Florica DIMITRESCU • Dinamica lexicului românesc – ieri ºi azi

DE ACEEAªI AUTOARE:
VOLUME
Locuþiunile verbale în limba românã, Bucureºti 1958, 233 p. Tetraevanghelul diaconului Coresi (1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mãniceºti, Bucureºti 1963, 423 p. Introducere în fonetica istoricã a limbii române, Bucureºti 1967, 183 p. J. Byck, Studii ºi articole (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1967, 174 p. Testi romeni antichi (în colaborare cu A. Niculescu), Padova 1970, 156 p. Contribuþii la istoria limbii române vechi, Bucureºti 1973, 289 p. Introducere în morfosintaxa limbii române, Bucureºti 1974, 200 p. I.A. Candrea, lingvist ºi filolog (ediþie ºi studiu introductiv), Bucureºti 1974, 200 p. Istoria limbii române (redactor responsabil), Bucureºti 1978, 380 p. Aurel Nicolescu, Analize gramaticale ºi stilistice (Antologie, studiu introductiv, tabel cronologic), Bucureºti 1981, 352 p. Dicþionar de cuvinte recente, Bucureºti 1982, 535 p. Palia de la Orãºtie (concepþia volumului, coautoare), Bucureºti 1984, 195 p. (p. 153-194).

COLABORÃRI LA VOLUME COLECTIVE
Gramatica Academiei, vol. I ºi II, 1954. Gramatica limbii române (Manual pentru clasele VIII, IX), 1957. Dicþionarul Academiei (redactare de cuvinte ºi etimologii). Tratatul de istorie a literaturii române (vol. II), 1964. Limba românã. Gramaticã, foneticã, vocabular, 1965. Enciclopedia limbii române (figuri de lingviºti). Micã enciclopedie a limbii române. Istoria limbii române (Responsabil: Al. Rosetti, responsabil adjunct, Florica Dimitrescu). Dicþionarul limbii române din sec. al XVI-lea (concepþia ºi responsabilitatea colectivului, Florica Dimitrescu) – tot materialul, cca un milion de fiºe clasificate alfabetic – distrus în incendiul de la sediul Academiei Române din februarie 1975.

FLORICA DIMITRESCU

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – ieri ºi azi –

Coperta de CÃLIN STEGEREAN

© 1994 Editura Logos® Ed. Logos®
Adresa poºtei: O.P. 4 C.P. 48 Bucureºti Tel./fax: (021) 233.14.82; (021) 327.14.78 E-mail: office@logos.tm.ro

I.S.B.N. 973–95560–4–3

1966. Ist. Armbruster. – A. 1961. Asan. – acuzativ. – aromân. R. Limba cãrþilor bisericeºti. Paris. Pagini nescrise din istoria culturii româneºti.). autoht. San Francisco. – adjectiv. Román–Magyar Szótár. AAMD – Agard Aeronautical Multilingual Dictionary. Benveniste. Robert K. Astronomical Dictionary. 1928. AUI – „Analele Universitãþii Iaºi”. London – New York. 1960. The Barnhart Dictionary of new Enghish since 1963. – autohton. Armbruster. RM – Bakos Ferenc. Romanitatea românilor. Budapest. AUT – „Analele Universitãþii Timiºoara”. – F. Benveniste. Lit.H. ac. 1981. Bârsãnescu. Kleczek. ar. Bucureºti. 1914. Holloway. Frenot. adj. 1972. adv. Bucureºti. London. London. 1964. Praha. Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural. New York. arm. – agriculturã. C. Terra – Cesare Alzati. Les verbes délocutifs. F. Budapest. Sol Steinmetz. ap. Formaþiile parasintetice în limba românã. and A. – armean. BD – Clarence L. AD – J. MR – Bakos Ferenc. Bãlan. Bucureºti. Milano. Barnhart. Asan. Magyar–Román Szótár. 1972.H.. – E. Paris. P.P. în LR 1. arom. 1961. agr. – indian din America. Bakos. Paris. – ªt. Blaj. V. – apud. Bakos. LCB – I. Oxford. Bârsãnescu. Alzati. Evanston. 1971. – adverb. Secþ. Terra romena tra Oriente e Occidente. – arab. . editors G. Bronxville.SIGLE ªI ABREVIERI AAR – „Analele Academiei Române” (Mem. amerind.N. Bãlan. 1965. Bãrbulescu. AUB – „Analele Universitãþii Bucureºti”. XIV. Barnhart. – Ilie Bãrbulescu.D. Problèmes de linguistique générale.

Bucureºti. III (2). – Gr. Bucureºti. Puºcariu–Al. conj. 1564. Observaþii asupra sufixului gramatical -ez al verbelor neologice. Paris 1979. 1967. von Wartburg. Pr. în SCL 5. A la conquète de l’espace. Paris. Bucureºti. CPr. Crest. – Florin Ionescu. 1978. XXVI. Dicþionar de americanisme. Contribuþii – P. V. ed. 1973. 1885. M.6 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Binder. Paris. ed. Sbiera. în LR. social. Glosarul cuvintelor româneºti din documentele slavo-române.G. C – Coresi. Pantazopol ºi Gh. Ling. Binder. 1907–1914. Brâncuº. nr. Ion Coteanu. ed. CDDE – I. O.. Elementele latine. Cont. S. cultural. Seria a II-a. Bucureºti. Paris. Bogdan. Corominas – Joan Corominas. Dicþionar de cuvinte recente. Madrid. Productivitatea conjugãrilor în româna actualã. I. CV – Codicele Voroneþean. Cazania. DC – Ph.u.Ev. Bloch. 1975. Bucureºti 1979. operã de colaborare a cãrturarilor din Þara Româneascã. 1878–1879. Dictionnaire étimologique de la langue française.u.. I–II. DEF – Jaqueline Picoche. La découverte du cosmos. de Caliana. Breve diccionario etimológico de la lengua castellana. I. C – Th. Opriºiu. Praxiu (Faptele apostolilor) 1563 – ed.. 1961. CV – Codicele Voroneþean. 1967. 1975. Procopovici. Cantemir. Cernãuþi. de la Cardière. – Bulletin Linguistique.. C – Coresi. red. Dicþionar de cuvinte cãlãtoare. Bucureºti. 1946. Densusianu. Bianu. 1964. 1930. DE – O. publicate de B. – conjuncþie. Rodan. Contribuþii la geneza „Paliei de la Orãºtie”. – Gr. Bucureºti. – dativ. ed. N. Morfologia verbului. Bull. 1 2 4 . 1948 º. 1913–1949. DAn – Josette Rey Debove et Gilberte Gagnan. 1980. Costinescu. dat. Mircea Seche ºi Luiza Seche. – „Contemporanul”. – Coresi. 1976. Dictionnaire étimologique du français. 1976. W. Candrea. DCC – Al. Dictionnaire des anglicismes. 1956 º. CB – Cuvente den betrani. Completãri – Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. 1934–1947. I. – Codicele Todorescu. Brâncuº. 1939. C. Bucureºti. 1914. Bucureºti (1933-1948). Bogdan. Dicþionar de aviaþie francez-român.. DAm. Completãri cu privire la lista de cuvinte din DLR. BPh – Buletinul Institutului de Filologie Românã „Alexandru Philippide”.A. Brâncuº. CL – „Cercetãri de lingvisticã”. Cartea cu învãþãturã (1581). ID – D. DAv – C. în „Studia Bibliographica”. vol. Brâncuº. Bucureºti 1914. Graur. Sãptãmînal politic. – Crestomaþie romanicã (sub conducerea lui Iorgu Iordan). O. XXVII. Bucureºti. Brâncuº. 1975. DCR – Florica Dimitrescu. Tod. Cluj. Hasdeu. DA – Dicþionarul limbii române. Bucureºti.P. Cod. – D. I.. 1. resp. 1972. 1982. Dicþionarul etimologic al limbii române. Gl. Cazania II. Iaºi. Drãganu. Paris. Cantemir interpretat de. – Gr. Transilvania ºi Banat. Bucureºti. DEX – Dicþionarul explicativ al limbii române. Brâncuº. în SCL 3. D. Bucureºti. 1962. – Coresi. XII.

in XIV Congresso internazionale di lingua e filologia romanza. – Fl. sub redacþia lui Gh. sl. 1682. Cluj-Sibiu. Bucureºti. 1969.-rom. ER – Etudes romanes dediés à Iorgu Iordan. Maneca ºi Fl. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec XIV ºi XV. Aspetti del influsso della lingua romena sulla lingua cancellaresca dei principati romeni. Constant Maneca. acad. Dimitrescu. 2. Enciclopedia programelor spaþiale. Despre verbele „delocutive”. – N. 2 3 . L. 1957–1977. Ernout. A. Dimitriu. Un verbum vicarium: „a realiza”. DS – Dicþionar de sinonime. – Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551–1553). etym.L. resp. egipt. DMC – P. Originalitatea – C. Marcu. Gilbert. Dimitrescu. – exemplu. – A. 1978. FC I – Fulvia Ciobanu. Drãganu. Bucureºti. V. ed. 1965–. 1966. Dicþionar de neologisme. DN – C. Dosoftei. 1971. Bucureºti 1960. Lb. Marcu. R. Mannheim. vol. 2. 1971. Gaster 1929. Bucureºti. Drãganu. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. Meillet. 1974. Mihãilã. DLRV. Dictionnaire étymologique de la langue latine. A. ex. Contribuþii – Fl. DLRV – v. Dimitrescu. a 2-a. Hist. – Documenta Romaniae Historica. Gilbert. vol. 1981. 1970. – L. – egiptean. Djamo-Diaconiþã. nr. în „Bieträge zur romanischen Philologie”. Dict. Paris. 1974. Bucureºti 1978. Dicþionar de neologisme.A. – Exodul. IV. 4/1975. Andreescu. Al. Dimitriu. R – C. XX.S. Ex. E – D. 1939. vol. ed. în SCL. Prefixele. Démeny. 1978. Dimitrescu. Meillet. 1938. Quelques observations sur le rôle des affixes dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. în RRL. Demény. XXV. mai jos. Bucureºti. – englez(ã). B. Viaþa ºi petreacerea svinþilor. DR – „Dacoromania”. vol. Dimitrescu. R. EL – Evanghelierul din Londra. ed. Formarea cuvintelor în limba românã. engl. Djamo-Diaconiþã. 1961. L. Compunerea. Dimitriu. Iaºi. 1973. FC II – Formarea cuvintelor în limba românã. 1978. II. Maneca ºi Fl. Bucureºti. Dicþionar de neologisme. – dialect(al). red. ed. Bucureºti. Bucureºti. al II-lea. Atti. 1966. DN – C. Histoire de la langue roumaine. EV – Evangheliarul slavo-român. I. vol. serie nouã. Ev. 1980. Doc. Paris. Bucureºti. Finuþa Hasan. Dimitrescu.SIGLE ªI ABREVIERI 7 DHLR – O. Ernout. – Dosoftei. Dimitrescu. – Fl. 1938. Djamo-Diaconiþã. Paris. 1920-1948. a 3-a. Graur ºi Mioara Avram. Dimitrescu. Bucureºti. DN – Florin Marcu. p. DMN – P. F – Grosse Duden Fremdwörterbuch. – L. Originalitatea vocabularului din Apostolul popii Bratul (1559–1560). Þara Româneascã. 1971. Densusianu. I. dial. Bucarest. Bucureºti. Bulgãr. Romanitatea vocabularului textelor româneºti vechi. Paris. Dictionnaire des mots nouveaux. Contribuþii la istoria limbii române vechi. Djamo-Diaconiþã. Napoli. Dimitriu. Iaºi. Bucureºti. 376–381. 1980. XII. Bucureºti. ed. 15–20 aprile 1974. – Fl. V. în SCL 3. 1574. 1901. DLR – Dicþionarul limbii române. Heft. 1957–1979. 1971. X Jahrung. Dictionnaire des mots contemporains.

Ist. Graur. GCR I–II – M. – L. Pancevo. Gaster. 1952–. Diccionario etimológico español e hispánico. Tendinþele actuale ale limbii române. Graur. Hristea. Bucureºti. Buc. Bucureºti. – genitiv. III. hebr. rom. Iorga. 1976. 1978. Höfler. Bucureºti 1904. Elemente de origine sîrbo-croatã ale vocabularului dacoromân. – grecesc. Limba românã contemporanã. – B. LRC – I. 1974. Bucureºti. – Al. gr. 1968. „Capcanele” limbii române. Bucureºti. Hasdeu. – Alexandru Graur. Istoria literaturii religioase a românilor pînã la 1688.C. – „Flacãra”. 1891. Iorga. Sist. Französisches Etymologisches Wörterbuch. lit. germ. T. Ionaºcu. Bucureºti. it. I–II. ILR – Istoria limbii române. B. Crestomaþie românã.u. Gaster. – R. Onu. Gãmulescu. état présent et possibilités d’une orientation nouvelle. – D. 1971. IP – Învãþãturã la Paºti. II. – „Gazeta literarã”. 1956. Bucureºti. 1976. – italian. 1972. Höfler. Graur. Madrid. ed. 1954–1968. Gãmulescu. Inf. Bucureºti. a doua. Bucureºti. – german. Evoluþia limbii române. Elem. Bucureºti. L. Goga. Istoria limbii române literare. Iordan. Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes. Gáldi. Bucureºti. – francez.G. 1969. C. fr. Contribuþii la istoria ºtiinþei ºi tehnicii româneºti în sec. I. – M. Limba românã actualã. XIII. vol. Hasdeu. E. gen. P. sîrb. în Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi de filologie romanicã. Luca Stroici. Etimologii – Al. relig. Bucureºti. Bucureºti. Probleme de etimologie. 1973. Iorga. Graur. Bucureºti. Bucureºti. 1928. C. – Theodor Hristea. Iorga. Bucureºti. – hebraic. 1953–. Graur. XVI. Gáldi. ILRL – Al. – Al. 1939. Graur. 1895. 1961. 1923 º. Bucureºti. lit. Ist. Chrestomatie roumaine. 1962. 1968.P. Cazacu. Iordan. Bucureºti. a II-a. – „Informaþia Bucureºtiului”. Bucureºti. Ionaºcu. Graur. Sistemele ortografice cu litere latine în limba românã. Giurescu. – Ec. Texte de limbã din sec. García de Diego – Vicente García de Diego. hind. Evoluþia conjugãrii în românã. Editura Academiei. Bucarest. în I. Budapest. Lexicologie romanicã (lexic profesional). L. XVI. Corectitudine ºi greºealã. Bianu. Goga.E. 1864. Fl. – V. Guþu Romalo. ed. al XV – începutul sec. Bucureºti. – N. Bucureºti. – N. Etimologii româneºti. Guþu Romalo. ILR II – Istoria limbii române. Giurescu. Bucureºti. I. Istoria literaturii româneºti. 1989. GS – „Grai ºi suflet”. Etudes – M. Bonn. Contribuþii – C. Bucureºti 1948. . Graur. Rosetti. 1933. Néo-gr. în SCL 2. Etudes de datations. LRA – Iorgu Iordan. pãrintele filologiei latino-române. Gaz. 1954. – hindi. Lex. 1963. O gramaticã a „greºelilor”. – Al. lit. Iordan. Ev. Bucureºti. Leipzig. Editura Academiei. Chrest.8 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC FEW – Walter von Wartburg. Gaster. Graur. 1971.

1969. recenzie la Gh. 1942–1950.I. M. Moxa. Il Linguaggio. Limba latinã în provinciile dunãrene ale Imperiului Roman. Mitterand. vol. 1954. Bucureºti. Paris. – V. Luc. magh. nec. 1978. LR – „Limba românã”. 1971. neol. I. Pologne et Roumanie. D. Dubois. Paris. 1958–. gr. lat. Cele mai vechi atestãri în limba românã comunã. Bucureºti. Mihãescu. Linguistique générale. ed.u. Lund. Migliorini. – latin.u. L – Liturghierul lui Coresi. 1966. Lb. Nestorescu. – Doru Todericiu. Duro. 1974. Tudora ªandru Olteanu. Nestorescu. Prontuario etimologico della lingua italiana. Mihãescu. în LR 3/80. sud-slave – Gh. Bucureºti. El léxico indígena del español americano. I. Mihãescu. Limba românã contemporanã. Nestorescu. Le verbe roumain. Dicþionar al limbii române vechi (sfîrºitul secolului al X-lea – începutul sec. – meglenoromân(ã). PE – B. Migliorini. Influenþa greceascã asupra limbii române pînã în sec. Manolescu. – Gh. Coteanu. al XV-lea. Mexico. Bucureºti. DLRV – Gh. – H. Editura Academiei. Bucureºti. Mihãilã. L. Bianu. 1977. Mihãilã. Mihãilã. lat. II. Jako. Mihãescu. R. Dauzat. At. 1980. H. Paris. A. în CB. Bucureºti. – Gh. NDE – A. Bucureºti. 1960. Torino. 1955. – Marius Sala. – S. Manuscrisul de la Sibiu. 1964. 1/80. I. Bucureºti. LR 2/75. Mag. Individualitatea limbii române între limbile romanice. E. 337 º.SIGLE ªI ABREVIERI 9 ÎCr. Bucureºti. Paris. – maghiar(ã). Mihãilã. S. Bucureºti. Valeria Neagu. Contribuþii socio-culturale. mod. Al. – Întrebare creºtineascã. Bucureºti. Niculescu. LL – „Limbã ºi literaturã”. Societatea de ºtiinþe filologice. Bucureºti. Les attestations les plus anciennes des mots autochtons en roumain. Nouveau dictionnaire étimologique et historique. 1960. 1960. VR – Alf Lombard. – locuþiune. Vocabularul. – „Luceafãrul”. Jako-Manolescu. din 1952. Lombard. 1975. Elemente de frazeologie româneascã veche în documentele slavo-române. Lg – J. – necunoscut. II. J. loc. Dicþionarul limbii române vechi. Dictionnaire de la langue française (Direction de Jean Dubois). Individualitatea – Al. R. Bucureºti. Moxa – Cronica lui M. – „Magazin”. Mihãilã. Schick. Aldo Duro. Nestorescu. Împr. Dan Munteanu. Bidu-Vrânceanu. 2. în Actes du II Congrès international de Thracologie.C. Scrierea latinã în Evul mediu. ed. Lukasik – ªt. 1957. Lukasik. . Bucureºti. 1970. – V. în SCL. LRC II – I. Împrumuturi vechi sud-slave în limba românã. Infl. – neologic. Lyons. 1938. p. L – Lexis. Preistoria rachetei moderne. 1955 º. megl. 1975. neologism. Bucureºti. – H. Lyons. Sãptãmînal editat de Uniunea Scriitorilor. Mihãilã. Mihãilã. al XVI-lea). Niculescu. Lg – C. Mareº. – modern. Torino. Mihãilã. Mihãilã. 1969.

Rosetti – Omagiu lui Al. 1976. – provensal(ã). în RLiR. Biblioteca Academiei. – Coresi. sensuri. Stela Toma. nouã. Recherches – R. Alba Iulia. Bucureºti 1969. 1965. – Pravila ritorului Lucaci. Bucureºti. XXI.G. Papahagi. PC – I. DDA – Tache Papahagi. Limba românã. Popovici. a II-a. 1972. Lebedev. NT – Noul Testament de la Bãlgrad. Prav. p. nr. Bucureºti. Heft. cota 3077.10 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nr. Le Petit Robert. Completãri – Magdalena Popescu-Marin. PV – Psaltirea Voroneþeanã. LR – Sextil Puºcariu. în CL. 6. Contribuþii – V. 1911. Pamfil. Bucureºti. – portughez. PA – P. Bucureºti. Paris. Paris. – prakrit. reg. Olteanu ºi C. pg. Pr. PN – „Presa noastrã”. Reinheimer. Pamfil. 376-381. RA – Florica Dimitrescu. Bucureºti. Reinheimer. . Kolosimio. Contribuþii la studiul statistic al lexicului românesc. cuvinte. în CL 1. PLG – Probleme de lingvisticã generalã. 1974. 158–177. în LR. Pellen. PH – Psaltirea Hurmuzaki. Bucureºti. 1976. Lexicul „Paliei de la Orãºtie”. p. LP – V. PS – Psaltirea Scheianã. ed. general ºi etimologic. în „Beiträge zur Romanischen Philologie”. Olteanu. ms. ed. Recherches diachroniques en espagnol. 1968. ªerban. Radio – Programul Radio–TV. 1970. C – V. Pr. The Hague-Paris. Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi Moldova în Evul Mediu. Purdela. ªerban. Psihologia cosmosului. Pamfil. 1959 º. 1978. Puºcariu. Bucureºti. pl. în CL III. PO – Palia de la Orãºtie. 2. Dicþionarul dialectului aromân. Pellen. V. V. Bucureºti 1912. pers. 1988.P. S. ed. în SCL 1. num. Rizescu. prov. Bucureºti. Bucureºti 1947. Pamfil. Datations des phénomènes. tome 37. Pamfil. Astronauts de la préhistoire. Completãri la DLR: prime atestãri. Longinescu. variante neînregistrate. – persan.L. Revistã lunarã a Uniunii Ziariºtilor. ed. – S. D. Ps. Pamfil. II. – regional(ism). Bucureºti. 1962. – numeral. Psaltirea. 1979. 1971. – numãr. în Studii de lexicologie. I. – ªt. X Jahrgang. Omagiu Al. VII. ed. 1956–1989. Purdela. D. Les dérivés parasynthétiques dans les langues romanes. 1957. Quelques observations sur le rôle des affixes grecques dans la formation des nouveaux termes du roumain littéraire. 1974. XXIV. – Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Elemente regionale în lexicul „Paliei de la Orãºtie”. a II-a. – plural. janvier-juin 1973. Gagarin. Palia de la Orãºtie. Rosetti. Calcuri româno-maghiare în Palia de la Orãºtie. – polonez Popescu-Marin. 1965. Pamfil. ed. 1958. Derivarea verbalã imediatã (nemijlocitã). R – V. M. ed. PR – Paul Robert. Pamfil. Pamfil. prakr.u. PO – Iosif Popovici. – A. – prepoziþie. Bucureºti. pol. prep.

A – C. – „România liberã”. O. 1916. SE – F. 1976. Bucureºti. Rom. – „România literarã”. Paris.. – sîrb. XVI ºi XVII traduse din slavoneºte. 1977. cota 312. Roques. srb. Applicazioni dei calculatori elettronici all’analisi e alla statistica linguistica. S – I. 3 e e . Toronto. St. Rosetti. Bucureºti. FC – Al. sing. sp. Rom. Stãnescu. 1968. S. vol. Influenþa orientalã asupra limbii române. Bucureºti. Slownic etymologiczny jezyke polskiego. Serie nouã. Let.SIGLE ªI ABREVIERI 11 REW – Meyer-Lübke. din 1990. – slav de sud. Editura Academiei. Rosetti. 1952. Sãpt. Lettres roumaines de la fin du XVI et du début du XVII siècle tirées des archives de Bistritza (Transylvanie). din 1950. Stãnescu. Editura Academiei. Paris.. Tagliavini. s. Filosofia cuvîntului. PO – M. Candrea. de pe la 1600. ed. M. 1926. Kraków. – Grãmãticul Staicu. Les premières traductions de l’Ancien Testament. Lexicon slavo-român. rom.A. Slawski. Schogt. Letopiseþul Þãrii Moldovei pînã la Aron Vodã. 1955. – Simion Dascãlul. Giurescu. Bucureºti. 1916. RRL – „Revue roumaine de linguistique”. Bucureºti. Revistã editatã de Comitetul pentru culturã ºi educaþie socialistã al municipiului Bucureºti.s. 1946. Romanishes etymologisches Wörterbuch.v. Heidelberg. Slawski. Rosetti. Bucureºti. – sicilian. RLiR – „Revue de linguistique Romane”. Bucureºti. subst. Bucureºti. Sém. – L. – vechi slav. Influenþa ortografiei asupra pronunþãrii literare. Bucureºti. Inf. 1900. T – Coresi. Sc. pietrari ºi zugravi în timpul lui ªtefan cel Mare. – „Scînteia”. din 1950. ed. 1944–1989. – E. ºi seria nouã. Rosetti. SCL – „Studii ºi cercetãri lingvistice”. I–II. scr. I. ªãineanu. 1963. 1968–.Dasc. – românesc. 1–2. Rosetti. 1925. lit. ILR – Al. vol. SMFC – Studii ºi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba românã. Organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Tagliavini. Dimitrescu. 1976. sl. Bucureºti. LR – Al. – C. Istoria limbii române. C. – Flora ªuteu. ªãineanu. – spaniol. Originile limbilor neolatine (trad. I. a 3-a. Psaltirea Scheianã comparatã cu celelalte Psaltiri din sec. I: „Palia d’Orãºtie”. – subst. Tetraevanghelul. ed. Tagliavini. 1925–. Rosetti. ªuteu. Lex. Schogt. I. 1935. – H. sic. – sîrbo-croat. I–IV. rom. Bucureºti. 1968. sl. Bucureºti. Biblioteca Academiei. ms. Roques. vol. în „Studii ºi cercetãri de istoria artei”.). Bucureºti. – sanscrit. lib. – „Sãptãmîna culturalã a Capitalei”.O. Sémantique synchronique. Roma. din 1944. Fl. 1959–. – sub voce. Bucureºti. skr. – singular. Tagliavini. Meºteri constructori.

Vulpe. II. Rumänisch-deutsches Wörterbuch. 1972. 1978. P. TR – Texte româneºti din secolul al XVI-lea. 1930. Niculescu. Veress. XXI. TRA – Al. Tamás. Sur quelques verbs délocutifs dans les parlers roumains. 1970. – P. Vasiliu. III. S. Bucureºti. Florica Dimitrescu. – ucrainean. în CB. Þîrcovnicu. Ist. -ona). V. Moldovei ºi Þãrii Româneºti. vol. Paleografie româno-chirilicã. Sufixele verbale româneºti noi (-isi. 1982. în CB. tc. în LR 5. ucr. 1976. -iza. Zugun. – V.L. TM – Texte mãhãcene. Dincolo de cuvînt. Bucureºti. Etymologisch-historisches Wörterbuch der ungarischen Elemente im Rumänischen. Tiktin. Documente privitoare la istoria Ardealului. D – Gh. XVIII. 1903–1925. Vîrtosu. Testi romeni antichi. – turc. Bucureºti. II. Vasiliu. Istoria învãþãmîntului din Banat pînã la anul 1800. Tohãneanu. – verb. Bucureºti. Zugun. vb. Padova.R. – L. Veress. II. – M. Doc. Vulpe. Torino. în SMFC. TB – Texte bogomilice. 1968. Tohãneanu. Conversiunea numelor în verbe. TDRG – H. Þîrcovnicu. . – L.12 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Tamás. Prati. 1962. -fica. Bucureºti. Vocabulario etimologico italiano. C. – A. Bucureºti. – Emil Vîrtosu. 1973. Etym. ung. Budapest. 1966. VEI – A. în RRL. Bucureºti. 1951.

Pentru fiecare în parte s-au dat indicaþiile bibliografice la sfîrºitul articolului (capitolului). lucrarea de faþã cuprinde douã secþiuni distincte în care se discutã: 1) unele faþete ale vocabularului limbii române vechi ºi 2) aspecte ale dinamicii lexicului actual. anul redactãrii. în care trebuie neapãrat sã vedem izvorul limbii literare de azi. Contribuþii la istoria limbii române vechi (1973) ºi Dicþionar de cuvinte recente (1982). între paranteze drepte. Prezentul volum constituie o continuare ºi un complement a douã cãrþi anterioare ale autoarei. cele care poartã. Fiecare dintre studiile reunite în volum – cãrora li s-au adus cîteva mici retuºuri – este independent. Ambele secþiuni însumeazã rezultatele cercetãrilor precedente ale autoarei asupra unor fenomene lexicale. al XVI-lea) ºi cele mai recente (din ultimii treizeci de ani). cu privire specialã la limba românã veche sau la limba actualã.CUVÎNT ÎNAINTE Conceputã ca o contribuþie la istoria limbii române în straturile ei cele mai vechi (din momentul apariþiei primelor texte în limba românã – sec. lexicul limbii române literare actuale participã la tendinþa generalã de internaþionalizare care se manifestã în structura lexicalã a limbilor moderne. Concluzia secþiunii a doua este cã. Precizez cã unele dintre capitolele acestui volum au apãrut sub formã de articole în revistele de lingvisticã din þarã sau din strãinãtate – unele au fost traduse din limba francezã – sau au constituit comunicãri la diverse congrese sau întruniri ºtiinþifice de specialitate. dar toate sînt strãbãtute de un fir conducãtor: ideea cã vocabularul limbii române de azi nu poate fi bine înþeles fãrã studierea aprofundatã a temeliei sale alcãtuite din textele secolului al XVI-lea. acesta din urmã constituind sursa principalã a studiilor aflate în secþiunea a doua a contribuþiilor de faþã. . atît prin noile creaþii interne cît ºi prin împrumuturi. erau inedite în noiembrie 1993. cînd am scris aceste cuvinte.

– la (nedoritul?) Dicþionar. Caldele noastre mulþumiri se îndreaptã ºi spre Mariana Ciolan..S. O lucrare fundamentalã peste care s-a trecut cu buretele. depozitate în sediul Academiei. apoi uitarea. ºi sper sã lucrez în continuare. rãmîn cu imensul regret cã nu s-a putut duce la îndeplinire o operã care depãºea puterile unui singur om ºi al cãrei plan l-am conceput încã din 1963: Dicþionarul limbii române din secolul al XVI-lea. Împreunã cu un colectiv experimentat ºi devotat strînsesem ºi ordonasem alfabetic circa un milion de fiºe care.14 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Nu le voi mulþumi niciodatã îndeajuns prietenilor mei mai tineri Alexandru Ciolan. Nu s-a fãcut nici un fel de anchetã. Dacã pînã acum am lucrat. nu s-au cãutat cauzele acestui „incendiu” izbucnit exact în încãperea unde erau adãpostite fiºele (într-un singur exemplar manuscris. . Noiembrie 1993 FLORICA DIMITRESCU P. Coman Lupu ºi Nicolae Mocanu pentru efortul lor devotat întru ducerea la bun sfîrºit a editãrii ºi tipãririi acestei cãrþi. pentru cã insistenþele mele de a fi fotocopiate nu au avut nici un ecou) ºi numai acolo! Forurile în drept nu au reacþionat decît împiedicînd reluarea lucrãrilor – muncã titanicã. Iar peste fiºele arse ale acestei lucrãri de bazã pentru înþelegerea evoluþiei limbii române s-a aºternut întîi indiferenþa. dar la care colectivul de zece persoane care lucrase timp de zece ani se încumeta sã revinã. care a tradus articolele scrise în limba francezã. au cãzut pradã focului în februarie 1975.. în domeniul lexicului ºi al lexicografiei.

I LIMBÃ VECHE .

.

sursele de exemple erau nu numai reduse. gata elaboratã ºi predatã editurii. Rosetti publicarea volumelor destinate a deveni Istoria limbii române. 1962. Rosetti ºi-a îmbogãþit lista de materiale bibliografice ºi de izvoare. din pãcate. în acelaºi timp. adjunct Fl. prin apariþia primului volum din Histoire de la langue roumaine de Ov. XII. netipãritã. a izvoarelor ei – are o bogatã tradiþie. Rosetti. I. (Vezi ºi ediþia în limba românã. care era. Ovid Denusianu era conºtient de imensele dificultãþi pe care le va avea de întîmpinat. îngrijitã de prof. red. J. implicit. ºi Ov. în primul rînd din cauza insuficienþei materialelor de lucru ºi a lipsei de studii prealabile. la începutul secolului al XX-lea. prima istorie a unei limbi romanice. elaboratã sub conducerea lui Al. II. Byck. ca Istoria limbii române. Opere. 1975. Într-adevãr. chestiunea informaþiei fiind primordialã pentru orice operã ºtiinþificã ºi cu atît mai mult pentru una de sintezã. lingvistica româneascã înregistra întîia operã ºtiinþificã dedicatã special istoriei limbii române. dar – mãrturiseºte autorul despre textele vechi – „multe din ele n-au fost editate destul de corect pentru a putea fi folosite totdeauna de filolog”2. Este un fapt îndeobºte cunoscut cã istoria istoriei limbii române – ºi. 1901). situaþia este mult diferitã 30 de ani mai tîrziu.) . Densusianu (Paris. care se elaboreazã în prezent1. 1 Este vorba de o monumentalã Istorie a limbii române. Densusianu. apãrutã în ed. responsabil. Bucureºti. cînd îºi începe Al. Pe mãsurã ce se lãrgeau investigaþiile ºtiinþifice ºi se editau unele texte. 2 DHLR. care era red.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI În cele ce urmeazã vom aborda cîteva probleme puse de izvoarele avute la îndemînã de cercetãtorii istoriei limbii române. Din perspectiva informaþiei. a II-a în 1978. cu orientare modernã. dar care a rãmas. Începînd aceastã lucrare. Izvoarele sale. Al. Dimitrescu. p. Bucureºti. un punct de onoare al acestei lucrãri fundamentale constînd tocmai în permanenta aducere la zi a bibliografiei.

s-au fãcut mari eforturi. În aceste douã decenii. Ediþia amintitã reuºeºte sã dea un contur mai veridic limbii române din sec. pentru a sluji la anumite comparaþii: se ºtie ce rol pot avea astfel de mãrturii pentru lingvistica romanicã sau chiar pentru lingvistica generalã. Astãzi. cit. al XVI-lea. asupra ediþiilor de texte ºi. din 1971 (care înainte de aceastã datã apãruse sub numele de „Bulletin de recherches et d’historie des textes”).). Paris. se corecteazã unele afirmaþii fãcute exclusiv pe baza materialului extras din traduceri. trebuie subliniat marele serviciu adus cercetãtorilor istoriei limbii române prin apariþia volumului Documente ºi însemnãri româneºti din sec. unele documente din sec. Pe bunã dreptate Ovid Densusianu îºi exprima.18 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din bibliografia specialã de referinþã a istoriei limbii române ne vom opri. în rîndurile de mai jos. ci ºi pentru alte compartimente ale limbii. Volumul Documente ºi însemnãri româneºti din sec. Ea aduce un material extrem de important pentru istoria limbii române. dar într-o formã necorespunzãtoare exigenþelor actuale. aºa încît cuprinzãtoarea ediþie amintitã era mai mult decît aºteptatã. . în introducerea la DHLR. Între timp. ºi din partea editorilor. pãstrarea unor sensuri mai apropiate de cele etimologice (de ex. al XVI-lea. fie lucrate anterior. asemenea documente nu-ºi pot gãsi un loc în „Revue d’histoire des textes”. din texte în special de naturã religioasã. al XVI-lea ºi conduce cãtre o mai corectã evaluare a locului fiecãrei unitãþi lexicale din sec. regretul pricinuit tocmai de absenþa acestora: „Documentele publice ºi private. asupra surselor de exemple. al XVI-lea conþine un material deosebit de preþios tocmai prin caracterul sãu neomogen („au1 Op.. se poate afirma cã documentarea noastrã a progresat mult. lingou” etc. n-au fost publicate decît în numãr foarte restrîns”1. dar se aflau risipite în publicaþii ºi colecþii în general greu accesibile. 1979). punct de întîlnire al cercetãtorilor veniþi din orizonturi diferite. nu numai în domeniul lexicului. Academiei) pentru a se pune la îndemîna cercetãtorilor multe lucrãri fie needitate încã. Printr-o asemenea lucrare ce cuprinde elemente ale limbii standard din secolul al XVI-lea. Astfel. XIV. al XVI-lea au mai fost editate. ciubuc “vergea (de aur). din bibliografia generalã de referinþe. din sec. datoritã mai ales editãrii a numeroase texte vechi în perioada anilor ‘60 ºi ‘70. Academiei. care sînt cele mai importante pentru cunoaºterea trecutului unei limbi. Din pãcate. al XVI-lea (Bucureºti. p. Ed. ºi din partea editurilor (aici trebuie citatã pe primul loc Ed. oferã indicaþii mai precise despre rãspîndirea termenilor. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 ºi are corespondenþi în toate limbile care au avut ºansa de a fi îmbrãcat haina solemnã a scrisului înainte de aceastã datã. dar cu preocupãri comune. toþi cei care se intereseazã de începuturile limbii române scrise au cãpãtat un instrument de lucru indispensabil ºi bine ar fi ca acest material sã fie cunoscut ºi pe plan mai larg. Pentru a da un singur exemplu. asupra dicþionarelor. internaþional.

dicþionarele. pe lîngã Manuscrisul popii Bratul. lista ediþiilor de care avem neapãrat nevoie pentru TILR este foarte lungã. primul. iar C. de comportare sintacticã. Psaltirea Hurmuzachi (ed. ar fi ideal sã fie pus integral la dispoziþia specialiºtilor. 1977. Bucureºti. de ex. într-o anumitã mãsurã. cu un copist cunoscut. vom observa cã informaþiei concentrate cuprinse în ele TILR le datoreºte multe elemente cu caracter lexico-semantic. 3 Apãrut. ºi 1974. Dar ºi aici trebuie afirmat cã absenþa izvoarelor de limbã veche face ca în DA uneori lexicul românesc vechi sã fie insuficient reprezentat. XIX)1. litografiatã într-un numãr de 40 de exemplare. 1691). reprezentînd cel mai vechi manuscris românesc datat. însã. în introducerea la DA. pentru cîrciumãriþã (în DA. deºi fascicula pînã – pogribanie a apãrut în 1977. între timp. iar articolele menþionate în nota noastrã anterioarã dateazã din 1972. Ne vom limita tot la un singur exemplu: în bibliografia pentru TILR III se noteazã sub Bratul. în SLLF. Desigur. proiectat de noi.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 19 tori” diferiþi. Dimitriu a elaborat indicele acestui text pentru Dicþionarul limbii române vechi. sec. vom sublinia cã pentru unele cuvinte vom întîlni aici primele atestãri (deci din anul 1559–1560). la Dosoftei). 264. S. Trebuie observat însã. texte de tipuri diferite). Bucureºti. regiuni diferite. Ca sã nu mai pomenim 1 Vezi C. DA. de exemplu pentru freamãt. Puºcariu. p. pentru vrabie (în TDRG. morfologic. Ciuchindel. menit a suplini. 2 Vezi Gh. ocol (în DA ºi DLR. al cãrui material – circa un milion de fiºe – a cãzut pradã unui incendiu la sediul Academiei Române în 1975. cit. . formaþie neînregistratã în DLR. p. 154. p. atrage atenþia din acest punct de vedere cã „sînt multe scrieri vechi de cea mai mare importanþã care au rãmas necercetate. din ea nu ar trebui sã lipseascã. Originalitatea. 1972. Pentru a dovedi cît de interesant este textul amintit. pentru must (în DLR. cã mai este mult de fãcut pentru a fi satisfãcuþi în domeniul editãrii de texte. C. Mihãilã a propus Editurii Academiei publicarea lui. Dimitriu. II. Trecînd la cealaltã sursã despre care ne-am propus sã discutãm. nu are rãspîndirea necesarã). 1990. mai ales cã încã din 1967 Gh. mãrturia manuscrisului popii Bratul împinge înapoi considerabil datãrile. 1972). Mihãilã. variante fonetice etc. 319.. lui Gh.. cã se vor utiliza din Manuscrisul popii Bratul fragmentele publicate de Gh. loc. 1741). în ed. Textul acesta. Mihãilã. C. Ms. Observaþii asupra manuscrisului slavo-român al popii Bratul (1559-1560). Cazania I a lui Coresi. Dimitriu. Dupã cum se poate uºor observa. în Biblia de la Bucureºti). pentru unele cuvinte ajungînd pînã la cca 250 de ani (vrabie). al doilea). În acelaºi context întîlnim un numãr relativ ridicat de cuvinte în situaþia de hapax legomenon de tipul podmi (în Apostolul lui Coresi din 1563 îi corespunde a lua2. pentru plecãciune (în TDRG. imediat. lacunele din cronologia atestãrilor sau labilitatea datelor procurate de alte mãrturii. II (Bucureºti. Cronograful lui Moxa3 etc. Mihãilã în Studii de limbã literarã ºi filologie.

). avînd în vedere cã data atestãrii unui cuvînt este extrem de importantã. ºi pentru a veni în sprijinul celor care cerceteazã ILR. ºi un tezaur lexical cu mult mai bogat decît în traducerile de scrieri bisericeºti. ca de altfel în orice operã lexicograficã. cel puþin în principiu. partea I. se poate remarca absenþa unor cuvinte din marile noastre dicþionare (de ex. ci verbul corespunzãtor din textul slav al Evangheliarului lui Macarie. 70-72. care este zamatoreati. iar dintre publicaþiile de documente vechi în care mai cu seamã se gãseºte limba popularã a veacurilor toate. Sã mai amintim aici cã Bloch-Wartburg2 considerã cã data apariþiei în scris a unui cuvînt este unul dintre punctele principale ale istoriei cuvîntului sau cã P. prin definiþie non-finitã. Vezi Zizi ªtefãnescu-Goangã. nr. p. Realitatea este cã mãtori apare în mai multe contexte în sec. de asemenea nici scr. Imbs socoteºte cã semnificaþia exemplului celui mai vechi este „nodul istoriei cuvîntului”3. p. vom constata cã în DLR aceastã problemã este pusã expres numai la unele cuvinte. cu za – vãzut ca în 1 2 3 4 DA. cît ºi. în timp ce mator este înregistrat prima oarã cu o sutã de ani mai tîrziu. Paris.v. p. mai mult chiar decît Biblia din 1688. Verbul a mãtori se considerã în DLR cã are la bazã subst. 2. p. Dacã ne vom referi la un alt aspect pe care îl socotim fundamental. semnificaþia “strunã. . C2). 6. la medelnicer („atestat pentru prima oarã la 1497”. coardã” a lui maþ.A. nu mator ar putea fi etimonul lui mãtori. 1932. de ex. în 1652. care se distinge printr-o limbã frumoasã ºi îngrijitã. Bucureºti. este posibil un „mai bine”. 7-8. X. Pentru exemplificare. I.v. iatã douã cazuri: verbele a mãtori ºi a obijdui. X (1961). ºi anume la datarea termenilor. la toate cuvintele.) sau la meºter („cea mai veche atestare a cuvîntului ar data de pe la 1404”. mator sau vb. Candrea. în general. Manuscrise n-au fost extrase deloc. matoriti. Dimitrescu. Contribuþii. înregistratã în Psaltirea Scheianã (ed. În privinþa lexicului vechi. sau podmi din DLR) sau a unor sensuri specifice în trecutul limbii române. „Cahiers de lexicographie”. matoriti4. vom numi aici numai Palia de la Orãºtie. de ex. Dictionnaire étymologique de la langue française. s. s. DLR ºi-a extins bibliografia. o lucrare cu multe greºeli”1. data înregistrãrii unui cuvînt poate aduce luminã în ce priveºte stabilirea etimologiei sale. cantitativ. pentru þinuta ºtiinþificã a acestui dicþionar de mare autoritate. în principiu. ºi „mai mult”. Pravila de la Govora ºi Noul Testament de la Bãlgrad. Fl. arhisinogog din DA. tomul I. cu zéce maþe cãntu þie (298/4). Etimologii. Desigur. 1916): Cãntu nou cãntu þie întru psaltire. a fost ales Uricariul. 1960. în LR. dar ºi aici.20 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC altele. calitativ. A-B. inexistent în vreun original al celor douã texte. ar fi necesar ca preocuparea pentru datare sã fie extinsã. Într-adevãr. aºa cã. al XVI-lea (T. II. neinfluenþatã de originale strãine. 555-556. scr. Apreciem însã cã.

ºi anume aceea care apare în unele lucrãri moderne de lingvisticã diacronicã sub forma dublei datãri. verbul a fost integrat la conj. de exemplu. în timp ce plop apare în DLR cu citate relativ recente. Ar trebui însã spus cã niciodatã. cã în aceste cazuri responsabilã de distanþa în timp amintitã nu este decît reþeaua prea largã de texte excerptate. ºi aceasta este cu atît mai valabil pentru o epocã îndepãrtatã precum cea reprezentatã prin sec. în bulgarã (cf. iar în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. DLR – ne referim în special la acesta. . Este curios. cã medelnicer. 4 În Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (1374-1600). iar în DLRV în 1502 4 . 2 Loc. Nu credem cã cele douã situaþii ar reprezenta cazul prezentat în paragraful precedent. în DLRV acest cuvînt este atestat din 1411. începînd cu primele atestãri. ci. La fel pogon. aparþin secolului al XIX-lea – ºi derivatele sale nu fac excepþie de la aceastã datare –. cel din care se pot extrage cele mai multe date pentru ILR – are uneori prime datãri. exigenþele ºtiinþifice sînt satisfãcute dacã un cuvînt este datat de douã ori: o datã ca primã apariþie în scris a termenului respectiv ºi a doua oarã ca indicare a datãrii rãspîndirii sale. ind. (obijdo. p. al XVII-lea sau cã moºneag este indicat pentru prima datã în Anonymus Caransebesiensis ºi apoi tocmai la Negruzzi. este acela al distanþei în timp între diferite atestãri.. 3 Vezi G. se mai pune ºi o altã problemã. a perioadei cînd a devenit uzual. zaroditi1. de ex. al XVI-lea. deoarece uneori trece un timp destul de îndelungat între aceste douã faze. dar ar trebui menþionatã mãcar prima atestare.. p. De ex. Un alt aspect. pogon este însã atestat prima datã în 1493. dacã nu cumva este un împrumut tardiv. al lui obideati). Matoré în „Le français moderne”. al XVI-lea. p. 1952.ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 21 zaboleati. 157. Þinînd seama.u. bg. a doua datã exprimînd rãspîndirea cuvîntului. pohteati > pofti. 2. ºi etimonul n-ar putea fi gãsit într-o limbã limitrofã. al XVII-lea în DLR. mai ales cã deseori prima înregistrare nu echivaleazã cu data de naºtere a unui cuvînt – dacã este alcãtuit pe teren românesc – ºi nici cu momentul pãtrunderii lui în limba românã – dacã este vorba de împrumuturi. Greimas în „Cahiers de lexicographie”. legitimã. dacã însã observãm cã toate citatele. strîns legat de cel precedent. în DLR în anul 1638. J. la mijlocul sec. implicite. apãrut în 1981. 66 º. pur ºi simplu. cit. nu trebuie absolutizatã datarea unui cuvînt. de cele afirmate aici.sl. în toate situaþiile. este atestat întîi în 1497 ºi apoi tocmai în sec. pe care alte lucrãri le predateazã. 88-92. p. 189. dupã DLR. I. obijdam2). rîºniþã apare nu în Radu 1 Vezi Mihãilã. sud-slave. În stadiul nostru de cercetare poate cã nu s-ar putea realiza ºi aceastã a doua datare. ne putem pune întrebarea. a IV-a ca boleati > boli. Împr. A. Verbul a obijdui este considerat în DLR ca provenind dintr-o formã v. prez. pogribanie în sec. fiind dicþionarul cel mai cuprinzãtor al nostru. cînd s-a implantat în limbã3.

ILR. Cum însã cele mai multe documente la noi au fost scrise în slavã. în special lui V. 111–160. 2 L. Nestorescu ºi lui A. Trebuie însã imediat adãugat cã ar trebui urmãrit – ca principiu de lucru – raportul între izvorul utilizat ºi cuvîntul atestat.22 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de la Mãniceºti (1574) mai întîi. programatã de a se data cuvintele. un asemenea dicþionar este imperios necesar ºi credem cã s-ar putea realiza prin efortul conjugat al româniºtilor ºi al specialiºtilor în slavã. bou. cf. Rosetti. pe de altã parte. trebuie precizat cã aici a existat preocuparea consecventã. Pentru cã am amintit mai înainte de DLRV. CDDE). ne dau flexiunea ºi derivarea. plop. au o puternicã valoare probantã cuvintele slave cu flexiune 1 Vezi p. trebuie considerat cã o pondere are.). sau. care apare cca. În relaþie cu aceastã constatare ar fi de dorit ca începutul care s-a fãcut în Rosetti. Les éléments roumains du lexique hongrois et quelques problèmes de l’emprunt linguistique. de exemplu – pe de o parte – atestarea unor cuvinte de origine latinã sau autohtonã sau turcã etc. magh. pentru o bunã înþelegere a rãspîndirii cuvintelor în limba românã. au o scãzutã calitate probantã cuvinte ca slujnicã. ca ºi autorului. Gh. voievod. care a fãcut numeroase adãugiri. un mare sprijin. Djamo-Diaconiþã. În schimb. ar trebui sã avem ºi un Dicþionar al elementelor de origine românã în alte limbi. sing. Graur. sau crîng în forma de gen. din interiorul limbii române cãtre exterior. 1977. Roadele interferenþelor fiind mai evidente în vocabular. sub forma slujniku (ac. În general au mare valoare cuvintele rãzleþe de altã origine decît a limbii în care este redactat întregul text. Bakos.. turceºti precum astariu. Nicolescu. sintetizîndu-se atîtea studii de amãnunt întreprinse în anii din urmã. 27 (1–2). sing. pentru o bunã interpretare. cuvintele de provenienþã latinã: curte. ºopîrlã. Mihãilã. p. ci în Evangheliarul slavo-român ºi în Tetraevanghelul lui Coresi (1561). de a cerceta termenii români împrumutaþi de limbile vecine1 sã fie extins. în „Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae”. deci o „cãlãtorie” inversã. apare ºi în dialectele noastre din sudul Dunãrii ºi 2) dacã nu cumva a fost preluat de limbile vecine (cele douã cuvinte citate apar în maghiarã. Paralel cu Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. tom. dintre care atragem atenþia asupra unui întins articol datorat lui F. balaur. de ex. cumnat. 434-447. termeni autohtoni ca: brad. ar trebui ca în DLR sã se noteze încã douã elemente: 1) dacã termenul respectiv. porkolab)2 ºi cu totul altã „greutate” are atestarea unui cuvînt de origine latinã într-un context latin sau de origine slavã într-un context scris în slavã. . bogasiu). maghiarã etc. Omagiu Al. 181-182. Metodologic. într-un context slav (de ex. p. Credem cã. plãcintã. atestarea unor cuvinte slavone sau maghiare într-un context latin (sl. cum se înþelege din DLR. atît de preþios ºi în sine ºi prin completãrile datorate recenzenþilor. în 1482. krãnga (cca. Astfel. 1497). Aceste forme pot fi în mod justificat suspectate cã nu aparþin (încã) limbii române.

cîrci(u)mari. ºi nu etimonul direct. de ex. aºa cã formele intermediare sau originea îndepãrtatã puteau foarte bine lipsi. p. 1 L. De aici atenþia care trebuie acordatã acestor tipuri de atestãri în ILR. Rabbiner: de fapt. Fiind elaborate într-un timp îndelungat: a) pentru a ameliora calitatea citatelor. aºa cum reiese din Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. ºindra1. în DLR nu este cazul sã se dea o etimologie-istorie (mai mult sau mai puþin îndepãrtatã).ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI 23 româneascã: pluralele babe. Bürger”. ºurþã. spre a se preîntîmpina îmbãtrînirea corpus-ului. dar în alte situaþii similare nu. se dã ca etimologie a lui rabin atît pol. care. cit. rezumînd cele spuse mai înainte. 1963. III. la efortul cercetãtorilor trebuie neapãrat adãugat cel al editorilor). În legãturã cu etimologiile. De altfel. În plus. regionale. aºa cum aratã Al. Dicþionarele (în primul rînd DLR) sã fie mai maleabile. se cuvine menþionat cã istoria limbii trebuie sã preia din DLR o serie de etimologii cu multã grijã. la pîrcãlab nu se menþioneazã decît etimonul maghiar (porkolab). de ex. Schurz. sã funcþioneze aici un sistem mai apropiat de cel al vaselor comunicante. Sã se accelereze ritmul de publicare a ediþiilor de texte (aici.. rabin. p. pentru cã – cel puþin unele – explicã nu formele literare. este etimonul direct al formelor regionale ºurþ. cît ºi germ. II. în DLR ne întîmpinã unele inconsecvenþe la etimologii. ci unele variante populare. mai primitoare. 3 Bucureºti. O mare importanþã au ºi derivatele româneºti din cuvinte latine în contexe slave. 28. sã se înlocuiascã „din mers” ediþiile care nu mai corespund criteriilor ºtiinþifice actuale. ºi srb. la ºindrilã se dã etimologia germanã Schindel. trebuie adãugate. de fapt. . ne permitem sã prezentãm cîteva deziderate-propuneri: I. explicat în DLR prin germ. Graur3. „magh. la pîrgar se noteazã. Graur2. polgár. Un caz similar îl constituie ºorþ. interpretarea materialului brut întîlnit în toate izvoarele. loc. numai cã aceasta motiveazã varianta ºindilã. pentru a se lãmuri forma literarã ºindrilã ar fi trebuit sã ne adresãm formei din bg. s. szorc. Sã se acorde o grijã deosebitã primelor atestãri ale cuvintelor. de ex. Acum. ºi în alte cazuri apar filierele sau etimologia îndepãrtatã. Djamo-Diaconiþã. la etimologie. de ex. la sfîrºit. 2 Evoluþia limbii române.v. brãdet. 1978. nefiind un dicþionar etimologic. ºi nu cel german (Burgraff). Astfel. 184. Pentru a se lãmuri vocala o ar fi trebuit adãugat pol. sau formele articulate u krîngul în 1505. Bucureºti. „la crîngul” sau dealului (în 1514). aninos. sã se încorporeze noile ediþii critice. forma germanã nu este decît o filierã. b) pentru îmbogãþirea materialului. texte contemporane (ultimele adaosuri bibliografice la DLR sînt din 1972). Deci „relaþia” ediþie de text > – eventual – cercetare a textului > dicþionar sã fie mai operativã. în loc de concluzii. germ. ci numai o etimologie-origine directã. ca ºi atitudinea criticã trebuie sã însoþeascã fiecare fapt de limbã introdus în ILR. brumariu etc.

Înainte de a încheia. seria IV. cît ºi în lungul ºi frãmîntatul sãu trecut. atît în aspectul ei actual. la termenii care o impun. p. formulînd dezideratele de mai înainte. am dori sã se reþinã cã cele de mai sus nu reprezintã decît sugerarea unui mod de a fi abordatã istoria limbii române prin izvoarele ei. o rubricã specialã în care sã se semnaleze prezenþa unor cuvinte româneºti în alte limbi. VII. DLR sã cuprindã. A. VI. cã sînt instrumente de lucru sine qua non ale istoriei limbii române. Malraux definea cultura ca fiind „l’héritage de la noblesse du monde”. Sã se întocmeascã un dicþionar de frecvenþã special pentru limba veche. prezenþa cuvintelor din dacoromânã ºi în dialectele din sud. Memoriile Academiei Române. pe care avem datoria de a-l înfãþiºa cît mai veridic în Istoria limbii române. V. dicþionar care va permite o mai justã evaluare a locului fiecãrui cuvînt în epoca respectivã. în primul rînd limitrofe. am pornit de la principiul cã textele vechi ºi dicþionarele nu sînt simple depozite lingvistice. acesta fiind un argument hotãrîtor al unitãþii limbii noastre. a istoriei limbii române în speþã. ci cã trebuie concepute ca avînd rol activ în direcþia cunoaºterii riguroase a limbii române. tom III. Credem cã nu exagerãm afirmînd cã limba – factor primordial al culturii – este cel mai vechi bun moºtenit de la înaintaºii noºtri ºi cã trebuie fãcut mult mai mult pentru ca aceastã pãstrãtoare a nobleþei fiinþei strãmoºeºti sã fie cît mai bine cunoscutã. DLR sã menþioneze. În Les Voix du silence. 1981. Sã se alcãtuiascã un dicþionar destinat special cunoaºterii acelor elemente lexicale româneºti care au trecut în alte limbi.24 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC IV. cînd este cazul. 7–13 .

V. 2 Menþionãm astfel cã. 25. În cele ce urmeazã ne rezumãm investigaþiile privind primele atestãri la DLR (1969). consacrat literei O – elaborat de colaboratori ai Institutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã din Cluj –. XV.. în general bogat. v. . M. Una dintre condiþiile cele mai importante ale cercetãrii istorice a limbii o constituie cunoaºterea primelor atestãri ale cuvintelor. ale diverselor îmbinãri de cuvinte. în bibliografie. 1962. Etudes. Höfler. Tetraevanghelul lui Coresi ediþia 1889 a lui Gherasim Titus Piteºteanu. Pellen. încã din 1965 continuã sã se citeze. ar fi permis o cuprindere exhaustivã a vocabularului din Tetraevanghel. în AUB XI. ale unor sensuri. Roques (1925). Pamfil (1968). 367-376. ºi R. existentã în ms. care. sau – pentru a trece în domeniul morfosintaxei – ale diverselor turnúri sintactice. nr. Recherches. avînd indice. deºi mãcar în volumul discutat din DLR (1969) s-ar fi putut profita de ed. ºi situaþia aceasta nu va înceta sã persiste pînã nu se vor publica în ediþii ºtiinþifice. ca ºi în ediþia veche a DA. În acest volum. se afirmã ca „una dintre principalele preocupãri. dintre cercetãtorii strãini preocupaþi recent de acest aspect. nu permit totdeauna stabilirea unor datãri exacte. se 1 Florica Dimitrescu. cu indice exhaustive. p. deºi în introducerea la DLR (1965) p. reconsiderarea bibliografiei în vederea înlãturãrii treptate a ediþiilor necorespunzãtoare prin ediþii ºtiinþifice nou apãrute sau care vor apãrea în cursul editãrii dicþionarului”. pentru PO se citeazã ediþia M..CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 0. la Cluj (unde s-a elaborat volumul cuprinzînd litera O) cu mult înainte. deºi în 1963 a apãrut o nouã ediþie. O problemã actualã a filologiei române: datarea.1 Instrumentele de lucru de care dispunem. ale unor structuri morfologice etc. toate textele ºi documentele de limbã românã veche. La aceastã situaþie se adaugã faptul cã nu a existat o preocupare constantã de a se utiliza în dicþionarele ºtiinþifice ale limbii române textele editate dupã principii moderne2. De asemenea. ºi în primul rînd dicþionarele.

(Completãri. / Într-aur sã fie prinse.Ev. L. sau C.2). Ps. / ªi fuiu ca omu ce nu aude ºi ce n-are în rostul sãu oblicire / S 732 (S – 3. – 3). Pr. ocrotealã. sl. sl.Ev. oblicire C. PO – 2). 3 Completãri. ocean "moºtenitor”. odihnire. în dreapta. Let. 1. uleu – 1. 51r3 (Ev. cuvintele respective fiind înregistrate anterior1. 154. obîrºi PO ºi C. cu indicarea ocurenþelor corespunzãtoare: oarecum „precum” Moxa / oarecum au chemat Adam toate jigãniile. 65-67). nece cu mãnia ta pedepseºti mere / S 79 (S – 81. nu cu urgia ta oblici mere.-rom. – 1). urmat. – 111). ologii blem / Ev. Coresi. otravã. p. V. 67. 17v1 (Ev.Ev.26 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC întîlnesc însã cuvinte a cãror datare poate fi modificatã.-rom.. dupã orînda sa / PO 2724 (PO – 1). / Doamne. sl. odihni PO (fãrã exemple) / Cã vin pãsãrile ceriului ºi odihnesc spre stãlpurele lui / T 28r21 (T – 2). forma ulei este înregistratã pentru prima oarã în Ev.-rom. care a predatat cuvîntul ocol. sl. – 2). Eugenia Contraº ºi Magdalena Popescu-Marin. I / are cinci pite de orz / T 194r4 (T – 2. 29v17 (Lit. cîte un exemplu.Ev. Completãri. – 3). orîndã „obicei. – 1). sl. Fl.-rom. p. dacã este cazul. de menþionat cã nici unul dintre cuvintele avute în vedere nu apare consemnat în Mihãilã. olog L / orbi vãd.2. care a predatat cuvintele oboroc. Dasc. Originalitatea. ofta Axinte Uricariul. 1 Litera O din DLR a stat ºi în atenþia altor cercetãtori.1. textul în care apare prima înregistrare în DLR ºi. în stînga. p.-rom. vom nota pentru fiecare cuvînt. p. Dimitrescu. care au predatat cuvintele ogodinþã. – 13. Dimitriu. opt Prav. oblici Ps./ ªi iatã veni-va în slavã a judeca vii ºi morþii cã împãrãþia lui nu iaºte obîrºie / Lit. Ps. DLRV. C. 2 V.S.-rom. uloi – 4. – 9)3. 534. T – 6). / ªi dede otpust narodului / Ev. sl. Pentru a evidenþia diferenþele dintre datele propuse în DLR (1969) ºi cele care reies din texte. 32r2. . Am stabilit noile datãri operînd o comparaþie între înregistrarea unor cuvinte în DLR (1969) ºi cea din indicele cîtorva texte editate în ultimii ani2.P.-rom. aºa li-e numele / PO 1714–15 (PO . Let. PO – 3. GCR I /C. CV – 1. de citarea altor surse anterioare datãrii din DLR (1969). orz S. obîrºie Coresi ap. Contribuþii. regulã” Pãsculescu.. opreliºte. Popescu-Marin. o(t)pust Dosoftei. Indicele lexical paralel. 1. / ªi fu cãnd obãrºi Is(us) cuvintele ceste / Ev. în parantezã vom înregistra numãrul de ocurenþe din primul izvor. – 4. II / ispiti el ºi ohtâ cu duhul lui / T 85v9 (T – 1). / ªi cãndu se împlurâ opt zile. T – 2). sl. de ex. / T 115v8 (T – 4. indicã drept text precedent Pr. oloi NT / oloiul unsureei ºi siriul de bunã mirosealã / PO 2858 (P–1) (în PO apar ºi variantele ulei – 16. (Ev.

dar indicele oferã date suplimentare care permit o mai exactã conturare a ariei de rãspîndire a cuvîntului. unul (ofta) are în DLR o primã atestare la începutul secolului al XVIII-lea.-rom. ou „celulã la pãsãri. Parcurgerea DLR (1969) paralel cu indicele textelor din secolul al XVI-lea ne-a relevat ºi un alt aspect al problemei: în unele cazuri. 2 Þinînd seama de datarea propusã de Rosetti. ospãtar C.. o(t)pust Dosoftei. – 35. sl. 11538 (Ev. L / oºtirea lor cu pãgînii/ PO 517 (PO – 1). în pãrãþiia lu Dumnezeu / T 153r1 (T – 5). oblicire. / S – 6. omenesc PH. – 1. 3. Alte cuvinte (obîrºenie. – 3. / Sau de va cere ou. alcãtuitã din albuº ºi gãlbenuº” St. provizoriu.-rom. L. obîrºi PO / Ev. p. L – 1. T – 97.CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR 27 osana C. ospãtar. dar a fost întîlnit în secolul al XVI-lea în PO. 79r17 (Ev. De menþionat cã pentru unele cuvinte (oºtire. sl. dede uspãtâtoriului ºi zise lui.. înapoi aceste datãri – cã. 1 De remarcat cã textul citat în DLR (1969) din C. precum ºi informaþii asupra frecvenþei. 653. orîndã) rectificarea datãrii a avut în vedere cîte un sens anumit.-rom. ºapte (oarecum.). În aceeaºi situaþie sînt ºi termenii (cifra care urmeazã siglei indicã numãrul de ocurenþe): olar S / S – 1. sl. obîrºi. . oblicire C. doarâ va da lui scorpie? / T 143316 (T – 1). 2. S. rectificã datarea de la peste 100 ani. la minimum 40 de ani. este identic cu textul din T.P. datînd din secolul al XVI-lea. deci noile menþionãri. ovreiesc L / bucurã-se creai ovreiesc ºi scuipi pre el / Ev. pentru primele traduceri româneºti de texte religioase (1530-1559). C. osana. – 20. CV. din cele 19 cuvinte pentru care au fost furnizate datãri anterioare celor din DLR (1969).. / Ferecat cine va mânca uspãþ. / în beserica greind: „Osanna. oblici. care apare în DLR înregistrat într-un text popular (în Pãsculescu.-rom. orz. ospãþ C. sl. oºtire „luptã” Ureche. ovreiesc) se redateazã în interiorul secolului al XVI-lea cu „distanþe” de aproximativ 50–20 de ani (de ex. de ex.Ev. Un loc aparte îl deþine cuvîntul orîndã.-rom. oarecum. cu douã ocurenþe. T – 1. Pr. care însã îl precedã în timp cu 20 de ani. probabil. odihni. ou.-rom.-rom. ospãþ. / Ev. sl. Examenul întreprins demonstreazã – este adevãrat.-rom. în indice acest cuvînt este înregistrat – pe lîngã PO (cu 5 ocurenþe) – în sudul Ardealului–Muntenia. – 5. / T 142r2 (T – 1)1. / S. oloi.-rom. T – 8). Ev. aºa cã înregistrarea lui în T îl situeazã cu cca 140 de ani înapoi. CV – 3. Ps. pînã la 10 ani (olog L / Ev.Ev. / Scoase doi arginþi. Lex.Ev. sl. otpus.Ev. de ex.. – 120. Ev. V. oºtire. 30 de ani (de ex. ILR. sl. olog.Ev.).S. CV)2. astfel. sl. fiul lui David” / Ev.). T – 4). prima atestare din DLR (1969) coincide cu cea din indice. pentru cã studierea altor izvoare va împinge. dacã în DLR (1969) odihnã apare cu un singur citat din PO. oarecum Moxa / PO.Ev. în C. ou) au în DLR (1969) prime atestãri în texte din secolul al XVII-lea. – 1. C. opt.Ev. sl.Ev.

în Moldova. în RLiR. cuprinzînd atît nordul Ardealului. din DLR (1969) reieºea o imagine incompletã: termenii pãreau a fi folosiþi exclusiv în nordul Ardealului–Maramureº. – 2. observaþii precum cele de mai sus repun în atenþia redactorilor DLR necesitatea ca. T – 7. o situaþie aparte o are omenesc. / S – 3.-rom. Din rîndurile imediat precedente poate reieºi cã. . 5. Väänänen1: „qui dira jamais la dette de reconnaîssance que nous avons.28 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC osîndi PH. 167. Evident cã nu se poate imputa redactorilor DLR (1969) cã nu au înregistrat cuvinte din texte editate dupã anul de apariþie al volumului discutat. Ps. T – 1.Ev. S. nous autres philologues et linguistes. Raliindu-ne la elogiul adus lexicografilor de V. ospãta CV / CV – 2. C. în plus. – 3. sl. – 1. numai pentru doi (omenesc ºi osîndi) se putea deduce din DLR (1969) cã au o arie mai largã de rãspîndire.Ev. 4. sl. cît ºi sudul Ardealului–Muntenia.Ev. înregistrat. precum s-a vãzut. eventual Banat. CV. În acest fel. Gros Bis et Raminagrobis. p. atît de necesare pentru cercetarea diacronicã a limbii române. LR 2. 143–148 1 Grobis. pentru ceilalþi. oþet PH / S – 1. Ev. Ev. C – 7. dar unele (T. C. ne permitem a solicita redactorilor acestei opere de mare autoritate ºtiinþificã. dintre cei cinci termeni citaþi. bibliografia de limbã românã veche sã fie completatã. periodic. 1976. – 2. – 2. Ps. „mots de gaudisserie”. nu puþine dintre predatãri s-au fãcut avînd la îndemînã exclusiv texte existente în bibliografia DLR (1969). care este DLR. envers les lexicographes pour les trésors réunis par eux?”. PO) utilizate în ediþii mai vechi. cînd de fapt toþi se dovedesc a fi fost cunoscuþi ºi în texte aparþinînd ariei ce cuprinde sudul Ardealului–Muntenia. p. C.-rom. tome 34. – 17. dar. janvier 1970. sã acorde atenþia cuvenitã primelor atestãri.

1976. la p. Contribuþii. Binder. „propoveduitorul Evangheliei în oraºul Cãvãran–Sebeºului”. în aceeaºi zi de 14 iulie M. Anul 1582 rãmîne marcat în istoria noastrã culturalã prin apariþia tãlmãcirii primelor douã cãrþi din Vechiul Testament sub numele de Palia de la Orãºtie. p. p.. „dascãlul de dãscãlie al Sebeºului” (PO. 123. pentru prima datã. 623) considerãm cã este elucidatã o datã pentru totdeauna mãcar la 50 de ani dupã ce fusese rezolvatã! (V. ºi Efrem Zacan.. p. „propoveduitoriul Evangheliei în oraºul Lugojului” ºi cu doi din Caransebeº. în Armbruster. ºi îndemnîndu-i sã citeascã traducerea sa în limba românã: „confratribus Valachis – Romanis” (Veress. cã „luna nu poate fi stabilitã cu precizie”). comentariul despre prezenþa. 471. unde se susþine. care au tipãrit-o într-un timp record: 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 15822. în continuare. cum apare din greºealã. numindu-i (con)fraþi „români”. . Moisi Peºtiºel. Armbruster. „valahi”. R. Acesta ºi-a luat sarcina de a transpune în limba românã Palia. „potropopul varmigiei Henedoriei”. totuºi TR. 419 º. trebuie menþionat cã aceastã enciclicã nu este altceva decît versiunea latinã a finalului prologului Paliei. 101. 1 din PO. Numele acestora este bine cunoscut în 1 P. spre deosebire de p. p.. 2 Dovada cã este vorba de 14 iulie ºi nu de 14 iunie. Doc. transpunere legatã indisolubil de activitatea de promotor al culturii în Transilvania a cãrturarului român Mihaiu Tordaº. 101).OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE 0. R. La apariþia acestei opere de seamã a limbii române literare vechi au participat ºi doi ucenici ai lui Coresi1. ªtefan Herce. probabil. Alzati. p. cu un lugojan. În acest fel problema pusã de Emanuela Stifter-Buzã: „Cînd s-a încheiat tipãrirea Paliei de la Orãºtie?" (în LR VI. Terra. p. Achirie. p. V. Este mai normal ca o astfel de „enciclicã” sã se dea cînd apare o carte ºi nu cu o lunã înainte! În fine. p. în acest text românesc a numelui rumân sub forma român. printr-o colaborare fructuoasã cu alþi cãrturari ai epocii. „piscopul românilor în Ardeal”. 10). 11 din PO este împrejurarea cã.u. 228-229. cu un hunedorean. Tordaº a dat o circularã adresatã în latinã pãstoriþilor sãi.

dar.. mai ales prin analiza atentã a sensurilor verbelor ºi a altor cuvinte polisemantice – care ar fi reieºit cu prisosinþã din fiºierul exhaustiv al Dicþionarului secolului al XVI-lea3. Aceastã afirmaþie trebuie însã nuanþatã. Contribuþii. p. iatã cîteva exemple de binoame 1 Care cuprinde un indice exhaustiv. ci cu relaþiile între sensurile cuvintelor. 3. de ex. p. în textul studiat apar peste 200 de serii sinonimice (ºi. Înainte de a aborda subiectul propriu-zis.30 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria culturii române vechi. 17-29. unde. 54. cifrã ce indicã un vocabular concentrat. p. apar 118 serii sinonimice5. vom încerca sã desprindem tabloul sinonimic al Paliei – o imagine a sa pe care o dorim esenþialã ºi nu exhaustivã – ºi. 3 Fl. semn al unui lexic în dezvoltare. cu Codicele Voroneþean. Dimitrescu. Pamfil1. În paginile urmãtoare ne propunem sã examinãm arta cuvîntului în Palie. V. a cãrui dispariþie nefericitã în 1975 nu va înceta sã fie regretatã). o considerã generalã pentru secolul al XVI-lea. relativ sãrac. R. ceea ce reprezintã foarte mult comparativ. la un numãr total de 1490 de cuvinte (în care intrã ºi numele proprii4). 1981. p. 95. S. am vrea sã facem douã precizãri: întîi.1. cã nu ne vom ocupa de problema mult dezbãtutã a sinonimiei totale ºi/sau parþiale. sau cu Tetraevanghelul lui Coresi. sinonimia este deosebit de bogatã în acest text.. prezentînd o schiþã a problemelor puse de acest text. 4 C. fiind vorba de „ªerban diiacu” – fiul lui Coresi – „meºterul mare a tiparelor”. sinonimia din Palie prezintã douã situaþii. M. Costinescu. p. ele ar putea creºte. 5 Ed. 11). pentru a releva unele elemente estetice ale acestui text. CX ºi CCXVIII. 2 Pe care I. alcãtuite din douã elemente lexicale. în ed. 2. ea existînd sub forma sinonimiei simple ºi a sinonimiei complexe. cã atunci cînd discutãm despre sinonimie. nu operãm cu raporturile între cuvinte (decît în cazurile rare ale termenilor monosemantici). p. 7 Laura Vasiliu. ºi anume cel reflectat prin sinonimie. Urmãritã din punctul de vedere al numãrului unitãþilor alcãtuitoare. unde. În cadrul sinonimiei simple sau izolate7 avem de a face cu grupuri minimale. deoarece sãrãcia2 lexicalã este compensatã printr-o mare cantitate de sinonime. 3. faþã de 1818 cuvinte comune. la o cercetare mai amãnunþitã. cuprinde un numãr de 2003 cuvinte comune – singurele care ne intereseazã pentru stabilirea seriilor sinonimice –. 6 Fl. Vocabularul Paliei de la Orãºtie. în al doilea rînd. în LR 2. Candrea. Dimitrescu. de ex. ºi de „Marien diiac” (PO. ºi. p. dorim sã ne preocupãm de sinonimie ca factor diagnostic în evoluþia românei literare. . nu trebuie sã ne aºteptãm la descoperiri spectaculoase. cu alte cuvinte. seriile sinonimice înregistrate sînt peste 1006. sã înfãþiºãm stadiul de dezvoltare a limbii române literare. cele care ne întîmpinã cel mai des (în proporþie de trei pãtrimi). 1. Evident.A. Contribuþii. Astfel. 205-8. probabil. Dimitriu. 125.

în timp ce în originalul maghiar este prezentã chiar de trei ori: Halalnac hálaláual hálasz „cu moartea morþii veri muri” (p. 212). Pamfil. összegyütés (v. 215). maradék "rãmãºiþã”. evantaiul termenilor desemnînd acelaºi referent este mai larg. p. verbale): dobîndi – învinge îmbla – merge milcui –ruga rod – hasnã înveºti – îmbrãca îmbi – amîndoi gras – bogãþie pieliþã – trup vrãjmaº – aleaneº candelã – fãlnariu bunãtate – dar rudã – prãjinã mîndrie – înþelepciune pesti – zãbovi corfã – coºniþã pitã – pîine pocrov – pãturã plod – rod sãbor – adunare sãblaznã – greºealã plodi – naºte. Astfel se întîlneºte un numãr de 33 de serii sinonimice alcãtuite cu trei sinonime: bãrat – bãrãtaº – priatnic clãti – trage – legãna alnicie – hiclenie – hicleºug margine – beartã – tiviturã tatã – pãrinte – nãscãtoriu moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã vinã – greºalã – pãcat pom – lemn – arbun pãcãtos – greºit – hrãbore neºchit – puþin – puþintel albie – adãpãtoare – crepã ºi – iar – e buduºlãu – bejenariu – nestãtãtoriu turmã – ciurdã – cîrd trãi – custa – via (vie) curat – prisne – mereu jale – durere – amãrãciune mulþie – bogãþie – bogãtate 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Calc dupã magh. bósszut álni (v. În cadrul sinonimiei complexe. p. .OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI sinonimice (dintre care majoritatea sînt substantivale ºi. Calc dupã magh. 17).1.1. R. în cadrul acestei categorii a sinonimiei simple. 3. Calc. mergînd de la trei la unsprezece termeni. Pamfil. 3. echivalarea semanticã între un cuvînt ºi un grup locuþional de cuvinte: pomeni – a-ºi aduce aminte a se rãzbuna – a sta basãu împotrivã – în alean greºealã – fãrã prepus recoltã – strînsurã împreunã pãcurar – pãstor – om þietor de dobitoace a muri – a muri cu moartea. 214).2. C. C. Pamfil. proporþia faþã de totalul sinonimelor fiind de circa o pãtrime. dupã magh. p. Calc dupã magh. În ultimul caz avem de a face cu un sinonim întãrit. dar ºi "moºtenitor” (v. Un caz particular îl prezintã. 214). C. p. mai puþine. Pamfil. apare de douã ori. barom tartó emberek (Pamfil. moartea. pentru cã ideea de bazã. p. C. 231.

p. 240. de fapt. 5 Pamfil. Ccinci serii cu ºase sinonime: domn – stãpîn – þiitor – soþ – Dumnezeu – slujbaº înalt mîncare – hranã – chelciug – vipt – iliº – bucate zice – spune – grãi – vorbi – besedui – povesti vas – oalã – blid – scafã – cãþîn – cupã raclã – ladã – lãdiþã – locºor – sicriu – coºciug. O serie cu ºapte termeni: 1 2 3 4 5 6 1 Pamfil. p. 232.32 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC obîrºi – isprãvi – sfîrºi orîndã – rînd – fel odihni – rãposa – sãlãºui îngreoia – întãri – învîrtoºa domn – stãpîn – þiitor ºale – brîu – vintre rãutate – rãie – pãcat ajunge – sosi – apuca stat – trup – pieliþã sculã – unealtã – siriu bate – lovi – pedepsi lege – poruncã – poruncitã iertare – ispãºenie – împãcãturã fricã – tremur – spaimã giudecatã – giudecare – giudeþ. R. . 239. p. R. 2 ªi aici este vorba de un „sinonim întãrit”. lakóhely (v.) – fapt de ciudã hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã lãcuit – sãlaº – lãcuitã – loc de lãcuitã (loc lãcuitoriu) milã – meserãtate – miloste – milostenie rãutate – hrãborie – hiclenie – hicleºug spãmînta – spãria – înfricoºa – teme jertfã – giunghiere – arsurã – ardere folos – hasnã – rod – plod pleca – merge – purcede – proidi sãrac – meser – miºel – siruman. 6 Pamfil. p. 3 Calc dupã compusul magh. Pamfil. 4 Pamfil. 213). Paisprezece serii cu patru sinonime: tocmi – orîndi – strînge – alege bãga – pune – turna – intra certa – sfãdi – pîrî – împuta vîrtos – puternic – tare – foarte ciudã – minune – ascunse (pl. este un calc dupã compusul maghiar csódatétel (v. Pamfil. Patru serii cu cinci sinonime: fricã – temere – spaimã – tremur – temãturã beseadã – cuvînt – glas – grai – grãire trudã – chin – durere – nevoie – niºtotã pestriþ – pistrui – tãrcat – oacãr – ºute. 213). p. R. C. R. 230. p. C.

p. La fel. pentru coºciug sinonimele: sicriu (reg) – copîrºeu – patru scînduri. jószag "animale. Noþiunea vorbã este exprimatã prin cinci termeni: beseadã – cuvînt – grai – grãire – glas. copil. 3. care înseamnã „orice element care aparþine unei persoane”. ceea ce se explicã prin faptul cã nu sînt luaþi în consideraþie termenii limbii vechi ºi cei regionali decît rareori. L. 233. Roma. al termenilor sinonimi poate constitui un indiciu al grijii traducãtorilor pentru precizie sau pentru atingerea unor 2 1 1 Pamfil. termenii: fecior – fiu – copil – bãiat – odraslã. strica – vãtãma. de ex. dar stricare – pagubã (nu vãtãmare).3. dar ºi "bunãtate” (v. sinonimul posibil smerit. se observã cã unele sînt mai reduse în DS. nepotrebnic nu cunoaºte. calc dupã magh. în fine. . considerã cã seria sinonimicã pentru copil este: prunc. dar pentru conceptul corespunzãtor verbal apar ºase termeni: besedui – vorbi – grãi – zice – spune – povestui. Treml. 105–107). deºi vb. care apare exprimat prin nu mai puþin de douãsprezece sinonime: vitã – dobitoc – jivinã – jiganie – dihanie – fãpturã – fiarã – gadinã – avuþie – bogãþie – bunãtate – marhã. Di un probabile calco linguistico nella „Palia di Orãºtie”. R. deºi vb. de ex. cu cele din DS. p. În fine.4. unde. de asemenea. alãturi de netare nu este înregistrat echivalentul slab. Numãrul. abundenþa sinonimicã în Palia de la Orãºtie poate fi doveditã ºi prin împrejurarea cã uneori apar sinonimii în cadrul familiei de cuvinte. uneori foarte ridicat. a slãbi este atestat o datã în Palie. a smeri este consemnat în text.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fiu – fecior – fãt – cocon – prunc – poroboc – plod . dar nu ar fi exclus sã se fi creat o confuzie între acest bunãtate ºi bunuri. poroboc. fecior. în Palie. 2 De fapt. vite". în „Studi rumeni”. IV (1929–1930). 3. Comparînd seriile sinonimice din Palia de la Orãºtie. În alte cazuri acest sistem nu funcþioneazã. de obicei ne întîmpinã cupluri sinonimice: mîndru – înþelept ºi mîndrie – înþelepciune obîrºi – sfîrºi ºi obîrºenie – sfîrºit oºti – lupta ºi oºtire – luptare dar ºi serii alcãtuite din trei unitãþi: fricã – temere – spaimã înfricoºa – teme – spãmînta. ªi. iar pentru fiu.. recordul este bãtut de conceptul animal. Oo serie cu nouã sinonime: mulþime – gloatã – nãrod – neam – oamet – limbã – rudã – sãmînþã – lume. de pildã. pentru animal apar cuvintele: vietate – fãpturã – vieþuitoare – fiarã – jivinã – dobitoc – vitã.

TR. tocmai pentru a asigura Paliei o mai mare forþã de difuzare. poate atrage modificarea valorii semantice a enunþului3. 2 Din acest punct de vedere trebuie observat cã. În general se poate stabili o relaþie de inversã proporþionalitate între lungimea lanþului sinonimic ºi posibilitãþile de substituþie.1. în Palie se pot distinge perechi sinonimice alcãtuite din cuvinte: 4. 477). 14-15). pentru cã sferele semantice ale sinonimelor se intersecteazã numai pe o suprafaþã redusã. în toate limbile – ci din punctul de vedere al acestui moment (1582) de început de dezvoltare a limbii române literare. poate fi pusã în discuþie ºi contribuþia celor doi tipografi. Sém. Schogt. specificã pentru identificarea sinonimelor. în sine. mai ales cã în epoca respectivã nu era o diferenþã de specializare foarte mare între rolul de tipograf ºi acela de traducãtor. în plus. au putut introduce cuvinte cunoscute de ei. a utilizat termenul/termenii mai familiari. luva. 4. pentru cantitatea de sinonime – în fond asemãnãtoare. ºi care sã aibã o putere de circulaþie mai largã2. 53. Cele douã categorii stabilite sub 3. nu sînt importante. unde. caltã. viermii ce se trag.. cu Biblia de la Bucureºti. care. Unele forme precum pustie.. . cu atît posibilitãþile de înlocuire ale fiecãrui termen cu toþi ceilalþi sînt mai rare. fiecare în porþiunea pe care a tradus-o. Bãlan. LCB. p. În acest fel. curente. la aceeaºi paginã. care. acest fapt poate fi explicat ca o acþiune conºtientã a traducãtorilor de a folosi formele generale. de ex. rug în Biblia de la Bucureºti ºi tufã de rug în Palie (v. pot fi atribuite tipografilor munteni (v. 165). deoarece se poate observa cã. de ex. Urmãrite sub raport etimologic. cu mici variaþii.34 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC nuanþe1. ºi anume prin numãrul mare (cinci!) al traducãtorilor. fiecare termen aducînd semnificaþii noi pe plan funcþional-stilistic. p. poate ºi cel mai expresiv. ce se clãtesc. deºi text bãnãþean-hunedorean. pentru a urmãri care erau posibilitãþile de identitate cognitivã ºi afectivã a termenilor. operaþia de comutare. apare fraza: „ºi vãzu cum rugul ardea cu foc ºi rugul nu ardea” (faþã de Palie: „vedea cum rugul ardea ºi nu se mistuia” („distrugea”). Sinonimele se explicã însã ºi altfel. Dumnezeu etc. de exemplu. p. venind din alte regiuni.. 185. de pildã. scamn. dintr-o astfel de exprimare: „fierile. moºtenite – ambele – din latinã. fierile ce se leagãnã” (p. a frãmîntãrilor lor pentru a gãsi cuvîntul cel mai adecvat. ca ºi din comparaþia traducerii Paliei cu alte traduceri.: arete – berbece dulce – bun domn – bãrbat domn – soþ iarbã – varzã neºchit – puþin im – lut îmbla – merge gurã – rost aciaºi – acolo la – spãla mînã – brîncã încinge – aprinde iuo – unde 1 Acest efort reiese.. de ex. p. cu cît lanþul sinonimic este mai extins. Palia nu conþine unele fonetisme specifice. 3 H.

1.4. din limbi diferite: aldovãni – jertfi dosadã – pedeapsã bejenariu – buduºlãu vrãjmaº – aleaneº lovi – pedepsi.2.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI certa – împuta pãcurar – pãstor. din aceeaºi limbã. moºtenite ºi împrumutate: meserere – milã deºert – pustiu bate – lovi bate – pedepsi bãtaie – pedeapsã cîntec – peasnã pîine – pitã foc – pojar frumos – podobit învinge – rãzbi faþã – chip durere – jale certa – sfãdi timp – vreme suflet – duh argint – ban(i) cerbice – grumaz adunare – sãbor preut – popã împãrat – crai custa – vie (via) – trãi miere – stredie alege – tocmi strînge – tocmi vale – zãpodie ruga – milcui înþelept – mîndru cugeta – gîndi lege – poruncã rãposa – odihni cetate – oraº învinge – dobîndi astupa – oborî cîºtigã – grijã scrie – tipãri gras – bogãþie fîntînã – izvor bucatã – ºtiucã uda – stropi ucide – omorî bunãtate – dar ajunge – sosi striin – nemearnic naºte – plodi fecior – plod domn – stãpîn numãr – samã împãrat – crai. 4. p. rezultate din împrumuturi: 4.3.2.2.2. . de ex: pesti – zãbovi sãblãzni – grãi dragoste – iubire plod – rod dosadã – vrajbã obîrºenie – sfîrºit boz – idol tocmi – orîndi zavisti – pizmui mîcicoaie – mîºcã sau 4. 4. R. 234. 4. moºtenite ºi formate pe teren românesc: derept – nevinovat prim – întîi pradã – rãpiturã faptã – facere 1 1 Pamfil.

).4. . p.74% în întregul vocabular ºi 87. împrumuturi ºi formate pe teren românesc: stãpîn – þiitor dascãl – învãþãtor medelniþã – spãlãtor iubi – îndrãgi sãbor – adunare zgarburã – încãlþãminte ocãrî – batjocori siriu – unealtã sãblaznã – greºealã pomeni – a-ºi aduce aminte.43% în vocabularul de bazã. situaþie uºor de explicat prin tendinþa oricînd valabilã de înnoire permanentã a limbii cu termeni neologici.6. ca factor esenþial în alcãtuirea seriilor sinonimice. evocatoare ale unor împrejurãri diferite.2.. ºi DHLR II. trebuie subliniat cã baza sinonimiei o constituie. în care am inclus sinonimele alcãtuite exclusiv din cuvinte de provenienþã strãinã. cuvintele din fondul latin2. p. 2 În lexicul Paliei elementele de origine latinã au ponderea cea mai mare în circulaþie: 83. deoarece acestea înlesnesc pãtrunderea cuvintelor noi1. 4. pentru cã neologismele existã în toate fazele de dezvoltare a oricãrei limbi. recte Paliei. a constatat cã cele mai multe sinonime apar în traduceri. dacã mai era nevoie. unul dintre termeni este latin (categoriile de sub 4. Cu excepþia categoriei de sub 4. Pe de altã parte.u. formate ambele prin derivaþie: adevãrãturã – mãrturie plodnicã – tãroasã înãlþat – puternic curãþie – curãþenie descîntãtor – vrãjitor înlãþi – întinde mulþie – mulþime. cercetînd texte româneºti de diferite provenienþe din secolul al XVI-lea. 5. posibilitãþile de combinaþie din punct de vedere etimologic sînt mai numeroase decît cele prezentate mai sus pentru perechile sinonimice. preponderenþa ºi vitalitatea elementului latin. se constatã cã: – Sînt foarte multe situaþiile în care astãzi este curent numai unul dintre cei 2 – eventual 3 – n termeni ai seriei sinonimice aparþinînd limbii vechi. 948 (v.). moºtenit. 4. ºi 4. Rosetti.1. cea mai bine reprezentatã este aceea alcãtuitã din cuvinte moºtenite ºi cuvinte împrumutate (cele mai multe de origine slavã).5. alcãtuitã numai din termeni latini). Se demonstreazã ºi în acest fel. ºi anume din aceea a circulaþiei în timp a seriilor sinonimice. iar dintre cei derivaþi în românã. Evident. 1 În Omagiu Al. cei mai mulþi au la bazã tot termeni latini.36 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mînie – turburare veºmînt – acoperãmînt vîrtos – puternic credinþã – crezuþie.3. Dintre categoriile enumerate. Aici ne raliem concluziilor Claudiei Tudose. Privite dintr-o altã perspectivã.). dacã avem în vedere lanþuri sinonimice mai largi. 358 º. care. în stabilirea unor posibilitãþi de expresie mai nuanþate. în celelalte categorii (pentru a nu mai aminti de prima (4. în marea majoritate a cazurilor.

. . áld. alcãtuite din doi sau mai mulþi termeni. sau 2 arhaisme: chelciug – vipt – hranã etc. sau 3 arhaisme: minune – ciudã – ascunse (pl. este vorba însã de un derivat pe teren românesc din magh. 1 1 DHLR II. cu atît numãrul de arhaisme este – mãcar teoretic – mai ridicat: la 3 sinonime pot sã aparã. dupã Pamfil. cîteodatã sînt înregistrate douã sau mai multe arhaisme. 2 arhaisme: margine – beartã – tiviturã trup – stat – pieliþã pom – lemn – arbun. din maghiarã ºi sîrbo-croatã. de ex.2. – Sînt. deci. la 5 sinonime – 1 arhaism: beseadã – cuvînt etc.. Exemple de arhaisme: boz – idol aldovãni – jertfi besedui – grãi im – lut iuo – unde niºtotã – nevoie peasnã – cîntec pocrov – pãturã amistui – distruge sãblaznã – greºealã aleaneº – vrãjmaº.1. Evident cã. 5. 234.) – fapt de ciudã milã – meserãtate – miloste – milostenie jertfã – arsurã – giunghiere – ardere folos – hasnã – rod – plod. o formã sau un sens arhaic. în lanþurile sinonimice mai largi. oricum. intrã minimum un cuvînt. la 3 sinonime – 3 arhaisme: bãrat – bãrãtaº – priatnic moºtean – moºtinaº – sãmînþã. p.. 538. la 4 sinonime apare un arhaism: hainã – veºmînt – îmbrãcãminte – plaºcã pleca – merge – purcede – proidi rãutate – hrãborie – hicleºug – hiclenie. relativ numeroase cazurile cînd seriile sinonimice s-au menþinut prin ambii termeni (în cîteva cazuri ºi cele alcãtuite din 3–4 termeni) pînã astãzi. Iatã o serie de exemple ilustratoare: În majoritatea covîrºitoare a cazurilor. în întregime grupul sinonimic. în fine. ceea ce poate fi socotit firesc fiind vorba de cuvinte caracteristice timpului ºi spaþiului geografic circumscris: 5. niºtotã – trudã etc. R. p.1.1. în seriile sinonimice pe care le-am gãsit în Palie.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI – Sînt mai rare situaþiile în care toate unitãþile alcãtuitoare au fost eliminate din limbã ºi. considerã cã aceastã formã ar fi un dublu împrumut. cu cît lanþul sinonimic este mai extins.

ºi DHLR II. Pamfil.1.3. v. sau 4 arhaisme: fiu – fecior – prunc – poroboc – fãt – cocon – plod. 232.1. În general însã. Ocurenþa arhaismelor în Palie demonstreazã cã în genere arhaismele: a) sînt slab reprezentate în raport cu termenul sinonim care apoi s-a impus în limba literarã (se noteazã între paranteze ocurenþele): pochiolate (1) – comînac (7) atîtînd (1) – tot (14) adin (1) – între (122) chelciug (2). þiitor – stãpîn etc. de 11 sinonime. respectiv. 5. folosirea mai frecventã a termenilor româneºti generali în raport cu cei regionali constituie o dovadã a eforturilor – totuºi conºtiente! – ale traducãtorilor de a contribui la eºafodajul limbii literare. cuprinde 5 arhaisme: vitã – dihanie – jiganie – fãpturã – dobitoc – jivinã – marhã – gadinã – avuþie – bunãtate – bogãþie. în celelalte a fost înlocuit cu vas (v. v. Oricum. procentul termenilor regionali este scãzut. LP. a conflictului între particular (regional) ºi general (comun). la 7 sinonime – 3 arhaisme: oamet – limbã – rudã etc. 132). dar ºi în alte zone ale þãrii noastre. 2 Apare într-un singur exemplar al tipãriturii.. probabil de cãtre tipografi. p. p. p. Mai puþine sînt cuvintele vechi din binoamele sinonimice pãstrate azi numai regional. 494.4. R. dimpotrivã. sã utilizeze termeni cît mai larg înþeleºi. În toate aceste situaþii se pune problema concurenþei dintre vechi ºi nou ºi. în special în Transilvania.38 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC la 6 sinonime – 1 arhaism: besedui – grãi etc. vipt (2) – hranã (14) – mîncare (27) aldovãni (1) – jertfi (7) cãþîn – vas (14) im (1) – lut (2) 1 2 1 Apare numai în Palie. . ceea ce constituie o dovadã cã autorii traducerii au cãutat sã evite astfel cuvintele cunoscute pe o razã mai redusã ºi. în special în Banat sau Oltenia: pãstor – pãcurar ladã – raclã numãr – samã împotrivã – în alean cusur – beadã leneº – letnic mînã – brîncã turmã – ciurdã strugure – auã pîine – pitã. sau 3 arhaisme: ladã – sicriu – coºciug – lãdiþã – locºor – raclã vas – oalã – blid – cãþîn – scafã – cupã. 5. Lanþul cel mai lung. Pamfil..

b) în foarte puþine cazuri întîlnim egalitate de atestare a celor doi termeni sinonimi: peasnã (3) – cîntec (3) oºti (1) – lupta (1) fãgãdaº (1) – fãgãduitã (1). în T de 35 de ori. iar sinonimul minune de 5 ori (în celelalte texte literare situaþia lui ciudã este urmãtoarea: 20 în S. c) în fine. diferenþierea semanticã a determinat eliminarea sinonimiei. v. dar s-a pierdut accepþia sa determinatã de etimon sau explicabilã prin calc. nota precedentã. 2 V. în timp ce adevãrãturã apare o singurã datã. în EV de 8 ori. care nu este înregistrat decît o datã. 133. aveni (2). 4 în T. în C2 de 32 de ori. De menþionat cã. de 8 ori (în celelalte texte arete nu apare. 122-245. ºi Pamfil. Contribuþii. ºi 13 în Ps. tovarã (2). Zgarburã apare de douã ori în Palie faþã de încãlþãminte.1. în celelalte texte. iar încãlþãminte existã în S de douã ori. arete ºi siriu (cu sinonimele berbece ºi unealtã) nu apar niciodatã. în unele situaþii. Ciudã apare în Palia de la Orãºtie de 12 ori.). ceea ce echivaleazã. Arete este înregistrat de 19 ori în PO faþã de berbece. iar berbece este înregistrat de 7 ori în S ºi tot de 7 ori în Ps. Siriu apare în PO de 15 ori. gras – bogãþie rost – gurã 1 Datele sînt cele din Indicele lexical paralel din Fl. de douã ori. de douã ori. iar unealtã de 9 ori (în celelalte texte literare din secolul al XVI-lea nu sînt înregistrate aceste douã cuvinte). tot cuvinte atestate exclusiv în Palie sînt: aldovãni (1). naºfã (5). în Ev. 26 în Ps. în timp ce adevãrãturã mai este înregistrat o singurã datã în Psaltire1). o datã ºi în Ps. în L de 2 ori. în fond. deci pot fi consideraþi ca termeni specifici pentru Palie. în Pr. nãmesti (1). 5. Dimitrescu. în Ev. LP. 39 în C2 iar a lui minune: 3 în Ev. Comparaþia cu celelalte texte literare din secolul al XVI-lea demonstreazã cã. de 4 ori. În aceastã situaþie sînt urmãtoarele cazuri: Adevãrãturã cu 48 de atestãri în Palie faþã de mãrturie cu 5 ocurenþe (în alte texte din secolul al XVI-lea mãrturie apare însã foarte frecvent: în S de 32 de ori. p. p. termenul notat primul s-a conservat. în CV de 2 ori. ne întîmpinã o serie de cazuri – nu prea numeroase însã – în care arhaismele apar ca mai puternice în raport cu termenul menþinut ulterior în limba literarã. de 33 de ori. în Ps.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI fãlnariu (2) – candelã (9) scobinos (1) – gol (6) neºchit (1) – puþin (2) sãbor (1) – adunare (10).5. vrevi (4)2.). o datã ºi în Ps. cu dispariþia cuplului sinonimic din limba veche: limbã – neam etc. . zgarburã apare în S de douã ori.

depoziþie. gras (1).2. existã echivalenþi în limba de azi: împãcare. dar celui dintîi i s-au adãugat în diferite faze de dezvoltare a limbii: adeverire. în seriile minimale în componenþa cãrora intrau termeni azi dispãruþi din circulaþie – ºi deci eliminaþi din lanþul sinonimic –. doliu etc. substantivele jertfire ºi (neol. Pãturã avea în Palia de la Orãºtie sinonimul pocrov.).. în limba actualã numãrul lor este (mai) mare. a ieºit din uz. astfel.) sacrificiu. ºi anume arsurã. dupã cum reiese ºi din exemplele de mai sus. conciliere etc.. cuverturã. faþã de a ucide ºi a omorî a mai apãrut termenul asasina ºi locuþiunea a lua viaþa. dacã sinonimele substantivului jirtfã.2. faþã de împãcãturã ºi ispãºenie. cã la cuvintele care în Palie (ºi. cu atît posibilãþile sinonimiei cresc ºi se observã. durere.. Cu alte cuvinte. Situaþia este aceeaºi ºi pentru seriile mai largi. supra.2. Fireºte. În alte cazuri. în etapele ei ulterioare limba a gãsit alte mijloace de expresie. dar numai ca formã: lãcuit – lãcuinþã – sãlaº "locuinþã”. 5. ºi anume adevãrãturã. dar cele cîteva exem1 V. pacificare. mîhnire. prin împrumut sau derivare. în raport cu jale. ardere ºi giunghiere sînt arhaisme. astãzi nefolosit. Seriile sinonimice. bunãtate (2) etc. atestare etc. pentru aceastã noþiune. succesor etc. în general s-au amplificat. 5. în general. deci care nu au supravieþuit. dar înlocuit prin învelitoare. etc. urmaº. Trebuie subliniat cã. 5. amãrãciune. pentru referenþii desemnaþi cu sinonime arhaice ca acelea citate. unii termeni sînt arhaici.. declaraþie. de ex. fie lanþuri trimembre: bãrat – bãrãtaº – priatnic "prieten” moºtean – moºtinaº – rãmãºiþã "moºtenitor”.40 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pojar – foc prãjinã – rudã varzã – iarbã pod – cãmarã bunãtate – dar dulce – bun. În general ºi în aceste cazuri semnificaþia veche este mai rar reprezentatã în Palia de la Orãºtie în raport cu termenul menþinut în limba literarã (de ex. în secolul al XVI-lea) aveau un singur echivalent. limba românã foloseºte astãzi. cuprinzînd termeni ieºiþi din uz azi. pled etc. Am înregistrat cîteva serii sinonimice alcãtuite exclusiv din arhaisme. s-au adãugat substantivele tristeþe. dinamica limbii a restabilit posibilitãþile de realizare a seriei sinonimice prin introducerea în acest lanþ a altor termeni1. cu cît ne apropiem de faza contemporanã a limbii române. de ex. . Evident cã o cercetare atentã asupra tuturor cazurilor cunoscute ar duce la concluzii mai precise. sinonimul lui mãrturie.1. Fie binoame sinonimice: mîcicoaie – mîºcã "femela catîrului” bejenariu – buduºlãu "pribeag” plodnicã – tãroasã "însãrcinatã”. întãrire.2. pentru moºtenitor s-a instalat sinonimia moºtenitor. pojar (1).

3. dar a eliminat pe priatnic). 2 C2). . aºa încît profilul sinonimic actual este numai parþial echivalent cu cel prezentat aici. Evident cã. la care se adaugã alte elemente lexicale. pentru moºtean (3 T. 18 C2). luate absolut la întîmplare. în majoritatea covîrºitoare a cazurilor. cît cu formaþii vechi. Dimitrescu. trimembre: vinã – pãcat – greºealã jale – durere – amãrãciune. se menþin pînã azi seriile sinonimice.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ple. Contribuþii. 5. 5. 1 C2). Fl.2.3. arhaice (astfel limba românã a pãstrat derivatul moºtenitor. dintre lanþurile sinonimice cu 3–11 termeni. se poate trage concluzia cã.3. pentru priatnic (8 Ev. 6. Examinate din perspectiva pãrþii de vorbire pe care o reprezintã.3. a conservat pe prieten. dar a înlãturat derivatele moºtean ºi moºtinaº. Indicele lexical paralel. credem cã sînt suficient de semnificative pentru ilustrarea ideii expuse. În fine. ºi în aceste cazuri avem de-a face nu atît cu cuvinte ieºite din uz.4.1. chiar dacã unele cuvinte au cãpãtat ºi alte nuanþe semantice.v.3. sau pentru împãcãturã (1 C2)1 demonstreazã relativa absenþã a echivalenþelor sinonimice din limba literarã a secolului al XVI-lea în general ºi nu numai exclusiv din Palie.3. din unele se pãstreazã pînã azi numai cîþiva. s. seriile de 1 V. bimembre: a se mîntui – a se scãpa cugeta – gîndi popã – preut întîi – prim praf – pulbere a se certa – a se sfãdi scoc – adãpãtoare sucit – rãsucit ucide – omorî iubi – îndrãgi timp – vreme stropi – uda pustiu – deºert pomeni – a-ºi aduce aminte chip – faþã afuma – fumega amãrî – supãra domn – stãpîn domn – soþ ajunge – sosi bate – lovi bate – pedepsi bãga – pune bãga – turna dragoste – iubire bãtaie – pedeapsã belciug – verigã dascãl – învãþãtor. 5. Cîteva exemple de serii: 5. Împrejurarea cã în textele literare ale secolului al XVI-lea întîlnim în mod excepþional atestãri sporadice pentru ispãºenie (1 Ps. 5.. Dupã cum se poate uºor remarca.. ºi sinonime alcãtuite din 4 termeni: bãga – turna – intra – pune spãmînta – spãria – teme – înfricoºa tocmi – orîndi – strînge – alege.

p. p. p. (3) num. R. 237. 6.1. (13) adv. p. 2 Pe locul al doilea în statistica din Pamfil. adj.42 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sinonime apar la substantive1. Contribuþii. (13): sãrac – miºel – meser – siruman dulce – bun înãlþat – puternic hrãbor – pãcãtos gol – gãunos – scobinos mereu – curat – prisne mohorît – roºu podobit – frumos 2 3 4 1 Ceea ce corespunde ºi faptului cã dintre toate pãrþile de vorbire substantivul este cel mai frecvent (v. 4 Ibidem. Contribuþii. verbe (48) aldovãni – jertfi custa – via – trãi delunga – feri dobîndi – învinge înlãþi – întinde înveºti – îmbrãca îmbla – merge lipsi – trebui lovi – pedepsi la – spãla milcui – ruga obîrºi – ispãºi – sfîrºi oborî – astupa oºti – lupta înºela – celui rãtãci – buduºlui încinge – aprinde zavistui – pizmui scrie – tipãri cugeta – gîndi ocãrî – batjocori muri – muri cu moartea sta – zãbovi a se pîrî – certa – sfãdi plodi – naºte proidi – pleca – merge – purcede învinge – rãzbi sãblãzni – greºi strica – vãtãma sãlãºui – odihni – rãposa nãpusti – arunca tocmi – orîndi – strînge – alege zavisti – pizmui învîrtoºa – întãri – îngreoia (în)turna – întoarce clãti – trage – legãna a se mîntui – a se scãpa ucide – omorî iubi – îndrãgi bãga – pune – turna stropi – uda pomeni – a-ºi aduce aminte afuma – fumega amãrî – supãra ajunge – sosi – apuca bate – lovi – pedepsi spãmînta – spãºi – înfricoºa – teme grãi – povestui – spune – zice – vorbi – besedui. 211. Pamfil. (2) prep. 205). 3 Pamfil. 238. supra lanþurile substantivale simple ºi complexe) ºi apoi: adj. (5) verbe (48) conj. 6. v. substantive (circa o treime) (exemplele sînt de prisos. (1).3. .2. în Palie întîlnim deci serii sinonimice pentru: 6. În ordinea descrescãtoare.

repede.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI neºchit – puþin – puþinel vîrtos – puternic nevinovat – derept plodnicã – tãroasã sucit – rãsucit. usnã (2). . ºi anume aceea a termenilor lipsiþi de sinonime în Palie. dar care ar fi putut avea echivalente. fãgãdaº). tocmai pentru concluziile care se pot desprinde cu privire la etapa discutatã de dezvoltare a limbii române literare. 7. num. (3) au – sau ºi – iar – e prince – pentru cã. 6..1. Credem cã nu este lipsit de interes sã aducem în discuþie aici ºi o categorie mai aparte de cuvinte. deºtinge (4). suguºa. beadã. 7. adv. 6. Dintre cuvintele pentru care ar fi putut exista sinonime. 6.7. celui (4). pot fi amintiþi termeni precum (am notat în coloana a II-a posibilele sinonime): alnic – viclean asin – mãgar aveni – dospi beteag – bolnav (ni)bãtãr – fie. asin. scoate (4). chindisit. dar cele mai multe au o singurã atestare (de ex. beteag. prep. fur (4)). (5): aciaºi – acolo în alean – împotrivã depreunã – împreunã iuo – unde vîrtos – foarte – tare.6. crud. bine beadã – cusur berc – pãdurice bucium – butuc de vie cãtelin – încet chindisit – brodat cocãtor – brutar cucurã – tolbã cu sãgeþi cliciu – coapsã celui – înºela dver – catapeteasmã deºtinge – coborî jitniþã – hambar jelanie – dorinþã mîrºav – slab nea – zãpadã nepotrebnic – smerit despoieturã – goliciune crud – nefript fãgãdaº – fãgãduialã ocã – pricinã repede – iute suguºa – asupri sfadã – ceartã slobod – liber sol – vestitor scoate – tãlmãci tar – greutate tîmpãnã – tobã usnã – buzã zgãu – pîntece.4. ducãtor.. (1) adin – între.5. conj. berc. cliciu (6). tîmpãnã (3). sucui. cucurã. cocãtor (6). alnic. similare – este vorba de termeni cu o frecvenþã redusã (de ex. 6. despoieturã. (2): îmbi – amîndoi întîi – prim. În toate aceste cazuri – ºi în altele.

Pentru o serie de termeni cu frecvenþã scãzutã în Palia de la Orãºtie ºi care nu sînt atestaþi nici în alte texte din secolul al XVI-lea. termenul din modelul maghiar. ci de 5 traducãtori la care trebuie adãugaþi ºi cei doi tipografi) a sinonimelor virtuale. ceea ce este ºi mai interesant.. care apare ºi în alte texte literare ale epocii. 112.44 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 7. din Palie. 1 CV.2. Identicã este situaþia lui cãtelin (3 PO. 2 C2). ne clarificã asupra împrejurãrii cã verbul românesc corespunzãtor – impus mai tîrziu în limbã – a binecuvînta de abia atunci începea sã circule în limbã. fãrã sinonime. ºi nu fusese sugerat de textul din care a tradus. de tipul lui alnic. conþinutul a impus deci traducãtorului limitarea la un singur cuvînt. Absenþa sinonimelor la cuvinte ca acelea amintite. 4 L. în timp ce sinonimul posibil mãgar nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea. 3 T. s-a ales unul dintre termenii la îndemînã. dospi.4. 1 S. precum blagoslovenie (18). probabil din limba curentã. cuvîntul alnic – singur în raport cu eventualul sinonim hiclean –. evident!1). se poate explica. beadã "cusur” (neînregistrat în DA). de ex. 16 C2. pentru aceeaºi noþiune. în absenþa termenului compus în interiorul limbii române binecuvîntare (atestat în DA prima datã la Drãghici R. La fel este cazul altor cuvinte. În alte cazuri însã se pare cã traducãtorii nu au avut de unde selecta: vom ilustra numai cu puþine cazuri: asin (PO 28).. Un indiciu al existenþei sale recente – la acea epocã – în limba românã îl furnizeazã prezenþa sa sporadicã în limbã în secolul al XVI-lea (de 2 ori în L ºi o datã în CV). credem. p. 148 ºi 161) din 1 Tagliavini. nu lui hitlenºeg.. . pur ºi simplu. risipi. ci lui alnók. celelalte texte cunosc echivalentele semantice viclean. direct. adãvãsi.. De menþionat cã verbul corespunzãtor. de ex. Sigur însã cã sînt ºi cazuri în care absenþa unor sinonime îºi gãseºte explicaþia prin comoditatea traducãtorilor care au utilizat. nu atît prin lipsa sinonimelor din limbã sau prin necunoaºterea de cãtre traducãtori (cu atît mai mult cu cît nu era vorba de o singurã persoanã. 1 EV. în cele mai multe cazuri. berc "pãdurice” (apare în DA. a blagoslovi. A. deci în 1835!). 1 C2) faþã de care nu este atestat în textele literare din secolul al XVI-lea încet (este adevãrat cã. prin faptul cã.3. care încep cu a ºi b ºi compararea lor cu lexicul celorlalte texte literare din secolul al XVI-lea aratã cã unele dintre acestea sînt hapax legomenon (pînã la proba contrarie. acestea de origine slavonã. 7. existînd în text o singurã situaþie cînd putea fi folosit – deci un singur termen necesar –. apare sinonimul lin) sau a lui chit „balenã” (1 PO. Examinarea cuvintelor din aceastã categorie. de ex. chelciug „hranã” (p. în textul de la p. aveni. în Biblia de la Bucureºti! 7. dar substantivului alnicie îi corespund în Palia de la Orãºtie hiclenºug ºi hiclenie ºi. 1 T. ci. dar cu alt sens). hiclenie corespunde în textul magh. O dovadã o poate aduce. ceea ce aratã cã termenul hiclenie îi era cunoscut traducãtorului. 13 C2). în alte texte este prezent tot asin (6 T. în timp ce în DA prima atestare aparþine sfîrºitului secolului al XVII-lea. care în PO nu are sinonime. 247. în unele texte. deºi este atestat de 74 de ori.

sînt în mãsurã sã dovedeascã cît de aproape erau de sinonimie ºi termenii citaþi care în Palie nu au perechi sau serii sinonimice. repede. de voinþa lor de a varia transpunerea unuia ºi aceluiaºi cuvînt din original). Lg.5. p. în schimb este înregistrat substantivul tãlmaciu. dar a certa existã în PO. LRC II. 527-538. 64. öltezeti – lepple) (p. 525. 4 Am notat între // nr. fie ºi in nuce. apare a slãbi. Toate aceste cazuri. 65. cunteni. PO. netare. 69. p. beteg. de cultura lor. amar sau de alte provenienþe. De remarcat cã uneori nu existã sinonime pentru substantive. „cã veºmîntul lui un singur. prin regiunea din care provine textul. Pamfil. nu se înregistreazã sinonime pentru sfadã "ceartã”. merö aranybol ºi tiszta aranybol). Sinonimia rezultã în astfel de cazuri din împrejurarea cã douã sau n cuvinte din textul de bazã (maghiar).1. 306) (în magh. la care s-ar putea adãuga altele. p. faþã de care apare verbul a zãbovi. Cîteva exemple: mereu aur /1r/4. de cuvinte /c/ sau rînduri /r/ care se aflã între termenii discutaþi. Alteori însã apar fãrã sinonime termeni de origine latinã sau derivaþi din cuvinte latineºti. Schogt. „mîndrie ºi înþelepciune” („bölcheséget es 1 Din bibliografia foarte largã a problemei amintim: Rosetti. Popovici. în interiorul unui enunþ. acoperãmîntul trupului tãu” (magh. Roques. dar nu a tãlmãci. nici pentru sol "vestitor”. a scoate. MR. 343-345. 8. adicã acolo unde se relevã valorile cognitive ºi afective ale fiecãruia. 8. Am lãsat pentru la urmã o problemã care ni se pare fundamentalã din punct de vedere metodologic pentru cercetarea oricãrei sinonimii. de ex.. raportat la nepotrebnic "smerit”. de ex. Sém. 151 ºi 188) din kezes. Alteori termenii maghiari se explicã însã. în mod firesc. curat aur (p. chezaº (p. RM ºi Bakos. 253). Aceastã situaþie poate constitui un argument al posibilitãþilor. plaºcã "manta” etc. beteag "bolnav” (p. PO. pur ºi simplu. de ce nu?. . identificat a fi Pentateucul lui Heltai Gáspár. 3 Elementele maghiare au fost verificate în Bakos. La fel. cele mai numeroase. ocinã "moºtenire”. sfadã. p. cu alte cuvinte a prezentãrii sinonimelor în relaþiile lor reale.. berc "pãdurice" (p. PO. 83. existã a smeri. Lyons. p. FC. p. 107) din magh. 2 V. iar faþã de netare "slab”. p. În context este ºi mai uºor de urmãrit dacã termenii româneºti ai sinonimiei sînt tributari cuvintelor diverse întîlnite în originalul tãlmãcit sau se datoresc posibilitãþilor diferite de traducere (determinate. „feciorii voºtri sãraci” /6c/ „áruaua alor mici miºei (szegény) oameni” (p. 81 etc. adeverit. Sinonimele determinate de termenii din original sînt. de cunoºtinþele lor de limbã ºi. 295) din magh. ºi anume aceea a examinãrii sinonimelor în context1. dar a vesti este consemnat – la fel pentru treacã "zãbovire”. fur. de variere a expresiei în limba literarã a secolului al XVI-lea.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI kölcséget. tipãrit în 1551 la Cluj2 sînt redate prin douã sau n reflexe româneºti3. dar apar echivalãri pentru verbul respectiv – de ex. la tîlcuitori. amiazãzi. 253). 7. de regiunea unde se traduce. nea. VII (cu bibliografie). ducãtor. necurat. berk.

14) Madarakba – vite (p. ceea ce ne permite sã presupunem cã. lada. 67).. ambele îl traduc pe (p. .2. dar /2r/ (p. plodnicã /1r/ – tãroasã (hozoua – terehbe) (p. cu unul. 14) – jivinã (p. 15) vadac – fierile (p. uneori grãi traduce magh. 8. 31) barmoc – jiganie (p. a se deºtepta”). 99). 15) – jiganie (p. nu poate fi vorba de o atitudine servilã faþã de original: se va turna (1) întoarce-se-va (p. 149. iar dzise magh. „rîs au fãcut” /7c/ – rîde-va („meuetést szerzett” – „meuet énuelem”) /5r/. jigãniile (állaton – férgeknec) (p. De fapt. 20) – dobitoc (p. dacã nu în toate. öltezöteket”). 29) Într-un loc (p. 51) állaton – fiarã (p. traducãtorii au folosit intenþionat termeni variaþi în limba românã. rãspunse /2c/ – zise /4c/ – grãi (felele – monda – szolnom) (p. tîmbariul („ruhaiat – Palastyat”) (p. 93) teer (azi ter "a se îndrepta. értelemmel. 20) – dobitoc (p. ladiia (lãdiþã = ladie) = magh. 59). 241) dzise. 301). 16) neduesiti (azi megnedvesit "a umezi”). cel puþin în unele cazuri. grãi. 261) (p. cu mîndrie. 114) kérlec bunãtate „stropind ºi udînd (faþa pãmîntului)”. 212. iar în textul maghiar le corespunde un singur termen. elttér (azi elter "a abate. deci cã. Frecvent apare pe aceeaºi paginã (p. înþelepciune. 15). 184) „(coastele) ladiþeei cum pre acelea sã poarte”. traduºi foarte diferit în românã. 284) se pot întîlni trei sinonime care reflectã exact sinonimia a trei termeni din maghiarã: „ªi l-au împlut cu duhul lui Dumnedzeu. a cîrmi”). 176). bãtjocuros /2r/ (chufolo volna) (p. cunoºtinþã” – bölchességgel. „duh viu” /3c/ „suflet viu” („élö Lehelletett” – „élö Léleckö”) (16).. fierilor /3r/. Mai interesant este cazul cînd în româneºte se gãsesc în context 2 sau n sinonime. 31) marhaual – marhã (p. veºmînt /2r/ îmbrãcãminte (p. doi sau trei termeni: férgeknec tradus cu jigãnii (p. 214.46 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC értelmet”) (p. „nevinovatul ºi dereptul” („Az artatlant es az igazat”) (p. conceptul de „animal” se exprimã ºi în magh. a coti. (p. veºmînt /6c/. szola – monda (p.. 255). „fost-am nimearnic în cest pãmînt striin” (idegen "strãin”). ismerettel. 40.. mãcar în aceste cazuri. prin numeroase cuvinte. 174). monda. dintre care în PO am identificat ºase termeni. 274) („ruhatis.

235) sau ranazb în ed. erau într-un anumit fel „independenþi”1.cãreia. aducîndu-þi aminte”) (emleközzel – emleközuë). fecior (magh. faknac – fákan. MR). 104). Fiind vorba de texte în sensul cel mai strict al cuvîntului. 138) „ce tu te pomeneºte despre mine. p. gyermec). 315) (p. köésö / kö ésö). Despre „originalul” prefeþei lui Heltai. ci voinþei unuia singur dintre ei. neînregistrat în Bakos.apare termenul de origine magh. ca dovezi directe ale intenþiei traducãtorilor de a varia expresia. Toate aceste cazuri pot fi interpretate. 9. 2 Cu excepþia fragmentelor despre care se discutã în TR. Paliei (p. 18). O situaþie specialã o au sinonimele în prefaþa Paliei. cîndu-þi va fi lucrul bine ºi fã milã cu mine. Pamfil. repetãm. XL). poroboc (magh. . p. (p. nu i se cunoaºte un model . fiiul /7r/. pentru cã aceasta nu urmeazã în general un model strãin cunoscut nouã2. p. Tot independent de versiunea Bibliei lui Heltai este folosit termenul vãndãgi (227) iar în prefaþã . Heltai ºi Expositio de Heinrich Bullinger. 244. pomul vieþiei (magh. enumerã 14 cuvinte de origine maghiarã în textul Paliei care apar independent de textul lui Heltai. Evident. la p. oricum. 269) (p. nu se poate presupune cã aceste sinonime se datoresc cunoºtinþelor sau preferinþelor a mai mulþi traducãtori. medelniþã /5r/. életnoc Fayarol – Elet Faya). 71) (p. nu de puþine ori marhã nu corespunde în original cuvîntului marha (ca la p. deºi în textul lui Heltai este ravasz (v.3. deci termenul alnic circula în limba vie a epocii. de ex. 226-227. acum Fl. varmigie "regiune. 68) (p. Zgraon. 208) (p. 3. de care se distanþau. „tunurele ºi grindine” /5r/ „tunetul ºi grindine” (magh. v. ci lui ioszagat (v. mosdót – mosdotis). 21) (p. p. 481. 18: „ªi ºarpele era mai alnic” se foloseºte cuvîntul alnic. cel care este autorul traducerii pasajului respectiv. „mãtase albã rãsucitã” /3r/. v. 211) 8. arbuni /1r/ leamne = magh. „mãtase albã sucitã” (viszszalt. ale intervenþiei lor conºtiente în text. De altfel. fecior /1r/. fiam – fia). fãrã teama de a greºi. Roques (PO. lemnul vieþiei /4r/. p. R. care aratã unele asemãnãri între PO. textul PO 1 O altã dovadã a „distanþãrii” (relative) a traducãtorilor de textul pe care-l tãlmãceau este cã nu totdeauna ei recurgeau la termenul din original. Pamfil. spãlãtoriul (magh. district”. în LR. R. 1982. dar nu credem cã eventuala schimbare adusã de revizor sau de tipograf explicã în toate aceste cazuri varietatea traducerii (ºi exemplele ar putea fi uºor înmulþite!). aici ar putea fi invocatã influenþa asupra textului exercitatã de un eventual „revizor” sau de un tipograf. 105).OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI (p. de ex.

ca ºi noi. Gh. este însã evidentã. sã nu bãstemaþi (. printre ele Cazania a II-a a lui Coresi: „Sã dereptaþi.48 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pare a fi mai apropiat de cel al lui Heltai. Se observã cã influenþa de concepþie. epilogul Tetraevanghelului lui Coresi (1561). 2 Ibidem. necetind sã nu judece. în textul magh. exclusiv hadakozasa "bãtãlie”. 5) „Numãrul sãlaºelor ºi locurelor unde-au descãlecat” (p.. necetind mainte”. 11) „va ºi alalte tipãri ºi scoate” (p. peririle” (p.. numai „szallasinac (szama)”. . 9. în Palie. necetind mainte” (p. 10). în PO. 5–7). În textul magh. legile ºi poruncile (PO) ºi numai töruenyek (care conþine ambele sensuri specifice) în versiunea maghiarã. p. pe de alta. sau în Noul Testament de la Bãlgrad: „Socoteºte cetitoriule în ceastã carte pentru cã n-au scris înger din ceriu.) ºi voi înºivã sînteþi oameni cu inimã de þãrînã. 5. text în întregime original: „Dupã aceea vã rugãm (. pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit. în textul magh. Fl. 167). 2). 6) „mare usebiturã ºi alesãturã” 1 V.2. p.. 14. De menþionat cã unele pasaje din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „Noi. peririle. 9. necitind sã nu judece. 10) se întîlnesc în texte contemporane sau ulterioare. nece sã sãduiascã” (p.. Dimitrescu. ºi scoase pre limbã rumâneascã” (p. foarte rar la o distanþã ceva mai mare: (p. În Coresi: „mainte sã ceteascã. sã veþi afla ceva greºit (.. cã textul lui Heltai (pentru traducerea cãruia aducem cãlduroase mulþumiri prof. 10 din prefaþa Paliei de la Orãºtie: „(aceste cãrþi) le dãruim voo fraþilor rumâni ºi cetiþi ºi nu judecareþi.1. XV).. „Scriptura sfîntã dentru rostul Domnului dzis ºi grãit” (PO. reflectatã uneori ºi în expresia lingvisticã a altor prefeþe sau epiloguri româneºti. cã în general sinonimiile întîlnite în prefaþa Paliei nu apar în textul lui Heltai. v. PO. nece sã sãduiascã”1. 6). n-au iarã întors mînã de înger. la p. pe de o parte.) nu e cu voie noastrã acea greºalã” (p.. cu textul prefeþei Paliei reiese. numai szam "numãr” ºi soc "mult”.) ca mainte sã ceteascã. în PO „(numãrul) sãlaºelor ºi locurelor”.. ºi textul de la p. În prefaþã apar numeroase juxtapuneri sinonimice: „Cinci cãrþi ale lui Moise proorocul care sînt întoarse ºi scoase den limba jidoveascã pre greceºte.. cislã – samã – numãr. care a adãugat unele pasaje sau cuvinte în raport cu Bullinger. bãtãile. ce mînã grea pãcãtoasã. de ex. De exemplu. ºi cu fire neprecepãtoare de toate” (p. 2) (ºi în tipãriturile coresiene a scoate "a traduce”2: „socotirã ºi scoaserã den carte greceascã pre limbã srãbeascã” – „scoaserã cartea den limba srãbeascã pre limba rumâneascã” (ibidem) ºi la sfîrºit în prefaþa Paliei: „cetiþi ºi nu judecareþi. 167. Iatã ºi alte exemple care apar în aceeaºi frazã de cele mai multe ori juxtapuse. Din compararea prefeþei lui Heltai (fragmentar. aºa cum apare în Roques. p... 5) „Bãtãile. Bulgãr) este mai concentrat în raport cu cel al Paliei ºi. ed. ce au scris mînã pãcãtoasã den þãrînã fãcutã” (p.

. cuvîntul arhaic fiind situat pe primul loc. se poate considera sinonimia ca fiind explicativã. 343. arbuni – leamne. 246-247. Niculescu. slugile tale” (9). Se mai observã însã cã uneori în binoamele sinonimice apar termeni arhaici: „În cisla.. credem.3. 9.. 9. 2 Lyons. credem cã ar fi greu sã nu identificãm structurile simetrice ale retoricii în stilul totuºi meºteºugit al reluãrilor sinonimice binominale din urmãtorul citat: „Noi miºeei (sic!) greºiþi ºi pãcãtoºi. 3 D. de la termenul generic uman miºel la unul 1 Al. (p. 1977. contextual.6. se întîlnesc ºi în alte texte contemporane. în care am putea strãvedea începtul sinonimiei poetice discutate de Gh. este adevãrat cã de mai micã întindere. enumerãri. Alternarea acestor sinonime în predoslovie se explicã. de asemenea. Cuvintele curat ºi sfînt. prin tendinþa de evitare a repetãrii. prin sinonimie. a se ruga / micuialã (9). pe de o parte. 9. nu sînt sinonime. pe de altã parte. la fel mãrgãritariu ºi vistieriu în: „veþi afla întru iale mãrgãritariu scump ºi vistieriu nesfîrºit” (11) (aici numitorul comun este „comoarã”). 6). p. alteori însã termenul vechi apare în poziþie secundarã. deci el nu mai poate informa. 62. p. ºi anume a unei enumerãri în care se remarcã grija pentru o gradare. Lg. expresia. poate mai elocvente. medelniþã – spãlãtoriu. în Cazania a II-a a lui Coresi: „Noi greºiþii ºi nedestoinicii ºi ticãloºii" (v.. în D. sama ºi numãrul fiilor lui Israel” (prefaþã. robi. de ex. p. ci cel mult orna.. a enumerãrii (de altfel. Tohãneanu3 la Arghezi? Considerãm. Buc.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI 6) „dupã toatã vina ºi pãcatul” 7) „lada cu poruncitele /5r/ leage veche” 5) „legile ºi poruncile” 9) „cu rod ºi cu folos”. „plaºca lui au (în)semnat” (7) (în prefaþã. leagile ºi poruncile). p. p. 8). Se presupune astfel cã traducãtorii au avut în vedere efecte stilistice utilizînd perechi sinonimice precum: „multe folosuri ºi hasne (aveau)” (7).. robi ºi viermi. (p. în care se observã ºi simetria ºi conotaþiile afective2 ale termenilor. dar. slugi ºi mai ales viermi. luaþi independent.. nepotreabnici... 9. prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite. de ex. .5. Nu este de mirare deci cã alteori în predoslovie ne întîmpinã chiar sinonime cu conotaþii specifice între termeni care. Cantemir interpretat de. 5) ºi în interiorul textului Paliei: se va turna – întoarce-se-va. considerate izolat. au aceastã calitate în: „curat ºi sfînt” (nãrodul) (p. (p. Aici termenul al doilea adaugã primului nuanþã ºi culoare1. sau în text: fecior – poroboc. S-ar putea oare nega intenþia de efect a unei astfel de secvenþe. sau îmbrãcãmentele popilor. au semnificaþii distincte în plan cognitiv.. nimearnic – striin.4. (p. ªi încã mai departe. cã poate nu este hazardat sã interpretãm secvenþa citatã ca un exemplu al unei alte figuri de stil.

154-156. în LL III. hozenul „cu alt nume peptar” (p. interesante cel puþin prin valoarea lor documentarã. Acestea sînt menite sã confirme ideea deja exprimatã a voinþei conºtiente a traducãtorilor de a înfãþiºa primele 1 Roques. adevãratul început ar trebui vãzut în aceste modeste glose din Palie. 306). Aceastã activitate. PO. p. altele sînt foarte clare: „stîlpurile colo. 4 Fr. fie numitã empiric „lexicograficã” – oricum conºtientã –. ne vom opri numai la cîteva constatãri. 2 Roques. De asemenea se observã cã unii dintre termenii utilizaþi aici îºi vor gãsi locul. „spãlãtoriu ºi altu nume medelniþã” (p. de explicare prin sinonimie. în care joacã un anumit rol funcþia esteticã a sinonimelor. aminteºte numai de notele din Palie. În fine. în care. care au rolul de a rezuma un capitol. 1981. Trecînd acum de sectorul sinonimiei. ebr. a cãrei întîie manifestare este unanim consideratã a fi Noul Testament de la Bãlgrad prin bogatele sale glose marginale. socotim cã au darul de a atrage atenþia asupra momentului reprezentat de Palia de la Orãºtie în evoluþia limbii literare.. 2. XLII. atunci cînd se va face istoricul dicþionarului de sinonime. 1964. Aici. dupã cîte ºtim. 11. 10. am scris creangure” "braþe de sfeºnic” (p. dacã unele sînt mai obscure (de exemplu. 13. XL. „iscînd frumuseþi ºi preþuri noi” în versurile aceluiaºi Tudor Arghezi..50 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC specific animal (dar mai ales peiorativ!) vierme. p. unii dzic cã-s dafine” (p. PO. peste veacuri.. ºi nu a fost. sau: „rodiia poama granã cu alt nume” (p. 283). cîteva cuvinte despre notele marginale ale Paliei. În lumina acestor situaþii. aºa încît. 3 I. fugitiv (pentru cã o asemenea întreprindere presupune o cercetare adîncitã pe care nu ne-o propunem în momentul de faþã) la alte aspecte artistice ale limbii Paliei de la Orãºtie. pe lîngã rezumarea paragrafului corespunzãtor sau trimiterile la corpul Bibliei. 312). 33. ca ºi concluziile parþiale prezentate aici. 306)).. Individualitatea. apar cîteva glosãri de cuvinte1. Király. 12. care pot fi interpretate ca indici de individualitate a traducãtorilor. Succintele consideraþii referitoare la bogãþia ºi la varietatea sinonimiei din Palie – deci cercetarea concretã a constituirii diacronice a echivalenþelor4. distanþa în timp dintre apariþia Noului Testament ºi a Paliei de la Orãºtie. ne putem pune întrebarea legitimã dacã nu ar fi posibil sã se desluºeascã în Palie afirmarea incipientã a unui stil literar retoric. sau traduc unele cuvinte strãine. sublim distilaþi. în AUT. Credem cã s-ar putea trage concluzia cã Palia de la Orãºtie conþine un prim pas pe drumul lung ºi anevoios al unui dicþionar de sinonime. p. 348. 28: corabie – „racleei” sau chiar inexacte: „migdalã. . p. Niculescu. de exemplu. relevatã pînã acum de cercetãtorii limbii române vechi3. trebuie deci predatatã cu 66 de ani. Iliescu. 272)2.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

douã cãrþi ale Vechiului Testament într-un veºmînt îngrijit, frumos, elegant chiar. Vom compara constant textul Paliei cu textul latin al Vulgatei (Biblia Sacra Vulgatae Editionis Sixti V Pont. Max. Ratisbonae et Romae, 1914) ºi cu textul german al Bibliei lui Luther (Wien, 1874). Cunoaºterea limbilor strãine de cãtre învãþaþii care s-au încumetat sã transpunã pentru întîia datã în limba românã Facerea ºi Ieºirea, ca ºi a mijloacelor retoricii clasice nu credem cã poate fi separatã de împrejurarea cã, într-o regiune relativ apropiatã de perimetrul în care s-a tradus Palia, s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã; este vorba de ºcoala de la Cenad (Morissenum), atestatã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –, ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. De menþionat cã în epoca feudalã în þara noastrã limbile de cult erau trei: latina, greaca ºi slava, ceea ce a însemnat nu numai achiziþionarea unor cuvinte, ci ºi a unor procedee de culturã din limbile menþionate. Dupã cum se ºtie, M. Roques (PO) a arãtat cã traducãtorii Paliei au folosit ºi o versiune latinã, un text al Vulgatei2 într-o ediþie asemãnãtoare cu aceea pe care a publicat-o L. Osiander (coleg ºi prieten cu Luther3) la Tübingen în 1573. În prefaþa Paliei se aratã cã traducerea s-a fãcut din ebraicã, germanã ºi slavonã (probabil, Biblia de la Ostrog, terminatã de tipãrit la 12 VIII 15814). Nu este imposibil ca acela sau aceia dintre traducãtori care ºtiau greaca sã fi cunoscut ºi latina sau o altã limbã a Europei Centrale, printre care germana, în care apãruse Biblia lui Luther. Tot acolo (p. 11), traducãtorii mulþumesc „viteazului Gesti Freanþi, hotnogiul Ardealului ºi Þãrîei Ungureºti”. Acesta, vrednic guvernator, iubitor de culturã, a creat în oraºul Deva, unde era „lãcuitoriu”, o ºcoalã, o casã pentru profesori ºi o alta pentru un internat5. Tot el este cel care a ajutat sã se traducã Palia într-un atelier „volant”, chemat numai pentru aceastã împrejurare6. Contrar pãrerii lui Iorga7 ºi a lui I. Bãlan8, care nu considerã cã s-a folosit ºi un original latin, existã o serie de elemente din Palie (în afara prezenþei cuvîntului primul, discutat de O. Densusianu) care atestã ºi acest original, aºa cum a arãtat I. Popovici (PO, p. 9) ºi cum vom încerca sã demonstrãm ºi noi în cele ce urmeazã.
1 2 3 4 5 6 7 8 Bârsãnescu, P.N., p. 43; Þîrcovnicu, Ist., p. 24, 25, 28. Op. cit., p. LII. Pamfil, PO, p. VII. Roques, PO, p. XXXV. Idem, p. XVIII. Ibidem. Ist. lit. relig., p. XCVII. LCB, 120.

52

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

De exemplu, de origine latinã este traducerea de la 24/221: „meºter ºi faur”, care reproduce din textul Vulgatei pe „malleator ("lucrãtor cu ciocanul”) et faber”, ºi nu textul german, unde nu apare decît un cuvînt (Meister), ºi nici pe cel maghiar, în care este prezent Mester2. Adãugarea lui faur reprezintã ºi ca sens ºi formal latinul faber. La fel, la p. 27/4: „aceia era putearnici din veac bãrbaþi”, din veac nu apare decît în textul latin: „iste sunt potente a saeculo viri famosi”, în timp ce în celelalte douã texte cuvîntul corespunzãtor este lume: „wurden daraus Gewaltige in der Welt und berühmte Leute” („erau printre aceºtia puternici ºi vestiþi bãrbaþi în aceastã lume”) (v. alte dovezi ale utilizãrii Vulgatei la Roques, PO, p. L, LI º.u.). Sensul temporal din Vulgata a fost preferat celui spaþial din celelalte versiuni, intuindu-se probabil cã spaþiul reprezintã un simplu cadru. De altfel, Heltai Gáspár, traducãtorul Pentateucului (1551), ºi-a fãcut traducerea dupã Biblia ebraicã, dar avînd sub ochi Vulgata ºi alte Biblii, dintre care, desigur, Biblia germanã a lui Luther (Roques, PO, p. XXXIX). O secvenþã precum: 16/12 „piatrã scumpã onichinos” trimite la originalul german „Edelstein Onyx” ("piatrã preþioasã”), deoarece în latinã era lapis onychinus, iar în magh. simplu Onix; foarte sugestivã este reprezentarea omului alcãtuit din bulgãre de pãmînt (p. 16/17), care se explicã exclusiv prin germanul Erdenkloss ("bulgãre de pãmînt”), în timp ce în latinã este de limo (terrae) ("noroi”) ºi în magh. Földnec porrabol ("praful pãmîntului”). Imaginea de la p. 112/24: „revãrsatul zorilor” ºi de la p. 112/26: „se revarsã zorile” se explicã cel mult prin germ. Morgenröthe ("zorii, roºeaþa de dimineaþã”: „Lass mich gehen, denn die Morgenröthe bricht an”), pentru cã în latinã în primul caz apare usque mane ºi în al doilea ascendit aurora, iar în maghiarã, în ambele situaþii, întîlnim numai substantivul zori: haynal(ig). În 37/23: „cum sã nu vazã trupul ruºiniei tãtîni-sãu”, s-a adãugat, dupã traducerea magh., trupul, care nu apare nici în latinã, nici în germ.: „und ihren Angesicht war abgewendet dass sie ihres Vaters Scham nicht sahen”; lat.: „et patris virilia non viderunt”; ci doar în magh.: „ca sã nu vadã trupul pudic al tatãlui sãu”. Împrejurarea cã acelaºi / aceiaºi traducãtor(i) utilizau izvoare diverse este pusã în evidenþã de un text precum urmãtorul: 16/6: „ce o fîntînã sau negurã den pãmînt stropind”. În textul latin nu existã negurã (ci numai subst. fons), iar în cel maghiar ºi german nu apare fîntînã (germ. Nebel, magh. köd "ceaþã, pîclã”). Traducãtorii au „amalgamat” textele ºi au tradus în româneºte o alternativã inexistentã în fiecare dintre textele avute, probabil, în faþa ochilor. S-a ajuns, astfel, ca ºi în alte cazuri discutate la sinonimie, la o serie de formule redundante, spre deosebire însã, de exemplu, de o frumoasã metaforã blagianã: aprinse fîntîni, obþinutã pe calea
1 Prima cifrã indicã p. din ediþia PO de Viorica Pamfil, a doua, numãrul versetului. 2 Pentru traducerile din maghiarã aducem mulþumirile noastre cãlduroase prof. S. Molnar, de la Facultatea de Limbi Strãine, ºi Rodicãi Ioan, de la Editura Minerva, care mi-au dat un ajutor de nepreþuit.

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

relaþiei atributive cu termenul aurorã (în poezia Lumina de ieri) – v. mai sus revãrsatul zorilor. De menþionat cã în ediþia Bibliei din 1968 apare numai termenul abur; în ceea ce ne priveºte, considerãm cã cea mai exactã traducere a noþiunii este, în acest context, fîntînã, izvor. Alte dovezi de „contaminare” între texte originale diverse, la Roques, PO, p. LI. 14. Foarte des în paginile Paliei apare dialogul. Cum este ºi firesc, dialogul îºi are originea în modelele utilizate, dar este de admirat naturaleþea exprimãrii. Ne vom opri – pentru ilustrare – numai la douã fragmente: „ªi Izdrail vãdzînd feciorii lu Iosif dzise cãtrã el: cine-s aceºtia? Rãspunse Iosif tãtîni-sãu: feciorii mei sînt, carii au dãruit mie Domnedzeu în acest loc. Adu-i pre ei la mine cum sã-i blagoslovesc pre ei... Iacov iarã sãrutã pre ei ºi-i îmbrãþiºe. ªi dzise lu Iosif: iaca, vãdzuiu ochii tãi care n-am vrut nice gîndi ºi iaca, Domnedzeu încã mi-au dat a vedea ºi sãmînþa ta” (p. 171/8 º.u.); sau: „ªi zise: tu eºti fiiul mieu Isav? Rãspunse: eu sînt. ªi zise: adu, drag fiiu, lasã mãnînc den vînat ce ai prins, cum sufletul mieu sã te blagosloveascã. ªi duse lui ºi mîncã, ºi vin încã duse lui ºi beu. ªi Isac, tatã-sãu, zise lui: vine încoace ºi mã sãrutã drag fãtul mieu” (p. 91/24 º.u.) în care textul pare a fi o paginã dintr-un basm românesc. 15. De asemenea naraþiile, extrem de frecvente, provin din textele originale. Iatã douã exemple de naraþiuni simple, concise, dar pline de „atmosferã”: „Iacov iarã luo nuiale verzi de mesteacãn, de alun ºi de castan ºi trãsuri albe, beli pre iale, cum sã vadzã albul lemnului. Puse nuialele care era belite la albie, a scos de adãpãtoare, cum cînd arã veni oile pre aceastea sã caute. ªi pre aceastea cãutînd prinserã-se derept aceaia oile desupra nuialelor ºi fãtarã pistrui ºi oacãrã ºi ºute. ªi despãrþi Iacov miei ºi ceia ce despãrþi duse la oile pistrui ºi neagre lui Laban ºi tocmi lui ºi cîrd usebi carele nu deade la oile lui Laban. Cînd derept aceia fruntea oilor slobodzi într-una ºi punea nuiale în crepã înaintea oilor cum desupra nuialelor sã se prindzã” (p. 103/37 º.u.); sau: „ªi cînd Moisi ieºiia afarã din cort, tot nãrodul sus se scula ºi tot însul în uºa cortului sãu sta ºi cãuta dupã Moisi, tot pînã atunci pînã Moisi în cort intra. ªi cînd Moisi lãuntru întra în cort, gios pogorîia cel stîlp de negurã spre uºa cortului ºi Domnul grãi acolo cu Moisi. ªi toatã dihania vedea cum stîlpul neguriei în uºa cortului sta ºi se scularã ºi toþi se plecarã cineºi în uºa cortului sãu. Domnul iarã faþã-fãþiº grãiia cu Moisi, cum omul cu priiatnicul sãu au sucuit a grãi ºi cînd înapoi veniia în tabãrã cel tînãr Isus Naviin, ficiorul lu Nun, sluga lu Moisi, nu se depãrta de la cort” (p. 291/8 º.u.). 16. Dintre figurile de stil, trebuie observat cã, de obicei, enumerãrile (v. textul citat supra din PO, p. 103, în care apar mai multe cumulãri nominale,

54

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ca ºi exemplul de la p. 178), ºi comparaþiile aparþin originalului/originalelor. De exemplu, la p. 279: „cu cela miel spre searã aºa fã ca ºi cu jirtfa de mîncare” (lat.: „alterum vero agnum offeres ad vesperam juxta ritum matutinae oblationis”; germ.: „Mit dem andern Lamm zwischen Abends sollst du thun, wie mit dem Speisopfer”). Sau la p. 288/13: „mulþi-voi sãminþele voastre ca stealele ceriului” (lat.: „multiplicabo semen vestrum sicut stellas caeli”; germ.: „ich will euren Samen mehren, wie die Sterne am Himmel”). 16.1. Sînt însã cazuri cînd unele comparaþii aparþin traducãtorilor Paliei, de ex. cea de la p. 21/24, care parcã ne transportã pe un tãrîm poetic: „cu spata scoasã ca un foc tãind”’ care nu-ºi gãseºte un corespondent nici în lat. flammeum gladium ("sabie înflãcãratã, strãlucitoare”), nici în germ. „mit einem blossen hauenden Schwert” ("cu un paloº lovitor gol”) ºi nici în magh.: „mezitelen méregetö Törre” ("cu pumnalul/floreta/gol, veninos”). Oricum, aceastã comparaþie poate fi consideratã ca expresia unei concretizãri ºi are o forþã de o extraordinarã plasticitate. De menþionat, în acest context, prezenþa cuvîntului moºtenit din latinã spatã, frecvent ºi în alte texte din secolul al XVI-lea; ceilalþi termeni (sabie, pumnal, paloº, floretã) sînt înregistraþi mai tîrziu. În traducerea din 1968 nu întîlnim comparaþia; în textul corespunzãtor apare: „sabie de flacãrã vîlvîitoare”. 17. Dintre metaforele din Palie, unele nu se regãsesc în textul latin, de ex., pentru „tãria ceriului” (13/14. 14/20), în lat. firmamentum, dar apar în Luther: „Feste des Himmels” sau în maghiarã: „Menynec Erösségé” („puterea cerului”). O metaforã inexistentã în textele originale gãsim la p. 139/8, vedeare de vis, pentru germ. Träume ("vise”), magh. alom latas ("somn vedere”) sau lat. somnium ("vis, himerã”). Tot visul revine ºi în construcþia: „vis vãzui” (p. 137/9), cu o modalitate de complement intern cãruia nu-i corespunde ceva similar în germanã: „Mir hat geträumet”, în latinã: „videbam”, ci doar în maghiarã: „Almo latec”. Aproape cu consecvenþã, traducãtorii Paliei au preferat formelor din lat. Paradisum voluptatis, germ. Garten in Eden, magh. Kertett Edenbe ("grãdina raiului”), secvenþa româneascã încãrcatã de sevã: „raiul dulceþei” (v. 16/8, 21/23 etc). Metafora din Palie apare tradusã redundant în Biblia din 1968 prin „rai în Eden” sau „raiul cel din Eden”. Uneori însã raiul apare cu complinirea inexistentã în vreunul din originale, vieþii (v. 21/24) (lat. paradisum, germ. Garten Eden, magh. Eden), ceea ce presupune din nou o inovaþie a traducãtorilor. Cuvîntul de bazã al familiei lui dulceaþã, dulce, apare ca epitet, de exemplu, în textul de la p. 19/6: „frumos ochilor, de vedere dulce”, care, dupã cum reiese din comparaþia cu textele corespunzãtoare – germ. „lieblich anzusehen” ("gingaº de vãzut”), magh. „es latasza keuansagos, gyönyörüsegesis” ("la vedere plãcut, plãcere frumoasã”) nu este prezent; cel mult, lat. delectabile, din „aspectuque delectabile” ar corespunde epitetului

OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI

românesc. Oricum, binomul precedent, pulchrum oculis, tradus exact în Palie prin frumos ochilor, trãdeazã iarãºi originalul latin. 18. Tot o traducere din latinã se vede a fi urmãtorul text cuprinzînd determinativele frumos ºi dulce: „ªi Domnul Domnedzeu lãsã a creaºte den pãmînt tot pomul frumos a cãuta ºi dulce a mînca ºi pomul vieþiei în mijlocul raiului ºi pomul ºtiuturiei binelui ºi rãului” (p. 16/9), pentru cã numai în latinã apare determinativul frumos: pulchrum (visu). Termenii din textele corespunzãtoare din maghiarã ºi germanã sînt alþii (în traducere): ispititor la vedere ºi bun pentru viaþã (magh.) ºi vesel la vedere ºi bun de mîncat (germ.). Oricum, termenul dulce aparþine traducãtorului care a transpus astfel latinescul suave (o traducere similarã, v. la p. 19/6). Un alt determinativ care se pare cã este de origine latinã este verde: în „iarbã verde” (p. 13/11), pentru cã numai în Vulgata se întîlneºte „herbam virentem”, în timp ce în Heltai apare Hozzon a Föld ("iarbã ºi frunze verzi”, azi "spanac”) iar în traducerea lui Luther, „Grass und Kraut” ("iarbã ºi varzã”). Un epitet adãugat este zburãtoare, în „pãsãri zburãtoare” (p. 14/20), cãruia în celelalte variante îi corespund: lat. volatile (animae), germ. Gevögel ("pãsãri”), magh. Madarakátt ("pãsãri”). În schimb, de sorginte maghiarã (din szép) este epitetul frumos în 116/3: „cuvînt frumos încã grãise”. În acest caz întîlnim un atribut cu altã semnificaþie decît cele existente în celelelate douã texte, în germanã „prieteneºte” (freundlich) ºi lat, „blînd” (blandius). Atributul bogatã (în „apã bogatã”, p. 46/10) se explicã însã din germ. wasserrlich ºi din magh. vizzel beues, în timp ce în textul latin ne întîmpinã o construcþie particularã. Un determinativ inexistent în textele originale este mulcom, în „tãcu mulcom” (116/5), în lat. numai siluit ("tãcu”), în germ. Schwieg (idem), în magh. halgata ("tãcu”). 19. Dintre celelalte figuri de stil, o notã distinctã conferã Paliei personificarea, care apare, de exemplu, la p. 14/21: „ce rodirã apele”, în lat. produxerant aquae, în germ. „vom Wasser erreget ward” ("din ape s-a ivit, s-a agitat”), magh. Vizec foryanec ("apele sã curgã”). O altã personificare ne întîmpinã la p. 13/14, sub forma fãpturi luminoase, care pare a-ºi avea originea în textul lui Heltai: „Vilagosito állatoc” ("animale luminoase”), în timp ce în Luther apare Lichter ("lumini”) ca ºi în Vulgata: luminaria. Sigur cã este o diferenþã între caracterul concret al cuplului din maghiarã ºi sensul mai abstract al celui din Palie, dar oricum acesta poate fi considerat un semn al personificãrii, figurã de stil de esenþã metaforicã ce trebuie pusã în legãturã cu vechile concepþii animiste (v., ºi aici, fãrã fãpturã al lui Blaga din poezia citatã anterior). În Biblia din 1968, versetul corespunzãtor prezintã termenul luminãtor. 20. Traducerea lat. frumentum („grîu, cereale”), a germ. Korn ("grîu”), a magh. gabona ("cereale”), prin pîine (p. 91/28) nu poate fi consideratã decît unul dintre diferitele exemple de metonimie din Palie. De notat cã în ediþia din 1968 traducerea s-a menþinut aceeaºi, pîine. Tot ca o metonimie poate fi

fluviu”). 64/5: „cu inimã proastã” nu este o traducere stîngace. 51/12). în lat. parþial apare o autohtonizare în cazul de la p.1. în þesãtura textului traducãtorii au ales „spini ºi urzici”. în magh. al XVI-lea. În Biblia din 1968 s-a adoptat. îl avea ºi pe acela de „tînãr”. al doilea cu sensul abstract de "sãrãcie”.: „Es Szüue faya rayta” ("ºi petrecerea aceea i-a durut”). În lat.Ev. p. iffiat „adolescent”. „Geiger und Pfeiffer” "violonist ºi suflãtor”. magh. 31/2: „fereºtile ceriului”. s. 20/18. Strom ("curent. Jüngling. germ. germ. chitarã ºi instrument muzical în general. magh. de exemplu. 24/21 în „ceateri ºi în cimpoi” se poate constata o adaptare a instrumentelor (în lat. în lat. orgã hidraulicã în special”. pãlãmidã ("plantã cu frunze spinoase”). dar exprimarea s-a realizat printr-o plantã concretã ºi nu printr-un termen abstract. în timp ce termenul corespunzãtor în toate cele trei versiuni (lat. acolo unde în textul maghiar apare Tüsset es Boytoryant ("ghimpi ºi buruieni”) ºi în cel germ. „Hegedösec es a Siposoc” "vioarã ºi fluier”). sau pe cel german „Fenstern des Himmels" ºi nu textul latin. „in simplicitate cordis mei”. pentru latinul fluvius. Tot de autohtonizare credem cã se poate vorbi în cazul lui dor (v.. în special din cauza cuvîntului ceterã din latinescul cithara. În sfîrºit.: „und es bekümmerte ihn in seinem Herzen” ("îl durea inima lui”). simplã”). era spinas et tribulos. 27/18 sau 82/7): „ºi fu dor într-înima lui”. Traducerea este cît se poate de corectã din perspectiva limbii vechi româneºti. adolescentulum. égnec Ablaki ("fereastra cerului”). germ. réttegés "neliniºte”) semnificã spaima. Dornen und Disteln ("spini ºi scaieþi”). 21. ºi ele semn al sãrãciei. O altã adaptare la realitãþile curente apare la p. în Palie s-a preferat traducerea prin urzici.. . Traducerea unor termeni botanici este. în 1 Fl. generic. La fel la p. Într-un asemenea caz. 22. specificã limbii române. horror. pe lîngã sensul originar de „ostaº”. în germ. în germ. Unele traduceri trãdeazã necunoaºterea unor obiecte. 16/10 sub forma substantivului rîu. un alt termen botanic.56 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC interpretatã ºi traducerea „iaca tremur” (p. la p. alãturi de spini. 24/23 („au ucis. Folyouiz "apã curgãtoare”. magh. cîteva cuvinte despre unii termeni figurînd în traducerea Paliei: voinic din textul de la p. în acest pasaj se pare cã traducãtorul a avut în vedere textul latin.: „et tactus dolore cordis intrinsequs”. cataractele cerului”. în care voinic. „cithara et organo” "lirã. De asemenea. într-un fel. iar verbul a fluiera apare o singurã datã în C. De menþionat cã în textele literare române din sec. Oricum. Dimitrescu. la p. „mit Einfaltigem Herzen” ("cu inimã naivã.v. magh. se poate avansa ideea unei anumite „autohtonizãri” a traducerii. în care corespunde o formulare cultã: cataractae caeli "rezervoarele. un voinic”) corespunde: lat. o considerãm parþialã deoarece traducerea se pare cã a urmat textul magh. Contribuþii. substantivul fluier nu este atestat. de ex. „muzicale” în speþã. Schrecken. în germ.

„inimã naivã”. lit. Toate cele de mai sus constituie o dovadã a conºtiinþei eforturilor artistice. relig. Concluzia lui Mario Roques (PO. 68/19) nu este un pleonasm. Kütfeyet. XLVI. a magh. 24. nici versiunea Septantei. Iorga drept o traducere-model1. p. XXXV). PO. 4 De aceea regretãm cã mãrturia ei a fost prea puþin luatã în discuþie în lucrãrile care au ca obiect limba literarã românã. iar autorii dovedesc a cunoaºte unele procedee ale retoricii clasice. prost avea sensul etimologic "simplu. adãugãm noi) traducerea Paliei3. nu i s-a acordat nici mãcar o paginã. – dialogul ºi naraþiunea aparþin originalelor. Wasserbrunnen. Roques. al metaforelor. – inovaþiile apar mai ales în sistemul epitetelor. XCVIII. Palia (rod în egalã mãsurã al unui efort colectiv ºi al priceperii ºi culturii fiecãrui colaborator) rãmîne un monument de seamã al limbii române4. Izvor de fîntînã (p. a germ. v. de reþinut prezenþa cuvîntului dor cu sensul originar de "durere”. p. nici versiunea slavonã. iar dintre ele – poate chiar un loc privilegiat – a avut textul latinesc al Vechiului Testament. numai Pentateucul lui Heltai – deºi se pare cã influenþa lui este mare – nu este în mãsurã sã explice (în totalitate. p. LII. Deseori se constatã o tendinþã – reuºitã! – de autohtonizare. ci o traducere exactã a lat.. juxtapunerile dintre diversele modele fac extrem de dificilã munca de comparaþie între PO ºi originalele sale: – s-au folosit mai multe modele care au fost corijate unele dupã altele. dupã care „nici originalul ebraic. Oricum. al metonimiilor ºi al personificãrilor. deoarece contaminaþiile. o carte care. în partea de vest a þãrii noastre. dar unele sînt adevãrate creaþii ale traducãtorilor. Cîteva concluzii parþiale. luate separat (sublinierea noastrã) sau toate trei împreunã nu sînt suficiente pentru a explica particularitãþile versiunii române” – considerãm cã este valabilã ºi deci exclusiv o muncã asiduã de atente comparaþii poate duce la rezultate definitive2. 2 Pentru pãrþile care se datoresc Pentateucului ºi cele care-ºi au originea în Vulgata. de exemplu în ILRL. curat”. – fraza este cultivatã. – comparaþiile. prin calitãþile sale estetice ºi prin valorificarea surselor de expresie ale cuvintelor. 23. cele mai numeroase. a cãutãrilor celor cinci traducãtori cãrturari români care ne-au lãsat o transpunere socotitã de N. dar sînt transpuse în româneºte în modul cel mai firesc.OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI magh. p. 1 Ist. iar în altele. o datã ce în limba veche rom. se explicã tot prin original. puteum aquae. PO. Oglindã a stadiului atins de limba românã literarã de la sfîrºitul secolului al XVI-lea. . 3 Roques. De menþionat cã în alte pasaje ale PO durere apare de mai multe ori.

Bucureºti. Eminescu. Ed. lit. Iorga despre importanþa tipãriturilor lui Coresi în cultura româneascã. dar care. p. 1984. a literaturii române vechi din secolul al XVI-lea.. O întreprindere precum aceea de faþã ar putea. . rom. Palia de la Orãºtie. pe baze strict ºtiinþifice. trecînd hotarele. p.58 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC a jucat un rol major în conturarea profilului viitor al limbii noastre literare – despre care atît de adevãrat spune M. 192. Ist. constitui începutul unei reconsiderãri estetice. Considerãm cã nu putem încheia acest succint excurs în laboratorul traducãtorilor Paliei fãrã a aminti cuvintele lui N. pot fi extrapolate ºi la alte texte din perimetrul secolului al XVI-lea: „Marele merit al acestor cãrþi este acesta cã. evident. au adunat sufleteºte prin viaþa culturalã pe toþi românii laolaltã”1. Eminescu cã „a ieºit din învãluirile trecutului” – ºi în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii române. aºadar. 153–194 1 Iorga.

al XIII-lea sînt: bun. un grafem corespunde la mai multe semnificaþii. în speþã 1 Primele cuvinte atestate sigur în sec. A. DLRV s. de cultura romanicã apuseanã). limba românã. datoritã unor împrejurãri de naturã politico-socialã. Bartoli) ºi anume aceastã izolare a fost. p. dintre toate limbile romanice.) 2 Rosetti. baci (v. 1-5.TATÃL NOSTRU (1593) Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea Se ºtie cã. turca. alfabetul chirilic era un alfabet adaptat dar nu foarte adecvat la specificul limbii române2. fasc. chiar specialistul. Avram. pe de altã parte. 5 º. greaca) ºi culturalã (fiind despãrþitã. ILR. Dar. nu a fost scrisã în alfabetul latin decît ºi mai tîrziu (consecvent de un secol ºi jumãtate). Aceasta se explicã prin faptul cã scrisul este o aproximaþie. . Mihãilã. niciodatã grafia nu este perfect adaptatã la sunetele unei limbi. o dublã izolare: geograficã (între limbi aparþinînd la alte familii lingvistice: slave. unde existã sunete ºi varietãþi de sunete care nu pot fi redate de un alfabet menit sã reproducã sunete-tip ºi foneme. în SCL XV (1964). pentru a discuta problema grafiei care ne intereseazã în acest capitol. foarte curînd a devenit o arie izolatã (pentru a folosi terminologia lui M. vom aminti cã la început limba românã1 apare înveºmîntatã în haina alfabetului chirilic. mic. singur. Astfel. p. Deci se observã o inadecvare a acestei scrieri adaptate la structura foneticã a limbii române. 453. nu a fost înregistratã în scris decît foarte tîrziu – texte româneºti continue dateazã de la începutul secolului al XVI-lea – ºi. timp de multe secole. maghiara. pe de o parte.u. mai multe semne (alografe) erau utilizate pentru aceleaºi foneme. Aceste douã situaþii sînt o urmare a poziþiei specifice a limbii române printre celelalte limbi romanice: dacã la început româna a constituit o arie lateralã (împreunã cu dalmata). iar alteori.v. veacuri întregi.

N. p. Al doilea text românesc cunoscut din sec. de fapt.. dupã tradiþie. al XVI-lea. 4 Tagliavini. 32) . Dar. timid – ºi scrierea cu alfabet latin. Coseriu. ºtiinþific. 279. O. începînd cu sec. p. este Tatãl Nostru din 15936. el subliniazã cã nimeni nu a afirmat sau a descoperit latinitatea ei. al XVI-lea. 2 Într-o scrisoare primitã de la E.. Penia noastre secioase de noai astedei. al XI-lea – în jurul anului 1020 – la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. Deci latina nu era necunoscutã în scrisul de pe teritoriul românesc3. moldovenii ar fi scris cu litere latine pînã la Conciliul de la Florenþa (1439). mai ales cã sînt date cã la începutul sec. argumente lingvistice în Fl.. Viena. p. Ke ie a ta inperecia ssi putara ssi cinstia in neczij necitor. 451. Individualitatea. o culegere tipãritã de imnuri cîntate în timpul slujbei religioase. P. în CL 1/1979. ªincai. Elementa linguae daco-romanae sive Valachicae. 6 Iatã textul. 191. 1 Bârsãnescu. 24-25.1977. Cap. Alfabetul chirilic se ºtie cã a fost aplicat la notarea sunetelor limbii române pînã în secolul trecut. Prima aplicare a grafiei latine la un text românesc se aflã în Cartea de Cîntece (1570–1573)4. 3 V. Þîrcovnicu. v. p. 49.. scrisã într-o ortografie maghiarã cu scop de propagandã calvinistã. ea este o tradiþie româneascã din cele mai vechi timpuri2. apare – sporadic. Crest. 17-21.. Se cunosc relativ bine împrejurãrile prezenþei acestui Tatãl Nostru la noi. Amen” (v. ideea se regãseºte în prefaþa la S. 149. în Descriptio Moldaviae (III. p. care a urmãrit istoria cunoaºterii în Occident a latinitãþii limbii noastre. p. se pare cã ea este ºi mai veche. scris cu caractere latine. S. Cotnari (în secolele al XV-lea – al XVI-lea). v. existenþa unor magistri grammatici (poate italieni sau profesori care cunoºteau limba italianã) de limbã latinã este menþionatã ºi în Moldova în ºcolile de la Mãnãstirea Neamþului. În general. ci poate chiar a fãcut aproape imposibilã folosirea ei de cãtre românii din Transilvania5. aratã cã. care este clar cã nu a facilitat. p. 29. Cantemir. Adevãrul este cã istoricul scrierii în alfabet latin la noi nu s-a fãcut încã în mod sistematic. se fie voia ta.XII. 1780 ºi va deveni piatra unghiularã a concepþiei ªcolii Ardelene. Ssi iarte noae detoriile noastre. Coseriu la 28. Ist. Dimitrescu.60 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dialectologul. cum ssi noi lesem detorniczitor nosstri. S. este cunoscut cã o tradiþie a scrisului în latinã a existat. p.. TRA. de amintit ºi o serie de afirmaþii ale profesorului E. Micu–Gh. ºi Niculescu. ºi Jako-Manolescu. Ssi nu aducze pre noi in ispite ce no mentuiaste de sitlanul. Putna. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei1. transcris de noi: „Parintele nostru ce iesti în cerin. swincaske-se numele teu. se vie inperecia ta. 5 Jako-Manolescu. komu ie in ceru assa ssi pre pemintu. al V-lea). p. 38-43. 135. va putea reprezenta fiecare sunet printr-un alfabet cu semne diacritice specifice. Totuºi.

P. Primul care folosise acest test ca text lingvistic era Joahnnes Shiltberger în urma cãlãtoriei sale întreprinse în Europa. cu grave erori însã: cerin (= ceriu). p. . Gaster îndreaptã aceste erori. 159. Lukasik. L. concluziile nu puteau fi prea ºtiinþifice odatã ce 1) textul este foarte scurt. 78. p. Ca „probã” de limbã se lua chiar textul Tatãlui Nostru dar. sitlanul (= hicleanul). Aici se pare cã se împrieteneºte cu S. Urmeazã apoi Conrad Gessner (1515–1564). detorniczitor (= detornicilor)5. era greu sã conducã la concluzii valabile din punct de vedere grafic.TATÃL NOSTRU (1593) 61 Tatãl Nostru a fost scris de Luca Stroici (la început se numea Lupul. date fiind. pe la jumãtatea sec. neczij necitor (= vecii vecilor). în Europa exista o veche preocupare de lingvisticã generalã ºi anume aceea de a aduce mãrturii de limbã de la diferite popoare. desigur. Asia ºi Africa între anii 1394–1427. pe de o parte. S. Sarnicki l-a tipãrit. no (ne). Vezi Lukasik. apãrut la Cracovia ºi datat diferit de 1 2 3 4 5 6 L. Stroici cã era poliglot – vorbea latina. p. p. în Chrest. care publicã la Zürich în 1555 o lucrare cu acelaºi scop. apoi. Hasdeu – care-l considerã „pãrintele filologiei latino-române” – în Þara Nemþeascã1. polona. deci din diferite idiomuri. pentru a constata diferenþele ºi apropierile dintre limbile respective. italiana. dintre care enciclopedistul polonez St. în 1593) prin Sarnicki. Stroici este preluat de cãtre Sarnicki în Statuta y Metryka przjwilejów Koronnych przez Stanislawa Sarnickiego. Stroici era conducãtorul cancelariei domneºti ºi avea obligaþia de a contrasemna actele oficiale ieºite din acea cancelarie. adunînd textele „apud diversae nationes in toto orbe terrarum”. dar se pare cã textul publicat de Megiser se deosebeºte de textul dat de Luca Stroici6. 375. În calitatea sa de mare logofãt. Se pare cã a fost educat la ºcoli strãine: dupã B. raporturile strînse dintre Moldova ºi Polonia în acea epocã – sfîrºitul sec. 112.. Vezi Lukasik. Sarnicki (1530–1593). sîrba3. boier dintr-o veche familie moldoveneascã. germana. TRA. p. p. De ce s-a ales ca text tocmai Tatãl Nostru? Aici trebuie amintit cã. în limba românã pe care. De fapt. 1224. Vezi Crest. I Frankfurt. 191. deci nu poate lãmuri un numãr mare de probleme de foneticã ºi lexic. se ºtie despre L. 1592.. 197-8.P. de morfologie sau de sintaxã ºi 2) nefiind transcris dupã principii unitare. al XVII-lea – cît ºi relaþiile sale personale din Polonia. Tatãl Nostru. Întîiul care introduce ºi un text românesc este însã Hieronymus Megiser din Stuttgart (ed. 32-34. al XVI-lea – începutul sec. Sarnicki. al XVI-lea. În 1593 se afla în Polonia spre a asista la adunarea Seimului de la Varºovia ºi pentru a fi admis de nobilimea polonezã alãturi de Ieremia Movilã4. ºi a II-a. Oricum.. p. 54. p. de mînã cu litere latine. 324. dar pare mai probabilã legãtura sa cu ºcolile din Polonia2. acest text al lui L. la îndemnul cãruia scrie. Vîrtosu. greaca. dar ºi-a schimbat numele cînd a ajuns mare logofãt al Moldovei).

62

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

cercetãtori: în 1593 de cãtre Lukasik1 ºi în 1597 de cãtre Hasdeu, Vîrtosu, Jako-Manolescu. Cum a scris L. Stroici? În Tatãl Nostru în cele mai multe cazuri întîlnim o serie de alternanþe grafice, unele reprezentînd sistemul polonez ºi altele sistemul italian, ceea ce nu trebuie sã ne surprindã avînd în vedere împrejurarea cã Luca Stroici cunoºtea atît polona cît ºi italiana. De menþionat cã în 1600 a trimis o scrisoare redactatã în limba polonã cancelarului Zamoyski în care acuza trupele poloneze de devastarea unor sate moldoveneºti2. Cele mai multe probleme le pune consonantismul: fonem grafem limba exemple /c/ (+e,i) ce, ci it.–5 ce (2) cerin, cinstia, necitor cz pol.–3 cetorniczitor, aducze, neczij /º/ ss pol.v –6 ssi (4), nosstri, assa s it.–1 iesti /þ/ c pol.–3 swincaske-se, inperecia, secioase /c/ k pol.–3 swincaske-se, ke, komu c it.–1 cum /v/ w pol.–1 swincaske-se v it.–2 vie, voia În concluzie, din tabelul de mai sus reiese cã o grafie este exclusiv polonezã /þ/ – c ºi patru sînt duble, italiene ºi poloneze c, º, c, v, cu menþiunea cã, dintre acestea, k pentru /c/ este predominant, deci s-au introdus douã grafeme poloneze: c, k /þ/ /c/ De subliniat cã Miron Costin, în poema sa polonezã, utilizeazã aceleaºi grafeme specifice, încercînd sã polonizeze cîteva cuvinte, de ex.6: k : kurtan ("curtean”) ºi adaugã grafia polonezã sz pentru º: arkasz ("arcaº”). Se poate reþine deci cã s-au menþinut dificultãþile în redarea sunetelor româneºti exprimate prin grafeme chirilice, avînd în vedere: 1) grafeme polivalente: c
3 4 5

/þ/ /c/

swincaske-se cum

1 Op. cit., p. 159. 2 Lukasik, p. 324. 3 Reduplicarea este un arhaism polonez, obiºnuit la începutul sec. al XV-lea, dar ieºit din uz pe vremea lui Sarnicki, v. Hasdeu, L., p. 29. 4 Hasdeu, L., p. 28, ºi apoi Ionaºcu, Sist., p. 24, afirmã cã Stroici alesese spaniolo-francezul ç, dar tipografii din Cracovia l-au înlocuit cu c fãrã sedilã. În ceea ce ne priveºte, credem cã de la început autorul a ales notaþia c, dupã modelul grafiei poloneze; Gaster, Chrest. I, p. 39, îl transcrie, cu consecvenþã, ç. 5 w este etimologic, al epocii. 6 Lukasik, p. 160.

TATÃL NOSTRU (1593)

63

ce, cerin ce aducze cz /s/ ssi ss s iesti (în grup consonantic) /c/ kom k c cum /v/ swincaske-se w v vie E interesant de urmãrit ºi redarea graficã la fonemele vocalice, în special a celor trei elemente specifice pentru limba românã, vocalele ã ºi â ºi diftongul ea: fonem grafem exemple /ã/ a parintele (poate moldovenism, poate formã etimologicã) e medial sau, f. teu, se, inperecia (2), pemintu, noastre, frecvent, final secioase, de, lesem, ispite /â/ e penia, mentuiaste /ea/ ia cinstia a putara, swincaske-se, sitlanul Deci, pentru /ã/ ºi /ea/ apar cîte douã alografe. De reþinut de asemenea cã e este un grafem polivalent cu 4 valori: e parintele, numele ã ispite (sing.) noastre, de (imperativ) â penia a detoriile. Un caz special îl reprezintã introducerea grafemului pol. j pentru i: neczij. ªi aici trebuie menþionat cã M. Costin pentru î utilizeazã grafemul pol. y, scriind, de ex. chiar numele nostru Rumyn1, iar D. Cantemir comparînd pe gi moldovenesc din giur cu j din Valachia ºi Transilvania afirmã cã se pronunþã ca un z pol. sau j fr. În plus, trebuie menþionate grafiile pe baza cãrora R. Ionaºcu2 a susþinut cã L. Stroici era etimologizant: detorniczitor – debitorius detoriile – debita parintele – parens (poate este un moldovenism!) lesem – laisser penia – pain.

sau 2) alografe: /c/

1 Ibidem. 2 Sist., p. 24.

64

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Deci Stroici ar fi cãutat prototipul cuvintelor româneºti în latinã sau în francezã, ceea ce este foarte puþin probabil, dupã pãrerea noastrã, în special în ceea ce priveºte limba francezã, pe care se pare cã Stroici nu o cunoºtea. În concluzie, dintre grafiile acestea, cum am arãtat mai sus, douã sînt exclusiv grafii poloneze: /i/ – j – neczij /þ/ – c – inperecia iar dintre celelalte, patru sînt grafii specific poloneze: w, cz, k ºi ss (arhaism); oricum, grafiile poloneze sînt predominante. Se pune, în fine, întrebarea de ce a scris astfel Luca Stroici. Nu cumva în ortografia sa cu caracter polonez a intervenit Sarnicki? Hasdeu ºi apoi Ilie Bãrbulescu considerã cã L. Stroici a scris astfel din „imboldul conºtiinþei sale”, voind „prin simpla expoziþiune a rugãciunii dominicale române sã scoatã la luminã ºi sã arate la ivealã începuturile naþiunii sale”. Dar învãþatul polonez Emil Kaluzniach nu este de acord ºi considerã cã Stroici a vrut sã dea unor învãþaþi strãini care nu cunoºteau alfabetul chirilic posibilitatea de a-ºi forma o idee despre „spiritul ºi caracterul limbii române”1. Rãspunsul la întrebarea dacã L. Stroici scria de la sine cu obiºnuinþe ortografice poloneze ni-l poate da, credem, exclusiv modul cum scria acesta actele româno-slave semnate de el. Am afirmat mai înainte cã Stroici iscãlea întotdeauna actele de cancelarie. S-a constatat cã el semna rar în chirilicã ºi folosea mai adesea alfabetul latin. În numele lui existã o consoanã care pune probleme în scrierea în alfabetul latin ºi anume finalul – ci (Stroici); Stroici scria cu cz, ca în polonã: „Stroicz logofet, 19 anno 1580”, deci cu mai bine de zece ani înainte de a-i transmite lui Sarnicki Tatãl Nostru! Uneori, ºi cînd începea textul în slavã, urma în latinã: ”iskal < a iscãlit > Stroicz, anno 1580„2. În concluzie, L. Stroici a folosit alfabetul latin învãþat în ºcolile catolice poloneze, unde a studiat; din aceste ºcoli ºi, indirect, prin umaniºtii italieni cunoscuþi în Polonia, Luca Stroici a cãpãtat, probabil, conºtiinþa originei latine a moldovenilor (românilor), care nu putea fi scoasã mai bine în evidenþã decît scriind cu litere latine. Se poate spune cã Luca Stroici a fost un „latinist”, „avant la lettre”3, înainte de miºcarea ªcolii Ardelene, înainte de curentul latinismului propriu-zis. Pe de altã parte, nu poate fi exclusã nici intervenþia, cel puþin parþialã, ortograficã a lui Sarnicki, de ex, arhaismul ss este mai normal sã fi fost cunoscut lui Sarnicki ºi nu lui Luca Stroici, ca ºi latinescul Amen, firesc în rugãciunea unui catolic, precum Sarnicki. Acesta nu a fost întîmplãtor receptorul textului românesc. Cu 8 ani mai înainte, Sarnicki comparã cuvintele româneºti cu cuvintele italiene, atribuindu-le primelor o origine genovezã: „Valachi in sua lingua non tam

1 Ap. Vîrtosu, P., p. 198. 2 Ibidem, p. 199. 3 ªuteu, Infl., p. 47.

TATÃL NOSTRU (1593)

65

latinorum quam italorum coruptelas habent”1. El comparã, de ex. rom. curciani cu it. cortigiani; doi ani mai tîrziu, în 1587, îndreaptã transcrierea greºitã a cuvintelor româneºti curtiani pro cortigiani. Uneori însã, Sarnicki face apropieri lingvistice eronate; considerã cã limba românã este tributarã limbii polone cu unele cuvinte: „Jest tez tu Polsklego, jezyka, czesc niemala przymieszana; jako wnetze na poczatku móvi: swincaske-se numele teu. Wlasnie to, cú Polacy mówia w Pacierzu: swiecsie imie twoje”2. Dupã Hasdeu3 acest pasaj ar fi fost redactat însã de Luca Stroici. De altfel, interesul lui Sarnicki pentru limba românã merge împreunã cu alte dovezi cã polonezii se preocupau de limba noastrã în epoca cercetatã. Astfel, în 1555, Martin Kromer a dat în Polonia, în cronica sa, prima definiþie a limbii române: „Valachorum lingua... lingua nova ex veteri sua barbara et romana confusa ac corrupta utentes...”, iar în perioada care ne intereseazã, de la sfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului al XVII-lea, scriitori precum J. Górski sau S. Petrycy recomandau polonezilor studiul limbii române alãturi de cel al altor limbi strãine: „Regele polonez are nevoie de oameni care sã ºtie sã vorbeascã nu numai polona ci ºi latina, germana, rusa, tãtara, turca, valaha («po wolosku»), spaniola, italiana. De ce? Pentru cã cu unii are afaceri importante, în timp ce cu alþii trãieºte sau în raporturi de bunã prietenie sau în stare de rãzboi”4. În orice caz, ne face plãcere cã constatãm cã începuturile scrierii limbii române în alfabetul latin se leagã de tradiþia scrierii în Polonia. Grafonomia, studiul sistematic al scrierii, constituie încã o dovadã a relaþiilor, pe multiple planuri, existente între cele douã popoare. Din pãcate, mãrturia graficã ºi lingvisticã a acestui text nu a fost prea des pusã în evidenþã: astfel, în Rosetti, ILR, nu apare, de asemenea nu existã în bibliografia DLR; textul apare, în trecut, în CB ºi în Gaster, Chrest. ºi, mai de curînd, în Crest. ºi în TRA. Gînditorul francez J.P. Sartre observa undeva în cartea sa Les mots, referindu-se la francezã, evident: „scriem o limbã ºi vorbim o altã limbã”. Din aceastã perspectivã, parafrazîndu-l, se poate afirma, fãrã teamã de a exagera, cã, dacã la noi s-a scris în mai multe „limbi”, deci în mai multe sisteme (orto)grafice, slave sau latine cu influenþe strãine (maghiare, poloneze, italiene), s-a vorbit o singurã limbã, aceeaºi dintotdeauna, limba românã, transmisã oral, din moºi-strãmoºi, de la o generaþie la alta. Relaþii culturale româno-polone, Tipografia Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 1982, p. 63–70

1 2 3 4

Lukasik, p. 159. Ibidem. L, p. 38-47. J. Górski, ap. Lukasik, p. 160.

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

În 1993, cu prilejul aniversãrii a 350 de ani de la apariþia Cazaniei Mitropolitului Varlaam al Moldovei (1643), au apãrut multe ºi interesante articole dedicate însemnãtãþii culturale ºi literare a operei marelui cãrturar. Considerãm însã cã a fost prea puþin scoasã în evidenþã arta de scriitor a lui Varlaam, direct legatã de larga rãspîndire în spaþiu ºi în timp a Cazaniei. Varlaam era un om din popor. Nicolae Cartojan, în valoroasa ºi, pînã acum, neîntrecuta sa Istorie a literaturii române vechi (ed. 1980, p. 191–192), îl prezintã ca „fecior de rãzeºi” de prin judeþul Putna, ajuns, prin sîrguinþã ºi culturã religioasã, în 1610, egumen al mãnãstirii Secu, duhovnic al domnului Miron Barnovski, trimis domnesc la celebra Lavra Pecerskaia din Kiev – aici a cunoscut ºi s-a fãcut apreciat de mitropolitul Petru Movilã – ºi la Moscova, unde a predat Þarului ºi Mitropolitului Rusiei moaºtele Sfîntului Iacov. A trãit, aºadar, urcînd trepte sociale ºi culturale de anvergurã; evenimentul major al vieþii lui a fost înscãunarea ca Mitropolit al Moldovei, funcþie deþinutã timp de 21 de ani (1632–1653). De numele lui Varlaam este asociatã introducerea tiparului în Moldova: el a tipãrit o serie de texte dintre care ªeapte taine a besearecii (Iaºi, 1644), Rãspunsul împotriva catihismului calvinesc (Iaºi, 1645), dar opera sa capitalã, prin care a devenit faimos, a fost Cazania din 1643; aceasta, prin calitãþile ei literare, poate fi socotitã prima lucrare de prozã artisticã din literatura românã. Considerat de G. Cãlinescu (Istoria literaturii române, ed. a doua, 1980, p. 11) drept „un om de temperament ºi cu pasiune oratoricã”, Varlaam a lãsat un text de o mare importanþã prin tipãrirea acestei Cazanii, privitã de el ca un „dar limbii romãneºti... nu ca un lucru pementescu ce ca un odor ceresc” (ed. J. Byck, 1943, p. 3). Datã fiind orientarea culturalã ºi religioasã a lui Varlaam cãtre biserica Ucrainei ºi a Rusiei, specialiºtii au cãutat originile Cazaniei în Ucraina (de ex. Gr. Scorpan, ap. Cartojan, op. cit., p. 194), unde literatura omileticã, în sec. al XVII-lea, era la mare preþ. În prefaþa Cazaniei, Varlaam afirmã cã aceasta e tãlmãcitã „Din limba sloveniascã din multe

VARLAAM, UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI

67

scripturi” (p. 1). Gr. Scorpan crede chiar a fi descoperit unele pãrþi comune cu o cazanie tradusã din ruseºte de Udriºte Nãsturel, apãrutã în Muntenia, la Govora, în acelaºi an cu Cazania lui Varlaam. Adevãrul este cã, pînã astãzi – fãrã a pune la îndoialã cele spuse de Mitropolitul Moldovei despre „tãlmãcirea” sa – nu s-au putut identifica originalele Cazaniei; în acelaºi timp trebuie observat cã aceasta cuprinde nenumãrate construcþii ºi ritmuri inexistente în literatura românã de pînã la Varlaam sau contemporanã lui. Virtuþile artistice ale Cazaniei lui Varlaam merg de la buna plasare a epitetelor la ingenioasa folosire a sinonimelor ºi, mai ales, a antonimelor, pînã la comparaþii prelungite ºi la fraze cu o sintaxã specificã naraþiei artistice dotate cu un ritm interior. În cele ce urmeazã – pentru a da la o parte perdeaua de peste unele dintre comorile mai puþin cunoscute ale textului Cazaniei – ne vom mãrgini la cîteva exemplificãri, rezervînd comentariului un spaþiu infim, spre a nu încãrca expunerea. Sub rezerva cã, totuºi, elementele artistice înregistrate mai jos ar fi tributare unor izvoare – asupra cãrora planeazã însã multe dubii – se observã cã în Cazanie se întîlnesc, de pildã, numeroase epitete – de obicei duble, pre- ºi post-puse – cu o puternicã funcþie caracterizatoare: Aºa vru a vorovi cu oameni vicleni ºi amãgei (p. 238). Nu cu inimã îndoitã, nice cu inimã întinatã ºi necuratã, ce cu inimã deplin curatã ºi neîndoitã (p. 301). Cu o deosebitã mãiestrie, Varlaam utilizeazã calitãþile sinonimiei, servindu-se atît de sinonimia numitã de noi „obiectivã”, cît ºi de cea „subiectivã”. Desigur cã, de cele mai multe ori, ne întîmpinã sinonimia „obiectivã”, adicã cea dintre doi termeni ce acoperã (aproape) aceeaºi semnificaþie, indiferent cã ei se aflã la distanþã, de ex.: Sã împlu de durere inima ºi trupul ei ºi cu jele începu a plãnge (p. 85). Moartea cea veacinicã ºi viiaþa cea nesfãrºitã (p. 161). sau grupaþi binar, separaþi numai prin conjuncþia ºi: N-am aºteptat sã trag atãta scrãbã ºi dosadã, fiiul mieu, nice atãta amar ºi dureare (p. 85). Într-aceaste fumuroase ºi înºelãtoare lucruri (p. 160). Chiar dacã cele mai numeroase sînt sinonimele nominale, nu lipsesc nici cele verbale, ca în: Cinsti-l ºi-l mãri (p. 467). Creºtinii în toate sã bucurã ºi sã veselesc (p. 482). O menþiune specialã pentru sinonimele „subiective” dintre cuvinte care, luate independent, au semnificaþii distincte în plan cognitiv dar, în contextul dat, devin sinonime, de ex. curat cu luminat sau orbit cu întunecat: Atunce va hi ochiul curat ºi tot trupul va hi luminat. Iarã de va hi cu unele ca aceastea orbit, tot trupul va hi întunecat (p. 161). Prezenþa acestor sinonime se poate explica – chiar în cazul unei traduceri – prin dorinþa unei exprimãri mai deosebite, mai elocvente, pentru a suscita anumite efecte stilistice. Enumerãrile bogate sînt un procedeu mult utilizat în Cazanie:

veade chiar toate faptele: ceriul. la sfîrºit. ºi mã tem dins ca de un Dumnedzãu. de furtiºaguri. ºi mã spariiu dins ca de un giudeþ.68 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Fraþilor. ºi vino în locul tãu cel gãtat. adãncul. Apucatu-l-am ca pre un slab ºi mã întrestedz dins ca de un puternic. cu trezvie. ca sã scãpaþi de muncile de veaci ºi împãrãþiea ceriului sã dobãndiþi (p. Varlaam o utilizeazã des în fraze special structurate pentru a fi cît mai „persuasive”. de asuprele. . ºi de tãlhuºaguri ºi de curvii. curãþiþi-vã pãcatele cu ispovedaniea. ºi mã cutremur dins ca de un fãrã-de-moarte. 161). de obicei. de strãmbãtãþi ºi de asuprele. cu rugã. laudã. în loc de dzi bunã. 88). de „negru”. aºa încît se pot înºira. Trebuie observat cã grupul elementelor „negative” cuprinde. nevoe. de „alb”. în loc de cãt bine am nedejduit sã aib. de beþii ºi de alte scãrnãvii. cu ruga. vãdz dzi rea ºi cumplitã. pentru naºterea ta. iau scrãbã. fiiul mieu. lasã scãrba ºi vino în bucurie (p. a paralelismului de fraze ca în urmãtorul monolog: Îghiþitu-l-am prins ca pre un mort. un numãr de cuvinte aproape dublu faþã de cel al elementelor „pozitive”: Sã-º fereascã inima curatã de gãnduri de pãcate. opuse grupãrilor de „calitãþi”. 85). 89). în loc de desvãtare. cu milostenie (p. cu paza besearecei. 239) Sã ne pãrãsim de faptele noastre cele de mainte. de lãcomii ºi de apucãri cu nedireptul. procedeu specific retoricii „convingerii”. de mãnie. toate ochiul le vede ºi le cunoaºte (p. Luatu-l-am ca pre un vinovat. pãmãntul. Sã prãznuim cu curãþie. 285). Meºter în arta antitezei. purure sã aibã în gurã rugã. Alteori intervin însã adevãrate „cascade” antitetice în care simetria termenilor nu poate fi întîmplãtoare ºi în care se recunoaºte o aplicare fericitã a figurii retorice numite amplificare: În loc de bucurie. de curvii. fierilor ºi peºtilor. lumina. 25). fiiul mieu. cu milosteniea. ca în textul de mai jos. ºi de alte necurãþii de toate (p. întunerecul ºi toate fealiurile copacilor ºi pomilor. mulþumitã cãtrã Dumnedzãu (p. lasã amãrãciunea eadului ºi vino în dulceaþa reaiului. de ucideri. de scumpete. ºi mi-i fricã dinsul ca de un-pãrat (p. De menþionat cã în acest paragraf antonimele sînt „precedate” ºi „închise” de verbul a vedea (urmat. Tot antiteza stã ºi la baza unor repetiþii ternare anaforice. Uneori numãrul termenilor folosiþi este relativ redus. cu lacrãmile. nãlþimea. amar. de curvii. de fãþãrii. în loc de veselie. b) cele în care se succedã grupãri de „defecte”. munþii. marea. de verbul „conºtientizãrii” a cunoaºte). de strãmbãtãþi. 161). acmu atãta rãu ºi dureare am (p. în loc de iuºiurare. fiiul mieu. Îghiþitu-l-am ca pre un om. greutate. ca în: Lasã locul cel strein ºi negãtat. grupuri de cîte ºase antonime: Ochiul ce iaste în trupul nostru. Sã cade a tot omul creºtin sã-º fereascã ochiul menþei sale de gãndurile pãcatelor. Frecvent ne întîmpinã enumerãri antonimice care sînt de douã feluri: a) cele în care fiecãrui termen îi succede un antonim. Îghiþitu-l-am prins ca pre un rob.

UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 69 Rolul retoric al repetiþiilor ºi organizarea simetricã a membrilor frazei pot fi ilustrate prin urmãtoarele texte în care se remarcã gradaþia expunerii: ªi vor plãnge toþi oamenii pre lume. analizînd simplitatea stilului din Cazanie. Aºea ºi de la Hristos. Aºe ºi noi curãm ºi ne apropiem de moarte. atunci-i lãcrãmadzã ochii ºi de iuþimea fumului doru-l ochii ºi orbãsc.. ºi curate ºi necurate. întru mãncãri fãrã vreame ºi în beþii. a apelor în mod special: Cãlãtoriea noastrã în ceastã lume iaste foarte sãrguitoare. De altfel. izvorul binelui de veci. mai apoi ºi rãstignit ºi îngropat (p. numai fumului. Plãnge-vor ºi creºtinii ceia ce n-au purtat asupra sa omorãciunea ce de pãcate a sventei cruci. în care se evidenþiazã repetiþia anaforicã verbalã de o rarã intensitate emoþionalã. De la astfel de fraze bogate ºi pînã la cele cu anumite intenþii moralizatoare. ºi sãnãtate dobãndesc din vãzduh curat. 231). în lãcomiea avuþiei aurului ºi argintului satelor ºi a vecinilor. atunce ºi noaã foarte lãcrãmadzã ochii sufletului nostru. filonul popular rãzbate în diverse forme: . ºi dzilele noastre trec ca o umbrã de nuãr fãrã de ploae. Cã a nimicã altã nu sã asamãnã isprãvile noastre într-aceastã lume. ºi de iuþimea acelui fum înºelãtoriu durere ºi orbie foarte cumplitã rabdã ochii noºtri. ca o apã repede ce curã. Cine din credincioºi nu sã va mira de binele cel mare a lui Dumnedzãu. toate ca un fum trec (p. Cãlinescu. iarã deca iase la vãzduh curat ºi la vreame cu senin. ca o piatrã din deal la vale cãnd sã rãntunã ºi nu poate opri. Aºea ºi noi. Pasajelor de mai sus. pentru tine m-am întrupat. pentru tine m-am smerit. cit. Plãnge-vor ºi cei buni. op. dar ºi din aceea a naturii înconjurãtoare. carele ca neºte rãuri dintr-un izvor mare se varsã ºi adapã ºi oameni. atunce sãmtu mai veseli ochii ºi mai curaþi. 160). nu e decît un pas: Cãnd petrece omul în fum. Ca corabiea pre mare ce o bate vãntul spre margine. aºa ºi (noi). deaca întrãm în fumul pãcatelor lumiei aceºtiea. ce s-au chemat numai cu numele creºtini. cã n-au nevoit mai mult pentru binele sãu acel vecinic (p. de largã respiraþie. ºi într-alte pohte de pãcate. ºi dobitoacele. sã varsã rãuri mari de mãntuinþã sufletelor. nu numai Jidovilor. 24). pentru tine am fost ocãrãt ºi cu palma preste obraz lovit. dar caracterizate prin simplitate. ºi fieri. Eu pentru tine am venit pãn’ aicea. trebuie remarcat cã fundamentul lingvistic ºi artistic al lui Varlaam este cel de inspiraþie popularã.VARLAAM. ºchiuopit ºi muncit ºi rãnit. de sã primblã pre lãngã izvoarã de ape curãtoare. 89). ar fi greu sã nu li se recunoascã efectul estetic. ªi nu numai isprãvile noastre. pentru tine am fost om. 11). ce ºi pãgãnilor celora ce merg la dãns (p. fraþilor. p. la care ritmul lor interior a contribuit nu de puþine ori! În comparaþiile introduse prin ca. aºea merge de tare ºi viiaþa noastrã cãtrã moarte (p. termenii sînt luaþi din lumea intemperiilor (cum a observat G. 292). Plãnge-vor necredincioºii ºi cei ce l-au rãstignit cã n-au credzut svãnta evanghelie. ce ºi dzilele ºi anii ºi viaþa noastrã.

Cãci ºi pentru ce? (p. ºi în sãrãcie ca aceea cãdzu. 322. moºie (p. credincios întru Domnul Hristos.. 398). 293. cu caracter tînguitor ºi care ne aminteºte de bocetele româneºti: Oh. – prin formula de adresare Mãria Ta (p. sã tãmplã de sãrãci. 446). 394) ºi. Iarã în dzua aceea ce sã ºtiu sfatul lui. ºi avea trei fete frumoase foarte ºi nemãritate. – prin formule populare precum: cãci cã deaca iaste sãnãtos ochiul (p. cu oþãt ºi cu . Ce gãndi sã-ºi dea fetele la curvie. pentru ca predica sã fie cît mai elocventã. – prin exclamaþii. ºi ce vor dobãndi de la ceia ce vor merge la dinse sã ia sã sã hrãnescã ºi el ºi fetele. 295). mai ales. se repetã. precum ºi de imperative care. deci acolo unde Varlaam putea sã scrie dupã pofta inimii. pur ºi simplu ameþitoare. el. 394). c-au avut ucenici ºi l-au pãrãsit de-au fugit. – Alteori apare monologul presãrat ºi el de formule familiare. mortul acela ocãrãtul ºi urãtul. ªi abãtu de legã într-o mãhramã 300 de galbeni ºi sã duse noaptea de-i aruncã în casa omului aceluia pre o ferestrã. – prin povestirile cu o construcþie simplã în care uneori intervine dialogul. în special de vocative (Pilate. 394) etc. 295).70 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – prin cuvinte specifice. În special este de subliniat în textul urmãtor succesiunea ascendentã. cît ºi Mãria Sa (p. ºi puse într-ãnima sa sã izbãvascã acele trei suflete din mãnule diavolului. ºerb (p. domne Pilate). oh.). 293 etc. ªi de sãrg fugi deacolea. cumu-i mai de sãrg sã slobodzi pre cei 3 oameni ce veri sã-i pierdzi. Pilate. boiarin (p. la p. ca urmãtoarea. ce puþinã rugãmente mã rog. Într-aceea vreme era un om bogat foarte. ºi ºchiuopit. 160). 161). atunce sã obidui ºi sã dusã la Pilat de grãi: „Dã-mi. om bogat ºi denainte din svatul Jidovilor. ºi cu cununã de spini încununat. mare greutate! Amar amar de Isus Nazoreul. apare exclusiv în comentariu. sã aratã svãntul Nicolae lui Constantin împãrat ºi-i dzice: „Împãrate. sub forma mai apropiatã de etimon. de menþionat cã aceastã formulã. Iarã pentru o nevoe oarece. Nemicã lucru mare nu ceiu. feciorul Mariei! (p. referitoare la realitãþi de pe meleagurile noastre: boier (întîlnit sub forma boiari. cã nu-i era voia sã sã vãdescã lucrul lui cela bun (p. Cãtrã dzuã. 387). Dã-mi trupul lui Isus cel bãtut ºi fãrã de milã ucis. 85). vai. eu mã voiu ruga lui Dumnedzãu ºi-þi va curma viaþa ta”. ce iaste ca un vinovat rãstignit ºi ca un strein pãrãsit. al cãrui caracter popular este evident: ªi pentru multe milostenii ce fãcea. prinsã de veste ºi svãntul Nicolae. 292. Acesta. a zece propoziþii imperative: Atunce veni Iosif ce era din Arimatei. giupîn (p. þarinã (p. mare nevoe! Vai. 88). ascultaþi una mare ºi minunatã. ªi dzise împãratul: „Cine eºti tu de mã înfricoºedzi? ªi cum ai întrat aºea de sãrg în case împãrãteºti?” Svãntul rãspunse: „Eu sãmt mitropolitul de Mirlichi Nicolae ºi m-au tremis Dumnedzãu sã-þi dzic sã slobodzi pre cei trei” (p. iarã de nu. Dã-mi sãracul acesta ºi rãstignitul. 442). în pericopa biblicã figureazã pentru Mãria Sa pron. cãt nu mai avea ce face ºi cu ce sã hrãni. sã-l vãdz încai acmu (p. deaca vãdzu despuitoriul ºi învãþãtoriul sãu pre cruce rãstignit ºi de toþi pãrãsit.

unde se prezintã vieþile unor sfinþi. apar naraþiuni simple din care se degajeazã o anumitã familiaritate prin adresãri directe. Iarã deaca botedzã Ioan pre Hristos ºi-l mãrturisi pre dãnsu mai mare decãt pre sine ºi audzi Andrei. Pre tatãl lui chema-l Iona. cã au fost ºi el în cei 12 apostoli. dupã cum observã pe bunã dreptate L. ce-au îmblat pre mare ca pre uscat. Avea ºi alt frate de-l chema Andrei. punctate de propoziþii interogative retorice: Cumpãrat-am sat. Iarã acea roatã era între doi stãlpi . ca coconii. pre carele toþi-l ºtiþi. Dã-mi trupul acesta ce-au fãcut orbii cu ochi. lãsã pre Ioan ºi sã dede ucenic lui Hristos (p. însã nu prorocul acela de carele audzim cã l-au înghiþit chitul ºi iarã l-au dat sãnãtos. neguþãtoriia ºi banii ce folosu-i vor aduce. ªi de sãrg dzise împãratul de adusãrã o roatã mare.VARLAAM. ªi deaca-l bãgarã în temniþã. Memorabilã este scena muceniciei Sfîntului Gheorghe: Ce deaca vãdzu cã nu-i bagã cuventele nice într-o samã. Unde-s curþile. ºi sã împlu voia cãrtularilor. dracii din oameni au gonit ºi morþii au învins. domne Pilate. Ce ai dobãndit. Iarã Andrei iubi curãþia ºi. ªi aºea rãmasã svãntul pãnã a doa dzi. ce altul pre numele aceluia. În partea a doua a Cazaniei. bolnav spre boale. iarã mãine sau poimãine de nevoe-þi caotã sã te duci de la dãnse. deaca piarde mila lui Dumnedzãu! (p. flãmãnd spre foamete. Onu. al XVI-lea” (De la Varlaam la Sadoveanu. dã-mi mortul acesta. Bucureºti /1958/. foarte naturalã ºi e mult deosebitã de fraza forþatã a traducerilor româneºti din sec. 465). îmbrãcãmentele? Unde sã duce omul gol spre frig. p. Deci Petru luã muiare ºi fãcu cu nusã un fãt ºi o fatã. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 71 hiare adãpat ºi cu cue pre cruce pãtruns. dintr-un sat mic ce se chiamã Vitsaida. ºi vin dintr-apã au fãcut ºi cu puþinã pãine pre mulþi au sãturat. astãdzi caoþi prinse. nemijlocit. dã-mi necunoscutul acesta. cãnd cu strãmbul ºi rãu l-am dobãndit ºi pentru dãnsu pre Dumnedzãu ºi ceriul am pierdut? Pentr-un mãr. ai vãndut moºiia ceea veacinicã. pentr-un blid de bucate. Iatã sã potoli zavistia Jidovilor ºi sã ostoi mãniia fariseilor. Se întîlnesc deseori în Cazanie fraze cu un anumit ritm. la Varlaam fraza se desfãºoarã „liber. cã eu-l cunosc cine iaste”. 51). De asemenea. negri de mãnie ºi dzise slujitorilor sã ia pre svãntul în suliþe ºi sã-l arunce în temniþã. ªi era împregiurul ei bãtute cuþite ascuþite. muncile. ologii cu picioare. Dã-mi acest trup fãrã de pãcate a lui Isus. þ-ai vãndut blagosloveniia. Ascultã puþinã rugãmente ºi-mi dã golul acesta. ascultãtorilor sãi: Apostol Petru iaste de semenþie jidov. pentru cã într-acelea dzile era Ioann Cãrstitel de mãrturisia pocãinþa ºi botedzul. iarã deasupra pre pieptul lui pusãrã o piatrã mare ºi grea. fireºti pentru predicatorul care vorbeºte la amvon. Darã ce-am dobãndit. ºi prinsa legarã svãntul. 322). învãþã împãratul de-l scoasãrã din temniþã. Cãnd fu a doa dzi. cã pentru noi sã goli. ca Isav. Soseaºte-i. neputincios spre neputinþe? Boii ºi dobitocul pentru carile pre Dumnedzãu au mãniiat. întinsãrã-l prins la pãmãnt ºi picoarele-i bãturã în groº. cã pentru noi muri. dusã-sã ºi sã dede lui ucenic. soseaºte-i moartea ce-au luat.

ªi atunceº de nãprasnã sã arãtã un nuãr mare. De asemenea portretele din Cazanie sînt pregnante: din cîteva trãsãturi imaginea personajului ni se zugrãveºte colorat. de nedireptate ºi de strãmbãtate sã feriea. cãt pentru bunãtãþile sufletului lui. cã pohtele trupului le cãlca ºi le biruia. Un lucru numai ce avea pururea sã înveþe: a face lucruri bune º-a sã iscusi în tocmelele ceale de rãzboae. postul. ºi era ºi mai frumos decãt toþi vãrstnicii lui. ªi cãnd învãrtiea roata. Într-aceea vreme era vlãdic un frate a tãtãine-sãu de-l chema ºi prins Nicolae. Cãci cã într-alte dzile a sãptãmãnei sugea ca º-alalþi prunci. ºi pre mulþi obiduiþi va mãngãia ºi multe suflete va duce îm pãrãþia ceriului”. audzãnd de înþelepciunea lui ºi de vitejie ce fãcea la rãzboae. cãte bunãtãþi. ªi acolea unde-l hirotonisi. cãt ºi însuºi împãratul. ºi într-acelea scãnduri era bãtute piroane de hier lungi. Atãta era lãudat pentru bunãtãþile lui întru toatã oblastiia lui Maximiian împãrat. . Iarã deaca crescu îl dederã pãrinþii de învãþã ºi carte. 443). unele direpte. boiari.72 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sus. iarã miercurea ºi venerea nu lua þãþa în gurã numai dãnãoarã într-o dzi. mulþãmi lui Dumnedzãu. ªi era cinstit de toþi pentru înþelepciunea lui. Numai un lucru ce avea pururea: a merge la besearecã ºi a sã aduna cu bãtrãnii cei înþelepþi pentru învãþãtura ºi pentru folosul sufletului. ºi dedesuptul ei era scãnduri încheiate. ªi fu sãnãtos de toate ranele (p. Deci vãdzãndu-l unchiu-sãu cu atîtea bunãtãþi înfrãmºat îl hirotonisi de-l puse popã. cã într-aceasta sã nevoia tinerii dintr-aceea vreme. Sau Sfîntul Dumitru: Ce nu era cinstit ºi iubit atãta pentru pãrinþi. Era mai ales de alþii ºi cu statul ºi cu vãrtutea. ce o chema Sion (p. ºi sã audzi glas din ceriu dzicãndu: „Nu te teme. ruga! Pentr-aceea. cã biruia pre toþi dintr-aceea vreme cu înþelepciunea ºi cu blãndeþele. Iarã voroavele ºi cuventele tinerilor cele de glume ºi de ºagã nice leac nu le iubiia. proroci unchiu-sãu din duhul svãnt ºi dzise: „Sã ºtiþi. Deacii. ºi tunuri ºi fulgere mari sã fãcurã. curãþie þinea. vrãnd sã margã la Ierusalim sã sã închine. direptatea iubiia. 371). sã apropiea de scãndurile acelea ce era cu acele piroane. altele strãmbe ca neºte undiþe. ºi aºea sã tãia trupul svãntului în mici fãrãme. vãdzãndu-l unchiu-sãu atãta de mare întru lucrurile cele bune. Din cucunie sã arãta cum va hi ºi deaca va creºte. deaca fu preut. ce cuvãnt de om poate sã spue? Nedormirea. cã eu sãmt cu tine!” ªi dupã acel glas fu senin ºi între ochii tuturor veni îngerul lui Dumnedzãu ºi-l dezlegã. cinsti-l prins ºi-l fãcu mai mare decãt toþi boiarii Solunului ºi-l pusã prins domnu pre toatã þara Rumele (p. 386–387). dup-aceea cãtinel. Iarã svãntul. lãsã-l socoþitoriu în mãnãstirea sa. Iatã cum este înfãþiºat Sfîntul Nicolae: De mitiutel arãtã cum va hi ºi deaca va creºte mare. iarã mai mult sã nevoia întru lucrurile cele sufleteºti. cã acesta ce sã hirotonisi astãdzi preut va sã hie ºi arhiereu. ce º-aceasta cãnd apunea soarele. dintãiu cu glas mare. cãte fapte bune fãcu. Gheorghie. iarã altele ca neºte coase.

Ivaºcu a exagerat (Istoria literaturii române.VARLAAM. mai vrãtos gãndul omului întru lucru ce are. Poate cã G. creatoare. Fie cã a tradus. deci. dar alþi cercetãtori ai epocii vechi a culturii româneºti au subliniat cu exactitate rolul Cazaniei ºi al lui Varlaam: L. p. nr. un model mult imitat. Cazania avînd în cultura românã locul deþinut de Biblia lui Luther în aceea germanã. Varlaam a jucat un rol considerabil în dezvoltarea limbii române literare. 1969. în Cazanie se întîlnesc nenumãrate pasaje asemãnãtoare celor citate mai înainte. 1971. în Cazanie putem considera cã întîlnim un artist deja format. la rîndul sãu. 498). 1961. Oricum. Rosetti. iar N. Nu atãta grijea ºi frica începutului. intervenþia sa conºtientã. ed. p. Cazania are multe pasaje în care se poate dovedi intenþia celui care a scris-o pentru a varia ºi înfrumuseþa expresia. 5. Acesta este specificul lui Varlaam. p. B. pînã a descoperi un pasaj demn sã figureze într-o antologie a literaturii artistice româneºti trebuie cãutat (mult!). Gáldi vedea în Cazanie „începutul stilului specific prozei ritmice româneºti” (LR. Am vrea sã se reþinã cã „recolta” de pînã acum nu s-a datorat nici unui efort special de „cãutare”: pasaje ºi pagini asemãnãtoare celor prin care am ilustrat afirmaþiile de mai sus se gãsesc în Cazanie foarte multe „à livre ouvert”. Dacã a tradus sau a compilat. 472). începutul unei caracteristici ce se va reîntîlni în multe opere din epoca socotitã „veche”: dacã în textele anterioare. 1993 . contribuind la vehicularea unei limbi literare structurate artistic. ele sînt suficiente pentru a-l considera pe marele cãrturar unul dintre primii noºtri literaþi adevãraþi. Iar dacã mãcar unele dintre elementele discutate anterior nu se explicã printr-un izvor strãin ºi. Cazacu ºi L. Dacã în Palia de la Orãºtie am putut desluºi afirmarea incipientã a unui stil literar retoric (v. dintre care sînt de luat în seamã urmãtoarele. studiul din acest volum). Cazania lui Varlaam este extrem de preþioasã prin împrejurarea cã. trebuie apreciatã arta tãlmãcirii sale într-o perioadã cînd a traduce nu se învãþa nicãieri ºi cînd aceastã activitate rarã. 1990. cu inversiuni cãrturãreºti în primele douã versuri: Valuri multe rãdicã furtuna pre mare. cãt grijea ºi primejdea svãrºitului (p. Manolescu îl socotea pe Varlaam „primul nostru povestitor” (Istoria criticã a literaturii române. din perspectivã esteticã. p. cã a compilat sau cã a lucrat fãrã un model. rãspînditã pe întregul teritoriu românesc. trebuie recunoscut cã proza lui Varlaam este. se datoresc sensibilitãþii ºi penei lui Varlaam. a devenit. 2. era aproape echivalentã cu a crea. Al. UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI 73 Oricum. X. Onu considerau Cazania ca reprezentînd „cea mai îngrijitã formã de exprimare a limbii române literare din prima jumãtate a secolului XVII” (ILRL. 117–118). 149) cînd a susþinut cã Varlaam a creat primul nostru stil cãrturãresc. presupunînd un imens efort. 34). net superioarã stihurilor din Cazanie.

Nu este întîmplãtor cã tocmai catehismele sînt primele noastre tipãrituri. Bucureºti. . era pus în situaþia de a folosi în cult limbi sacre – slavona. cãtre care voiau sã-i atragã – fãrã reuºita scontatã însã – atît saºii. 106. toate ortodoxe. ceea ce constituia o problemã pentru popoarele înconjurãtoare. ortodox prin tradiþie. dar existenþa lui este doveditã prin diverse izvoare contemporane ºi dintr-o însemnare din socotelile Sibiului. Trebuie subliniat cã românii reprezintã singurul popor de limbã latinã care. al doilea la Braºov în 1559. Sã ne amintim cã aici s-au tradus în româneºte primele texte literare ºi cã aici s-au tipãrit primele cãrþi în limba românã: este vorba de douã catehisme. Din primul nu s-a pãstrat pînã acum nici un exemplar. în fond. apoi greaca –. o datã ce se ºtie cã texte de acest tip erau considerate ca fiind cele mai potrivite pentru a familiariza pe români cu principiile noii confesiuni. Aceasta a fost. 1 C. Transilvania în istoria poporului român. Giurescu. luteranismul. dar care îºi înþelegeau în limbile lor atît liturghia. Acest monument al limbii române literare este legat de activitatea excepþionalã în Transilvania a mitropolitului ortodox Simion ªtefan.C. factorul hotãrîtor al acestei schimbãri revoluþionare era de ordin intern. de cancelarie ºi de corespondenþã înlocuind-o cu limba vernacularã. propriu românilor. 1967. tipãrite. de fapt. Rolul Transilvaniei în cultura româneascã ºi în edificarea limbii literare este cu totul deosebit.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD Valoarea lingvisticã În 1648 a apãrut la Alba Iulia (Bãlgrad) prima traducere integralã în limba noastrã a Noului Testament. Norma aceasta a avut consecinþe extrem de importante pentru impunerea limbii române. cît ºi cãrþile sacre. Cel de-al doilea a fost tipãrit de diaconul Coresi. p. cît ºi unii dintre unguri1 ºi care avea ca normã „slujba Domnului în limba poporului”. raþiunea proprie pentru care românii au schimbat limba de cult. deºi. primul la Sibiu în 1544. contemporan cu alþi luminaþi cãrturari ca Mitropolitul Moldovei Varlaam ºi ca vestitul învãþat muntean Udriºte Nãsturel.

contribuind într-o mai mare mãsurã la dezvoltarea ulterioarã a limbii române literare”2. Byck. 2. o bunã bucatã de timp a încetat întregul curent de traduceri – tipãriturile lui Coresi au impus limba din nordul Munteniei ºi sudul Ardealului ca bazã a limbii române literare. Hotãrîtoare în personalizarea naþionalã a culturii române este ºi limba. prima sa jumãtate „înseamnã pentru cultura românã transformarea ei dintr-o realitate încã medievalã. În special cãrþile lui Coresi au avut cea mai mare influenþã. trebuie menþionatã Cazania lui Varlaam). prin calitãþile artistice. îndrumînd-o spre o soartã mai bunã. 2 Istoria limbii române. p. cu adevãrat surprinzãtoare pentru o epocã de început. p. profilarea în secolul al XVII-lea a unui «stil naþional» al limbii române ca instrument de culturã". cît 1 Istoria literaturii române. conºtiinþa unitãþii de neam. Densusianu în aceastã privinþã: „Oricum ar fi. Byck afirmã: „Urmãrind cursul fluviului care este limba noastrã literarã. în 1641. p.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 75 Pe bunã dreptate a arãtat G. sînt legate de numele diaconului Coresi. mai ales. . J. dupã cum se ºtie. 1961. vol. ale tipãriturilor coresiene. În 1635 se înfiinþeazã tipografia din Þara Româneascã. în mod special. 164. Alãturi de alþi tipografi din secolul al XVI-lea. 1967. Într-adevãr. într-o culturã naþionalã ca direcþie ºi ca modalitate de expresie. cu aproape toate particularitãþile care deosebesc limba literarã de azi de ceea ce numim graiuri regionale”3. paºii ne duc pînã în secolul al XVI-lea. care vor avea ca rezultat impunerea limbii române. mai ales cã diaconul fãcuse efortul de a folosi o limbã lipsitã de regionalisme ºi arhaisme. de limbã ºi de origine îºi pune pecetea pe gîndirea ºi acþiunea personalitãþilor celor mai reprezentative ale epocii. dau un mare impuls dezvoltãrii limbii române literare ale cãrei începuturi. la tipãriturile lui Coresi. Ivaºcu1 cã secolul al XVII-lea ºi. ed. Datoritã largii circulaþii pe care le-a dat-o tiparul ºi graþie faptului cã s-au bucurat de exclusivitate – ca o reacþie slavonã contra rãspîndirii cãrþilor bisericeºti în limba românã. nr. 11. II. 10 mai. în secolul al XVII-lea – secol care pe plan cultural coincide cu sfîrºitul epocii vechi ºi începutul celei moderne – unele dintre fenomenele cele mai importante pe plan cultural sînt dezvoltarea învãþãmîntului ºi întemeierea unor tipografii cu o rodnicã activitate. ºi într-o fazã incipientã. discutînd problema originii limbii literare. Bucureºti. textele tipãrite la Braºov ºi în alte pãrþi au dat limbii române o viaþã nouã. J. mai precis. În aceste tipãrituri descoperim nu limba literarã – cum afirmã unii – ci izvorul. iar ºase ani mai tîrziu. 3 „Gazeta literarã”. 19 (113). se pun bazele primei tipografii în Moldova. Ne intereseazã deci nu atît numãrul ºi varietatea. el – dar numele lui Coresi a rãmas ca un simbol al întregului curent de traducere ºi tipãrire din secolul al XVI-lea – a rãspîndit cuvîntul românesc scris prin tipãrirea cãrþilor fundamentale ale bisericii. Cãrþile ieºite de sub teascurile acestor tipografii (în primul rînd ca timp – 1643 – cît ºi. Fie. Iatã care este opinia lui O. Mai tîrziu. faza primitivã a limbii literare de azi. Bucureºti. 3 (1956). deocamdatã.

Bucureºti. lit. Am fãcut aceastã scurtã incursiune în trecutul nostru cultural pentru a se vedea cã textul care ne preocupã acum – Noul Testament de la 1648 – are o tradiþie ºi înaintaºi ºi pentru a sublinia cã operele legate de numele cãrturarilor citaþi nu sînt decît puncte de rãscruce în complexul ºi îndelungatul proces al constituirii limbii noastre literare. contribuind astfel la procesul de culturalizare. o serie de cãrþi de altã naturã. activitatea diaconului Coresi este cu totul remarcabilã. Pe de o parte. care lucrau sau în Braºov sau în alte centre culturale din Transilvania. pe lîngã lucrãri cu caracter religios. pãstrate astãzi în puþine exemplare ferfeniþoase. . marcînd începutul artei narative ºi descriptive”4. 1652). Floarea Darurilor). 4 ILRL. documente. singura instituþie de învãþãmînt superior din Transilvania. colegiu strãmutat apoi la Aiud ºi a cãrui activitate s-a desfãºurat – în ciuda condamnãrilor pronunþate de sinoadele bisericeºti reformate din 1646 ºi 1673 – sub semnul ideilor filozofiei raþionaliste enunþate de Descartes ºi Joan Koch (Coccejus). Fãrã a exagera totuºi importanþa acestui iniþiator al tipãriturilor în limba românã.. 1640. p. 20. s-a întemeiat ceva nepreþuit pentru orice popor. ªerban (fiul lui Coresi). rom. diacul Lörinþ. diacul Cãlin. Alba Iulia a fost. Iorga: „Prin ele. ºi Alzati. înfiinþat de Gabriel Bethlen. 1 Ist. 3 Florica Dimitrescu. Marian. Terra. sediul Colegiului academic. cãrþile tipãrite de Coresi.. alãturi de Coresi sau independent de el. 88. în Introducere la T. privitã prin prisma contemporaneitãþii sale. în limbile românã. texte care „constituie un progres în privinþa exprimãrii artistice. dar se lãrgeºte considerabil evantaiul scrierilor tipãrite sau manuscrise. cãci surprinde în sine ceea ce va da formã gîndului ºi simþirii generaþiilor care se vor urma: limba literarã”1. nu trebuie trecutã cu vederea importanþa acþiunii de afirmare a limbii poporului în acte. slavonã ºi greacã. 1646. 192: v. lucrãri de facturã istoricã. p. p. la începutul secolului al XVII-lea. 103. Tudor diacul. cãrþi populare (Alexandria.76 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC faptul cã diaconul Coresi a contribuit la punerea temeliei limbii noastre literare. Pravilele împãrãteºti. cronicile. întîlnim în secolul al XVI-lea numele tipografilor Mãnãilã. aºa cum aratã N. Trebuie menþionat însã cã activitatea lui Coresi de difuzare a cuvîntului în limba românã nu apare izolatã. Îndreptarea legii. fenomen cultural ce poate fi explicat numai prin dezvoltarea societãþii româneºti3. Astfel apar. 2 Vezi volumul Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea. aceste cãrþulii urîte. În secolul al XVII-lea nu numai cã se înmulþesc textele originale prezentate prin documente de toate felurile. p. 1979. care pun bazele unor stiluri diferite: texte juridice (Pravila de la Govora. trebuie recunoscut cã. scrisori particulare etc. care cresc cantitativ cãtre sfîrºitul secolului al XVI-lea2. prin gãurile cãrora se plimbã cariul. Pe de altã parte.

împiedicîndu-se astfel unitatea la care tindeau voievozii. în Transilvania. din cauzã cã traducãtorul nu înþelesese bine limba originalului („neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”). trebuie amintit ca un rezultat al acestei tendinþe de convertire a românilor Noul Testament de la Bãlgrad. Apare astfel teoria dupã care limba literarã urmeazã sã cuprindã acele cuvinte care au circulaþie comunã la toþi românii. Istoricul traducerii figureazã în dedicaþia adresatã de Simion ªtefan prinþului Gheorghe Rákoczi. ºi anume în legãturã cu felul cum începe sã-ºi facã loc printre cãrturarii secolului al XVII-lea conºtiinþa limbii literare. În aceastã nouã prezentare cartea apare la Alba Iulia în 1648. începînd cu Simion ªtefan. Aici. de nu grãescu toþi într-un chip”. ce-i de vina celuia ce-au rãsfirat rumânii printr-alte þãri. „Noi derept aceia ne-am silit den cît am putut. a unei limbi care sã fie înþeleasã de românii de pretutindeni. iarã sã (= dacã) nu vor înþelege toþi. vedem o mentalitate exprimatã ºi de alte cãpetenii bisericeºti în legãturã cu nevoia de unificare a românilor. Se pune în aceastã Predoslovie problema neologismelor destinate sã dea expresie unor noþiuni pe care românii nu le cunoºteau. unul dintre elementele cele mai de preþ ale Noului Testament de la Bãlgrad constã în valoroasele vederi teoretice conþinute în . l-a îndemnat pe mitropolitul Ardealului sã se ocupe de transpunerea în româneºte a Noului Testament. Trebuie însã subliniat cã. subjugarea populaþiei româneºti din Ardeal ºi pe de alta.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 77 De altfel în Transilvania. au profitat de aceastã primã posibilitate de a avea în întregime Noul Testament în limba lor. care urmãrea. care nu au avut deloc intenþia de a trece la calvinism. sã izvodim aºea cum se înþeleagã toþi. nu-i de vina noastrã. Se întrevede pentru întîia oarã aici necesitatea de a unifica ºi de a norma limba literarã. ca ºi problematica unificãrii limbii ºi a îndepãrtãrii a ceea ce e dialectal faþã de ceea ce e literar. de º-au mestecat cuvintele cu alte limbi. În regretul pentru faptul cã românii sînt împrãºtiaþi. motivul rezidã în diferenþele dialectale existente între vorbitorii limbii române. românii. alãturi de ºcolile sãteºti ºi mãnãstirile mai vechi. ruperea legãturilor dintre românii ardeleni ºi românii din Principate. deºi acesta era sensul acþiunii întreprinse de Rákoczi. Aceastã propagandã calvinã care începuse în secolul al XVI-lea ia forme mai consistente în secolul al XVII-lea ºi. se constatã o întãrire a propagandei calvine. Predoslovie cãtre mãria sa Craiul Ardealului ºi în Predoslovia cãtre cetitori. Predoslovia cãtre cetitori prezintã un interes special prin formulãrile teoretice pe care le conþine. potrivit cu condiþiile economice ºi politice. pe de o parte. Mitropolitul a încredinþat sarcina traducerii în limba românã ieromonahului muntean Silvestru. sprijinitorul bisericii calvine. aºa încît a trebuit sã fie refãcutã. îºi continuã activitatea ºi chiar este în creºtere numãrul ºcolilor româneºti calvine. Dacã nu se reuºeºte totdeauna în întreprinderea de a se face traduceri bune. în afarã de Catehismul calvinesc (Bãlgrad 1642). Acesta a dat o tãlmãcire de care însã mitropolitul Simion ªtefan n-a fost deloc mulþumit. Astfel. Într-adevãr. se ºtie cã Gheorghe Rákoczi I.

alþii într-altul. cã banii aceia sînt buni carii îmblã în toate þãrile. Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie ca banii. Gr. cu o remarcabilã intuiþie. unde se dezbate necesitatea de a se folosi o limbã literarã unitarã ºi care nu sînt foarte departe de cele expuse în prefaþa în care Luther motiva traducerea Bibliei în limba germanã. pentr-aceaia cu nevoe poate sã scrie cineva sã înþeleagã toþi. Bucureºti. 1881. Unele preocupãri privitoare la problemele limbii române. încã neci într-o þarã toþi într-un chip. 206. ed. au altele multe nu le numescu într-un chip. noi încã le-am lãsat greceºte. la necesitatea scrierii în limba românã au mai fost exprimate sporadic. cã sugestiva comparaþie între cuvinte ºi bani va fi reluatã ºi. I. nume de oameni ºi de leamne ºi de veºmente ºi altele multe carele nu ºtiu rumîneaºte ce sînt. Bucureºti. p. „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grãescu în toate þãrile într-un chip. Bucureºti. traducãtorii propun.78 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Predoslovia cãtre cetitori. cumu-i synagoga ºi poblican ºi gangrena ºi pietri scumpe. aºea ºi cuvintele acelea sînt bune carele le înþeleg toþi”. cu multã justeþe. în celebra sa tezã privitoare la circulaþia cuvintelor1. de exemplu. 2 Istoria poporului român. cînd cercetãm Noul Testament – din 1675 prin care se suspendã preoþii ce continuã sã slujeascã în limba slavonã. 1886 (cf. grãind un lucru unii într-un chip. t. ºi problema neologismelor. au veºmînt. I. 32-42). vol. Cum Patriarhia ecumenicã de Constantinopol era foarte atentã la pãstrarea 1 În Cuvente den bãtrîni. vãzînd cã alte limbi încã le þin aºea. „De aceasta încã vom sã ºtiþi cã vedem cã unele cuvinte unii le-au izvodit într-un chip. t. iarã noi le-am lãsat cum au fost în izvodul grecescu. care. în prefaþa la Întrebarea creºtineascã (1559) discutã despre introducerea limbii române în bisericã. Brâncuº. Trebuie subliniat. În predoslovia amintitã se abordeazã. 1972. Astfel. Bucureºti.P. deplîngînd absenþa din românã a unor cuvinte apte sã traducã unii termeni speciali. republicat în Etymologicum magnum Romaniae. . chiar în secolul al XVI-lea. alþii într-alt chip. traducãtorii aratã cã au fost constrînºi sã recurgã la împrumutul unor cuvinte noi. dar ºi datoritã geniului sãu creator. pentru prima oarã la noi. p. carele nu le ºtiu rumîneaºte ce sînt. Hasdeu cu mijloacele proprii epocii sale. p. sã se utilizeze o limbã cît mai aproape de uzul comun „aºea cum sã înþeleagã toþi” ºi ca lexicul sã fie alcãtuit din cuvinte cu o amplã circulaþie. au vase. de cãtre Coresi. îmbogãþitã ºi argumentatã de marele savant B. introducere care nu se va realiza decît prin hotãrîrea sinodului – de la aceeaºi Albã Iulie cãtre care ne îndreptãm gîndurile acum. 95-105. III. prin dubla asuprire din Transilvania (socialã ºi naþionalã). pentru cã alte limbi încã le-au lãsat aºea”. A. Oþetea2 explicã aceasã hotãrîre care asigurã triumful limbii naþionale. 1970. pentru a se înþelege caracterul ºtiinþific al ideilor ºi atitudinilor din Predoslovia cãtre cititori. În scopul realizãrii unei limbi unitare. ªi pentru a se face mai uºor înþeleºi se recurge la cunoscuta comparaþie a cuvintelor cu banii. partea I. evident.

322. Gheþie.. 1979. Tipãriturile în limba românã ale lui Coresi se deosebesc de cele slave prin intenþia vãditã de a pune la îndemîna credincioºilor cuprinsul scripturii în româneºte ºi deci de a lãsa pe planul al doilea cãrþile de rugãciune ºi de slujbã româneascã. În acest context trebuie vãzutã ºi o altã 1 2 3 4 V.. Iatã un text în acest sens din „Epilogul” Tetraevanghelului lui Coresi: „Am scris aceste sfente cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini. de exemplu. cum grãeaºte ºi sfãntul Pavel apostol cãtre Corinteni. Raþiunea dominantã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 79 puritãþii textului. 91. 1975.. ceea ce a determinat într-un anumit fel profilul limbii literare ºi a uºurat procesul de „unificare” preconizat în celebra prefaþã amintitã. n-avãm. bãnãþene vestice ºi munteneºti sudice. Bucureºti. Cândea. în „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577 se precizeazã cã aceastã carte „e cu adevãr” ºi. cu ºtirea Mãriei lu Crai ºi ºtirea episcopului Savei þãrâei ungureºti. În secolul al XVII-lea este de remarcat. pentru a preîntîmpina orice bãnuialã cã în cãrþile româneºti pãtrund erezii. Coresi nu uitã sã-ºi asigure cititorii cã el nu s-a îndepãrtat de la dogma creºtinã ortodoxã. sau din „Epilogul” Psaltirii slavo-române din 1577: „eu diacon Coresi. În acest sens trebuie înþeleasã ºi schimbarea centrului cultural din nordul Transilvaniei spre sud. Rumânii. . ca o continuare a unei „miºcãri” începute în secolul al XVI-lea. 321. p. p. Bucureºti. ceea ce nu este lipsit de consecinþe pe plan lingvistic: în cazul nostru. de-am scos den psaltire srãbeascã pre limba rumâneascã sã vã fie de înþelegãturã”. ILRL. p. Baza dialecticã a românei literare. la Bãlgrad. derept aceea fraþii miei preuþilor scrisu-v-am aceste Psaltiri cu otvet. iatã de exemplu un fragment din Catehismul din 1559: „Dupã aceea neºte creºtini buni socotirã ºi scoaserã carte de în limba srãbeascã pre limba rumâneascã. le pune sub oblãduirea mitropolitului Ardealului sau Þãrii Româneºti.. Trebuie însã imediat subliniat cu tãrie cã niciodatã. 14 capete: sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles decît 10 mie de cuvinte neînþelese în limbã striinã”2. T. amin”. 167. pînã la Noul Testament. numai noi. deca vãzuiu cã mai toate limbile au cuvãntul lu Dumnezeu în limba (lor). inovaþia tipãririi în limba românã1 trebuia prezentatã ca fiind necesarã credincioºilor necunoscãtori ai limbii slave pentru înþelegerea slujbei în bisericã. p. o anumitã deplasare a centrelor care iradiau cultura4. deplasarea cãtre Bãlgrad echivaleazã cu stabilirea unui „Punkttreffung” între graiurile nord-transilvãnene. În aceste fraze de explicare a scopului pentru care s-au tipãrit cãrþile în româneºte. ªi închinãm cinste ºi dãruim sfinþiei tale arhiereu mitropolit Efrem ºi creadem cã va fi cu blagoslovenie sfinþie lu Isus Hristos mântuitoriul nostru. nu ne-au întîmpinat exprimate mai clar ºi mai rãspicat aceste idei. I. Pe drept cuvînt se poate afirma cã Simion ªtefan este „primul cãrturar român care acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”3.

p. Astfel el preconizeazã utilizarea unor termeni regionali precum oca. blagosloveni. în Sicriul de Aur (1683). diversificatoare. considerînd cã este normal sã respingã cuvinte de mare circulaþie. de sã ºi aflã ºi sã înþãleg. Bucureºti. 2 ILRL. . popa Ioan din Vinþ „om mai puþin cult”. Aceastã atitudine progresistã apare ºi la alþi traducãtori. specifice graiului local: „li-am pus dupã obiciaiul cum grãesc pre aciaste locuri tocmai pentru cã rumânii nu grâim toþi într-un chip”. p. nu pot veni la tãlmãcit”. ne rezumãm sã facem cîteva precizãri: Un prim rãspuns îl întîlnim pe prima paginã a Noului Testament. adeverinþã. în secolul al XVII-lea unele lucrãri munteneºti se tipãresc în Transilvania. hazna. folosind cuvinte cu o circulaþie cît mai mare. Totuºi trebuie amintit cã la numai 35 de ani dupã scoaterea de sub teascul tipografiei a Noului Testament. În acest fel trebuie sã înþelegem unul dintre punctele „programului” enunþat în predoslovie. Din ce limbã s-a tradus Noul Testament? Care este originalul/originalele acestui text atît de preþios? Deºi problema izvoadelor este extrem de complicatã ºi urmeazã sã fie rezolvatã de cercetãri amãnunþite ulterioare. atrage atenþia asupra absenþei în limba românã a unor termeni necesari redãrii unor noþiuni: „cã sînt cuvinte elineºti ºi vorbe dupre locuri. Individualitatea. Acesta. preferîndu-le cuvinte regionale. iarã pentru îngustarea limbii româneºti. Craiul Ardealului”. în alian. circulaþie interzonalã care se va intensifica în viitor1. de la o provincie la alta. în care se spune cã acesta a fost „izvodit cu mare socotinþã din izvod grecescu ºi slavonescu pre limbã rumãneascã. 3 Limba românã în secolul al XVII-lea. 99-115. a cãrui traducere s-a elaborat mãcar parþial de munteanul Silvestru. cu îndemînarea ºi porunca denpreunã cu toatã cheltuiala a Mãriei sale Gheorghe Rákoczi. Curs universitar. cu caracter regional. Se ajunge astfel la tendinþa de a se accepta ºi rãspîndi ceea ce era comun în limba literarã scrisã în zonele dialectale diverse ºi deci de a se opri penetrarea unor elemente divergente. profereazã. cum ar fi pricinã. 2 Niculescu. împotrivã. Densusianu3. de episcopul Mitrofan. Radu Greceanu aratã cã s-a strãduit sã dea o traducere cît mai pe înþelesul cititorilor: „Iarã eu am iscodit ºi în tot chipul m-am nevoit a nu lãsa nici un cuvînt ca sã nu dea întru înþelegerea limbii noastre cei rumâneºti”2. 1935-1936. cum îl caracterizeazã Ov. în 1698. 17. alduialã în locul celor mai rãspîndiþi amintiþi mai sus. idei opuse celor ale celebrei predoslovii. ca ºi predoslovia Noului Testament. folos. care unele nici la lexicoane nu sã aflã. p.80 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC caracteristicã a epocii: transferul literaturii de la o zonã lingvisticã la alta. ºi anume acela în care se vorbeºte despre strãdania elaborãrii unei traduceri accesibile unei mase de vorbitori cît mai largã. altele. de exemplu la Radu Greceanu cînd traduce Mineele tipãrite la Buzãu. Aºa cum unele texte moldoveneºti sînt imprimate în Muntenia. 23. Este chiar cazul Noului Testament de la Bãlgrad.

taha "chipurile. cit. din porunca ºi chelºugul Mãriei sale ºi el s-au ostenit cît s-au putut ºi curînd îi s-au tîmplat lui moarte”. în plus. sub controlul lui Udriºte Nãsturel. tot sub Silvestru s-a tipãrit ºi Psaltirea din 1641. Mai departe se aratã cã traducerea nu s-a fãcut numai din limba greacã: „Ce numai aceasta sã ºtiþi cã noi n-am socotit numai pre un izvod. . aºa zis”2. carele au fost izvodite de cãrtulari mari ºi înþelegãtori la carte greceascã. el a tipãrit în 1641 Sinaxarul de la sfîrºitul Psaltirii slavone de la Govora (1638) ºi. imperfectã. p. Bucureºti. Traducerea a fost – dupã Silvestru – refãcutã ºi sfîrºitã de alte persoane despre care însã nu se mai ºtie nimic direct din punctul de vedere al numelui. Despre „persoana” traducãtorilor se cunosc totuºi relativ puþine lucruri. ed. a Domnului nostru. lãtineºte ºi am socotit ºi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveaneºte din greceascã ºi e tipãrit în þara Moscului. însã de cea greciascã nu ne-am depãrtat.. sigur. Se ºtie. din predoslovia cãtre cititori cã transpunerea în limba românã a fost începutã ºi realizatã într-o primã formã din limba greacã de cãlugãrul Silvestru: „Acest testament l-au început a-l izvodi eromonah Selivestru. eromonah”. a tradus. Dupã Iorga1. le-am cetit ºi le-am socotit. Istoria literaturii române. fiind socotitã. Studii istorice greco-române. se lãrgeºte. 106. dar se pot face deducþii atît din cele expuse în prefaþa cãtre 1 Op. „iarã noi socotind ºi luînd aminte gãsit-am multã lipsã ºi greºiale în scriptura lui pentru neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti. Sibiu. ce toate cîte am putut afla. partea a II-a. 1930. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. menþionîndu-se ºi un original în limba latinã: „mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. Traducerea lui Silvestru. a 2-a. tipograful lui Matei Basarab3. p. greceºti ºi sãrbeºti ºi lãtineºti. dupã moartea sa. tipãritã patru ani mai tîrziu (1642) tot la Govora. 2 Demostene Russo. 1939. Puºcariu. 259.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 81 În predoslovia cãtre Mãria Sa Craiul Ardealului informaþia noastrã despre izvodul grecesc ºi cel slavonesc se întãreºte ºi. ªi socotind acestea toate. egumen la Govora. care a avut o largã activitate atît de tipograf cît ºi de traducãtor. Pentr-aceia noi am început dintîiu a-l posledui ("a-l confrunta”) ºi unde n-au fost bine am isprãvit (am îndreptat) ºi am împlut ºi am tocmit diîncît am putut”. 506-507. „a scos-o ºi a primenit-o” în 1638 din slavona rusã. Evanghelia învãþãtoare de peste 600 de pagini. ce mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim. varecarea au îmblat mai aproape de cartea greceascã de pre aceia am socotit. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã. Epoca veche. ºtiind cã Duhul Sfãnt au îndemnat evangheliºtii ºi apostolii a scrie în limbã greceascã Testamentul cel nou ºi cartea greceascã iaste izvodul celoralalte”. a lui Isus Hristos din limbã greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã”. 3 S. Acesta este unul ºi acelaºi cu „Silvestru. p.

7-8. În cadrul Faptelor Apostolilor ºi a epistolelor. beneficiazã iarãºi de explicaþii ample. a Domnului nostru a lui Isus Hristos din limba greceascã ºi slavoneascã ºi lãtineascã. poroboc. În Noul Testament apar unele clare diferenþe de traducere de la un text biblic la altul. ocã. Despre cei care au tradus aflãm în prima predoslovie cã: „Mãriia ta. „înþelegînd Mãria ta cã noi rumânii care sîntem în þara Mãriei tale nu avem nici Testamentul cel nou. ceea ce ar explica prezenþa în Noul Testament a unor cuvinte întîlnite (ºi) în Banat: foale "burtã”. în „Biserica Ortodoxã Românã”. carii sã ºtie izvodi Testamentul cel nou. a munteanului Silvestru. corfã. de asemenea prezenþa formelor verbale a scria ºi a prenoi. marhã. Pop (Gabriel F. Sinonimele în Noul Testament de la Bãlgrad. probabil localnici ardeleni care au folosit relativ uºor un original latin ºi care utilizeazã cuvinte sau forme regionale transilvãnene: alean. mire. tãrnaþ. 2. sãcriu. beseadã. p.82 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Rákoczi. 2 G. p. nea. 80 (1962).. Nu este exclus ca dintre aceºti „preuþi cãrtulari” ºi „oameni înþelepþi” unul cel puþin sã fi fost originar din regiunea Banatului. Existã cel puþin trei argumente în favoarea ideii cã Noul Testament a fost tãlmãcit de mai multe persoane: 1. acelaºi cuvînt este glosat altfel: „În Evanghelia dupã Luca o stadie este explicatã prin 125 de 1 I.T. aleºui. Traducãtorii erau deci „preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi” cunoscãtori ai limbilor greacã. F. "a restaura. . Un al treilea argument al numãrului mai mare de traducãtori l-ar putea constitui ºi împrejurarea cã. Þepelea. 3. neci cel vechiu deplin întru limba noastrã. hangeriu. nr. cu mult chelºug în toþi anii trimiþi cãrtulari în þãri streine sã înveaþe cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu din scripturã jidoviascã ºi greceascã.. carea vãzînd porunca Mãriei tale. ciurdã. sudui. 2. Mãriia ta te-ai milostivit ca un craiu milostiv ºi mi-ai poruncit sã caut în popii miei preuþi cãrtulari ºi oameni înþelepþi. alãmojnã. op.. Gheþie. sînt cîteva la Luca ºi douã la Ioan. cit. p. 3 G. slavonã ºi latinã. cît ºi propriu-zis din traducere despre regiunea cãreia îi aparþineau. a reface” îndreptãþeºte presupunerea cã printre traducãtori ar fi existat ºi „cãrtulari” bãnãþeni2. 304. ºi venindu acasã sã sã vesteascã cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. Þepelea). diferã de la un text la altul: „Examinînd frecvenþa explicaþiilor constatãm cã ele sînt mai numeroase la evangheliºtii Matei ºi Marcu. de la Caransebeº sau Lugoj sau din Hunedoara. scrîºca. Înclinãm sã credem cã termenii de origine turcã (mahramã. atît cantitativ cît ºi calitativ. în diferite locuri. ca ºi despre cultura lor. Notele marginale. divan) se datoresc primei traduceri. Epistolele lui Pavel”3. 756. de exemplu între tãlmãcirea Evangheliei de la Marcu ºi a Evangheliei de la Luca. priiatnic1. în LR. 155. 13 (1964). nr. am ºi fãcut ºi Mãriia ta încã te-ai milostivit de ne-ai adus meºteri streini de ne-au fãcut tipografie ºi le-ai dat platã din vistiariul Mãriei tale”.

prin Hamburg. 2 Drãganu. Din urmãrirea explicaþiilor marginale se poate vedea cã acesta nu e singurul caz”1. Istoria Bisericii ºi a vieþii religioase a românilor din Transilvania ºi Ungaria. rezervatã tipãririi de cãrþi româneºti. se ºtie cã Gabriel Bethlen înfiinþase un Colegiu Academic de confesiune protestantã la Alba Iulia. pe lîngã limba românã. latina ºi greaca3. criticat tocmai pentru „neînþelesul limbiei ºi cãrþii greceºti”. 196. În 1638 se pare cã terminase organizarea tiparului cu litere latine. tipografi care aveau asupra lor un paºaport eliberat de regele Poloniei.. Dar el voia sã mai instaleze o tipografie. în fiecare an „cãrtulari în þãri streine” sã înveþe „cu de-adinsul cuvîntul lui Dumnezãu”. acesta continuînd þelurile culturale înalte ale lui Bethlen doreºte sã doteze tipografia de la Alba Iulia cu meºteri din Olanda ºi se adreseazã lui Matei Basarab pentru a înfiinþa o secþie tipograficã cu litere chirilice: „Prin 1636. Deci în tiparul ardelean care a realizat Noul Testament de la Bãlgrad trebuie neapãrat subliniat rolul românilor. 3 ªtefan Meteº. tot principele se preocupã de înfiinþarea unei ºcoli cu trei dascãli în care sã se înveþe. la Evanghelia dupã Ioan stadiile sînt echivalente cu «alergãturi». cu aceastã ocazie. el aduce din Olanda. La 22 martie 1639. pare-se cã ar fi cerut valahilor «ºrifturi» deci caractere chirilice pentru tiparniþa lui Rákoczi. vol. trimite. De altfel. 42. 1935. În 1637 îl vedem în continuare pe Rákoczi în cãutare de tipografi strãini. în predoslovia adresatã principelui Gh. La rîndul lor. subliniindu-se cã în primul rînd izvorul grecesc a fost urmat. evident. menþionat în enunþarea titlului. Din pasajul de mai sus rezultã cã în tiparul româno-transilvãnean se afla cultura valahã din sud. termenul este explicat atît prin cei «125 de paºi» cît ºi prin comparaþii numerice cu mila nemþeascã. tipografie care va fi datã sub oblãduirea lui Gh. Rákoczi din 1629. În lumina celor de mai sus este clar cã textul principal dupã care s-a „izvodit” este cel grecesc. ºi valahii ceruserã aceste caractere de la ruºi”2. desigur cã numai o cercetare foarte atentã. Pe de altã parte. Hist. de la care sînt cerute ºrifturile.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 83 paºi. cu bune cunoºtinþe de limbi strãine. Este firesc sã se înþeleagã cã cei care au continuat traducerea erau persoane cu o anumitã experienþã. Cei care au tradus dupã Silvestru. nu poate fi intreprinsã în limitele studiului de faþã – ar putea duce la stabilirea numãrului (aproximativ) al traducãtorilor. Astfel. În fine. iar la Faptele Apostolilor. I. pe cheltuiala lui. p. comparativã a textului – care. încep a „posledui” ºi a „tocmi” traducerea acestuia. Sibiu. ªi. cãci ei nu se 1 Ibidem. Rákoczi ºi în predoslovia cãtre cititori. dupã cum am vãzut. p. Tot Bethlen reorganizeazã tipografia cu litere latine de la Alba Iulia. dupã cum reiese din predoslovia citatã. episcopul de Alba Iulia se duse deci la Braºov ºi. Terenul pentru o traducere de mare anvergurã ca aceea a Noului Testament era de mult pregãtit prin ºcoli ºi prin tipografie. unde sînt aduºi profesori vestiþi din Apus. . argumentele se vor înmulþi în analiza comparativã care urmeazã.

lat.. împrumutul de cuvinte greceºti ºi explicarea lor marginalã pentru a le face accesibile: areopag. 274-276. 59.” (Matei. 3.84 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC mulþumesc numai cu reproºul amintit adus lui Silvestru. 22) "a sãborului” . mintã (< v. f. isopu < gr. Traducãtorii indicã sursa principalã a lucrãrii lor – „izvodul grecesc” – ºi sursele secundare – adicã tot ce au fost ei convinºi cã porneºte de la originalul grecesc. 1) "al patrulea biruitoriu de lume” „ªi iacã veni unul de î(n) mai marii sinagogei” (Marcu. ci invitã la sfîrºit pe cititori sã compare traducerea lor cu originalul pentru a vedea „pre care cale au îmblat”. sl. statir.. sl. f. v. f. c. 4.. p. iatã ºi explicaþiile marginale ale unora dintre aceºti termeni1: „Atuncea Irod pre ascuns chemã pre maghi” (Matei. precizãri marginale din care se deduce normal cã traducãtorii confruntau diversele traduceri pe care le aveau în faþa ochilor cu originalul grecesc. typografie. diacon. p. menþionarea expresã a folosirii textului grecesc: „greceaºte aºea-i acest vers”.. gangrenã. Ne întîmpinã deci traducãtori cu un anumit „trecut” ºtiinþific. magus). v. b. însã. 18. evrochilidon (vînt). 48. Dovezi cã s-a utilizat ca „izvor primordial” textul grecesc al Noului Testament mai avem. care se gîndesc sã facã rezumatul fiecãrui capitol. . v. 2) "filozofi” „Atunci Irod vãzînd cã fu batjocurit de maghi” (Matei.. b. Cîteva precizãri în legãturã cu izvoarele ºi glosele Noului Testament de la Bãlgrad.„ – Ce vã pãziþ(i) voi înºivã cã vor da pre voi î(n) sinagogile lor" (Marcu.).). în LR. 5.. iotã. filosofi. v. isop (< sl. sinagogã. 2. v. geena < gr. maghi (<gr. f.” (Matei. c. pe lîngã predosloviile menþionate ºi pe lîngã concepþia despre traducere care reiese de aici. c. Dupã cum se vede. ºi din alte trei împrejurãri: 1. gazofilachia (termenul care apare o singurã datã ºi în Tetraevanghelul lui Coresi). stihija < gr.). 7. 18) "sau certã sau o slovã care-i mai micã” „Intru aceea vreme auzi Irod tetrarha biruitoriu.. chimbol. probabil unei ediþii strãine a Noului Testament. 12 (1963). 5. 9) "pre unde sînt strînºi de ascult cuvîntul lui Dumnezãu” 1 Gabriel Þepelea.Iotã una nu treace. condrat. f.. care considerã necesar ca în prefaþã sã enumere izvoarele. c. b. 13. „la greceascã nu era” etc. nr. menta < gr. nardos. 16) "gãcitori” „. gheena (< v.). c.. teatron. magos. stihie (<sl. a. Împãrþirea capitolelor în stihuri (versete) pentru a putea fi gãsite cît mai uºor se datoreºte. 46. unii dintre aceºti termeni au pãtruns în limba românã prin intermediul limbii slavone. tetrarh. 14. canon.

17. 7. a. (Fapte.. faceþi pre al fiului gheenei” (Matei.. de exemplu Elisafta. a. 19. c.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 85 „Iarã nu preste multã vreame sã lovi î(n)tru ea vãnt cu vihor carele sã cheamã evrochilidon” (Fapte. termenul gr. c. v. 42) "izma” „Iarã ei împlurã burãtele de oþãt cu isop" (Ioan. Un loc important printre izvoarele Noului Testament îl are traducerea latineascã. 27) "ban sau aspru”.. la fel sintagma leagea lumiei. fire-aº ca o aramã rãsunãtoare ºi ca un chimbol nerãsunînd" (Fapte. v. Biblia ad vetustissima exemplaria. v. 21.. 1) "Chimbol canon sau harfã cu strune” „ªi cuvîntul lor paºte ca gangrena” (Fapte. 27 v. c. vei afla un statir” (Matei. a. maghi este explicat tot printr-un termen gr. cu o anumitã circulaþie în epocã. De menþionat cã. f.. f. p. c. cãutînd vãzu pre cei bogaþi aruncînd darurile lor î(n) gazofilachia” (Luca. 1) "vistiarul besearicii” „. este explicatã prin gr. pentru cã acest cuvînt este cunoscut ºi germanilor ºi slavilor. filozofi. alcãtuitã din douã cuvinte moºtenite din latinã. "numele vãntului despre rãsãrit cu vîscol reapede” „. b. 108) aratã cã a fost introdus prin intermediul altei limbi. f. stihie. f. "molotrul ce-i ca mãrariul” „. v. ceea ce ar putea constitui un indiciu cã atît filosof cît ºi stihie erau cuvinte cunoscute. 14).. Acest text este probabil cel editat la Veneþia în 1587: „Aceastã ediþie. 4). 17. 158.. v. 29) "trestie” „. fiind un termen botanic în legãturã cu farmaceutica. f. se precizeazã cã este vorba despre traducerea lui Ieronim (Hieronymus). 23) "izma”. 15) "matca focului” „. c. c. ºi prinzîndu-l pre el îl duserã î(n) ariopag zicînd. a. 13. 2. 30. 23. Veneþia MDLXXXVII” este bazatã . v. Un alt argument în favoarea acestei idei îl poate constitui faptul cã ºi un termen de origine slavã ca mândrii (de la rãsãrit) este glosat tot cu filosofi (Matei. 97. f. 30. 84. v. f. 17) "gangrena iaste boala ce mãnãncã carnea omului” „Ce vai de voi fariseilor ce zeciuiþi minta ºi ruta ºi toate legumile” (Luca.... b.... în Biblie. cit. v. cimbrul ºi cheminul" (Matei. 11. c. c. b. într-un loc. 234 b. ruta) Densusianu (op.. c. Folosirea unor nume proprii greceºti. Vai de voi cãrturari ºi farisei fãþarnici cã zeciuiþi minta. 170 b. 3. 131. Cuvintele teatron ºi teatru se gloseazã "celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oamenii sã vazã lucruri de minuni” (în pasajul corespunzãtor din CV ºi Pravila lui Coresi apare prãvire. v.. 285. 23. 19) "ariopag iaste casa oraºului unde sã strãngea deregãtorii” „. Despre rutã (< lat. privealã). f. 23. c. f. iar în 1688..

13) 1 Ibidem. Jupiter. a. c. summa.1) Ca urmare. 3 Sancti Hieronymi presbiteri in Pentateucum Moysi (praefatio) ºi cîte o prefaþã la fiecare evanghelist. 154. Noul Testament conþine un mare numãr de prefeþe scrise în acelaºi stil sobru. p. Ca ºi aceasta.. Hieronymi prologus galeatus.). v. v. În fine. Prin etimologie popularã. se chiamã varvari ” „. p. 2. de exemplu3: „. ºasezeci de stadii" (Luca. 12 (1963). orator. ci „cã ne gãsim în faþa unor texte originale”2. 62. fãcînd foc. Dar cercetarea acestor predoslovii ne aratã cã este vorba de influenþã exclusiv în organizarea materialului. cãrora li se alãturã ºi unele nume proprii de zeitãþi ca Diana. 13 (1964).. v. trimiterile din Noul Testament sînt aproape identice cu cele din Biblia din 1587. din punct de vedere strict lingvistic. Neologismele de origine latinã. 2. 278.. v. 197. 277... Un caz aparte îl constituie urãtor glosat prin "carele e grãitor sau procator”. datã fiind apropierea formalã. Þepelea. 103. vers. ºi ca dovadã a folosirii acestei versiuni latineºti.n. Epistola S. ceea ce ne permite sã considerãm cã nu ar fi traduceri din latinã.. libertin. s-a ajuns la urãtor de la urá + –tor. Mercurie. bine argumentat.” (Fapte. f. preazbiter. 1.86 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pe traducerea din greacã în latinã a lui Ieronim ºi conþine: 1. c. 23) „Preazbiterii sã fie popii diaconi ºi toþ(i) ce-s î(n) cinul besearicii” „Deci se scularã unii de î(n) sinagoga carea sã chiamã a libertinilor” (Fapte.. 2 G. 1) "cãrstnic au þîrcovnic” „ªi rînduind lor prezbiteri î(n) toate adunãrile credincioºilor” (Fapte. 172. . 16) "ce sã zice casã de leage” „preazbiter” (Fapte. Þepelea. 28. dat fiind cã prefeþele discutate seamãnã cu altele din ediþiile strãine anterioare. v. f. în LR. v. cu ideile sistematizate. 3. didactic. p. 24. c.. nr. stadiu. vistiaria. 2) „proºtii (necivilizaþi n. varvari. þeremonie. cãruia îi corespunde în pasajul respectiv lat. prezenþa în Noul Testament a unor termeni savanþi latini precum: pretor. f. 9) „libertinii era carii îi fãcea de î(n) slugi slobodaºi” „. 151. f. bazate pe extrase din Ieronim. c. sînt ºi ele explicate în notele marginale prin cuvinte populare de largã circulaþie. nr. scripturã. Iari curteanii dusãrã pre el î(n)lãuntru (î(n)) curte carea iaste pretor” (Marcu. Hieronymi ad Paulinum presbyterum de omnibus divinae historiae libris. 15. în LR. c. precum ºi prefeþe la epistolele apostolilor. 3 G. f. iarã varvarii fãcea omenie multã cu noi. 6. testament. f. publican „cãpitan” nu poate fi explicatã altfel decît printr-un original latin. (Versiunea lui Ieronim a devenit în urma Conciliului trientin (1545–1563) versiunea autorizatã oficial de biserica catolicã ºi e cunoscutã sub numele de Vulgata. c. 142. 14. v. Trebuie însã privitã cu o oarecare rezervã aceastã afirmaþie. ruta. v.

v. 35. v. (Fapte. 17. 314. 20) "„125 de paºi. 7. a. c. 172.. 24) „Ce sã zice a legii noao”/ Alteori unii termeni latini erau socotiþi mai cunoscuþi. 8) „carele e grãitor sau procatãr” „ªi fu tatãl lui poplie cuprinsu de friguri ºi de vintre zãcînd”. Iarã mai marii popilor luarã acei arginþi. f. f.? "mitarni(ci)” Cele de mai sus ar putea fi o dovadã indirectã cã cei care l-au corectat pe Silvestru erau cãrturari ardeleni ce au folosit cu precãdere un text latin. 11.. 186. 13. 28) "vistieria besearecii". 6) "rugului” . 14. glosat prin vameºi ºi mitarnici: „au ºi publicanii fac aceea?” (Matei.. a. c. 167. ca cincisprezeace stadii" (Ioan. a. 46) „Ce erau atunci vameºi” „ªi fu cînd ºãdea î(n) casa lui ºi mulþi publicani ºi pãcãtoºi ºãdea cu Is. 18) "alergãturi” „stadii ” (Fapte.. 3) "cioplitor ” „Au nu e acesta feciorul cel al rotariului” (Matei. rotariu” (Marcu. a. f. stepene. 28. Iarã sosind la treapte tãmplã-sã a-l duce neºte viteaji pentru nãvala mulþimei” (Fapte. c. a. v. de exemplu gr. 55) "cioplitoriului” „ªi zise Domnul cã aþ(i) avea credinþa ca un grãunþ de muºtariu zicereaþ murului acestuia” (Luca. 14. 93. c.. De altfel traducãtorii explicã în note ºi unii termeni latineºti mai vechi. un cuvînt latin. f. aºa cã cu ei se explicã alte cuvinte. 31) "„holda lui ” „Iarã dupã cinci zile pogorî popa cel mai mare Anania cu bãtrînii ºi cu un urãtoriu. v. 8) „Cãnd face omul sãnge unii zic inima cea rea. 5. anume Terþulie” (Fapte. 314. f. 7. 18) "poama” „. 47. f. de fapt. v. v. 606. 26. c. v. a. ziserã nu sã cade aceºtia a-i pune în corban (Matei. c. v. v.. b. f. 17. c. Este vorba de poblican. v. c... c. 164.. 601 de stadii fac 8 de mii de mile niemþeºti” „. au în besearecã” „Cã s-au copt aua” (Fapte. corban: „. v. f. f. ace îi boalã” „. v. moºteniþi în limba românã. 13. ba chiar ºi unele formaþii pe teren românesc considerate probabil a fi insuficient rãspîndite: „ªi samãnã agrul lui” (Matei. c. a. c.. 6. c. a. 28. v. 14.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 87 „într-o stadie sãnt 125 de paº(i)” „. 35) „grãdice. 120. a celui Testament Nou" (Marcu. f. pre carele sã sue sus au în foiºor. f. a. c. Este interesant de menþionat cã un termen care este citat în predoslovie ca fiind de origine greacã este. 21.. f..

V r.” 2. c. mîndri "înþelepþi” (f. gubãvie s.” (Fapte. De asemenea se întîlnesc unele calcuri dupã slavonã: leamne s. Darã ce cauþi ºtercul în ochiul fratelui tãu darã bãrna care-i în ochiul tãu nu o ai aminte”. „Nu giudecareþi ca sã nu fiþi giudecaþi.88 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC „Ce fum lini î(n)tru voi. slavonisme care însã este foarte posibil sã fi fost rãspîndite ºi mai dinainte (unele dintre aceste cuvinte apar ºi în textele din secolul al XVI-lea).. "adunare.f. f.. De exemplu: craiu s. otapoc < otcupok. carele au izvodit dintîiu din limbã greceascã-lãtineaºte).n. aºa cum a arãtat G. (f. izvod s. noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi.f. le-ai dat platã din vistiiariul mãriei tale). 4 5: în zilele lui Irod craiu). Acesta explicã un numãr de slavonisme din Noul Testament. 2. în ce fel. sãbor s. ce toate cîte am putut afla. remetietur vobis. f. 118 r: îl lãpãdarã afarã den sãbor). in qua mensura.. v. ibidem. puteau folosi locuþiunile în ce chip. V r: noi am început dintîiu a-l posledui (pe Silvestru) ºi unde n-au fost bine. cit. „Olice indicare ut non iudicemini. gubãvie "leprã”. f. "a urma. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). "vistierie” (f.2 ºi cîteva sensuri vechi din sl: ciude "minuni”. iar pentru „cu ce mãsurã”. Noul Testament de la Bãlgrad. c. v. izbãvi. p.. mîndrii de la rãsãrit venirã la Erosalim).: nume de oameni ºi de leamne). 4 r) etc. 3). a confrunta” (f. am isprãvit ºi am împlut ºi am tocmit din cît am putut). Þepelea (loc. V r: Eronim. IV r: mãria ta. "mulþime” (Mat. mensi fueritis. . 274. "copaci” (f. p.pl. 7) "blãnzi ” „Alexandru. "a traduce” (f. pomanã s. nãemit vb. 2 ILRL. vistiiariu s. 110. mai vîrtos ne-am þinut de izvodul grecescu). Im quo enim iudicio indicaveritis iudicabimini. b. 279. consiliu” (f. isprãvi vb. p. part. 7. "a îndrepta” (f. V v. zmyrnã s. 119 r: /pãstorul/ cel nãemit). trabem in oculo tuo non uides.” (Fapte. deºi traducãtorii puteau utiliza pentru judeca un termen sinonim ca a osîndi. 280). V r: în toate capetele toate soroacele le-am pus cu numãr).. comparînd textul latin cu cel al Noului Testament. 4 r: mîndrii venirã de sã închinarã lui H(risto)s.f. unele pasaje sînt identice din punctul de vedere al lexicului utilizat: 1.n. viteji "soldaþi”. 9 a. "leprã” (Mat. posledui vb. mult rãu mi-au fãcut. 8. Quid autem uides festucam in oculo fratris tui. giudeca-vã-veþi ºi cu ce mãsurã veþi mãsura sã va mãsura voao. 15) "zlãtariu de aramã” În plus. unii termeni tehnici ca bîtie 1 1 Ibidem..n. faurul. IV r). dihanie s. "fazã. "versiune” (f.n. 14.m. 4. O altã sursã sigurã a Noului Testament a fost textul biblic slavonesc tipãrit la Moscova.. 286. izvodi vb.. unde n-au fost bine. "tocmit cu platã” (f.n.. c. cã cu ce giudecatã veþi giudeca. Se poate constata cã lexicul e aproape acelaºi. soroc s. crãire "regat”. "pomenire” (f. f. V r: noi n-am socotit numai pre un izvod. ibid. a. perioadã” (f. 14). "smirnã” (f.

p. Într-adevãr. le explicã astfel: „am scris de cartea Estiriei cã nu-i scris întru ia numele lui Dumnezãu Savvaoth. 5. ºi textele lui Matei de dupã anul 70 – a fost scris în limba greacã. scuzîndu-se pentru greºeli. 48 (1972). dupã cum se aratã clar în titlu. În plus. Bucureºti. publican. Hodoº. f. p. Traducãtorii. în acest caz. ne conving pe deplin despre acest lucru”. 18) "promisiune”. 6 LCB. în Noul Testament. p. Cazacu ºi L.. 18. 6. 34). probabil. tipãritã în 1651 tot la Bãlgrad ºi tot de Simeon ªtefan. ºi prefaþa cãtre principele Ardealului Racoþi II4 ºi prefaþa cãtre cititori5. p. aºa cum subliniazã Al. Rabbi. leºuitor "cel ce stã la pîndã”. cantitatea elementelor slave nu este foarte mare în raport cu textele literare din secolul al XVI-lea sau chiar cu slavonismele prezente în textele lui Varlaam ºi Dosoftei1. Rosetti. Evident. Bianu ºi N. II e) etc. Cuvintele de origine ungureascã ºi unele fraze întru totul slugarnice acestei limbi. (Fapte.n. (Fapte. ar fi vorba numai de textul lui Matei. p. II v. 6. op. 189. 184. în „Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”. r: din porunca ºi chelºugul mãriei sale). dupã care în afarã de acele izvoare „mãrturisite”.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 89 "facere. p. Mammon. Istrate. cei trimiºi de Racoþi în þãri strãine aveau scopul de a învãþa din „Scriptura jidoveascã ºi greceascã". Istrate. 754. cit. dar ne aratã textul ºi ne spune mintea: Biblia ungureascã tipãritã de calvini. Oricum. oca "cauzã.)) etc.u. 7 G. (Fapte. sînt foarte multe date de limbã care justificã presupunerea lui Ioan Bãlan6. 2 I. în timp ce restul – ca. ºi chiar formule stereotipe: esteje i proc(iia) (f. 5). leºui ºi aleºui (< magh. cel de-al patrulea izvor indicat este cel ebraic. 170. beteag s. motiv”. . p. 753. olosi "italieni”. În sfîrºit. de Biblia calvinã a lui Heltai Gaspar (1562) care are la sfîrºit un glosar cu explicaþia în maghiarã a unor cuvinte precum gheena. „izvoditã cu mare socotinþã din izvod jidoviesc pre limbã rumâneascã”3. "cheltuialã” (f. a fost. De asemenea. cit. iar la Biblia jidovascã nu iaste”2. v. 9-12. 16). 188. csábolni (Densusianu.). (Fapte. cartea facerii” (din Noul Testament (f. 1903. Este vorba. ponos s. Onu. Maria Rãdulescu a identificat ca izvor de comparare maghiar Biblia lui S. t.m. fãgãdaº s. În fine. scris în aramaicã. (Rom. V. 138. 4 Ibidem. p. în erata de la sfîrºitul cãrþii. în sprijinul ipotezei cã traducãtorii vor fi folosit ºi o versiune ebraicã – pentru partea menþionatã – ar putea sta ºi faptul cã Psaltirea.m. 5 Ibidem. op. întîlnim o serie – totuºi nu foarte largã7 – de cuvinte de origine maghiarã: aldui vb. sã fi fost utilizat ºi unul nemãrturisit: „ºi ceva ce nu ne spun. fãgãdui vb. lesni) "a sta de pîndã”. Un monument important în istoria limbii române literare: Noul Testament de la Bãlgrad (1648). 241 º. cãci la Biblia sloveneascã o au învãluit unii cu neºte adãusãturi. chelciug ºi chelºug s. nr. de altfel. 3 Ibidem. ILRL. 107).. 1 G. I. Karoly din 1590 (SCL 3/1982. 12. B. cebãlui (specific Ardealului în „cebãluit de somn” ºi „ameþit de somn” < magh. sinagoga. Bibliografia româneascã veche. IV r: din demnãtura ºi chelºugul mãriei tale.

în 5 „puncte” dintre care în ultimul se cere. indisolubil. p. de exemplu. într-un stil mult mai simplu. dr. în care ideile apar foarte exact exprimate. vol. 1981. 1-2. cititorului sã judece „izvoarele” ºi sã ierte greºelile involuntare fãcute: „Mai apoi de toate. nr. metodic chiar. Sigur este cã Simion ªtefan este autorul primei „predoslovii”. . prof. Bucureºti. În plus unele cuvinte de altã origine au intrat în limba românã prin intermediar maghiar.90 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1) etc. 3 Despre rolul lui Simion ªtefan în redactarea uneia din predoslovii. pr. dupã T. În Noul Testament este scris cînd sumã. L. 1 V. Predoslovia citatã se caracterizeazã printr-un stil greoi. de origine latinã (summa). nu numai de „loc unde se vinde ºi se cumpãrã”. cînd summã (iar în Psaltire totdeauna ca în limba latinã. I pl. „în popii miei preuþi cãrtulari”. p. avînd fraze lungi nu lipsite de pasaje confuze. cã scriptura fãrã înþeles iaste ca ºi trupul fãrã suflet”. în care abundã citatele din Biblie ºi unele comparaþii. magh. la fel „pre carii stãturã înaintea soborului (= elö allitottak "a îngãdui lui Dumnezeu” (a asculta pre Dumnezeu) (= engedelmeskedni az Istenemek)1. 1-2. un calc dupã maghiarã: nu pãrãseºte de a grãi (Fapte. 2 G. pe care el o semneazã „Slugã mai micã ºi plecatã a Mãrii tale. Gáldi în Acta lg. numele sãu? Se pare cã rãspunsul – cel puþin parþial – este negativ. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. evident. sã va cã am silit den cît am putut. sobru. rugãm pre cetitorii ceºtii cãrþi sã nu ne giudece numaidecît pînã nu vor socoti izvoadele ºi veþi afla pre ce cale am îmblat. 122. chiar dacã. Mircea Pãcurariu. unde. Simion ªtefan. la rîndul sãu. Þepelea. (Budapesta) XIII. II. dar probabil s-a procedat aºa fiindcã tîrg mai are ºi sensul de oraº. 6. sau dã înainte "prezintã”2. cea adresatã Mãriei sale craiului Ardealului. Mai vîrtos de toate pre aceasta ne-am silit sã þinem înþelesul Duhului sfînt. v. cu un adevãrat spirit ºtiinþific. Simion ªtefan a tradus aceastã operã monumentalã de care este legat. 69-74. summa). Verbul a pãrãsi cu sensul de "înceta” este. Aceasta spre deosebire de „predoslovia cãtre cetitori” scrisã la pers. deºi tîrg era foarte cunoscut din texte anterioare. Tot prin filiera limbii maghiare a pãtruns ºi sumã „rezumat”. p. se justificã din italianã.. 178. fasc. sã nu greºim. félben hagy sau abbangagy. în „Biserica Ortodoxã Românã” 83 (1965). ºi a Vadului ºi a Maramurãºului ºi a toatã þara Ardealului”3 ºi în care adesea apar formulãri clare precum: „mi-ai poruncit sã caut”. Se explicã tîrg prin piaþã. 1963. Simion ªtefan ar fi participat ºi el la traducere alãturi de preoþi calvini. arhiepiscop ºi mitropolit scaunului Belgradului. de exemplu piaþã (pentru tîrg) este luat din magh. Adevãr ºi noi oameni sîntem ºi am putut ºi greºi. nem hagy fel. 13). Cipariu.

acesta iaste omul acela ce spre oameni ºi lege ºi locurile aceste tutindine tot învaþã. p. pentru o întinsã parte a sa. printre textele din secolul al XVI-lea. Bucureºti. 4 Istoria literaturii române vechi. VII 3. p. Totuºi. cu titlu de ipotezã. pentru cã. concepþia lucrãrii îi aparþine lui Simion ªtefan. unele. mai puþine. ºi deci mai aproape de realitate. aproape în întregime „scheletul” traducerii este constituit din texte româneºti tãlmãcite anterior. care. vorbesc despre „mãrturisirea lui Simion ªtefan” sau despre faptul cã în „predoslovia cãtre cetitori”. 105. S. 1942. jidovi vãzurã el întru beserecã. întrarã în beserecã. de texte deja traduse în limba românã în secolul precedent ºi. Bucureºti. vestindu-i sfrãºitul zilelor de curãþit pînã cînd duse vor fi derept cãte vreunul fieºcui de ei aducere. Eventual nu ar fi imposibil ca tot lui Simion ªtefan sã-i fi revenit ºi redactarea – mãcar parþialã! – a notelor marginale sau sistemului deosebit de liniaturã. ajutaþi.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 91 Se poate pune întrebarea dacã au dreptate cercetãtorii care. de o serie de modele. Onu1). probabil. Opinãm cã specialiºtii pot formula concluziile lor în acest fel. în zilele acele atunce Pavel. 1904. vol. chiar în secolul al XVII-lea. dar avea un rar simþ. 91. Vãdirâ a toatã gloata ºi rãdicarã sprinsul mâinile strigãnd: bãrbaþi izraili. Cazacu. vol. Cartojan4: „nu era om de culturã deosebitã. ªi ca vre ºapte zile sã se sfrãºascã a ceia de întru Asia. iar pentru Faptele Apostolilor de CV ºi de Apostolul lui Coresi. Pe lîngã izvoadele amintite. 92. „umbra” acestora fiind prezentã pretutindeni. Vtok 7 ned. CLXXII. Aceasta ne face sã nu putem fi de acord cu N. care l-a cãlãuzit cu chibzuinþã în datoria grea pe care o avea de îndeplinit”. se poate considera cã. pînã la 1688. trimiterile etc. texte „contemporane” deci. a ºi revãzut traducerea. poate ºi de Evangheliarul de la Sibiu. Noul Testament s-a folosit pentru Evanghelii de Tetraevanghelul lui Coresi. 3 Istoria literaturii religioase a românilor. deci este atestatã existenþa unui „model”. 2 Ibidem. iacã ºi grecii aduse beserecã ºi spurcã 1 ILRL. discutînd ideile cuprinse în predoslovia a doua (de exemplu Rosetti. s-ar putea emite ideea ca aceste operaþii complicate sã fi revenit acelei persoane dotate cu un evident spirit metodic care a redactat predoslovia a II-a. Într-adevãr. aprecierea lui N. Într-o glosã din Fapte se menþioneazã chiar un text pe care traducãtorul „l-a întors”. în linii mari. ªtefan „acordã o atenþie specialã problemelor limbii literare”2. p. contribuind astfel la unificarea ei lingvisticã. în Studii ºi documente cu privire la istoria românilor. indiferent cine a scris aceastã predoslovie ºi cine a efectuat traducerea întregului text. . Astfel. Iorga3 care crede cã Simion ªtefan nu era un cãrturar ºi socotim mai nuanþatã. iatã cîteva fragmente paralele ale Apostolului ºi ale Noului Testament: APOSTOLUL Atunce Pavel luo-se cu bãrbaþii ceia zi demâneaþa cu nuºii sã se curãþeascã. Noul Testament a beneficiat. pentru ilustrare. II. p.

Era vãzând Trofim efesenii cetate cu nusul e lui pãru cã în beserecã i-au dus Pavel. carele împotriva oamenilor ºi a legii ºi acestui loc. 106v–107r. învãþa / în besereca ºi nimea nu prinse / el cã nu era venit ceasul lui. agiutaþi. 178–9). Atuncea deaca sã apropie cãpitanul. adãpa el. Crestomaþia romanicã I. acesta-i cel omu. V. 95–97. p. 98. trâgea-l el afarã de în beserecã. ce iaºte ºi ce-au fapt. pretutindinea învaþã ºi încã ºi pre greci au adus în beserecã. pre el / uºi nu putu mãn/tui. puse-l întru o / trestie. E Isus lãsã glas mare. într-însele era Maria Magda/lina ºi Maria lu Iacov micul ºi a lu Iosie mumã ºi Salomiia. ºi prinzînd pre Pavel trãgea-l deîn besearecã ºi numaicît închiserã uºile. nece pârintele mieu. ap. nu pute înþeleage aiave de voroavã. (Cã vãzuse pre Trofim efeseanul în oraº cu el. ªi se izbândi / scriptura ce se grãia „ºi cu ce fãrã / leage mã socotirã” ªi mergea hu/liea. Furã ºase ceasure. Zise domnul cãtrã ceia ce mearse/ra cãtra el. 32. lima / sava eani”. clãti capetele lor ºi grã/iea „Ace/sta spãrgea beseareca 107r ºi a/ treea zi o zidiea. grãi: „Lãsaþi sã vedem de va veni Ilie sã-l ia el”. ªi sã turburã derept însul tot oraºul. ºi fu curãrea oamenilor. rãpo/sã. zise cã-l aducã el în plãc (p. un/tunearec fu prespre tot pãmãntul pãnã al noaole ceas ºi întru al / noaole ceas strigã Isus. apropie-se ºi-l luo el 164r pusãrã spre el mîinile. Mãntueaºte-te însu//þi ºi deºtingea de în cruce. ºi Tetraevanghelul lui Coresi.92 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aceste locurile sf(i)nte. ºi porunci sã-l lege pre el cu douã lanþuri. eºi veastea la cãpitanul ºireagului. grãirã: „Aceasta Ilie/ strigã”. cu glas ma/re grãi: „Eloi. 30. Iarã el numai decît luînd vitãji ºi sutaºi cu el ºi alergã la ei. ºi întrebã cine-ar fi ºi ce au fãcut ºi zise sã-l leage cu cãte doao lanþure de fier ºi întrebã. Era ºi mueri. Aºijde/rea ºi mai marii preuþi bãtjocurea unul cãtrã alalt cu cãrtularii/ grãia: „alþii mãntueaºte. ce easte de se spune: „du/mnezeul mieu. cãuta de depar/te. Aceste cu/vinte grãi Isus în gazofilachie. cã s-au turburat tot Ierosalimu. 149: Rãspunse Isus: „Nece mine / ºtiþi. Eloi. Rãdicã-se cetatea toatã ºi furã curãnd oamenii ºi prinserã Pavel. pre carele le pãrea cã l-au dus în besearecã Pavel). ªi cu nusul rãstignirã / doi tlãhari. Sau 202r. p. zise: / Adevãr omul aceasta fiiul lu dumnezeu / era. Si podoaba beseareciei sparse-se // în doaea de sus pânâ jos. Ce ºi vesti cãtrã mieariul spire cã tot smenti-se Ier(usa)limul ºi aciea-º luarã voinicii ºi sutariul. Curse unul ºi împlu / bureatele de oþet. p. Ei vãzurã meariul voinicii stãturã de batere Pavel. 28. strigînd: „Bãrbaþi israilteani. pre toþi. ºi au spurcat acest sfînt loc”. curserã la dînºii. Zise amu iara lor Isus. Unul de-a dereapta / unul de-a stânga. Hristos împãratul / izraililor sã deºtingã acmu de / cruce sã vedem ºi sã crea/dem lui” ºi rãstignitul cu nusul împutã lui. dumnezeul mieu. auzirã. 29. De-aþi fi ºtiind mine. iarã ei deaca vãzurã pre cãpitanul ºi viteajii pãrãsirã de-a bate pre Pavel. „Eu / mã duc ºi veþi cãuta mine ºi . ªi aicea-º-nchiserã uºile ºi socoti sã-l ucigã el. Vãzu / vãtahul sta langa el cã aºa stri/ga ºi rãposã. Alþii alte oarece striga întru gloate. iudeilor. 31. ed. ºi pãrintele mieu aþi fi ºtiind”. / întru ce mâ lãsaºi?” Si unii de ceia / ce sta. prinse pre el. ªi cãutînd el sã-l omoarã.

tu cela ce spãrgeai beseareca. Si catapeteazma besearicii sã rupse în doao. ºi în trei zile o zidiai. ªi unii deîn carii sta acolea. Eloi lamma. 38. zise: „Adevãr omul acesta fiiul Lui Dumnezãu era”. cu cãrtularii: Pre alþii au mîntuit. ºi-l puse în trestie. Nu înþelege amu cã / pãrintele lor grãiia. unul de-a dereapta Lui ºi altul de-a stînga Lui. 28. Nu va lãsa mine singur pãrintele cã eu în/godinþa lui fac pururea”. Hristos. curãþeaºte-te” ªi aciia stricãciunea duse-se de / la el ºi acela porãnci lui: „Nemunuia // sã nu spui”. sã vedem ºi sã creadem. zise: „Voiu. . Mîntuiaºte-Te singur ºi pogor de pre cruce. 31. zicea iaca pre Ilie strigã. 20. savahtani ce sã zice „Dumnezãul Mieu. craiul cela a lui Izrail. cu mine iaste. 107: 123v în vreamea aceaia era Isus întru una de cetãþi ºi iatã un bãrbat plin de stricãciune ºi vãzu Isus. a. Iarã ceia ce trecea hulia pre El. muri-veþi în pãcatele voastre” Grãirã lui: /„Tu cine eºti?” Zise lor Isus: „Ca o cepãturã grãesc voao. rugã el. 36. cã ce Mã lãsaºi?” 35. Grãirã amu Iudeii: 202 „Au / doarã însuºi se va ucide cã grã/iaºte: „Unde voi eu mearge voi nu veþi / putea veni?” Zise lor: „Voi de jo/s sãnteþi. voi nu veþi putea / veni”. Zic amu voao cã / muri-veþi în pãcatele voastre. întunearec fu preste tot þãnutul pînã la al noaole ceas. Aºijderea ºi popii cei mari bãtîndu-ºi gioc. Dumnezãul Mieu. cã strigînd aºa rãpãosã. cu mustrare huliia pre El. de-ai vrea. Sau 123r ºi 123v. cã aþ cunoaºte pre Mine ºi pre Tatãl Mieu aþ cunoaºte”. / cãzu jos. ce / cum m-au învãþat pãrintele mieu / aceea grãesc ºi cine m-au tri/mes. iarã pre Sine nu sã poate mãntui. ªi tinse / mãna. ºi-I deade sã bea zicînd: „Lãsaþ sã vedem veni-va Ilie sã-L ia pre El?” 37. ºi între lotri sã numãrã. 32.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 93 în pãcatele voastre muri-veþi. Deci fiind ceasul al ºaselea. aceaia / grãesc în lume”. grãi: „Doamne. Iarã aleargã unul. 30. 39. pipãi el. ªi cu El rãstingnirã doi tîlhari. Mulþi crezurã în/tru el. NOUL TESTAMENT 27. putea-m-ai curãþi”. eu nu sãnt / de în lumea ceasta. zicînd: „Eloi. 116v Rãspunse Iisus: „Nece pre Mine cunoaºteþi. 34. ªi sã împlu scriptura carea zice. Acea/sta lor grãi. Iarã era ºi mueri de departe prevind: întru carele era Maria Magdalina ºi Maria lui Iacov celui mic ºi muma lui Iosie ºi Salomia. eu de sus sãnt. Iarã deacã vãzu sutaºul carele sta înaintea lui. Voi de în lume aceasta sãnteþi. Mult amu / a grãi de voi ºi sã judec ceea / ce m-au trimes adeverit iaste / ºi eu ce am auzit de la el. ed. Iarã Isus slobozi glas mare ºi rãpãosã. 33. ªi în al noale ceas strigã IIsus cu glas mare. ºi împlînd bureatele cu oþãt. sã pogoarã acum de pre cruce. clãtindu cu capetele sale ºi grîind. zicea unul cãtrã alt. ºi cei ce era rãstigniþi cu El. de sus pînã gios. 40. a/tunce veþi înþelege cã eu sînt? / ºi de mineºi nu fac nemicã. Aceastea cuvinte grãi Isus în gazofilachiia învãþînd în besearecã ºi nime nu-L prinse pre El cã încã nu venise ceasul Lui. auzind. Zise lor Isus: /„Cãndu se va înãlþa fiiul omenesc. 29. p. Un/de voi eu merge. De amu // no veþi creade cã sãnt eu. nece pre Tatãl Mieu.

ºi ca sã sâ vestéscã numele mieu întru tot pãmântul1. Vom exemplifica aceste afirmaþii comparînd textul din Tetraevanghelul lui Coresi cu Noul Testament: alþii mîntuiaºte – pre alþii. 14. voi den lumea aceasta sînteþi. de-ai vrea. cit. cãce eu ceale ce-I plac Lui fac în toatã vreamia”. Iarã El porunci lui. veþi cãuta mine – mã veþi cãuta pre mine. unde merg Eu voi nu puteþi veni”. Derept aceaia zic voao cã veþi muri în pãcatele voastre. Aceastea grãind El mulþi crezurã între El. ruga pre el grãind: Doamne. 26. Atunci zise lor: Voi de aicea de gios sînteþi. ºi de Mine nu fac nemicã. nemurui sã nu spue. curãþeaºte-te”. eu de sus sînt. cum pre tine sã-mi arãt putearea mea. 27. Cã Cela ce M-au trimes cu Mine iaste. ºi atunciº sã duse stricãciunea de la el. cãuta – prevind. Ishod 9. Rom. . De asemenea se pare cã traducerea a utilizat pentru citatele din Facere ºi Ieºire. Zise lor IIsus: „Cînd veþi înãlþa pre Fiul omenesc atunce veþi înþeleage cã Eu sînt. Zise derept aceaia iarã Iisus lor: „Eu voiu merge ºi Mã veþi cãuta pre Mine ºi în pãcatul vostru veþi muri. nu va lãsa mine – nu va lãsa pre mine. 13. Multe am de voi a grãi ºi a giudeca. Bãlan. ºi vor fi amîndoi un trup. ºi cu numele mieu sã se povestuiascã în tot pãmîntul. 24: Derept acéia omul va lãsa tatãl sãu ºi muma. ªi tinzînd mîna.. ca cela ce M-au trimes adevãrat iaste ºi eu care am auzit de la El aceastea grãescu lumii”. ªi nu înþeleasãrã cã de Tatãl grãiia lor. din pasajele comparate de mai sus reiese cursivitatea textului din 1648. 24. tinse pre el. poþi mã curãþi. podoaba – catapeteazma. 16: Derept cé iarã am rãdicat pre tine. ºi unele fragmente din Palia de la Orãºtie: PALIA DE LA ORêTIE Bitie 2. pu-se-l – ºi-l puse. ºi sã lipéºte cãtre muiare sa. sparse-se – se rupse. op. 22. lãsã glas – slobozi. ogodinþã – ceale ce-i plac lui. vãtahul – sutaºul. în care unui arhaism (ºi ca sens) îi ia locul un termen mai nou. zicînd: „Voiu. ºi vor fi amîndoi un trup. cã eu sînt acela muri-veþi în pãcatele voastre. În general însã. 30. 9. 72v ªi fu cînd era El într-un oraº ºi iatã atunci veni la El un om plin de stricãciune ºi vãzînd pre Iisus cãzu spre faþa Lui. aceasta se explicã printr-o sintaxã ºi o topicã mai liberã ca ºi printr-o serie de forme morfologice ºi de cuvinte de asemenea „mai pre înþeles”. 25. ce cum Mã învaþã Tatãl Mieu aceastea grãescu. nece mine – nece pre mine. sã deºtingã – sã pogoarã. 29. sã-l ia el – sã-l ia pre el. iarã jidovii ziserã: „Doarã sã va omorî Însuº cã zice unde mergu Eu voi nu puteþi veni?” 23. NOUL TESTAMENT Efes. 28. pre eluºi – pre sine: curse – alergã. eu nu sînt deîn lumea aceasta. cã de nu veþi creade. 17: Ci pre aciasta tém rãdicat pre tine. ºi se va lepi muieriei.94 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 21. adãpã – ºi-i deade sã bea. 5. nu Mã lãsã pre Mine Tatãl singur. 31: Pentracéia lasã omul pre tatãl sãu ºi pre mumã sa. Maria lu 1 Apud I. 141-142. ca sã arãtu întru tine puteria mé. cu nusul – cu el. ªi zisãrã lui: „Tu cine eºti?” Atunci zise lor Iisus: „Acela ca dentîiu zic voao.

ªi cu coada lui trãgea a 3–a parte de stealele cerului ºi le lepãda pre pãmînt. În aceastã situaþie este de ex. 3. 4. nu era venit – nu venise. ºi pe capete ºapte cununi împãrãteºti. ªi greoae striga în durere ºi sã munciia sã nascã. 12 1. care era sã nascã. Apocalipsul. 3.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 95 Iacov micul – Maria lui Iacov celui mic. care îl va naºte. muri-veþi – veþi muri. Iar coada lui tîra a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmînt. deci. 2. . am a grãi de voi – am de voi a grãi. ªi balaurul stãtu înaintea femeii. din care redãm pentru exemplificare urmãtorul fragment pe care-l punem – pentru a se urmãri accesibilitatea textului din 1648 – în paralel cu textul corespunzãtor din Biblia ed. de mineºi – de mine. nemunui – nemãrui. ªi copilul fu rãpit la Dumnezeu ºi la tronul Lui. ºi în capul ei era stema a 12 steale. sînt unele locuri în care traducerea coresianã este mai izbutitã ºi mai apropiatã de formele fixate ulterior de limba literarã românã în raport cu Noul Testament: se izbîndi – se împlu. carele are a paºte toate limbile cu toiag de fier: ºi fu rãpit fiiul ei la Dumnezãu ºi la scaunul Lui. pentru ca sã înghitã copilul. se va înãlþa – veþ înãlþa. 5. Trebuie însã subliniat cã sînt texte în Noul Testament care nu au cunoscut nici un model în limba românã. BIBLIA. 4. Totuºi. pipãi – atinse. ªi nãscu fiiu. 2. aþi fi ºtiind – aþ cunoaºte. iatã era un bãlaur mare roºiu. acum se traduc pentru prima datã în româneºte. ªi era însãrcinatã ºi striga. împãratul – craiul. avind 7 capete ºi 10 coarne ºi în capetele lui era 7 steme. roºu. o femeie înveºmîntatã cu soarele. ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununã din douãsprezece stele. iarã stãtu bãlaurul înaintea mueriei carea nãºtea. ªi sã vãzu alt sãmnu în ceriu. 1968. APOCALISPA CAP. chinuindu-se ºi muncindu-se ca sã nascã. NOUL TESTAMENT 1. cãzu jos – cãzu spre faþa lui. 5. ªi a nãscut un copil de parte bãrbãteascã ºi el avea sã pãstoreascã toate neamurile cu toiag de fier. ªi sã arãtã sãmnu mare în ceriu: muiare îmbrãcatã în soare. ªi alt semn s-a arãtat din cer: iatã un balaur mare. care. ºi supt picioarele ei era luna. avînd ºapte capete ºi zece coarne. ca sã înghiþã fiiul ei dacã-l va naºte. ªi s-a arãtat în cer un semn mare.

ªi s-a fãcut rãzboi în cer: Mihail ºi îngerii lui au pornit rãzboi cu balaurul.96 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 6. o mie douã sute ºaizeci de zile. 8. ca sã o hrãneascã pe ea. ªi fu lepãdat acel bãlaur mare. ce sã chiamã diavolul ºi Satana. 11. Iar femeia a fugit în pustie. 8. ªi auziu glas mare în ceriu zicînd: „Acum fã spãseniia. Dar aceºtia n-au izbutit. cã au pogorît diavolul cãtrã voi. ºi bãlaurul încã se luptã ºi îngerii lui. ºi puterea ºi împãrãþiia a Dumnezãului nostru ºi putearea Hristosului Lui. Pentru aceasta. ªi aruncat a fost balaurul cel mare. a prigonit femeia care nãscuse pruncul. în cer. 7. întru o mie ºi doao sute ºi ºasezeci de zile. Iarã muiarea fugi în pustie unde avea loc gãtit Ei de la Dumnezãu. nici nu s-a mai gãsit pentru ei loc în cer. ºi ceia ce lãcuiþi întru iale. nece locul lor mai mult sã aflã în ceriu. vai celora ce lãcuescu pre pãmînt ºi pre mare. Ce ei biruirã pre el pentru sîngele Mielului ºi pentru cuvîntul mãrturiei Lui ºi nu-ºi cruþarã viiaþa sa pînã la moarte. ºiarpele cel de demult. zicînd: Acum s-a fãcut mîntuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. 6. pãmîntule ºi mare. 12. ªi am auzit glas mare. 7. aruncat a fost pe pãmãnt ºi îngerii lui aruncaþi au fost cu el. 12. pînã la moarte. fiindcã diavolul a coborît la voi. plin de mînie mare. ªi ei au biruit prin sîngele Mielului ºi prin cuvîntul mãrturiei lor ºi nu ºi-au iubit viaþa lor. cel ce înºalã toatã lumea. bucuraþi-vã ceruri ºi cei ce locuiþi în acestea. carele vindea pre ei înaintea Dumnezãului nostru. ªi dupã ce vãzu balaurul cã fu lepãdat pre pãmînt. avînd mînie mare. 10. zua ºi noaptea. 13. cãci ºtie cã timpul lui e scurt. ªi fu rãzboi în ceriu: Mihail ºi îngerii lui fãcurã rãzboi cu bãlaurul. 9. ceriuri. 10. Ce nu biruirã. ºarpele cel de demult. unde are loc gãtit de Dumnezeu. ziua ºi noaptea. Vai însã. 9. 11. Derept aceaia bucura– þi-vã. care se chiamã diavol ºi satana. . Iar cînd a vãzut balaurul cã a fost aruncat pe pãmînt. sã o hrãneascã acolea pre ia. acolo. carele amãgeaºte toatã lumea: ºi fu lepãdat pre pãmînt ºi îngerii lui încã furã cu el lepãdaþi. 13. iar balaurul ºi îngerii lui au stat în luptã. carele ºtie cã are vreame puþinea. goniia muiarea care nãscu fiiul. cã lepãdatu-i vînzãtoriul fraþilor noºtri.

NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 97 14. Ce fu într-agiutoriu pãmîntul. „Fiþi treazvi. prevegheaþi-vã. deci cãrora nu li se poate nega o anumitã valoare artisticã. ªi slobozi ºiarpele din gura sa dupã muiare apã ca un rîu ca sã o potopascã rîul. ªi stealele ceriului cãzurã pre pãmînt cumu-ºi leapãdã smochinul poamele sale cîndu-l scuturã vînt mare” (p. ªi pãmîntul i-a venit femeii într-ajutor. Ce furã date muerii doao arepi mari de vultur. dupã femeie. ºi mearse sã facã rãzboiu cu rãmãºiþele de sãmînþa ei. 308r). Sursele sînt de douã feluri: mãrturisite ºi nemãrturisite. ºi nemicã nemurui nu zicea. transpunerea în limba românã a Noului Testament a avut un mare numãr de izvoade ºi de asemenea cîteva modele în limba românã. unde sã sã hrãneascã într-acea vreame. 15. 16. 17. cãci pãmîntul ºi-a deschis gura sa ºi a înghiþit rîul pe care-l aruncase balaurul din gurã. 313v. în Noul Testament ne întîmpinã nu puþine pagini transpuse nu numai cursiv. 14. „ªi auziiu glas din ceriu ca glas de ape multe ºi ca glas de tunet mare. de exemplu: „ªi iatã fu cutremur mare pe pãmînt ºi soarele fu înecat ca un sac cernit ºi luna fu toatã ca sîngele. 16. Mînie-sã derept aceaia bãlaurul pre muiere. cumu-i scris în cartea prorocilor” (p. ºi deschise pãmîntul gura sa ºi înghiþi rîul. Dar femeii i s-au dat cele douã aripi ale marelui vultur. departe de faþa ºarpelui. ca sã zboare în pustie. De altfel. care pãzesc poruncile lui Dummnezeu ºi þin mãrturia lui Isus.). în general. carii pãzescu poruncile lui Dumnezãu ºi au mãrturia lui Iisus Hristos. „ªi deade pre ei sã slujeascã ºireagul ceriului.). cã era cuprinse de tremur ºi de mirare. ªi balaurul s-a aprins de mînie asupra femeii ºi a pornit sã facã rãzboi cu ceilalþi din seminþia ei. 18. 17. dintre cele mãrturisite. muierii.). unde e hrãnitã acolo o vreme ºi vremuri ºi jumãtate de vreme. ªi cînta ca un cîntec nou înaintea scaunului” (p. 15. 18. una este principalã – ºi anume cea greacã ºi celelalte secun- . indiferent de „model”. 144r. ca un leu rãcnind încungiurã cãutînd pre cine are înghiþi” (p. sã zboare deînaintea ºiarpelui în pustie în locul ei. În concluzie. carele slobozise bãlaurul din gura sa. „Atuncea eºind de grabã fugirã de la mormînt. ºi în vremi ºi giumãtate de vreame. apã ca un rîu ca s-o ia rîul. cã sã temea” (63v). ci ºi cu spirit estetic. la locul ei. ªi a stat pe nisipul mãrii. ºi auziiu glasul lãutaºilor lãutînd cu lautele sale. Atunci ºarpele a aruncat din gura lui. cã pizmaºul vostru. diavolul. 186r. ªi stãtu spre nãsipul mãriei.

poblican. mahramã. apocalips. otapoc. Nu numai cele douã. 121-245. . izmã (2). puse la contribuþie. stih. p. chibzuialã. sau numai în Sl: sãcriu. în C. filozof (1). sinagogã (poate lat. fãurar (3). Dimitrescu. acum pentru întîia datã. 3 Dicþionarul elementelor române din documentele slavo-române. alabastru. – germanã: corfã. pretor (1). opãci. ºireag (3). sabie. – maghiarã: filer. – de origine necunoscutã sînt: urºãnic. logofãt. nardos (2). filozof. aceste cuvinte sînt de origine: – latinã: invita. publican. 1979. fãurar. este cea maghiarã. agru. urãtoriu. moletru. poroboc. ºterc (6). în 1 Fl. poroboc (38) (în DI – poloboc). divan. dar ºi celelalte. trebuie observat cã unele cuvinte din Noul Testament. grivinã (1) ºi în DI ºi Sl gubav (4). catapeteazmã. ruta. colþun. În aceastã situaþie sînt: tipografie. 2 Documente ºi însemnãri din secolul al XVI-lea. aleºui. Bucureºti. în T. stih sau în amîndouã (DI ºi Sl): sãcure. chibzuialã. slavone. rãzmiriþã. paralipomen (5). grindinã.Ev. nardos.98 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dare: latineºti. cãpitan. traistã (1). cît ºi a celor populare ºi regionale. izmã. cu foarte puþine atestãri. areopag.?). agru. numai ca toponimic). sursa nemãrturisitã. aceste origini pot constitui o dovadã în plus asupra izvoarelor principale ºi secundare ale Noului Testament. atît din categoria celor savante. ºireag. De exemplu PO (rãzmeriþã (1) (în plus în DI2 3 în Sl3 3). desigur. Din punct de vedere etimologic. De asemenea. stih. sabie. filer (3). gazofilachie. gubav. colþun. Modelele sînt cîteva traduceri anterioare care au fost. logofãt. În afarã de acestea. împrumutate. învita (1). ruta. ºterc (lat. aleºui. Contribuþii. mãrar. cimbru (1) (în Sl. tãrhat. – slavã: sãcriu. nu sînt înregistrate anterior în lucrãrile citate. – turcã: hangeriu. alabastru. hangeriu. Nu este lipsit de interes de remarcat cã unele cuvinte rare întîlnite în Noul Testament se gãsesc. apocalips. atestate în NT se regãsesc numai în DI: urºãnic. pentru cã trebuie subliniat cã. tãrnaþ. cimbru. paralipomen. tãlmãcite în limba românã. tocmai în texte traduse anterior care au servit ca „model” în secolul al XVI-lea1. traistã (1). corfã (2). gazofilachie (1). alãmojnã. catapeteasmã. tãrhat. libertin. pretor. 1981. dintre care cea cãtre cetitori este vestitã prin principiile expuse. cãpitan. – greacã: tipografie. mahramã. statir. Bucureºti. statir. tot din categoria celor secundare. Alte cuvinte. opãci. ocã. libertin. existã însã ºi texte din Noul Testament care sînt. alte cuvinte sînt de origine: – autohtonã: traistã. mãrar (1). în afarã de cea amintitã imediat mai înainte ºi de cea semnatã de Simion ªtefan. divan. ocã (6). alãmojnã. ariopag. Un deosebit interes lingvistic prezintã în Noul Testament predosloviile sale.?). otapoc.

un stil foarte apropiat de cel întîlnit în „Predoslovia cãtre cetitori”. p.F. nr. Þepelea1. dovadã a capacitãþii de conciziune ºi de sistematizare a celor care scriau (v. La acestea trebuie adãugate Summa apocalipsului a lui Ioan ºi Summa capetelor (peste 30 de pagini). aproape de Atica. deºi o asemenea afirmaþie ar trebui verificatã prin comparaþia dintre diversele ediþii de Biblii ºi de fragmente de Biblii din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea. Aceste predoslovii de mãrime foarte diferitã – mergînd de la cîteva rînduri pînã la 7 pagini ºi jumãtate –. ar fi texte originale. deoarece conþin atacuri violente la adresa „Jejuviþilor” ºi a „papiºtilor” (cf. aºa cum aratã G. fost-au ºi rãsipitã de Nummno împãratul Romei pânã în pãmînt pentru cã n-au priimit solii rimleanilor cu cinste. Ahaia iaste þînutul mai den sus ºi mai frumos a lui Peloponis carele sã chiamã acum Morea lîngã izmul grecesc. p. .). dar nu de o preluare de texte. în unele locuri. Aºa cum am mai amintit. desprinse de tutela oricãrui text strãin. b) „Cãrþile greceºti zic cã-i scrisã în Efes ºi între aceasta þîn cu noi ºi Hrisostom ºi Athanasie ºi Dionisie. în acest caz. 250 r). Þepelea în articolul citat.. eliberate de povara traducerii.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 99 cuprinsul Noului Testament mai existã nu mai puþin de alte 23 de predoslovii care au format obiectul de studiu al lui G. 202 b ºi 279 a). autorii exprimîndu-se la persoana I: a) „Derept aceea cum am ºi sãmnat în preadosloviia rîmleanilor ºi mai adevãrat sã aratã cã 7 cãrþi au scris în Roma în prinsoare” (Predoslovia galateani. la care trebuie adãugat tonul reformat al pasajelor citate). De altfel. 2. în toate aceste pagini poate fi vorba de o influenþã latinã ºi maghiarã în modul de organizare a materialului.. 223 v)2. de exemplu din Predoslavia la corintheani (fila 222 ºi urm. caracterizatã printr-o expunere simplã. f. pentru cã reprezintã expuneri ale traducãtorilor ºi. era loc de neguþãtori mare ºi cu frãmseaþe ºi cu bogãþie multã ºi vare cum era înfrãmþesat în bogãtate ºi în frãmseaþe aºa era vestit ºi în slãbiciune ºi în multe fealiuri de pãcate. Dupã aceaia iarãºi o au prenoit August împãrat ºi s-au întemeiat ca ºi nainte. 151. un important argument îl poate aduce chiar stilul acestor predoslovii. predosloviile par a aduce dovezi directe în sprijinul originalitãþii lor. se dezvãluie cunoºtinþele vaste – pentru vremea lor – ale traducãtorilor. În izmu au fost fãcut Corintul între doao mãri. însumeazã circa 55 de pagini. toate caracterizate printr-un stil lapidar. Un alt argument în favoarea tezei cã aceste predoslovii sînt originale este cã ele exclud posibilitatea reproducerii directe a unor izvoare latine (catolice). Ele sînt deosebit de importante. p. Corinteanii s-au chemat ahaei. 149-156.” Sau Predoslovia cãtre coloseni: „Cine au fost aceºti coloseani ºi unde au fost oraºul lor nu înþeleg toþi 1 În LR. 13 (1964). depre aceastea am scris mai mult la predoslovia rimlenilor” (f. cu unele rezerve însã.F. 2 Ibidem. didacticã. formaþia lor umanistã. În aceste predoslovii. „Scrisu-o-au corinteanilor. clarã. Era fãcutã în loc tare între doao mãri pentruaceia sã zice cã nu poate merge fiete cine în Corint. În fine.

cit.. În Predoslovia de Pavel ºi cãrþile lui apar întrebãri caracteristice acestui stil: „Aicea arã putea întreba cineva. mirodenie. Sã ceteascã aceastã carte ce-i scrisã la colaseani în Laodichia ºi care era scrisã în Laodichia. au ba? „ªi zice cã au avut rãzboi cu fierile ºi au avut uºã deschisã cãtrã propovedaniia evanghelii ºi pizmaºi mulþi” (fila 256 b v. un început de diversificare stilisticã în cadrul aceluiaºi foarte întins text: astfel sînt relativ frecvente unele elemente ale stilului oral. jejuviþi.. idem p. 202 v). Iarã alþii cã Colosul au fost Frighia în Asia cea mai micã. Marcu. Despre acel Colos s-au chemat oamenii acelui ostrov coloseani. Cum zice el c-au sãmnat toate poslaniile cu aceste cuvinte. rãpiturã. loc. aºia zice ºi Eronim ºi Theofilact ºi alþii mulþi. De acest oraº zic cã dupã moartea apostolului supt Neron împãrat depreunã cu Laodochia ºi Erapoli. Ion n-au pus numele lor la începenia cãrþilor lor? (f. 3 Pentru ce ispravã au scris aceastea cãrþi ºi de ce? 1 G.. pentru cã în ele se surprind o seamã de termeni care nu apar în cadrul traducerii: eretici. sã o ceteascã în Colos. în care expunerea este împãrþitã în mod logic. Þepelea. sau Predoslovia la efeseani: Scris-au mia multe de acealea. p. nece în Leagea noao evagheliºtii Matei.. în cutremurarea pãmîntului s-au rãsipit ºi au perit. de fapt. A doa oarã toate epistoliile lui sã pecetluescu cu acest cuvînt: „mila Domnului nostru Iisus Hristos sã fie cu voi cu toþi. chemãturã.100 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cãrtularii într-un chip. 2. cã toate cãrþile lui au numele lui la începeniia lor. îndemnãturã.”1. cum zic mulþi. mãrturisiturã care merge mînã în mînã ºi cu unele derivate din text: secerãturã.. adevãrãturã. 4. carele se chiamã Colos ºi acela-i unul de cele 7 minuni din lume. chemãturã. care oraº era în Frighia. În plus. predosloviile ne relevã o anumitã varietate de stiluri. predosloviile acestea sînt interesante ºi din punct de vedere lingvistic. Vom exemplifica printr-un fragment din întinsa „predoslovie de Pavel ºi de cãrþile lui”. cursurã. foarte organizat. unii zic cã au fost rodoseani pentru cã în acel ostrov al Rodosului au fost rãdicat un stîlp de piatrã înaltu ºi minunat Soarelui. . predominã. smintiturã etc. 155). cel care. De aicea se veade cã s-au fost vecini coloseanii cu laodichianii. predoslovie caracterizatã printr-un stil sobru. 290) ºi ale stilului didactic. Solun 3 stih 17. de menþionat ºi larga utilizare a substantivelor abstracte în -urã: îndoiturã "îndoialã”. papiºti. Luca. aºa înþeleage Hrisostom ºi-ºi întãreaºte cuvîntul cu aceasta cã apostolul zice cap. pentru ce s-au pus Pavel numele lui la începutul cãrþilor lui? ce nece Mosi. pe puncte: „Iarã cãrþile lui Pavel a fi a lui sã cunoscu din doao lucruri: întîiu. epicurei. amin”.. de asemenea începuturi ale stilului polemic: „Jejuviþii vrînd pre Antihristu a-l pune spre apostoli ºi pre scriptura sfîntã nu li-e ruºine a întreba astãzi: de unde ºtim cã-s cãrþile lui Pavel scripturã sfîntã” (f. În fine. nece prorocii care au fost mainte de el în Leagea veachie. 153-154. pãgubiturã.” (f. 202). Sau „Ce noi lãsãm nebuniile acelora ºi ne însoþim cu cãrtularii aceea carii învaþã depreunã în beseareca lui Dumnezãu. pentru aceaia ºi Colosul a fost în Frighia. usebiturã.

4. 1. 29. nu sã aratã aiave den poslanii nece den historii. Învaþã rugãciunea dereaptã. sã ne purtãm cum se cuvine Evanghelii. cã în unele locuri iaste agiutor adunãrii credincioºilor. cã nu-s scrise aºia de Pavel cumu-s puse pre rînd // 204r una dupã alta. Ceartã strîmbãtãþile ºi rãutãþile sã nu mîniem pre Dumnezãu cu viiaþã rea ºi sã nu punem zmintealã priiatinului nostru cu viiaþa noastre cea rea. introduce în românã un stil nou. 6. De numãrul ºi de rîndul cãrþilor lui Pavel. concis. Cã în toþi anii sã înoescu. limba „sumelor”. acealea lucruri au vrut sã le aducã lor den cãrþi aminte pre scurt. Învaþã de învãþãtura credinþei sã creadem. carea aici în rîndu-i a 14. Cap. Dojãneºte în dereptate despre viiaþa creºtineascã. ca sã nu fie amegit de prooroci mincinoºi cîndva. Scris-au mai mult de acealea au ba? Acestea le-au þînut Dumnezãu prea hasna besearecii ºi-s destule. 5. Uneori greºalele ºi nãravurele ce era în adunarea credincioºilor cu ceartã le înderepta: iarã alte ori învaþã de deregãtoria popilor ºi de obiceaiul sãboarãlor. cã Athanasie ceale ºapte cãrþi a celoralalþi apostoli le-au pus înaintea celor 14 cãrþi ale lui Pavel. 3. Sã-sã întreameaze slabii sã nu cazã den credinþã. 26. carele nu sã cuveniia Evangheliei ca sã nu stea credinþa noastrã în mãiestriia cuvîntului sau în cuvintele amãgitoare. Nece aºa prost ºi netocmit au fost ce întru toate cum s-au cuvenit numai întru învãþãturã destoinicã. 32. Îndeamnã credincioºii sã creascã în credinþã ºi în milostenie. 2. A doa oarã carele zisease de tainã mai închise ºi mai întunecoase despre credinþa. au nu le spusease unele. den mîndriia oamenilor ºi sã slãbeascã credinþa ce e în Hristos. Samaritanii cred în el. De rîndul scrisorii carea-i scrisã mainte una de alaltã. Rîndul cãrþilor lui stã în doao lucruri: întîiu cumu-s puse pre rînd în Legea noaoa. 5. derept aceaia unde nu zice scriptura nece noi nu vom grãi. au sã luom strîmbãtatea în locul dereptãþii. carele cu învãþãtura ºi cu cuvintele cuviincioase au întrecut pre alalþi pre toþi ºi toate poslaniile lui le-au scris în limbã greceascã. ceare apã de la muiarea samareninã. 21. 7. Spune cã El e Mesia. Greºealele ºi zmintealele le ceartã.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 101 1. dupã aceaia cu scriptura lui cea sfîntã le-au arãtat aiave cu de-adinsu ºi mai luminos ºi pentru aceastea. crezînd sã nu rãtãcim din dereptate. A doua oarã carele-s scrise de el mainte una de alaltã? Trebuiaºte sã ºtim. 91 „Jãrtvele legeei vechi aratã cã-s neputencioase. Mai vîrtos pentru aceºtia 7 lucruri au scris. 8. Întîi pentr-aceasta. Pavel are 14 cãrþi. cum sã rînduiascã. cã se învãþase el de faþã cu cuvinte înaintea adunãrilor credincioºilor. Sluga unui om crãescu vindecã-l (198 v). cãruia îi sunt specifice unele elipse ºi dislocãri: de exemplu Cap. Mîncarea lui. Mîngîiarea surumanilor sã nu cazã în nãpaste. ºi cu curãþiia vieþei sã lãudãm pre Tatãl carele-i în ceriu. 4: „Iisus ustenit de cale. Iarã una jãrtva lui Hristos rãmîne . 2. carele-s puse aici în rînd mainte de ceale ºapte ºi pre ceaia ce-i scrisã ovreailor o numãrã a zeacea înaintea celor doao ce-s scrise la Timoteiu. 8. care preced fiecare capitol.” Spre deosebire de predoslovii. 46. Uneori apãrã apostoliia sa de hula prorocilor mincinoºi cîndva. 2. Despre cuvintele lui cu ce cuvinte au scris: den scriptura lui sã aratã cuvintele lui cã n-au scris cu cuvinte mãiastre.

a via echivaleazã cu "trup”. împãrþirile – darurile. Istrate. 30. „Glosele” din Noul Testament dovedesc efortul conºtient al cãrturarilor-traducãtori. stadie – "alergãturi”. Exemple de acest fel am dat în paginile precedente. Prin felul cum au fost alcãtuite aceste glose. de exemplu auã "poamã”. vas – urcior. În plus se explicã ºi unele arhaisme ºi regionalisme. Se gloseazã uneori un verb cu o locuþiune: nu-i pune – nu-i bagã în seamã sau invers. La sãvîrºit dã-le înainte rãbdare. cu poticnealã – cu îndoire. În fine. Uneori termenii consideraþi de traducãtori a fi literari sînt explicaþi prin termeni populari: cãpitanul – "pîndariul”. 29. minta ºi ruta – "izmã”. Uneori însã se gloseazã cu sinonime probabil în mod egal cunoscute: triºti – mîhniþi. cit. Care naºte din credinþã”. (298r. pe de altã parte. sînt glosate prin cuvinte cu o mai largã rãspîndire: sã nu-l calce pre el – împresoarã. Este adevãrat cã acest din urmã aspect ne întîmpinã mai rar în glose. Dupã aceaia ceartã pre ceia. Dar etimologii mai apar ºi în alte pasaje.” (1r).102 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pînã în veac. lini – blînzi. desfãtare – "buecie”. filologice. p. arvuna – "zãlogul”. Se procedeazã astfel pentru neologisme. de exemplu în predoslovia Evangheliei lui Svânt Mathei: „ev(an)ghelie iaste cuvânt grecesc ºi în firea lui face veaste bunã. 2 (1964). 2 Ioan Iliescu. ogor – "holdã”. p. 19. Carii leapãdã mila lui Hristos. 6. stãpînitor – domnitor.. dupã cum aratã G. Consideraþii asupra gloselor din „Noul Testament de la Bãlgrad”. betejeºte este glosat cu sinonimul parþial nebuneºte. Oricum. op. apare prima menþiune a cuvîntului teatru în limba românã. dar este de reliefat cã. regionale. celor mai multe cuvinte li se dau „sinonimele”. o locuþiune cu un verb: vru sã bage seamã – sã le ia. pe de o parte de a îmbogãþi limba prin neologisme ºi. probabil pentru cã traducãtorul se gîndea la "a avea în trup viaþã”2. sabie – "hangeriu”. în AUT. poveri – "tãrhatului” sau invers. nu putem încheia aceastã scurtã trecere în revistã a problemelor puse de textul Noului Testament de la Bãlgrad. 1 De fapt aici.. 754. este absolut necesar ca în cercetãrile viitoare Noul Testament sã fie urmãrit în dublã ipostazã: de text tradus ºi de text original. 26. de exemplu la teatru în glosã apare „ce în greceaºte se zice teatron”1. Într-adevãr.. ele constituie începutul unui dicþionar de sinonime în special ºi al unuia explicativ în general. de a le explica pe înþelesul tuturor. fãrã a sublinia importanþa abundentelor „glose marginale” pe care le-am amintit ºi cu ocazia discutãrii introducerii în limba românã prin Noul Testament a unor neologisme de origine greacã sau latinã. cu unele etimologii ale limbii române. Aratã din mãrturiia lui David.) Prin marele numãr de pagini netraduse puse cap la cap ale predosloviilor ºi prin „sume” se poate considera cã Noul Testament reprezintã cel mai întins text românesc original de pînã la 1648. . seria ªt. unele cuvinte ºi sensuri populare.

). mîndri. Iatã ºi alte exemple: preazbiter – "cîrstnic au þîrcovnic” (de menþionat cã într-un alt loc preazbiter este glosat "bãtrînul”). scaun – potnojie (sl. gangrena. Dintre exemplele citate mai înainte menþionãm: chimbol. libertini. Foarte clare în aceastã privinþã sînt diverse fragmente de text în care apare sãbor de trei ori ºi se gloseazã besearicii ºi invers. o dovadã cã au fost mai mulþi traducãtori. besearecã este glosat cu sãbor (alteori besearecã este glosat adunarea). XLV. stricatul – gubavul (sl.). leagea lumii – stihia. Nu de puþine ori autorii nu se mulþumesc cu un singur sinonim ci dau douã sau mai multe. iar în alte pasaje termenul cu care fusese glosat aparþine acum traducerii ºi i se dã aceeaºi sau o altã explicaþie.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 103 Unele sinonime din glose sînt mai expresive în raport cu termenul din traducere. ariopag. dovedind necontenita frãmîntare a traducãtorilor de a cãuta cuvintele cele mai potrivite: duh – nãlucã. Trebuie subliniat cã uneori un cuvînt este echivalat cu ajutorul unui sinonim. silesc – o iau cu putere. de exemplu expresia aruncînd patru mîþe (F. împovãraþi "îngreunaþi sub tãrhatul pãcatelor". o rãpãesc. nu le-au folosit ºi nu au introdus neologisme decît cu pondere. ceva surcele – povoiu hrostura (sl. treapte etc. urãtoriu. ºi cuvintele sinagogã. ieºirea – moartea. halca: "halca iaste de pun vreun lucru scump într-un loc de aleargã carele soseºte curînd ia dobîndã”. ca de exemplu teatru "ce sã zice greceaºte teatron celor ce luptã în mijlocul oraºului unde sã strîngeau oameni sã vazã lucruri de minuni”. au adurmit – au murit. sã-l prinzia cu cuvîntul – sã-l amãgeascã. p. credem. pentru cã altfel nu s-ar putea explica de ce în locuri diferite din Noul Testament este folosit un cuvînt în text care este glosat cu un altul. statir. stadii. cei goniþi – pribeagii. de exemplu: caprã sãlbatecã greceaºte doreasã. pentru maghi traducãtorii gãsesc chiar patru corespondenþi: filosofi. de exemplu mur prin rug. leapãdã smochinul poamele e glosat circele (= poamele) sãci ºi vermãnoase. dar într-un alt loc smochin este glosat: "alþii zic mur”. vãsvi ºi gãcitori. numai atunci cînd erau strict necesare1. Nu de puþine ori cuvîntul considerat „necunoscut” este explicat. iotã.). 1 TRA. adunarea credincioºilor. întru tãcere – în tainã. De menþionat cã uneori explicaþiile sa dau în mod special pentru a se evita unele omonimii. . besearecã – sãbor. evrochilidon. ªi astfel de explicaþii „încruciºate” sînt. Ap. alteori destul de precis: "vison era ca giulgiul subþire ºi scump ce-l fãcea din inu care era î(n)tru preþ ca aurul”. s-a întors de la mine – s-au lepãdat de mine. v. fiul gheenei – matca focului. prezbiter. chiar comentat uneori cam naiv. Exemple ca acestea dovedesc cã traducãtorii. deºi aveau la dispoziþie o serie de cuvinte corespunzãtoare în limbi strãine. un cerdac "loc de cinã au prînz”. î(n) crucea (Domnului) – chinul. De observat cã în unele cazuri cînd în text apare un cuvînt românesc este glosat cu un termen strãin.

În sfîrºit. fraza confuzã ºi elipticã: nu avem puterea pre o sorã muiare (P. . înger – vãltur sau bãltur. ceea ce dovedeºte preocuparea pentru relatarea cît mai exactã a sensului cuvîntului: stihia lumii (Galat. XXI. de normã. la traducerea lui Silvestru. 32-33. 1. kot care cunoaºte unele derivate cu sensul "ancorã”. la fel autorii aratã cã au folosit în mod intenþionat termenul vîslim ºi nu înotãm. Astfel. 111. alteori însã un cuvînt de altã origine este explicat prin unul latin: blagoslovi – ruga. ci ºi pe acela de bineþe: sã-i zicã ziua bunã3. Ibidem. La aceastã evoluþie semanticã un rol trebuie sã fi avut ºi termenul sl. probabil pentru a se evita omonimia cu tîrg "oraº”. motivînd. Corin. La fel termenul curent tîrg este glosat cu neologismul piaþã. sãbor – besearecã. Fiind vorba de corabie.. Din punct de vedere etimologic se poate observa cã uneori se explicã un cuvînt latin printr-unul sau mai mulþi termeni slavoni: treaptã – stepene ºi grãdice. op. De la sensul "pisicã” s-a putut trece la cel de "ancorã” o datã ce se aseamãnã ghearele unei pisici cu acele braþe de fier ale ancorei care se înfig în pãmînt. unde putem citi urmãtoarea lãmurire: „Mîþãle de fier carele þin corabia în loc de nu merge cã-s ca unghii de fier”. IX. GS. cã termenul a înota se referã la plutirea fiinþelor care înainteazã în apã fãcînd miºcãri cu corpul ºi membrele. op. iar noi am scris vîslim cãci vîslim cu corabia pe apã”4. Densusianu1 aratã cã aceastã mîþã care apare cu sensul de "ancorã” se alãturã lui cãtuºe care în româna veche înseamnã ºi "ancorã”. sã cunoaºteþi – sã cinstiþi. Ov. 5) este oarecum întregitã prin explicaþia care se adaugã: „muierii îi zice sorã nu pentru frãþia. 8): „Stihia se înþeleage obiceiul legii sub care le îndreaptã Dumnezeu biserica lui în legea veche ca ºi sub un dascãl”. În acest caz noþiunea de „lege” are nu înþelesul de relaþie obiectivã. 29) este glosatã la margine. V. Alteori explicaþiile aduc precizãri necesare. împãrþirile – darurile. „întorsãtura cea de mult” se referã. 28. ci pentru cinstea muiereascã”. 15) are nu numai sensul cerut de ritual. lupta – viteji. 13) cu explicaþia „întorsãtura cea de mult zicea înotãm. O. Dorinþa de a se lãmuri cît mai bine semnificaþia cuvintelor justificã ºi alte însemnãri marginale. Iliescu. p. de element. desfãtare – în buecie. mai mult decît probabil. În românã s-a pãstrat derivatul de la catus "pisicã” cu sufixul -uºã cu acelaºi înþeles2 din limba descîntecelor. besearecã – sãbor (de 3 ori). Ap. p. Densusianu. perfect just. v. Astfel sintagma întru toatã judecata (Cart. I. ia – omoarã. De asemenea cuvîntul judecatã nu avea numai înþelesul de "aserþiune logicã”. 15) e glosatã "înþelege-sã casa cea de giudecatã ce era în curtea împãratului”. înaintarea se fãcea prin utilizarea vîslelor: ºi vîslim în Siria (F. 28. ci ºi "aula din instituþia unde se fãcea judecata”. termenul a se închina (Marc. 1 2 3 4 Cf. cit. IX. pîri – sorocind.104 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC XXVII.. Filip I. alte glose. ci un sens moral juridic.. tãcere – tainã. cit. II. p.

în felul acesta explicîndu-se prezenþa unor 1 Op. tetrarh – al patrulea.. . sabie – hangeriu. grãitoriu – împãcãtoriu. de a trage de urechi pe cei care învãþau. înger – vãltur. Obiceiul de a repeta mereu ceea ce trebuie însuºit. 29. Aºa de exemplu cuvîntul învãþãtorisunîndu-le urechile (F. i-a determinat pe glosatori sã creeze un cuvînt compus care este totuºi strãin spiritului limbii noastre. rod – învãþãturã. colibã – corturi. Dar. oricînd. stãpînii – domnii. Hodoº. p. au îmblat – au þinut. Înclinãm a crede cã noul cuvînt învãþãtorisunînd a fost creat avîndu-se în vedere o anumitã practicã didacticã. p. tãcere – tainã. în „Biserica Ortodoxã Românã”. nr. Ap. De fapt trebuie sã remarcãm cã traducãtorii în unele cazuri au creat ºi ei cuvinte noi. op. dacã traducerea este.. ºi cã unele explicaþii sînt greoaie. f. adurmi – muri. ieºire – moarte.. este adevãrat cã alteori sinonimiile sînt numai parþiale: rotar – cioplitor. I. ºi de asemenea cuvinte slave explicate tot prin cuvinte slave: surcele – hrostura. prolixe. Þepelea). rod – învãþãturã. sãrutaþi – spuneþi. cinã – prînz. noteazã (f. 329v) cã aceastã carte „n-au scris-o îngeri din ceriu ce au scris mîna pãcãtoasã de-n þãrînã fãcutã”. au îmblat – au þinut. 2 Cf. IV. întors – lepãdat. duh – nãlucã. La fel. 41). isop – trestie.NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 105 duh – nãlucã. care. 15) este glosat la margine: „Mîncîndu-i urechile”. lãsînd la o parte. Bianu ºi N. blagoslovi – ruga. ªi cuvîntul frãþãþie (F. cit. c 8. 80 (1962). Ap. închine – sã zicã bunã ziua. puþin fericite: de exemplu bubos (Matei. desfãtare – în buecie. 7-8. 755. I. Pop3 sînt un indiciu al posibilitãþilor limbii române din secolul al XVII-lea. sîn – cot (de mare). cu un înalt spirit de rãspundere. subliniind chiar cã traducerea s-ar putea „sminti” ºi „împiedica” „în vro soroacî sau în vreun cuvîntu sau în vro slovã greºitã”2. glosele sînt libere. Iliescu comenteazã acest pasaj: „Probabil termenul voibinãºie (o creaþie lexicalã proprie. stãpîni – domnitori. 170. Se întîlnesc ºi cuvinte latine cu sinonime latine: besearecã – adunare. „legatã” de un izvor. Cei ce au scris notele marginale se vede cã cunoºteau atît graiul moldovenesc cît ºi pe cel al muntenilor. v. III. cum îl numeºte G. ca periferice totuºi. 8 a.T. explicînd substantivul închinãciunea (Ioan. p. Simion ªtefan scrie la sumã: „Ce sã zice cã-i voibinãºie ºi-i zice ziua bunã”. cu o pregãtire temeinicã pentru vremea aceea ºi cã glosele marginale. 3 (G. vom putea conchide cã traducãtorii erau adevãraþi „cãrturari”.F. pe care dicþionarele n-o atestã) provine de la voie bunã. cit. personale. 8) este o creaþie a glosatorilor”1. Primii care ºi-au dat seama de „greºealele” posibile au fost chiar traducãtorii. sãrutaþi – spuneþi. I. inexactitãþile sau inadvertenþele semnalate. lua – omorî. 2) „acest feal de bun era de eºia den lontrul omului ºi nu sã putea curãþi”. care ne introduc în „laboratorul traducerii”. goniþi – pribegi. Dacã de cele mai multe ori sinonimia este foarte clarã.

Istoria literaturii religioase. p. dupã traducere.106 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cuvinte necunoscute în Ardeal – de exemplu se gloseazã mintã prin izmã sau auã prin poamã. De altfel. un salt chiar. deºi sînt ºi elemente din Noul Testament care ne aratã cã între ideile ºi intenþiile expuse în predoslovie ºi transpunerea lor concretã se constatã ºi unele decalaje. 42. se poate trage concluzia cã traducerea Noului Testament reprezintã un mare pas înainte. Luatã în tot însã. Într-adevãr. ci exclusiv la lexic. pe atît a fost de grea ºi de obositoare. ici ºi colo. sîntem de acord cu afirmaþia lui N. Drãganu: „În realitate. CLXXII. p. În Predoslovia cãtre cetitori este rãspicat expusã ideea depãºirii greutãþilor determinate de deosebirile regionale ºi – ca un factor corolar – a creãrii unui instrument lingvistic uºor asimilabil de toþi cei ce vorbesc româneºte. acesta se manifestã printr-o mai mare libertate faþã de originale ºi se explicã prin cultura mai întinsã a traducãtorilor. cit. Întrebarea care se pune imediat este dacã în traducerea Noului Testament aceste idei noi. „Testamentul Nou de la Alba Iulia e aºa de bine tradus încît îþi vine sã zici cã autorul a fãcut studii academice”. un început lexicografic de a cãrui valoare documentarã trebuie neapãrat sã se þinã seamã. Se observã astfel cã în Noul Testament sînt ºi o serie de cuvinte cu o rãspîndire regionalã. 1938. ºi-au gãsit aplicarea. 143. Op. vãzute lucrurile prin prisma epocii respective. Evident. Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie. . De asemenea. Bãlan1. „Într-un stil. cit. ca ºi prin conºtiinþa cã aceastã carte se adresa întregii suflãri româneºti. aceste enunþuri se referã însã nu la toate nivelele limbii. Considerînd cã ar fi o exagerare totuºi a crede. glosele discutate aici. De aceea nu trebuie sã ne mirãm cã le-a mai scãpat cîte o greºealã ºi îndreptînd textele vechi. Bãlan într-un alt loc recunoaºte cã „pe cît e de bunã lucrarea cãrturarilor români de la 1648. încununate cu succes. În fine. se poate vedea cã Noul Testament este rezultatul muncii serioase a mai multor savanþi. în acelaºi timp. p.. trebuie constatat cã pentru a se realiza aceastã mare traducere s-au fãcut multe ºi remarcabile eforturi. au stricat ce era mai bine”4. o situaþie ca aceasta – indiferent de principiile enunþate – trebuie socotitã ca ceva firesc. avansate. deci contravenind principiului de a utiliza numai termeni „înþeleºi în toate þãrile locuite de români”.. aºa cum a arãtat Iorga2. aºa cum este acesta era cea mai bunã formã româneascã pe care pînã atunci o primise vreo parte din Scripturã”. Se poate rãspunde în mare mãsurã afirmativ. dovadã certã a culturii traducãtorilor ºi a preocupãrii lor pentru varietatea limbii române literare constituie. p. 137. chiar I. dacã se înlocuieºte termenul prea pretenþios savant cu cãrturar. precum I. bine pregãtiþi”3. Este vorba de 1 2 3 4 Op. Bucureºti.

cit. prin calitatea traducerii sale. 1652) foloseºte sistemul tipãriturii Noului Testament. prin aparatul explicativ. Bucureºti. . Cipariu. v. Ivaºcu. contribuind la impunerea unei norme.u. acelaºi. cînd Mihai Viteazul realizase. 2 G. Corelaþia limbã-literaturã. ca ºi prin excepþionala prezentare tipograficã ºi prin adoptarea unui sistem de liniaturã specialã ºi. p. scuipiturã. op. îi conferã un loc aparte în ºirul tipãriturilor româneºti ºi explicã autoritatea de care s-a bucurat asupra scrierilor ulterioare. Gheþie. hangier). didactic uneori. Þepelea. ne întîmpinã cuvinte regionale specifice nordului. Calitãþile Noului Testament. prima etapã din unirea celor trei provincii româneºti. a cãrui comparaþie a cuvintelor cu banii ar trebui sã fie mai bine cunoscutã de generaþiile mai noi. tot la Alba Iulia. succint prezentate în paginile precedente. În efortul general de a gãsi un mijloc de expresie comun. p. îndeosebi lexicale. 1688. 151. se detaºeazã figura luminoasã de exponent cultural al epocii ºi al zonei transilvane a mitropolitului Simion ªtefan. nr. scuipi (de fapt curte ºi praf sînt comune Munteniei ºi Transilvaniei de sud-vest sau vestul Banatului. p. În concluzie. ºi cuvinte de origine turcã: divan. Noul Testament de la Bãlgrad. 113 º. p. 304.. în special prin ideile cuprinse în Predoslovia cãtre cetitori. 1-2. în „Biserica Ortodoxã Românã”. întîlnit în numeroase pagini originale. prin stilul cumpãnit. Astfel Îndreptarea legii (Tîrgoviºte. cercul de cãrturari anonimi patronat de vlãdica din Alba Iulia dã prima expresie acestui geniu filologic care se va prelungi mai apoi prin Samuel Micu. ginere. Densusianu ºi atîþia alþii”3. prin valoarea traducerii. precum ºi preluarea a celei mai mari pãrþi a traducerii dovedeºte nu numai temeinica pregãtire a cãrturarilor de la Alba Iulia. de cele mai multe ori. a jucat un rol de prim ordin în întãrirea unitãþii limbii ºi a culturii noastre. ci ºi mîndria conºtiinþei unitãþii românilor. „Ca ºi cum Transilvania a fost predestinatã sã creeze filologia românã. 157. ci ºi realizarea unei opere înþelese de toþi românii”2. a trei dintre predosloviile Noului Testament de la Bãlgrad. 3 G. Document de mare preþ. contribuind astfel la închegarea ºi la fixarea limbii literare. 1971.. op. eliptic alteori. prah. supradialectale. Ecou al marelui eveniment de la 1 noiembrie. iar „preluarea de cãtre Biblia de la Bucureºti. 83 (1965).NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD 107 cuvinte regionale specifice sudului (Munteniei)1: curte. mai bine pusã în „circulaþie”. cum este ºi normal însã. cit. mahramã. Noul Testament din 1 I. nervos. traducerea Noului Testament nu ne aduce numai satisfacþia unei lucrãri tãlmãcite cu deosebitã grijã. cu neînsemnate modificãri de grafie. în general.

78–96 . Prefaþã la Noul Testament de la Bãlgrad. 1988. p. o oglindã a stadiului atins de limba literarã românã la jumãtatea veacului al XVII-lea. Alba Iulia.108 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1648 rãmîne un monument de seamã al limbii române.

271. nr.. 1951. it. 2 Mihãescu. Bucureºti. gr. cognosco (> cunosc). Fischer. Termenii ce aparþin domeniului cultural apar clasificaþi sub mai multe rubrici ºi anume: a) activitatea intelectualã (p. carte). cuvintele din sfera semanticã a culturii. percipio (> pricep). lucrare elaboratã sub egida Academiei.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICÃ A CULTURII În general. II. o datã ce latina pãstratã de inscripþiile dunãrene releva – pe lîngã specificul ei rustic. în capitolul Lexic. pentru prima datã. Malkiel numeºte „polarizarea lexicalã” (vezi „Language”. carthz sau alb. Karte. inuitio3 (> învãþ). . în Istoria limbii române (vol. 135): *ad – (de)uerum (> adevãr). p. scribo (> scriu). 3 Evoluþia semanticã a acestui verb (vezi CDDE. 64.. 361. dovedit printre altele de caracterul rural al terminologiei creºtine româneºti1 – o „trãsãturã urbanã. în substanþã sînt tot „istorii” – de obicei parþiale – ale limbii române) nu erau grupate în mod special. scio (> ºtiu). p. p. suprapuse”2. Lb.v. aparþinînd „unei pãturi sociale subþiri. Mihãescu. carta (vezi CDDE s. deºi au altfel de denumiri. 27. lat. mens (> minte). redactat de I. 1 Puºcariu. Termenilor de origine latinã cu specific cultural li s-a rezervat un loc aparte. aceste cuvinte nu pot fi trecute cu vederea. credo (> cred). carte "papier” poate fi moºtenit din latinã sau împrumutat din ngr. intelligo (> înþeleg). abstractã. b) culturã (p. 4 Înþelesul arom. în lucrãrile româneºti de istorie a limbii române (atît în cele care poartã acest titlu. I-III. 895) se poate încadra în ceea ce J. la capitolul dedicat elementelor lexicale moºtenite din latinã. cît ºi în altele care. pareo (> par). considerã carte un elenism ivit în urma unei influenþe „directe” ºi „locale” datînd aproximativ din sec. livrescã”. 1969). *oblito (> uit). p. 494). 171): charta4 (> carte). LR. Infl. cogito (> cuget).

14). 9248. sibilo (> ºuier). vezi S. 1956. gr. chorda.A. Cluj-Bucureºti. 113-115. p. mens. 185. în timp ce inuitio apare la activitatea intelectualã.. a persistat în limba românã ºi verbul complementar legere4. 1970 (Muzeul de arheologie din Constanþa). 1-4. „Pontica” III.). toate formele romanice ale lui versus sînt considerate livreºti. 4 Despre cuvintele de origine latinã absente din limba românã. multe dintre ele fiind chiar panromanice (cognosco. cu excepþia românescului viers. reprezentativi pentru cîmpul semantic al culturii ºi al învãþãmîntului. citera (> citerã). I. ªt. Bucureºti. Manolescu. lat. charta. Individualitatea. v. Individualitatea. p. 1971. chorda1 (> coardã). R. De asemenea în Dacia se pare cã au existat litteratores ºi scribi care ar fi putut organiza ºcoli particulare în care sã se fi cultivat scrierea: unele cãrãmizi gãsite în Drobeta. credo. Este ºtiut cã în Dacia.. dar sînt esenþiali. Totuºi. d) distracþii (p. despre derivatul scripturã. 2 Despre scrierea latinã în Dacia romanã. Dupã cum se poate constata. p. sono. în faþa acestei clasificãri putem avea unele nedumeriri. termenii amintiþi nu numai cã apar în numãr relativ ridicat. 14 ºi 275-276). Ne putem întreba de pildã în ce mãsurã pareo ar trebui încadrat neapãrat printre verbele reprezentînd activitatea intelectualã sau de ce la culturã apar înregistrate numai charta ºi scribo. Desigur. 1937. dar considerãm cã mai important decît asemenea observaþii de amãnunt este faptul cã. Sucidava. canto. în categoria elenismelor „bine încetãþenite în limba latinã”. 171): ioco (> joc vb. versus (> viers). scribo. Porolissum. scrie "desena. . p. Astfel. 29). canticum (> cîntec). Puºcariu. iar o stelã reprezintã un copil ce þine în mînã un stylus (v. pentru prima datã. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. 10-12. trebuie adãugaþi ºi alþi cîþiva termeni. De observat cã în REW3. canto (> cînt). constituind tot atîtea dovezi clare de continuitate ºi în acest domeniu. Jako. alãturi de scribere2. p. de altfel numãrul inscripþiilor din Dacia (peste 3. termenii din sfera culturii au fost luaþi în discuþie. În mod 1 Considerat de Mihãescu. nr. Etudes de linguistique roumaine.000) întrece numãrul de inscripþii gãsite pe teritoriul provinciilor vecine (vezi Mihãescu. *oblito. p. p. zgîria pãmîntul”) în latinã ºi românã (Niculescu. pentru a realiza un tablou global al domeniului în cauzã. Candrea. 270-271. Paºca în CL I. locuit de o populaþie beneficiarã a unei moºteniri culturale superioare. vezi S. se poate avansa ipoteza – cu rezervele impuse de absenþa unor documente doveditoare – cã.110 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) muzicã (p. ioco. Scrierea latinã în evul mediu. grupaþi într-o lucrare de istorie a limbii române. verb care poate constitui o dovadã a menþinerii neîntrerupte a practicii scrisului pe teritoriul românesc3. 33-34. Niculescu. p. Vezi ºi DLRV. 171): bucino (> bucium vb.). cel puþin o perioadã de timp.). sono (> sun). 79. 3 Dar prezenþa verbului scribere în lexicul românesc ar putea constitui o dovadã a continuitãþii practicii scrisului numai dacã este confirmatã identitatea sensului referenþial (rom. la curtea regilor. p. Infl. iocus (joc subst. Lb. iocus). Trebuie menþionat cã toate cuvintele mai sus citate se regãsesc ºi în alte limbi romanice. Sarmizegetusa poartã urmele unor exerciþii de scriere.

Bucureºti. al XVI-lea îl întîlnim cu acest înþeles. astrolog”. mais non évident que ce nom (= lex) apartienne à la racine du lat. lego. p. sau în Biblia din Elemente latine dispãrute din limba românã (curs. fasc. Papahagi. p. Cuvinte pan-romanice absente din limba românã. cetitoriu) (DLR. IX. o datã ce în sec. 1–4. lex. cu sensul învechit "citi”. În ILR II. Desigur cã la un cuvînt ca legere se poate aplica afirmaþia lui Sextil Puºcariu. numãra este clasificat în capitolul „dimensiunea. Dict. Cu timpul. p. Paºca.v. sensul lat. trebuiau sã ºtie carte pentru a citi unele sfaturi. nominare. în Ernout. provine din lat. 1964.. nr. în cîteva texte: Deaci numãrã gheemonu cartea ºi întreabã (CV 56. (a) numãra3. megl. 358.. cantitatea” (p. în special în formulele finale. în RRL. 178. Aromânii. p. etym. lire. v. pentru a þine socotelile la stînã etc. u-aléapse tutã” – scrisoarea . mai apropiat din punct de vedere fonetic. în SCL. Afirmaþia aceasta se bazeazã pe de o parte pe faptul cã în inscripþiile din Dacia. ºi Andreilu alu Bagavu. 1887 – carte de citire – comunicat de Matilda Caragiu). într-o epocã anterioarã secolului al XVI-lea. 38 ocurenþe. o citi toatã). se poate presupune cã mãcar un numãr egal de persoane care ºtiau sã scrie erau deprinse ºi cu acþiunea paralelã a cititului. Contribuþii. LR. GS II. aleadzire. Dimitrescu. 1932. 595-602). dupã cum aratã Ov. numãrãtoriu). a numãra era folosit cu sensul „legere”4. leziri < legere.v. I. aparþinînd aceleiaºi sfere semantice. Carte de alégere. în CL. legere ar fi putut fi preluat de un alt verb tot de origine latinã. leggere. p. it. 4970) – prezenþa în limba românã a unui cuvînt care probabil face parte din aceeaºi familie: lege (< lat. 1. dispariþia lui legere s-ar putea explica prin omonimia unor forme verbale cu forme ale lui lex. p. Meillet. vb. cf.1. alég „lire” („cártea. legere”. bine reprezentat în cele mai vechi texte din secolul al XVI-lea: S. 1956. 1932: aici lista alfabeticã se opreºte la litera C). 225 (Munt. Un argument important în favoarea pãstrãrii lui legere îl constituie arom. pe de altã parte se poate considera ca o probã a conservãrii lui legere – verb menþinut în principalele limbi romanice: fr. 1965. 1 2 3 4 . aici alãturarea verbului numãrã de substantivul carte este semnificativã pentru clarificarea sensului. Vezi Fl. care. –gis sau ligo). Legãtura etimologicã dintre legere ºi lex este înfãþiºatã. PB 3907. ca arhaism.. alég (cf. de pildã. Faptul cã s-au pãstrat cuvinte culturale de origine latinã nu vine în contradicþie cu viaþa pãstoreascã a românilor. socotim cã etimonul este latinul numerare. sp. leer. 153). în urmãtorii termeni: „il est possible. lêr (REW3. 441-447 (vezi ºi versiunea francezã. 80: arom. XVI. p. considerat de Capidan.. CV 26 ocurenþe etc. numãrãtoriu de stele "cititor de stele. –ere (v. În DLR se considerã cã numãra. Densusianu. DDA s. 14–15. dupã care lipsa contactului „prelungit cu latina a produs o împuþinare a cuvintelor «culturale» de origine latinã”2. o dovadã peremptorie o constituie traducerea textului corespunzãtor din Noul Testament din 1648: iarã cetind deregãtoriul cartea. întrebî. ºi ªt. 7). verbul legere este relativ des întrebuinþat. Prav.. 355. ca provenind din lego. Fischer. în ceea ce ne priveºte.v. pg. s. –gis). lex.. I. Probabil cã.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 111 logic. s.

5 Vezi DLR. în categoria amintitã. împrejurarea cã se referã la un obiect (tocul) pãtruns prin intermediu maghiar. DLR s. cã „alãturi de verbul de origine latinã a scrie limba românã cunoaºte un singur cuvînt pentru fr. a devenit. penuº). De menþionat cã. Peniþã este o formaþie relativ tardivã (vezi DLR. Aici trebuie amintit cã s-au menþinut nu numai multe alte cuvinte din familia verbului discutat (numãr. 78) apare tot verbul (a) citi ºi tot perfectul compus.. pãtruns din slavonã”. s.v..v. în anumite combinaþii. apare. Din cele de mai sus reiese cã. 3 ILR II.112 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 1688: ºi cetind domnul ºi întrebîn-du-l. În pasajul corespunzãtor celui citat din T. au. afirmaþia lui Mihãilã. numãra.Ev. Car. dar ºi întreaga serie a numeralelor cardinale de la unu la zece3 – ca în toate celelalte limbi romanice –. în C. ap. credem cã ar putea fi adãugat ºi substantivul panã (< lat.. îºi justificã locul în sfera culturalã. Cuvintele discutate. limbile de culturã erau trei: latina (încã de la începutul secolului al XI-lea – în jurul anului 1020 –. pe de o parte. p. 28.v. este adevãratã numai pentru faza modernã a limbii române. 2 CDDE. Ist. ºcoalã prin care învãþãmîntul nostru se sincroniza cu cel din Centrul ºi Vestul Europei6). p. cu timpul. atît prin semnificaþia actualã ºi cu atît mai mult prin sensul vechi "a citi”1.N. în epoca feudalã. la Cenad (Morissenum) s-a înfiinþat prima ºcoalã de pe teritoriul þãrii noastre în limba latinã. vezi ºi derivatul învechit penuº (cf. Un exemplu similar din T: N-aþi numârat ca feace de întãiu bãrbeteasca parte ºi mueareasca faptã easte? (40r 8). p. dar. datoritã diverselor contacte cu alte limbi – în special cu limbile slavã ºi greacã –. principalul instrument al scrierii5. .a citi. s. avînd în vedere. Împr.. 6 Bârsãnescu. De menþionat cã în Evangheliarul tipãrit de Macarie (1512) – dupã care a fost tradus T – în textul corespunzãtor (zac. peniþã). 24. zac. care. pe de alta. nenumãrat. desemnînd la origine o parte a corpului unei pãsãri4. 148. diminutivul peniþã a cãpãtat definitiv un sens care-l integreazã în categoria rechizitelor ºcolare. sud-slave. v. pinna). Anon. de origine latinã. dupã cum se poate uºor remarca. verbul (a) citi: au n-aþ cetit cã fapt iaste dentãn barbatesc cin ºi muearesc facut iaste? (70r. numãrãtor. se pot construi celelalte numerale cardinale sau ordinale. întregesc imaginea sferei semantice culturale. numãrãturã)2. Acesta. numãrãtoare. 25. 113. În fine. cu puþine excepþii. ºi Þîrcovnicu. p. lire . 150.v. o putere redusã de circulaþie. poate fi adãugat la listele întocmite în ILR II verbul (a) numãra. sînt relativ numeroºi. alcãtuirea cu un sufix de origine slavã (-iþã) ºi. în þara noastrã. 43. în decursul secolelor. 78). în textul românesc. panã. P. Termenii care s-au suprapus. ceea ce a însemnat nu numai achizi- 1 În lumina celor discutate aici. pe baza cãrora. p. peste cei deja existenþi. 4 ILR II. în mod cert. greaca ºi slava. adãugate la cele citate în ILR II (vezi mai sus). s..

Rosetti.). cele mai multe cuvinte dintre cele amintite au sau un caracter arhaic (cazanie. p. student. Bârsãnescu.). predoslovie (sl. sud. ceaslov.. cei mai numeroºi de origine latino-romanicã-francezã ºi. pisanie (sl. La acest strat mai vechi s-au adãugat. (a) instrui. ILR.). 27. pedagog. p. Este interesant de observat cã termenii trecuþi de D. Gáldi. novinã.). Comparînd cuvintele din sfera culturii moºtenite din latinã cu cele adãugate în decursul anilor. crug. la dezvoltarea unor forme superioare de culturã ºi de învãþãmînt. toc (magh. ºcoalã.). molitvenic (sl. ucenic (sl. predoslovie.). dar în Gãmulescu. în ciuda condiþiilor vitrege de ordin istoric ºi social.-slave. ceaslov (sl.). Tamá. tipar. letopiseþ (sl.). mai puþin. scriere.) sau o arie de circulaþie redusã. 142. hîrtie (gr. pãrþi ale diverselor cãrþi: Cazanie (sl.). întãresc caracterul romanic al limbii noastre. de exemplu: elev. filã (gr. samã "numãr” (magh. teasc (gr. 2 Djamo-Diaconiþã. tipic (gr.). Etym. cernealã (sl. termeni ca aceºtia. glavã „capitol” (sl. pot fi clasificaþi astfel: nume de cãrþi. cernealã.)3. sud-slave. 209. nu este prezentã ipoteza originii sîrbeºti a acestui substantiv.). cei mai mulþi.). socoti. Dupã cum se poate observa cu uºurinþã. mãºtilã.). imprimerie: buche (sl. care se referã. în ultimele douã secole.). Elem.).). cu adevãrat importanþi ºi rãspîndiþi sînt citi. tipar (gr.). organizarea instruirii: dascãl (gr. izvod (sl. ucenic (azi frecvent însã cu sensul "tînãr care învaþã o meserie”)4. 148. scoriþã. diac (gr. pravilã (sl. spudeu etc.). dascãl. condei (gr. Néo-gr. Mihãescu.). grãmãtic (gr. spudeu "discipol. se poate trage concluzia cã. sîrb. cãlimarã (gr. lecturã. pedepsi. noveale. din punct de vedere etimologic. hîrtie. care apar în lucrãrile dedicate special rezultatelor contactelor lingvistice dintre românã ºi limbile popoarelor învecinate2. nu ºtie sã þinã condeiul în mînã). Împr. p. raboº.).). filadã "caiet” (gr. socoti (magh. Gãmulescu. conservîndu-se în special în expresii (de ex. facultate etc. cit.. (a) medita. Termenii de origine slavã. în DEX.). ispit.NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII 113 þionarea unor cuvinte de culturã din limbile menþionate. slicã. criedã. pecete (sl. culturã”. nu-i glagore în cap.). slovã (sl. elev” (gr. greacã ºi maghiarã din domeniul cultural ºi al învãþãmîntului..). sunjer. termenii fundamentali ai culturii ºi ai 1 ªt.). buchea cãrþii... ci ºi „avantajul de a lua contact cu trei mari culturi”1.).). ung. glagol (sl. Infl. letopiseþ. propis.).. Lb. op. Mihãilã.). vezi ºi p. Elem. tîlc(ui) (sl. italianã. þircus. chiºiþã.). filadã. o serie de termeni neologici. universitate. Împr. pedagog (gr. 4 Mihãilã. nu sînt cunoscuþi românei comune actuale: artie. filã. citi (sl. pedepsi "a învãþa” (gr. Dintre termenii împrumutaþi.).). toc este considerat a fi de provenineþã maghiarã ºi sîrbã. . 3 De menþionat cã.. furnituri ºcolare: alfavita "abecedar” (gr. hrisov (gr. sub rubrica „cuvinte referitoare la carte.). gr. sîrb. glavã.).).

17-21 1 P. 1. CL XXIV.114 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC învãþãmîntului s-au transmis în limba românã din latinã1. Începuturile ºi biruinþa scrisului în limba românã. . 1965. 58. Panaitescu. 1979. ceea ce atestã un proces de intensã romanizare ºi din acest punct de vedere. p. Bucureºti. p.P.

printre care prima este cã a fost conceput ºi dus la bun sfîrºit. pe cînd în DIL este . Cu cercetarea ºi cu inventarierea împrumuturilor occidentale romanice s-a ocupat. în decursul veacurilor. Astfel... Trebuie menþionatã. de asemenea. un grup restrîns de cercetãtori de la Institutul de Lingvisticã din Bucureºti – Gheorghe Chivu. Normal ar fi fost ca toþi cei 1427 de termeni din DIL sã fie supuºi clasificãrii efectuate. Trebuie remarcatã îndeosebi Introducerea. 22–26). Bucureºti.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 0. au trecut prin stadiul de neologisme vocabulele de origine slavã. încã din perioada ei de „limbã veche” ºi o serie de termeni occidentali. chiar dacã realizarea sa nu corespunde totdeauna aºteptãrilor ºi baremelor ºtiinþifice actuale. Din Introducere trebuie subliniatã prezenþa capitolului dedicat Clasificãrii semantice a împrumuturilor latino-romanice (p. din care reiese nu numai dezvoltarea treptatã a vocabularului. 1992. greacã etc. nu sînt numai cele de provenienþã francezã sau englezã. fondului lexical moºtenit din latinã ºi termenilor autohtoni. Rodul activitãþii lor a apãrut sub forma unui Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice în limba românã veche (1471–1760) (notat mai departe de noi prin DIL). 1. Editura ªtiinþificã. ci ºi acele (mai) vechi straturi de cuvinte care s-au suprapus. vãzute din perspectiva istoriei limbii române. DIL are multe calitãþi. reuºite în multe cazuri. maghiarã. latino-romanici. Neologismele. 7–70) ºi serios studiu datorat celor trei autori care ºi-au repartizat domeniile de cercetat. al XIX-lea. ci ºi schimbãrile intervenite în cultura ºi în mentalitatea unora dintre vorbitorii limbii române în perioada supusã cercetãrii. de fapt un amplu (p. termenul felucã are în DA prima atestare în sec. de ex. adãugate (relativ) de curînd limbii noastre. care au „acoperit” noþiuni noi sau au adus farmecul limbii române îmbogãþindu-i paleta sinonimicã. grija autorilor pentru primele atestãri. timp de cinci ani. Considerãm însã inoportunã prezenþa acelui restrictiv etc. Pe lîngã acestea însã româna a primit. aflat dupã unele grupuri semantice. Emanuela Buzã ºi Alexandra Roman Moraru.

apãrut totuºi relativ de curînd. În rîndurile de mai sus ne-am referit la calitãþile Dicþionarului. (formã gramaticalã prezentã în mai multe contexte). asupra importanþei primelor datãri – de indicat imediat dupã titlu –. nesusþinut de nici un citat! O altã caracteristicã a Dicþionarului neologismelor „vechi” este cã a înregistrat.m. Le Dictionnaire de la langue roumaine du XVIe siècle. p. iatã cîteva care sperãm sã fie luate în consideraþie de autori pentru o eventualã ediþie a doua sau de alþi cercetãtori ai limbii române care se vor apleca asupra acestui fertil cîmp de lucru. partea 1. în timp ce în DLR figureazã sasafras s. în 1985. golf în DA în 1863. De asemenea. 21–24. este adevãrat. în Fl. p. Projet d’un dictionnaire de la langue roumaine XVI siècle. singura doveditoare 1 V. de ex. Insistam în diversele articole scrise pe aceastã temã atît în þarã cît ºi în strãinãtate. în numãrul ridicat de citate ºi în împrejurarea cã înregistreazã o mare cantitate de variante. germanã. 351–353. În primul rînd trebuie ridicatã o problemã de concepþie cu consecinþe asupra proporþiilor Dicþionarului: se poate vorbi de o influenþã latino-romanicã atunci cînd un termen a venit prin filiera polonã. de ex. cuprinde cuvintele saxonesc ºi sarmatieneºte. gheneral. prezentã în toate cazurile – numeroase! – distinse în DIL printrun semn la umãrul cuvîntului-titlu. DIL conþine unele cuvinte în plus în raport cu operele lexicografice anterioare. 1973. Dimitrescu. în DIL în 1694 etc. de ex. v. În fine. 2. e . al XVI-lea. asupra reconstituirii seriilor paradigmatice exclusiv pe baza atestãrilor din texte. spital. florin este datat în DA în 1574 iar în DIL în 1431.f. la forme de plural (de exemplu avari. ºi Extrase din macheta Dicþionarului limbii române din sec. dar cum în ºtiinþã se merge înainte prin discuþii ºi prin observaþii critice. ceea ce explicã de ce unele substantive apar. cum apar cu precãdere la unele cuvinte. deci uneori „predatãri” care merg pînã la douã secole. Alteori DIL a înregistrat forme inexistente în DLR.116 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC înregistrat pentru prima datã în 1695. belghi). al XVI-lea. exclusiv pe acelea care se aflã în text.. ceea ce reprezintã o lãudabilã scrutare a trecutului limbii noastre. sasafrasã s. este o probã de împrumut? Etimologia indirectã este interesantã. la paragraful „forme gramaticale”. în Tavola rotonda sui gradi lessici storici. SCL 3/1966. dar oare poate fi pusã pe picior de egalitate cu etimologia directã. maghiarã etc. ale cãrui circa un milion de fiºe au pierit în incendiul (ºi nici pînã acum nu s-au clarificat cauzele lui. Firenze. inexistente în DLR tomul X. 2.) de la sediul Academiei Române din februarie 1975.. Contribuþii.? Altfel spus. în titlu. litera S – S – sclabuc –. 111–116. 26–29. Cu aceastã ocazie constatãm cu bucurie cã s-au aplicat în DIL unele dintre principiile preconizate de noi începînd din 1966 în legãturã cu elaborarea Dicþionarului limbii române din sec.1. p. etimologia etimologiei. trebuie specificat cã forþa acestui dicþionar constã în bogãþia materialului conþinut. urmare a progreselor fãcute în cercetarea modernã a lexicului. 1971 II p.. invariabil. asupra atenþiei cuvenite variantelor1. la comandant. „Cahiers de lexicologie” 19.

umanist italian. Termeni ca academic adj. Încãrcarea artificialã a dicþionarului cu astfel de cuvinte reprezintã o evidentã eroare metodologicã. La fel nu au ce cãuta în DIL cuvintele care poartã la umãr semnul * o datã ce nici un text din cele supuse cercetãrii de cãtre autori nu le cunoaºte. Djamo. în Cantacuzino. la care întîlnim în DIL urmãtoarea indicaþie etimologicã: „Germ. conform titulaturii Dicþionarului. aceasta pentru a face clar distincþia între împrumuturile propriu-zise ºi cele provenite prin diverse limbi non-romanice ºi care. cã orãlui vine din magh. Fl. bagatell (magh. reprezintã împrumuturi din acele limbi-filierã! Numai împrumuturile directe justificã titlul Dicþionarului! În categoria cuvintelor cu indicaþie specialã intrã enorm de multe vocabule care pot fi relativ uºor identificate dupã fonetismul sau dupã forma lor morfologicã. stuccatore. astfel este sigur cã un termen ca paij provine din magh. Bagatelle. Uneori lucrurile sînt ºi mai complicate. de asemenea de origine lat. 1 V. bagatelã s... originea romanicã (în speþã francezã) apare ca a treia. magh. prokátòr care. padovean s. pajsz ºi cã nu are o legãturã directã cu etimonul italian – pavese – al cuvîntului maghiar.. calepino (explicabil prin numele primului dicþionar latin pentru ºcoli tipãrit la Reggio Emilia în 1502 de Ambrogio dei conti di Calepio zis ºi Ambrogius Calepinus (1440–1510). 3 Al. În aceastã situaþie sînt cuvinte precum: som1 < it. procurator. se explicã prin lat. cã procator provine din magh. stukatur ºi nu în etimonul italian al acestuia. pedestru3 din lat. Etudes lg. Dimitrescu. 2.. ar trebui sã o reprezinte. Or. maghiarã ºi germanã! În aceste condiþii. harmata ºi nu din lat. de fapt. Altfel spus. 2. bagatelle)”. Rosetti. < fr. p. NI.2. 112r.f. de menþionat cã în biblioteca Stolnicului Cantacuzino a fost gãsit Perfectissimus calepinus parvus sive corectissimum Dictionarium (Venezia 1672)2. p. . 110. în DIL nu ºi-ar fi gãsit locul cuvintele notate cu un semn la umãr.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 117 a unei anumite influenþe? De aceea credem cã proporþiile DIL ar trebui sã fie altele. < germ. nu îºi justificã prezenþa în DIL o datã ce nu sînt înregistraþi în documentele scrise ale epocii studiate.3. al XVI-lea nu avea directã legãturã. care apare de 61 de ori în PO. cã ºtiucatur îºi are originea directã în magh. orare. calepin.. orálni ºi nu din lat. În schimb. în zadar cãutãm în DIL o serie de termeni consideraþi în lucrãri în general bine informate a fi împrumuturi latino-romanice. 1973. p. din it. trecutã prin douã filiere. 212-216. cã harmatã se explicã din pol.. ca în cazul lui bagdatelu. lex. cuvîntul românesc respectiv mai este oare un împrumut romanic? Faptul cã autorii ne pun în gardã prin semnul pus la umãrul cuvîntului nu schimbã prea mult lucrurile deoarece ºi aceste cuvinte sînt socotite de autori în categoria împrumuturilor latino-romanice. care ar fi trebuit adunate într-o Anexã a Dicþionarului. etimonul termenului maghiar. prima. sommo. la rîndul sãu. med. ele nu aparþin clasei pe care.. 2 V. 580-581. dupã cum ne indicã etimologiile lor directe.. cu care româna din sec.n. p. Elem. armata. Contribuþii.

vol. med. ar fi trebuit sã fi fost mãcar semnalate ºi sã se fi dat o anumitã justificare absenþei lor din DIL. Aux confines des deux peuples et des deux langues. Paris-Varºovia-Cracovia. p. Unele aspecte ale influenþei polone în limba Letopiseþului lui N. al XVIII-lea. În acest punct al discuþiei atingem problema delicatã a bibliografiei. 265-266. coordonator Sergiu Drincu. de ex. 167-171. în schimb. în forma lor apropiatã de latinã sau de italianã s-ar putea strãvedea intervenþia unor cunoscãtori cultivaþi ai limbii latine ºi ai creºtinismului occidental. unde se susþine cã distribuþia socio-lingvisticã a acestor termeni demonstreazã cã nu erau populari. leu tot de provenienþã latinã2.4. Niculescu. În afarã de acestea existã altele care nu au fost deloc utilizate. în Introducere. immagini e storia. provenda. Dimitrescu în prefaþa lingvisticã a ediþiei Noului Testament de la Bãlgrad din 1988 (v. provianda)”. Al.. < pol. red. Bucureºti 1989. capitolul respectiv din acest volum).. probenda. discutate de Þepelea3 ºi de Fl. 1938. printre ele citãm: DHLR II. De quelques emprunts du slave occidental au roumain în „Rocznik Slawistyczny” VII. într-adevãr. praebenda. 2. Pologne et Roumanie. 3. Costin. Eléments culturels latins dans le roumain du XVI siècle în Lingua. vol. 111–113. În ceea ce ne priveºte însã mãrturisim cã ne este greu sã admitem cã un termen ca popor nu poate figura printre împrumuturile latino-romanice ºi. Lexicul tipãriturilor blãjene din perioada 1750–1760. Pisa. Documente privitoare la relaþiile Þãrii Româneºti cu Braºovul ºi cu Þara Ungureascã în sec. Bucureºti.118 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pedester. I. dat fiind cã despre ele s-a scris deja în acest sens. trebuie amintite neologismele latino-romanice din NT (1648). Fl. Un problema di lingua dotta. Ce sã mai vorbim de bibliografia referitoare la relaþiile cu limbile non-romanice des citate în DIL ºi de la care româna a împrumutat relativ frecvent în perioada cercetatã? Spre exemplificare vom cita doar cîteva lucrãri din bibliografia raporturilor lingvistice româno-polone: St. Niculescu. Bugeanu. apoi Limba românã literarã în sec. < lat. în Scritti linguistici in onore di G. Bucureºti. Bologna. 1938. populus. rus. deºira. 1905. Desigur. pînã a ajunge la ipotetica sa origine latinã a trebuit sã se treacã prin intermediul a douã limbi neromanice. Wedkiewicz. p. popor1 din lat. sã fie inserat printre acestea un termen ca proviant deºi. 1982. Lukasik. Se poate aprecia cã mai multe surse bibliografice au fost insuficient exploatate (din exemplele date mai sus s-a putut deduce cã e cazul lucrãrilor semnate de Lucia Djamo. p. 3 LR 12 (1963). Dimitrescu. G. it. dar. iatã ce citim la etimologia lui proviant: „Pol. 274-289 ºi Opþiuni ºi retrospective. Timiºoara. prowjant. 1915. Rum. 1913. popor (popolo). Cracovia. 2 Al. . I–II. în LR XVIII (1969). Pellegrini. gint. 1363-1368.B. poate cã autorii au avut raþiunile lor sã nu introducã termeni precum cei discutaþi anterior în lista împrumuturilor latino-romanice. p. Bogdan. XV ºi XVI. Documentele lui ªtefan cel Mare. 3. idem. în „Romano-slavica” 1 D. Þepelea). Elena Deboveanu-Mãlãescu. proviant (rus. I. p. 1991. De asemenea. 1989. p. St. 148-149. Evident cã dacã bibliografia consultatã de autori ar fi fost ceva mai bogatã ºi cunoºtinþele transmise prin DIL ar fi fost mai fiabile.

Fl. se putea adãuga Dosoftei. textul din Cantacuzino fiind din 1699. s-a dat ºi o a doua versiune în care s-a urmãrit ºirul firesc. prin cantitatea citatelor. formã neînregistratã în DIL). p. M. evident. avgust prima atestare este din 1700 în DIL. Mol.I. iar în 1668 termenii: gheometrie. 3. s. Contribuþii. silabã în DIL se dau citate exclusiv din Corbea. în 1413. fizicã. filosofie. ca în DLR. b) Pentru a aduce schimbãri în datare: s. 129v: „am sosit în Beci într-ale lu avgust 5. 319. raza de folosire a termenilor neologici. Termeni militari de origine polonã în limba cronicarilor români. 81. Astfel. s-ar fi predatat cu un an. 155–224.. Contribuþii. Dimitrescu.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 119 VI. sirenã este citat doar Cantemir. 93–109. în „Romano-slavica” VIII. 1964. NI. 1962. NI. 91. 106-120. Mitu. însã în DLR apar extrase ºi din M.. cu o singurã datã. p. neordonate cronologic. ºi în C2 ºi în PO. de ex.. zi miercuri”. 2.v. dar sînt ºi unele cazuri în care citatele sînt puþin numeroase.. p. Termeni de origine polonã în documentele slavo-moldoveneºti. 1963. în „Romano-slavica” X. gramatic. 194–209. gramaticã. de cîte ori se citeazã Cantacuzino.. Lex. În general aºa este. V. Costin. NI. Cantemir I. cronologic2. 116-120. în spaþiu ºi în timp.6. s. idem. sferã. termenul articul este înregistrat ºi în Pãstoreasca datorie (1759)3. adaghiu. p. barbarezi. Acolo diversele împrumuturi latino-romanice apar. 156. deºi ele ar fi putut fi îmbogãþite prin introducerea altor izvoare.v. Deosebit de interesant este cã împrumutul socotit în DIL ca fiind cel mai vechi (ducat. blãjene. dacã autorii ar fi utilizat ediþia din 19731 a lui Cantacuzino. în afara textelor citate în DIL. Contribuþii. deoarece cuvîntul apare la plural (papiºti. Lãrgirea surselor ar fi fost utilã cel puþin din patru puncte de vedere: a) Pentru a acoperi mai bine. p. Wroclaw-Warszawa-Krakov-Gdansk. Am afirmat mai sus cã DIL este valoros prin bogãþia materialului cuprins. alteori însã primele atestãri se pot împinge înapoi cu mult mai mult. destinatã primei datãri. Documente privitoare la relaþiile. dupã cum reiese din Indicele lexical paralel4. în paranteza iniþialã. dar. Wyrazy polskiego pochodzenia w jezyku rumunskim. tip. . Tot o lipsã bibliograficã explicã de ce. Dimitrescu. p. dar dacã s-ar fi luat în consideraþie urmãtorul citat din Cantacuzino.5.J. p. în anul 1667 sînt înregistrate cuvintele academic. p. în NT 279r. 1974. în loc sã se indice pentru neologismul respectiv un singur an. matematicã. 2. ar fi putut constata cã pe lîngã textul propriu-zis în care s-au urmãrit însemnãrile Stolnicului aºa cum apar ele pe file. D.v. 1421) ºi care explicã ºi prima cifrã din subtitlul Dicþionarului (1421–1760) este datat în Bogdan. 86. p. O. apar trei ani: 1667–69. iar florint se aflã. p. ca în cazul lui papist – în DIL cu un singur citat din Tempea (1716–1742) – care se predateazã în 1648. palat. deci este împins înapoi cu 13 ani! 1 2 3 4 Fl. posterior. Elena Linþa.

p. 119. s. Dimitrescu. V. dar corect este Bonvici. 186 s. Contribuþii. NT. ca papistaºi. 78 sub Cantacuzino. care figureazã la Cantacuzino. de ex. Dimitrescu. doaã2. fasticulele (înclinãm sã credem cã forma corectã este fasticulele. Fl. – s. care nu înþelegem cum ar reprezenta forma din original. 2. 91. sicul. Oricum.120 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC c) Pentru a descoperi ºi alte forme morfologice. dar 1413 dupã 1 2 3 4 V. altiera. f. cum apare ºi în citatul de la p. gramatic este înregistratã forma doauã (cãrþi) într-un citat din Cantacuzino. NI. Fl. matematicã apare n. NI se indicã numai paginile 127r-129r ºi r-132r. profesor de filosofie la Universitatea din Padova (1661–1667)3. florin figureazã forma floriht. în timp ce în original este termenul pusãrã. pl.v. Iorga. adicã un total de 8 pagini. redatarea cuvîntului ducat trebuie complet revizuitã în DIL! d) Pentru a înregistra sensuri care nu figureazã în DIL.v. publican (1) are în NT 8r înþelesul "vameº” – cuprins în nota marginalã „ce era atunci vameºi” – neînregistrat în DIL. p. siniora numele propriu Altiera în acelaºi citat ca ºi cel de sub altiera la p. sferã prezintã în textul din Cantemir. care sã înceapã cu cele mai vechi înregistrãri. Fl. iar la p. este înregistratã forma de pl. – s.v. deºi se face o trimitere (deci fãrã citat) chiar la NT 8r. – la p. 91 apare adj. Dimitrescu. – s. p.v. în afarã de cea furnizatã de ediþiile acestui text4 este cã chiar în DIL s. Nu de puþine ori întîlnim în paginile DIL-ului o serie de greºeli dintre care. fasþicul. gramaticã se aflã un citat din NI de la p. – s. . pretoriu apare în DIL în citatul din NT 62v cuvîntul dusãrã. ducat. se pot datora tiparului. 132v. 85.v. dar la paragraful „forme gramaticale” este indicatã forma florint. deci cu ducat (1421 dupã DIL. am dori sã facem ºi cîteva propuneri pentru o viitoare ediþie. N. prefaþa citatã. fasþiculile. – s. dar fãrã a se preciza cã aici termenul-titlu are aceastã semnificaþie. NI. nume care se referã la Valerianus Bonvicinus († 1668). p. 112r)! 3. sau ca forma de sg. care ar trebui sã cuprindã: – O listã cronologicã a cuvintelor inserate în DIL. Fl. Înainte de a încheia. mãcar unele.7. în original însã este a o opri. în timp ce textul lui Cantacuzino este 131 scris pe 18 file (o dovadã. la p.v.v. V. într-un context ignorat de DIL („ducat unul”). ceea ce evident cã nu justificã forma ducat a cuvîntului-titlu! Oricum. le notãm mai jos: – la p. despre care credem cã este cea corectã. – s. datã fiind importanþa pentru limbã a fiecãrui cuvînt înregistrat într-un dicþionar. citat la b). fasticul). în DIL sub ducat este înregistrat doar singularul ducato.v. propriu Bonvivi. inexistentã în alte contexte1. Dimitrescu Contribuþii.v. D7 a opri. 1901. iar s. 119. 187.v. 321. Contribuþii.

sustentului etc. 70). Numai ºi pentru curajul de a ataca frontal noul domeniu. DIL reprezintã o contribuþie meritorie la istoria vocabularului vechi românesc pe o întindere de 339 de ani. p. activitatea autorilor sãi – din categoria din ce în ce mai rarã a specialiºtilor atraºi de studiul „limbii vechi ºi-nþelepte” – trebuie salutatã aºa cum se cuvine! 1993 . lirã. etc. cronologic etc. 213–218. paij. Mihãilã în DLRV. p. p.. în aceastã perioadã – ºi în special cãtre sfîrºitul ei – limba românã a fãcut un mare pas înainte cãtre reintegrarea ei în lumea romanicã. sensuri noi etc. la rîndul sãu.UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI” 121 Bogdan. un dicþionar se lucreazã pe baza unui dicþionar precedent care. p. Chiar dacã nu putem fi de acord cu calificãrile de tipul „model de rigurozitate” – contrazise de observaþiile de mai sus – care apar în recenzia aproape lipsitã de spirit critic din LR XLI (1992). p. Relaþiile. mai ales prin bogãþia materialului ºi sistematizarea lui. s-a elaborat pornind de la altul ºi mai vechi etc.. 3). de tipul florileg. – Sã se indice bibliografia la cuvintele care au format anterior obiectul unor discuþii cu caracter etimologic. În încheiere trebuie subliniat cã dacã. urmat de florint. – Sã se noteze cu un semn special cuvintele în situaþia de hapax legomenon. aºa cum a procedat Gh. acest Dicþionar al împrumuturilor latino-romanice nu a avut un alt dicþionar asemãnãtor înainte. datat 1431 etc. – Sã se noteze cu un alt semn cuvintele care reprezintã „contribuþiile lexicale ºi etimologice originale” ale autorilor (v. foarte numeroase. palestrã. – Sã se introducã un semn special pentru a se identifica uºor cuvintele înregistrate pentru prima oarã în DIL (v. 11–12. nr. 4. în general.. din compararea între semnalãrile fãcute de autorii precedenþi ºi cele ale autorilor DIL reiese în ce cazuri aceºtia din urmã au propus predatãri. care a cerut o mare cantitate de muncã. considerãm cã. semantic. 613–614. deci contribuþia lor propriu-zisã. 70).

16. Dupã cum se ºtie. unele elemente de limbã româneascã apar atestate sporadic în textele redactate în limba cancelariilor. 397 pag. 25). dar. alteori a fost publicatã numai traducerea etc. al XVI-lea. existã numeroase ediþii de documente. Din pãcate. XIV-XV. astfel încît nu întotdeauna prezintã garanþiile ºtiinþifice necesare. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. Bucureºti. începînd din secolul al XIII-lea. prioritate aspectului filologic: în unele s-au strecurat greºeli de transliterare.. în unele dintre ele. Luînd ca punct de plecare baza solidã a documentelor originale. Editura Academiei. nu s-a acordat. în majoritate slavona. Analiza astfel conceputã este menitã a contribui atît la cunoaºterea aspectelor complexe ale redactãrii slavo-române. Unul dintre marile merite ale lucrãrii în discuþie este faptul cã se bazeazã – cu cîteva excepþii. ªi totuºi. se ºtie cã. dar ºi latina ºi maghiara. Lucia Djamo-Diaconiþã a întreprins o cercetare minuþioasã a limbii subtipului muntean al slavonei româneºti. cît ºi aceleia a unor trãsãturi caracteristice ale limbii române din perioada studiatã. p. 1971. dictate de cauze obiective – pe documente originale sau pe fotocopii ale acestora (v.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE Lucia Djamo-Diaconiþã – Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. materialele anterioare secolului al XVI-lea nu au fost decît rareori supuse unei analize exhaustive. în altele s-a operat asupra textului original. XIV–XV. aºa cum ar fi trebuit. Lucrarea Luciei Djamo-Diaconiþã. De aici organizarea . 23. Cercetãrile de istorie a limbii române se lovesc de puþinãtatea materialului de studiu dinainte de sec. umple tocmai golul menþionat: acest volum masiv de aproape 400 de pagini reprezintã rezultatul unui examen serios ºi aprofundat al cãrui obiect l-au format 467 de documente slavo-române emise de cancelariile Þãrii Româneºti între anii 1374 ºi 1500.

p. sînt menþionate cazuri de pronume româneºti (gen. 2). fie cã i s-a dictat conþinutul documentului în româneºte (v. extras din A. estimãm cã „schimbarea genului unor substantive” (p. folosirea la cazul general la substantiv. tendinþa trecerii de la sintetism la analitism. Dar pentru istoria limbii române. subcapitol al „lexicului” (p. deci înaintea „lexicului” ºi. copiºtii românizau limba slavonã (v. constituit din forme variate de origini diverse. XI. pol. 1889. propoziþiile slave care imitã construcþiile româneºti. iar din domeniul verbului unele forme care atestã fie cã diaconul a gîndit în româneºte. adjectiv. în special la nume. de asemenea. dupã adjectiv. Bucureºti. încît aceasta din urmã îºi schimbã formele ºi construcþia dupã prima” (Cîteva manuscripte slavo-române din Biblioteca imperialã de la Viena. unele aspecte ale limbii române vii reflectate în aceleaºi documente. sau masculinul vinograd.. lexicul este prezentat ca avînd un caracter compozit. utilizarea puþin frecventã a prepoziþiilor. în problema referitoare la data de apariþie a anumitor fenomene sau cuvinte. în capitolul Elementele româneºti (p. una menitã a urmãri limba documentelor slave în redactare valahã ca o limbã de culturã. seria a II-a. p. devine feminin (p. de asemenea.A. 28). e/ea).R. În acest capitol. 269–324). de exemplu. iar cealaltã. desigur. 298). 313–321) ºi-ar fi gãsit locul. verb. Trebuie subliniat cã. Numeroase sînt. cartea Luciei Djamo-Diaconiþã . 359–376). de cel mai mare interes este înregistrarea. Considerãm cã în economia lucrãrii acest subcapitol ar fi trebuit sã urmeze în chip firesc dupã „elementele româneºti”. Dar. bineînþeles. Printre elementele româneºti existente în documentele slavo-române din Muntenia sînt menþionate o serie de alternanþe fonetice proprii limbii române (a/e. 303). în capitolul consacrat numelui ºi nu. p. sub influenþa rom. sub influenþa lui vie. În prima parte se subliniazã unele trãsãturi specifice ale limbii documentelor studiate. 318)). pentru cã discutãm poziþia diferitelor capitole în lucrare. p. Bobul. aºa cum apare aici. Cercetãtorul este impresionat de marea cantitate a acestor elemente. care se terminã cu „elementele lexicale româneºti” (p. ei. schimbarea genului unor substantive dupã genul cuvintelor corespunzãtoare din românã (de exemplu. a unor forme flexionare româneºti (Gura Jilþului. a/ã. nu locul acestor capitole este important. p. cele mai multe toponime ºi antroponime (Bratul. 322). ci mai degrabã materialul extrem de preþios conþinut de fiecare dintre ele. p. numeral. autoarea a întãrit ºi ilustrat concluzia lui I. strãinã poporului. dupã care în manuscrisele cu conþinut diplomatic „influenþa limbii române asupra celei slavone este atât de puternicã. a numeroase elemente de origine românã cuprinse în documentele slavo-române. de asemenea. ceea ce conduce la concluzia cã. jumãtate.-dat. Expresiile calchiate dupã cele româneºti continuã lungul ºir al elementelor româneºti gãsite în textele slave examinate. sg. adverb. fiind în cea mai mare parte a cazurilor români. apare ca feminin (p.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 123 lucrãrii în douã pãrþi. 319). Bogdan. apariþia comparativului analitic al adjectivelor ºi adverbelor. 301). 325–376). verb etc. t. prezenþa unor forme româneºti de articol (mai ales articolul -l) la numeroase nume de origine slavã.

cel mai firesc ar fi ca domnia-sa sã prezinte. XVIII. 278) în 1441. maghiarã sau latinã. se aduc atestãri din 1431–1433 (p. substantivul Puiul (1453) (p. 1521–1529. 279).. Bogdan (p. dar. avînd în vedere faptul cã autoarea a studiat documentele originale. Sã ne oprim numai asupra cîtorva exemple edificatoare: Micul este înregistrat de autoare (p. 273). analizîndu-le minuþios. Lucia Djamo-Diaconiþã predateazã cuvîntul. Bogdan. comparativ cu D. p. întîlnit în documente începînd din anul 1400 (p. 126–127). lui D. Este regretabil cã aceastã carte utilã nu conþine un Index de cuvinte ºi de forme discutate. conform citatelor din DLR apãrut în sec. Astfel. Bucureºti. pe care l-a gãsit într-un document cu aproape o sutã de ani înaintea Scrisorii lui Neacºu (p. 283). dintre cele care conþin cel mai mare numãr de cuvinte româneºti. 4. În absenþa unui asemenea instrument de lucru indispensabil. 1973 – traducere din limba francezã ... Numai cercetãri minuþioase de felul aceleia discutate aici pot aduce fapte noi într-un domeniu atît de vast. în 1428 la Lucia Djamo-Diaconiþã. în timp ce primul citat din DLR trimite la anul 1620. în anexã. textul lucrãrii trebuie parcurs de mai multe ori pentru a gãsi ceea ce cauþi. la fel de necesare ar fi studii similare – ºi colecþii de documente slavo-române – pentru celelalte provincii. pentru Moldoveanu. textele studiate.. Lucia Djamo-Diaconiþã antedateazã cu aproape 100 de ani. Bogdan (Glosarul. 367). documentele cele mai interesante. De asemenea. RRL. 364). interesînd istoria limbii române.. se antedateazã fenomenul alternanþei a/ã. de asemenea ar trebui cercetate documentele care conþin elemente româneºti redactate în maghiarã sau în latinã. Deoarece nu s-a fãcut aceasta. în comparaþie cu D. în 1481. p. într-un viitor apropiat.124 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aduce o serie de contribuþii remarcabile. Mertic este semnalat în lucrare într-un document din 1500 (p.P. Tot cu un secol este împinsã înapoi atestarea cuvîntului Badea (p. mai ales. XIV-XV este o lucrare valoroasã prin modul de explorare a materialului lingvistic ºi prin rezultatele cercetãrii. 381–388.P. Faþã de DLR. 177) apare înregistrat 40 de ani mai tîrziu. Publicarea lor ar fi extrem de necesarã. sîntem de pãrere cã ar fi fost în mãsurã sã ofere. al XVII-lea. 367). uneori cu riscul de a nu gãsi forma doritã.P. care considerã pentru oraº cã prima atestare este aceea conþinutã în Scrisoarea lui Neacºu (1521). Cercetãtorii istoriei limbii române ar rãmîne îndatoraþi confraþilor lor specializaþi în slavisticã. în timp ce în Glosarul. Limba documentelor slavo-române emise în Þara Româneascã în sec. dacã le-ar pune la dispoziþie lucrãri de consistenþa aceleia a Luciei Djamo-Diaconiþã. sînt împinse înapoi cu cîteva decenii sau chiar cu un secol atestãri anterioare ale cuvintelor. însoþit de primele atestãri.

în SCL XXII (1971). prin furnizarea unor date exacte asupra compoziþiei lexicale pe origini. p. ºi structurii etimologice a lexicului în fiecare text vechi supus analizei. 60–61). în care dupã un capitol introductiv dezvoltat. formaþii pe teren românesc. p. C. a vocabularului.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 125 C. Aspecte ale structurii vocabularului limbii române vechi. de proporþia cuvintelor de origine slavã etc. . pe drept cuvînt. Ea reuºeºte sã scoatã în valoare. editura Junimea din Iaºi. Bucureºti. romanitatea vocabularului limbii române. în AUI XVIII (1972). autorul pune în evidenþã ºi direcþia evoluþiei lexicale române. în AUI XVI (1970). De cel mai mare interes apar observaþiile din volum care întãresc ideea „unitãþii lingvistice” a traducãtorilor ce lucrau sub conducerea lui Coresi. dupã cum a dovedit prin publicarea unei serii de articole – de ex. în Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. 597–606. de proporþia cuvintelor-titlu moºtenite din latinã ºi formate pe terenul limbii române. 47–64. acelaºi concept este urmãrit în sfera mai restrînsã. în 1973. Dimitriu. La romanité du roumain. se aratã cã proporþia cuvintelor-titlu formate pe terenul limbii române este în creºtere în textele coresiene. Graur. p. Iaºi. Preocupat de multã vreme de problemele statistice ale vocabularului limbii române vechi. 1973. Cartea de faþã are meritul de a fi prima lucrare amplã cu caracter statistic consacratã aspectelor vechi ale limbii române. Armbruster. cã raportul între proporþia elementelor lexicale romanice (cuvinte moºtenite din latinã. Astfel. nr. neologisme latino-romanice) ºi neromanice apare în general neschimbat: se opune un numãr de patru cincimi cuvinte-titlu romanice (cca 80%) la o cincime neromanice (cca 20%) (vezi p. Romanitatea vocabularului unor texte vechi româneºti. de coordonare ºi subordonare. în raport cu textele nordice (vezi p. Bucureºti. luate la un loc. 222 p. Dimitriu prezintã acum o lucrare laborioasã. ºi a grupului alcãtuit din textele rotacizante. dar prin aceasta nu mai puþin interesantã. de C. 6. 181). Argumentele se referã la probleme legate de bogãþia vocabularului. Iniþiativa lãudabilã a publicãrii acestei ultime lucrãri – la origine tezã de doctorat – a avut-o. în acelaºi timp. urmeazã trei secþiuni dedicate aspectului evaluãrii cantitative a vocabularului limbii vechi. 202). procesul de modernizare a limbii române literare este caracterizat prin reducerea importantã a elementelor slave (de la cca 14% în toate textele vechi. 1965) sau istoricã (A. 1972). 184). C. Pe de altã parte. la cca 5–6% în cele douã dicþionare ale limbii române moderne – vezi p. Romanitatea vocabularului unor texte din limba românã veche. vãzutã din perspectivã lingvisticã (A. Dimitriu. structurii etimologice a vocabularului din toate textele vechi cercetate. Editura Junimea. Dimitriu aratã. pe de o parte. 15–49 –. Vocabularul Cazaniei a II-a a lui Coresi. pe de altã parte (vezi p. Romanitatea Românilor. Dupã o serie de lucrãri cu caracter general dedicate „romanitãþii” noastre.

1954. în momentul de faþã. dar ºi mai cuprinzãtoare. volumul Problèmes et méthodes de la statistique linguistique.A. al XVI-lea cu caracter religios. dacã autorul ar fi recurs la lucrãri moderne. C. Dimitriu este nu numai cu mult mai amãnunþitã. Totuºi. În comparaþie cu toate lucrãrile anterioare dedicate cercetãrii cantitative a lexicului limbii vechi (din acest punct de vedere surprinde absenþa din bibliografie a articolului Vioricãi Pamfil. de menþionat cã de acelaºi autor a apãrut. în SCL XIX (1968). de ex. de aceastã datã. recenzia Alexandrei Roceric. interesante din multe puncte de vedere. De asemenea. considerãm cã lucrarea are o carenþã metodologicã: dintre diversele texte ale celor douã secole studiate. privitã chiar din acest unghi. din punct de vedere cantitativ se constatã o inegalitate relativ uºor remediabilã la o nouã ediþie. pentru limba ultimelor douã secole sînt luate ca eºantion doar texte aparþinînd. Initiation à la statistique linguistique. la care autor sau colaborator este chiar C. al XVII-lea (vezi p. 47). Paris. Considerãm deci cã rezultatele ar fi cu atît mai precise cu cît s-ar respecta. 297–302). Candrea) ºi trei din sec. nu se menþine criteriul stilistic. Fãrã aceste duble oscilaþii de metodã. de largã circulaþie. la Ch. care aveau indice complete în ediþiile deja apãrute sau în formã manuscrisã. Observaþii cu privire la frecvenþa cuvintelor în limba secolului al XVI-lea. al XVII-lea asupra unor texte cu specific juridic (Pravila Moldovei ºi Îndreptarea legii) ºi numai asupra unui singur text religios. Desigur cã. deoarece opereazã cu comparaþii între limba secolului al XVI-lea ºi limba secolului al XVII-lea. Guiraud. cînd. nu existã indice pentru toate textele de limbã veche. nr. adãugînd ºi elemente ale limbii din secolul al XIX-lea ºi al XX-lea. Baza teoreticã a cãrþii ar fi cîºtigat. Singura lucrare cu caracter teoretic citatã de autor la „bibliografie” este cartea de proporþii reduse a lui P. Dimitriu face unele subtile observaþii privitoare la stil. p. prin atragerea în discuþie ºi a altor texte din sec. Dimitriu s-a bazat pe ºapte texte din sec. în SCL XX (1969). 3. Les caractères statistiques du vocabulaire. al XVI-lea (plus notele comparative din ediþia Psaltirii Scheiene scoasã de I. 1968 (vezi. Paris. de exemplu. lucrare meritorie pentru acel . din pãcate. comparaþia se transpune în sec. credem cã am fi fost în mãsurã sã înþelegem mai bine mecanismul trecerii limbii române prin timp. pornind exclusiv de la texte din sec. pe de altã parte. al XVII-lea – pentru cã cele trei texte nu sînt suficiente pentru a contura o imagine cît de cît realã asupra lexicului din acel secol – ºi. nr. într-o cercetare de acest fel. Cercetînd limba cu ajutorul substantivelor proprii. cel beletristic. la noi. 3. Dimitriu. Muller. De asemenea. Cazania lui Varlaam? Deci. 350–351). Dar ne putem pune întrebarea de ce. p. C. unui alt stil. ºase ani mai tîrziu. pe de o parte. aceasta era modalitatea cea mai comodã de abordare a lexicului limbii vechi. în comparaþii ar fi necesar sã se þinã seama de factorul tradus/original.126 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Un alt merit al lucrãrii constã în luarea în consideraþie a substantivelor proprii. criteriul cantitãþii ºi criteriul unitãþii stilistice. texte de o naturã confruntîndu-se cu texte de altã naturã. desigur. cartea lui C.

Psaltirea slavo-românã (1577) în comparaþie cu psaltirile coresiene din 1570 ºi din 1589. Corneille. în teoria informaþiei. Meddeleiser. Bucureºti. Leksica stilotvorenii Lermontova. p. Text stabilit. Psaltirea slavo-românã din 1577 (CP) în comparaþie cu Psaltirea româneascã (CP1) din 1570 ºi cu Psaltirea slavo-românã din 1589 (CP2). textul Psaltirilor ºi un indice . dar depãºitã astãzi (vezi aprecierile critice din Guide bibliographique de linguistique française de R. introducere ºi indice de Stela Toma. Corneille. Editura Academiei. în condiþii editoriale excelente. a Actelor Colocviului de la Strassburg din 1964 dedicat statisticii ºi analizei lingvistice sau a volumului Statistica reci. 1964. 206). XXVI. Ediþia de faþã. Este evident cã lucrarea recentã – cu un profil similar – a lui Geir Kjetsaa.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 127 moment. în speþã a vocabularului. 1973. Fundamentale pentru cercetarea statisticã a vocabularului unui singur autor sînt cele douã studii ale lui Ch. 3. Analizele minuþioase. Leningrad. 1968. 1976. 43). 779 p. C. al XVI-lea ºi mai puþin al XVII-lea. a integrãrii limbii. 2. Paris. Universiteti Oslo. nr. 1960. SCL. într-o expunere sobrã. 283–299 Coresi. L’illusion comique de P. Bibliography of Quantitative Linguistics. 1975. Essai de statistique lexicale. publicat de secþia de semioticã a Consiliului ºtiinþific pentru ciberneticã al Academiei de ªtiinþe a URSS. ar fi putut contribui la dezvoltarea bazei teoretice. Martin. care a necesitat din partea autorului un volum imens de muncã. Dimitriu. Paris. Filologia româneascã înregistreazã un nou succes prin apariþia. dovedeºte în mod convingãtor romanitatea vocabularului limbii române: „vocabularul limbii române vechi în textele cercetate este la fel de romanic ca ºi vocabularul limbii române moderne” (p. 1973. cuprinzînd o introducere bogatã. a unuia dintre cele mai importante texte coresiene. ea datînd din acelaºi an cu volumul recenzat. interpretãrile de calitate îl recomandã pe autorul cãrþii de faþã ca pe un bun cunoscãtor de la noi din þarã al metodei statistice aplicate la studiul limbii. Slavisk-Baltist Institut. ºi Etude de statistique lexicale. Paris. 1967. rezultatele precise la care se ajunge. Le vocabulaire du théâtre de P. considerãm cã ne aflãm în faþa unei lucrãri utile. p. Praha. Am adus aceste completãri biblio-grafice în credinþa cã îi pot folosi autorului la o nouã ediþie a cãrþii: ele i-ar putea deschide ºi alte perspective în interpretarea statisticã a lexicului în chestiune. a înfãþiºat principalele probleme cantitative ale vocabularului limbii române din sec. dar consultarea lucrãrii Kvantitativni lingvistika. Muller. de Tesitelovà Marie. Opit Kolicestvennogo opisanija. nu ar fi fost posibil sã fie parcursã de autor. Lucrarea sa constituie o serioasã bazã de discuþie pentru multiple probleme de limbã ºi. În concluzie. mai presus de orice. ºi a rectificat unele opinii anterioare.

cuvinte în plus. încã din anii studenþiei. 1973) – face parte din grupul de cercetãtori format ºi îndrumat. p. în manuscris în exemplarul de la Bistriþa. Din Psaltirea slavo-românã sînt cunoscute douã exemplare ºi. dupã cum se ºtie. trei psaltiri. Considerãm cã ar fi trebuit sã se procedeze în . Ediþia de faþã are în vedere. a fost completat – în facsimile – cu paginile corespunzãtoare din dublete. apãrutã pentru a pune la îndemîna preoþilor – care cunoºteau din ce în ce mai puþin slavona – textul Psaltirii în ambele limbi. Dintre aceste trei texte. 12–13). existent la Biblioteca Academiei. Editoarea – cãreia i se datoreºte ºi stabilirea textului ºi elaborarea indicelui din Istoria hieroglificã a lui Dimitrie Cantemir (Editura Academiei. 74/3). se poate deduce cã de-abia acum. Astfel. situîndu-se cronologic între Psaltirile din 1570 ºi 1589. Din cele arãtate mai sus. este rezultatul strãdaniilor de ani ale Stelei Toma.A. îi este dedicatã ediþia în discuþie. 124/3). Byck. de regretatul profesor J. Candrea a consemnat variantele prezente în Psaltirile coresiene. aºa cum am mai amintit.A. dupã patru veacuri de la data apariþiei Psaltirii slavo-române din 1577. Nu este prima datã cînd se editeazã textul psaltirilor coresiene: prima ediþie a Psaltirii din 1577 îi aparþine lui Hasdeu (1881). 8/2). editoarea a trebuit sã-l reconstituie cu ajutorul celui de-al doilea exemplar. forme gramaticale înþelese greºit. Candrea prezintã un text reconstituit al Psaltirii Scheiene. editoarea a luat ca text de bazã Psaltirea slavo-românã din 1577 din douã motive: deoarece unul din exemplarele Psaltirii din 1577 aflate în Biblioteca Academiei are pagini mai multe ºi este mai bine pãstrat în raport cu celelalte douã ediþii ºi din cauzã cã. 2) Psaltirea slavo-românã din 1577. caietul 34. prima psaltire tipãritã în limba românã. prezentînd o versiune româneascã îmbunãtãþitã (vezi mai departe observaþiile privitoare la Anexã).128 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC exhaustiv. precum cea întreprinsã de Stela Toma în lucrarea de faþã. ºi 3) Psaltirea slavo-românã tipãritã în 1589 de fiul lui Coresi. apãrutã din necesitatea ca românii sã aibã „cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor”. una dintre primele scrieri bilingve. mîinilor sale pentru mîinile sale (ps. 6–7) I. 5–6). de altfel. I. ªerban.A. dupã cum declarã Coresi în epilogul lucrãrii sale. textul acesta se bucurã de o ediþie criticã realizatã conform cu exigenþele ºtiinþifice. lecþiuni eronate. cîteva exemple: cãciu datu pentru cã ciudatu (ps. Nu întotdeauna însã (vezi Introducere. scoate mai evident în valoare diferenþele dintre prima ºi ultima psaltire coresianã. O cercetare atentã. cãruia. Candrea a avut-o în vedere în ediþia Psaltirii Scheiene (1916). pe care îl comparã cu alte psaltiri. printre care ºi cele coresiene. cum exemplarul de bazã (de la Bistriþa) are cîteva lacune (vezi tabelul de la p. o serie de carenþe în transcrierea lui Hasdeu a textului Psaltirii: omisiuni. tipãrite într-un rãstimp de 20 de ani: 1) Psaltirea româneascã scoasã de Coresi la Braºov în 1570. iar I. scoate la ivealã (vezi Introducere. p. În ediþia sa. topise pentru topi-se (ps.

pr. credem cã n-ar fi fost necesarã glosarea. (c) transcrierea interpretativã a textului românesc din pagina corespunzãtoare. Trebuie. lucrat cu multã acribie: a) a indicat. care reprezintã un progres în comparaþie cu toate ediþiile de texte vechi elaborate în ultimii 15 ani în þara noastrã. prin notarea atestãrilor respective cu litere ºi cu cifre cursive. datorate. ogoditor. 146r. Astfel. Din acest ultim punct de vedere este vorba de cele trei rînduri scrise de Coresi la sfîrºitul psalmului 76 (vezi p. însã. zãprãti. ca ºi pentru unii cercetãtori strãini. deosebit de preþioase pentru ulterioare cercetãri comparative (puþinele cazuri în care secþiunea dedicatã comparaþiei nu cuprinde nici o indicaþie – de exemplu p. frecvenþa lui în text. iar. SCL. sã se menþioneze sensul unor termeni din limba veche. p. de foneticã. Uneori. Sistemul de editare folosit prezintã avantajul cã prin transcrierea interpretativã se pune textul la îndemîna unui cerc mai larg de cititori. Ne aflãm în faþa unei ediþii elaborate dupã o metodã riguroasã. de exemplu ciudã "minune”. ogodit. precum bucina. distincþiile necesare. singura care poate satisface cerinþele actuale. operaþie extrem de utilã pentru viitoare studii statistice. XXIII. de exemplu 1 V. de istorie a vocabularului etc. cuvintele din textul psaltirii propriu-zise de cuvintele din textul nebiblic al lui Coresi. ale cãror corespondente erau mai bine conservate în dublet. iar prin prezentarea facsimilelor ºi a notelor comparative se dã specialiºtilor – lingviºti ºi filologi – posibilitatea sã opereze confruntarea cu originalul ºi sã întreprindã cercetãri variate de grafie. în linii mari. 49v) ºi (b) consemnarea diferenþelor faþã de textele din 1570 ºi 1589. punerea în paginã a textului este excelentã: fiecare paginã cuprinde trei porþiuni distincte: în partea superioarã a paginii sînt incluse (a) facsimilele textului din 1577 – cu completãrile menþionate – în general clar lizibile (excepþiile nu sînt foarte numeroase: 303v. 4v – se explicã prin împrejurarea cã în CP1 ºi CP2 pagina respectivã lipseºte). Nu putem decît sã ne manifestãm satisfacþia cã ceea ce preconizam. 202. nr.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 129 aceeaºi manierã cu paginile deteriorate din exemplarul de la Bistriþa – de exemplu 1v sau 2r –. . uneori. zãpretire. salutatã ideea de a diferenþia. în indice. care-i pot face o lecturã cursivã. ºi b) a separat numele comune de numele proprii (fãcînd. pentru cei mai puþin familiarizaþi cu limba românã veche. zãstimpi sau chiar al unor cuvinte care circulã astãzi. „ales”). 662). dar care în limba veche aveau o altã semnificaþie. eforturilor Editurii Academiei. Douã inovaþii binevenite a adus Stela Toma în modalitatea de alcãtuire a indicelui. ºi hristos „uns”. între paranteze drepte. 323) ºi de epilog (vezi p. de exemplu între Hristos n. 66r. în 19721 s-a putut concretiza în ediþia de faþã. 201v. de asemenea. poate nu ar fi fost inutil ca. în partea de jos a paginii. cele mai multe. Considerãm cã în indice sistemul glosãrii cuvintelor ar fi trebuit extins. sãblaznã. Toate cuvintele cuprinse în aceste douã texte de limbã românã curentã sînt prezentate separat de celelalte cuvinte ale textului tradus. la fiecare cuvînt în parte. 2. 65v.

prin cuvintele rare care apar – cu aceeaºi frecvenþã – în cele douã texte: barnee. slonovni. de exemplu 17 ani (1955-1971). inie.): raportul între textul român ºi textul slav al Psaltirii. sau judeþ "judecatã” ºi "judecãtor” etc. zãprãti. Paris. Dubois. p. H. Tot în privinþa notãrii sensurilor în indice. topica mai fireascã. . premiezan. zãpretire.130 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC clãtire "miºcare”. Le mouvement général d'après un dictionnaire d'usage (vezi J. prãmãndi. ca sã nu mai amintim de cele 198 de cuvinte în plus în comparaþie cu textele precedente ºi 3) pune la îndemîna specialiºtilor un material variat de studiu pentru începuturile limbii literare. în P. considerãm cã ar fi fost bine sã se indice separat în ce contexte unele cuvinte au un sens ºi în care un altul. Hachette. despre care s-au fãcut afirmaþii contradictorii. gimþ. Într-adevãr. în special a vocabularului ei. Ediþia de faþã oferã un cîmp vast cercetãrii lingvistice. 1971.u. în J. relaþii evidente. poveli. pãnãtos. impremiezã. sau chiar 10 ani (1949-1960). construcþiile perifrastice verbale – de obicei greoaie – mai rare. 16 º. zãstîmpi. Les dictionnaires. mojdan. ediþia de faþã 1) oferã posibilitatea sã se contureze mai precis profilul celei mai importante personalitãþi a culturii româneºti din secolul al XVI-lea. Dictionnaire des mots nouveaux. 774–778. trebuie observat cã sînt relativ rare situaþiile cînd se înregistreazã în CP 2 o serie de arhaisme de 1 20 de ani pot reprezenta o etapã în dezvoltarea unei limbi. Coresi. 111-132). Prin realizarea acestei importante editãri. Dubois. povelire. peleº. cucurã. Mitterand et J. Gilbert. vihor. chiar Stela Toma a schiþat principalele probleme ale traducerii psaltirilor coresiene într-o comunicare þinutã în ianuarie 1976 la simpozionul „Coresi” dedicat traducerii. L. textul/textele punînd numeroase probleme atît în planul limbii literare. Un „subiect” este sugerat de autoarea ediþiei în Introducere (p. „fidelitatea” sau „infidelitatea” traducerii. cît ºi în acela al traducerii. 8). feri "pãzi”. Astfel. 2) scoate în relief drumul parcurs de limba românã în decurs de aproximativ douã decenii1: în CP2 limba este ceva mai cursivã. o dovadã o poate constitui împrejurarea cã unele lucrãri actuale iau în consideraþie dezvoltarea limbii în perioade chiar mai reduse. cît ºi strãdania pentru o mai bunã redare în româneºte a cuvintelor în original. ºchiopa. nãvodi. aceasta reliefeazã atît evoluþia vocabularului limbii române în 20 de ani. pazie. lunecare "cãdere” etc. organizat de Facultatea de Limbi Romanice a Universitãþii din Bucureºti. Un loc aparte îl deþine în ediþia discutatã Anexa de la p. întort. hãlãstui. onagru. care conþine cele 198 de unitãþi lexicale aflate în CP2 (plus 2 din CP1) în raport cu textul de bazã. De altfel. 1971. povelenie. într-adevãr. troscot. Stela Toma a rãspuns celor trei scopuri pe care ºi le-a propus (vezi p. de exemplu. et Cl. istacti(e). Introduction à la lexicographie. Pignon. de exemplu întuneric "lipsã de luminã” ºi "zece mii”. pogrãzi. Indicele are un deosebit preþ pentru cã pune definitiv în luminã relaþiile dintre Psaltirea Scheianã ºi Psaltirea Coresi. domn "stãpîn”. încurþi. Guilbert.

lui rost (CP) îi corespunde în CP2 atît gurã (36v10). Înlãturarea din CP2 a unor cuvinte arhaice sau a altora de tipul celor semnalate. zãstãvi. în CP2 se înregistreazã adãpost faþã de pristaniºte în CP. indiferent de originea lor. cu începutul unui studiu amãnunþit asupra lexicului. iar în facsimil silnici (de altfel la Indice apare. mîntuire faþã de spãºenie. idumeesc – lu Idumei etc. în loc de greºirã. 85. Anexa prilejuieºte studiul unor sinonime. cu atît mai mult cu cît cuvintele diferã nu numai ca gen (de ex. de naturã puþin diferitã sînt unele erori de transcriere. iar pentru cazurile de sub 2. edificator pentru progresul limbii române în cei 20 de ani avuþi în vedere. dupã pãrerea noastrã. de exemplu pentru 1. depept pentru derept). biruiturã faþã de vlãdicie. unor unitãþi lexicale corespunzîndu-le unitãþi sintactice (batjocorit – a-ºi bate joc. ar fi fost firesc sã se noteze ºi categoria gramaticalã a celui atestat în CP. ºi în ambele cazuri contextul dovedeºte cã alegerea cuvîntului este foarte adecvatã. Evident însã (vezi Indicele). biruitoriu – ce þine. adînc faþã de adîncat. la p. Considerãm cã ar fi fost deosebit de interesant dacã ºi în alte cazuri editoarea ar fi dat astfel de explicaþii. buzã–rost) sau conjugare (cerca–socoti). cît ºi buzã (5810). znamenie pentru. De asemenea. 3 ºi 4 s-ar fi utilizat alte semne. deºi sîntem de acord cã aceasta ar fi echivalent. vezi de exemplu: 125v tine (pluralul substantivului tinã) faþã de lut. semn. s-au acordat unui singur semn. În privinþa înþelegerii lui incungiuru (229r17) ca gerunziu (notat cu semn de întrebare).). De asemenea regretãm cã într-o ediþie ca aceasta. 5–6 grerã. ci ºi din alte puncte de vedere. fecioarã faþã de fie. 4 de jos. este de fapt conjuncþie. în fond. considerãm cã mai curînd poate fi interpretat ca adverb – "împrejur”. Alãturi de greºeli de literã (de exemplu p. în CP2 se utilizeazã forme ºi cuvinte pe care limba românã le-a reþinut. traducînd sl. 330. Alteori însã în Indice apar interpretãri greºite. corect. ale valorii gramaticale a cuvintelor. rost are o mare frecvenþã în toate cele trei texte. asteriscului. pune. învãþa. introduse printr-o traducere servilã. 2 de jos apare silnic. De exemplu. bremia sau 23r lumea (ochiul) faþã de geanele "pupilã”. demonstreazã cã Anexa meritã un studiu aprofundat. 158v. r. r. o datã ce s-a indicat categoria gramaticalã a cuvîntului din CP2. forma silnici). r. moºie faþã de ocinã. considerat adverb. de exemplu: dosãdi. Trebuie observat cã uneori autoarea aratã cã diferenþele dintre cele douã psaltiri se explicã prin traducerea textului slav. respectiv. de exemplu au (92v16). Astfel. Mult mai clar ar fi fost dacã s-ar fi pãstrat asteriscul pentru o singurã situaþie. slãbiciune faþã de sãblaznã. . boalã faþã de lingoare. valori multiple (vezi p. oprire faþã de zãpreºtenie. Socotim cã. rod al unei activitãþi de o excepþionalã migalã. bãuturã faþã de bere.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 131 provenienþã slavã în raport cu termenii de origine latinã din CP1. mustra faþã de oblici etc. 31). În majoritatea cazurilor. În aceastã ordine de idei semnalãm absenþa asteriscului de la p. 243. sau la p. de exemplu. pe care – cel puþin în aceastã ediþie – nu ºi l-a propus.

Ed. elaboratã sub egida Comisiei de texte româneºti vechi a Academiei. spaþiul cel mai întins (p. 109–112 Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române. Aspazia Reguº. Dicþionarul propriu-zis cuprinde. cã scribii cancelariilor noastre erau vorbitori de limbã românã (p. în textele cercetate art. rod al activitãþii unui harnic colectiv al Institutului de Lingvisticã din Bucureºti: Dicþionarul elementelor româneºti din documentele slavo-române (DERS). Mile Tomici. + XL p. urmeazã un capitol dezvoltat consacrat „materialului inclus în DERS” grupat în trei secþii: A – Cuvinte comune – Terminologie administrativã. Cantemir în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. a cãrei reprezentantã de seamã se dovedeºte a fi Stela Toma. Corneliu Reguº. 1. de asemenea. reprezintã o reuºitã a ºcolii de filologie româneascã. Ion Ciocea. . din sector fac parte toþi autorii dicþionarului: Gh. 370 p. Ion Robciuc. Academiei. B – Toponime – Terminologie geograficã. Bucureºti. CL XII. -i în 1400. Bolocan care cuprinde o serie de lãmuriri referitoare la structura dicþionarului.132 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Evident însã cã astfel de observaþii nu sînt în mãsurã sã punã la îndoialã valoarea ediþiei de faþã. ele probeazã. la principiile de lucru. printre altele. -le în 1429 etc. -a este atestat în 1374. a apãrut în 1981 o laborioasã lucrare extrem de interesantã. cum este ºi firesc. „Cãtrã céle aflate pre lesne iaste a adaoge”. p. Bolocan (redactorul responsabil al volumului). 316. la dificultãþile întîmpinate. O inovaþie binevenitã o constituie Anexa cuprinzînd „elemente de morfologie”. care de mulþi ani se preocupã de apariþia unor cãrþi destinate a fi ajutoare de preþ ale cercetãrilor de istorie a limbii române. Virgil Nestorescu. iar unele dintre ele pot fi supuse unor interpretãri diverse. 1–270) ºi. ele nu sînt prea numeroase. 1981. 273). Concluzia este cã ediþia Psaltirilor coresiene. Oricum. 1977. în care se discutã o serie de foarte importante elemente gramaticale româneºti din documentele slavo-române. p. din acest capitol se detaºeazã aprofundata analizã întreprinsã asupra toponimelor din DERS. în mod firesc asupra lui ne vom opri în paginile urmãtoare. la criteriile de bazã care au fost folosite pentru identificarea cuvintelor româneºti din textele slavone. C – Antroponimie. -ul în 1385. Olimpia Guþu. Cornelia Popescu. Avînd în vedere cã aceste articole apar adãugate la cuvinte de multe ori de altã origine decît latinã. Astfel. aºa cum a arãtat D. elaborat în cadrul sectorului de slavisticã al acestui institut. Avînd în vedere proporþiile acesteia. În Editura Academiei. Dicþionarul se deschide printr-o amplã introducere redactatã de Gh.

Credem cã s-ar fi putut gãsi un procedeu tipografic care sã indice ºi secvenþele frazeologice de tip românesc. adînc. din care 869 sînt comune ºi 949 toponime ºi antroponime. indicarea surselor unde mai poate fi întîlnit (v. în toate amãnuntele. mãtuºã. gurã. Lucrarea discutatã se caracterizeazã printr-o analizã în general riguroasã a cuvintelor româneºti din documentele studiate în original. B – Þara Româneascã) toate textele utilizate. DERS cuprinde materialul de limbã românã extras din documentele slavo-române din perioada 1374–1600 din care s-au adunat 1815 cuvinte-titlu. muiere. bucatã. mãtase. alun. eventual fotografia lui. gras. mal. . brãdiºor etc. babã. ac. *mic etc. sau ca termeni comuni ºi toponime: ales. Alte cuvinte apar atît ca antroponime cît ºi ca toponime de ex. *bourean.). bãtrîn. galben. La unele cuvinte sînt reprezentate toate cele trei secþiuni.: bãiaº. Fiecare cuvînt este ilustrat cu citate dupã care urmeazã. de ex. gîrlã apar ºi ca termeni comuni ºi ca antroponime ºi toponime. comis. Lucrarea conþine. p. brînzã. pentru a ne face o idee despre rãspîndirea cuvîntului respectiv ºi dacã este cazul. adînc etc. Printre cuvintele prezentate în dicþionar putem enumera un imens numãr de termeni de origine latinã. bour. de ex.: alb. munte. muntean. belciug. XI). gurã. lista lucrãrilor consultate. Structura unui articol în DERS este urmãtoarea: cuvîntul temã. gureº. În alte situaþii însã cuvintele atestate figureazã numai ca antroponime. acela. moviliþã. bou. mijloc. boboc. de ex. bãrbos. ceea ce duce la uºurarea cercetãrii adjectivelor respective (v. ci doar ca toponime sau antroponime ºi cã a separat prin • cuvintele româneºti care conþin desinenþa sau sufixul -ov ºi sufixul -in. cu indicaþii exacte asupra depozitului unde se pãstreazã originalul. în care sînt ordonate cronologic ºi pe regiuni (A – Moldova.: bun. gard. bãrbat. de ex. O inovaþie demnã de apreciat a acestui Dicþionar este cã a notat cu * cuvintele care nu apar ca nume comune. bãrbos. au fost respectate toate particularitãþile textului. birãu. muiere. bolovan. categoria gramaticalã a cuvîntului. deci nu în diferite ediþii sau colecþii de documente. aniniº. unele sînt înregistrate ca termeni comuni ºi ca antroponime: bãdicã. *gangur. muncel. Acordîndu-se o atenþie specialã aspectelor strict filologice ale documentelor. dar nu separat. un repertoriu de sigle bibliografice ºi altul de abrevieri. alb. ci la rînd cu atestãrile de cuvinte independente. morar. acolo unde este cazul. moldovean. Regretãm însã cã nu s-a acordat un loc special în DERS unitãþilor frazeologice care apar înregistrate. broascã. blidar. aºa cã imaginea cuvintelor româneºti din textele slave este fidel redatã. de ex.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 133 În final lucrarea cuprinde o „listã de documente. arbore. grãdinar. ediþiile în care au fost publicate etc. murg. barzã. însemnãri ºi inscripþii”. baltã. cu diverse sensuri dezvoltate. bãdiþã sau numai ca toponime. În fine. albie. de asemenea. traducerea sa în limba românã ºi în limba francezã ºi apoi citatele din diferite documente în ordine cronologicã sau. bordei.

D. 181-2. aºa cum am arãtat în lucrarea noastrã Contribuþii. azap (1479) etc3. Bogdan. ªi astfel de construcþii atestã cã scribii actelor emise în cancelariile din Þara Româneascã ºi din Moldova erau vorbitori de limbã românã. cãlugãriþã. aspect care îi conferã dicþionarului discutat un loc aparte printre lucrãrile de profil lexicografic. 180. iaz în et koneþ iaza "de la capãtul iazului” sau sãs iazom "cu iazul” (1479) (DML 1491. o datã ce introduceau „românisme” în fraza slavã pe care o scriau1. DERS 1500. Este cazul cuvintelor: canatic (1486) (construit dupã modelul lui paharnic < canata "cãniþã”. mai ales pentru menþionãrile de cuvinte slave. pîrcãlab). apanajul vorbitorului nativ. p.. Marele merit al acestui dicþionar constã în bogãþia ºi varietatea materialului extras dintr-un imens numãr de documente: aºa se explicã de ce unele articole sînt întinse. a se þine de treabã. în DERS se evidenþiazã predatãrile: buzã. N. lista din Nestorescu. p. cheie. iar altele chiar foarte dezvoltate (v. în DERS figureazã acum. Nu totdeauna însã s-a procedat la fel ºi. 621-624. caftan. care apãreau în flexiune slavã. a-ºi face milã (de ceva). DERS 1422. 3 V. Aceasta din cauzã cã multe cuvinte de origine slavã pot fi bãnuite cã 1 Bãrbulescu. ca ºi precizãrile lui Gh. De ex. 2 V. O altã calitate a DERS-ului constã în împrejurarea cã – drept consecinþã a mulþimii documentelor excerptate – reuºeºte sã mute cu ani. Costin. de ex. Mihãilã. p. nu ar fi exclus ca unii dintre scribi sã fi fost chiar români. DERS 1445. în LR 6/1975. hotar. de ex. p. iazure (1559) etc. aprilie 1482. pentru prima datã. este mai dificil de admis aceasta pentru elementele frazeologice despre care se presupune cã sînt.. atestãrile din documentele slavo-române constînd din cuvinte româneºti intercalate trebuie considerate cu mare prudenþã. ambele calcuri dupã ceaºnic (v. p. ºi alte cuvinte în Nestorescu. 253–265. faþã de DLRV 1493 ºi DA 1682. DERS 1485 faþã de DLRV 1509 ºi DA. faþã de DLRV 1517 ºi DA 1650. ca o urmare a aceleiaºi cauze. cu precizãrile lui Gh. gîrlã. faþã de DLRV 1480. v. a da (bea) aldãmaºul. credem cã. cãmarã DERS 1431 faþã de DLRV 1508 ºi DA 1643. tatã vitreg. Mihãilã din LR 6/75. C. frate. În plus. în ceea ce ne priveºte. p. în raport cu DLRV ºi DA..) ºi s-au reþinut pentru acest cuvînt numai formele care atestã integrarea lui în limba românã – de ex. p. Gl. 385. negru.. pentru cã dacã unui strãin nu-i e greu sã strecoare cuvinte dintr-o altã limbã decît cea maternã în limba sa. argeºean (1431). D. cu care are în comun sensul. E. aspru 1482–1496. aprod (1443). pl. XVI). faþã de DLRV 1492 ºi de DA 1673. o serie relativ largã de cuvinte atestate în perioada avutã în vedere în DLRV. p. în general. . 9. Sigur. de ex. a pune chezaº. 621-624. faþã de DLRV 1502. decenii sau secole în urmã prima atestare la foarte multe cuvinte. bucium. mãgurã.134 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC precum cele cercetate de Nestorescu. Considerãm cã în DERS s-a procedat foarte bine eliminîndu-se unele cuvinte de origine slavã. iazul (1534). iaz 1515–1517 faþã de DLRV 1519 etc2.

Socotim însã cã aceste indicaþii nu sînt suficiente o datã ce se ºtie cã ºi înainte de aceste date în documentele slave – este adevãrat. nu a exploatat 1 V. PO1. VII). 217 s. Mihãilã. La fel bahnã (s. însemnãri ºi inscripþii de la sfîrºit se aratã cã primul document cercetat în Þara Româneascã este din 1374 (p.v. în timp ce în numeroase atestãri. Numai dacã am ºti cu precizie cã acest termen de origine maghiarã nu a pãtruns pe alte cãi în slavonã am putea lua în consideraþie atestãrile celorlalte forme înregistrate.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 135 apar ca termeni nu ai limbii române.) a textelor slavone” (p. Aici trebuie fãcutã. XII) –. p. nu emise pe teritoriul nostru. acestea ne-ar fi putut permite sã ne facem o imagine. mai departe: „Este adevãrat cã gruparea materialului în cadrul multor articole porneºte de la unele premise ale cercetãrii etimologice (subl. p. deºi se doreºte exhaustiv – „fixarea listei de cuvinte în DERS s-a fãcut dupã excerptarea în întregime (subl. 30 s.v. . iar în 1596 sg. p. Buzeºti. 2 V.v. Un alt caz: aprod. este adevãrat cã în lista de documente. revelatoare pentru statutul românesc al cuvîntului nu sînt decît cele care apar în flexiunea româneascã. deci pentru aceste cuvinte trebuie separatã atestarea în DERS din 1561 (boa(l)) de acest bolâ. slujniku v. n. În introducere se precizeazã: „DERS nu îºi propune sã explice cum s-a ajuns la formele atestate ºi nici de la ce etimon s-a pornit” ºi. aprozi... chiar anterioare acestei date. 259). a derivatelor româneºti sau a diverselor împumuturi prezente în documentele slavo-române din epoca studiatã. 323). un exemplu din DERS: bolea în za zea bolea "de o boalã grea” 12 iunie 1584 cu o nediftongat. 133. explicaþiile citate mai sus însã nu ne împiedicã sã regretãm absenþa din acest atît de bogat dicþionar a oricãror indicaþii etimologice. steazã forma stazami (1570) o datã ce aceasta reprezintã o formã flexionarã slavã. buzã) ar fi trebuit înregistraþi separat de acelaºi cuvînt în flexiune româneascã: slujnicele.).) sub formele slave bahnu ºi bahna2. 624. n. altfel. despre numãrul de elemente moºtenite din latinã. Considerãm util sã se furnizeze o motivaþie explicitã a alegerii acestei date. în C. Obiecþia de principiu care se poate aduce Dicþionarului este cã. Fl. apare forma boalã. în timp ce primul document din Moldova este din 1392 (p. de ex. Contribuþii. C. cã termenii slavi cu flexiunea slavã sau de altã origine decît slavã dar cu flexiune slavã (de ex. chiar dacã se admite cã aceasta este „arbitrarã” (p. se dã o explicaþie. T. p. slujnicã sau buzeºto(m). LR 6/1975. despre ponderea elementelor autohtone. Credem. În DERS în 1586 figureazã pl. o altã observaþie: dacã pentru data 1600. imediat. ci ca termeni slavi transmiºi limbii române într-o formã încã apropiatã de cea slavã. de aceea. Gh. nicãieri nu se justificã în vreun fel de ce s-a început cu anul 1374. de ex.v. Cu aceeaºi prudenþã trebuie înregistratã s. Dimitrescu.Ev. pînã la care se întinde epoca studiatã. articulat aprodul. v. dar nu acesta este scopul final” (p. IX). se întîlnesc cuvinte româneºti.

de ex. Evident. datã fiind excerptarea în general atentã a documentelor cercetate. Nu sînt lipsite de interes nici cuvintele de origine slavã în contexte slave. mic. o altã înregistrare.. atestate în DLRV la cca. În DERS. într-o parantezã finalã a cuvîntului respectiv. înregistrarea unor sensuri noi etc. sperãm. de tipul opãrit. ar trebui pornit. fecior. în acest punct al discuþiei. de ex. singur. restrînsã. A doua situaþie are valoare în primul rînd nu numai pentru cã adaugã un alt citat. Într-adevãr. de fapt. Dintre acestea. Categoria cuvintelor inexistente în DERS dar atestate în alte lucrãri este în mod firesc. n-ar trebui sã avem pretenþia sã aparã aici. aceasta ar trebui explicat. baci. în cazul cînd existã motive temeinice de înlãturare a unor anumite documente (care permit predatarea cuvintelor) sau de ignorare a lor. varã. ci pentru cã cu acel nou citat se poate atesta extinderea în timp a cuvîntului (dintre care o mare importanþã o are pentru eventualele predatãri) ºi extinderea sa în spaþiu (deci cuprinderea unor regiuni mai largi). nu figureazã cuvintele bradel ºi cãsca. respectiv. comparaþia cu unele lucrãri. muºat. copil. aceste cuvinte sînt importante pentru cã. nevoie de nici o justificare. Iatã cîteva exemple rezultînd dintr-o confruntare dintre DLRV – unde atestãrile sînt mai vechi – ºi DERS: DLRV DERS mal 1445 1448 moaºã 1480 1558 La aceste exemple se pot adãuga cele ce decurg din împrejurarea cã în DLRV sînt consemnate 16 cuvinte înaintea anului 1374 (de cînd se încep datãrile în DERS). ne indicã o serie întreagã de predatãri. opãrit. Vom exemplifica aceste douã situaþii cercetînd în ce mãsurã materialul cuprins în lucrãri anterioare sau contemporane. Este adevãrat cã. de la care. dar care au pornit de la o documentare similarã. balaur. 1348 ºi. voievod) au atestãri mai vechi. Inserarea de noi cuvinte nu mai are. conþin: a) înregistrãri de cuvinte inexistente în dicþionarul de care ne ocupãm ºi b) atestãri în plus la cuvintele prezente în DERS. cu privire specialã asupra acelora care dovedesc extinderea în timp a cuvintelor pare a fi punctul mai puþin forte al Dicþionarului discutat. 14 (august. apar în contexte slave. bun. O situaþie specialã prezintã . se naºte o problemã de principiu: în general considerãm cã este regretabil ca în lucrãrile cu caracter strict ºtiinþific sã nu se preia informaþiile adunate anterior. Dar. fiind majoritatea moºtenite din latinã iar unele de origine autohtonã.136 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC suficient documentele avute în vedere ºi deci nu a pus în evidenþã nici totalitatea elementelor româneºti infiltrate în documentele slave ºi nici frecvenþa acestora. urs. cu diferenþe care merg de la 2 pînã la 300 de ani! Ca ºi cãsca ºi bradel. b) Absenþa unor atestãri la cuvintele prezentate în DERS. deoarece în 1348 este înregistrat în DLRV sub forma articulatã: oparitul (în DERS singura atestare este la 1590). fiind vorba de documente de dinainte de 1374 – deci neluate în dicuþie de DERS –. beneficiind de o bibliografie în mare parte identicã. cca. de ex. 1318. surd.

bãlaur 1337–1340. discutatã ºi comentatã de Stãnescu. p. maistor are un alt sens ºi anume desemna persoana care fereca în argint. 1498. Totuºi credem cã. de fapt. obiectul de studiu al cercetãtorilor care au elaborat DERS-ul. 365. At. ap. . nici diac în 3 ian. p. 352. O subliniere aparte pentru grija manifestatã de autori pentru a pune în luminã atestarea cuvintelor prin nume proprii. Addenda. R. databile în sec. de ex. 409. mal 1445 – DERS 1448.. discuþia despre cuvintele cumãtrã. unde se dau multe asemenea cazuri). termenul care îºi justificã postdatarea (în DLRV 1368 ºi în DERS 1478) prin faptul cã în DLRV a fost excerptat din documente latine. De altfel atestãrile în minus rezultã din absenþa utilizãrii ºi a altor izvoare documentare.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE 137 voievod. agust. nu de puþine ori. la p. 1480. Djamo-Diaconiþã. nu slavo-române. sens apãrut probabil printr-o metaforã (v. Contribuþii. menþionîndu-se prezenþa sa într-un text latin.. 1500 ºi nici Lupul de la 6 iulie 1569. p. 59. A.v. nesemnalate în lexicografia noastrã. în aceeaºi lucrare în contextul Az Dosoftei maistor (text neutilizat în DERS). Lb. la perper sensul "impozit” este ilustrat în DERS cu un prim document din 1467 cînd. Pentru meºter (prima atestare în DERS 1476 sau 1470). p.2. dar. 1590>. La cenuºar s-ar fi cuvenit sã se adauge ºi toponimul Cenuºari. la catastif nu se atestã acest cuvînt la 3 apr. V. p. 14213. ceea ce echivaleazã cu recunoaºterea izvorului de formare a toponimelor ºi a antroponimelor. 10) cu sensul "fîºie de pãmînt care împarte în douã o proprietate”. aceastã predatare. Demn de reliefat pentru valoarea lucrãrii este cã. Alte predatãri rezultã. RRL 1/76. desagã figureazã în contextul ocina boierului domniei-mele sã nu i-o faceþi dãsãgi” (TR <1579–81. M. DERS 1517. Mold. Este de asemenea regretabil cã într-o lucrare cu caracter exhaustiv ca DERS nu au fost exploatate cu o mai mare atenþie unele documente care au 1 2 3 4 V. 30–1582 iunie4. þap. numele proprii derivate de la cuvinte comune româneºti reprezentînd rezultatul unei evoluþii îndelungate. XVII–XVIII.: brãdet 1491 – DERS. 64. DERS surprinde semnificaþii noi. p. 78-79. de ex. Giurescu. La fel v. p. maistor. aceastã semnificaþie apare în 21 nov. tot într-o parantezã finalã. ian. Djamo-Diaconiþã. de ex. în 1330 (în DLRV drag avea prima datare din 1376 într-un text în limba latinã). pentru înþelegerea istoriei acestui cuvînt – evident cã nu este singurul în aceastã situaþie în DERS – s-ar fi putut da. s.. deci atestarea existenþei anterioare a cuvîntului comun prin tema derivatului. 498-9. Mihãilã. din Mihãilã.C. Mihãilã. Doc. se putea eventual aminti ºi inscripþia în piatrã a sculptorului Petrilã din epoca lui ªtefan cel Mare. IX–XI1. se citeazã Olteanu. ªerban. 1585–86. Me(s)ter Petrila. 210. menþionat într-un document din rãstimpul 1580 dec. p. Drag (DERS 1414) este predatat de Gh.. M.

cocoº etc. deºi autorii lucrãrii nu ºi-au fixat acest obiectiv. Din acest punct de vedere credem cã sistemul folosit de Gh. vizînd în special organizarea materialului existent ºi îmbogãþirea documentarã. în atenþia autorilor. At. „n’a point de fin”.. . dar ºi bibliografia lor. 2 V. În general considerãm cã ar fi fost extrem de util pentru cei care se intereseazã de istoria limbii române. paharnic (sub forma peharnic). o propunere pentru o viitoare ediþie: credem cã ar fi indicat – cu toatã „dilatarea” de spaþiu pe care o implicã – sã se traducã nu doar cuvintele. Credem cã nu ar fi lipsit de interes sã se facã trimiteri între articolele în care apar contexte cu aceleaºi cuvinte. At. ne vom opri pentru ilustrare la documentul din 14 mai 1544 TR (v. româniºti sau romaniºti din întreaga lume). astfel. Ajunºi la capãtul acestei dezvoltate recenzii izvorîte din respectul pentru autorii ei. De asemenea. este foarte bine cã pentru viezure s-a trimis la forma viedzure sau cã pentru taistrã existã trimiterea la traistã. 84. ca ºi pentru cititorii-specialiºtii. atît indicaþii bibliografice cît ºi datele la care sînt atestate cuvintele în dicþionarele limbii române sau la alþi cercetãtori. Astfel. – putem trage concluzia cã ne aflãm în faþa unei lucrãri de referinþã care însã. Observaþiile anterioare. p. Mihãilã în DLRV este mai indicat pentru cã aici se vede imediat. În fine. Pe scurt. De asemenea la jumãtate ar fi trebuit sã existe trei trimiteri: jiumetete. Aici nu este vorba de simple variante grafice ci de fonetisme extrem de interesante. giumâtate.138 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC stat. nu reprezintã decît cîteva sugestii ºi 1 V. cu scopul de a fi mai la îndemîna celor interesaþi (cercetãtori români. în mãsura posibilului. dar nu s-a procedat consecvent. ca orice lucrare lexicograficã. 341 ºi citat s. cojocar v. în general de bune rezultate. fãrã ca cititorul sã fie pus în situaþia de a compara el însuºi cu dicþionarele noastre sau cu alte lucrãri de istorie a limbii române ce etimologie s-a propus. coadã. unele fiind forme arhaice mai apropiate de prototip2. curãlar.v. p. îndreptãþiþi sã cearã unui astfel de dicþionar o informaþie cît mai exactã ºi mai bogatã. 76. p. de ex. între variantele fonetice ale aceluiaºi cuvînt. rãsplãtitã însã. Mihãilã. o datã ce toate trei formele sînt înregistrate sub jumãtate. cum susþinea perfect justificat Emile Littré. Mihãilã. în mod special – dar ºi de istoria limbilor slave sau a limbilor romanice – sã figureze la fiecare cuvînt.. nici paralel cu ºteazã ºi nici cu balaur nu apar formele ºteadzã ºi nici varianta foneticã cu ã: bãlaur1. jumetate.) unde apar noi atestãri ºi pentru cuvintele deºugubinã. care este „distanþa” între data primei atestãri prezente în DERS ºi cea din alte lucrãri. care au depus o imensã muncã plinã de dificultãþi. ci ºi partea din citatul ilustrativ în care este cuprins cuvîntul discutat. strîmb. vezi jumãtate. ar fi fost de dorit ca în DERS sã întîlnim nu numai biografia cuvintelor. totuºi.

Cu regretul cã documentele supuse cercetãrii nu au fost valorificate exhaustiv. 96–104 . 1982. p. a formelor ºi a construcþiilor româneºti din documentele slavo-române. AUB. DERS reprezintã o contribuþie substanþialã la cunoaºterea limbii române vechi. la o mai rotundã imagine asupra ponderii cuvintelor. al XIV-lea – al XVI-lea în raport cu celelalte limbi romanice.CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNÃ VECHE 139 deziderate menite sã conducã. util atît cercetãtorilor români ai istoriei limbii române cît ºi romaniºtilor din þarã ºi de peste hotare. un nou ºi preþios instrument de lucru. nu putem decît saluta cu bucurie apariþia acestei lucrãri de forare în adîncimi încã prea puþin cunoscute ale limbii române. în cazul cã vor fi puse în aplicare. într-o eventualã – doritã! – ediþie a II-a. fapt remediabil la o nouã ediþie. interesaþi de compararea stadiului atins de limba românã în sec. revizuitã.

.

II LIMBÃ ACTUALÃ .

.

productivitatea procedeului în discuþie a fost studiatã de Vlasák Václáv. 3 Despre ponderea acestui procedeu de compunere în limba românã. stradã-coridor. club-bar. angajat-mandatar. 1 Aceastã observaþie. p. ideea aceasta apare ºi la H. nr. întãreºte constatarea dupã care „evoluþia compunerii româneºti se caracterizeazã printr-o necontenitã creºtere atît a numãrului de tipuri. cartier-satelit. astãzi. salã-studio. . în special în limbajul cultivat.. p. p. ci ºi în scris. Asan. în SMFC. 174. ciorap-pantalon. student-actor. spectacol-lecturã. 65. ºi în T. p. La romanité du roumain. la Al. XI (1962). 1966. 1965. 65. în majoritatea cazurilor. cel puþin în sfera lingvisticã amintitã. al doilea constituent imediat este apoziþia3 primului. an-luminã. în româna literarã existã un mare numãr de cuvinte compuse în care. ºi cu unele rezerve. arhitect-ºef. 188. în LR. 2 Vezi Florica Dimitrescu. 34 º. p. Graur. macara-turn. Bucureºti. raid-anchetã. vezi Halina Mirska. pictor-decorator. Bucureºti. oraº-erou. Într-adevãr. 1967). Bucureºti. declaraþie-program. nr. cît ºi a inventarului fiecãruia dintre ele. 268. bloc-lamã.. privitoare la aspectul actual al limbii române. în Actes du X-e Congrès international des linguistes. ºi în Actes du X-e Congrès international des linguistes.: actor-cetãþean. p.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ În faza actualã a limbii române literare. 1. Mirska. ca de ex. pentru limba francezã. Termeni precum cei citaþi sînt des utilizaþi nu numai în vorbire. cit. op. 396-399. în „Philologica Pragensia” 9 (48). cifrã-record. 1965. 4. casã-laborator. ceea ce demonstreazã vitalitatea procedeului în discuþie. compunerea reprezintã un important mijloc de îmbogãþire a lexicului1. în stilul tehnico-ºtiinþific ºi cel publicistic2. bloc-turn. ceea ce demonstreazã intensitatea procedeului compunerii în limba noastrã” (Fulvia Ciobanu ºi F.u.

Geneva. 2. nici nu vom examina productivitatea diverselor tipuri de compunere în limba literarã actualã. a II-a. A. Aceastã situaþie existã. II. 5 Pentru problema generalã a raportului determinat-determinant. L. 1957. 1. pe de altã parte. posibilitatea reversibilitãþii raporturilor determinat-determinant5. Paris (f. termenul a fost reluat.IX. capacitatea de permutare a elementelor formative fãrã ca sensul degajat de constituent sã sufere vreo modificare. estoniana. p. Benveniste. Buc. Paris. . daneza. în „Le français moderne”. p. p. dupã formule strãine.. p. 1959. prilej pentru a-l revedea în rolul Ion pe actorul-poet Emil Botta (Inf. despre „inaptitudinea de origine structuralã a limbii franceze de a forma compuse prin juxtapuneri”. piantanimale. synapse) discutate de E. 76. Darmesteter. 1.. 1939. în raport cu germana ºi cu alte limbi. Criado de Val: „La influencia de los periódicos. de exemplu. 4 Vezi Meyer-Lübke. 1894. numãrul crescînd de formaþii de acest fel ºi. 13).a. ale constituenþilor imediaþi din care sunt alcãtuite acestea. 1) 6 1 Unele dintre formaþiile noi semnalate mai jos corespund „sinapsei” (fr. p. cînd se ºtie cã mulþi cercetãtori mai vechi ai istoriei limbii franceze (ca de ex. implicit. 284 º. Guilbert în „Langue Française”. Guilbert. 75 º. Sauvageot. 6 Inconsecvenþele în utilizarea linioarei în exemplele citate mai jos se explicã prin felul de scriere întîlnit în ziarele din care am extras citatele. 61. p.1969. excerptate din presa cotidianã2 în rãstimpul 1960–1969 ºi. din constituenþi imediaþi de un tip special. partea a III-a. 90-96.. ed. Iorgu Iordan nota cã juxtapunerile în limba românã „sînt puþin numeroase ºi imitate. de L. 5007. mai 1969. p. 3 În LRA. I. De exemplu: Actor-poet faþã de poet-actor: a) .). p. Portrait du vocabulaire français. Formes nouvelles de la composition nominale. diariamente sufrimos. deºi procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre”. în limbile romanice4. cassapanca. pe de o parte. revistas y radio en nuestro lenguaje actual y futuro es incalculable. dar ceea ce poate fi surprins ca nou astãzi este. para bien o mal. 9) sau mai noi (de ex. 585-586. ci vom semnala cîteva dintre caracteristicile noilor formaþii. col. în care focarul ºi vecinãtatea îºi pot „schimba” între ele locurile. 1964.144 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În cele ce urmeazã nu vom discuta dacã anumite secvenþe de unitãþi lingvistice semnificative constituie un singur cuvînt sau o succesiune de cuvinte1. 111. n. p. ca tip. în Mélanges de linguistique Charles Bally. Grammatik der romanische Sprachen. cuvinte recente (neînregistrate în lucrãrile de specialitate ºi dicþionare).. în „Bulletin de la Société de linguistique de Paris” (BSL). Cours de grammaire historique. 2. 1966. 2 Vezi observaþiile lui R. 230. Pare surprinzãtoare observaþia lui A. XVII.) considerã cã formaþiile prin juxtapunere sînt numeroase în aceastã limbã. care calchiazã compusele germane corespunzãtoare. p. IV. Madrid. În limba actualã se manifestã o anumitã preferinþã cãtre compuse formate – prin juxtapunere3 – din douã segmente echivalente ca forþã. la lección indirecta de su lectura y nos contagiamos de sus modos de expresión” (Fisonomía del idioma español.u. 24. toate.u. suedeza sau norvegiana. ca maghiara. în care tipul amintit este exemplificat prin it. Leipzig. vezi Troubetzkoy.

iar o altã maºinã transportã generatorul pentru energie electricã (Rom. . col. semantic. 7057. Séchehaye. VII.. 5038.. 3.. b) Cliºeul de mai sus înfãþiºeazã un aspect din acest ultim bar-bufet (Rom. XXV. p.R. oftalmologie. termenii A+B deveniþi B+A apar în numeroase cazuri chiar în acelaºi context mai larg. radiologie. spital-policlinicã ºi policlinicã-spital: La Hîrºova s-a dat în folosinþã un nou spital-policlinicã. lib.1966. Sala-amfiteatru ce adãposteºte clasa-laborator este înzestratã cu 40 de semi-cabine fonice. conþinutul segmentului a rãmas acelaºi. 31. cînd noteazã în parantezã în dreptul 1 Vezi Ch.. Aceastã trãsãturã specificã a fost sesizatã de Iorgu Iordan în LRA. col. 230. clasã-laborator ºi laborator-clasã: Pe linia continuei perfecþionãri ºi modernizãri a procesului de învãþãmînt se înscrie ºi punerea în funcþiune a primului laborator-clasã din regiunea Cluj. 1. Cum preferaþi..XII. De observat cã.IX. 30.. Bufet-bar este perfect echivalent cu bar-bufet: a) Unul dintre autobuze destinat trupei de actori este prevãzut cu cabine cu duºuri ºi cu bufet-bar pentru public.. 4–5). Essai sur la structure logique de la phrase. microfoane. 2.7). 24. de la Gavroche la Nicã Fãrã Fricã.1966.1967.. 6–7. 3. deci cã nu se pune problema „predominãrii”1 unuia dintre cei doi constituenþi. difuzoare. fiziologie.L.1967.. XXIV. XXXVI. p. O altã particularitate a compuselor limbii literare actuale este repetabilitatea constituentului secund. p. p. 4).TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 145 b) .I.IX. 21. A. 6).. 7118.. ceea ce constituie o dovadã a împrejurãrii cã. amenajat în incinta liceului din localitate.1966.X. 1. interne. col.. de asemenea policlinica-spital are un laborator ºi o farmacie (Sc.. Buc. p. Copilul-erou era ea însãºi (Inf.. oct. 8.1969. de exemplu: actor-cîntãreþ ºi cîntãreþ-actor: În activitatea teatrului existã cãutãri spre depãºirea unor anumite cliºee ºi stereotipii. 6888.1969. VII. 19. 3. 3). 62. p. XVII. cu secþii de chirurgie. 7202.. ginecologie etc... 9.XII. col. XXV. col. întîlniri – la graniþa dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta (Sãpt. 1950. în exemplele de care dispunem pentru acest caz. erou-copil ºi copil-erou: Silvia încetase sã mai fie actriþa întruchipînd toatã gama eroilor copii. col. 1969 (titlu pe coperta a II-a): Cîntãreþul-actor sau actorul-cîntãreþ. 4. col. p. (Rom. lib. 8). O. spre o formare mai complexã a unui actor-cîntãreþ sau cîntãreþ-actor. p.. p. vezi ºi Fl. II. 7. spre profesionalizarea interpreþilor (Sc. lib. în care se pot efectua lunar aproape zece mii de consultaþii. 6924. XXXV. Paris. 38 (352).

gigant: film-gigant. film-lecþie. traseu-ºcoalã. cheie. episod-cheie.. punct-cheie. respectiv. buletin-anchetã. cisternã-pirat. documentar-anchetã. piesã-document. fregatã-ºcoalã. fotografie-document. întrebare. frazã-cheie. vînãtoare-model. atelier-ºcoalã. cerb-gigant. a cãrui clasã de distribuþie cuprinde 23 de membri în formaþiile recent înregistrate: factor-cheie. condiþie-cheie. replicã-fulger. emisiune-anchetã. Clasa de distribuþie document cuprinde 8 membri: spectacol-document. în care focarul asupra cãruia se efectueazã operaþia de substituire este. fotografie-document. teatru-document. restaurant-gigant. spectacol-ºcoalã. Clasele de distribuþie cu 4 membri: lecþie: conferinþã-lecþie. piesã etc. staþie-pirat. urmãtoarele clase de distribuþie ale termenilor mai des întîlniþi în situaþia descrisã: Locul întîi îl ocupã. foto-document. ºi nu numai în limba românã. în legãturã cu locomotivã-tip. replicã-cheie. notãm în continuare. poziþie-cheie. precizare-cheie. întrebare-cheie. film-document. Constituentul al doilea este. operã-cheie. Clasa de distribuþie ºcoalã cuprinde 11 membri: rol-ºcoalã. interviu-fulger. experienþã-pilot.. . navã-ºcoalã. document sau pirat. restaurant-ºcoalã. conflict-cheie. sat-model. cit. avion-pirat. uzinã-pilot. secvenþã-cheie.146 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC juxtapunerii casã-model: „ºi alte substantive în locul lui casã”. avion-pirat etc. silabã-cheie. foileton-anchetã. pirat: radio-pirat. Observaþii asemãnãtoare sînt fãcute la p. teatru-anchetã. întrebare-cheie. structurã-model. idee-cheie. ipostazã-cheie. model: cinematograf-model. concert-lecþie. pilot: staþie-pilot. film-cheie. Clasele de distribuþie cu 7 membri: anchetã: film-anchetã. joc-ºcoalã. În ordine descrescãtoare. gospodãrie-etalon. etalon: faptã-etalon. element-cheie. op. scenã.. magazin-etalon. imagine-cheie. hotel-ºcoalã. un substantiv (uneori adjectiv) care achiziþioneazã cu timpul valoare calificativã. lot-model. piesã-document. emisiune-pirat. scenã-cheie. staþie-pirat. navã-pirat. împrejurare-cheie. Clasele de distribuþie cu 5 membri: fulger: spãlãtorie-fulger. pãºune-model. unitate-etalon. pe baza materialului care ne-a stat la dispoziþie. reginã-mamã. ediþie-pirat. azil-ºcoalã. bandã rulantã-ºcoalã. statut-model. disc-lecþie. dramã-document. capitol-cheie. turneu-fulger. post-cheie. tur-fulger. plan-pilot. În limba actualã ne referim la constituente de tipul scenã-cheie. iar vecinãtatea (contextul) cheie. de cele mai multe ori. 231. radio-anchetã. local-gigant. peliculã-document. liceu-pilot. cuvînt-cheie.

uzinã-monstru. film-fluviu ºi. în RRL XIV. copil-monstru. bilanþ. în Zeitschrift für französische Sprache und Literatur. Notes sur les suffixoïdes. prevãzute cu „morfeme” de acest tip. VI. diferã de substantivele independente cheie. pod-mamut. Dupã cum se poate remarca. tele-maraton.. ed. cheie. frînã: cauzã-frînã. film-fluviu. 1. pe de altã parte. fluviu etc. scenã-simbol. simbol: sculpturã-simbol.31. p. considerãm cã termeni precum cei amintiþi. J. . afirmase: „ils sont issus certes des lexèmes clef. maraton: interviu-maraton. p. 1963. 1. I. Dubois. mai 1969. „podul de peste fluviu” etc. film-mamut. elementul al doilea. 4 E.. „s-a clãdit o nouã ºcoalã”. vîrf: moment-vîrf. p. 3 Cazuri asemãnãtoare vezi ºi în A. Clasele de distribuþie cu 3 membri: fluviu: raport-fluviu. În formaþiile amintite mai sus. cit. în cazul nostru. 105. astfel încît sînt clare „distanþele” dintre. elementul secund are rolul de a aduce o „modificare”4. Desigur. pilote. p. de a introduce substantivul într-o categorie semanticã deosebitã. 3. Wartburg. aceste cuvinte. Les structures lexématiques. la care se adaugã ºi altele (pirate. nr. 5. simple afixe1. record: cifrã-record. stare-limitã. ne putem întreba asupra rolului semantic deþinut de elementul secund. mais ils sont profondément différents d'eux par leur emploi syntagmatique”. 1968. 1 W. mamut: spectacol-mamut. în cazul în speþã. rol-ºcoalã. dupã ce în Étude sur la dérivation suffixale. interviu-fluviu. în analiza distribuþionalã. Paris. 1969. bilanþ. printr-un proces îndelungat. fiind frecvent utilizaþi. moteur. Clase de distribuþie cu un membru: program: declaraþie-program. film-monstru. Paris. vîrf-record. 30. fiction) sînt clasificate ca „mots pleins à fonction de suffixe”. pe de o parte. ºoc: fapt divers-ºoc. aratã cã trecerea de la compoziþie la derivaþie se poate efectua prin slãbirea unui membru al compoziþiei. Problèmes et méthodes de la linguistique. În general. aceleaºi cuvinte în contextele: „am uitat cheia acasã”. limitã: clipã-limitã. 13. condiþie-cheie. Sauvageot. 78. fluviu3. v. turneu-maraton. cap-simbol.. La dérivation en linguistique et en linguistique transformationnelle. 109. 1962.. discurs-bilanþ. îºi pierd treptat semnificaþia iniþialã ºi devin cu timpul. în „Travaux de linguistique et de littérature”. op. sînt morfeme care. timp-record. pilote. analizeazã fenomenul acesta foarte activ în limba francezã dînd exemple ca clef. situaþie-limitã. 1968. 65. 2 Vezi articolul nostru. a II-a. întrebare-simbol. p. Coseriu. În exemplele discutate ne aflãm deci în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere (cu poziþia II) la acela de afixe2. p. Clase de distribuþie cu 2 membri: bilanþ: calcul-bilanþ. p.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 147 monstru: proces-monstru. în „Langue Française” 2.

uneori. „sinonimia” dintre diferitele posibilitãþi de exprimare prin constituentul al doilea este totuºi atît de mare. De asemenea. Bucureºti. iar arhisemantemul „extremitate” – morfemele limitã ºi vîrf (evident. termeni care apar. încît termenii pot fi. legatã de prima. Un alt caz: unul dintre elemente poate avea sensuri diferite originar. De exemplu: în materialul citat se constatã cã în interiorul unei anumite sfere semantice elementele pot comuta. De ce am introdus în categoria de care ne ocupãm. 3 Discutatã de Iorgu Iordan în LRA.)? Nu am eliminat substan1 E. Arhisemantemul „rapid” are ca morfeme elementele fulger. pe lîngã ideea de lungime. 230. sîntem datori o explicaþie. cit. Stilistica limbii române. mai 1969. interºanjabili. ne permit sã considerãm cã avem de-a face aici cu un caz particular de derivaþie sinonimicã4. Astfel. op. iar altele numai presupuse. maraton. De exemplu. în care „numitorul comun” este tocmai segmentul secund. În fine. de exemplu. vîrf. ne putem imagina o nouã formaþie de cuvinte de tipul roman-gigant. 4 Vezi Iorgu Iordan. maraton. . în exemplele noastre. ne-am referit însã numai la materialul avut la îndemînã). De exemplu: film-monstru ºi film-gigant sau turneu-fulger faþã de turneu-maraton. pilot. program etc. simbol. numai de douã ori (bilanþ) sau chiar o singurã datã (frînã. imens”. model.. cã în interiorul grupãrilor operate dupã criteriul semantic nu trebuie absolutizatã identitatea morfemelor. Trebuie fãcute douã observaþii la cele de mai sus. lecþie. a cuvintelor cu un constituent imediat poziþia II repetabil. etalon. A doua observaþie. pentru limba francezã. în pilot se include ideea de „primat”. ºoc. unele. proces-monstru ºi film-monstru cu copil-monstru 1. 2. Coseriu. ghid” nu ar constitui o surprizã ca în loc de unitate-etalon sã se întîlneascã *unitate-model sau alãturi de film-lecþie sã aparã *film-ºcoalã. în timp ce aceasta din urmã este echivalentã cu o uzinã-etalon). Mai întîi. 66). alãturi de formaþia mai veche ºi deja introdusã în limbã – deºi neînregistratã de dicþionare – roman-fluviu3. Substantivele monstru. la fiecare putîndu-se releva note semantice suplimentare. p. fluviu (cãrora li se adaugã adjectivul propriu-zis gigant) exprimã arhisemantemul „mare. conþine. situaþiile expuse nu epuizeazã posibilitãþile limbii. nuanþa de „obositor”2. este cã. 1944. p. p. ghid” care apare exprimat de morfemele ºcoalã. 10: „Un lexème peut fonctionner dans plusierus champs à la fois”. séance-marathon („Langue française". mamut. dupã cum am vãzut. în raport cu record ºi fulger. Sã se compare. deja consemnate în limbã. de asemenea în cadrul arhisemantemului „model. 2 Cf..148 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC noile formaþii pot fi clasificate în diferite grupe din punct de vedere semantic. gigantic. în raport cu model (astfel cã o uzinã-pilot nu poate fi „egalã” cu o uzinã-model. se contureazã arhisemantemul „model. 344. p. în cazurile amintite. Aceste cazuri. pãstrate ºi în noile formaþii.

acestea pot fi prezentate schematic prin variantele: 1. înregistrate ulterior (iunie 1970). Dupã elementele alcãtuitoare. într-adevãr. . (a1) A (+) + B (a2) manifestã preferinþã pentru succesiunea SA/S 1 De observat cã formaþiile: rãstimp-fulger. congres-adunare-plenarã b1 b2 A +B 1. În aceste cazuri trebuie sã considerãm clasa de distribuþie deschisã1. conducteur-chef de groupe. p. valoare-limitã. aºa cum am menþionat anterior. inginer-metalurg-ºef a1 a2 A +B ºi 2. mai 1969. timp de nouã ani. dirijor-maraton. (a1) A (+) + B (a2) ºi 2. termen-record. în articolul de faþã ne-am bazat exclusiv pe fiºele extrase de noi. unde schema cea mai simplã ºi mai frecventã este „substantiv + sintagmã”. *rezultat-frînã etc. De exemplu. întãresc ideea claselor de distribuþie deschise. care corespunde tipului 2 din schemele noastre (vezi „Langue Française”. O caracteristicã larg rãspînditã printre compusele actuale este complexitatea lor. pe de altã parte. 2 Un tip similar de compoziþie apare în franceza actualã. caz-limitã. de ex. III. la care se asociazã un al treilea termen. *situaþie-vîrf. din cauzã cã cel puþin în limba vorbitã este foarte posibil sã aparã noi creaþii în care sã figureze vîrf sau frînã ca element secund în construcþii de tipul *stare-vîrf. materialul cercetat permite gruparea compuselor recente în douã specii: a) cuvinte supracompuse. ºi este sigur cã ne-au „scãpat” unele formaþii. exemplele film-ºoc ºi rezumat-ºoc confirmã cele afirmate mai sus cu privire la clasele de distribuþie monomembre. président-directeur-général. 66). 2. navã-gigant.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 149 tivele citate din douã motive: pe de o parte din cauzã cã. din presa zilnicã. (b1) A + B (+) (b2) dupã raportul dintre locul ocupat de termenul unic ºi cel binar. alcãtuite dintr-un compus binar – de obicei existînd anterior în calitate de compus –. supracompusele aparþinînd variantei 1. Din acest punct de vedere. ºi. 1. în mod special. un numãr relativ mare de formaþii noi poate fi analizat în mai mult de doi constituenþi imediaþi sau dintr-un constituent imediat simplu ºi altul complex2.

/ masã rotundã ore./ expoziþie de mobilã femeie./ jurnal al pãcii student./ monument istoric s s a congres.): alb./ club bar magazin.150 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC expoziþie-agricolã / tîrg s a s vapor-gigant / pompier bandã-rulantã / ºcoalã fapt-divers / ºoc Destul de numeroase sînt ºi supracompusele alcãtuite din SS/A: staþie-laborator / orbitalã s s a minigeamandurã-satelit / automatã vapor-pompã / gigant Uneori este înregistratã succesiunea SS/S: inginer-metalurg / ºef s s s arhitect-ºef / de oraº Într-un singur caz am întîlnit o formaþie alcãtuitã din SA/A: teatru mobil / pliant s a a 2./ colecþionar de muzicã s s s film. În supracompusele de tipul (b1) A + B (+) (b2) apar sau numai substantive de tipul S/SS: meloman./ adunare-plenarã dezbatere./ muncã patrioticã femeie./ lumina zilei a s s ./ tîrg internaþional sau A/SS (într-un singur ex./ om de ºtiinþã sau substantive combinate cu un adjectiv de tipul S/SA: clãdire./ om viu inimã./ plãmîn artificial expoziþie.

111. În fine. magazin./ monument istoric etc. în expoziþie-agricolã / tîrg.) decît clãdire monument. în cazul respectiv. de ex./ divers ºoc din cauzã cã porþiunea a doua (divers ºoc) nu este reperabilã. bineînþeles admiþînd o altã înþelegere a conþinutului.. . ambele interpretãri sînt posibile. Paris.. ci inginer-metalurg)./ monument istoric ºi clãdire-monument / istoric. De exemplu ºef în inginer-metalurg / ºef ºi arhitect-ºef / de oraº.. (*magazin-expoziþie / de sticlãrie. În primul caz ºef apare independent (ºi nu legat de metalurg: inginer / metalurg ºef) deoarece se referã la o persoanã cu o funcþie specializatã (nu inginer. în primul caz „un magazin care serveºte drept expoziþie de mobilã”./ agricolã tîrg. 1 Vezi H. o datã ocupã un loc ºi altã datã un altul. care. p. de exemplu: teatru mobil-pliant provenit din teatru-pliant: În timpul discuþiilor. de exemplu între clãdire.). Gleason. stofe etc. În fond. ea devine însã acutã în situaþia grupãrilor mai libere sau mai puþin libere. care sã se poatã deplasa la scurte intervale de timp în diferite colþuri ale regiunii. Evident. ar putea fi comutat cu de judeþ. nu este lipsit de interes de observat cã uneori etapele apariþiei unui cuvînt supracompus pot fi surprinse în acelaºi context. dar am ales-o pe prima deoarece monument istoric poate sã aparã într-un mai mare numãr de contexte (*mãnãstire.A. adunare-plenarã. eventual. *statuie. dupã cum fapt-divers / ºoc nu admite interpretarea fapt. ºef se grupeazã cu arhitect ºi se „opune” lui de oraº. *magazin-expoziþie / de stofe etc. gruparea agricolã-tîrg nu este acceptabilã în cazul segmentãrii expoziþie. Este format din cinci mari autoremorci în care este încãrcatã construcþia pliantã a sãlii. iar a doua situaþie „un magazin care de obicei are rol de expoziþie ºi care./ monument istoric. club-bar). a propus achiziþionarea proiectului. Introduction à la linguistique.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 151 Uneori divizarea corectã ºi clasarea unitãþilor aparþinînd supracompuselor este dificilã. 1969. dovada ne-o dã imposibilitatea unor enunþuri reperate în cazul unei alte interpretãri. într-un context asemãnãtor. de municipiu etc. în care caz avem „de ales”.. astfel. pentru construirea unui teatru mobil-pliant. Alte cazuri sînt însã clare. În decupajele admise de noi mai sus am pornit de la principiul dupã care cea mai bunã împãrþire e aceea în constituenþi cu cea mai mare libertate de ocurenþã1./ expoziþie de mobilã considerat de noi susceptibil a fi integrat în categoria (b1) A + B (+) (b2) ar putea fi eventual interpretat ca magazin-expoziþie de mobilã (deci varianta 1). a gãzduit mobile”. problema nu se pune expres. în al doilea caz se poate substitui mobilã cu sticlãrie. În arhitect-ºef / de oraº. Nu trebuie sã fim surprinºi dacã un acelaºi termen. în general. în cazul în care un segment este deja un compus (de ex.

. pe drept cuvînt. varianta 1 (necunoscutã nici variantei 2 ºi nici speciei b).É. obiºnuit pînã acum cu spectacolele în aer liber (Rom. deºi pentru specialiºtii din domeniul ºtiinþei ºi al tehnicii (de exemplu. de tipul floarea-soarelui. . ca în S/SA. lib. de preferinþã. pe locul 3. mai 1969. Cele cîteva trãsãturi specifice discutate (mobilitatea segmentelor formative.D. prezenþa unor elemente repetabile secunde ca poziþie ºi complexitate) se întîlnesc – dupã cum am avut ocazia sã amintim în cursul expunerii – în 1 La recherche en lexicologie au C.152 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Construcþia teatrului pliant oferã condiþiile necesare unei audieri ireproºabile publicului spectator. Materialul cercetat permite constatarea cã în aceastã categorie toate elementele componente sînt substantive ( S + S + S): vitrinã-bar-comodã baraj-stãvilar-deversor actor-dansator-cîntãreþ pantomimã-balet-desen fãrã cuvinte.I.F. 3.I. el apãrînd. p. cã astfel de compuse foarte lungi nu vor intra probabil în dicþionare. vapor-gigant pompier din vapor-pompier etc.. XXV. col.R. b) Formaþii pluricompuse alcãtuite din trei (eventual mai multe) secvenþe independente juxtapuse (A + B + C (+c)). mai rar. 7–8). în medicinã inimã-plãmîn artificial sau în astronauticã staþie-laborator orbital sau minigeamandurã-satelit automatã) astfel de grupãri au aceeaºi „coerenþã internã ºi acelaºi caracter de necesitate” ca un compus obiºnuit pentru limba comunã alcãtuit din douã elemente. sau. cel puþin în exemplele avute la îndemînã. sau SS/A. 21. A. care. ca în SA/S sau SA/A. 2. alcãtuit din succesiunea SAS. nu ocupã decît într-un singur caz locul întîi. Contextele mai largi în care apar „originalele” permit un decupaj corect al supracompuselor. pe locul 2. La fel expoziþie-tîrg internaþional provine din expoziþie-tîrg sau student-club-bar s-a dezvoltat din club-bar. are mai mare importanþã în secvenþele citate decît adjectivul. Din exemplele discutate se poate trage o concluzie în legãturã cu pãrþile de vorbire specifice constituenþilor imediaþi din formaþiile citate ºi anume predominarea tipului substantival propriu-zis ºi existenþa unui tip caracteristic pentru specia a. Oricum. 6924. p. cum este ºi normal.1967. substantivul. 76. în „Langue française”. Phal1 remarcã.

. 1965. Marouzeau ]n „Le français moderne" IV. p. ci realizãri efemere. Entwicklungstendenzen in der deutschen Sprache der Gegenwart. Sparmann. E. p. p.. Fr. p. din bibliografia foarte bogatã pentru problema cuvintelor compuse în aceste limbi desprindem Marchand Hans. 1957. în „Sprachpflege”. Zeitschrift für Indogermanistik und allgemeine Sprachwissenschaft”. 241–247. 161–165. 1965. stabile în limbã. 1964. scenã-cheie dupã fr. 70. 1945. 2.TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 153 proporþii diferite ºi în alte limbi în aspectul lor actual1. Le parole composte nella lingua italiana. ele nu reprezintã inovaþii româneºti. p. H. 1960. 8. roman-fluviu dupã fr. etc. De altfel. 1964. scène-clef). 57 º. ci formaþii dupã un model strãin (de ex. 1970. Wiesbaden. unele dintre formaþiile citate nu sînt create pe teren românesc. p. 325–334 1 În special în limbile germanice. nr. aºa dupã cum unele – poate cele mai multe – nu sînt combinaþii durabile.u.. ºi 2. dar importantã pentru limba noastrã este tocmai asimilarea procedeelor amintite. de ex.u. 1–6. 57 º. în „Deutsche als Fremdsprache”. în care trebuie sã vedem una dintre cãile de modernizare a lexicului recent al limbii române. 1. J. Neues im deutschen Wortschatz unserer Gegenwart. v. 13.. Benveniste.. vezi ºi articolele aceluiaºi din „Indogermanische Forschungen. Roma. dar ºi în limbile romanice. SCL 3. Grosse Rudolf. 1. . Tollemache. cit. The Cathegories and Types of Present-Day English World-Formation. roman-fleuve. art. Leipzig.

Martinet. p. LRA. porto-. grafo-. 407-412). de exemplu de Dicþionarul de neologisme al lui C. steno-. discutate de Iorgu Iordan în LRA. p. 1960. în accepþia largã a termenului). element formativ provenind din teme care. procedeul pseudoprefixãrii. Iorgu Iordan a atras atenþia asupra acestui procedeu în urmã cu aproape un sfert de secol ºi a inventariat pseudoprefixele cele mai obiºnuite4. pento-. p. dinamo-. Într-adevãr. 1963. Eléments de linguistique générale. 135. aveau sens în sine (teme nominale. de ce tele. p. p. 2 A. nu apar aici. . pseudoprefixarea2 ocupã un loc aparte prin rolul ei în faza actualã a limbii române. mega(lo)-. dermo-. de ce unele pseudoprefixe. Maneca ºi Fl. LRA. ºi H.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ (cu referire îndeosebi la limbajul presei) 1 În ansamblul procedeelor de formare a cuvintelor. se bucurã de mare succes. Paris. pronominale. pe care nu îl adoptãm aici pentru cã implicã ideea unei duble compuneri. nu sînt înregistrate în nici un exemplu recent: este cazul prefixoidelor: cvadru-. în limbile de origine (greacã sau latinã). stereo-. Les mots français. 318 ºi urm. dar rolul pseudoprefixelor în formarea noilor cuvinte a crescut simþitor de atunci. omni-. Numeroase cuvinte recente s-au nãscut din compunerea unui cuvînt deja existent în limbã cu un pseudoprefix (sau prefixoid). Mitterand. în anumite aspecte ale limbii literare actuale (ºi este în primul rînd vorba de stilul presei. la origine savant. Aceasta explicã de ce anumite cuvinte recente. Aceasta explicã. p. folosesc pentru pseudoprefixare termenul „recompunere”. Seche în LR 3/1965. verbale)3. ºi LRC. Marcu. 1 Observaþiile care urmeazã se bazeazã în exclusivitate pe materialul extras de noi din presa actualã. plus-. neo-. Paris. 214. 4 Iordan. de asemenea.. 27–49. livresc.apare doar în 41 de formaþii noi (altele fiind discutate de L. vice-. dar care au fost înregistrate. între 1961-1967. 213 ºi urm. dactilo-. fizio-. 3 Iordan.

Din punct de vedere al originii lor. kinema "miºcare”. electro-. 2 Iordan. dar ºi principiile înseºi ale combinãrii cuvintelor1 sã devinã familiare în românã.< gr. p. E greu de fãcut deosebirea dintre noile creaþii realizate pe teritoriul românesc ºi neologismele împrumutate. 6/62. crio. hidro-. 16. Bucureºti. p. unele fiind adaptãri ale unor termeni strãini. Mitterand constatã acelaºi lucru pentru francezã. bio. . Graur.< gr. cel puþin în sectorul limbii de care este vorba. kyclos "cerc”. nr. cine(ma)-. devenind astfel reactivi capabili sã dezvãluie caracteristici care nu ar fi atît de evidente dacã ne-am limita numai la studiul vocabularului autohton”. Este evident cã nu toate cuvintele compuse cu ajutorul pseudoprefixelor sînt creaþii stricte ale limbii române. p. p. pseudoprefixarea. noile formaþii atestã o vizibilã preferinþã pentru prefixoidele de origine greceascã4: aero.< gr.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNÃ LITERARÃ ACTUALÃ 155 Putem afirma. de exemplu autogol din englezescul autogoal. 1965. astron "astru”. foto-. Marele numãr de pseudoprefixe din noile formaþii nu trebuie sã surprindã. fãrã îndoialã. 320. aºa cum arãta H.< gr.< gr. în „Le français dans le monde”. cito. nu se mai poate susþine cã pseudoprefixarea „aproape nu conteazã” în viaþa limbii2. se amplificã ºi ea. mai ales. pseudo-. Frey3: „Împrumuturile pot furniza indicii în privinþa sistemului ºi a tendinþelor limbii care le foloseºte. p. kardia "inimã”. împrumutul numeroºilor termeni tehnici formaþi cu elemente latineºti ºi greceºti care au fãcut ca nu numai elementele acestor formaþii. în Les mots français.< gr. arké (în cuvîntul compus exprimã ideea de "primul”). bios "viaþã”. 65 (dar autorul vorbeºte aici de „compunere”).< gr. auto. J.< gr. cãci. ca de exemplu cosmonavã dupã rusescul kosmokorabl. auto-. tele-. cardio. semi-. au devenit productive în limba românã actualã. cu atît mai mult cu cît prefixoidele se ataºeazã de preferinþã la neologisme. multi-. mini-.< gr. 83. cantitatea relativ micã de cuvinte compuse cu ajutorul unui pseudoprefix din limba românã de pînã acum aproximativ 40 de ani ºi.< gr. autos "el însuºi”. bio-. micro-. procedeul impunîndu-se în ultima etapã de dezvoltare a acesteia. ciclo. kytos "celulã”. arhi. La romanité du roumain. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. Dubois. trebuie invocat. fãrã teama de a fi contraziºi de fapte. astro. 8 (1936). macro-. Dar acest lucru nu împiedicã studierea tendinþelor limbii în domeniul formãrii cuvintelor. observã cã elementul grecesc are rol de limbã internaþionalã. radio-. Astãzi. LRC. modalitate savantã prin excelenþã. ceea ce demonstreazã cã. 5. angeion "vas”.< gr. paralel cu procesul de culturalizare generalizatã. angi. 4 H. Pentru a explica acest proces. cine(ma). 1. folosirea lor de cãtre cercuri restrînse se datorau posibilitãþilor de culturã mai reduse ale poporului. sau chiar împrumuturi propriu-zise. însã cea mai mare parte a termenilor luaþi în discuþie s-au nãscut pe teritoriul românesc. L'évolution du lexique dans le français contemporain. cryos 1 Vezi Al. cã pseudoprefixele des folosite. precum: aero-. aer "aer”.

mototurbopompã.< gr. plurimus "mult”. în timp ce dintre prefixoidele latine doar semi. phoné "voce”. Este de remarcat cã. oisophagos "care lasã mîncarea sã treacã”. melos "cîntec”. avis "pasãre”. dimidus "jumãtate”. mimos "mim”.< lat. pluvia "ploaie”. zoo. .< lat. 27 cu pseudo-. -dis "moºtenitor”.< lat.< gr. radius "razã”. microautomobil. makros "mare”. balisto. milia "mic”.< lat. mini. micro. video. termos "cald. fil(o). duo "doi”. immunis. gea "pãmînt”. am înregistrat 73 de formaþii noi cu auto-.< lat. depãrtat”. (Noi am înregistrat 18 formaþii cu cine.< lat. mille. cãldurã”.< gr. fon(o). mondo. gr.< gr. dar ele au dezvoltat sensuri diferite în românã. comparativ cu pseudoprefixele de origine latinã: avio.156 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC "frig glacial”. tri. este deci vorba de termeni compuºi cu dublu prefixoid (angiomicrocitografie.< gr.< gr.ºi 5 cu moto-.(8 formaþii) ºi lat. monos "singur”. heli(o).(16) se dovedesc productive).< gr. b) în cazul sinonimiei semantice dintre un prefixoid de origine greceascã ºi altul de origine latinã. semantic vorbind. ceea ce poate fi dovedit în douã situaþii: a) cea mai mare parte a formaþiilor prefixoidale sînt constituite cu prefixoide greceºti (în perioada în care am extras materialul discutat.(16). zoon "animal”.< lat. hygros "umed”. termo. formate deja cu ajutorul prefixoidelor sau al prefixelor: diacronic. balistocardiogramã. hydro "apã”. 15 cu electro-.< gr.(1). macro. Prefixoidele cinema.< gr. melo. cornu "corn”. superioritatea lor se manifestã ºi pe planul productivitãþii. maxi. mili. Dar prefixoidele de origine greceascã sînt superioare nu numai cantitativ (38 de origine greceascã ºi 22 de origine latinã).< lat. motus "miºcare”. phileo "îmi place”.< gr. maxi.(3) faþã de prefixoidul de origine latinã multi.din tema nominalã telos "extremitate. electr(o). radio. mim(o). 41 cu tele-. ballista "maºinã de rãzboi”. magnes "piatrã magneticã”. mikros. nekros "mort”. 18 cu cine(ma)-.< gr. cerealia "grãunþe”. -e.< gr. cron(o). imunoelectroforezã. cerealo.< gr.< gr. mundus "lume”. khronos "timp”.(61) ºi lat. gr. micro. pseudo.< gr. radio.ºi moto-.< gr. eredo. -e "liber”. semisuperproducþie. helios "soare”. bi(s).(24 de formaþii noi) ºi mini. trium "trei”. esofag(o).< lat.< lat. maximum "cel mai mare”. pluri. semi.< lat. psich(o). hipno. necro. heres.< lat. hypnos "somn”. pseudo "fals”.< lat. kosmos "lume”. minimus "cel mai mic”. microhidrocentralã. 12 cu aero-.(6) la care s-ar putea adãuga pluri. 6 cu cosmoºi 1 cu mondo-.< gr. moto. cosmo. pluvio< lat. demi. ge(o). lacto.< gr. cosm(o).au fost.< gr. mini.< lat. în formaþiile recente. elektron "chihlimbar”.< lat.< gr. corno. tot „sinonime”. semi "jumãtate”. macro. hidro. higr(o).ºi mondo. similis "asemãnãtor”. duo. magnet(o).< gr. psyché "suflet”. fot(o). videre "a vedea”. mon(o). tele.< lat. prefixoidele sînt cîteodatã alipite la cuvinte mai vechi. simili. photos "luminã”. bis "de douã ori sau dublu”. 72 cu micro-. imuno.< gr.< lat. la fel ca în celelalte limbi moderne.< gr. lactem "lapte”. arhisupraclasic.< lat.< lat.< lat.(35 de formaþii noi).) Într-un singur caz un prefixoid de origine greceascã înregistreazã un numãr mai mic de formaþii decît prefixoidele de origine latinã: poli.< lat.(1 formaþie). prefixoidele greceºti îºi dovedesc prioritatea în cele mai multe cazuri: ex. -on "mic”.

teleanchetã. autoironiza. ca de exemplu: lactociudãþenie. biotelemetric ºi biotelemetrie. cosmoviziune. microidee fixã. este dovedit ºi de prezenþa pseudoprefixelor într-o serie de cuvinte avînd caracter hazliu sau ironic1. Firenze. Dovadã cã aºa sînt înþelese lucrurile în realitate este crearea de formaþii pseudoprefixate. Messina. de asemenea. motocicletomanie. microraion. semiautobiografie. pseudonoutate. autotaxare. semicristal. radiostea. trecãtoare. cu un prefixoid sinonim cu cel deja existent: microminiaturiza. semiremorcã. 1965. Dacã acest procedeu nu ar fi fost atît de frecvent în limbã. aceste cuvinte (mai ales ultimele) fiind cu siguranþã creaþii efemere. autoacuza. autoironie ºi autoironiza. aerotaxi sanitar. fãrã nici o ºansã de a dãinui. fonoabsorbant. minijupã. radioundã. cineamator ºi cineamatorism. trivaccin. Cu tot caracterul efemer al unor construcþii recente de acest tip. sau chiar identic: micromicrofon. forþa de expansiune a pseudoprefixelor. nu numai sub aspect propriu-zis cultivat. asemenea construcþii nu ar fi fost posibile. videotelefon ºi faptul cã uneori prefixoidul se adaugã nu unui cuvînt. telespeaker. fotoexpoziþie.ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà 157 semitelecomandat. 71. Espressione e ritmo. microhidrocentralã. ci unei sintagme: autoinducere în eroare. în cuvintele mai vechi. microroman. termeni recenþi ca microanchetã ºi microhidrocentralã sã fie consideraþi pe acelaºi plan (în cel de-al doilea exemplu. prefixoidul nu mai este simþit ca atare. . paleospeolog. microbãnuialã. autocontempla. vezi Masetti. micropoet. p. autocitoradiografie). din punct de vedere al vorbitorului actual. hidroameliorare. teleplictisit. Pentru a înþelege „vitalitatea” procedeului ºi tendinþele de formare a cuvintelor. biocurent. ceea ce face ca. microantologie. microunivers. miniscarã. semisimfonic. autointerviu. microstagiune. autosupraapreciere. telepublicitate. considerãm cã sînt interesante nu numai formaþiile definitive din limbã. telepublicitate ºi telepublicistic. micromonografie. telesãptãmînã. de moment. hidrocentralã fiind interpretat ca un cuvînt simplu). cãci nu se poate ºti dinainte cîte dintre formaþiile pe care astãzi le considerãm efemere vor putea sã cîºtige teren în dezvoltarea viitoare a românei. semiartã. pluviocinemascop) sau chiar triplu (citospectrofotometrie. Frecvenþa anumitor termeni în presã sau în limbajul curent: autosifon. nu ar trebui sã nesocotim remarcabila lor funcþie de diagnosticare atunci cînd ne propunem sã determinãm tendinþele care se 1 Pentru cazuri similare în italianã. Faptul cã procedeul s-a impus în limba comunã. trifruct. microanchetã. teleaºteaptã. în ultima etapã de dezvoltare a românei. teleemisie. telecronicã. minifustã. miniminifilm. teleecran. dar sincronic. ci ºi cele de moment. Demn de remarcat este ºi faptul cã într-o serie de cazuri prefixoidul nu se adaugã unui singur cuvînt. microindiferent ce. dar ele sînt în mãsurã sã demonstreze vitalitatea prefixoidelor. teleînregistrare. ci mai multor cuvinte din aceeaºi familie: autopastiºã ºi autopastiºa. teleemisiune. demonstreazã. pseudocronicã istoricã.

pentru cã orice cuvînt poate avea o anumitã importanþã în istoria unei limbi ºi. un procedeu viu. pe de altã parte. – cea mai mare parte a cuvintelor sînt în situaþie de hapax. dar a trecut ºi în limba standard. 360 de formaþii cu prefixoide. am avut în prea micã mãsurã ocazia de a lua în considerare aspectul popular al limbii. înregistreazã. Din cele expuse mai sus putem trage urmãtoarele concluzii: – Pseudoprefixarea este. pe de o parte. 2 Iorgu Iordan. În aceastã privinþã. nu existã limitã pentru o creaþie lingvisticã de acest fel2. În afara acestor concluzii. I. ediþia a doua.158 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC manifestã în evoluþia formãrii cuvintelor. în timp ce noi. 3/1965). – Cuvintele formate cu ajutorul pseudoprefixelor sînt în numãr tot mai mare comparativ cu faza precedentã a limbii. p. – Pseudoprefixarea a pierdut cel mai adesea caracterul artificial. sau în articole independente (vezi LR 2/1962. . dacã adãugãm aici ºi formaþiile recente cu pseudoprefixe înregistrate de Dicþionarul de neologisme. în limba românã actualã. pentru o perioadã anume de 10 ani. 4/1962. în principiu. elementele ei de compunere fiind sesizate cu uºurinþã de vorbitorii de limbã românã. p. am înregistrat peste 470. Iorgu Iordan a observat. este prezentã îndeosebi în limbajul persoanelor instruite. în LRA. 1970. pe bunã dreptate. Iar printre aceste tendinþe una dintre cele mai puternice este chiar larga utilizare a pseudoprefixelor. ilustratã în LRA1. 213 ºi urm. 925–929 – traducere din limba francezã 1 P. socotim necesar sã exprimãm o serie de rezerve care ne-au fost impuse de natura materialului studiat ºi pe care le supunem reflecþiei cititorului: – cercetarea se bazeazã pe un numãr restrîns de termeni. cãci se înþelege cã nu am avut posibilitatea sã excerptãm toate cuvintele nou apãrute în intervalul de 7 ani. 213 ºi urm. Actele celui de-al XII-lea Congres internaþional de lingvisticã ºi filologie romanicã. cã. ci au fost adesea create pe teritoriul românesc.. – datã fiind natura domeniului din care ne-am impus sã extragem exemple. dar noi am considerat necesar sã le folosim. pentru cã este foarte posibil ca o parte din aceºti termeni sã mai fi fost înregistraþi fãrã ca noi sã avem cunoºtinþã de acest lucru. – Cuvintele cu pseudoprefixe nu sînt doar împrumuturi. Numãrul total al acestora este la ora actualã mai mare. în 7 ani.

de sorte que maintenant le roumain commence à se créer lui-même des composés à partir d'éléments internationaux. p. pentru a nu cita decît cîteva dintre elementele cele mai active din acest punct de vedere. tele-. 4. III. Dubois. . Fulvia Ciobanu..OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- În limba actualã. L'emprunt linguistique. semi. p. nr. id. 1958. Cours de grammaire historique de la langue française. Marouzeau. Paris /f. Indiferent dacã socotim secvenþele alcãtuite cu electro-. 242 º. A. 34. tele. trebuie invocatã introducerea în limba noastrã a numeroºi termeni ºtiinþifici ºi tehnici în alcãtuirea cãrora erau prezente elemente greceºti ºi latineºti. 3 De exemplu în A.. J. T. 65. 268. pentru a explica faptul cã în ultima etapã de dezvoltare a limbii române s-a impus procedeul pseudoprefixãrii. micro-. p. Firenze. 1956. utilizarea frecventã a prefixoidelor ocupã un loc de frunte printre diversele procedee de formare a cuvintelor noi1.. Paris. 142. hidro-. a 8-a. p. para-. 173. J. în aspectul ei cultivat. et aussi à partir d'éléments indigènes”. Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872./.. Pasquali. 4 De exemplu în L. în „Le français moderne”..u. p. La romanité. foto-. p. T. ed. 1 Pentru prezentarea problemei în ansamblu. 1964. 1962. 268. p. precum cele citate mai sus2.. p. Scrierea cuvintelor compuse. G. p. în limba literarã actualã întîlnim un numãr foarte mare de cuvinte alcãtuite cu prefixoide (pseudoprefixe) ca: auto-. partea a III-a.etc. 65: „L'emprunt de nombreux termes techniques composés d'éléments latins et grecs a rendu familiers au roumain non seulement les éléments de ces composés. Deroy. Lingua nuova ed antica. Graur.a. Bucureºti. Paris. 74. 1965. semi-. 1957.etc. Darmesteter.. Desigur cã. esenþialã pentru perioada actualã pe care o traverseazã limba românã este larga utilizare a acestor elemente. Bucureºti. Într-adevãr. vezi capitolul precedent. id. radio-. moto-. p.. 2 Vezi A. ed. compuse ºi deci prefixoidele „elemente de compunere”3 sau dacã privim prefixoidele ca simple prefixe4. mais aussi les principes eux-mêmes de la composition.. Graur. La romanité du roumain. 102.

M. au invadat de curînd limba românã. Guilbert. 1 Dintre lucrãrile care s-au ocupat în special sau tangenþial de mini-. meandrele limbii vorbite ºi cã face sã circule cuvinte din cele mai variate domenii6. referitoare la obiecte de uz comun. Cuvinte din patrimoniul limbii comune. Rouen-Paris. pe excerptarea presei: J. p. L. p. în general. de obicei. 11. nr. cu ecran de 34 cm. Formaþiile cu mini-. 2. chiar familiare. 6 Din acest punct de vedere notãm aici..160 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Dintre prefixoide. 1968. 4. 1965. p. 48 (1155). 63. nr. I Mini-aparat s. unul dintre cele mai rãspîndite este mini-1. 7 În scrierea cuvintelor cu mini. 2. nr. Dubois. Paris. Materialul nou care ne-a stat la îndemînã permite gruparea formaþiilor cu mini-7 în douã categorii mari: I. Mihãiescu. în „Le Monde”. pentru limba spaniolã: G. p. pe de altã parte. 2 Vezi articolele privitoare la limba românã citate în nota precedentã. de absenþa lui mini. 1 º. p. nr. 132-133. sau altor prefixoide.: Mini-aparatul de televiziune în culori. P. nr. Cuvinte aparþinînd limbajului tehnic în sensul general. 71-81. foarte numeroase2. în LR XVIII (1968). dar pãtruns în limba românã prin filierã francezã. Exemplele citate mai jos5 sînt. p. 1968. Buc. nr. Le Bidois.dintre prefixoidele studiate pentru prima datã în limba românã de Iorgu Iordan4. .u. de numãrul crescînd al acestora în ultimii ani3 ºi. 7 (147). extrase din presa zilnicã. 4 Mini. de origine latinã. Gheorghiu. 10. cit. 1967. Gilbert.nu apare citat nici în LRA ºi nici în LRC. în special. pe de o parte. cu o singurã excepþie. 1967. cu multã rapiditate uneori.. se ºtie cã presa poate surprinde. citãm.am respectat notarea cu cratimã sau fãrã aceasta din textul original.. Cercetarea limbii vii ºi a presei actuale ne pune faþã în faþã cu un numãr impresionant de formaþii recente cu mini-. 1968.. La formation du vocabulaire de l'aviation. pentru limba românã: N. în Inf. în „Español actual”. 30-32 ºi în SMFC V. 3 G. p. cu titlu informativ. Haensch considerã cã în spaniolã este o adevãratã epidemie a formaþiilor cu mini-. id. fapt dovedit. 5 Este vorba de termeni neînregistraþi în lucrãrile anterioare dedicate lui mini-.3. aproape exclusiv. 4479. p. pentru limba francezã: R. 11. ºi II. Le vocabulaire de l'astronautique. nr.n. lucr. Luiza Seche. în PN XIII (1968). Haensch. în „Langue française” 1969. 2. cîteva dintre lucrãrile de lingvisticã mai recente bazate. Cont.

p. Sc.n. 8/5. fãrã volan.. 1969. 1969.: Construirea celei de a doua geamanduri-laborator ce va fi înconjuratã de o reþea de minigeamanduri-satelit automate. 20 (1179). la fel mini-vehicul. ºi în schimbul de scrisori ce a urmat. 1968. p. II Miniacord s. 20 (1179). micro-automobil (Mag. 8/4. faþã de micro-vehicul (v. lib. Mini-vehicul s. dar foarte pretenþioase.. Cont. 1969. fãrã a lua nici o hotãrîre de fond. noul prieten relata amãnunte interesante din activitatea „minispeologilor” cehi.f.. Mini-serie s. Atunci. 7973. 2/1. Mini-maºinã s. ocupã o suprafaþã de un metru pãtrat. p. . Mini-jubileu s. Greutatea lui nu depãºeºte 50 kg. Ultra-mini-car s. în mini-serii.n. p. 10/3.. 10/3. paralelismul formaþiilor cu mini. pînã la atelierele mici. agenþia „France Presse” îl denumeºte miniacordul de la Basel. 1969. Minispeolog s. 4907. conceput de fraþii Jarret. Cont. p.f..m.. fãrã pedale.: La viitorul salon internaþional de automobile de la Bordeaux va fi prezent un mini-autoturism1 considerat vehiculul cel mai lejer pentru oraº. nr.: A fãcut senzaþie apariþia ultra-mini-carului „Drolette”. 6/8. Inf. p... mini-autoturism).. trei roþi. nr.. Inf. 8/5).40 m. 6/6. 1968 (nu am înregistrat celelalte date).f. nr.n. Cont.. 466.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 161 Mini-autoturism s. pe care le comparã cu „gãurile fãcute de gloanþele unei arme cu aer comprimat”.: Morga academicã scandalizeazã astãzi în fond mai mult decît mini-gona.80 m ºi lat de 1. microvehiculul este mai mult o motocicletã decît un autoturism. Sc. 1 Uneori.ºi micro.: Armstrong semnaleazã cã a descoperit în jurul modulului o mulþime de „minicratere”.se manifestã în existenþa a doi termeni cu aceeaºi semnificaþie alcãtuiþi unul cu un prefixoid. nr.: Pe publicistul ceh Vladimir Starka l-am cunoscut cu cîtva timp în urmã la Praga.f. Buc. nr. Sc. 8133. nr. nr. 4458. Cont. 2/6. Douã locuri.: Mini-jubileu (titlu).n.: Un mini-vehicul urban. de la producãtorii-giganþi din lumea întreagã. De exemplu: faþã de mini-autoturism. ca pe unul dintre pasionaþii îndrumãtori ai tineretului ºcolar în tainele speologiei..n. nr. 1969.: Întîlnirea de la Basel nu s-a soldat decît cu adoptarea unor mãsuri procedurale. p. care lanseazã maºini scumpe. nr. 41 (1147). 464 (5898). nr.. p. 1968. 41 (1147). Buc. p.. Cont. 1967. De aceea.: Au participat aproape 1200 de expozanþi. al doilea cu celãlalt. Rom. 3/1). p.n. Lung de 1. care. Mini-gonã s. afarã de faptul cã este foarte urît. nr. Minigeamandurã s.: Mini-maºina electronicã corespunde unei profunde mutaþii tehnologice – suprimarea mecanicii – în istoria auto.. 1968. 1969. 1966. 7461. Minicrater s. p. 4/1.

în timp ce. nr. a cãrui notã generalã e facilitatea. înregistrat tot în 1969). Prin sensul sãu fundamental. 1969. p. 3 De menþionat cã.. L. în PN. improvizaþii.. 4/6. id. în SMFC V. largi. cinci aparþin anului 1968. loc. actul lor de naºtere fiind în acelaºi timp ºi actul de deces..(s. 4 Cf. desigur. de origine greacã. 12/1. Paris 1964. .) din 1963.sînt foarte recente o constituie împrejurarea cã – deºi ne bazãm pe extragerea materialului din presa zilnicã timp de nouã ani (1960–1969) – cele 16 formaþii prezentate aici aparþin exclusiv ultimilor trei ani. deci la o realitate acutã a timpului nostru. mini. În toate exemplele de mai sus. Din punctul de vedere al „perenitãþii”. printre aceºtia. termenii din categoria a doua – poate cu excepþia2 lui mini-hotel ºi mini-ruladã – vor dispãrea curînd. extrase tot din limba presei. minuscul”4. bîzîia de 28 de ceasuri. 21 (33). în SMFC V. cîteodatã apare la „superlativ” în asociere cu ultra-. Mini-pasãre s. O dovadã în sprijinul ideii cã formaþiile cu mini. ca de exemplu în ultra-mini-car. p. p. nr. credem cã nu sîntem prea departe de adevãr dacã vom considera cã majoritatea termenilor din prima categorie.. Printre creaþiile spontane. Micro. mini. „miniaturi” ºi mini-miniaturi (ciclul „Distihuri”). dacã au ºanse de durabilitate sau dacã nu reprezintã cumva creaþii efemere. nr.f. P. în PN. a nu mai puþin de trei termeni care se referã la dimensiunile reduse ale autovehiculelor. Mini-ruladã s. introdus mai demult în limba românã printr-o serie întreagã de formaþii.este utilizat de obicei pentru a alcãtui termenii strict ºtiinþifici (de exemplu. pentru limba francezã. iar majoritatea (8) au fost excerptate în timpul anului 19693 (la acestea se adaugã mini-ruladã. ºi anume numai douã au fost înregistrate în 1967. 1969.vine în concurenþã cu prefixoidul micro-. Avînd în faþã aceste exemple. de fapt un „minihotel”. p.: „ruladã de dimensiuni mici” (denumire care apare pe ambalajul ruladelor de format mic). dintre cuvintele înregistrate foarte 1 De remarcat prezenþa. vor rezista timpului1. 2 O situaþie specialã o are mini-gonã. 30-31. în general.: „avion de proporþii reduse”: 21 mai 1927: Deasupra Atlanticului pustiu. 32. cit. 1967. lit. Cont. imaculate.v. sîntem tentaþi sã facem „pronosticuri” ºi deci sã încercãm sã întrezãrim care va fi evoluþia viitoare a noilor formaþii. 4450. o mini-pasãre de pînzã ºi oþel. probabil. iatã cuprinsul acestui volum. dispune doar de cinci garsoniere a cîte patru paturi.f.162 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Mini-miniaturã s. id. Nouveau Dictionnaire Etymologique. dacã nu cumva au fost uitaþi ºi de cel care i-a utilizat chiar din momentul cînd i-a aºternut pe hîrtie. înregistreazã formaþii cu mini. vezi Luiza Seche. ºi formaþiile cu sens voit glumeþ sau ironic. p. cu aripi drepte. pe mãsura rapiditãþii cu care au fost „create”. de moment se numãrã. 3/4.n. 24 (1183). p. Rom.. Inf.are statutul de adjectiv invariabil cu sensul general de „mic. Minihotel s. Seche. 77. p. 78. de tipul mini-miniaturã. Buc. pe un cer fãrã nori.f. Gilbert.: Notaþii.: Hotelul.

(sau.s-a extins ºi la termeni ai limbii comune. microgarã. dar nici în alte lucrãri de specialitate. aceasta – poate – se explicã prin faptul cã.de televizor. microfosilã. în acest caz ele ºi-ar schimba profilul strict ºtiinþific. p. microbalet. mini. prefixoid instalat de mai mult timp în limbã. mini-gonã. „ruladã” în limba vînzãtorilor de pîine. apariþia acestui termen este o curiozitate în limba românã. de exemplu: microstadion. microzonã. ci în termeni tehnici ºi în formaþii ale limbii comune. însã. iar o *minisecundã ar pãrea. micropoet2. a microimprima)1. microinterviu. auto. De altfel. 4 O excepþie o constituie.nu apare propriu-zis în termenii ºtiinþifici. un uºor sens peiorativ. de exemplu în: microbãnuialã.nu a fost ºi nu este prezent în numele nici unei invenþii. în care tema cuvîntului este cu totul strãinã limbii noastre (din it.continuã sã fie foarte productiv. în timp ce primul ºi-a pãstrat încã – cel puþin în anumite 1 DLR înregistreazã substantivul microimprimare. Este clar cã în majoritatea exemplelor citate este inutil sã cãutãm „modelul”. microgravurã. fãrã a-ºi pierde capacitatea de a fi utilizat în noi formaþii cu caracter pur ºtiinþific. microindiferentce. Deºi „concurat” de micro-. mini. 3 O dovadã cã mini. microroman. microschiþã. microobservaþie. Iorgu Iordan comenteazã: „exclusiv în termeni ºtiinþifici”. în care noþiunea respectivã este exprimatã prin termenul de origine francezã mini-jupe „românizat” în minijupã sau chiar minifustã. 2 Aceste formaþii sînt recente. microideefixã. mini. microclub. micropunct. micropremierã. probabil. sau chiar ironic-peiorativ. . dar în nici un caz limbajului ºtiinþific. o formaþie glumeaþã.ºi poate crea. micro. cornuri etc. Prin urmare.a pornit din limbajul ºtiinþific ºi a trecut apoi în limbajul comun. se poate sã fie acesta motivul pentru care nu existã ºi nici nu putem imagina creaþii ºtiinþifice precum cele citate la micro. cel mult. micro. faþã de micromotor. fiind uneori utilizat cu sens glumeþ. micro. spre deosebire de microºi de alte prefixe. în momentul de faþã aproape orice vorbitor al limbii române – cu un anumit grad de instrucþie. pentru cã. totuºi3 – „simte” sensul lui mini. nu este legat de nici un aparat ºtiinþific de largã circulaþie (ca de exemplu: tele. microportret. este adevãrat. microflaºnetã. microstagiune. o diversitate de noi cuvinte4. de exemplu *minifilmare nu ar însemna acelaºi lucru ca microfilmare "acþiunea de a realiza microfilme”.de microscop sau microfon). dintre exemplele date.nu a devenit accesibil chiar masei largi este transformarea lui mini-ruladã în Mini (nume propriu!). în timp ce mini.alcãtuite cu mini. 220. deoarece este mai popular. microelement. dupã cum am vãzut.de automobil sau automat.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI- 163 recent: microbacterie. un *minimotor ar avea. cu ajutorul lui. neînregistrate nu numai în dicþionare. de un anumit nivel. micrometeorit. microreportaj.a aparþinut de la început limbii comune. micromotor. microinstalaþie. gonna „fustã”). micromodul. în tip ce microsecunda este un termen ºtiinþific avînd sensul de "unitate de timp egalã cu o milionime de secundã”). Discutînd acest prefixoid în LRA. chiar dacã acesta poate fi uºor detectat. de la apariþia LRA ºi pînã astãzi. în orice caz aproape pleonasticã.

Buc. minimaximã Sãpt. Caracterul mai popular. 1971. ceea ce îi restrînge. 12/3. în raport cu caracterul mai savant. nr. nr.explicã. 1972. de ce prefixoidul mini. lit. mini-Maciste Inf. . p.cunoaºte. mini-orchestrã Rom. 55. miniextra „un fel de chec”.. SMFC VI. formaþie interesantã deoarece prefixoidul se ataºazã unui alt element formativ (extra-). nr.. 1971. propriu-zis ºtiinþific. 1971.. XIX. mini-hovercraft Inf. p. 137–141 1 Dupã elaborarea acestui articol am mai înregistrat urmãtoarele formaþii cu mini-: miniapariþie Sãpt. mini-furtunã Rom. 27. p. desigur.. p. p. 1971. 1971. nr. 43. nr. 1972. savantã. Buc. 5824. 1972.se ataºazã unui nume propriu. nr. lit. 2/3. un numãr ridicat de formaþii noi1.164 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC combinaþii – o semnificaþie cultã.. chiar mai „familiar” al lui mini-. posibilitatea de a fi totdeauna corect înþeles. p. 5555. 4/2. 4/2. mini-bãtãlie Rom. nr. 8425. credem. 27/1. al lui micro. p. lib. 11. p. ºi probabil va continua sã cunoascã. în care mini. 32/2. 12/2.

cu atît mai puþin de durabilitate. tele-.– indiferent dacã sînt împrumuturi sau creaþii pe teren românesc – nu au ºanse de stabilitate. impus în ultima vreme ºi în limba românã. fãrã îndoialã. Seche în LR. în RLiR. teleo "depãrtare”). Multe dintre noile formaþii cu tele. . de a se utiliza larg pseudoprefixele). vezi Iorgu Iorgan.. Baldelli. 337..u. Firenze. moto. de exemplu acelea legate de tehnica propriu-zisã a televiziunii sau de unele aspecte ale activitãþii ºtiinþifice în special ºi intelectuale în general. ca ºi alte prefixoide. televiziunea.: auto-. p. p.. pe lîngã sensul din limba de origine (gr. Eléments. p. Fl.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- Tele.. LRA. 3/1965. II) cuvinte referitoare la tehnica propriu-zisã a televiziunii. de ex.. de moment. probabil. unul dintre cele mai productive pseudoprefixe internaþionale. În cele ce urmeazã vom înregistra o serie de formaþii recente cu tele-. Totuºi. 246 º. Paris. 215. Iorgu Iordan. 26-27. Din punct de vedere semantic. ele fiind creaþii spontane.are sensul general "prin televiziune”.vor fi reþinute în limbã. XXXI. Breve storia. 1 Migliorini. "despre televiziune”. p.. 408 º. p. Martinet.. în PN 5/1967.u. clasificîndu-le în trei grupe: I) cuvinte ale limbajului ºtiinþific care denumesc aparate sau acþiuni legate de noþiunea de depãrtare. pe de altã parte – practic – pentru cã. 135. foto-. "cu ajutorul televiziunii” etc. pentru limba românã. ªuteu. ºi-a asumat sensul particular al celei mai importante aplicaþii1. aºa încît în multe dintre combinaþiile actuale tele.este astãzi. 1967. cel puþin unele dintre cuvintele alcãtuite cu tele. 1960. L. înregistrarea lor este interesantã din douã puncte de vedere: pe de o parte – teoretic – pentru a se sublinia vitalitatea într-adevãr extraordinarã a acestui pseudoprefix (trãsãturã ce se încadreazã într-o tendinþã mai generalã manifestatã în ultima vreme în limba românã. A.etc. p. 1964. nesemnalate în lucrãrile româneºti consacrate anterior acestui prefixoid.

n. col. primele douã grupe au fost stabilite bazîndu-ne pe semnificaþia lui tele-. 250. Cont. II. . Mag. 31. "aparat de mãsurat timpul reglat pentru a deºtepta persoanele de la distanþã”. teleînregistrare s. Singur timpul îºi va spune cuvîntul în aceastã problemã! În continuare înregistrãm termeni noi excerptaþi din presa actualã.VII. Teledirijarea automatã a traficului feroviar cuprinde sectoare de linii de 200–300 km pe care circulaþia se desfãºoarã conform cu varianta optimã de scurgere a garniturilor de tren. Sc.68. I. Dupã cum se va putea observa cu uºurinþã. p. 6–7.f. XXXV. p. 48 (1155).66. 2 Vezi Iorgu Iordan. Este numele unui aparat nou.f. în art. ceea ce nu înseanmã cã este absolut obligatoriu ca termenii înregistraþi în grupele I ºi a II-a sã aibã o viaþã extrem de lungã. Acest aparat este destinat detectãrii corpurilor strãine din þesuturi. 12. 2. col.detaºat de la „televiziune”. pentru þãrile în care posturile de televiziune încep în zori. cit. în colaborare cu medicii. Referindu-ne la criteriul „durabilitãþii”. în termenii tehnici citaþi. cu o singurã excepþie.n.66. col. pe cînd cea de a III-a a fost alcãtuitã pornind de la un alt punct de vedere ºi anume acela al „durabilitãþii”. cit. 248 º. este prezent înþelesul iniþial al lui tele. În 1967 se creeazã tele-deºteptãtorul. creaþia personalã a Ecaterinei Oproiu..XI. caracter ironic. termenii cuprinºi în grupa I au ºanse mai ridicate de supravieþuire decît unii din grupa a II-a. scriitoare cu un remarcabil simþ lingvistic. 7057. Iorgu Iordan în articolul citat. I telebatoscop s. "înregistrare la distanþã”. deþinãtoarea rubricii televiziunii la „Contemporanul”. 29. în timp ce în grupa I. p. "conducere de la distanþã”.. Metoda teleînregistrãrii parametrilor biologici permite cercetãtorilor sã studieze comportarea 1 Vezi Iorgu Iordan. mulþi fiind. Transporturile cunosc de asemenea un proces accelerat de automatizare. 4. faptele de limbã pe care le-am avut la dispoziþie au fãcut ca grupele a II-a ºi a III-a sã coincidã cu cele stabilite de prof. conceput de tehnicienii sovietici. 3. p.XI. ºi de data aceasta2.u. Creaþiile din aceastã grupã au de cele mai multe ori valori stilistice speciale. în art.1 De remarcat cã în grupa a II-a ºi.(se adaugã aici creaþia glumeaþã din grupa a III-a – teleaºteaptã). în a III-a toate formaþiile noi pornesc de la sensul lui tele.. p. teledirijare s.. fãrã a încerca sã facem pronosticuri.166 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC III) cuvinte pe care încã de pe acum le putem considera ca efemere. glumeþ etc. considerãm cã. prin urmare criteriul aplicat categoriei a III-a este valabil ºi pentru primele douã grupe. tele-deºteptãtor s.

p. 4. 7.II. col. "sediul central al televiziunii”.65. 51 (1001).64.f. "anchetã a televiziunii”.N. XXVI. XXVI. "ecranul mic al televizorului”.f. Cont. 1.n. s-a dovedit o condiþie a reuºitei. 31 (1086).65.. Cont. de la Teatrul Naþional din Bucureºti. "care controleazã ºi comandã funcþionarea mecanismelor de la distanþã”. tele-cãsuþã poºtalã s. o experienþã care. p. XXXV. trei rãspunsuri) Pr.f. 1. vezi ºi Rom. i-au asigurat o experienþã în lucrul cu actorii. specializat în teletransmisii. 2. p. dar din experienþa mea de tele-cãsuþã poºtalã mi-am dat seama cã numai apariþiile decolorate ºi fade pot aspira la unanimitate. 5. "reclamã prin intermediul televiziunii”. 6372. col. 7. Blocul redacþional de la viitorul tele-centru. "instalaþie de teleferic în formã de scaun”. XIV. 10. pe gustul tuturor. tele-centru s. teleschi s.III.67. lit. Radio XIII. "transmisiune la distanþã”. lib. 7.65. 2. În anii 1969–1970 vor mai fi realizate: un teleschi la Sinaia ºi un telescaun la Predeal. Cont. lib. 5. 6 (904) 7. p. 9 (749). p.62. 6207. Cont. col. 4.68. 11. tele-ecran s.64. teleeducaþie s. p. telemecanicã) Sc. care nu trebuie „ridicatã cu tãrie ºi cu cea mai mare urgenþã”. p.. 3.f. p. Gaz. 538. col.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 167 organismului uman la excitaþiile venite din mediul înconjurãtor. 7485.XII.VIII. cîntãrind cca 2 tone. 25. 6828. Vrem sã ne educãm ºi prin televizor. este un încãpãþînat pãtimaº al dramaturgiei româneºti ºi numeroasele lui spectacole „de salã”. La Dnepropetrovsk (Uniunea Sovieticã) a fost realizatã o instalaþie telemecanicã pentru una din minele carbonifere ale bazinului Doneþ. 13. "cãsuþa poºtalã a televiziunii” (rubricã permanentã în revista „Contemporanul”). col. care nu „ne frãmîntã” în mod deosebit. 1. Rom. "educaþie fãcutã prin intermediul televiziunii”. Corespondenþa trimisã din Moscova de inginerul Piotr Doneþki.68. 4. XXIII. p.f. II teleanchetã s. pe tele-ecran. Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanþã. mai ales aici. 8. 1. 3. VII.III. IV. Iatã o problemã care nu este „una dintre cele mai importante”. 13.XI.XII.f.n. transportînd de la Nisa la staþia teleschi din Auron (2500 m) un cablu de teleschi. 17. 7. Rom. Sîntem într-un secol al teleeducaþiei. "instalaþie de teleferic în care cablul poartã omul pe schiuri”. chiar dacã inegale uneori. col.n. telemecanic adj. XXXIII. M. telescaun s.XI.. 5. 7485. spicuim cîteva rubrici: „teleancheta” (trei întrebãri ºi fireºte. 1–2. p.67. teletransmisie s. col.n. dar . 8. semnatar al regiei ºi coautor al adaptãrii. poate. telereclamã s. 8. p.III. lib. col. col. Sc. col. (DN2 înregistreazã s. 69. Acest aplomb nu e. 6. col 6–7. 4.

Cont.n. VII. p.. Cont. p. Pentru realizarea acestui deziderat elementar. 5. col. Sc.69. 4. da’ s-o ºtim ºi noi” Inf. "discuþii la televiziune pe marginea unor piese de teatru”. 5 (51). 28. 19 (1178). De pildã. nu poate sparge mohoreala zilei de luni. "performanþã în lungimea de timp a unei emisiuni a televiziunii”. 11 X 60. lib. p. col. cu care sã poatã lupta eroic împotriva a o mie de priviri plictisite ºi a cîtorva sute de mii (cel puþin) teleplictisite.69. "talentul manifestat în cadrul emisiunilor de televiziune”. 2. 4.X. col. 4. ce cruzime! „Cronica” II. 30. XXI.68. 1. "emisiune în care se îndreaptã unele greºeli strecurate în programul de televiziune”. telepãrinte s. 2. 5314. Rom. col.m. Dar sã-l azvîrli în arena publicã. de moment). 2. reuºeºte în „Munca silnicã” o satirã elocventã a telemaniei. "pãrinte care urmãreºte la televizor emisiunile destinate copiilor”. col. XVI. 11.68. tele-maraton s. ci exact pe drumul ce duce spre centrul vital. C. XV.f. 24. p.n. începe cu flerul de a începe sã urci spre o temã nu pe cãrãrile umblate. pe care vi-l recomand ºi dvs.VI. XXV. Inf. pe drumul care traverseazã aceastã imagine-ºoc.67. 41 (1147). Cont. 1.D. 4364. ea se numeºte telereclamã. 5. Este uimitor cum o emisie de tele-comentariu teatral (ce vreþi mai atractiv decît scena?). 2. predestinatã sã fie atractivã ºi scãpãrãtoare. Buc. telepãrinþilor. tele-eratã s. p. XXXVII. 4. cred eu. "telegramã care se lasã aºteptatã mult ºi bine” (creaþie glumeaþã. 16 VIII 67. "mania de a urmãri cu orice preþ ºi în orice condiþii emisiunile de televiziune”. 7. III teleaºteaptã s. tele-talentul. 9.67. 39 (989). p. plin de poante. fãrã a-l înarma cu cel mai anemic spirit. Potrivit unei asemenea deserviri fãrã greº. col.II. nu poþi sã nu consemnezi cã „Marek pistruiatul” e un nou serial de desene animate ingenios.. col. la Cãlimãneºti telegramei poþi sã-i spui teleaºteaptã. Talentul.f..IX. am propune televiziunii mãcar iniþierea unei emisiuni de închidere a programului cotidian numitã „tele-eratã”. 2. prin . 1.I. p. tele-talent s. p. 6943. 7. telemanie s. tele-comentariu teatral s. 8. fantezist.n. pe care vizionînd-o sã putem spune liniºtiþi: „Greºealã sã fie.65. În încheiere trebuie scoasã în relief importanþa formaþiilor înregistrate pentru cercetarea unui proces activ în faza actualã a dezvoltãrii limbii române literare ºi anume utilizarea frecventã a prefixoidului tele-. 7. Sc. 12. teleplictisit adj. Un tele-maraton de ºapte ore. "plictisit de emisiunile prezentate de televiziune”. 24. Buc. p. dar ºi cea de recepþie a spectatorului. col.168 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC care este totuºi „o problemã”. col. iatã un tur de forþã care pune la încercare capacitatea de producþie a televiziunii.V.n.

Creaþiile noi amintite au o deosebitã valoare teoreticã. 27. floare este determinat ºi soarele determinant. cît pentru „parole”. J.joacã rol de determinat ºi elementul al doilea de determinant *v. tendinþã care determinã preferinþa cãtre un compus (cu elemente alcãtuitoare autonome sau cu prefixoide. cu atît mai mult cu cît. 2 Vezi Iorgu Iordan. esenþial ºi durabil1. 247. în binecunoscuta terminologie saussureianã. între formaþiile compuse propriu-zis ºi cele alcãtuite cu prefixoide este greu de distins. ªuteu. p. 3 Ibidem. a III-a în special) nu e posibil sã nu ne atragã atenþia acele creaþii. Se separã astfel ceea ce este individual. I ºi a II-a). La dérivation en linguistique descriptive et en linguistique transformationelle. 2. remarcã. care corespund unei necesitãþi obiective2. ne referim la însemnãtatea creaþiilor citate nu atît pentru „langue” – aºa cum am mai subliniat. Strasbourg. dictate de progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în domeniul comunicãrii la distanþã (categ. mulþi dintre aceºti termeni nu au o viaþã lungã ºi nu ajung sã capete un loc în dicþionare –. în RLiR. p. cãtre economie3. 141–145 1 Fl. în PN. . 1968.OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE- 169 urmare. cã acesta „s-a dovedit mai util pentru lingvisticã decît pentru limbã”. discutînd termenul teleast. 256. 1970. periferic-efemer. în Travaux de linguistique et de littérature romanes. de ceea ce este social. LR. tele. Chiar dacã înregistrãm exagerãrile „modei” de a se crea noi termeni cu tele. 4 În practicã. p. Dubois. aºa cum în floarea-soarelui.(vezi categ. ca în cazul lui tele-)4 în raport cu o perifrazã mai lungã ºi deci mai greoaie. tele-anchetã etc. probabil durabile. p. 5 / 1967. deoarece se conformeazã unei mai vechi ºi generale tendinþe a limbii cãtre concentrare. p. în tele-jurnal. 30).

160) ºi. Guiraud.sau termo-3 etc. ed. Firenze. fono-. p. psiho. ocupînd locul al doilea în alcãtuirea unui nou cuvînt. În 1 Termenul a fost pus în circulaþie de B. Sufixoidele sînt segmente formative provenind din cuvinte independente (substantive. 261. ºi termenul pseudoprefix. psiho. Migliorini.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALà Primul lingvist care a studiat în limba românã procedeul de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixoidelor – „elemente formative provenind din alte cuvinte decît prepoziþiile sau adverbele” – este Iordan în LRA. p. logo-. p. 1963. Saggi sulla lingua del Novecento. autorul remarcã pe drept cuvînt cã unele dintre prefixoidele citate îºi modificã aspectul ºi deci categoria gramaticalã atunci cînd sînt plasate dupã segmentul independent: dinamo.> -termic. care îl foloseºte totuºi alãturi de termenul sufix (v. 1938. lito-.> -psihic. etno. verbe.> -etnic. Sufixoidele ca ºi prefixoidele au caracter internaþional ºi apar mai ales în cuvinte care provin din domeniul tehnicii ºi al ºtiinþei2. III. Firenze. Paris. Este cazul prefixoidelor filo-. filo. 80). p. deja intrat în circuitul lingvistic (Lingua contemporanea. existã o serie de afixe complementare. 1967. dinamo-. adjective). 2 Aceastã caracterizare coincide cu cea propusã de Iordan. pentru care împrumutãm de la B. 3 Vezi Iordan. LRA.u. 102 º. termo. p. trebuie sã menþionãm cã tot Migliorini este autorul termenului pseudoprefix.). . afixe asupra cãrora vrem sã atragem atenþia în acest scurt capitol. de altfel.> -dinamic. Strînsa legãturã dintre sufixoide ºi prefixoide este atestatã ºi de faptul cã o serie de elemente formative care funcþioneazã ca prefixoide devin sufixoide prin schimbarea poziþiei lor în cuvintele nou create. În afara prefixoidelor. din cîte cunoaºtem.> -fil(ie). LRC. Migliorini termenul de sufixoid1 (pseudosufix). 190. nu a mai fost reluat. etno-. La P. care funcþioneazã ca sufixe. Structure étymologique du lexique français. termenul pseudosufix are cu totul alt sens (ca.

Darmesteter. 1 V. VIII. -scop. în unele cazuri – în general puþin numeroase – asemenea sufixelor propriu-zise. 2 A. -metru. Paris. -gen(ic) < gr. v. am folosit un material neînregistrat de dicþionare sau de alte lucrãri. mai ales din presã. voce”.. -naut. cit.. deci segmente formative mobile bipoziþionale. trebuie sã fie indisolubil legate de radicalul lor4. p. LRA. ºtiinþã”. -scaf. -gonic. (-)graf(o)(-). 1963. Mitterand. precum se ºtie. Dimitrescu. care. -genezã < gr. -log(ie) < gr. Marea majoritate a radicalelor cu funcþie de sufixoide sînt de origine greceascã: -fon(o) < gr. dar considerãm cã dintre aceste douã aspecte primul este mai important. Aspects of the Theory of Syntax. considerã cã rãdãcinile greceºti joacã rolul de sufixe – ºi aceasta în pofida faptului cã sufixoidele sînt discutate în capitolul „compoziþia greceascã”. Acestei interpretãri i se opune. Saggi. Chomski. Mitterand. se pune întrebarea dacã pseudosufixarea este variantã a sufixãrii2 sau a compunerii3. b) sufixoide monopoziþionale care apar în exclusivitate în partea finalã a cuvîntului (cel puþin în exemplele recente de care dispunem). -graf < gr. -genezã. În acest caz. -manie..u. spre deosebire de sufixe. 1965. care a fost extras. . capacitatea pseudosufixelor de a modifica. Aspects de la pseudopréfixation dans le roumain littéraire actuel în Actes du XII-e Congrès de philologie et linguistique romanes. p.. logos "vorbã. -tecã7. génesis "naºtere”. phoné "sunet. -crat < gr. -gramã < gr. Saggi. -gen. N. 102 º. grámma "unitate de mãsurã”. dromos "cale”. 34. -drom. Les mots français. kratos "forþã”.33. op. 49 º. B.. Aceastã situaþie îndreptãþeºte opinia potrivit cãreia pseudoprefixarea ar fi o variantã a compunerii1. Fl. totuºi. -man. cuvînt. p.. categoria gramaticalã a cuvintelor-rãdãcinã. -fil(o) < gr. Cours de grammaire historique de la langue française. -plast.u. înglobeazã sufixoidele în capitolul „compunere”. 36 etc. p. -genic. ele au posibilitatea de a ocupa un loc sau altul în raport cu segmentul principal la care se alipesc. 182. insistã asupra productivitãþii lui -drom în italiana scrisã uzualã. gennáo "aduc pe lume”. Migliorini. 219-220. phileo "iubesc”. (-)log(ie)(-). -gramã. p.. partea a III-a. timp de ºapte ani. Cambridge.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA aceste situaþii. înclinãm pentru a doua soluþie. 6 Pentru filo-. p. trateazã sufixoidele alãturi de sufixe. (-)fil(ie)(-) 6. Iordan. v.. 8 B. -duct. 4 H. ca de exemplu: (-)fon(o)(-). În ceea ce ne priveºte. p. de exemplu: -culturã. Paris. considerãm cã ne aflãm în prezenþa unor prefixoide mobile: avînd la bazã cuvinte independente. în principal pentru motivul arãtat mai sus ºi anume caracterul independent al acestor elemente de formare. ed. 34. -drom8 < gr. În româna literarã actualã sufixoidele cele mai rãspîndite5 ar putea fi clasate în douã categorii: a) sufixoide care pot funcþiona ºi ca prefixoide. 5 În acest articol.. 3 H. grapho "scriu”. 7 Pentru capacitatea distribuþionalã redusã a sufixoidelor. Migliorini. -metrie.

vinotecã. fibroscop. mania "furie”. psihoprofesiogramã. procesul de „formare” a pseudosufixelor poate fi surprins în germene într-o serie de substantive care. brazdometru.172 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC -gonic < gr. mezoscaf. sticloplast. ductus (part. radiogenic. ducere) "condus”. procesoman. aerolog. p. caz-limitã. nu întotdeauna este posibil sã se precizeze care dintre formaþiile citate sînt realizate pe teren românesc ºi care sînt neologisme împrumutate. 1 A. -metru < lat. fulger care apar de exemplu în convorbire-fulger. curentometru. miniscaf. reluînd ideile lui H. reologie. magnetoscop. radiodrom. Il linguaggio. aerolog. sociogonic. Torino. ecoscop. ca de exemplu: radiodrom. Paris. econometric. cinematecã. 1960. -scop < gr. claustroman. Desigur. p. unele chiar cu caracter popular (cu nuanþã ironicã).. miniscaf. cancerigen. Dar. skopéo "examinez”. considerã cã termenii de acest fel sînt numeroºi datoritã faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine cerinþelor de exactitate ºi de precizie din terminologia ºtiinþificã ºi tehnicã”. -man(ie) < gr. noi am considerat cã pentru a determina direcþiile de evoluþie a limbii – în cazul nostru. Martinet. situaþie-limitã. plastikos "care se referã la modelaj”. -naut < lat. -duct < lat. Eléments de linguistique générale. stuficulturã. sau. radiogenic. Schick. cancerogenezã. nauta "navigator”. Frey3. 8 (1936). spectrometru. indiferent cã e vorba de împrumuturi sau de creaþii recente ale limbii române. sudarea directã a celor douã rãdãcini1 este una dintre caracteristicile noilor formaþii lexicale în limbile de culturã actuale2. întrevedere-fulger. devenind astfel simple morfeme. videofon. bronchoscop. cinefil(ie). cit.u. radiofon. 1. metrum "metru”. gastroscop. În românã. cultura "culturã”. aºa cum am arãtat deja. fotogramã. Mitterand. de origine latinã: -cultura < lat. p. 1960. rectoscop. Aceste pseudosufixe apar în termeni recenþi precum: bîtocrat. 83. ne putem adresa tuturor cuvintelor limbii. 3 „Bulletin de la Maison franco-japonaise”. 61. frecvent folosite. cãci el poate da impresia unei duble compuneri. astronaut. ceea ce nu este cazul. cronaximetru. denumeºte aceste formaþii „recompuse”. Trebuie observat cã în numeroase cazuri noul cuvînt este format dintr-un prefixoid plus un sufixoid. radiofon. procesoman etc. goné "naºtere”. op. lui duco. theke "depozit”. skáphos "barcã”. în mai micã proporþie. trebuie observat cã multe dintre aceste sufixoide au devenit într-o anumitã mãsurã indigene. isterigen. aeroduct. noi nu adoptãm acest termen. penetrometru. -tecã < gr. demoscopie. -plast < gr. teatrotecã. laparoscop. videofon. brazdometru. taxofon. respirometru. îºi pierd încet-încet semnificaþia iniþialã. proteinogramã. la fel ca ºi H. Sînt termeni precum: cheie. întrebare-cheie. limitã. halucinogen. În orice caz. lignoplast. prezenþa cuvintelor formate cu pseudosufixe –. aeroduct. 2 C. cronoplast. .. cinefilie. ceea ce face posibilã crearea cu ajutorul lor a unor cuvinte cu o oarecare frecvenþã. 49 º. de tipul bîtocrat. fotogramã. bazomanie. sociogonic. -scaf < gr. esofagoscop. interviu-fulger. mildiograf.

134. dar nici de sufixare. 3 V. Dubois. Este cazul vechiului radical de compunere mente3 (ablativul substantivului mens "minte”). din punct de vedere diacronic. 31. 1969. Martinet. op.. Iordan. Martinet. nu se poate vorbi de compuse propriu-zise. p. prin frecventa utilizare ºi printr-un lent proces de gramaticalizare. sufixe propriu-zise. v. VI (1939). limita. devenind „morfem sintactic”5. p. în „Travaux de linguistique et de littérature”. pentru cã. . precum ºi în alte limbi de culturã. v. ºi J.. Nu trebuie neglijatã nici etapa urmãtoare. deoarece termenii citaþi sînt încã prea „vii”. (în francezã ºi în italianã existã de asemenea nenumãrate formaþii cu cuvintele clef. 40. cit. p. op. 190. 23-25 ºi 55. lampo). Strasbourg. prin juxtapunerea segmentelor. cit. RRL. cit. situaþie-cheie. ca un stadiu intermediar între compunere. p. 1. Paris. Dãnãilã. A. p. replicã-cheie etc. ea ºi-a propus totodatã sã pledeze pentru includerea situaþiilor citate într-o categorie diferitã de cea a sufixelor – deci pentru o distincþie între sufixarea propriu-zisã ºi pseudosufixare. 2 V. II. Grammaire structurale du français contemporain.u. I. 1965. 1. dar acestea sînt „fazele” lui. Procesul în sine poate dura foarte mult. s-a gramaticalizat în secolul XII4. cãci „compunerile adevãrate sînt oarecum unice”1 (pe cînd cele trei cuvinte sînt repetabile în mai multe formaþii. chiave. p. În aceste cazuri. Discuþia aceasta a fost menitã sã scoatã în relief unul dintre procedeele de formare a cuvintelor în româna literarã. 5 J. Dubois. p. p. Mitterand. care. ºi amalgamarea lor într-un singur element6. VI. 6 V. I. op. 1960. 44. pseudosufixarea apare. 133. limite.ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA rãspuns-cheie. respectiv. Kurylowicz. o interpretare similarã în J. 1968.. Esquisses linguistiques. ca al doilea element). 3–6 – traducere din limba francezã 1 Iordan. 93. A. desigur. 185 º. Ne aflãm în faþa unui caz de tranziþie a unor segmente de la statutul de elemente de compunere la cel de afixe2. LRA. de exemplu în francezã. p. Wroclaw-Krakow. în SMFC. în BPh. unele sufixoide pot sã devinã treptat. 4 H. poziþie-cheie. Privitã astfel.

în afara presei. tehnic. dar cum cuvîntul scris are un mai mare prestigiu decît cel vorbit. evident. oprindu-ne exclusiv asupra dezvoltãrii luate de acest important sector în ultimele decenii de evoluþie a limbii noastre. are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane de niveluri culturale diferite. un rol de prim ordin îl deþine presa. În þara noastrã s-a creat o bazã materialã corespunzãtoare cercetãrii ºtiinþifice ºi. Ziarele ºi revistele de larg tiraj difuzeazã termenii tehnicii aducînd vocabularul „specializat” la stadiul de „vocabular de masã”. beletristic). nãscutã din confluenþa unor aspecte stilistice variate (politic. toate acestea n-au rãmas fãrã ecou din punct de vedere lingvistic. Presa. Mulþi termeni specifici diferitelor specialitãþi de ºtiinþã ºi tehnicã nu mai sînt. reflectînd realitãþile interne ºi externe. În procesul rãspîndirii limbajului propriu fiecãrui domeniu de activitate. un secret pentru vorbitorii de azi ai limbii noastre. radioul ºi televiziunea au un rol de seamã în rãspîndirea ºi fixarea termenilor noi. cum se . Este un fapt îndeobºte cunoscut ºi remarcat cã astãzi ºtiinþa ºi tehnica constituie principalul factor al progresului social. terminologia astronauticii. Desigur cã. funcþia specificã a presei este deosebitã. administrativ. organele curente de informaþie. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard în care termenii tehnico-ºtiinþifici au o pondere ridicatã. care mînuieºte o limbã deschisã inovaþiilor. În acest fel cititorii ºi-au îmbogãþit vocabularul activ reuºind sã înþeleagã corect sau chiar sã mînuiascã cu o anumitã uºurinþã termeni a cãror prezenþã este explicabilã prin marea amploare pe care a luat-o astronautica – o ºtiinþã tînãrã dar într-un „urcuº vertiginos”. Într-adevãr. de mult.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ În cele ce urmeazã vom încerca sã prezentãm tabloul sumar al unei sfere lexicale mai puþin intrate în raza de cercetare a lingviºtilor români. se dovedesc a fi extrem de receptive faþã de vocabularul tehnic utilizat de fiecare dintre noi în domeniul sãu.

bio-astronauticã. cosmolog. cosmodrom. amartiza. modul (lunar). Ar fi deosebit de important. planetoid (1973). cosmonaut. navã-satelit. ca. apunta. aceste date sã fie împinse înapoi. 72. Anii urmãtori aduc atestarea în limba românã a termenilor: rachetomodel (1971). În anii imediat urmãtori s-au înregistrat termenii: amerizare. 328). Din acest an nomenclatura de profil se lãrgeºte ºi în românã sînt atestaþi termenii (cei mai mulþi fiind direct legaþi de acest eveniment): aluniza. E II. cu „crearea” termenului respectiv ºi nici mãcar cu anul pãtrunderii lui în limba românã (dacã este – precum foarte mulþi din categoria în discuþie – de origine strãinã). de altfel. aerocosmic. selenosatelit. amartizare. biosatelit (1964)3. echigravisferã. aselenizabil. poate. cînd sînt consemnaþi termenii: aerospaþial. p. pur ºi simplu. modul (lunar). Al doilea moment extrem de important pentru domeniul care ne preocupã aici îl constituie anul 1969. fiabilitate. navetã (spaþialã). p. cosmoviziune. circumlunar (1963).NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNà 175 ºtie cã limba „reacþioneazã prompt la toate schimbãrile din gîndirea oamenilor ºi din viaþa societãþii”1. spacelab. NASA (1965). aici. circumterestru. pilot comandant (1962).u. aselenizare. apuntizare. 1 Graur. Ecourile acestui moment de vîrf se continuã în anul 1970. fizician-astronaut (1972). pe cît posibil. OZN. PA. satelit etc. în mãsura posibilului. astronautã. ufolog (1979).. în cazuri extrem de rare – cu „naºterea”. lunahod. 19 º. lunamobil. lunaut. Trebuie subliniat cu tãrie aici cã anii menþionaþi nu echivaleazã – decît. ozenist. Intelsat. alunizare. Un moment de mare însemnãtate în dezvoltarea terminologiei astronautice l-a marcat zborul lui I. sã se predateze cuvintele înregistrate de noi pentru cã trebuie înþeles cã aceastã iniþiativã înseamnã numai un prim pas în încercarea de a stabili. cosmo-depanator. p. apuntare. shuttle. datoritã presei care i-a utilizat de atîtea ºi atîtea ori. presurizare. navã-mamã. ci reprezintã. amarare (1977). 3 De fapt primul biosatelit a fost lansat în 1957 (v. cosmonavã. p. femeie-cosmonautã (1976). . Gagarin din 19612 care a adus cu sine – în acelaºi an – rãspîndirea unor cuvinte precum cosmonaut (ºi pilot). în lipsã de spaþiu nu le reproducem ºi pentru care v. amerizare. PC. E. anii cînd au fost înregistraþi de noi în presã. 7-40 ºi despre preistoria acestora v. presurizat. UFO. ne-am familiarizat cu termeni ca: aselenizare. cabinã-mamã. ca ºi în alte cazuri. nu este deloc surprinzãtor cã. geostaþionar. om-broascã (1975). Specificãm cã în rîndurile de mai jos vom lua în discuþie numai termeni din domeniul astronauticii care nu figureazã în dicþionarele noastre apãrute înainte de anul 1961 ºi cã toþi termenii au fost extraºi. datele de consemnare în limba românã a unor cuvinte recente. cu citate – pe care. DCR – din presa zilnicã apãrutã în ultimii 30 de ani. selenaut. venusonaut (1974). venusian (1978). avion-rachetã. cînd omul pãºeºte pentru prima oarã pe Lunã. 2 Pentru unele aspecte ale istoricului zborului interplanetar v.

satelit geostaþionar. C. a lansa în spaþiu. apunta. geostaþionar. de fapt. lunar. 4 Ibidem. apuntare. cosmodepanator. treaptã de aselenizare. om-broascã (noþiune despre care ing. 233. spaþial. spacelab. selenaut. bioastronauticã ºi nu sînt înregistrate nici în DEX ºi nici în DN3 cuvintele: pilot-cosmonaut. Trebuie specificat cã o serie dintre termenii discutaþi mai sus nu sînt specifici terminologiei astronautice. presuriza. foarte frecvenþi în terminologia descrisã. pilot-comandant.. presurizat. fiabilitate. avion-rachetã. Un caz special îl constituie planetoid "satelit artificial” care este înregistrat atît în DEX cît ºi în DN3. legat de apariþia hidroavionului3. la rãspîndirea lor în limbajul maselor este tocmai prezenþa lor ºi în sistemul lexical astronautic. a lansa în spaþiu. Se observã cã adj.176 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Termenii menþionaþi mai sus sînt. comsat. fizician-astronaut. pilot-astronaut. selenosatelit. satelit natural. material selenar. satelit artificial. Astfel. Opriºiu afirmã cã a fost cunoscutã încã din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial). operaþiune de amarare. în situaþia aceasta sînt2: amerizare. aerocosmic. modul lunar. lunahod. staþie automatã. venusonaut. Opriºiu de la INCREST pentru indicaþiile date în separarea celor douã serii de termeni. C. apuntare. iar ceea ce a contribuit. orbitã geostaþionarã. dar nu cu sensul din astronauticã. amartiza. zonã de amartizare. cosmoviziune. nu sînt inseraþi în DEX termenii: circumlunar. Am luat însã în discuþie aceste cuvinte pentru cã sînt larg utilizate ºi în astronauticã. amarare. rachetã cu trei trepte. biosatelit. shuttle. navã (cosmicã) satelit. lunamobil. staþie spaþialã. navã spaþialã. ozenist. femeie-astronaut(ã). amartizare. apuntizare relative la operaþia de coborîre a unui avion sau helicopter pe puntea unui vas purtãtor de avioane4. spaþiu extraterestru. mare lunarã. 3 V. atît de recenþi ºi/sau atît de speciali. Printre îmbinãrile fixe care apar frecvent în contextele cuvintelor amintite. ci aparþin sferei mai largi a terminologiei aerospaþiale1. sol lunar. echigravisferã. în DEX ºi DN3 întîlnim numai o pãtrime din totalul termenilor înregistraþi de noi. de ex. putem cita: sondã spaþialã. C. 2 Mulþumim ing. avion-rachetã. aselenizabil. orbital ºi cosmic se adaugã la mai multe substantive ºi cã substan- 1 Menþionãm cã nu am adus în discuþie aici termenii generali de fizicã. Guþu Romalo. "asteroid”. unii. NASA. navã-satelit. navã-mamã.G. fiabilitate. UFO. orbitã lunarã. NASA. apuntizare. pilot-comandant. zbor cosmic. rachetomodel. misiune orbitalã / laborator orbital. venusian. ufolog. presurizat.. aerospaþial. om-broascã. dispozitiv de cuplare. pistã de apuntizare. satelit meteorologic. navetã spaþialã. Intelsat. încît nu ºi-au gãsit un loc în dicþionarele noastre curente. astronautã. cabinã-mamã. laborator (centru) de medicinã spaþialã. p. modul laborator. . de meteorologie etc. ci cu cel din astronomie.

ufolog < fr. Numãrul termenilor specifici astronauticii este foarte mare. 105. fr. fiabilité1 aluniza dupã fr. V. de menþionat cã în PR s. ªuteu. cu aceastã ocazie aducem cãlduroasele noastre mulþumiri autorilor care ne-au pus la dispoziþie manuscrisul dicþionarului ºi prof. . navette (spatiale). 36. A. 239. V. pentru fiabilitate cf. circumlunar < fr. extraterrestre. lunaute. De menþionat cã în DAv grupurile fixe cu termeni precum cei citaþi mai sus sînt mult mai numeroase. offic. unor influenþe strãine. atterrir”. dupã fr. Pimsner pentru informaþiile bibliografice furnizate.v. Pe de altã parte. venusian < fr. Printre termenii de astronauticã absenþi menþionãm (evident. în LR 5/1980. Un dicþionar aeronautic precum AAMD dã echivalente (în 8 limbi). dar.000 de termeni ºi o anexã cu circa 1. 2 V. extraterestru < fr. planétoïde. dar aceasta nu este un lucru foarte surprinzãtor. în LR 2/1975.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 177 tivele orbitã. L. navetã spaþialã < fr. Beyrer. circumlunaire. aérospatial. cosmologue. în care de altfel se cuprinde. 1 V. univ. fiind vorba de un dicþionar francez-român vom trimite la echivalentul francez): aérospatial. în LL X/1965. 234. Dimitrescu. 557-558. ufologue. compuse identice. 34. bioastronautique. C. treaptã apar în mai multe secvenþe fixe cu specific astronautic. apunta < fr. Seche. géostationnaire. alunir. 177. LRC II. desigur.718 termeni (cuvinte ºi sintagme). cele mai multe. module. p. nu existã dicþionare care sã separe aceastã terminologie de cea aeronauticã.G. dat fiind caracterul predominant aviatic al dicþionarului. cum este ºi firesc pentru lexicul noii ºtiinþe care ne preocupã. planetoid < fr. Sînt de origine francezã cuvintele: aerospaþial < fr. Dacã urmãrim originea cuvintelor aduse în discuþie mai sus. Guþu Romalo. navette /spatiale/. p. satellite lunaire. satelit. spaþiu. Fl. alunissage. Diferenþa faþã de AAMD se explicã. se poate constata cã în DAv lipsesc o serie de cuvinte cu specific astronautic. planétoïde. dintre care numai unii aparþin astronauticii. Dacã însã unele au un etimon sigur. p. 537. apponter. vénusien. în cazul altora este greu de precizat sursa principalã. cosmonaute. p. pentru 15. p. predat la tipar în 1981. pentru douã cuvinte compuse existã în fr. alunir se noteazã „recomm. fapt explicabil prin caracterul tehnico-ºtiinþific propriu-zis al terminologiei cuprinse în dicþionar. circumlunaire (apare însã ca o complinire la satellite). ºi prin prezenþa a numeroºi termeni de astronauticã apãruþi între anul de apariþie al dicþionarului în 8 limbi (1960) ºi anii de elaborare a dicþionarului românesc. circumterrestre. Fl.. cosmodrome. De asemenea.000 de prescurtãri uzuale. prima încercare româneascã de a cuprinde lexicul aviatic (în sensul larg) al termenilor într-un dicþionar bilingv. FC II. apponter (dar appontage apare). cosmologue. dupã cunoºtinþa noastrã. p. se constatã cã ele se datoresc. aºa încît se poate considera cã termenii româneºti s-au orientat dupã corespondentele din francezã: cabinã-mamã. româno-francez (DAv) cuprinde circa 20. alunir2. în SCL 5/1976. cosmolog < fr.

114. cosmodrom din rus. 284. module. FC II. kosmodrom. Seche. 1960. kosmovidenie. la care trebuie adãugat ºi it. p. cele mai multe dupã 1969) îºi are originea în englezã (unele fiind americanisme). P. p. probabil dupã rus. P. Graur. 44. T.. 3 Th.. p. 2/1962. Graur. alcãtuit desigur tot dupã model rus. p. C. 1968. p. Hristea. P. p. de ex. Space este eliminat. P. face posibilã presupunerea unui model englez.. engl. it. fr. Graur.VII.E. Fl.G. modul din engl. în primul rînd din francezã ºi rusã”. 271. în special dintre cei atestaþi în 1961 sau în 1962. Multe se explicã prin abrevieri realizate fie din iniþiale. în schimb. fr. fr. LR 4/1962. E.. Bucureºti. Aceeaºi noþiune este redatã în românã prin lunamobil. Bioastronautik. Hristea.E. 114.. biosatellite (BD.69. p. 398. geostaþionar din fr. 150. I (v. engl. 1 V. trebuie deci adãugatã pentru anii urmãtori neapãrat limba englezã. Hristea. pilot-cosmonaut dupã rus. LR 1/1960. Al. Cele mai multe cuvinte din aceastã categorie sînt calcuri. navã-satelit dupã korabli sputnik (cf. 5 V. în shuttle (navetã spaþialã) care provine din (Space) shuttle (BD). cosmonavã dupã rus. Fl. NASA din N/ational A/eronautics and S/pace A/dministration (DAm). ºi fr. bioastronautique. p. prima femeie care a zburat în spaþiul cosmic la 16-19 iunie 1963 (v. L.178 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cabine-mère (DML). Kosmokorabl (cf. p. 234. de ex.. iar om-broascã dupã fr.. géostationnaire. Hristea. Spacelab din Space lab/oratory. cosmonaute. sînt de origine rusã. prin femme-cosmonaute (DMN). 135.u. P. 135.. cosmonef 1. Th. „Terminologia cosmonauticii a fost împrumutatã. Numeroºi termeni. Guþu Romalo. C. engl. Hristea. Un caz aparte îl constituie femeie-astronaut(ã).. p. Dimitrescu. p. fiind vorba de neologisme pãtrunse în limba românã prin cel puþin douã filiere diferite4: bioastronauticã din germ. p. farfurie zburãtoare este calchiat dupã engl. 398. lunohod (cf.E. Al. Studii de lingvisticã generalã. p. ºi M. 114. cosmodrome6. de ex. fie din silabele iniþiale: Comsat din Com/munication Sat/ellite consortium/ (BD). engl. 6 V. 133). vaisseau-satellite)3 sau cosmoviziune. 7 FC II. FC I. Un mare contingent de cuvinte (înregistrate în românã. 4 V. Th. Dimitrescu.E. în limba românã. p.. cf. 67 º. P. fr. iar pentru navã-mamã contextul din Sc. soucoupe volante. De origine englezã este ºi biosatelit < engl. cosmonaut5. Explorarea spaþiului cosmic a adus în limba românã o serie de termeni ºi de sintagme cu etimologie multiplã.E.. 169. lunahod din rus. 21. Gheorghiu în LR 2/1968.E. Th. valabilã pentru anul apariþiei lucrãrii sale. 2 Denumire sub care a apãrut V. p. p. geostationary. PR). fr. LR 2/1962. cosmonaut din rus. 141. vol. 168. 41. liotcik kosmonavt2. 4/1962. Th. uomo-rana. noþiune exprimatã în fr. Tereºkova. 4. circumterrestre7.. 7. flying saucer. homme-grenouille (L. p. . v. kosmonavt. Hristea. La observaþia lui Th. p. p. engl. lunokhod ºi lunar rover (1971)). LR. circumterestru din fr. 60. 63. p. V. 160. fr. UFO din U/nidentified + F/lying + O/bject.

cosmodepanator. 225. În aceastã situaþie se aflã de ex. engl. aselenizabil.v. Guþu Romalo C. în LR 3/1970. Despre alte cuvinte din domeniul aerospaþial nu putem afirma decît cã probabil nu s-au nãscut în limba românã. Ozenist este derivat cu suf. DCR s. p. moþional -ã6. p.+ punte + -iza (dupã fr. presurizat ºi presurizare se explicã prin presuriza (fr. FC II. DC. C. 234. 35. care desigur au avut ca model pe cosmonaut: venus + naut8 ºi selenaut < gr. Graur. selenosatelit considerãm cã se explicã prin fr. p. Graur. 156. rus. iar amartizare este infinitivul lung al verbului citat anterior. nr.. S. germ. lit. 36. selenaut ºi venusonaut. 30 ºi 37/1969). 268.G. 310. 466. Modul. V. prin apun-tá4. cuvintele respective nefigurînd în dicþionarele strãine consultate. p. 11). 51. lunaut2. fie cu elemente lexicale independente: avion-rachetã. V. engl. p.. alunissage). (lunar) module1. 233. rom. Guþu Romalo. V. p. p. Ec. 236.. p. în SCL 4/1980. 34. Un caz aparte îl constituie formaþia româneascã OZN.+ Marte + -iza dupã modelul aluniza (FC II. În aceeaºi situaþie avem de a face cu formaþii alcãtuite. 1969. C. fr. pilot astronaut. apponter). rom. p. iar astronautã din astronaut + suf. –ã din aselenizá + -bil. V. Guþu Romalo. p. intuia apariþia unui asemenea termen. préssurisation). abreviere din O/biect Z/burãtor N/eindentificat. Guþu Romalo. C. p. 9 V. apuntizare presupune un verb alcãtuit din a. FC I. dar despre existenþa lor concretã într-o anumitã limbã strãinã pînã în momentul de faþã nu avem cunoºtinþe mai precise. 20 de ani: om-broascã L. 1955. FC I. V. SMFC IV. p. rachetomodel este alcãtuit din rachetã + model dupã tiparul aeromodel. 1976. mod de alcãtuire în care putem identifica tipul din UFO7. alunizare din aluniza (cf. PR 1948. amartiza s-a nãscut din a. p. 281.G.G. amarare se explicã prin amará din amerizá3.. la fel apuntare. C. pilot-comandant. lunar Moon satellite.. Avînd în vedere împrumuturile. Mondsatelit (AD). de ex. înregistrat de noi în 1974 (v. engl. lunaut prin fr. p. Modul. V. rom. 39. 1975. 16 1 2 3 4 5 6 7 8 DAm. Numeroase cuvinte din domeniul discutat se explicã în interiorul limbii române.). 1974. V. Lex. -ist din OZN.. 284. Guþu Romalo. selene + -naut9. p.. 27 de ani: farfurie zburãtoare PR 1947. echigravisferã. aselenizare prin aselenizá5. Reinheimer-Rîpeanu. cele mai multe fiind derivate ale unor cuvinte la origine de sursã strãinã.G. lunaute. Goga. 233. 20. p. IX.. Al. în Rom. Guþu Romalo. V. FC I. americ. C. fie cu prefixoide: aerocosmic. 19 ani: fiabilitate DMN 1950. nu este lipsit de interes sã înregistrãm – cu tot caracterul arbitrar al oricãrei prime atestãri – „distanþele” în timp între momentul de cînd figureazã în diverse dicþionare cuvîntul respectiv ºi acela al consemnãrii în limba românã. fizician astronaut. p. 156.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 179 germ. 156.G. rom. . FC I. satellite lunaire. O comparaþie cu dicþionarele limbii franceze indicã diferenþe care merg de la 28 de ani: apunta.

rom. 1969. Oricum. de ex. 2 V. p. 1969. 1960. Avînd în vedere domeniul de activitate specificat. ca ºi necesitatea unor cercetãri care vor conduce. în limba englezã în raport cu limba românã – de ex. de ex. cosmonaut rom. DMN 19612. dar. Oricum. Alte cuvinte au fost înregistrate mai întîi în presa românã ºi mai apoi în dicþionarele limbii franceze. 1963. la unele predatãri ºi în românã ºi în alte limbi. rom. Seche. Cuvintele de origine englezã apar. 1973 ºi respectiv BD 1971. rom. de 2 ani pentru lunaut: BD 1967. cele mai numeroase. sau cã dicþionarele consultate ale limbilor strãine au înregistrat numai foarte tîrziu o realitate dinainte existentã în limbã. circumterestru rom. cu o atestare mai veche. pentru Intelsat de 9 ani: BD 1968. rom. pentru cã este foarte probabil ca înregistrarea în dicþionarele strãine consultate de noi sã fi fost lacunarã. rom. 1970. pentru astronautã ºi shuttle de 3 ani: BD 1970. datele 1 În V. rom. 1977 ºi pînã la 5 ani: ufolog DMN 1974. în 1930. BD 1968. în mod sigur. geostaþionar cu 8 ani pentru francezã ºi cu 6 pentru englezã: PR 1966. DMN 1963. dicþionarele strãine. fãrã a se indica sursa. cabinã-mamã. acesta este înregistrat în acelaºi an în francezã ºi românã (1961). modul cu 3 ani pentru englezã ºi francezã: BD ºi DMN 1966. în cazul de faþã. 1978. se noteazã cã alunir este atestat în fr. în raport cu franceza. 1978. Unii termeni au fost înregistraþi în acelaºi an în românã ºi francezã. rom. rom. 1976. românã 1969. înclinãm sã considerãm mai aproape de adevãr a doua ipotezã ºi sã subliniem o datã mai mult caracterul arbitrar al datãrilor (pentru care este clar cã nu a existat o preocupare specialã). În cazul lui cosmodrom. circumlunar rom. DMN ºi românã 1969. dintre care unul (lunohod) are de fapt etimologie rusã. În cazul cuvintelor cu etimologie multiplã. în 1969). rom. L. 1962.180 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ani: presurizare DMN 1953. DMN 1966. 1961. 1974. cum este ºi firesc. LR 1/1960. 60. în mod cu totul surprinzãtor. 9 ani: femeie-astronaut(ã) în DMN 1967. de ex. cosmonavã rom. 1977. cu 9 ani mai tîrziu în englezã (BD 1970). rom. de cele mai multe ori. pentru comsat „distanþa” este de 10 ani: BD 1968. lunaut cu 2 ani pentru englezã ºi în acelaºi an în francezã: BD 1967. au fost înregistrate în aceiaºi ani în românã ºi în englezã: biosatelit în 1964 ºi lunokhod în 1970. în PR prima atestare este indicatã în 1921. 1979. rom. Douã cuvinte. rom. C. 11 ani: aluniza DMN 1958. este preferabil sã considerãm cã avem de-a face cu pre-înregistrarea amintitã în limba românã ºi nu cu pre-existenþa cuvintelor în limba românã. rom. DMN 1969. rom. Concluzia care s-ar putea trage din aceste ultime situaþii ar putea fi sau cã termenul românesc s-a creat în interiorul limbii române. 1974. . DMN 1967. 12 ani: bioastronauticã DMN 1966. 7 ani: navetã (spaþialã) DMN 1970.G. 1969. au înregistrat cuvintele respective înaintea limbii române. 10 ani: aerospaþial DMN 1960. Guþu Romalo. la fel lunaut (DMN ºi rom. 19691.

C. la diverse mijloace de comunicare: intelsat. rachetã. Privite din perspectiva semanticã. perfectã. dar cu suf. cosmolog. navã-mamã. verbele: aluniza. apponter. pilot-astronaut. Guþu Romalo. în sfîrºit. amerizare. la o nouã ramurã a ºtiinþei: bioastronautica. shuttle. ca ºi eventualele fiinþe care aparþin unei civilizaþii din afara Terrei: OZN. presurizare. Probabil. p. 232. aselenizabil. lunaut – selenaut. marea majoritate a cuvintelor citate mai sus sînt substantive. la locul de aterizare: cosmodrom. cabinã-mamã. Alteori cele douã sinonime nu sînt. presurizat. p. pilot-cosmonaut. circumterestru. ca ºi pe adepþii ipotezei existenþei UFO sau OZN: ozenist ºi ufolog. UFO. Trebuie menþionat cã unii termeni discutaþi mai sus intrã în relaþie de sinonimie1. comsat. 266-268. a lui Marte. femeie-astronaut(ã). shuttle. farfurii zburãtoare. navã-satelit. Uneori sinonimia se realizeazã între un termen simplu ºi unul alcãtuit din douã elemente: cosmonavã – navetã spaþialã. a înregistrat ºi forma selenonaut). pilot-astronaut. datã fiind epoca cercetãrii. echigravisferã. aselenizare. fizician astronaut. Unii termeni desemneazã "obiectele zburãtoare neindentificate”. C. aerospaþial. circumlunar. decît rezultatul „ezitãrii” în formarea lor: apuntare – apuntizare (al doilea format tot din fr. fiind fie strãin (englez: shuttle. . UFO. om-broascã. a mãrii. cosmonaut – pilot-cosmonaut. lunohod. unul dintre cuvinte este mai savant. geostaþionar. venusonaut. cosmonavã – navã spaþialã.G. dupã cum ne-a informat ing. fie alcãtuit cu elemente savante greceºti – selenaut (alãturi de care V. cele mai multe. extratereºtri.. planetoid. cosmonavã. ne dau indicaþii asupra rapiditãþii cu care româna a împrumutat termenii din domeniul aerospaþial. apuntizare. În unele cazuri. modul. astronautã – femeie-astronaut(ã). pilot-astronaut. 1 Proces urmãrit cu exemple mai puþine. Guþu Romalo. cosmodepanator. cîteva exemple: OZN – UFO – farfurie zburãtoare. cu timpul. apunta. a Lunii. a punþii unui portavion: alunizare. selenaut. rus: lunohod). venusian ºi.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 181 de mai sus. astronautã. în cele mai numeroase cazuri. lunaut. apuntare. dintre celelalte pãrþi de vorbire sînt reprezentate ceva mai larg adjectivele: aerocosmic. în fine. astronautã – femeie-astronaut(ã). -iza este foarte rar în comparaþie cu termenul oficial apunta. amartiza. cosmonaut – pilot-cosmonaut. lunamobil. navetã spaþialã. LR 3/1970. de V. lunamobil – lunohod. diverse: cosmoviziune. termenii compuºi vor fi folosiþi mai rar sau chiar deloc în favoarea celor simpli. de fapt. ozenist – ufolog. într-o mãsurã mult mai micã. Opriºiu). biosatelit. la diverse acþiuni specifice (dar existente ºi în alte situaþii decît cele relative la navele cosmice): fiabilitate. datoritã necesitãþii de „economie” a limbii. pe conducãtorii lor sau personalul auxiliar: astronaut-comandant. Prin natura lucrurilor. apuntare – apuntizare. cosmonaut. Alþi termeni se referã la acþiunea de abordare a Pãmîntului. NASA. cele mai numeroase cuvinte din sfera astronauticii desemneazã navele cosmice ºi pãrþile lor alcãtuitoare: avion.

limbajul astronauticii a devenit ºi mai familiar publicului din þara noastrã prin faptul cã în luna mai. Alex. Lg. cosmonaut. selenaut. Prunariu. Este ºtiut cã tradiþii ºtiinþifice ºi tehnice deosebite au plasat þara noastrã printre naþiunile care au contribuit decisiv la îmbogãþirea patrimoniului naþional ºi universal cu soluþii originale în drumul spre cucerirea cosmosului. geo-: geostaþionar. considerã cã termenii de acest gen sînt numeroºi în virtutea faptului cã „fixitatea proprie cuvintelor din limbile moarte se adapteazã mai bine exigenþelor de exactitate ºi de precizie ale terminologiei ºtiinþifice ºi tehnice”. cosmo-: cosmonavã. se remarcã prezenþa unor termeni alcãtuiþi direct dintr-un prefixoid cãruia i se adaugã un sufixoid: cosmonaut.A. 1529 (M. a participat la zborurile cosmice. Traian Vuia. Schick. aceasta vine sã confirme concluzia1 cu privire la vitalitatea acestora în raport cu prefixoidele ºi sufixoidele de provenienþã latinã. lunaut. Ciurcu. De asemenea. cosmodrom. atît prefixoidele cît ºi sufixoidele sînt de origine greceascã. XVI-lea (celebru contemporan al nu mai puþin celebrului diacon Coresi). Dimitrescu. 304). D. printre care Ion Valahul (Românul). venusonaut. echi-: echigravisferã. . Dupã cum se poate observa. o noutate totalã pentru acele vremuri ºi al cãror act de naºtere este Sibiu. cosmolog. ºi sufixoide ca: -drom: cosmodrom. -naut: cosmonaut. ºef al arsenalului din Sibiu. În 1981. circum-: circumlunar. -log: cosmolog. cosmodepanator. Hermann Oberth. Sudarea directã a douã rãdãcini (aici ambele de sursã greceascã) este una dintre caracteristicile noilor formaþii de cuvinte în limbile actuale de culturã. circumterestru. Au urmat ºi alþi cercetãtori. În aceastã lungã ºi interesantã tradiþie a tehnicii aerospaþiale româneºti – ilustratã de nume din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat.182 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Datã fiind semnificaþia celor mai mulþi dintre termenii din astronauticã. cosmoviziune. Aurel Vlaicu. autor al lucrãrii despre Focurile de artificii (în limba germanã). alãturi de trei cosmonauþi sovietici. la 20 de ani distanþã de la primele zboruri cosmice. timp de o sãptãmînã. care a brevetat în Franþa o „butelie reactivã”. care în 1923 în Racheta în spaþiul interplanetar a 1 Fl. p. în care autorul descrie rachetele formate din mai multe trepte. selenaut. seleno-: selenosatelit. -oid: planetoid. se poate vorbi de o ºtiinþã a astronauticii abia dupã cercetãrile ºi experienþele efectuate de Conrad Haas din sec. aerospaþial. bio-: biosatelit. nu putem fi surprinºi cã în alcãtuirea lor – indiferent dacã sînt „împrumuturi” sau „creaþii interne” – figureazã prefixoide precum: aero-: aerocosmic. al. ºi un compatriot de-al nostru. bioastronauticã. R. în majoritatea lor. Astfel.. cosmolog. 61. Din acest punct de vedere trebuie amintit cã C.

care a creat un vast curent de opinii în favoarea problemelor spaþiale . nu totdeauna mult deosebite de cele descrise de noi în cele precedente. aparate. ales preºedinte al Federaþiei internaþionale de astronauticã în 1969 o datã cu prima alunizare – a intrat. au ajuns sã fie cunoscute prin filmul lui F. zborul menþionat a avut ºi scopuri ºtiinþifice. legitatea (evoluþia) bolii de miºcare. . urmãrit cu interes de toatã suflarea româneascã. biosatelit.NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 183 introdus termenul de astronavã1. teledetecþie modernã. p. staþie. care a însemnat o importantã contribuþie româneascã în domeniul cercetãrii spaþiale. cuvinte ºi frazeologie. de la 14 mai 1981. Deci zborul din mai 1981. absolut necesarã. Prunariu. de radiaþie. ºi. capsulã de coborîre. legate de domeniile foarte noi ale medicinei ºi biologiei spaþiale. vehicul. echipaj. iar centru este determinat de terestru. micrometalurgie. s-a tradus lingvistic printr-o vehiculare rapidã. de substantivele baterii ºi panouri etc. ulcerul de hipergravitaþie. procesul de frînare aerodinamicã. circumterestru. 57-58. Ceea ce a adus nou acest eveniment a fost: a) creºterea puterii de combinaþie a unor termeni cu alþii variabili. zburãtori. tehnologie. a unei terminologii bogate în lexic ºi sintagme proprii astronauticii. cu mare rapiditate – pe mãsura necesitãþilor de informare ale tuturor popoarelor. În organizarea terminologiei astronautice s-a manifestat astfel trecerea de la prima fazã. orbital complineºte substantivele complex. Une femme dans la Lune (1928). perspectivã. au trecut. 1 De menþionat cã ideile din teza de doctorat a lui H. caracterizatã de dezvoltarea frazeologiei aerospaþiale. parametru. procese extraterestre. fotografiere multispectralã. evident. radiaþii. în perioada respectivã. Dupã cum se ºtie. unele alcãtuite cu prefixoide: experimente biomedicale. ºi inginerul cosmonaut D. Lang. Elie Carafoli. experiment medico-biologic. exprimate prin formaþii neologice. extraatmosferic. solar. sideral. Evenimentul reprezentat prin acest zbor cosmic a avut ca urmare folosirea cu precãdere în presa scrisã ºi vorbitã. H. Aceasta explicã mulþimea termenilor caracteristici celor douã discipline. cuplarea motorului de frînare. cîmp de radiaþii (cosmice)..v. rachetã geofizicã. micrometalurgie cosmicã. dar. protecþie antivirus. mai întîi exclusiv în limbajul ºtiinþifico-tehnic. adjectivul cosmic a apãrut mai frecvent decît în anii precedenþi ataºat de foarte multe substantive. printre care ºi al nostru – în alte limbi. ora 20 ºi 17 min. la o nouã etapã. activitate metalogeneticã. precum: experiment. dupã „naºterea” lor în limbile de largã circulaþie ai cãror reprezentanþi sînt de cele mai multe ori ºi autorii inovaþiilor în astronauticã. cuplarea navei cosmice. Coandã. de dirijare. C. b) apariþia ºi deasa utilizare a unor secvenþe lexicale precum modul de cuplare. în special. joncþiunea navei cosmice. satelit de telecomunicaþii. de acumulare cantitativã lexico-semanticã. substantivul spaþiu apare complinit de adjectivele interplanetar. a unui mare numãr de cuvinte ºi de construcþii mai mult sau mai puþin cunoscute înaintea acestui eveniment. în aproape toate straturile sociale. acestea. Totodatã terminologia discutatã ne face atenþi asupra „treptelor” parcurse de cuvintele ºi expresiile specifice. echipaj (al navei). fotografii cu teledetecþie.O. de aici. de ex.

în dicþionarele generale.. uºor de înþeles ºi de mînuit de toþi specialiºtii. racheta cuvîntului porneºte pe o orbitã largã cuprinzînd limbi felurite. cresc împreunã.184 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC ceva mai tîrziu totuºi. dar care au tot interesul sã foloseascã o nomenclaturã foarte apropiatã sau. Relaþiile dintre þãri privind informaþia. S-a ajuns astfel la intrarea în circuitul limbii române a unor cuvinte dintre care unele erau cunoscute mai dinainte. fabricarea navelor cosmice presupun o colaborare strînsã cu instituþiile de cercetare. în al doilea rînd. p. Oricum. în special. ºi de-abia mai tîrziu au fost cuprinse. o datã cu evenimentele de larg rãsunet precum cele evocate. cum este ºi firesc. AUI. pe plan lingvistic. Ca ºi rachetele cu mai multe trepte. în dicþioarele de specialitate. faptele discutate din domeniul astronauticii sînt o dovadã elocventã a adevãrului axiomatic cã ºtiinþa ºi limba merg mînã în mînã ºi. proiectarea. de state diferite. 37–44 . din alte pãrþi ale lumii ºi. prin presa scrisã ºi vorbitã. în colaborare. dupã cum am putut constata. nu trebuie sã uitãm cã nu de puþine ori echipajele navelor cosmice aparþin unor þãri cu limbi diferite ºi cã aparatura este uneori furnizatã. deci. Aceasta explicã de ce nu toate cuvintele discutate aici au pãtruns în DEX sau în DN3. s-au rãspîndit. chiar. dupã ce acestea din urmã se desprind. Apoi. în primul rînd. dar cele mai numeroase fuseserã utilizate pînã acum numai în sfera restrînsã a limbajului de specialitate al astronauticii. 1982–1983. identicã – dar ºi de vorbitorii obiºnuiþi. cercetarea. se tinde deci spre o terminologie comunã internaþionalã. un lexic cît mai exact care duce.. cu fabricile similare etc. la împrumuturi directe sau la calcuri.

p. M. corespunzãtor „tuturor varietãþilor limbii scrise”4. Beccaria. p. Diaconescu. administrativ etc. passim. Torino. 1974. P. Linguaggio comune e linguaggio scientifico. 1973. în special.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE Este un adevãr îndeobºte cunoscut cã presa – puternic instrument de transmitere a informaþiilor de toate tipurile în mase1 are un stil caracterizat printr-o structurã lingvisticã eterogenã2 specificã unor limbaje diferite3 ºi vehiculeazã un vocabular extrem de diversificat. În aceastã ordine de idei trebuie subliniat cã presa are rolul de a duce vocabularul tehnic specializat la stadiul de vocabular „de masã”6. La lingua delle pagine gialle. ºtiinþifico-tehnic. Roma-Milano. Preti. p. Dardano. L. p. 1967.). Guilbert. Milano. Aºa cum remarcã un cunoscut cercetãtor al limbii presei5. 69. 277. În rîndurile care urmeazã ne propunem sã schiþãm cîteva dintre problemele puse de structura lingvisticã a unei rubrici cu numeroºi cititori. Firenze. în SCL. Migliorini. . are ca factor distinctiv preocuparea de a se face înþeleasã de persoane din straturi socio-culturale foarte disparate. 17. nu a format obiectul nici 1 2 3 4 5 6 M. 19634. ramurã importantã a geofizicii. nãscutã din confluenþa diverselor „sub-coduri” stilistice (politic. înlesnind astfel fixarea unei limbi standard. Bari. I linguaggi settoriali in Italia. p. 1953.).L.m. 3. Paris. economic. Lingua contemporanea. aceasta. B. ºi cel al buletinelor meteorologice. nr. a cura di G. buletinul meteorologic (b. v. Le vocabulaire de l'astronautique. Medici. 319. dupã cîte ºtim. 1978. 1973. 6–7. Il linguaggio dei giornali italiani. ºi G. Limbajul „meteorologiei”.

idem.m. sînt dintre cele obiºnuite: a fi. a deveni.m. suscitã interesul specialistului patru pãrþi de vorbire: verbul. precipitaþii ºi temperaturi. R..V.m. 141–142. În linii mari se poate constata cã în b. Zur Syntax des Wetterberichts und des Telegrammes – „Duden-Beiträge zur Fragen den Recatschreibung. 9–22. 1971. Brandtsteter. la care se adaugã ºi numeralul. cu excepþia celor relative. Ca lexic trebuie menþionat cã în b. v. 1972. a avea. alãturi de care se înregistreazã unele elemente variabile în funcþie de anotimp ºi de fenomenele meteorologice ale momentului. La lingua dei bollettini meteorologici. Möglichkeiten und Grenzen der Sprachökonomie in Zeitungsdeutsch. 1969. Verbele mai frecvent prezente în b. a pronumelui. se dã „prognoza meteorologicã” asupra stãrii vremii din ziua apariþiei ziarului. ca ºi unele sintagme verbale de tipul a bate vîntul. p. se folosesc cîteva invariante lexicale. Trieste. ºi ultimul la fenomenele meteorologice din Bucureºti. Schödel. Buletinele pot fi sincronice dacã aduc informaþii asupra stãrii vremii într-un moment precis (de ex. Probleme einer linguistischen Stilistik în „Linguistik und Didaktik”. Avînd în vedere cã în b. a rãmîne.m. 177–184. se distinge prin lexicul utilizat.m. iar în Rom.m. a tuna. B. 33. capitol redactat de I. substantivul. În Sc. b. lib. 1968. Z. are o structurã bipartitã: a) vremea din þarã (cu date relativ amãnunþite) ºi b) în Bucureºti (text foarte redus). prezintã succint proprietãþile atmosferice ºi fenomenele care au loc în atmosferã într-un timp determinat. rar întîlnite. din ILR II. in Italiano d’oggi. München. studiate aparþin timpului probabil pe trei zile. München. ora 8 sau ora 14 în diferite regiuni/localitãþi) ºi diacronice dacã furnizeazã date privitoare la evoluþia timpului într-o perioadã care se poate reduce la o zi sau se extinde asupra mai multor zile.m. b. Rath – A. a se rãci. Fischer. se anunþã ce timp va fi. Se remarcã absenþa din b.m. precipitaþii etc. Sanding. Muljacic. p. În Rom. (comunicat de un meteorolog al cãrui nume este menþionat totdeauna) cuprinde constant patru paragrafe dintre care primele trei se referã la situaþia din þarã: caracteristica vremii. 1974. ºi S. 3. Limbajul b. . Dupã cum se ºtie. Observaþiile de mai jos se bazeazã pe un sondaj efectuat asupra buletinelor meteorologice apãrute în „Scînteia” ºi „România liberã” între 5 ºi 15. adverbul ºi adjectivul.1978. p. b. 107-115.m. la acestea se adaugã alte verbe care semantic se referã concret la starea vremii: a ploua. a cãdea ploaia.m. lib. 315–327.186 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC unei cercetãri româneºti cu caracter lingvistic1. Linguistik. cerul va fi 1 Cu notabila excepþie a capitolului privitor la termenii relativi la „atmosferã ºi la fenomenele meteorologice” de origine latinã. 2 Dintre aceºtia citãm: B. printr-un numãr de sintagme specifice ºi printr-o sintaxã simplã. în marea majoritatea a cazurilor verbele apar la timpul viitor: va ploua. ºi în general a atras puþini specialiºti strãini2. a se încãlzi. p. der Grammatik und des Stils”. Syntaktische Typologie der Schlagzeile. 1970. p. a ninge.

(la) începutul. slab. senin. tot cu valoare circumstanþialã. (de) azi. mîine. (de) astãzi. O situaþie aparte prezintã verbul a deveni care. exceptînd. Adverbele au rolul de a exprima unele coordonate temporale: acum. zonã. (în) rest. pe deasupra”: „ploile vor avea ºi caracter de aversã” (Sc. metru. Cîmpia Dunãrii. cer variabil. de multe ori. sector. senin. ninsoare. zi. est. cîmpie. Criºana. moderat. coborît. apar des termeni substantivali ai limbii comune care situeazã fenomenele atmosferice în spaþiu sau în timp: ºes. Dupã cum se poate lesne sesiza. pecipitaþii. construcþiei „vremea va fi instabilã”. regiune. mai ales. (la) sfîrºitul. În afarã de aceste douã categorii esenþaiale. adjectivele citate aparþin cîmpului semantic al meteorologiei.m. de prefacere chiar cînd este folosit la prezent are sens de viitor: „vremea devine instabilã”. atmosferic. uºor. cer. cãlduros.) pentru trei zile. În afarã de acestea se întîlnesc des ºi altele care numai în anumite îmbinãri capãtã o semnificaþie meteo- .. de ex. intensificãri. substantivele apar din abundenþã. apar. ºi adv. mai ridicat. brumele. temperaturã maximã. altitudine. nord. (pe) alocuri. Foarte rar apare indicativul prezent (la alte verbe decît a deveni): „timpul continuã sã se rãceascã” sau forme gerunziale: predominînd. creºtere. apoi. aversã. Prin alte substantive se fac aprecieri privitoare la durata unui fenomen meteorologic: (în) curs (de). Dacã verbele nu sînt numeroase ºi nici variate în b.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 187 temporar noros etc. aproape nelipsite din b. ºi folosit cu sensul "în plus. Oltenia. de data aceasta pentru a fixa locul. grindinã. (de) duratã.m. noros. ºi b) termeni din zona lexicului meteorologic specific: ploaie. exprimînd prin el însuºi ideea de transformare. vreme rãcoroasã.V). adjectivele sînt foarte numeroase în b. temporar. condiþiile (atmosferice) pentru a nu mai aminti cã unele substantive apar exclusiv la plural: înnorãri. munte. participiile trecute au de cele mai multe ori rol adjectival. o parte. N-E etc.m. temperaturi. ªi aici trebuie operatã o distincþie între a) termenii generali referitori la starea vremii. Alte adverbe (sau adjective cu funcþie circumstanþialã) exprimã diversitatea fenomenelor atmosferice: ridicat. izolat.: grad. vreme. vînt moderat. maximele. brumã. Dintre adjectivele mai des utilizate sînt: rãcoros. cald. sau (în) S-E. pentru a exprima „aproximaþia”: mai coborît. vînt. mai. corespunde în cazul utilizãrii verbului a fi. De remarcat marea frecvenþã a adverbelor de mod: adv. minimele. maximã. Deseori cu acelaºi rol circumstanþial apar unele substantive: (dupã) amiazã. Ca ºi adverbele. Aºa se explicã forme ca: averse. încãlzie. în b. Se poate afirma cã aproape nu existã substantiv neînsoþit de un adjectiv: averse locale. un loc special îl deþin numele proprii desemnînd regiunile þãrii noastre: Banat. (de/la) noapte. la formele de plural. minimã.m.m. apar punctele cardinale. deal. 9. noapte. îndeosebi. rãcire. Trebuie remarcat cã substantivele din b. temperaturã. lapoviþã. (în/din) vest. descãrcãri (electrice). Aceastã situaþie este generatã de împrejurarea cã prognoza se dã (ca în Sc.

5. 300-320. + adj. locale etc. lib. lib. de ex. adjectiv sau adverb. trecãtor. Rom. p.V.m.V).m. dupã cum am avut prilejul sã exemplificãm anterior. ploi de scurtã duratã. v. în special în textele în care se face prognoza unei singure zile. litri pe metru pãtrat.V). moderat. se observã în b.: ploi locale (Sc. Ele exprimã sub formã cifricã. instabil. 4.lib. frumos. schimbãtor. 12. temperaturã minimã. Trebuie menþionat cã uneori acelaºi lexem este. „vînt moderat cu intensificãri pînã la 50 km/h” (Rom. ªi aici pot fi surprinse relaþiile antonimice: vremea va continua sã se rãceascã / sã se încãlzeascã sau sinonimice: însoþite de averse izolate / locale / de ploaie sub formã de aversã / lapoviþã.V – vîntul va sufla slab. lib. relativ.m. dupã numãrul elementelor componente: 1) În marea majoritate a cazurilor. lib. predominã cea adjectivalã. De asemenea trebuie menþionate structurile sinonimice: cer schimbãtor. lib. la secvenþele citate se pot adãuga ºi altele: ploi temporare. maxim. minim. preferinþa pentru structura nominalã a enunþurilor1. sintagmele sînt alcãtuite din subs.. de cele mai multe ori. 8. vînt potrivit. În frazeologia specificã b.). acoperit. 15. condiþii atmosferice. în funcþie de starea vremii: cer acoperit – cer senin – cer favorabil (ploii). vînt potrivit. dar ºi alte elemente exprimînd parametri importanþi meteorologici. pot fi citate nu numai fragmente. din cauza numãrului ridicat de substantive. op. 4. 4. temperaturi mai ridicate. De menþionat cã aceste secvenþe uneori sînt semifixe. vînt moderat.V ºi 11. favorabil. la acestea se adaugã în Rom. cit.V). vînt slab. „la altitudine de peste 1500 m” (Sc. numãr net superior în raport cu verbul. în funcþie de context. Dardano. . cifrele indicînd zilele la care se referã buletinul: „timpul probabil pentru zilele de 5. scurt. „în Banat. local. lib. slab.188 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC rologicã: uºor. numãrul de grade (temperatura maximã între 19–21 grade – Rom.V). lib. Între valoarea adjectivalã ºi cea adverbialã a aceluiaºi termen. se disting douã tipuri de sintagme. Astfel.V) – local va ploua (Sc. unde textele sînt mai dezvoltate. Un corolar al acestei constatãri este cã adverbele apar în special în Sc. descãrcãri electrice. 2) Alteori sintagmele sînt mai dezvoltate: (vînt) slab pînã la moderat. Numeralele sînt nelipsite din b.... Din punct de vedere sintactic. în 24 ore” (Rom. ploi cu caracter de aversã. 15. cer variabil. 1 Pentru prevalenþa stilului nominal asupra celui verbal în general în presã. frecvent.p. 6 ºi 7 mai” (Rom. de ex. fiind compuse dintr-un substantiv cu mai multe posibile determinãri adjectivale.m. Aici trebuie subliniat caracterul antonimic al unor sintagme determinate de specificul de moment al fenomenelor meteorologice: temperaturã maximã. variabil. ci buletine în întregime fãrã nici un verb (v. electric.V).V). pe bazã verbalã. 11. decît cele din Rom. vreme uºor instabilã. Rom. 66 litri pe m. cîteodatã chiar în cursul aceluiaºi b. Uneori poate varia substantivul din sintagmã: încãlzire uºoarã / rãcire uºoarã. M.

Astfel de cuvinte puse în circulaþie ºi pe calea presei. p. intensificare. evoluþie rapidã afectînd ºi þara noastrã. „Vremea va fi instabilã ºi se va rãci uºor” (Rom. maxim. .m. frig. Observaþiile de mai sus reprezintã un simplu început. sã zicem universitarã. Vînt moderat cu intensificãri la începutul intervalului” (Sc. grad. ploaie. Lexicul de bazã folosit în b. unde structura lingvisticã este adeseori schimbatã faþã de cea a textului tipãrit în presã. ameliorare a vremii. depresionar. nor. În toate acestea vom întîlni un lexic mult mai bogat. care numai în anumite combinaþii sintagmice capãtã un sens meteorologic. nu mai este. masã de aer de origine tropicalã. În concluzie. gradient. indiferent de ramura de activitate unde apare. aversã. noapte etc.m. iar cele maxime între 15 ºi 25 de grade” (Sc. contrast termic.m. uneori de strictã specialitate.V). vînt. termic.. 7. de obicei atributive: „vor cãdea ploi locale care vor avea ºi caracter de averse” (Sc. zonã / masã depresionarã. lexicul b. senin. Aºa cum aratã I. 263.OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE 189 Propoziþiile sînt scurte. cãldurã. intervin propoziþii secundare. este moºtenit din latinã1: cald. p. Rar..m. Uneori. înseamnã ºi urmãrirea buletinelor difuzate oral prin radio ºi televiziune. 9.] la îndemîna maselor”2. la acestea se adaugã un numãr mare de alþi termeni din limba standard. minim. lib. Peste acest prim ºi solid strat lexical s-au suprapus altele de diverse origini. ninge. mai puþin sau deloc cunoscut publicului larg. în LR. 2 Iorgu Iordan. rezultat al unui sondaj în limbajul b. Iordan. 1974. este alcãtuit dintr-un nucleu de cuvinte ce fac parte din sfera semanticã a stãrii vremii. dintre care cîteva cu specific meteorologic: baric. pentru a se ajunge la conturarea limbajului meteorologic în general ar trebui excerptat materialul existent în lucrãrile speciale de meteorologie ºi nu ar trebui neglijate nici unele articole din ziare consacrate unor fenomene meteorologice specifice. ºi anume alcãtuite din propoziþii principale coordonate prin copula ºi: „Vremea va fi frumoasã ºi se va încãlzi” (Rom. în b. ger. „ceea ce intereseazã este faptul cã terminologia nouã ºi care se înnoieºte mereu. din presã. temporar.V).V). Cerul va fi temporar noros. lib.V intitulat Explicaþie meteorologicã ne pune în faþa unei frazeologii deosebite ºi a unui lexic caracterizat prin abundenþa de neologisme: gradient baric. care nu conduce decît la concluzii preliminare.. ILR II.. În plus. 141-142. Limba noastrã în epoca actualã. eliptice ºi cel mai adesea. la 4. pentru a exprima o schimbare în starea vremii se înregistreazã propoziþii copulative introduse prin conj. XXIII. parþiale. 8. Foarte rar apar fraze. dintre care predominant este cel alcãtuit din neologisme latino-romanice: temperaturã. zi. Ea se gãseºte [. altitudine. 1 V. instabil. juxtapuse: „Vremea în curs de rãcire. Discutarea limbajului b. 4. un singur articol apãrut în Rom.V).V). Ploaie sub formã de aversã. lib. iar: „Temperaturile minime vor fi cuprinse între 5 ºi 15 grade. depresiune. Astfel.. zonã. 9. brumã.m. au devenit familiare unor cercuri largi de cititori. 5. un apanaj al specialiºtilor ºi al oamenilor de culturã. local. a ploua.

m. 1978. Études romanes. Caracterizat prin sobrietate ºi simplitate în lexic ºi frazeologie ºi prin raporturi sintactice exprimate predominant prin parataxã.190 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Cuvintele sînt folosite în b. pentru a nu da naºtere la ambiguitãþi. p.m. corespund misiunii lor de a transmite rapid informaþii uºor inteligibile pentru cei interesaþi. 203–210 . 9 ºi 10.m. se apropie de limbajul ºtiinþific. lib. prin aceasta limbajul b. construcþie pleonasticã ce ar trebui evitatã).m. Cu excepþii rare (averse de ploaie. b. microsistemele constituite din b. sînt corect redactate.V. Rom. în sensul lor propriu.

42 º.. dupã criteriul unitãþilor lingvistice prezente în noul verb. Autorul. a-ºi bate joc > a batjocori). 1-2. uneori. 1 2 3 4 5 Rolul locuþiunilor verbale în derivare. adjectiv în majoritatea cazurilor. în SCL. Editura Academiei. VII. 2. am arãtat cã printre derivatele de la locuþiunile verbale existã o serie de formaþii ale unor noi verbe. Este deci cazul sã revenim asupra acestor consecinþe sintactico-lexicale ale locuþiunilor verbale. 57-63. denominativ. 1956. în articolul Les verbs délocutifs. Într-un articol publicat în 19561. Spitzer3. pentru a pune în discuþie implicaþiile noi. în linii generale. p. poate fi adoptat fãrã rezerve. dintr-o unitate V (elementul verbal) + o unitate N4 (element non-verbal – substantiv. cãreia E. derivatele verbale pot fi: a) create exclusiv pe baza elementului N5. o idee asemãnãtoare acesteia a fost susþinutã de E. p. propus de lingvistul francez. p. . ale acestei probleme. Benveniste i-a dat acum fundamentul teoretic general. Benveniste numeºte cele douã unitãþi „morfeme” ale locuþiunii (art. Francke Verlag. 126 º. analizeazã problema verbelor provenite de la locuþiuni. Ulterior. apãrut în Studia philologica et litteraria in honorem L.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 1. Din exemplele utilizate de Benveniste în articolul sãu ºi din cele folosite în lucrarea citatã despre „locuþiunile verbale. de ex.u. în latinã. rar adverb). cu un termen analogic cu deverbativ. într-o finã perspectivã de sintezã. E. Benveniste. reluat apoi în Locuþiunile verbale în limba românã2. conceptuale ºi practice.” reiese cã existã douã tipuri distincte de delocutive. 1958.. cit. pe baza locuþiunilor verbale (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti.. ªtiindu-se cã – exprimatã schematic – orice locuþiune verbalã este alcãtuitã. Topica nu este aceeaºi (V + N) în toate limbile ºi. Bern. De prisos a mai spune cã termenul delocutiv. pe care le numeºte delocutive. nici în cadrul aceleiaºi limbi.u. p. 62).

Cercetarea noastrã asupra limbii române aratã însã cã s-ar putea extinde cîmpul verbelor capabile sã creeze locuþiuni ºi la alte categorii de verbe. În cazul acesta trebuie remarcat cã. calefacere. ha-tîr-lamek "a aminti” < hatira getîrmek lit. a iordãni). fr. p. trecerea de la locuþiunea verbalã la delocutiv se realizeazã prin intermediul unui alt derivat locuþional. a da / a pune / în vinã > a învinui. negare < dicere nec*. 133-134. O altã problemã este legatã de verbul din locuþiunea capabilã de a da naºtere unui delocutiv. a sta (a sta / a se pune / împotrivã > a (se) împotrivi). mulþumi < a spune (la) mulþi ani. a îmbucãtãþi < a împãrþi în bucãþi... a sita). 63). "a aduce aminte”. judiciare < judex jus dicere. Din exemplele utilizate de E. a duce (a duce cu cobza. de ex. cazul verbelor: a aduce (a-ºi aduce aminte > a-ºi aminti).. discutatã pe larg în Locuþiunile verbale. 584. qui est propre aux dénominatifs” (p. 1955. atestat încã din sec. p. b) Mult mai puþine delocutive sînt alcãtuite din ambele elemente ale locuþiunii. unele vechi ºi altele de datã mai recentã (a atenþiona. participare < partem capere. et non dans la relation «faire». mulþãmi. Astfel au apãrut. 4. a mînca (a mînca de dulce > a dedulci). salutare < salutem dicere*1. a-ºi lua cîmpii > a se cîmpi)5. de ex. precum ºi din afirmaþia sa finalã. a da (a da în lãturi > a înlãtura. chauffer < lat. Este.v.. a) Majoritatea delocutivelor se explicã prin elementul dominant lexical care este totdeauna N (verbul are un rol minor din punct de vedere semantic. a bãga (a bãga / a pune / în þeapã > a înþepa). în interiorul locuþiunii). a-ºi bate joc > a batjocori). în afarã de a zice.. ocassioner. de exemplu. rom. . 30. tc. benedicere < bene dicere*.: lat. a mulþumi. a lua (da) în chirie > a închiria. Termen frecvent în limba folositã în farmacie. a sita < a trece prin sitã3. chiar abstracþie fãcînd de faptul cã nu toate cazurile sînt concludente în egalã mãsurã. de cele mai multe ori.. Se 1 2 3 4 5 Exemplele notate cu * aparþin lui E. a lua (a lua / da / împrumut > a împrumuta. a amîna < a da (pune) în mînã.. 3. a da la fund > a afunda). Din exemplele acestea. batjocori < a-ºi bate joc. Benveniste.. fr. a bate (a bate în tîmpine > a întîmpina. vezi SCL III. V ºi N. rom. Observaþii asupra limbii personajelor lui C. categoricã. a atrage (a atrage atenþia > a atenþiona).. Benveniste. batjocori < batjocurