchetã. casã-laborator.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. p.. 1. pentru limba francezã. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele.: actor-cetãþean.u. La romanité du roumain. 4. 1965. declaraþie-program. oraº-erou. ciorap-pantalon. student-actor. bloc-turn. angajat-mandatar. p. 1965. 34 º. în Actes du X-e Congrès international des linguistes. 268. Asan. XI (1962). . în SMFC. 2 Vezi Florica Dimitrescu. Bucureºti. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. macara-turn. club-bar. Într-adevãr. bloc-lamã. în „Philologica Pragensia” 9 (48). astãzi. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1. 1 Aceastã observaþie. cit.. 1966. p. în LR. 396-399. vezi Halina Mirska. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire. 65. Bucureºti. pictor-decorator. an-luminã. ca de ex. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes. Bucureºti. productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. cifrã-record. nr. spectacol-lecturã. ºi în T. ideea aceasta apare ºi la H. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã. 65. la Al. ci ºi în scris. cartier-satelit. privitoare la aspectul actual al limbii române. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. ºi cu unele rezerve. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. p. în special în limbajul cultivat. întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. nr. p. op. 1967). 188. 174. Mirska.

în care tipul amintit este exemplificat prin it. 111. 4 Vezi Meyer-Lübke. para bien o mal. numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. 3 În LRA.u. 24. IV.). implicit. p. estoniana. 230.. Aceastã situaþie existã. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español. Cours de grammaire historique. synapse) discutate de E.. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. cassapanca. a II-a. Leipzig. p. I. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare). Paris. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã. pe de altã parte. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1. L. în raport cu germana ºi cu alte limbi. p. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate. Pare surprinzãtoare observaþia lui A. 1. în Mélanges de linguistique Charles Bally. 1894. 13). 1966.IX. vezi Troubetzkoy. II. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. 76. 1. Geneva. p. Darmesteter. în limbile romanice4. în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL). posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5.a. Madrid. Grammatik der romanische Sprachen. 75 º. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. piantanimale. p. 585-586. diariamente sufrimos.u. 2 Vezi observaþiile lui R.. toate. 90-96. p. Portrait du vocabulaire français. din constituenþi imediaþi de un tip special. 1964. daneza. 1957. în „Le français moderne”. 1939. cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile. p. 9) sau mai noi (de ex. Guilbert în „Langue Française”. termenul a fost reluat. pe de o parte. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi. p. ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii. despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”. Paris (f. partea a III-a. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. 2. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. n. XVII. Criado de Val: „La influencia de los periódicos. 2. de L. De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) . mai 1969. Guilbert. . p. 1959. În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. ca maghiara. p. de exemplu. Sauvageot. suedeza sau norvegiana. col.1969. ed. 61. 284 º. Benveniste. A. dupã formule strãine. 5007. Formes nouvelles de la composition nominale. ca tip.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã. Buc. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea..

3. 3. O. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã. radiologie. 8. XXIV. p.. XXV.. col. fiziologie. 1. col. p.1967. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA. p..1966. p.. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc. 3). O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund. Buc. 1.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) .. conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. col. p. col.IX. 6).. lib. 4.. semantic. amenajat în incinta liceului din localitate.. vezi ºi Fl. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã. ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã.. 6888. 6–7. 7118. 7202. Copilul-erou era ea însãºi (Inf. cu secþii de chirurgie. difuzoare. 31. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc. interne.R. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch. iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. 7. p. 3. (Rom.. ginecologie etc.1966. Paris. Essai sur la structure logique de la phrase. 38 (352).1969.. 4). col.X. XXV.I. spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. lib. VII..7). 7057. Cum preferaþi. 24. De observat cã. oftalmologie. 19.. p. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj. .. A.. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public.XII.XII. col.L. VII.IX. lib.1967. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii.. II. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. XXXV. XXXVI. 4–5). 62. p. 6924.. 30. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. Séchehaye. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii. XVII. termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. 21. 230. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii.. 5038. 2. 9. 8). în exemplele de care dispunem pentru acest caz. microfoane. întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. 1950. col. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom. p. oct.1969.1966.

conflict-cheie. model: cinematograf-model. film-lecþie. replicã-cheie. statut-model. gospodãrie-etalon. notãm în continuare. imagine-cheie. gigant: film-gigant. turneu-fulger. navã-ºcoalã. replicã-fulger.146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. operã-cheie. cuvînt-cheie. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. secvenþã-cheie. silabã-cheie. piesã-document. lot-model. etalon: faptã-etalon. documentar-anchetã. . tur-fulger... vînãtoare-model. ipostazã-cheie. ºi nu numai în limba românã. fregatã-ºcoalã. staþie-pirat. dramã-document. respectiv. post-cheie. pirat: radio-pirat. plan-pilot. atelier-ºcoalã. capitol-cheie. emisiune-pirat. foileton-anchetã. document sau pirat. precizare-cheie. episod-cheie. liceu-pilot. scenã-cheie. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã. poziþie-cheie. întrebare. radio-anchetã. structurã-model. joc-ºcoalã. concert-lecþie. punct-cheie. pilot: staþie-pilot. în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. avion-pirat etc. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. 231. teatru-anchetã. navã-pirat. op.. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. foto-document. avion-pirat. cerb-gigant. cisternã-pirat. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. disc-lecþie. uzinã-pilot. întrebare-cheie. buletin-anchetã. magazin-etalon. element-cheie. bandã rulantã-ºcoalã. unitate-etalon. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. teatru-document. emisiune-anchetã. iar vecinãtatea (contextul) cheie. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. Constituentul al doilea este. În ordine descrescãtoare. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie. ediþie-pirat. piesã etc. fotografie-document. traseu-ºcoalã. piesã-document. staþie-pirat. experienþã-pilot. hotel-ºcoalã. local-gigant. frazã-cheie. sat-model. restaurant-ºcoalã. scenã. interviu-fulger. întrebare-cheie. restaurant-gigant. film-cheie. împrejurare-cheie. fotografie-document. azil-ºcoalã. în legãturã cu locomotivã-tip. spectacol-ºcoalã. de cele mai multe ori. reginã-mamã. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. film-document. peliculã-document. idee-cheie. condiþie-cheie. pãºune-model. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. cit. cheie.

Dubois. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. copil-monstru. . mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. Problèmes et méthodes de la linguistique. fluviu etc. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul. tele-maraton. 1968. limitã: clipã-limitã. maraton: interviu-maraton. elementul al doilea. v. în RRL XIV. 1969. 2 Vezi articolul nostru. I. p. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. Desigur. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. p. printr-un proces îndelungat. la care se adaugã ºi altele (pirate. în cazul în speþã. J. Coseriu. diferã de substantivele independente cheie. 5. film-monstru. record: cifrã-record. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef. în „Travaux de linguistique et de littérature”. p. în analiza distribuþionalã.. p. fluviu3. 1 W. moteur. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program. 3. 65. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. condiþie-cheie. 1963. 109. 4 E. În formaþiile amintite mai sus. mamut: spectacol-mamut. situaþie-limitã. cap-simbol. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. pe de o parte. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre. 1962. turneu-maraton. cit. 13. întrebare-simbol. Wartburg. a II-a. p. timp-record. Paris. În general. bilanþ. Paris. 30. Les structures lexématiques. stare-limitã. aceste cuvinte. 1. VI. fiind frecvent utilizaþi. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ. La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. frînã: cauzã-frînã. ed. pilote. cheie. 105. Sauvageot. 3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. bilanþ. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu. pod-mamut. discurs-bilanþ. aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. 1. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. ºoc: fapt divers-ºoc. „podul de peste fluviu” etc.31. pe de altã parte. rol-ºcoalã. Notes sur les suffixoïdes. 78. film-mamut. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur. scenã-simbol. în cazul nostru. sînt morfeme care.. nr. vîrf-record. în „Langue Française” 2. simbol: sculpturã-simbol. p. film-fluviu.. interviu-fluviu. p. simple afixe1. op. mai 1969.. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei. film-fluviu ºi. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. pilote. uzinã-monstru. vîrf: moment-vîrf. 1968. Dupã cum se poate remarca.

De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. conþine. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. sîntem datori o explicaþie. séance-marathon („Langue française". maraton. p. vîrf. 1944. 2. este cã. gigantic. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon). 66). În fine. Substantivele monstru. maraton. simbol. uneori.148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. în raport cu record ºi fulger. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. în cazurile amintite. se contureazã arhisemantemul „model. Bucureºti. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund. Coseriu. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. de exemplu. 230. Stilistica limbii române. interºanjabili. etalon. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model. program etc. la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare. ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã). nuanþa de „obositor”2. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. Astfel. pãstrate ºi în noile formaþii. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA. lecþie. imens”. în pilot se include ideea de „primat”. Mai întîi. dupã cum am vãzut. termeni care apar. încît termenii pot fi. p. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm.. De exemplu. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil. 2 Cf. op. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. unele. mamut. ºoc. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. cit. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. pilot. . pe lîngã ideea de lungime. A doua observaþie. proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger. 4 Vezi Iorgu Iordan. p. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. 344. deja consemnate în limbã. model. în exemplele noastre.. iar altele numai presupuse. p. pentru limba francezã. legatã de prima. Sã se compare. De asemenea. Aceste cazuri. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”. alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. mai 1969.)? Nu am eliminat substan1 E. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4.

inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. 66). navã-gigant. în mod special. 2. termen-record. înregistrate ulterior (iunie 1970). Din acest punct de vedere. mai 1969. III. 1. *situaþie-vîrf. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. *rezultat-frînã etc. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”. pe de altã parte. un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2. aºa cum am menþionat anterior. p. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. Dupã elementele alcãtuitoare.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. supracompusele aparþinînd variantei 1. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. conducteur-chef de groupe. timp de nouã ani. 2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. . la care se asociazã un al treilea termen. ºi. De exemplu. într-adevãr. din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf. acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. din presa zilnicã. président-directeur-général. de ex. dirijor-maraton. valoare-limitã. caz-limitã. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre.

/ masã rotundã ore.): alb./ om viu inimã./ muncã patrioticã femeie./ adunare-plenarã dezbatere./ monument istoric s s a congres. În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman./ expoziþie de mobilã femeie./ plãmîn artificial expoziþie.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ club bar magazin./ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ colecþionar de muzicã s s s film./ lumina zilei a s s ./ jurnal al pãcii student.

pentru construirea unui teatru mobil-pliant../ monument istoric etc./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric.. ambele interpretãri sînt posibile. eventual. a propus achiziþionarea proiectului. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº. *magazin-expoziþie / de stofe etc. *statuie. bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului. de municipiu etc. În fond.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. în care caz avem „de ales”. a gãzduit mobile”. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context. 1 Vezi H. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care../ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã. . În arhitect-ºef / de oraº./ monument istoric.) decît clãdire monument. p. ar putea fi comutat cu de judeþ. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire. În fine. ci inginer-metalurg). în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer. într-un context asemãnãtor. De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie. Alte cazuri sînt însã clare. adunare-plenarã.. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. care./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. 111. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”.). magazin. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. Introduction à la linguistique. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex. problema nu se pune expres. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. Evident. Paris. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere. Gleason. stofe etc.A. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor. astfel. de ex. club-bar). de exemplu între clãdire./ agricolã tîrg. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. în expoziþie-agricolã / tîrg. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1. în cazul respectiv. în general. 1969. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie.

care.D. ca în S/SA. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi. varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b). Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. alcãtuit din succesiunea SAS. pe drept cuvînt. lib.É. pe locul 2. sau. p. ca în SA/S sau SA/A. pe locul 3. el apãrînd.R. de tipul floarea-soarelui.F. deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu. 2. . Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative. col. La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar. 3.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator. are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. cel puþin în exemplele avute la îndemînã. 7–8). 6924. Phal1 remarcã. în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente. 21. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)). Oricum. în „Langue française”. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. substantivul.. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a. mai 1969. p. mai rar.I. XXV..1967. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. 76. sau SS/A. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte. cum este ºi normal.I. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C. A. de preferinþã. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc.

u. Fr. Le parole composte nella lingua italiana. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. p. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. p. 1957. ci realizãri efemere. roman-fleuve. Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. 1–6. H. Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”.. 1965. De altfel. ele nu reprezintã inovaþii româneºti. p. 57 º. Wiesbaden. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. nr. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. de ex.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1. ºi 2. 2. Sparmann. ci formaþii dupã un model strãin (de ex. 161–165. stabile în limbã. 1964. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. în „Deutsche als Fremdsprache”. 1. Leipzig. etc. scenã-cheie dupã fr. E. scène-clef).. 1960. 57 º. 8. p. art. 70. 1964. 241–247.. 1945. The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation. J. dar ºi în limbile romanice.. . 13. cit. Benveniste. 1. Tollemache. Grosse Rudolf. roman-fluviu dupã fr. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române. p. SCL 3. Roma. 325–334 1 În special în limbile germanice. p. 1965. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile. în „Sprachpflege”.. 1970.u. v.

Paris. Paris. 2 A. p. Marcu. element formativ provenind din teme care. verbale)3. LRA. dactilo-. dermo-. Eléments de linguistique générale. 3 Iordan. 318 ºi urm. 214. p. Martinet. mega(lo)-. 135. pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. grafo-. p. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. Aceasta explicã. la origine savant. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente. de asemenea. p. Mitterand. Într-adevãr. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. de ce tele. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. 4 Iordan. de ce unele pseudoprefixe. dar care au fost înregistrate. 1963. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”. porto-. livresc. în limbile de origine (greacã sau latinã). plus-. Seche în LR 3/1965. ºi H. dinamo-. p.. de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C. 1960.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. stereo-. Maneca ºi Fl. pronominale. vice-. se bucurã de mare succes. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). procedeul pseudoprefixãrii. aveau sens în sine (teme nominale. 213 ºi urm. . discutate de Iorgu Iordan în LRA. Les mots français.apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. neo-. 27–49. LRA. steno-. omni-. p. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. între 1961-1967. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. 407-412). nu apar aici. fizio-. ºi LRC. în accepþia largã a termenului). pento-.

multi-. cardio. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi. în „Le français dans le monde”. 8 (1936). Astãzi. modalitate savantã prin excelenþã.< gr. . foto-.< gr. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”). kardia "inimã”. micro-. J. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. aer "aer”. nr. pseudoprefixarea. autos "el însuºi”. mini-.< gr. cryos 1 Vezi Al. 83. 320. 2 Iordan.< gr. cine(ma). trebuie invocat. La romanité du roumain. auto. E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate. macro-.< gr. aºa cum arãta H.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma.< gr. p. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor. cine(ma)-. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române. astro. ceea ce demonstreazã cã. p. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii. însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã. 16. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”). tele-. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. se amplificã ºi ea. arhi. 5. ciclo. hidro-. Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. 1965. nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. cito. bios "viaþã”. Bucureºti. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme. crio. Pentru a explica acest proces. auto-. astron "astru”. au devenit productive în limba românã actualã. de exemplu autogol din englezescul autogoal. Dubois. radio-. electro-. p. 6/62. kyclos "cerc”. angi. p. pseudo-. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba.< gr.< gr. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. bio-. precum: aero-. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. în Les mots français. p.< gr. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero. fãrã îndoialã. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl.< gr. L'évolution du lexique dans le français contemporain. 1. LRC. mai ales. angeion "vas”. sau chiar împrumuturi propriu-zise. kytos "celulã”. Graur. bio. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”.< gr. semi-. kinema "miºcare”. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte. cã pseudoprefixele des folosite. 4 H. cãci. Din punct de vedere al originii lor. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte.

(35 de formaþii noi). -e "liber”. cornu "corn”. gea "pãmînt”.(24 de formaþii noi) ºi mini. gr.< gr.< lat.(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi. fil(o). monos "singur”.< gr. tele. khronos "timp”. fon(o). mini. tot „sinonime”. dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã. micro.< lat.ºi moto-. moto. pluvia "ploaie”.) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi. hydro "apã”. phileo "îmi place”. micro. hygros "umed”. fot(o). dimidus "jumãtate”. semisuperproducþie. mili. electr(o). necro. cosmo. mini. macro. mon(o). mondo. cãldurã”.< lat. -e. lactem "lapte”. heres. minimus "cel mai mic”. la fel ca în celelalte limbi moderne. psyché "suflet”. milia "mic”. termos "cald. gr.(61) ºi lat. 41 cu tele-.< gr.< gr.(8 formaþii) ºi lat. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-. magnes "piatrã magneticã”.< lat. mille.< gr.< gr.ºi 5 cu moto-. cron(o). imuno. semi "jumãtate”. motus "miºcare”. cosm(o). prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex.< gr. duo "doi”. nekros "mort”. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie. cerealo. mim(o).< gr.< gr. duo. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi. maxi. pseudo. arhisupraclasic.< lat. corno.< gr. mundus "lume”.din tema nominalã telos "extremitate.< lat. Este de remarcat cã.< lat.156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”.< gr.(6) la care s-ar putea adãuga pluri. în formaþiile recente. ballista "maºinã de rãzboi”.< lat. trium "trei”.< gr. avis "pasãre”.< gr. oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”. pluri. microautomobil.< lat. plurimus "mult”. zoo.< lat.(1). elektron "chihlimbar”. bis "de douã ori sau dublu”. balisto.< lat. 18 cu cine(ma)-.< gr. hypnos "somn”. maximum "cel mai mare”.< gr. magnet(o). zoon "animal”. Prefixoidele cinema. imunoelectroforezã.< gr. melos "cîntec”.< lat. mimos "mim”. microhidrocentralã. simili. radio.< lat. melo.(16) se dovedesc productive). cerealia "grãunþe”.(1 formaþie).< lat.< gr.ºi mondo. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. eredo.< gr. tri.< lat. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat. lacto. psich(o). ge(o). helios "soare”. videre "a vedea”. 72 cu micro-. mikros. phoné "voce”. kosmos "lume”.< gr. pseudo "fals”. macro. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii. 15 cu electro-. mototurbopompã. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã). hidro.< lat. depãrtat”. .< lat. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio. makros "mare”.< lat.< gr. heli(o).(16). -dis "moºtenitor”. bi(s). formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic. demi. semantic vorbind. pluvio< lat. 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-.< lat. maxi. radius "razã”. hipno.< gr.< lat. radio. esofag(o). termo. video. -on "mic”. 27 cu pseudo-. immunis.au fost. 12 cu aero-. higr(o). photos "luminã”. semi. similis "asemãnãtor”. balistocardiogramã.< lat.< gr.< gr.

de moment. autocontempla. pseudocronicã istoricã. autoironiza. vezi Masetti. semicristal. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. dar sincronic. autosupraapreciere. teleanchetã. din punct de vedere al vorbitorului actual. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. semiremorcã. semisimfonic. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. semiautobiografie. trifruct. în ultima etapã de dezvoltare a românei. trivaccin. cineamator ºi cineamatorism. microbãnuialã. fotoexpoziþie. forþa de expansiune a pseudoprefixelor. cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. microanchetã. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. microidee fixã. aerotaxi sanitar. hidroameliorare. Firenze. microunivers. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. teleemisiune. Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. microstagiune. . este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1. cosmoviziune. motocicletomanie. fãrã nici o ºansã de a dãinui. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. demonstreazã. teleecran. teleînregistrare. sau chiar identic: micromicrofon. microhidrocentralã. ci ºi cele de moment. teleemisie. teleaºteaptã. microindiferent ce. fonoabsorbant. telesãptãmînã. minifustã. autotaxare. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. autoironie ºi autoironiza. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. ca de exemplu: lactociudãþenie. telespeaker. telecronicã. radiostea. telepublicitate. în cuvintele mai vechi. paleospeolog. trecãtoare. teleplictisit. radioundã. microantologie. micropoet. biocurent. minijupã. Espressione e ritmo. micromonografie. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. ceea ce face ca. p. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat. autoacuza. Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. pseudonoutate. biotelemetric ºi biotelemetrie. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. telepublicitate ºi telepublicistic. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). microroman. miniscarã. miniminifilm. microraion. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. autointerviu. 71. autocitoradiografie). aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. semiartã. 1965. Messina. prefixoidul nu mai este simþit ca atare. de asemenea.

ilustratã în LRA1. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. 3/1965). am înregistrat peste 470. În afara acestor concluzii. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. 360 de formaþii cu prefixoide. dar a trecut ºi în limba standard. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este. pe de o parte. dar noi am considerat necesar sã le folosim. 1970. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. în LRA. I. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. în limba românã actualã. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P.. am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii. cã. în timp ce noi. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. 2 Iorgu Iordan. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. p. ediþia a doua. În aceastã privinþã. 213 ºi urm. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. pe bunã dreptate. pe de altã parte. p. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. Iorgu Iordan a observat. un procedeu viu. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc. 213 ºi urm. . pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. înregistreazã. pentru o perioadã anume de 10 ani. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru. 4/1962. dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. în 7 ani. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni. în principiu. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. sau în articole independente (vezi LR 2/1962.

pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872.a. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1. T. tele-. Bucureºti. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. 4 De exemplu în L. Lingua nuova ed antica. L'emprunt linguistique. La romanité. semi-. p. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition. ed. Pasquali. Desigur cã. Paris. 65. 4.u. id. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. micro-. nr. de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. moto-. G. p.etc. Darmesteter. 74.. p. . 2 Vezi A./.. para-. foto-. p. partea a III-a... p. 242 º. et aussi à partir d'éléments indigènes”. 268.. precum cele citate mai sus2. Graur. Bucureºti. A. id. Firenze. 1965. Paris. Într-adevãr. ed. Paris /f. tele. p. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. a 8-a. Scrierea cuvintelor compuse. 34. Marouzeau.. radio-. Dubois. III. 1964. p. La romanité du roumain. în „Le français moderne”. p. Deroy. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. J. Cours de grammaire historique de la langue française. vezi capitolul precedent. hidro-. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente. J. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu. Graur. semi..etc. p. Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-.. 3 De exemplu în A. 1956. T. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. 102. 173. 268. p. 1957. Fulvia Ciobanu.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã. 142.. în aspectul ei cultivat. 1958. 1962.

cu ecran de 34 cm. 1 º. I Mini-aparat s. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. chiar familiare. în LR XVIII (1968). 11. Cont. se ºtie cã presa poate surprinde. foarte numeroase2. p. p. Gilbert.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. cit. fapt dovedit. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1. 30-32 ºi în SMFC V. P. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. 1967. Paris.. cu o singurã excepþie. p. referitoare la obiecte de uz comun. pe de o parte. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-. Exemplele citate mai jos5 sînt.. nr. au invadat de curînd limba românã. 1968. id. Le vocabulaire de l'astronautique. La formation du vocabulaire de l'aviation. meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. pentru limba francezã: R. de absenþa lui mini. Rouen-Paris. în PN XIII (1968). în general. de origine latinã. 2.: Mini-aparatul de televiziune în culori. Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-. 4 Mini. 11. p. nr. aproape exclusiv. 2. în „Langue française” 1969.160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide..u. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. Formaþiile cu mini-. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. Gheorghiu. 1965. nr. 4479. L. M. nr. p. p. pentru limba românã: N. Mihãiescu. p. în „Español actual”. Guilbert. nr. Buc. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã. nr. 7 În scrierea cuvintelor cu mini. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-.dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. cu multã rapiditate uneori. nr. de obicei. 71-81. pentru limba spaniolã: G. 63. cu titlu informativ. sau altor prefixoide. 1968.3. în special. 132-133. lucr. Dubois. Le Bidois. pe excerptarea presei: J. 3 G. Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I. 2. 10. citãm.n. Haensch. p. extrase din presa zilnicã. Luiza Seche. .am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original. 48 (1155). în Inf. 1968. dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. 1967. Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general. în „Le Monde”. pe de altã parte. 6 Din acest punct de vedere notãm aici. ºi II. 4.. 7 (147).

1969. De aceea. pînã la atelierele mici.n.. nr. p. p.: Mini-jubileu (titlu). 1967.: Un mini-vehicul urban. p... Ultra-mini-car s. care. Cont. p. 1969. Cont. Buc. paralelismul formaþiilor cu mini. .. afarã de faptul cã este foarte urît. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat... în mini-serii.f. Inf.: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona.. 41 (1147). 6/8. 1968. Mini-maºinã s. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. trei roþi. nr. Rom. ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei. nr. p. lib. 1968 (nu am înregistrat celelalte date).OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. De exemplu: faþã de mini-autoturism. nr..: Au participat aproape 1200 de expozanþi. p.80 m ºi lat de 1. p.f.. 4458. agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel. fãrã pedale. 1968. 2/6. 1969. Minispeolog s. conceput de fraþii Jarret. nr. nr.: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale. 466. nr. Mini-jubileu s. pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”. p. p. Cont. p. Douã locuri. Cont. 4/1.n..m.n. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat. Buc. fãrã volan. nr. Atunci. 2/1. 8/5). 8/4.: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”..n. 8/5.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”.. 20 (1179). 7973. Inf. 4907.. 1966. 8133. noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi. faþã de micro-vehicul (v. Cont.: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga.se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid.f. mini-autoturism). fãrã a lua nici o hotãrîre de fond. 41 (1147). nr. II Miniacord s.40 m. la fel mini-vehicul. nr. 10/3.n.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº. Minigeamandurã s. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã. 1969..n. 10/3. al doilea cu celãlalt. 1969. 3/1).: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto. 20 (1179). 7461.: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate. 6/6. Sc. Mini-vehicul s. Sc.f. 464 (5898). Lung de 1. Sc. p. care lanseazã maºini scumpe. dar foarte pretenþioase.ºi micro. 1968.. Mini-serie s. nr. micro-automobil (Mag. 1 Uneori. Mini-gonã s. Minicrater s. 1969.

n. Paris 1964. p. printre aceºtia. O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini. p.f.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. loc. Seche. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. 32. 1969. Rom. .. p. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii. mini. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-. p. Mini-pasãre s. p. 12/1.162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s. P. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel. în SMFC V. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi. 78. id. L. pentru limba francezã. 1969. id. probabil. cit. mini. în SMFC V.. Gilbert. Micro. 4 Cf. Din punctul de vedere al „perenitãþii”.) din 1963.: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu. 77. p. 4450. 30-31. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. în general. dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. Nouveau Dictionnaire Etymologique. a cãrui notã generalã e facilitatea. de origine greacã. largi. Minihotel s. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces. Avînd în faþã aceste exemple. Cont. vor rezista timpului1. extrase tot din limba presei. de moment se numãrã. imaculate. pe un cer fãrã nori. Buc. lit. În toate exemplele de mai sus.f. cinci aparþin anului 1968. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd. nr. credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã.. ca de exemplu în ultra-mini-car. Inf. bîzîia de 28 de ceasuri. în timp ce. desigur. vezi Luiza Seche.este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic. înregistrat tot în 1969). p. nr.. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã. Mini-ruladã s. cu aripi drepte. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”. minuscul”4. 21 (33). dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa. 3 De menþionat cã.vine în concurenþã cu prefixoidul micro-.f. 24 (1183).. deci la o realitate acutã a timpului nostru.v.(s. 4/6. de fapt un „minihotel”. 1967. înregistreazã formaþii cu mini.: Hotelul. 3/4.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic).: Notaþii. de tipul mini-miniaturã.sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. în PN. iatã cuprinsul acestui volum. în PN. Prin sensul sãu fundamental. nr. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii. Printre creaþiile spontane. improvizaþii.

a aparþinut de la început limbii comune. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã. de exemplu în: microbãnuialã. dintre exemplele date.(sau. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. micro. microclub. microobservaþie. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. micro. cu ajutorul lui. micrometeorit. mini. micropremierã. 4 O excepþie o constituie. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie. de exemplu: microstadion. microflaºnetã. microindiferentce. dupã cum am vãzut. un *minimotor ar avea. este adevãrat. microgarã. microbalet.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune. o diversitate de noi cuvinte4. Discutînd acest prefixoid în LRA. o formaþie glumeaþã. microfosilã. un uºor sens peiorativ. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine. micropunct. microstagiune. p. 220. sau chiar ironic-peiorativ.de automobil sau automat. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. Prin urmare. microzonã. în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it. gonna „fustã”). a microimprima)1. 3 O dovadã cã mini. în timp ce mini. auto. de un anumit nivel. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. neînregistrate nu numai în dicþionare. cornuri etc.ºi poate crea. microelement. însã. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro. mini-gonã. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. mini. pentru cã. microinstalaþie. micropoet2. Deºi „concurat” de micro-. cel mult. dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. micro. în orice caz aproape pleonasticã. microinterviu. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele.alcãtuite cu mini. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). microgravurã. micromodul. probabil.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). micromotor. faþã de micromotor.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun. mini. . Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. deoarece este mai popular.de televizor. ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. spre deosebire de microºi de alte prefixe. microportret. De altfel. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific. dar nici în alte lucrãri de specialitate.de microscop sau microfon). în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare.continuã sã fie foarte productiv. microideefixã. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. 2 Aceste formaþii sînt recente. microreportaj. iar o *minisecundã ar pãrea. microroman. microschiþã.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie.

p.. XIX. de ce prefixoidul mini. Buc. miniextra „un fel de chec”.se ataºazã unui nume propriu.. p. 43. în raport cu caracterul mai savant. al lui micro. 27. nr. savantã. 5824. 8425. lit. 2/3.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã. 27/1. Caracterul mai popular. ºi probabil va continua sã cunoascã. Buc. 1971. 1971. nr. p. 5555. . nr. mini-furtunã Rom.explicã. mini-hovercraft Inf. nr. propriu-zis ºtiinþific. 1972. 4/2. mini-Maciste Inf. p. nr. mini-orchestrã Rom. ceea ce îi restrînge. nr. 12/2. mini-bãtãlie Rom. 12/3. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles. 1971. în care mini. 4/2. lib.. p. credem. p.. p. p. 1971. desigur. 1972. 1971. minimaximã Sãpt. lit. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt.cunoaºte. chiar mai „familiar” al lui mini-. 32/2. 1972. SMFC VI. 11.. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). 55. nr. un numãr ridicat de formaþii noi1.

probabil. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general.. p.. în RLiR... Din punct de vedere semantic. moto. televiziunea. 215. 408 º. Eléments. Breve storia. Baldelli.este astãzi. LRA.. 26-27. Seche în LR. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare. 1 Migliorini. 1960.. de ex. 337. aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele. p. tele-.. ªuteu. de a se utiliza larg pseudoprefixele).u. înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. foto-. de moment. Paris.are sensul general "prin televiziune”. 135. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1. Multe dintre noile formaþii cu tele. 1967. ele fiind creaþii spontane. În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-. Totuºi. L. A. ca ºi alte prefixoide. în PN 5/1967. XXXI. Martinet.etc. 1964. 246 º. pe de altã parte – practic – pentru cã. cu atît mai puþin de durabilitate. fãrã îndoialã.: auto-. p. impus în ultima vreme ºi în limba românã. 3/1965. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. "despre televiziune”.– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate. p.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele. pentru limba românã. p. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid. . Fl. Iorgu Iordan. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. teleo "depãrtare”).u. Firenze. p. "cu ajutorul televiziunii” etc.vor fi reþinute în limbã. vezi Iorgu Iorgan.

48 (1155). fãrã a încerca sã facem pronosticuri. Cont. p. în art.. cit. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã. mulþi fiind. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. 12. considerãm cã. p. Sc. p. pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori.66. 2 Vezi Iorgu Iordan. p. în termenii tehnici citaþi.XI. col. este prezent înþelesul iniþial al lui tele. 31. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale. 6–7. cit. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare. I. I telebatoscop s. teledirijare s. col. "înregistrare la distanþã”... 29. 250. în colaborare cu medicii. teleînregistrare s. .. Iorgu Iordan în articolul citat.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi. cu o singurã excepþie. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-. II. Mag. În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul. în art. "conducere de la distanþã”.f. conceput de tehnicienii sovietici. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”.66.detaºat de la „televiziune”.u. 3. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu. p. tele-deºteptãtor s. col. în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele. caracter ironic. în timp ce în grupa I. ºi de data aceasta2. 248 º.XI. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã). Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren. glumeþ etc. 4. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”.n. 2. 7057. Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. XXXV.f. Este numele unui aparat nou. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã.68.VII. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã.166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere.n. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan.

p. VII.III. col.n.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor. 5. 1–2. 1. "ecranul mic al televizorului”. specializat în teletransmisii. 7. col. p. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi.III. trei rãspunsuri) Pr. i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. 6. Cont. 1.62. "anchetã a televiziunii”. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii. lib. Acest aplomb nu e.XII.. XIV. 8.65. Sc.f. M. Rom. 1. 31 (1086). "reclamã prin intermediul televiziunii”.VIII. vezi ºi Rom. 8. col 6–7. pe tele-ecran. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. p.XI. 69. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki. "transmisiune la distanþã”. Rom. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”. Radio XIII. tele-cãsuþã poºtalã s. 11.II. col. teleeducaþie s. 2.67. telereclamã s. 7. poate.. XXVI. care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”.64. 6207. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. telescaun s. 13. telemecanicã) Sc. XXVI. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”.f. Gaz. Cont.f.f. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate.n. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. 8.n. col. p. 5. 9 (749). 6 (904) 7. lib. o experienþã care. tele-centru s. p.65. telemecanic adj. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”. XXXV. p.68. 13. II teleanchetã s. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”. teletransmisie s. col. 10. tele-ecran s.. 538. Cont. 6828. teleschi s. IV. 4. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”). col. 51 (1001).n.f. (DN2 înregistreazã s. XXXIII.XII. 2.f.65. col. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. col. 4. p. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. pe gustul tuturor.N. mai ales aici. col. 4. p. lib. col. 1. 17. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei. p.67.III. p. XXIII. 7485. cîntãrind cca 2 tone. 7. 5. 25. "sediul central al televiziunii”. Cont. 3.68.XI. 6372. "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”. dar . Vrem sã ne educãm ºi prin televizor. 4. lit. 3. 7485. 7. p. chiar dacã inegale uneori.64.

30. telemanie s. p. p. col. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”. 2. "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã.I. XV. 16 VIII 67.67. ea se numeºte telereclamã. 2..n. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-. Buc.f. 5. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital.69. col. XVI. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. 4. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”. Cont. Buc. 19 (1178). tele-comentariu teatral s. 1. pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc. 39 (989). 4. telepãrinþilor. tele-maraton s. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. col. 4. pe care vi-l recomand ºi dvs. nu poate sparge mohoreala zilei de luni.65. Pentru realizarea acestui deziderat elementar. 1.m. p. C. 2. III teleaºteaptã s. da’ s-o ºtim ºi noi” Inf. Sc. 24. De pildã. 11 X 60. p. ce cruzime! „Cronica” II.69. 28.. VII. XXXVII. tele-eratã s.V. 4. Dar sã-l azvîrli în arena publicã.68.X.168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”. 9. iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii. p. 2. 1. col. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”. 7. p. 5314. fantezist. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?).VI. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. 11. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios.. 4364. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite. 6943. lib. col.f. "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”.D. 12. p. am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”.n. tele-talent s.68. 41 (1147). Inf. 24. p. de moment). 2. tele-talentul. col. XXI. XXV. Sc. pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”. p. col. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. Cont.67. teleplictisit adj. Rom. dar ºi cea de recepþie a spectatorului. col. Cont. 8. telepãrinte s. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”. 7. cred eu.IX. Un tele-maraton de ºapte ore.n. 7.n. col. 5. Talentul. plin de poante. 5 (51). prin .II.

p. p. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –. Strasbourg. 30). I ºi a II-a). Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã. floare este determinat ºi soarele determinant. Se separã astfel ceea ce este individual. aºa cum în floarea-soarelui.(vezi categ. p. 2. 27. J. tele-anchetã etc. 1968. La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. esenþial ºi durabil1. Dubois. LR. tele. cu atît mai mult cu cît. ªuteu. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. remarcã.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. 1970. p. în RLiR. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. în tele-jurnal. p. 2 Vezi Iorgu Iordan. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. în binecunoscuta terminologie saussureianã. . 256. de ceea ce este social. probabil durabile.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. 5 / 1967. cãtre economie3. ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie. 4 În practicã. cît pentru „parole”. care corespund unei necesitãþi obiective2. 3 Ibidem. în PN. tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. periferic-efemer. discutînd termenul teleast. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. 141–145 1 Fl. 247.

Saggi sulla lingua del Novecento. La P. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). 1963. psiho. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt.> -fil(ie). autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo. LRC. fono-. logo-. pentru care împrumutãm de la B. Firenze. p. trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix. Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create. 3 Vezi Iordan. lito-. Migliorini. afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. Este cazul prefixoidelor filo-. din cîte cunoaºtem. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. Firenze. În afara prefixoidelor. Paris. . Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca. p. 190.> -termic. existã o serie de afixe complementare. 261. nu a mai fost reluat. de altfel. termo. III. p. LRA. Structure étymologique du lexique français.sau termo-3 etc. etno-. adjective). p. p. psiho.> -dinamic. deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. 1967. dinamo-. ed. 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. care funcþioneazã ca sufixe. Guiraud.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. verbe.> -psihic. 1938. ºi termenul pseudoprefix.). 160) ºi. care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v.> -etnic. 102 º. etno. filo. 80).u.

dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important. 2 A. -metrie. -genic. cuvînt. -drom8 < gr. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. -graf < gr. -genezã < gr.. (-)fil(ie)(-) 6. Paris. spre deosebire de sufixe. -gonic. grámma "unitate de mãsurã”. -plast. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. p. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem).33.. deci segmente formative mobile bipoziþionale. p. Mitterand. 49 º. -man. Mitterand.. 3 H. p. phoné "sunet. ºtiinþã”. partea a III-a. -naut. p. Cambridge. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3. 102 º.u. dromos "cale”. 1 V. -gen(ic) < gr. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide.. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. 36 etc. În acest caz. totuºi. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri. 6 Pentru filo-. logos "vorbã.. v. v. -manie. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. 34. 5 În acest articol.. grapho "scriu”. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. Iordan. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. LRA. timp de ºapte ani. B. Aspects of the Theory of Syntax. p. care a fost extras.. mai ales din presã. Migliorini. -tecã7. 1965. -scop. 4 H. care. Saggi. N. cit. voce”. Les mots français. precum se ºtie. (-)graf(o)(-). kratos "forþã”. Migliorini. -duct. -gramã < gr. Acestei interpretãri i se opune. p. op. 8 B. ca de exemplu: (-)fon(o)(-). Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. 34. génesis "naºtere”. Paris. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente. p. -log(ie) < gr. VIII. Fl. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe. capacitatea pseudosufixelor de a modifica. -crat < gr. În ceea ce ne priveºte. -drom. de exemplu: -culturã. -gen. -fil(o) < gr. Cours de grammaire historique de la langue française.. ed. -gramã.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii.u. -genezã. (-)log(ie)(-). . Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes. 1963. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. 182. Saggi. înclinãm pentru a doua soluþie. Darmesteter. gennáo "aduc pe lume”. Dimitrescu. -metru. -scaf. 219-220.. phileo "iubesc”. Chomski.

respirometru. reologie. 1960. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. sticloplast. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. Il linguaggio. întrebare-cheie. -tecã < gr. metrum "metru”. 2 C. procesoman. -plast < gr. În românã. cultura "culturã”. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. noi nu adoptãm acest termen. 8 (1936).172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. brazdometru. -scaf < gr. isterigen. Frey3. cronoplast. 1. p. întrevedere-fulger. cinefilie. radiodrom. videofon. 1960. aerolog. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. interviu-fulger. procesoman etc. aeroduct. bazomanie. penetrometru. cancerogenezã. de tipul bîtocrat. devenind astfel simple morfeme. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. radiofon. magnetoscop. frecvent folosite. radiofon. sau. caz-limitã. de origine latinã: -cultura < lat. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. Mitterand. lui duco. cinefil(ie). rectoscop. videofon. 61. teatrotecã. cinematecã. op. p. 83. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care.u. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. taxofon. unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã). laparoscop. mania "furie”. vinotecã. 49 º. halucinogen. nauta "navigator”. reluînd ideile lui H. bronchoscop. . indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. ecoscop. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. curentometru. -scop < gr. mildiograf. -man(ie) < gr. mezoscaf. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. demoscopie. cãci el poate da impresia unei duble compuneri. plastikos "care se referã la modelaj”. sociogonic. goné "naºtere”. fotogramã. Sînt termeni precum: cheie. radiogenic. gastroscop. claustroman. radiogenic. Schick. ceea ce nu este cazul. sociogonic. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. aeroduct. Torino. lignoplast. Dar. spectrometru. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. skopéo "examinez”. stuficulturã. skáphos "barcã”. miniscaf. proteinogramã. situaþie-limitã.. miniscaf. cit. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. ductus (part. theke "depozit”. -metru < lat. Paris. fotogramã.. p. Martinet. econometric. limitã. -naut < lat. Desigur. cancerigen. 1 A. -duct < lat. la fel ca ºi H. În orice caz. esofagoscop. astronaut. în mai micã proporþie. cronaximetru. psihoprofesiogramã. brazdometru. fibroscop. ca de exemplu: radiodrom. aºa cum am arãtat deja. ducere) "condus”. aerolog. Eléments de linguistique générale.

VI. 1968. RRL. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare. 1965. Esquisses linguistiques. I. 93. ca al doilea element). LRA. p. unele sufixoide pot sã devinã treptat. situaþie-cheie. p. 185 º. 31. cit. Martinet. din punct de vedere diacronic.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie. Paris. lampo). I. poziþie-cheie. desigur. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. în SMFC. 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. . Dubois. 1. ca un stadiu intermediar între compunere. care. cit. p. dar acestea sînt „fazele” lui. 1. p. Wroclaw-Krakow. op. 4 H. v.. 5 J. Grammaire structurale du français contemporain. precum ºi în alte limbi de culturã. p. în BPh. II. 1969. în „Travaux de linguistique et de littérature”. op. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). op. v. de exemplu în francezã. p. Strasbourg. ºi J. pentru cã. chiave. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. Iordan. 23-25 ºi 55. respectiv. devenind „morfem sintactic”5. pseudosufixarea apare.. limita. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef. 133. Mitterand. A. 3 V. dar nici de sufixare. 6 V. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã. limite. o interpretare similarã în J. replicã-cheie etc. s-a gramaticalizat în secolul XII4. 40. Dãnãilã. Martinet. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. A. cit.u. În aceste cazuri.. VI (1939). 1960. 190. 134. Procesul în sine poate dura foarte mult. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. 44. 2 V. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. p. sufixe propriu-zise. p. prin juxtapunerea segmentelor. Dubois. Privitã astfel. Kurylowicz. p.

reflectînd realitãþile interne ºi externe. Într-adevãr. organele curente de informaþie. beletristic). radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. administrativ. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. evident. cum se . tehnic. terminologia astronauticii. Presa. Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre. funcþia specificã a presei este deosebitã. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. Desigur cã. nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic. care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor. un rol de prim ordin îl deþine presa. în afara presei. de mult. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre.

pe cît posibil. datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. cosmo-depanator. ci reprezintã. cosmonavã. cu citate – pe care. aselenizabil. om-broascã (1975). În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. p. 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v. p.. selenosatelit. amartizare. 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. femeie-cosmonautã (1976). 19 º.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. bio-astronauticã. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. fiabilitate. p. biosatelit (1964)3. poate. anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. E. ca. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente. cabinã-mamã. Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. în mãsura posibilului. Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. venusian (1978). aerocosmic. circumterestru. PC. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. modul (lunar). apunta. în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. E II. cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). fizician-astronaut (1972). navetã (spaþialã). Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. aceste date sã fie împinse înapoi. UFO.u. 72. navã-satelit. NASA (1965). selenaut. p. amerizare. spacelab. cosmonaut. geostaþionar. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã. alunizare. navã-mamã. amartiza. cosmolog. pilot comandant (1962). 328). presurizare. echigravisferã. aici. cosmodrom. PA. apuntare. modul (lunar). Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). nu este deloc surprinzãtor cã. de altfel. OZN. shuttle. ca ºi în alte cazuri. ozenist. astronautã. cosmoviziune. ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. 1 Graur. presurizat. lunamobil. aselenizare. amarare (1977). planetoid (1973). sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. venusonaut (1974). Ar fi deosebit de important. satelit etc. Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969. lunaut. lunahod. ufolog (1979). Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. Intelsat. . apuntizare. pur ºi simplu. circumlunar (1963). avion-rachetã. Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). 7-40 ºi despre preistoria acestora v.

Intelsat. satelit meteorologic. spaþiu extraterestru. iar ceea ce a contribuit. modul lunar. presurizat. staþie spaþialã. apuntare.G. rachetã cu trei trepte. pistã de apuntizare. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). geostaþionar.. navã (cosmicã) satelit. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. amartizare. avion-rachetã. sol lunar. fiabilitate. aerospaþial. cabinã-mamã. rachetomodel. presurizat. dispozitiv de cuplare. atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. de meteorologie etc. aerocosmic. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. 3 V. navetã spaþialã. satelit artificial. "asteroid”. material selenar. UFO. astronautã. lunar. zbor cosmic. cosmodepanator. operaþiune de amarare. a lansa în spaþiu. spaþial.. ozenist. echigravisferã. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. avion-rachetã. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. Se observã cã adj. presuriza. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. om-broascã (noþiune despre care ing. mare lunarã. amartiza. orbitã geostaþionarã. p. om-broascã. biosatelit. apunta. satelit natural. dar nu cu sensul din astronauticã. C. ci cu cel din astronomie. lunamobil. legat de apariþia hidroavionului3. NASA. de ex. femeie-astronaut(ã). putem cita: sondã spaþialã. lunahod. cosmoviziune. navã-satelit. ufolog. aselenizabil. 233. a lansa în spaþiu. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. pilot-astronaut. fiabilitate. C. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. navã-mamã. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. zonã de amartizare. comsat. 4 Ibidem. venusian. selenosatelit.176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. . orbitã lunarã. satelit geostaþionar. pilot-comandant. apuntare. laborator (centru) de medicinã spaþialã. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. pilot-comandant. misiune orbitalã / laborator orbital. 2 Mulþumim ing. fizician-astronaut. navã spaþialã. C. selenaut. shuttle. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. staþie automatã. venusonaut. spacelab. amarare. apuntizare. unii. NASA. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. treaptã de aselenizare. de fapt. Guþu Romalo. Astfel. în situaþia aceasta sînt2: amerizare. modul laborator.

compuse identice. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã. fiabilité1 aluniza dupã fr. cosmologue. circumlunaire. se constatã cã ele se datoresc. unor influenþe strãine. circumlunar < fr. dupã cunoºtinþa noastrã. ufologue. FC II. p. 36. cosmonaute. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial. p. apponter. dar. în LR 2/1975. navette /spatiale/. L. Dimitrescu. alunir. în SCL 5/1976. 239. apponter (dar appontage apare). planétoïde. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. în LL X/1965. satelit.000 de prescurtãri uzuale. V. venusian < fr. în care de altfel se cuprinde. de menþionat cã în PR s. fr.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). module. spaþiu. 1 V. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã. Pe de altã parte. V. 105.G. cele mai multe. pentru 15. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident. p. offic. navette (spatiale). Fl. ufolog < fr. Guþu Romalo. desigur. planétoïde. pentru douã cuvinte compuse existã în fr. atterrir”. extraterrestre. p. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. extraterestru < fr. univ. bioastronautique. lunaute. apunta < fr. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). alunir2.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. cosmodrome. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. Beyrer. planetoid < fr. ªuteu. De asemenea. satellite lunaire. Fl. în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. Seche.. p. fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. pentru fiabilitate cf. Dacã însã unele au un etimon sigur. 2 V. dintre care numai unii aparþin astronauticii. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. 537. predat la tipar în 1981. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. alunir se noteazã „recomm. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. géostationnaire. 177. p. .000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. aérospatial. cosmolog < fr. cosmologue. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). navetã spaþialã < fr. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. circumterrestre. LRC II. dupã fr. vénusien. alunissage. Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate. 557-558.v. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. A. 34. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. 234. în LR 5/1980. C.

cosmonavã dupã rus. 4.. sînt de origine rusã. 168. 5 V.E.E. p. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf. 4/1962. P. 44. Graur. la care trebuie adãugat ºi it. 160. p. .VII. iar om-broascã dupã fr. it. Hristea. lunahod din rus. fr. p. 2/1962. Gheorghiu în LR 2/1968. p. 284. Dimitrescu. 1960. p. Hristea. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme). cosmodrom din rus. Hristea. 150. 135. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. p. p. Kosmokorabl (cf.. Fl. Dimitrescu. cosmonef 1. De origine englezã este ºi biosatelit < engl. engl. bioastronautique. Hristea. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. V. lunohod (cf. 133). fr. cosmodrome6. 7 FC II. P. Graur. flying saucer. probabil dupã rus. p. Th. cosmonaut5. 6 V.. p. fr. Seche. p. Studii de lingvisticã generalã. cosmonaute. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale. 67 º.. T.. 1968. geostationary. Al. La observaþia lui Th. pilot-cosmonaut dupã rus. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject. de ex. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. Guþu Romalo. Graur.. p. p. kosmovidenie. 4 V. kosmonavt. vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune.G. Hristea. E. Fl. liotcik kosmonavt2. module. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. modul din engl. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. în primul rînd din francezã ºi rusã”. C.. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. Tereºkova. fr. Bioastronautik.. P. soucoupe volante. p. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã). 3 Th.E..178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML). Spacelab din Space lab/oratory. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD). Numeroºi termeni. FC II. lunokhod ºi lunar rover (1971)). cosmonaut din rus. vol. LR 1/1960. p. homme-grenouille (L. PR). Bucureºti.. engl. alcãtuit desigur tot dupã model rus. LR 4/1962. circumterestru din fr. 114. Space este eliminat. 135.u. Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã. P. FC I. 169. NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). 1 V. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale.E. engl. biosatellite (BD. 271. 41. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. engl. în schimb. C. 60. v. p. LR. I (v. p. 63.. ºi M.E.69. prin femme-cosmonaute (DMN). 141. ºi fr. fr. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v. cf. géostationnaire. 114. p. P. geostaþionar din fr. p. noþiune exprimatã în fr. P. Th. 398. kosmodrom.. de ex. 7. L. 398. Al. engl. LR 2/1962. 114. Hristea. p. Th. în limba românã. Th. uomo-rana. face posibilã presupunerea unui model englez. p. circumterrestre7. 234. fr.E. 21. 2 Denumire sub care a apãrut V. de ex.

germ. 20 de ani: om-broascã L. préssurisation). lunaute. Reinheimer-Rîpeanu. fie cu prefixoide: aerocosmic. 234. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. 156. V. Guþu Romalo C. fr. -ist din OZN..+ punte + -iza (dupã fr.. V. Guþu Romalo. p. V. amartiza s-a nãscut din a. 36. Guþu Romalo. mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7.. nr. –ã din aselenizá + -bil. p. 225. abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat. . FC I. V. PR 1948. Goga. V. 156. înregistrat de noi în 1974 (v. satellite lunaire. p. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. p. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN. Guþu Romalo. p. Avînd în vedere împrumuturile. 1969. prin apun-tá4. selenaut ºi venusonaut. Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. rom. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise. 11). p. rom. engl.G. p. p. 20. Graur. Al. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. V. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. p. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. Modul. 1976. V. în Rom. pilot-comandant. 1955. 1974. 310. C. Ozenist este derivat cu suf. pilot astronaut. Graur. p. 233. 51. V. alunissage). C. 466. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a. fizician astronaut. 236. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm. rus. apponter). moþional -ã6. 34. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. p. FC I. FC I. 35. în SCL 4/1980... la fel apuntare.. DCR s. p. p. lunaut prin fr. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior. engl. lunaut2. echigravisferã. Lex. C. iar astronautã din astronaut + suf. p.). În aceastã situaþie se aflã de ex.G. p. SMFC IV.G. 284. 281.G. Modul. DC. aselenizabil. Ec. rom. lunar Moon satellite. aselenizare prin aselenizá5. p. 30 ºi 37/1969). O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta. (lunar) module1.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II. IX. engl. C. selene + -naut9.v. Guþu Romalo. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã.. 39. 1975. alunizare din aluniza (cf. Guþu Romalo. 233. cosmodepanator. p. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. rom. lit.G. amarare se explicã prin amará din amerizá3. FC II.. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. C. de ex. Mondsatelit (AD). S. 9 V. în LR 3/1970. 156. americ. FC I. 268. intuia apariþia unui asemenea termen.

LR 1/1960. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. C. Seche. 1961. fãrã a se indica sursa. rom. . L. DMN 1969. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. BD 1968. rom. în 1930. 1978. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. de cele mai multe ori. 1969. rom. 1974. DMN ºi românã 1969. 1970. rom. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. rom. DMN 1967. la fel lunaut (DMN ºi rom. În cazul lui cosmodrom. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã. 2 V. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. 1973 ºi respectiv BD 1971.G. rom. în mod cu totul surprinzãtor. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. 1962. modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. 1979. 1977. cu o atestare mai veche. rom. 1974. în mod sigur. Oricum. pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970. 11 ani: aluniza DMN 1958. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. rom. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). dicþionarele strãine.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968. cele mai numeroase. DMN 19612. de ex. datele 1 În V. rom. 1963. de ex. În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. rom. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. p. în PR prima atestare este indicatã în 1921. se noteazã cã alunir este atestat în fr. dar. 1960. circumterestru rom. cosmonaut rom. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. Douã cuvinte. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. 19691. Cuvintele de origine englezã apar. cum este ºi firesc. 1978. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. în raport cu franceza. Oricum. DMN 1966. Guþu Romalo. Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. 1969. cosmonavã rom. rom. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. rom. circumlunar rom. DMN 1963. rom. în 1969). 1976. rom. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. cabinã-mamã. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). românã 1969. 60. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. de ex. în cazul de faþã. 1969.

cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. cosmonavã – navã spaþialã. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli. într-o mãsurã mult mai micã. Privite din perspectiva semanticã. amerizare. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. Probabil. planetoid. cosmonaut – pilot-cosmonaut. lunaut – selenaut. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic. cu timpul. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã. rus: lunohod). navã-mamã. apuntare. a mãrii. LR 3/1970. aerospaþial. cosmonaut. 266-268. ozenist – ufolog. în sfîrºit. astronautã – femeie-astronaut(ã). la diverse mijloace de comunicare: intelsat. cosmonaut – pilot-cosmonaut. venusonaut. verbele: aluniza. apuntizare. venusian ºi. cosmodepanator. amartiza. datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. Opriºiu). C. UFO. cosmolog. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. Alteori cele douã sinonime nu sînt. biosatelit. datã fiind epoca cercetãrii. aselenizabil. selenaut. în cele mai numeroase cazuri. a punþii unui portavion: alunizare. Guþu Romalo. femeie-astronaut(ã). unul dintre cuvinte este mai savant.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. fiind fie strãin (englez: shuttle. pilot-astronaut. modul. a Lunii. astronautã – femeie-astronaut(ã). 232. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. lunamobil – lunohod. p. în fine. pilot-astronaut. circumlunar. shuttle. p. Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. extratereºtri.G. . comsat. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. a înregistrat ºi forma selenonaut). rachetã. navetã spaþialã. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. a lui Marte. pilot-astronaut. cosmonavã. În unele cazuri. echigravisferã. la locul de aterizare: cosmodrom. lunohod. navã-satelit. C. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. cele mai multe. dupã cum ne-a informat ing. geostaþionar. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr.. pilot-cosmonaut. de fapt. Prin natura lucrurilor. lunamobil. aselenizare. UFO. cabinã-mamã. apunta. shuttle. om-broascã. lunaut. circumterestru. de V. astronautã. NASA. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. apponter. perfectã. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. apuntare – apuntizare. fizician astronaut. -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. diverse: cosmoviziune. dar cu suf. presurizare. Guþu Romalo. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. presurizat. farfurii zburãtoare. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine.

cosmonaut. cosmo-: cosmonavã. ºi un compatriot de-al nostru. Traian Vuia. aerospaþial. -log: cosmolog. Schick. cosmolog. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic. -naut: cosmonaut. Astfel. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului. printre care Ion Valahul (Românul). la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice. limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. Aurel Vlaicu. selenaut. Ciurcu. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. bioastronauticã. R. care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. 304). ºef al arsenalului din Sibiu. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. De asemenea. În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat. se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut. Dimitrescu. al. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. a participat la zborurile cosmice.A. Hermann Oberth.. selenaut. autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). . Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C. aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. cosmodrom. Lg. lunaut. cosmolog. seleno-: selenosatelit. Au urmat ºi alþi cercetãtori. 61. 1529 (M. alãturi de trei cosmonauþi sovietici. În 1981. Prunariu. echi-: echigravisferã. venusonaut. în majoritatea lor. D. Dupã cum se poate observa. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte. cosmodepanator. geo-: geostaþionar. considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. p. Alex. circumterestru. timp de o sãptãmînã. -oid: planetoid. bio-: biosatelit. circum-: circumlunar. cosmoviziune.

zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. vehicul. experiment medico-biologic. orbital complineºte substantivele complex. ºi. zburãtori. dar. circumterestru. solar. capsulã de coborîre. ulcerul de hipergravitaþie. de aici. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. p. Prunariu. Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. biosatelit. Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. iar centru este determinat de terestru. Lang. Coandã. tehnologie. aparate. ºi inginerul cosmonaut D. parametru. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice. cuplarea motorului de frînare. Dupã cum se ºtie. de acumulare cantitativã lexico-semanticã. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. C. teledetecþie modernã. procese extraterestre. urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. Elie Carafoli. de dirijare. absolut necesarã. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat. activitate metalogeneticã. micrometalurgie. adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. fotografiere multispectralã. ora 20 ºi 17 min. radiaþii. mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. joncþiunea navei cosmice. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. în special. precum: experiment. Deci zborul din mai 1981.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. Une femme dans la Lune (1928). legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. printre care ºi al nostru – în alte limbi. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. în aproape toate straturile sociale. . nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. acestea. echipaj (al navei). cîmp de radiaþii (cosmice). protecþie antivirus. care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale . satelit de telecomunicaþii. perspectivã. cuplarea navei cosmice. extraatmosferic. H. micrometalurgie cosmicã.O.v. cuvinte ºi frazeologie. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. rachetã geofizicã. echipaj. procesul de frînare aerodinamicã. sideral. evident. exprimate prin formaþii neologice. de radiaþie. substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. staþie. la o nouã etapã.. de substantivele baterii ºi panouri etc. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. au trecut. 57-58. b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. în perioada respectivã. de la 14 mai 1981. fotografii cu teledetecþie. de ex. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã.

racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. p. Oricum. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. chiar. 37–44 . Relaþiile dintre þãri privind informaþia. cum este ºi firesc. 1982–1983. în primul rînd. Apoi. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã. AUI. deci. un lexic cît mai exact care duce.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi. dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. de state diferite. în colaborare. din alte pãrþi ale lumii ºi. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3. s-au rãspîndit. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. prin presa scrisã ºi vorbitã. în dicþionarele generale.. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. în special. pe plan lingvistic.. proiectarea. dupã cum am putut constata. în dicþioarele de specialitate. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare. în al doilea rînd. cresc împreunã. cu fabricile similare etc. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. dupã ce acestea din urmã se desprind. la împrumuturi directe sau la calcuri. cercetarea.

Torino. p. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. Limbajul „meteorologiei”. passim. P. Preti. 1973. 19634.L. Firenze.m. buletinul meteorologic (b.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. Il linguaggio dei giornali italiani. M.). Guilbert. Migliorini. B. 277. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. I linguaggi settoriali in Italia. 1978. Medici. La lingua delle pagine gialle. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. ºi cel al buletinelor meteorologice. . p. administrativ etc. 319. Dardano. p. 1974. 1967. corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4. ºi G. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. L. Beccaria. v. economic. Le vocabulaire de l'astronautique. 17. ºtiinþifico-tehnic. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. Milano. a cura di G. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6. Roma-Milano. ramurã importantã a geofizicii. 1973. aceasta. Paris. în special. 3. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. Lingua contemporanea. p. 6–7. 1953. Bari. în SCL. p. Diaconescu.). nr. 69. dupã cîte ºtim.

ºi S. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile. substantivul. München.1978. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. b. În Sc. p. 107-115. Verbele mai frecvent prezente în b. B. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. 1968. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. adverbul ºi adjectivul. se distinge prin lexicul utilizat. b. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. a deveni.m.m. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile. se folosesc cîteva invariante lexicale. se anunþã ce timp va fi. Avînd în vedere cã în b. p.m. a avea. a tuna. in Italiano d’oggi. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15. Brandtsteter. 33. a pronumelui.m. p. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii. idem. a cãdea ploaia. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). Trieste. v. 1974. Fischer. rar întîlnite. lib. Sanding. 1971. precipitaþii ºi temperaturi. prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat. În Rom. München. p.m. din ILR II. Limbajul b. În linii mari se poate constata cã în b.V.m.m. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. 1972. der Grammatik und des Stils”. Rath – A.m.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã.m. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul. 315–327.m. 1970. Se remarcã absenþa din b. 9–22. Z. a se rãci. a rãmîne. Dupã cum se ºtie. la care se adaugã ºi numeralul. precipitaþii etc. iar în Rom. La lingua dei bollettini meteorologici. 177–184. . Linguistik. 3. capitol redactat de I. b. Ca lexic trebuie menþionat cã în b. a se încãlzi. lib. 2 Dintre aceºtia citãm: B. p. 141–142. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. cu excepþia celor relative. R. Muljacic. Schödel.. Syntaktische Typologie der Schlagzeile. 1969. a ninge. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung.

brumele. zonã. de data aceasta pentru a fixa locul. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. (de) azi. izolat. (în) rest. mai. vreme rãcoroasã. uºor. maximele. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de).V). de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. aproape nelipsite din b. ºi adv. sector. de ex. temperaturã. Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum. substantivele apar din abundenþã. adjectivele sînt foarte numeroase în b. nord.m. noros. minimele. creºtere. cãlduros. maximã. pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii. N-E etc.m. aversã. încãlzie. exceptînd. coborît. intensificãri. apar punctele cardinale. descãrcãri (electrice)..: grad. (de) astãzi. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. tot cu valoare circumstanþialã. vreme. Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes. atmosferic. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival. îndeosebi. ºi folosit cu sensul "în plus.) pentru trei zile. grindinã. Dupã cum se poate lesne sesiza. apoi. senin. (de) duratã.m. în b. metru. o parte. Ca ºi adverbele. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. mai ales. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. pecipitaþii. minimã. lapoviþã. Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc. senin. est. vînt moderat. altitudine. brumã. cald. la formele de plural. zi. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. regiune. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. de multe ori. noapte. slab. (de/la) noapte.m. Trebuie remarcat cã substantivele din b. (la) începutul. temperaturi. cîmpie. mîine. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. (pe) alocuri.m. cer. Oltenia.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. (în/din) vest. moderat. rãcire. temperaturã maximã. munte. vînt. construcþiei „vremea va fi instabilã”. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- . temporar. (la) sfîrºitul. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. mai ridicat. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. sau (în) S-E. Cîmpia Dunãrii. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. deal. apar. ninsoare. Criºana. cer variabil. Aºa se explicã forme ca: averse. 9.

adjectiv sau adverb. electric. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. ploi de scurtã duratã. 66 litri pe m. 4. se observã în b. + adj. condiþii atmosferice. minim. 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor. relativ. Numeralele sînt nelipsite din b. numãr net superior în raport cu verbul. sintagmele sînt alcãtuite din subs. v. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b. 8.V).V – vîntul va sufla slab. 15. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom. Ele exprimã sub formã cifricã. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. decît cele din Rom. locale etc. M. Rom.V.V ºi 11. 4. litri pe metru pãtrat. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc. unde textele sînt mai dezvoltate.).lib.. se disting douã tipuri de sintagme.. lib. În frazeologia specificã b. p.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor. preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1. maxim.: ploi locale (Sc. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã. „în Banat. vînt moderat. trecãtor. 4. cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5. predominã cea adjectivalã. 6 ºi 7 mai” (Rom. op.. ploi cu caracter de aversã. temperaturã minimã. cer variabil. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). lib. frumos.p. 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom. descãrcãri electrice. lib. în 24 ore” (Rom. 300-320. cit. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale. instabil. de ex. scurt. local.V).m. moderat. favorabil.V). dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã. „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. de cele mai multe ori. dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. temperaturi mai ridicate. 12.V) – local va ploua (Sc. de ex. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare. 5. lib. Rom. pe bazã verbalã. în funcþie de context. din cauza numãrului ridicat de substantive. schimbãtor.m. vînt potrivit.m. frecvent. lib. vînt potrivit. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe.. lib. Astfel. vreme uºor instabilã. Din punct de vedere sintactic. 15. Dardano. pot fi citate nu numai fragmente. vînt slab. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este. acoperit. slab. .V).m.V). la acestea se adaugã în Rom. 11. lib.V). variabil.

1 V.V). masã de aer de origine tropicalã. Ploaie sub formã de aversã. Lexicul de bazã folosit în b.. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. gradient. un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. senin. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc.V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric. nor. 141-142. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. contrast termic. aversã. vînt. Astfel.V). În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. un singur articol apãrut în Rom. Foarte rar apar fraze.] la îndemîna maselor”2. temporar. termic.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. În plus.m. altitudine. ger.m. Ea se gãseºte [. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom. 9.. parþiale. brumã. lib. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã. „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu. 9. eliptice ºi cel mai adesea. instabil.m. Iordan. indiferent de ramura de activitate unde apare. pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj.V). p. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. local. minim. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom. noapte etc. 1974. în LR.. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. a ploua. Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei.V). zi. cãldurã. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc. 8. ploaie. zonã. zonã / masã depresionarã. uneori de strictã specialitate. 7. depresionar. ILR II. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. frig. care nu conduce decît la concluzii preliminare.m. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. În concluzie. intensificare. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã. nu mai este. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început. p. Cerul va fi temporar noros. lib. sã zicem universitarã. maxim. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric. Rar. care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic.. 4. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. ameliorare a vremii. 5. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire. în b. din presã. lexicul b. Aºa cum aratã I. intervin propoziþii secundare. este moºtenit din latinã1: cald. 263. depresiune. lib.m. grad. .. 2 Iorgu Iordan. Discutarea limbajului b. Uneori. Limba noastrã în epoca actualã. XXIII. la 4. rezultat al unui sondaj în limbajul b. ninge.V).

V. 1978. 203–210 . Cu excepþii rare (averse de ploaie. prin aceasta limbajul b.m.m.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b. Rom. se apropie de limbajul ºtiinþific. sînt corect redactate.m. p. b. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã). Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã. pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi. Études romanes. corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi. lib. în sensul lor propriu. 9 ºi 10. microsistemele constituite din b.m.

Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art. cãreia E. Ulterior. poate fi adoptat fãrã rezerve. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive. într-o finã perspectivã de sintezã. Spitzer3. . pe care le numeºte delocutive. denominativ. adjectiv în majoritatea cazurilor. am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. nici în cadrul aceleiaºi limbi. p. Francke Verlag. 1958. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare. E. Editura Academiei.. Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale.. de ex. cit. Bern. ale acestei probleme. Autorul. în linii generale. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. rar adverb). în articolul Les verbs délocutifs. 1956. VII. propus de lingvistul francez.u. în latinã. în SCL. p. p. a-ºi bate joc > a batjocori). cu un termen analogic cu deverbativ. uneori. 62). Într-un articol publicat în 19561. p. 2. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti. conceptuale ºi practice. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L. 126 º.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. 42 º. dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. 1-2.u.. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. 57-63. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv. Benveniste. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi.

63). Benveniste. sacrificare < sacrum facere. a lua (da) în chirie > a închiria. participare < partem capere. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire»..192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente.. de ex. 133-134. tc. p.v. de cele mai multe ori. V ºi N. an).. discutatã pe larg în Locuþiunile verbale. ocassioner. în LR IV. Astfel au apãrut. qui est propre aux dénominatifs” (p. a da (a da în lãturi > a înlãtura. de exemplu. negare < dicere nec*. 584. reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive. arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. a sita). 1955. Este. "a aduce aminte”. a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi. salutare < salutem dicere*1. Din exemplele acestea. rom. de ex. a duce (a duce cu cobza. Vezi Fl. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. de ex. a ocaziona < a da ocazie2. al XIV-lea.. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). 4. Dumitrescu. a da / a pune / în vinã > a învinui. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina. Observaþii asupra limbii personajelor lui C. Dacã nu cumva provine din fr. cu iordanul > a cobzãri. a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. p. a pune (a pune pingele > a pingeli). Creaþie obscurã. mulþumi < a spune (la) mulþi ani. "a da umãr”. verbele delocutive lat. nr.: lat. batjocori < a-ºi bate joc. Benveniste. a mînca (a mînca de dulce > a dedulci). unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. 30. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã. Termen frecvent în limba folositã în farmacie.. precum ºi din afirmaþia sa finalã. a mulþumi. p. batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc. cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti). Din exemplele utilizate de E. a aminti < a-ºi aduce aminte. în interiorul locuþiunii). vezi SCL III. chauffer < lat. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona). a amîna < a da (pune) în mînã. hommagier < rendre (ses) hommages. (re)mercier < dire merçi*. fr. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv. a da la fund > a afunda). Faca. fr.. rom. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s. a sita < a trece prin sitã3. judiciare < judex jus dicere. 1960. rom. calefacere. În cazul acesta trebuie remarcat cã. b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii. a-ºi bate joc > a batjocori). et non dans la relation «faire».. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. categoricã. atestat încã din sec.. în afarã de a zice. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5. a iordãni). . a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa). mulþãmi. benedicere < bene dicere*. 3. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional.. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc.

Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã. în afarã de verb. Astfel. deoarece acest cuvînt. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor. pe de o parte. ºi în special al celor verbale. care au la bazã locuþiuni. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. 5. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii.. 127. sau rom. din alte locuþiuni. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu..adv. SCL IX. privite din acest punct de vedere. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. provenite. ob via. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. judecate de obicei ca denominative. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. Studiul locuþiunilor. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. la revizuirea altor etimologii. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. la rîndul lor. mai veche. tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. Alãturi de forma1 V. Numeroase locuþiuni. v. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza. 1958. a boþi < a face boþ. pe de altã parte. de ex. sudate între ele. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. de ex. un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. creaþie tardivã din obvia < loc. cel puþin în limba românã. duce. practic. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive. lat. virtual. obviare "a sta în cale”. a chefui < a face chef. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. a albi "a strînge bani. 4. în Locuþiunile verbale. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. alcãtuitã cu verbul a face. luat izolat. . p. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. p. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. 265. de datã mai recentã. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza.. al cãrui sens figurat "a cocoloºi. ci ºi în alte tipuri de unitãþi. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. În fine. stã locuþiunea citatã.

trebuie deci incluse ºi delocutivele. 3. ca o clasã aparte.194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. SCL. p. 1961. 307–311 . cu caracteristici proprii.

).). În cele ce urmeazã. dar ºi al modului de gîndire a unui popor. realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri .). cola "a combina” (fr. care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor. transplanta "a transfera” (fig. II. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR. 1955.). acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori. a atras un mare numãr de savanþi. care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II. lifta "a enerva” (fig. de aproximativ 20 de ani. dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp. a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi. care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc. viziona "a vedea”. cît ºi prin sens. Prima observaþie care se impune este cã. Lund). p.. din cele peste 3. Astfel. Ulterior. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. numai 124 sînt verbe.). problematiza "a sistematiza” (învãþ. evident. atît ca formã. perioadã reflectatã în DCR.. 1954. complet noi. delesta "a epura” (fig. element fundamental al limbii. verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I. Dintre aceste 124 de verbe.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului. unei probleme”. dar fãrã exemple ilustrative. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã. 1132–41). ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare.).000 de cuvinte înregistrate de DCR. sînt 112.

fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. a (se) da mare etc. de tipul a trage la xerox. Dimitrescu. La rîndul lor. Din punct de vedere cantitativ.sînt discutate de Brâncuº. cã am avut în vedere. Sã precizãm. V. în românã dupã model englez. autoeduca. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. p. p..).. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. proteja. 3 Iordan. R. iar. a împuºca cuie. 88. dupã toate probabilitãþile. prelimina "a prevedea”2. v. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate.. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. T. 4 Graur. 436. acestea aparþin. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. observa. intitula. poate. LRC. 235. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã. Brâncuº. educa. supraucide. p. numai conjugãrilor celor mai bogate. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. 18 sînt reflexive: autopastiºa. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. Sã mai precizãm cã. documenta. Dupã cum se poate uºor constata. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. mezalia. p. 248. teleobserva6. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. autoproclama. I ºi a IV-a3. 333-336. V. servi. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini. LRC. O. p. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. . adapta. de fapt. gondola.196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1. proclama. Fl. dezînºela. cãrãmizi ºi pisici. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a.. confrunta (cu). robotiza. ironiza. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. în cele ce urmeazã. de la început. furaja (agr. 5 Iordan. celor mai active din românã. p. 6 Verbele fãrã prefixoidele auto. p. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. denunþa. acuza. De asemenea. contempla. Brâncuº. creat. autohtoniza. în limba vorbitã.. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã. dezînºela.ºi tele. I. 437. confrunta (cu). autoacuza. autoobserva. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi. existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. numai verbele care apar în DCR la forme personale. 88. dar existent. din perspectiva claselor de verbe.

monografia 76 < monografie + -a..(dez-): despãcãli 73. smacher). b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. obscurcir). putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i. autoctonizare). autocontempler). igieniza 71 < igienã + -iza. fr. folcloriza 63 < folclor + -iza. p. întotdeauna neologice.. it. it. engl. fr. 2 Guþu Romalo. p. S. autoproteja 77. robotiser DMC 60). urmat apoi de tele-. cu o singurã formaþie. Zugun. D. . rigidifier DMC 50)). tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi. engleza. direcþiona 74 < direcþie + -ona. fr. apologiza 74 < apologie + -iza. to smash. p. grãniceri 74 < grãnicer + -i.. autocontempla 67 (cf. pisici 78 < pisicã + -i. p. dar atestate înainte de 1960. paradoxa 78 < paradox + -a. prin adjectivul cãrãmiziu. autodenunziare). cehoviza 67 < Cehov + -iza. autodocumenta 63. autoeducare). mai curînd. litera < literã + -a.G. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a. piluliza 71 < pilulã + -iza.. monodia 72 < monodie + -a. unghiula 67 < unghi + -a. semiindustrializa 74. 433-443. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79.R. 5 FC I. 4 Vasiliu. autoironiza 63. autoincendia 75. într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza. rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. desfia 75. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. furaja 74 < furaj + -a. intimiza 73 < intim + -iza. 3 Purdela. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des. germana). italiana. C. 168-169. ºi de semi-. C.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. fr. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente. 213. simultaneiza 75 < simultan + -iza. fie. panoramieren). autoeduca 63 (cf. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a. externa < extern + -a. autodenunþa 63 (cf. mult mai puþine. it. mixta < mixt + -a. autoproclama 66. 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. fr. cronica 71 < cronicã + -a. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. autoacuza 66. dezactualiza 65. robotiza 73 < robot + -iza (cf. Oricum. p. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente. smecea 74 < smeci + -a (cf. 117. autodefini 65. Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. autoobserva 63 (cf. répertorier). fr. dezînºela 73. autosupraveghea 66. panorama 67 < panoramã + -a (cf. autoadopta 62. cãminiza < cãmin + -iza. erbicida 76 < erbicid + -a. problematiza 75 < problematic + -iza. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã. autointitula 62. 9-25. autoobserver)). dacã e cazul. germ. cocktailiza 79 < cocktail + -iza. fr. obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. etapiza 70 < etapã + -iza.

demixta. 89.. Dintre împrumuturi. anii ‘601. expertiza 77 < expertiser. 230. 3 cu de-: defrîna 76.. . p. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6. antama < entammer. 1–3. intuba 77 < in. 34. cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68. gafa 69 < gaffer.+ pom + -a. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. Vulpe10. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl..G. reveiona 60 < réveillonner. p. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. altele foarte vechi (înºela. ucide). mezalia 78 < mésallier. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73). p. dezeroiza 742. e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza.198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. erotiza 67 < érotiser DMN 68. 204. 6 Guþu Romalo. p. cola 74 < coller DMN 68. hanta 74 < hanter. racola 77 < racoler... reradia 72. p. 5 Asan. alegoriza 75 < allégoriser. vermutiza 61 < vermouthiser. trufa 72 < truffer. P. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. 4 FC II. II. p.+ tub + -a (cf.. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65. marºa 78 < marcher. lectura 70 < a da (face) lecturã7. relectura 76. confrunta 73 < confronter DMN 59. autoservi. melancoliza 78 < mélancoliser.P. dar cu un statut mai vechi în limbã. 190. C. revigora 74 < révigorer.D. 229. implanta 73 < implanter DMN 50. 8. decoperta 77. it. 9 V. 311. surclasa 74 < surclasser. intubare). C. solilocva 73 < soliloquer. pãcãli. supraucide 72. Dimitrescu9 ºi M.E.L. delesta 75 < délester. C. 8 Noþiune introdusã de Benveniste.L. transplanta 73 < transplanter. V. 10 V. 7 Ibidem. fuºera 75 (< fuºerai). d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. p. F. depolua 78 < dépolluer PR 70. surdina 1 Hristea. 3 Graur. p. Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative. p. f) În fine. 2 cu supra-: supratraversa 75. dezeºua 71 < déséchouer. 36. unele neologice.. dupã modelul aluniza4. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. 2 Guþu Romalo. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48.G. împoma 61 < în. balota 73 < a face balot.

iar în românã sînt incluse în conjugarea I. realiza < fr. racola 77. LRC. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). intimiza 73. Gr. racolare 74. prospecter.E. to prospect. direcþionare 67. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). optimiza 69. fr. rafraîchir2. erbicidare 75. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. lifter. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza). cazul cuvintelor antama. Cîteva verbe. sufixul -iza apare destul de frecvent. P. apuntare 69. . intimizare 69. lectura 74. miniaturiza 74 < fr. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. PR 60. cf. dintre cele douã cazuri prezente în DCR. engl.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. to lift. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I. În sfîrºit. to optimize DMN 60. contacter. Brâncuº dã. miniaturiser. ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. autoincendia 75. de exemplu.. etapizare 69. p. tot astfel. to realize4. p. 3 Hristea. depoluare 70. Este. engl. engl. involva < to involve. 335-336. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. depolua 78. 463. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. etapiza 70. 4 Dimitrescu. marºa. direcþiona 74. cf. iar dintre cuvintele de origine englezã. orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre. cf. ªi în cazul împrumuturilor. 488. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. lecturare 71. unul este în favoarea participiului: computeriza 75. semiindustrializare 73. modelul francez fiind în -ir. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. lifta 74 < engl. engl. refriºa 73 < cf. Evident. folclorizat 71. Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65. optimizare 66. erbicida 76. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. remarcã. apunta 76. p. to miniaturize. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. computerizat 74. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr.. optimiser. cf. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. pe bunã dreptate. optimiza 69 < fr. cu sensul de "a înþelege” < engl. 140-141. autoincendiere 63. cf. hanta. p.. to contact PR 40. semiindustrializa 74. R. reflectoriza 71 < to reflectorize. réaliser. alunizare 62. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. contacta 75 < fr. Totuºi. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. în Pr. cola.

computeriza 75. Destul de rar. p. 2 Th. 2. 6 Vezi ºi alte exemple. fuºera 75. 1962. refriºa 73. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. litera. cel din urmã. DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. intimiza 73. Individualitatea. dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona.. Totuºi. grãniceri 74. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. surdina 68. o datã în plus. relectura 76. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. igieniza 71. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. balota 73. S.. folcloriza 63. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. împoma 61. dezactualiza 65. gafa 69. cãrãmizi 74. v. autoincendia 75. dezeºua 71. culpabiliza 73. unghiula 67. teleecraniza 75. 5 Graur. erbicida 76. 136.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. 55-91. surdina ºi surdiniza. monodia 72. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. p. repertoriza 73. p. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. robotiza 73. Pr. subtraversa 65. p.R. 235-236. apunta ºi apuntiza). Mai mult. decoperta 77. în Vasiliu. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. reflectoriza 71. de la DEX. autosupraveghea 66. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv. autodocumenta 63. tensiona 71. 114-116. ºi Brâncuº. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. anii ‘60. etapiza 70. dezînºela 73. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate). T. . în SCL 2. În orice caz. Sã notãm ºi faptul cã. hanta 74. terminate nu numai în -a. 4 Pentru acest concept. piluliza 71. respectiv. cronica 71. Din perspectiva verbelor neologice. autoservi. anii ‘60. 485. Al. De altfel. semiindustrializa 74. desfia2 75.. ca de exemplu: apologiza 74. involva. p. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã. cehoviza 67. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. aceste cifre. melciui 66. dintre cele douã decenii avute în vedere. chintesenþia 66. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. erotiza 67. Graur. antama1. autoproteja 77. externa 73. precum ºi concluziile pe care le tragem. pe care l-am subliniat în paginile precedente. XIX. 3 V. exemplele menþionate mai sus pot confirma. deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. coregrafiza 73. În orice caz. Niculescu. autoadapta 62. cel al anilor ‘70. supraucide 62. despãcãli 73. cãminiza. trufa 72. monografia 76. dezeroiza 74. reradia 62.

Brâncuº2 ajunge la alte concluzii. Dupã el. T. care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. apunta. p. aºadar. p. 1 V. z. 253. p. o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. autoservi.. . caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1. 24-25. n.. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. cel al primei conjugãri. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8. p. 2). amartiza. verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani. Graur. Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. v. 1. Gr. O. Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. 248. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº. 2 O. O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. p.. t). 244-245. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. Fl. Cu toate acestea. r.

împrumuturile aratã. solilocva.. le contrazic. ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. 89. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre.în cazul verbelor parasintetice din românã. Romanica Gandensia. reviziona. 1983. aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea. cãci nici a-2 + s + -iza. evident. implanta. prin urmare. uneori. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã.. igieniza. miniaturiza. p. computeriza. Mai mult. reflectoriza. 2 Reinheimer.P.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. teleecraniza. reradia. intuba.P. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. la noile orizonturi ale omului de azi. reaclimatiza. una singurã se dovedeºte astãzi productivã. Ceea ce. DCR nu a înregistrat nici un verb compus. 153. racola. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne. prospecta. optimiza. panorama. dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. coregrafiza. depolua. robotiza. supratraversa. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. semiindustrializa. cibernetiza. nici in. piluliza. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale. problematiza. în timp ce altele le corecteazã sau. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. Asan1. În sfîrºit. subtraversa. p. erbicida. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii. smecea.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. pe de altã parte. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. cocktailiza. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. transplanta. simultaneiza. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei.P. surclasa. D. o datã în plus. p. chintesenþia. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. . Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat.

a se dezvolta deplin. refl.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl. primul – trei. a cîºtiga ceva”. 3. Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã. Bucureºti. 7). a se desãvîrºi. p. C. Mic dicþionar al limbii române. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. în plus. cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. refl. V. 2. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. "a obþine. p. a înfãptui. o invenþie etc)”..” (Sc. 4). Breban. a plãsmui. p.. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate. a face ceva”.1966. Marcu. cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. "a crea (o operã de artã. 3. "a înfãptui. 1974 (MD). a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr. – "a lucra. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. Dicþionar de neologisme. 3. Maneca. atribuie acestui verb. 4–10 iulie 1971. 2. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. a desãvîrºi. T. a-ºi pune în valoare capacitatea. Sîntem de acord cu Graur.XII. "a obþine. "a crea. MD: 1. Canarache. DN: 1. a dobîndi”. al doilea – patru sensuri. a face sã devinã real”. 285. 4. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice. a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. Radio. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. "a îndeplini. de preferinþã. posibilitãþile intelectuale”. noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. a întruchipa. . "a se dezvolta. de pildã.

cu observaþia: „Cet anglicisme. 1). 1962. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete. Bazin. unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere.. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege. Georgin (în Jeux des mots. 3).1966. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã. Într-adevãr. a-ºi da seama”. p.X.XII. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege.1965. Buc.XII.1966.. a été violemment attaqué par P. etc. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite. lib. ªi.D.” (Inf..1965. 4). 1966). assez courant dans la langue littéraire. 30. PR.” (Cont. a realizat un spectacol aproape corect. mais de nombreux philologues le tolèrent”. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii.. teatrului. s. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete. – "a efectua”: „În martie 1965.” (Rom. p.” („Revista de referate ºi recenzii”. aproape tehnice. realizare sînt inserate în DN ºi în MD. XII.204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce. sensuri legate de lumea filmului. a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”. aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise. citîndu-l pe H. spectacolului în general. Léautaud. Souday. 10.. 17. din care ne-a parvenit. Lettre à R. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse. p. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. Ex.XII. 7. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. p. Adesea se înregistreazã.. 7). – "a duce la capãt. 315): „Pour réaliser.: orice spectacol)”. în primul rînd a francezei. p. au sens anglais de to realize depuis Bourget. il est difficile de le refuser. francezei.” (Sc. 7). ext. 18. dintre care am amintit doar cîteva. construcþia a realiza un film. Multiplele sensuri ale lui a realiza.. încã de la începutul secolului. la o emisiune”.1965.. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria. Car le mot exprime une .v. cu cîteva greºeli.” (Cont.: „T. de exemplu. p. precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite.” Cele douã cuvinte: realizator.

deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu). exercer. În orice caz. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir. Tome II.. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei. ciudat. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. . fãrã îndoialã. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!. mai banale.. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã.. a alcãtui.” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate.. VIII. a efectua. p. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. Acest exemplu izolat. pare a fi. a duce la capãt (considerate. T. prin aceasta se apropie de verbul a face. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. a stabili. Querelles de langage. PR noteazã s. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. observaþiile lui Thérive. même le but!” Enunþul urmãtor. Nu mi-a mai trebuit de atunci. nu se va impune desigur la nivelul limbii. On réalise n’importe quoi. lit. ca în multe alte cazuri. ele s-au propagat. prin însãºi vechimea lor. a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. fabriquer. exécuter. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –. „verbum vicarium” prin excelenþã. În cazul nostru. 17. a compune.” (Rom. Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins. atteindre. p. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. cãci. pratiquer et dix autres verbes excellents. cu discernãmînt. 285. prin imitaþie. 19). p. a elabora. a elabora. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. a lucra. a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române). folosit cu mãsurã. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre.v.. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. ªi uite cã totuºi n-am murit. în diferite contexte.1972. dar care.. Verb la modã. Situaþia este identicã pentru francezã. mai „elegant”. Totuºi.

pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere. fie ºi numai cu titlu documentar. p. RRL XX.206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. 333–336 – traducere din limba francezã . 4. 1975.

ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar. T. este impact. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie. cu completarea cã la primul sens. cu semnificaþii nepotrivite. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. p. aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3. cu alte semnificaþii. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. rãspîndite în limba românã literarã actualã. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii. care se repetã imediat peste tot”1. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi. atît în sensul cã apar mult prea des. a (supra)solicita. coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile.. Al. În DEX s. tamponare”. o largã utilizare a acestui cuvînt. se adaugã douã sinonime: "coliziune. context.v.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi. coordonatã. în special în stilul publicistic. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. 1 Graur.. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. – (Fiz. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv. Astfel. pe lîngã sensurile de mai sus. despre care acad. a realiza etc. . uneori în contexte neadecvate. "ciocnire”. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”.: în presa cotidianã se citesc. 285. impact este înregistrat ca atare în DN. în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. cît ºi în sensul cã sînt utilizate. figurate. care sînt folsite cu predilecþie. cu menþiunea livr(esc).) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare...

în efort vizibil de colorare a personajului. Sc. Cont. 6. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri.1979. 7. utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori.. lib. 16. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt. se pare.. 6. 5.. efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale. Sc.. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”. p. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase».1979. lib. Sãpt.1979.1979. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”. Se numea «Song». ca un veritabil uragan. Rom. 6.V. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”. p. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin. forþa de impact fiind de aproximativ 1. – "Relaþie. se resimte. într-o manierã prudentã.II. p. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic.1979. „Ceea ce. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”. – "Contact. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”. 7. ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”. 2.000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”. lib. 31. 31.. p.VI.V. 4.1978.” Rom. 23.. Sc..1974. p. Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori.1979. cel mai patetic curier din istoria T..1974. Luc.300 mile pe orã. p.1979. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge.1975. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor». 4.. Sc.1976.1..I.VII. – "ªoc. Sc. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H. 2. 21. 10. p.S. .1979. „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1.XII.”. Acest serial a provocat. 28..IV.. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. p.VI. ºovãielnicã. 28 VI. 2. p. 2. Rom.X. 24. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental..”.. – "Influenþã.X. p.” Luc. p. Sc. în fapt. ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii. Rom.. e denumit. Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi. Aceastã perspectivã. p. 3.G.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”.II. 18..XII. lib. la început timidã. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”.1979. p. surprizã”: „În schimb C. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6». 8. p. 15.I. 6. 6. justificã ºi interesul pe care V.

„emploi critiqué”). impact sentimental. contravenþie”. la force d’impact. la V. peut-être sous l’influence de l’anglais impact. vizeazã prioritar. În limba vorbitã. constã în împrejurarea cã. În schimb. 22. imensul impact. de exemplu. dimpotrivã. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt. la „oamenii în impact cu legea”.VI. p. O sintagmã specificã este forþa de impact. impact du cinéma. îl reprezintã. în PR. impact des informations. impact minor. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului. Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. impact de Beethoven.1979. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. impactul cu publicul. impact de la recherche. pre. astfel. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. cu atestãri din 1970 încoace. parfois. brutale” ºi "efect. influenþã” (despre care se menþioneazã. Fireºte. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965. substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat. aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. impact de la publicité. revelatorul impact. impact des événements.sau postpuse: impact emoþional. rupte.. moment d’impact. 11. ci. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc.. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile. în general. ilustrate cu cîteva citate din presã. de surprise. s-a ajuns. cel puþin în materialul de care dispunem. din care au trecut în limba francezã. impactul cu neprevãzutul. în limba englezã. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. Cont..IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi». în parantezã. în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. impact émotif. et. ºi Lunã. impact actual. impactul analizei estetice. impactul cu noutatea).v. cu multe sensuri. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. Mîndra. Deseori. Cuvîntul este atît de frecvent. În 1978.

Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române. 4. impact. se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. devenind unul dintre cuvintele „la modã”. dezvoltate în ultimii ani.I. Prin toate celelalte semnificaþii însã. E. dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi). impactus). în special prin intermediul presei. Parafrazînd pe R. 10. prin acest sens. la care se adaugã lat. în „Le Monde”. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. poate. desigur. 11-18. pentru publicul larg. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate. întîlnire. p. În acelaºi timp. 1980. 210–214 1 Vezi Graur. Oricum. . p. prezenþã” ºi. dar accepþiile mai noi. în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”. ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. la origine. dar. Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. desigur cã acest cuvînt provine din fr. pot avea o dublã provenienþã.210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. impact „s-a revãrsat” în limba românã. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident. cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. discutatã mai sus. prin traduceri). nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. p. francezã ºi englezã (direct sau indirect). impact este considerat a proveni din fr. din care a menþinut.1967. cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. impact. Le Bidois..

p. p. Într-adevãr. 1962. pictor-decorator. VII. LRC II. dintre care al doilea este. p. formate din douã (eventual. v. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. apoziþia primului2. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. 1966. p. Bucureºti. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. p. SCL XXI. am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. 396-399. . articol-program3 etc. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. film ºi piesã (de teatru).u. 1. teatru ºi spectacol. 34 º. 1. în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. pentru francezã. VII. mai multe) elemente. student-actor. p. nr. 1977. în majoritatea cazurilor. Fl. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). p. 1970. datoritã frecventei folosiri. prin însãºi natura lor. Heft. 4. Într-un alt articol4. I. 1 V. 3. p. nr. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. 217. 240. la care am adãugat încã douã. 325-334. numeroase atribute noi ce tind. sã se fixeze ca atare. 166-169. Dimitrescu. spre deosebire de alte compuse. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. 9 (48). 1959. Bucureºti. LR XI. de exemplu: bloc-turn. 1969. mai ales în aspectul ei cultivat. din acelaºi domeniu semantic. Halina Mirska.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. în SMCF. locuinþã-laborator. care au. nr. El. Desigur. tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. ne aflãm în faþa unui proces incipient. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. 17-88. FC I.

piesã-gigant. film-omagiu. film-mozaic. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. film-radiografie. film-politic. spectacol-concurs. film-experienþã fundamentalã. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. spectacol-epopee. spectacol-serbare. film-pilot. film-portret. film-epitaf. film-reportaj. teatru-laborator. teatru-cutie. film-monolog. film-mesaj. astfel. piesã-confesiune. teatru-mãrturie. film (de) analizã. film-antologie. într-un mare numãr de combinaþii. film-ficþiune. film-operã. piesã-document. spectacol-maraton. Celelalte douã substantive luate în discuþie. piesã-bazar. film-mamut. spectacol-document. spectacol-proces. spectacol-meditaþie. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. teatru-cinema.(exemplar) unic. film-monografie. Tot astfel. film-lecþie. spectacol-recital. film-evadare. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere.(de) cabaret.(de) ºoc. film-document. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã. înregistraþi în 1967: film-anchetã. teatru-vedetã. film-poem. spectacol-reconstituire. spectacol-manifest. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã. spectacol-antologie. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). teatru–atelier. film-meditaþie. film-divertisment. film-eseu. film-sketch. spectacol-colaj. film. film-recital. teatru-musical. film-interviu. film-cheie. film-catastrofã. spectacol-mamut. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. piesã-metaforã. film-cocktail. film-mãrturie. film-gigant. film-gigantic. spectacol-poem. film-dezbatere. film-pledoarie. teatru-gazdã. film-povestire. cît despre spectacol. spectacol-producþie. teatru-imagine. film-invenþie. film (de) artã. film-spectacol. film-picturã. apar. spectacol-revistã. de asemenea. spectacol-monolog. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº. film-monolog. film-experiment. piesã-radio. film-manifest. film-muzical. film-povestire. film-muzeu. film-povestire. piesã-trofeu. spectacol-dezbatere. spectacol-concert.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. spectacol. piesã. film-comandã. 1970. spectacol-compus. teatru ºi spectacol. piesã-povestire. p. spectacol-divertisment. teatru. film-carte.(în) culori (color). film-jurnal. spectacol-demonstraþie. film-foileton. film-surprizã. film-antologie. spectacol-laborator. . film-balet. spectacol-examen. 332. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului. spectacol-eveniment. spectacol-oratoriu. film-monstru. piesã. film-pilulã. piesã-vestigiu. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –.(cu) probleme. film-eveniment. film-avertisment. piesã-mãrturie. film-album. spectacol-lecturã. teatru-muzeu. teatru (mobil) pliant1. piesã-cheie. piesã-feerie. 3. film-fluviu.

piesã-gigant. teatru-laborator. spectacol-dezbatere. spectacol-document. este vorba de constituenþii secundari anchetã. film-dezbatere. teatru-mãrturie. alteori. spectacol-proces. spectacol-demonstraþie. piesã-demonstraþie. film-mãrturie. teatru-muzeu. film-manifest. spectacol-antologie. teatru-mãrturie. film-dezbatere. spectacol-afiº. spectacol-dezbatere. În cazurile menþionate. film-divertisment. în cazuri mai rare. film-document. de exemplu. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. mai sãracã: teatru-anchetã. b) Pe de altã parte. film-poem. film-eveniment. film-poveste. spectacol-meditaþie. film-anchetã. spectacol-meditaþie. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. piesã-cheie. document. Cîteodatã. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. spectacol-monolog. spectacol-ºcoalã. specta1 FC I. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. piesã-proces. pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. spectacol-recital. spectacol-laborator. film-sketch. spectacol-poem. film-meditaþie. film-antologie.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. film-pledoarie. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. film-monolog. 65. film-muzeu. Astfel. piesã-document. film-afiº. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. spectacol-compus. film-mamut. film-mãrturie. p. spectacol-cocktail. spectacol-eveniment. piesã-proces. spectacol-document. film-cheie. piesã-meditaþie. teatru-document. piesã-poveste. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. piesã-dezbatere. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. Uneori sinonimia (evident. film-mesaj. film-document. film-gigant. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. spectacol-divertisment. spectacol-mamut. film-meditaþie. spectacol-anchetã. film-manifest. dezbatere: piesã-anchetã. spectacol-proces. spectacol-manifest. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. . la origine. teatru-laborator. film-recital. spectacol-laborator.

în ºapte contexte. „Beiträge zur Romanische Philologie”. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. Astfel. a giganticului. la origine atribut. experiment. piesa – giganticã. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. iar unele s-au ºi impus deja. citat mai sus. în cinci contexte. p. Unele sînt creaþii de moment. astfel. Heft I. spectacol-dezbatere. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. mamut. spontane. fluviu. gigantic. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe. gigantic. film-antologie. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos. film-balet. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. 1969. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. termenul musical. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. film-poem. spectacol-reconstituire. se substituie azi frecvent compusului film-musical. fãrã îndoialã. În sfîrºit. film-pilulã. film-anchetã apare în opt contexte. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. mamut. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. teatru-imagine etc. maraton. 1978.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. O dovedeºte frecvenþa acestora. De altfel. tot aºa. în patru contexte. Astfel. maraton. atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu. film-recital. acumulînd. ºcoalã. film-experiment.). filmul poate fi colos. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. film-portret ºi film-document. laborator. precum: atelier. 203–205 – traducere din limba francezã . De exemplu. o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. XIII. Acestea sînt formate din substantive comutabile. o datã în plus. cît ºi durata în timp. film-gigant. ªi sperãm cã ne-am atins scopul. spectacolul – mamut.

buºbei Adjectivul bujbei. din care cu timpul s-a desprins. Studii de lingvisticã generalã. Al. circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice. 1927. atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. 21 decembrie 1957. cocoºneaþã > cocojneaþã). de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre. 1-2.v. a muºamaliza < a face muºama. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. p. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. VII. 302. discuþia din DA. apoi. buimãcit. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. bujbei. neînregistrat în dicþionarele limbii române. nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. a albi are ºi sensul "a strînge bani. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. Graur. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2). descumpãnit”. nr. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor. v. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. p. aceastã formaþie nouã. bujbei (ca în ºmecher > jmecher. Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. 28. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. din punct de vedere lingvistic. p.. Credem cã sensul nou. 4093. S-a pornit. Pradez. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. cu sensul "nãuc. col. a roti < a face roatã.u. desigur. p. izolatã. Dictionnaire des gallicismes. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. 42 º. . 4. El.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare. s. nr. 1956. boºog > bojog3. 1). SCL. 2 V. surprins.

p. cît ºi fetiþelor. pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”. prin extensiune. II. ªãineanu. frumos”. 2 ªãineanu. II. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). "copilaº cuminte. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau. Graur. Mélanges linguistiques. Nume de locuri româneºti. deºi citat în lucrãrile de specialitate6. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. V. 179 º. în Bull.5. op. II. 129-130. o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã. 1926. vezi Al. Le féminin péjoratif. v. dar prea puþin cunoscutã. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. coco(º)neaþã. probabil în glumã. p. ºi ªãineanu. 14. Gurguiata4 etc. cit.u... Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit). cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. 50. cel puþin. p. 137. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. I. nu este completã. Cucuiata L. I. I. dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. Bucureºti. p. Iordan.O. 3 Iorgu Iordan. 1952. deºtept. 1887. Rumänische Toponomastik. cimitir”. "mormînt. "a uita”2. cotineaþã etc. p. sinonimã ca înþeles. Byck. 4 Ibidem. Bonn-Leipzig. ironic la început. Ling. în Încercare asupra semasiologiei limbii române. 5 Pentru aceastã problemã. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei. p. 22-23. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare. . Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). 4. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. 6 De exemplu în J..216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. p. Bucureºti.

subþire ºi drept”: Moº Nichifor. Cf. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. cu sau fãrã mîner. ESPLA. Pascu. aduna) ban pe ban. se spun poveºti. 1953. sulã cu ucr. p. pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. Groschen). Pascu5 îl derivã din sulã + suf. p. sulhak "par. Dicþionar român-german. Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. în Muntenia. expresia a strînge (pune. 273. are „etimologie obscurã”. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. ºi nicidecum invers. ca la o sãrbãtoare mare ce este. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi. sulhac cu ucr. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. a afla groº pe groº. dupã Tiktin4. Sufixele.. sulhac o contaminare a rom. În Principii de istoria limbei. prãjinã". 1956. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua.). poveºti pentru groºi». nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. 81 º. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã. Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. 190. sulhak. -ac. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE). sulhac. Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe. groºi reprezintã necunoscutul. avînd diverse întrebuinþãri. În cazurile de „reconstituire” a formelor. "a afla comori ºi avere multã” este. ca sã vã spun la moº. p. mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. Sufixele româneºti. În cazul nostru. VII. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. Cf. CADE comparã rom. 1 2 3 4 5 6 SCL. Cours de linguistique générale. p. Iaºi. ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). Bucureºti. p. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. . pãrul mai lung etc. de Saussure. Explicaþia datã de Al. credem. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. 1894.. p. de prepoziþia pe. Opere. ºi pãroºi cunoscutul.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. Paris. ed. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã. V. Vezi F. Al.u. pronunþatã pã). 239. 1916. 139. taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã.

care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. srb.. Explicaþia nu satisface. Dicþionarele îl înregistreazã. IV. cã provine din tc. Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. 352. BPh. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. ceea ce nu este cazul. p. L... V. p. deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt. bg. 1918. ele trebuie separate ca omonime. palme ºi pe urmã. „Buletinul Philippide”. CADE). p. a-l bate rãu”: Trage-i pumni. V. termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4. tava (cf. Iorgu Iordan. p.. îl tãvãleºti pe jos). ngr. 173-174.. în BPh. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). id. Spitzer. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). D.O. prin aluzie la elefant. zulã din a zuli. fãrã însã a-i da etimologia. 52-66.. dã-l tava prin noroi (Caragiale. în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt. p. Florea Rariºte. Leipzig. II. 184. V. Mai curînd. Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al.218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã.. ap. Über einige Wörter der Liebessprache.. SCL IX. Graur. trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”. implicit. 1958. tromper “a înºela”3. aici. În ªãineanu 1 . 2. trompã pare a fi substantivul trompã. Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli. .). roagã din a ruga). 265–269 1 2 3 4 I. 213. prin urmare se considerã.

dar. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã. fie total. care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ. în diversele etape ale existenþei ei. nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. dezavantajul lui în capitolul de faþã. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. disparate. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. prin prismã staticã. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. . apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. ci de la un corpus constituit din DCR. care se doreºte generalizator. Oricum. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. mãcar ºi ca eºantioane. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. dar evident. poate cã rezultatele. sau unui aspect al stilului ºtiinþific. în mare. cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei. fie parþial. judecate. în detalii. ªi într-un caz ºi în altul. deci nici a celor romanice. de exemplu stilului administrativ. Motivul este cã în presã se întîlnesc.. de cele mai multe ori. politic. ar fi fost modificate. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional.

au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. din argou etc. termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”.220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. de ex. un alt exemplu. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau. indiferent de situaþia din limba sursã. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt. deþin. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. fiind colectaþi din paginile presei. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente. prin forþa lucrurilor. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. pentru cã. cîteodatã de 300 de ani. Am pornit de la ideea cã. nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern. mai ales. un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. dupã cum se ºtie. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. cîte unui singur domeniu. la un grup determinat de cuvinte. cuvinte specifice... auzind sau citind termenul hold-up. îl oferã un element englez: folosind sau. dacã ºtie. de ex. poate mai clar. deci. chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. laolaltã. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. restrînsã. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi). el poate fi intern. Totuºi. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice. în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. pentru cã. operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã. totuºi. dar este aproape sigur cã. sus mîinile!” . o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. datorat unei influenþe externe”.

dar care. 1. La créativité lexicale. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. dar. stãri de lucruri. chiar foarte restrînsã. primele aparþinînd. categoriei de „peregrinisme”1. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. de obicei. conform formulãrilor clasice. pentru cã reprezintã o necesitate în limbã. neadaptate la sistemul românesc. de asemenea. împrumuturilor „de necesitate”. spre deosebire de „peregrinisme”. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. p. 1954. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. Aceste cuvinte. cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. oraºe etc. obiecte. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã. deci cu împrumutarea lor. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. C. Deroy. calcurile de structurã. II. 3 L. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. precum numele proprii. Guilbert. . 1975. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. 93. obiceiuri. de pildã. în terminologia lui L. elemente ale faunei sau florei etc. nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi. celelalte celor „de lux” (Tappolet). p. III. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. Paris. de altfel. Paris. 2 Tagliavini. acestea aparþin. ca ºi cele din categoria a II-a. din limbile romanice. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. am lãsat la o parte. cele mai multe. aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. cu alte denumiri strãine. 4.. formei minimale a împrumutului. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. dupã un timp. de exemplu. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. În ceea ce ne priveºte. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. O. în aceastã fazã a cercetãrii. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. de cele mai multe ori. 215. Elementele franceze I.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. p. foarte numeroase. care. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. numele geografice de fluvii sau de munþi.

În afarã de acestea. bretelã. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. 7 farmacie ºi geologie. dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). 91. sociologie. 5 filaturã. 2 Concept introdus de Al. Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. I. 22 diverse. ªi aici. 10 medicinã. 1950. p. videoteatru. dactilogramã. fiind produsul unui anumit mimetism. 1 botanicã. telefilm. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar. 34 biologie. 10 electricitate ºi marinãrie. 13 fizicã. 20 artã. videotecã. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. Menþionãm cã. în ºir descrescãtor. topografie ºi turism. 22 circulaþie. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. alcooltest. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. ºtiinþe juridice. microbuz. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. învãþãmînt. Graur în SCL. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. 16 alimentaþie. în mod natural. 2 agronomie. 7 1 Ibidem. 8 informaticã. radio. 24 fizicã. comerþ ºi meteorologie. 8 chimie. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. mecanicã. economie ºi foto. deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). . unitãþi de mãsurã ºi zoologie. acelor domenii în care s-au realizat. Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. digicasetã. chimie ºi cinematografie. psihologie ºi televiziune. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. 3 construcþii. 17 aviaþie. 13 vestimentaþie. 6 astronauticã. în ultimele decenii. electronicã. skai. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. diplomaþie. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. De fapt. opticã. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. 13-21. 15 literaturã. videofon. 4 astronomie ºi hidraulicã. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. muzicã ºi sport. autostop. 30 tehnicã. p. proporþional. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. telefonie. parcometru. cele mai mari progrese ºi inovaþii. de tipul: visiofon. sînt relativ puþine). ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. vestimentar etc. dactilofon. din 29 de grupuri semantice. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin.

farmacie. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. implanta 73 – DMN 50. interferometrie 75 – PR 50. Exemplele pot fi lesne înmulþite. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. XXIV. marinãrie. hepatectomie 77 – L 62. 20: dialoghist 68 – PR 48. în 1853. 6 astronomie. geologie ºi unitãþi de mãsurã. iar în francezã cu mult înainte. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. cicloturism 73 – DMN 65. ecologie. aliteraturã 75 – DMN 58. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). 5 biologie. 1958. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. p. 2 LR. grosplan 76 – DMN 64. 7: 1 Vezi L. depoluare 78 – PR 70. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. Seche. fotoconductor 63 – PR 50. hiperdens 78 – DMN 66. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. heliomarin 77 – PR 48. botanicã. În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. dupã PR. concentraþionar 75 – PR 46. 24: engramã 75 – PR 51. 2 artã. 27: malnutriþie 77 – PR 50. 10: dopaj 64 – PR 54. ºi sport. 21: metabolit 71 – PR 50. gerontolog 78 – PR 65. mecanicã ºi telefonie. evenimenþial 73 – PR 59. 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. 12: glaciolog 62 – PR 50. atestat în românã în 1977. este înregistratã în românã în 1958. aerospaþial 70 – DMN 60. dactilogramã 74 – DMN 55. La alte cuvinte. 22: audiovizual 69 – PR 47. aeronaval 74 – PR 64. 1873. 25: electromenajer 74 – PR 49. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. 26: microflorã 76 – PR 50. dopant 75 – DMN 55. Graur2. literaturã. VIII. drog 74 – DMN 65. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. fitosanitar 77 – PR 50. microbuz 62 – PR 50. comerþ. geriatrie 79 – PR 61. ciberneticã 74 – DMN 66. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. educaþie. fermion 79 – PR 55. informaticã. defoliant 74 – PR 66. antiproton 65 – PR 56.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. 1974. în 1948. alcoolemie 77 – PR 60. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. sociologie. 1 agronomie. În fine. 15: heliotehnicã 77 – L 62. economie. 77. gaulist 74 – PR 45. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. 3 aviaþie. muzicã. extraatmosferã 75 – DMN 66. 16: anticancerigen 62 – PR 46. . cosmeticã. 29: bozon 79 – PR 50. gastroenterolog 77 – PR 50. 4 astronauticã ºi foto. distanþa maximã fiind de 30 de ani. terariu. 17: econometrie 67 – PR 50. în LR. antiinflaþionist 77 – PR 59. 13: energoterapie 74 – PR 61. postcurã 77 – PR 48. apunta 56 – PR 48. 14: anesteziologie 67 – PR 53. 28: microchirurgie 78 – PR 50.

foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. muzicotecã 79 – DMC 78. culpabiliza 74 – DMN 66. Cazul lui cancer "flagel” este aparte. lactoduc 65 – DMN 66. nu cuvintele sînt împrumutate recent. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. erotiza 67 – DMN 68. circumlunar 65 – DMN 66. fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi. astfel. imunochimie 64 – PR 59. electroanestezie 73 – DMN 66. este. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. în acelaºi timp. modernitate 67 – DMN 68. bretelã 74 – DMN 64.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. eurocomunism 77 – DMN 75. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. hemoragie 76 – DMC 62. confrunta 73 – DMN 59. antitusiv 1961 – PR 70. Este vorba. c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. micromodel 66 – DMN 64. de ex. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. geotehnic 73 – PR 67. în toate cazurile. o datã cu ele. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. complex 76 – PR 50. fototelegrafie. cinefilie 67 – DMN 65. lactoduc. gamã 77 – DMN 59. anii au valoare relativã.: casetotecã 74 – DMC 72. ºi denumirea lor ºi. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. de ex. antiparticulã 63 – PR 58. minijupã 67 – DMN 66. de doi ani. probabil. de „foste” neologisme de origine francezã. festivalier 67 – DMN 65. În unele situaþii. strict orientativã de ambele pãrþi. 5: miniordinator 75 – L 70. alcooltest 67 – DMC 60. cu circulaþie internaþionalã. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. ludotecã 75 – L 70. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar. între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. 4: aeroglisor 68 – PR 64. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti. 6: culturism 71 – PR 65. . iatrogen 75 – PR 70. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. electropneumatic 74 – DMN 70. de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. Seche). mutaþie 79 – DMC 55. elitist 73 – DMN 68. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. ci anumite sensuri ale lor. de o dezvoltare semanticã paralelã.

apendicectomie. camerã-stilou. energramã. videogramã. evaporaþie. asincron. autogrefã. festivalier. ecologie. teatrotecã. narcomanie. onchocercozã. cineclub. stroboscopic. gerontolog. cronaximetru. gasteroscop. plasmotron. *discoral. autostop. culoar. anesteziologie. iatrogen. conflictual. esofagoscop. minivehicul. Tehnicã 30: audiovizual. cancerigen. animaþie. geriatrie. spaghetti-western. ecogramã. *ambuteiaj. otosclerozã. *policier. videoteatru. **interferon. cinerestaurant. microbuz. antiparticulã. bretelã. peliculogen. casetotecã. –oare. sapropelic. colposcopie. parcometru. toxiinfecþie. psihokinezie. panoramic. eveniment. interferometrie. gavaj. antigenã. parodontopatie. paranormal. antielectron. filmografie. multimetru. ultrastructurã. *ambuteia. dactilogramã. gamaglobulinã. autism. psihotrop. *sterimobil. cromatologie. geocancerologie. depolua. termician. toxicoman. 2 . halucinogen. virologie. sensitometru. disproteinemie. *coupé. feronerie. cinepanoramic. homeostazie. cascador. naringinã. poluant. antipolio(mielitic). tranchilizant. depanaj. superexpres. Chimie 20: cromatografie. transcontainer. autist. plasmochimie. vasopresinã. **cineverité. electrometrie. antropo. transplanta. digicasetofon. narcoman. **bionicã. treflã (stradalã). hormonoterapie. gastroenterolog. fitosanitar. reºapat. cinemiracol. getaxist. multivision. retroproiector. simezã. audiofenologie. peptide. telemecanic. alcooltest. rectoscop. talasoterapie. insonor. grosplan. *fatigabilitate. Fizicã 24: ambiofonie. policitemie. **imunoterapie. autocuºetã. metabolit. umanoid. scopolaminã. **biodegradabil. cinematecã. **energizant. biostimulator. microchirurgie. hipotermie. teledetecþie. proteinogramã. ergoterapie. hipodermic. proteinemie. videotecã. biomatematicã. scopochrome. digicasetã. teleonomie. mobiliza. Artã 20: **antiartã. crenoterapie. cronologie. rodopsin. mimodramã. celulitã. focomelie. Circulaþie 22: **aerotren. serodiagnostic. biocompatibil. viral. protidic. piezoelectric. dialoghist. atomoelectric. termocolare. polmar. cinefilie. fonocardiograf. antiproton. perinatal. craniometrie. *solunar. fosfenã. thanatologie. drog. orfevru. izomerazã. schizostomiazis. bilharziozã. decorativism. **teflon. chimioterapie. lactofiltru. ralanti. termorezistent. electroforegramã. dozimetru. neurolimfã. magnetotecã. **maxitaxi. turbosuflantã. postcurã. ortopticã. tutu. **cineast. ergotaminã. capsulã. imunochimie. *cyclomet. heroinã. taºist. neoplazic. alcoolemie. pelicular. bioluminiscent. minimetru. glicerol. implanta. imipraminã. anabazis. bozon. dactilofon. **suicidologie. ortostatism. decodor. cofochirurgie. heliomarin. termoacustic. stresant. **criobiologie. radiostimulare. seroreacþie.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. electroanestezie. parodontologie. *bipark. videomagnetic. endonazal. autoimun. stereofonic. *grand guignol. balistocardiogramã. autorutier. antihistaminic. *aveniu. micropaleontologie. *café-concert. supraconductor. intranazal. supraconductibilitate. **biotelemetrie. miniteatru. poliesteric. biotop. Cinematografie 20: animator. hepatectomie. ocelã. isterigen. clovnerie. skai. fermion. hemodializã. biomasã. realizator. spectacol coupé. *gheriser. defoliant. sincrotron. stereo. oligoelement. reflexogen. heroinoman. toxicomanie. vinilit. oleoduc. endodontic. trisomie. gigafon. fotoenergeticã. preanestezie. osteopetrozã. auto . Biologie 34: acvaculturã.

Agronomie 2: cerealiculturã. contrapunctic. nescafé. hidrometeorologie. telematic. Foto 5: aerofotografie. preolimpic. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. culpabiliza. nivel. **airbus. deltaplan. Alimentaþie 16: aniset. telex. malnutriþie. paraliteraturã. electroforetic. tabletã. apunta. fotomultiplicator. Mecanicã 1: hidropneumatic. visiofon. tusogen. Geologie 7: aven. Astronauticã 6: circumlunar. buclé. grile. electrodinamic. cotabil. Literaturã 15: alegoriza. Electronicã 3: cibernetiza. monokini. electrofon. culturism. naviplan. parauniversitar. geotehnic. higroscopicitate. Vestimentaþie 13: alain delon. Marinãrie 10: acvaplan. rand. Farmacie 7: antitusiv. bistro. bikini. platformã. *ruban. terilen. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. aeroclub. Electricitate 10: aerotermã. Construcþii 3: diafragmã. psihografie. fotoelasticimetru. ecosondã. hidromineral. hidroenergie. resortisant. heliotehnicã. muzicotecã. telematicã. psihoprofesiogramã. telecinema. aliteraturã. *vasopresie. pistard. aerolog. presalariu. antimemorii. Muzicã 8: **casetã.. volet. Informaticã 8: minicalculator. divizionarã. radiotelefonic. calm-plat. titra. buclaj. subliminal. trireactor. planetoid. telefil. microfiºã. dezeºua. aeronaval. Comerþ 2: complex. mezoscaf. cafea-filtru. Hidraulicã 4: curentometru. cvadrifonie. maxi. glaciolog. petrodolar. aeroglisor. mini. analogism. cazeinat. antiteatru. psihosociologie. hiperdens. telefilm. mineralier. econometrie. drosofile. tergal. Astronomie 4: geostaþionar. antipiesã. *silistor. literaturitate. Televiziune 6: teleast. superpetrolier. aerospaþial. compleu. claviolinã. cronichetã. miniordinator. Zoologie 3: avian. **etnomuzicolog. magot. *telecom. Opticã 1: catadioptru. ordinator. caserolã. reabilitare. mezotermal. cola. Psihologie 6: parapsihologie. *café-frappé. Economie 5: antiinflaþionist. geooceanografie. *rotisor. Radio 3: radioreportaj. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. monomotor. . electropneumatic. Meteorologie 2: climatologie. lactoduc. ironist. primaquinã. telescriptor. radiotehnic. minibaschet. portelicopter. cagulã. magnetosferã. helicostat. Telefonie 3: prefix. boutique. Învãþãmînt 3: negaþie. Filaturã 5: bataj. umoral. propolis. copilot. confecþioner. *plat. dragor. bursier. minjupã. tuberculostatic. batiscaf. naviplan. electroacustic.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. extraatmosferic. telecamerã. electroosmotic. electromenajer. Botanicã 1: patatã. midi. sorbitol. profiterol. brizurã. geodinamic. heliport. Sport 8: cicloturist. saharianã. ergotoxinã. fotoconductor. teleschi. aeroportuar. dezabié. micromodul. holografie. antiroman. cuvertat. teletecã. heliocentralã. transpac. tricolor. radioastronom. uranifer. venusian. cosmolog. discofil. taxofon.

it.engl. germ.).engl. labirintic.rus. germ.. supernovã fr. germ. protoplanetã fr. semideºertic. rus. interdisciplinaritate..rus. 6. ultrarapid.germ. prestelar fr. reologie fr. monitor fr. germ. himerã fr. 9. perspectograf fr.rus.rus. gigantism. monorail fr. festivalier. 6. 5. bronzaj. laringofon fr. microporos fr.engl. 2).. laparoscop fr. engl.engl.germ. implant fr.engl.. clasã (argot.germ. 6..engl.it. delestá. reprografie fr. 4. rus..germ.engl.. anticipativ. 4. cristalomanie. poligon fr. engl.engl. video fr. deontologie.. *milieu.it. mescalinã fr..germ.engl.rus.. termistor fr.engl.engl. solilocvá. psihosomatic fr. elitist.germ.germ. *iramplasabil. ufolog. antitabac. germ. 2.engl. intruziune. Circulaþie 7: autodumper engl. extragalactic fr. premierã. *marº. atenuator fr..engl.engl.. inconfort.. electrobuz fr. obsesional. auto fr.engl.engl. delco it. intradermic fr.. *voyeur. sol-aer. bioastronauticã fr. pubelã.germ. dictafon fr..ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic. electromobil fr.. evaporimetru fr. indiferentism..engl.engl.rus. *brianþã.engl. *antama. termoplastic fr.rus. Diverse 145: aleatorism. catharsis.. **bidonville.germ.engl. termofosfat fr.engl. it.engl. 8. (fr.germ. cartomancian. tensionat fr.rus. germ. bic.engl.germ.rus. manevrier. 2.. patronat.rus. 4. transmediteranean fr. vermutizá... minutaj. rus.germ. microfiºier. cancer (fig. nucleotid fr. indeformabil.germ.. microundã fr...germ. engl.engl.. eºantionaj. 17. (fr. *clou.engl.it. extraterestru. escaladã. specios.germ.germ. it.engl. *helicotecã.. 1).. dilematic. 3. ... concentraþionar.engl.. it.germ.it.). 13. *surclasá. pyrex.engl. transsexual fr. *sachet. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr. electrofiltru fr. melancolizá. engl. *cache-radiator. elefantin.rus. precolumbian.engl. radiotelefon fr.engl. coordonatã. engl. mutaþie. 1).engl. etanol fr. gafá. polimetan fr. 1..engl. 2). **criminostat. rus. revigorá.. previzional.it. videocasetã it. eurocomunism.it.rus. imobilism. inaudibil. engl. 10.germ... racolá.rus.engl.). germ. *cancanier. parodontozã fr.lat. 11. 8. reometru fr. hemoragie (fig. (fr. 4. *hantá. sahel. 23.rus.engl. definisabil. irecuperabil.. engl. electrocaloric fr.it. (fr. Fizicã 13: criogenie fr. electroforezã fr.engl. engl. it... germ..germ. antifurt fr. gonflabil.. copolimer fr. 3). (fr. termogramã fr.. catastrofism. rus.engl. profil.... 9. supercarburant.. Medicinã 10: elongaþie fr. engl...rus.engl. volumetrie. *refriºá.engl.engl.germ.rus.germ. magnetogramã fr. picosecundã fr.. 6.. minibuz fr. carurã (fig. Biologie 5: areal germ. reconverti.rus. diminutiv. microbicid fr. (fr. micrometeorit fr..germ.engl.rus. *refontã. retro. cataclismic. 3)..germ. reper fr. imunologie fr.. electronvolt fr. guvernorat. it.. film.it. comã. *perdant.engl. erotizá. 2. evenimenþial..engl. surdiná. echipaj.rus. *colá. fitotron fr.engl. luminofor fr. (fr.. 4)... octuplu. Astronomie 6: cronosferic fr. *briant. Turism 1: sejur. vizioná. antidrog. penetrometru fr. expertizá.engl..engl. engl. lepton fr. *lentoare.. 2. neutrino fr.rus.rus.. Chimie 8: can(n)abis fr. engl. sigilografie. peisajer.engl. caprolactama fr. termocuplu fr. gamã.rus. 8. germ.).germ. (de) milioane.it. conveior fr. radio fr.. rus.engl. reveioná.. gaulist. operaþional. Topografie 1: fotogrammetrie.engl. confrunta. autoreclamã. *mezaliá. stilist. germ. engl...rus. (pe) parcurs.engl.germ. ludotecã. dificultos. miniacord. postglandinã fr..rus..

1). Botanicã 2: hibiscus fr. Economie 2: recesiune fr.it. 2).. cosmeticã. cosmodrom fr. germ.engl. (fr. germ. 2. engl. Farmacie 2: placebo fr.engl.germ.engl. 5.engl. 1.. germ. 3. aviaþie.rus.sp... muzicã. unitãþi de mãsurã. engl. it.germ. optimiza fr. 4 astronauticã. 2). magnitudine fr. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri..rus.. 1. geologie. 1).engl. 2. engl. engl... fr.engl.engl. literaturã.it. 1). (fr.engl. cosmonaut fr. neocolonialism fr.228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative.engl. mecanicã. miniaturiza fr. 22 diverse. economie. (fr. Educaþie 2: autodisciplinã fr. engl. 2 artã.. 3. 5.germ. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr. forum. Artã 2: practicabil fr.engl. germ.. it..rus. 5 biologie. revanºism fr.engl. Telefonie 1: videotelefon fr. 2.germ. microsecundã fr. 1). monobloc fr. engl. pucist fr...engl. wattsecundã fr. spaþialitate fr.. 4 etimoane: 23 tehnicã. 4. Astronauticã 4: circumterestru fr. Categoria a II-a. marinãrie. dintre acestea sînt: 136 it. engl. (fr. holocaust fr. 7 circulaþie. botanicã. 2.germ.engl. memorial fr. 2. hidroplan fr. ergonomie fr. Diverse 22: competitiv fr. (fr.. 2. în funcþie de gradul de adaptare.germ. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel.. simultan fr. 2. 48 germ.germ. modúl fr. Informaticã 1: programator fr. it. engl.. II.engl. sport. Marinãrie 1: trauler engl.it. 1. 1). 1.engl.. heliografie fr.engl. hologramã fr. germ. Cuvinte internaþionale cu 2.it. engl.engl.it.. 6 astronomie.engl. germ. Agronomie 1: hidroponic fr. 2.engl.engl.germ. 1. germ. 22. it. (fr.germ. sp. 1 agronomie. 5. it.it.engl.lat. engl. fotografism fr..it. polemologie fr... it.engl.engl... farmacie. contacta fr.. ornitopter fr. 2.engl. telecabinã fr. terariu fr.. 2. Sport 2: cart fr. franþuzismele sau peregrinismele franceze. Ecologie 1: ecosistem fr.engl..engl. comerþ.. germ. (fr. 1 sp.. telescopat fr.. 1). 2. 4. 2. (fr.it.germ.engl.engl. gitan fr.germ.engl.engl. germ.engl.germ. engl. 3. engl. Mecanicã 1: micromotor fr. se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- . Literaturã 1: prozã fr. 2.germ.engl..rus. 23 it. germ. ecologie... rus.it.. etnomuzicologie fr.rus. sociologie. 13 fizicã. 16.. 1). 2 lat. megatonã fr. Comerþ 1: prospecta fr.engl. 2. (fr. germ. (fr.engl. (fr.engl.engl. (fr.germ.germ. 2.rus.engl. Sociologie 2: demoscopie fr.engl. lat.. engl.engl.engl. Cosmeticã 1: spray fr. Ca origine...germ.. 4. microflorã fr. impact fr. geometriza fr.. procainã fr. 31 rus. rift fr. prof fr.lat. reconversiune fr.it. Aviaþie 3: aerolog it. 106 engl. 2. telefonie.engl. mascã fr.engl. 8 chimie. 10 mecanicã. 1).. engl. engl. (fr. 3. educaþie. 2). replicã fr.it... Foto 4: fotocompoziþie fr. patronal fr. transgresie fr. rus. engl.engl.engl.. 1). Muzicã 2: discotecã fr. engl.. kilotonã fr. multidisciplinar fr.germ.engl.engl.. 3. 2).engl... rus. germ. foto.rus.. 1. engl.. (fr. informaticã. 1). geotermic fr. 5.

în acelaºi timp. ruban < ruban.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. nazalã. pentru cã. VII. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. grand-guignol. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. sau dezabié. trufa < truffer. în limba scrisã. nepronunþate în francezã. –voyeur. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. p. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã). Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut. perdant < perdant. Tot din domeniul culinar este . „hanta” „mezalia”. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. verbe: cola < coller. ou > u. milieu). în raport cu magazin. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. –refontã < refonte. de ex. –hanta < hanter. 1957. policier. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. în LR. consoanele -r ºi -t. gheriser < guerisseur. exprimatã altfel. rôtisserie). un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. Gheþie. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. –mezalia < mésallier. refriºa < rafraîchir. b) gradul 1. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului). pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. coupé (în terminologia spectacolelor). credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. c) gradul 2. ss > -s. –café-frappé. -s > -z. în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. rotisor < rotissoire. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare. strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. compleu < complet. 21. ll > l. ff > f. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. –brianþã < brillance. –plat < plat. ºaleu < chalet. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. lentoare < lenteur. –marºa < marcher. clou a fost discutat însã de I. Situaþia este similarã pentru rotisor. briant < brillant. –voyeurisme. café-concert. „perdant”. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. –milieu. în afarã de cele prezentate sub b). fiind vorba de cuvinte mai numeroase. foneticã ºi morfologicã. de ex. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. dar ºi alte fonetisme. ü > u etc. aveniu (argotic) < avenue. prezintã o specializare. nr. o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”. ãta „hanta”. + cons. la care se constatã adaptarea deplinã. clou. dar cu alte sensuri (clou. Caracterul recent ºi. butic(ã). ill > i. ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). surclasa < surclasser. cancanier < cancanier. –dezabié < deshabillé. dar ea e implicitã. compleu. fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. 4. pentru cã noþiunea respectivã cere.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

. minigenerator.. dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice... La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe...... ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care.. urmatã. miniînsemnare.. În concluzie.. printre care ºi româna. minicabanã. 17 + 1 = 18 portughezã . minicooperator. dent. minimotoretã. minitehnician...... minibrad. minimaºinã de gãtit.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie.. a unui procedeu modern... minifotbal. trajecta. minitransfer. înseamnã pentru francezã un procentaj de 19...... la o respectabilã distanþã însã. locul central îl ocupã cu constanþã.. minighid..... elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme. minimodel.. 2= 2 latinã . miniinsulã.... desigur... al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã . internaþional...... minirachetã.. dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent. Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz........ miniatelier. autor sau substantivul scienticã. în tabloul trasat rapid acum. miniautodrom.3%. Iatã un sugestiv sumar.... intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor. cu toate lacunele inerente........ În fine. mini-.... proporþia se ridicã la 21.. italianã ºi portughezã).. printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat. minigrãdiniþã.. în care partea a doua este constituitã din lat. minibaschet.... Acesta este numai un exemplu de extindere. preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice. ce are la bazã.. minibaschetbalist. 579 + 136 = 715 italianã .. minicentru.. ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic. formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã... ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale.... au dezvoltat noi semnificaþii.. de ex. de cca 200 de ani.. din limba latinã... raportat la totalul celor 3.. 2) în plus... minifotã.... care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã... minipatrulã..... minivacanþã. minimagazie. de italianã.. în limba românã.. pe care l-a „românizat”)..... franceza (de altfel........ minirobot.. Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + .... latinul scientia..... s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte. minicampionat. de curînd.. spaniolã ºi portughezã...... el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine. treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat. minihotel.... iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice. minioraº.. 47 + 23 = 70 spaniolã ... De ex.. în special pentru spaniolã.... miniinterviu.......749 de cuvinte inserate în DCR. miniruladã....... substantivul livresc choreautor... 16 = 16 Ceea ce...3%..... unele deloc „savante”...

ºi anume acelea care se dovedesc. Graur. în total. slave 29 + 27 = 56) care. bipark (franceze) (sau. în DCR. italianul mozzarella sau spaniolul patio). la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. dintre care marea majoritate (12. În privinþa elementelor lexicale franceze. nu sînt adaptate la românã. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române. Paris. referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. Macrea. mai ales cã. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%). . deci de a intra. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. p. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor. 1932. limba va opera singurã selecþia necesarã”. la un moment dat. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. Oricum. ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. pentru celelalte. ºi a III-a. cel puþin. tribolitul etc. 1 Traité de stylistique. ed. Ch.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. Probleme de lingvisticã românã. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. pînã în 1982. 49. 1954. Astfel. a xenismelor. este de observat cã dintre categoria a II-a. deci 15. fie cu afirmaþia lui Al. astãzi. a peregrinismelor. 36.42% numai elementul francez. ele au toate ºansele de a se rãspîndi. ªi în acest caz. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. Bucureºti. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi.9%. mai de mult instalat în limba noastrã. din DLRM: 38. pentru cã. I. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. p. printr-o nuanþã a semnificaþiei. vol. într-un fel. 1961. Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele. a II-a. însumeazã 591 cuvinte. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice. germane 26 + 46 = 72. Bucureºti.3%) se datoreazã influenþei engleze actuale. diferite de sinonimul românesc. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa. datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã. realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. Chiar dacã. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D.

105–113. 1. se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. p. 9–17 . 1986. cu cele peste 21% de procente. p. la origine latine. datoritã lor.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii. limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. Cu aceste elemente de vocabular. CL 2. elementele. ªi din acest punct de vedere. se întãresc relaþiile de toate categoriile. sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc. cã. 1985. discutate aici. prin internaþionalizarea lexicului. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. se intensificã circulaþia ideilor.

ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi. surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã. la Editura Albatros. în ordine descrescãtoare. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. ultimii 20–30 de ani. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. . la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. dintre care. Presa. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. pe de altã parte. pe care le vehiculeazã cu rapiditate. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii. reprezentat prin presã.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii. conþine o recoltã de aproximativ 4. Acest dicþionar. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. citãm: I. foarte uºor sesizabile de întreaga lume. Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. ele aparþin la domenii variate.

de mai micã intensitate”. în special cosmetice”. V. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. – replicã1: "Reproducere. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”. curse)”. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. specific”. – pastilã2: "Microcircuit”. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. – linie: "Ansamblu de produse. Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. VI. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”. de obicei. – diminutiv: "Element distinctiv”. – forum: "Adunare. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii. – zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. al unei strãzi largi etc. Arte.”. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”. copie a unui original” III. . vizite. – nivel: "Etaj”. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. – profil: "Specialitate. IV. – fierbãtor: "Mic aparat care. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. II. face sã fiarbã apa”. în aer) rezervat unor vehicule”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”. – eveniment: "Accident de circulaþie”. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. apã. – reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. colocviu. simpozion”.

8) "A concepe.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. X. – tricolor: "Component al echipei naþionale”. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. IX-X) ºi partea a II-a (cl. 7) "Influenþã”. fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. IX. 11) "A înþelege”. 10) "A scrie”. 7) "A picta”. 8) "Prezenþã”. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . 6) "Contact”. surprizã”. 4) "A stabili”. a efectua”. a fabrica. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. 9) "Importanþã”. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. a duce la bun sfîrºit”. – (a) realiza: 1) "A lucra. 5) (în limba vorbitã. Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. VII. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. a confecþiona”. VIII. XI. – specios "Deosebit. cu prefixe sau din elemente savante. curse de taximetru cu maºina proprie”. 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. ilegal. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. a înfãptui. 5) "A publica”. XI-XII) a liceului”. 2) "A produce. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”. 4) "ªoc. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. – regal (livresc) "Cadou”. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. solemn”. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. a elabora”. noutate”. italianã). Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. germanã. a imagina”. deci sensuri împrumutate. 3) "Relaþie. greºit) "Conflict”. Diverse: – diplomat (despre serviete. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. specific”. – formal: "Ceremonios. 6) "A duce la capãt. întîlnire”. special. 3) "A alcãtui.

ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. formal. film. trunchi. replicã2. zebrã. replicã1. diminutiv. reper. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. luate împreunã. chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. travestit. de la o asociere de sens identicã. în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. ca ºi în limba francezã. navetã. gondolã. avem de a face. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). anti ºi fonic. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. diplomat. În cazul lui film. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). animaþie. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. în toate cazurile. care figureazã în P. impact. profil. deci. Dictionnaire des mots nouveaux. chiar ºi pornind de la elemente neologice. da. linie. realiza11. realiza (numeroase sensuri). þigarã. pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. specios. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. Formaþiile noi de tipul cireºar. datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. front. relativ recente în românã. casetã. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b). poligon. pastilã2. himerã. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". 1971. pastilã1. culoar. ci adãugat în interiorul limbii române. prozã. nivel. În fond. relaþie. ediþie. prefix. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . impact5. negaþie. orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. treaptã1 ºi 2. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. bretelã1. – Nu se poate trece cu vederea cã. pornindu-se. eveniment. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. Paris. un cuvînt ca antifonic. evident. cu sufixe: cireºar. premierã. treflã. mãcar aparent. regal. ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. plombã. Gilbert. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. ceea ce. gamã. forum.

préfixe". În aceste situaþii trebuie. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. se va înregistra „din it. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. zebra ºi nu din fr. cele mai numeroase.242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. de la forma sa alungitã. Dupã cum se poate uºor observa. dintre care dominã cele cu caracter concret. La zebrã. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. 2) Relativ frecvent. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie. patru adjective (antifonic. în mod obligatoriu. neologismele au mai multe semnificaþii noi.. este ilustrativ. sã se indice separat etimologia lor. – În fine.. vizual al ºtiucii. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. denumiri ale unor realitãþi rãmase. engl. de actualitate ºi acum. Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. din acest unghi de vedere. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. indicatif. punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. polygone. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. Uneori. formal. la sensul "animal”. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. cum apare în DN3. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive. toate avînd în comun caracterul vizual. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã. to realize (care s-a transmis ºi în fr. ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic. pornind de la un acelaºi element de bazã. diplomat. pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza). prefisso (interurbano)”. Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la . iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”). La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. din telecomunicaþii. de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen. dar cu o paletã semanticã impresionantã. pastilã2. dar pentru sensul nou. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. de origini diferite. polygone”. într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã.

uneori. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. fãrã nici un semn distinctiv..IV. pastille”. cunoscut în englezã din 1970 (v. impact. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. darãmite al microchirurgiei. Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. aceasta între paranteze. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”. chip”. – A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. BD. p. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr.. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. Din pãcate. pare aproape un truism. acum extrem de diversificate. gamã. în limbajul de specialitate. s. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . sã zicem). lib. Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. unde este cunoscut mai de mult. prozã. de multe ori. adecvatã. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã. – Trebuie remarcat cã. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate. navetã.. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. pe lîngã pastilã cu sensul chip. poligon) ºi. al lãrgirii orizontului lexical. de ce nu?. din 1976: chips (pastile). în limba ziarelor. chiar elegantã. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. De observat cã. pentru a constitui un model de urmat. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. aºa cã va purta indicaþia „traduce engl. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi. regal. 6. realiza – unele sensuri –. cu sensurile lor noi. Din acest punct de vedere. premierã. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip. pentru fiecare sens în parte. reper. în fine. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi. în linii mari.1984. 3.. replicã). Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte. prefix. Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional).v. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea. dar ºi al modalitãþii de exprimare.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române. îngrijitã ºi. zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor. Rom. alteori. a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã.

O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. impact a devenit un termen rãspîndit. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. zebrã. În cazul în speþã. cu „duratã lungã”. de replicile legate de cutremure am avut.244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. cã se va implanta în limbã sau nu. în 1977. sã le consemneze? Oricum. culoarele. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. pe zebre trece toatã lumea. eveniment. în mod obligatoriu. special. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. bretelã. toate. mai ales. genþile diplomat sînt (încã) la modã. realiza. care. nu le înregistrãm. pastilele. Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice). din pãcate. dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. specific”. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã. sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai .. cu memoria prezentului proaspãtã. deci cã sînt trecãtoare. direct. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. replicã. În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. despre nici o inovaþie lingvisticã. se vor bucura de longevitate. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. parte. Într-adevãr. acum. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. diplomat. probabil. dacã noi. nivel. dupã concepþia marelui istoric Braudel. cei care nu au copii. sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. de ex. sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special. pastilã. De altfel. ºi nu numai atunci. a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. treflã. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. impact. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã. incult”!). bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. ca ºi istoria. ºtiucã).

Munteanu. completate ºi revizuite. Normal ar fi ca. folosind în mod curent limba românã. citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi. pe bunã dreptate. situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”. 1). ºi un anumit bagaj „colorat” lexical. aduse la zi. 27 februarie. Concluzia? În perioada discutatã. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune. Asta nu înseamnã însã cã. care se adreseazã „tuturor acelora care.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”.. Oricum. la 26 februarie 1985. afirma. într-o perioadã viitoare. împreunã cu ea. Oricum. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”. parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. 1992 ... tehnicã ºi socialã. mai ales cã „moda” revine periodic ºi. iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. ele nu vor „reînvia”.C. o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã. cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. referindu-se la DCR. dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N. p. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. cã „un eventual sociolog... au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra.. pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment. peste ani.

Aceastã atitudine a fost. în românã s-au manifestat douã tendinþe. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. dar. Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. etimologie „multiplã”. În schimb. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã. trei sau n limbi. constã în exagerarea influenþei franceze. în rusã. în general. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. pe bunã dreptate. din acest punct de vedere. A doua tendinþã. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). aceºti termeni nu pun probleme deosebite. cã au. anume. mai recentã. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii. Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns. din douã. cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. ca de exemplu boutique. luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. existînd încã la începutul secolului. În general. conform formulei introduse de Al. Neîndoielnic. criticatã. în acelaºi timp. în germanã. cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. În situaþii . Prima.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. nu numai pentru cã este unilateralã. Graur.

cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. lingvistice. în aceastã situaþie. psychosomatic. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. cu atît mai mult cu cît astãzi. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. sau externe. scindat. trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. unde contactele cu strãinii. la fel de delicate. în aceste cazuri.. românescul drugstore trebuie sã fie. De exemplu. din punct de vedere etimologic.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare.. de fr. ºi anume cu limba vorbitã. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin. motivaþiile pot fi interne. prin urmare. O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã. farmaceutice etc. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. între fr. salã de spectacole etc. care se explicã direct din englezul yogin. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. extralingvistice. în acest caz. extragalactique ºi engl. Pentru identificarea acestor etimologii. Pentru stabilirea unei bune etimologii. extragalactic. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã. psychosomatique ºi engl. substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã.). e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. ceea ce înseamnã cã. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi.” avem de-a face cu un americanism. engleza din America. yogi. în românã. deci. cafenea. extrem de rare pînã în 1990. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. din punct de vedere formal. Din acest motiv. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin .

dar în ce priveºte etimologia. stripping. PN. marketing. cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. "tip de magazin general”. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. ca în englezã) ºi tranzistór. la Cambridge. datã fiind ºi semnificaþia lor. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. happening. situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. Cu prima semnificaþie. jogging. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. doping. . Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. la începutul secolului XX. ºi în BD în 1969 (ca. kidnapping. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens. de altfel. în subsidiar. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor. cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. în DN definiþia se referã la primul sens. Luiza Seche. lens). în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. carting. camping. p. 43–51). 1974. Mai mult decît atît. Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). În acest tip de cazuri va trebui. De exemplu. La fel. 2. prezenþa desinenþei -ing (v.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). ºi în românã!). Paradoxal. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. În românã. dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. standing. antidumping. de exemplu. de exemplu. de asemenea. iar nu din englezã. sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. în realitate. Cu toate acestea. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). iachting. deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). sparring (partner). în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). Prin urmare. parking. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. În aceastã situaþie. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. lentilles de contact.

Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu. BD 1968). Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A. în mãsura posibilitãþilor. Din punct de vedere extralingvistic. totodatã. Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. elementele lexicale provenind din alte idiomuri. Cu toate acestea. Nu se poate face etimologie bunã dacã. apãrute în 1967. de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. ºi uneori chiar au impus. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. a unei invenþii. ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar . LR. În românã. BD 1965) ºi bikini (PR 1947). a unui produs. În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. mono(kini) (DMN 1964. 2. Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor. prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. 1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. Pãun. Pentru o bunã înþelegere. În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. mini (PR 1965. Pentru stabilirea acestor etimologii. C. BD 1968). saharianã (PR 1949). trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. atestatã în 1968 (BD). este deci vorba de un termen de origine francezã. la împrejurãri concrete. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus. BD 1968). Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. Malraux Antimémoires.

BD 1966). DMN 1966. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967. trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). lactoduc DCR 1965. BD 1968). E limpede. pînã la proba contrarã. DMN 1968. Ionesco. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. chiar dacã. Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. BD 1968). BD 1967). interferon (PR 1952. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. geostaþionar (PR 1966. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri. De asemenea. PR 1964. ca sã nu mai vorbim de românã. din nou. Trebuie subliniat. BD 1968). înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. în acest caz. antiartã DCR 1959. cuvînt-cheie DCR 1967.P. magnetosferã (DMN 1966. În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958.. DMN 1966. Paris. exista în românã o formaþie similarã. Sartre (este creaþia lui. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. circumlunar DCR 1963. Matoré în cartea La méthode en lexicologie. În toate aceste cazuri. În francezã. publicatã în 1947. precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. noþiuni nãscute în mediul cultural francez. 1953. sau a termenului compus om-orchestrã. inimã-plãmîn artificial DCR 1961. om-orchestrã DCR 1961. fototelegrafic DCR 1964. de G. Este o dovadã fundamentalã. ciné-vérité (DMN 1964. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. DMN 1965. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri. BD 1969). modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. bionicã (PR 1958. dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. În stabilirea unei etimologii corecte. DMN 1969. strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. om-sandwici. etc. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. DMN 1968. sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). DMN 1968. de asemenea. DMN 1968. PR 1970. antitusiv DCR 1961. . dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. polemologie (DMN 1949. Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. BD 1968) etc. În baza acestui criteriu. se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. purta deja aceastã denumire în subtitlu. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã.

aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. magnetoplan. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”. attosecundã. nu sînt împrumuturi. englezã etc.. microagenþie de voiaj. hidropter. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. n formaþii. confirmatã de date externe. 1975. engl. o considerã „ospitalierã”). Drept încheiere. O categorie aparte. femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967. se poate nota.). p. fãrã nici o îndoialã. o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. douã. În acest caz vorbim de „xenisme”. 1967. Aºadar. Lund. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective).sînt de origine englezã (microelement. cum le numea L. [cuv. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã. femeie-sudor.]. dupã cum s-a procedat în DCR. microcomplex (alimentar). microagent (de circulaþie). În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. histoacril. 93. metanobacterie etc. microminiaturizare etc. De asemenea. dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. conform indicaþiilor furnizate de context. din punct de vedere etimologic. Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. femeie-forjor. 17. Guilbert. La créativité lexicale.]. de origine anglo-americanã. 12. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. aparþin unei anumite zone lingvistice. Latinets oden i oster. E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. procedeul se extinde. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi. femeie-compozitor. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. de exemplu. doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. ieºit din uz sau chiar . microcooperativã agricolã. [cuv. syspurderm sînt de origine germanã. Astfel. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. Limba românã. femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966. Astfel. acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii. Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. fr. p. Filologiskt arkiv. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. micromodul.

L. 7. depistînd primele atestãri. Bologna. în primul rind presa. 7-8). în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip. Trovatori. 1960. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului. poate prea mult. sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. Au seuil de la lexicographie. Dacã am insistat. în principal. toate legãturile ºi mijloacele de informare. Imbs. datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. 2. canzoni di gesta. apoi. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã. contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. ºi din convingerea cã. care permite gãsirea unei etimologii exacte. în „Cahiers de lexicologie". asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. ªi aceasta.R. Storia delle idee ed altro. p. 1990 – traducere din limba francezã .F.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã.

CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). p. p.. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. dicþionarele noastre etimologice (de ex. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor. deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. de obicei. de la un stil la altul etc. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi. la prima vedere. demonstrînd cã Al. cu prea puþine excepþii. prin diferite filiere. 209). au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi. ªãineanu care în I. în primul rînd în limbile limitrofe etc. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate.. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte. face o uºoarã impresie de ambiguitate. de la o regiune la alta. Graur a urmãrit . Se poate astfel cita L. deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. Puºcariu. de ex. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. Graur. dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor.O. Trebuie spus însã cã. 1974.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. pasionaþi în special de istoria cuvintelor.. 95-97). Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia. care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v. 1940. lui Al. LR I. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. PLG VII.

este scurtã (de ex. macabre. Duro. este explicat prin port. la rîndul sãu. În NDE. pagoda explicat prin prakr. la fel.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. pagodã. Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. damigeana este considerat de origine fr. în DCC este indicat ca provenind din egipt. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. au mai multe reflexe în limba românã. din lat. stambã). en usage dans le nord”). mod. biroccio (baroccio). pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. divin»”. macabru din ar. bhagodi “divin”. Graur derivã rom. la un moment dat. nume de oraº trecut in italianã. a-la-baste. se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”). altele care au un drum extrem de lung (de ex. 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. citat provine. guler. . dar pentru a explica rom. venite prin filiere diferite (de ex. p.) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. Astfel. au gr.” (v. Damagän. (dame jeanne. jangala “pustiu”. în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. Astfel. maqbara “mormint. de la ar. geam). în lexicul limbii române. Dict. ancien et latinisé. ºi rus. pornind de la un etimon comun. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre.254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. lazaret). bujie. ananas etc. demajano. crai. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port. mahazan – magazie ºi magazin etc. la origine. pînã a ajunge în limba românã. pentru explicarea fr. Al. castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. cimitir” (din ma. Graur aratã cã termenul it. în DCC se porneºte de la skr. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet. PE. Jeanne. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. it. cuvintul fr. Slawski în SE considerã cã pol. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. birota “cu douã roþi”. care provine din pers. bluzã. în timp ce Al. poncio. qatifa – catifea ºi cataif. lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt.). bricka. înmormîntat”. pentru junglã. briºcã – provenit direct din ucr. Al. guverna). este derivat în NDE din prov. demi-John) prin etimologie popularã. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. dar în VEI ºi în Migliorini. Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime. poate din demege “jumãtate” (din engl. maqabir). Al. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care. de la ar. dacã în VEI este dus pînã în greacã. etym. la rîndul lui. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. bryczka are.

(op. Infl. derme < gr. dintre care ne vom opri la unul singur. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle).s.) "batjocurã” < scr. basilica > fr. Ev.. maskára < tc. deci o formã mai apropiatã. cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s. koleda < lat. cigarro < maya sigar.). Astfel. b). ºi în Corominas „origen incierto”). v. ukuni "trunchi de arbore”. 305). gr. sîrb. de pildã: colindã < sl.s. rusalija < lat. p. arhiereu. 85 a. rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. 186–187). Rosetti. DCC ne trimite la o formã amerind. boteza etc. bungalow < engl. de ex. derma "piele”. loc cit. calendae (Rosetti. ILR. este atestatã o formã identicã cu cea din sp.v.. Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. Rosalie (ibid. pînã a ajunge în limba românã. mascãrã (reg. Rabbiner ºi pol. Rusalii < sl. cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. rabin. ºi FEW 20. Schürtze (Graur. NDE. sîrb.I. szorc < germ. bazilicã < gr. dermã < fr. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte. Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte. chilim "scoarþã pe pereþi” < scr.s. Elem.. bungalow < hindi banglo. Trojan < lat. cit. . cigare < sp. Mihãescu. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi). Pentru canoe. 184–185) de tipul blestema. 39. cigare se explicã din sp. În DEF fr..I. 110). Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme. basilique. cilim < tc. p. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. care explicã formele germ. 24 se întîlneºte însã în forma amerind. o datã ce în amerind. p. castan. în L. p. dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. Elem. cit. basiliké "(portic) regal” > lat. 153). pir. maskara (Gãmulescu. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. sp. permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. Crãciun < sl. cãmilã etc. p. troian < sl. Traianus (ibidem). fr. 126. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC.. amin. Zigarre < fr.). de unde au trecut în românã (v... 28). au strãbãtut spaþiile ºi timpurile. p. kracun < lat. kilim (Gãmulescu.. Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. 187). p. ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute. p. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist. ºorþ < pol. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. Aceeaºi L. mäskara. creationem (Al.s.

ele provin fie din limbi vecine. Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. din limbi mai îndepãrtate. indiferent de limbile intermediare. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã. cele mai multe. Menþionãm cã indicãm.256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. 2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. în ordine: 1) termenul din românã. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver . fie.

apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal . la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã. româna a împrumutat 21 de cuvinte.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã.

258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte. s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta. Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin. la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister. forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr. fustanella .

trei termeni: boltã – *volvita – bolta . Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. sl. derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe. Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza. Din scr. Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. Din v. Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka. la origine. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet.

în primul rînd în limbile înconjurãtoare. considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi. în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române. fr. cu atît mai mult considerãm cã. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. credem. de tipul gazetã < pers. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. lingvist ºi filolog (Bucureºti. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare.260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. În final. lac < skr. lat. Candrea.A. cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus.. Candrea. nu în ultimul rînd.A. În fine. lat. prin latinã.M. lat. gal). 26–29). îndepãrtat este îndreptãþitã. vol. În concluzie. principal N. germ..) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. p. o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române. o inovaþie ce apare în CDDE. ªi dacã. germ. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii. 1963 º. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I. fr. sirop < ar. ªi anume. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã. 1982 . etc. lat. într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla).u. 1974. ªanskii. prezenþa etimonului lat. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. ºpaclu < gr. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi. toate cu origine îndepãrtatã latinã. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. Evident.. autorul acestei inovaþii este I. I. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo.

„Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. 1975 ºi 1985–1986.568. fie cã face parte din publicul cititor. de fapt. cotrobãit.000. o cifrã impresionantã. chiloþel (socotit a proveni din chilot. numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . cefere. data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”. cãpºunicã. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã. fie cã este cercetãtor. în plus. ºi 1985–1986. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. Mai ales dacã.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune. În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56. aprozar. cetãþeancã. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. înainte de utilizare. apãrut la Bucureºti în 1988.

anticancer. a bate la ochi. Acestea. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. antilume. aeroduct. ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. aracetin. a umple de bodgaproste. acumulat. DCR. bistriþean. arheochimie. bihoreancã. bihorean. atomoelectric. alexandrinean. fiecare în parte. cîº. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale. agasat. – cuvinte familiare: abþigui. dupã cum am arãtat. Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. apendicectomie. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei. aromografie. cãiþã. ambuteiaj. (a cãlãtori) pe blat. dar. angiomicrocinematografie. alcooltest. aerosanie. bucureºtean. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. brãileancã (Brãila).262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). astupuº. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. apoteotic. bucureºteancã etc. albãstrit. agrienergie. calofil. cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. numele localitãþii respective. attosecundã. alexandrineancã. aiurealã. antimoleculã. antigangster. aschimodie. boscorodi. bumbuºor. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). antialgic. – cuvinte populare: aciuiat. amelie. babaicã. aerotren. amãgit. 2 DN3.. a bate la maºinã. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. 3–4 rînduri1. avizier. adunat. armstrongit. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop.S. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. augura. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. sînt ºi mai concise. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. arãdeancã. deci brãilean. în ediþiile recente din Le Petit Robert. completat. alte dicþionare. aspartam.. bistriþeancã. bluziþã. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. alcoolscopic. . anticarie. – cuvinte regionale: budã. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre. în parantezã. semnalãm numai cîþiva. care „mãnîncã”. – ºi chiar. budanã. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. precum adaptat. procedeu utilizat de ex. copyright. nãscut cu cãiþã.

din 10. analist-programator. album-catalog (de expoziþie). Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba.. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este. acord-cadru. vor fi din ce în ce mai puþini2. alãturi de ele. într-o perioadã variabilã de la caz la caz. artist-amator. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul. . anestezist-reanimator. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. Iar de „avalanºa” de neologisme. Dicþionarele – ºi. dar aceia. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. din motive rãmase de neînþeles.1992.. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit. dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. ºarpe monetar. acumulator-auto. toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ. lib. artist-fotograf. anti-antirachetã. actual! – se importã din Statele Unite.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. 2 Normal ar fi ca. astrocluburile. p. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã. grîul de neghinã. vezi Rom. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. an-record. dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70. spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. 2). are forþa sã separe. gol negru. maximum doi. în acest volum. hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã. prin propriile-i mijloace. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente. cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue. la un an. corespunzãtoare exploziei informaþionale. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. cu trecerea timpului. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. actor-prezentator. dar. deci. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie.XI. anestezie-reanimare. credem. Iatã cîteva compuse actuale. doctoriþa Ana Aslan + vital. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi.

interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29. Umberto Eco. poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. . corect utilizaþi. p.1992. Paris. 2 Ed.IX. 1992. speranþa a doi renumiþi savanþi.264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt. Odile Jacob. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. ºi Claude Hagège. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V. cu informaþii într-adevãr „la zi”. 2. care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2.

În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni. recuperare (rapidã). 1970. 125-133. 67-76. II. Iordan. Bucureºti. Contribuþii gramaticale. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. I. . Bucureºti. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Nici limba sardã. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã. I. 139-151. se gãseºte 1 M. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale. în repetate rînduri. 3 I. La spiccata individualità della lingua rumena. vorbitã exclusiv pe o insulã. întîrziere. 1963. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. în cazul românei. Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. 2. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. în 1920. 4 Alexandru Niculescu. în mod absolut ºi direct. 1978. 1945. 1965. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. Rosetti2.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. Individualitatea limbii române între limbile romanice. în Saggi di linguistica spaziale. considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. 2. se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. 1. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. Bucureºti. despre ceea ce Sextil Puþcariu. Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). a numit „locul” limbii române între limbile romanice. Bartoli. Contribuþii socio-culturale. Izolarea: Româna. maghiara). mai de curînd. p. provensal). catalan. p. 2 Alexandru Rosetti. Iordan3 ºi. Torino. p. cel dintîi. Româna.

limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. greacã). rînd pe rînd. însã. din fericire.. Ed. urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. L. supra. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio. pînã de curînd. 1953.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã. nè Seneca. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. Sinonimele din PO aparþin. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. pînã aproximativ în sec. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. Bari. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. În PO. . în structura etimologicã a românei. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. text din 15813. Care au fost consecinþele. 33. în acest sens. V. al XVII-lea – al XVIII-lea. p. izolarea culturalã. un rol decisiv l-au jucat. prin extraordinara sa permeabilitate. Ne-am ocupat de acest aspect. a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. în general. capitolul despre PO. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. Temas españoles2. turcã. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir. de exemplu. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. Spre deosebire de izolarea geograficã. Este bine sã nu uitãm cã. dincolo de continuum-ul romanitãþii.. 1968. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. Olschki provin. aºa cum s-a mai spus1. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. V. în special. solo per tardo riflesso. unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. Estudios lingüísticos. latinitatea românei. Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã. de pînã la 11 cuvinte. Pamfil. che a subito. Dubiile lui L. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. bunãoarã. care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat.

Abundenþa sinonimicã a dus. precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. Putem recurge. în mod special. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. sãmînþã rudã vitã. mai ales. astãzi. vorbi. pãtrunderea elementelor greceºti. povesti besedui fiu. însã. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. pîrî zice. Paliei. greacã etc. bogãþie. Cu alte cuvinte. spre exemplificare. turceºti ºi. la o altã caracteristicã. jivinã. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic. oamet. de origine latinã. spune grãi. datã fiind structura latinã a limbii române. "neam" ºi "animal". cuvintele din acea epocã sînt mai . dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. fecior. Aici.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. animalele. în toate cazurile. nãrod neam limbã. de ex. nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". fãpturã dobitoc. O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. elementele fundamentale umane. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. fãt plod mulþime. Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. al XVI-lea ºi. în românã. trebuie imediat precizat cã. sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã. instrumentele gramaticale sînt. jiganie marhã avuþie dihanie. bunãtate. deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. gadinã Din punct de vedere sociologic. turcã. lume gloatã.

2. care. Istoria literaturii române vechi. însã. copil 5. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi. în bibliotecile din strãinãtate. chiar dacã sînt specialiºti. Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone. Mai firesc. Ajungînd în epoca noastrã. atît ca termeni propriu-ziºi.268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. sub beneficiul îndoielii. Putna etc. odraslã 3. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre. în mod firesc. numai din cauza scrierii chirilice. Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare. este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. pentru cã se ºtie bine cã oamenii. p. cît ºi ca semanticã). ci la limbile slave. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. în momentul cînd vorbesc sau scriu. slavã etc. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. ºi. 1980. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti. rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri).. menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. „Aspectul". Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. catalogate nu la limba românã. fiu 2. poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. prunc 4. Cartojan. ed. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice. ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã. termeni care se combinã. „suflet românesc în limbã slavonã". Oricum. Letopiseþele de la Bistriþa. . Bucureºti. în special. slavã! Nu de puþine ori. fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. 46.. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. cu vocabulele de provenienþã latinã.

continuu. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. Chiar dacã avem dovezi cã. aºa cum au arãtat arheologii ºi. dar cu preocupãri comune. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci. în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. ºi scrierea latinã. în sec. De-abia începînd cu sec. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). Întîrzierea. Dar româna a cunoscut. într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. Fischer. Limbii române îi este interzis accesul. Latina dunãreanã. De altfel. la curtea regilor. În Dacia. veniþi din orizonturi diferite. prima ºcoalã în limba latinã2. de abia se traduceau principalele texte religioase.. II. de exemplu. din 842. din 960. sporadic. al XVI-lea. Placito di Capua... I. al XVI-lea. în timp ce. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. Dacã în româneºte. trebuie sã avem în minte acele texte din sec.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic". scris cu ortografie italo-polonã. sec. nici mãcar de o jumãtate de mileniu. adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. 1821. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”).. oricum. Deci. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. În epoca feudalã. . Fischer1. s-a început sã se scrie româneºte. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. 2 Bârsãnescu. PN. s-a scris de timpuriu româneºte. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani. în lume. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. Pe de altã parte. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. datatã 1521.. în limbile francezã ºi italianã. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492. de timpuriu. din secolul urmãtor. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. Astfel. maghiarã). p. înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã. din 1020. dintre lingviºti. punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã. lucrãri literare ºi filozofice. al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I.. 43. Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. de curînd. precum Cartea de cîntece din 1570–1573. Bucureºti. slavã. 1985.

Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. Adãugînd termenii. pe Eliade. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor. spaniolã ºi portughezã. pe baza materialului cuprins în DCR. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. de mari transformãri. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. cu un procent de 19. ruseascã. în procesul. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii. de acumulare lexicalã. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul). În acest secol. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã. Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. „ultimul romantic" ºi pregãtea. lexicale mai ales. al XIX-lea. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. recent împrumutaþi. influenþa italianã ºi. Latinitatea greco-catolicilor. în special. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . în 1521. de origine italianã. Deci. cu cea francezã. Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. însoþitã. intrã în contact cu cultura italianã ºi. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. de cele mai multe ori.9%. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova.3%. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. prin intermediul culturii greceºti. am demonstrat. scrierea chirilicã este. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate.. Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850.. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. deºi impusã. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare. Aceasta a fost rapidã: dacã.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române. n-a avut decît un rol infim. apoi.3%. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. în curs. înlocuitã cu alfabetul latin. mai tîrziu. se ajunge la un procent total de 21. treptat. în mod firesc. al XVIII-lea ºi în cursul sec. pentru cultura francezã.

trei tipuri diferite de maimuþe. fibroscop. minifustã. fãrã românã. conflict-cheie. deci. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. episod-cheie. teleplictisit. este interesant de relevat rolul compuselor. pe teren românesc. în schimb. radio-. -plast. formate. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. ci ºi imitat. local-gigant. cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. -duct. -gramã. Dintre sufixoidele mai frecvente. student-actor. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. numai cele patru limbi citate mai sus. fotogramã. club-bar. foto-. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. mini-. cinefilie. autointerviu. descrieri”. microbãnuialã. cancerigen. Aceastã comparaþie. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. electro-. -tecã. italianã. precum bîtocrat. radio-pirat. sat-model. de altfel. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. ca . spaniolã ºi portughezã. ciorap-pantalon. brazdometru. procesoman. aeroduct. îndeosebi. desigur. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. tipologii. staþie-pirat. -gen. micro-. precum în toate limbile neolatine importante. emisiune-pirat. cinematograf-model. aeroduct. astronaut. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie. precum teleaºteaptã. miniscaf. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. hidro-. cornoplast. microantologie. devenind productiv în limba românã. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. Domnia sa – ca ºi mine. -man. „indigene". film-gigant. într-un anumit fel. -naut.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. teleînregistrare. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. profesorului L. statut-model. raid-anchetã. Pentru a convinge pe cei de faþã. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. tele-. prof. în formaþii ca: videofon. cuvînt-cheie. operã-cheie. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. De asemenea. pseudo-. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. examinîndu-se. trebuie. bio-. în cadrul lingvisticii romanice. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. ªi sufixoidele au devenit. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. -metru. Renzi (Padova). o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. microroman. -crat. amintim: -fon. deci.

Une présentation. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. Din punct de vedere istoric. on prend conscience de la grande importance de cette langue. în cartea sa La langue roumaine. româna aratã. Alf Lombard –. De altfel. Cette importance – il faut encore. ou presque. aºa cã româna trebuie inclusã. 67-74 1 L. devenitã cliºeu. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen. în multe cazuri. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. . „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts. Renzi. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. VII). portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. De aceastã limbã. Ce n’est que très lentement que. în studiile fundamentale de romanisticã1. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. hélas. acelaºi Alf Lombard. franceza ºi româna au o situaþie aparte. Nuova introduzione alla filologia romanza. Fãrã aceastã limbã. 1–2/1993. dans le monde. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. constatã cã. a prof. sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. insister sur ce point – est scientifique. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia. Bologna. din pãcate. are limitele sale. în lingvistica romanicã. spaniola. 1985. în mod obligatoriu. p. dar.

. ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . . . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. . . . . . . . . . . . . . . . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . . . . . . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . . .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . . TATÃL NOSTRU (1593). . . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . Valoarea lingvisticã . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . . . . . . . . . . . UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. . . . . . VARLAAM. . . . . . . . . . . . . . . . 5 CUVÎNT ÎNAINTE. . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. . . . . . 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . . 13 I. . . . . DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. . . . . . . . . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . .

265 . . . . . . . . . . . . . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . . . . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . . . . . . . . . . . . . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . . . . . . Graur . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . . . . Observaþii lexicale . . . 253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . 203 IMPACT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . .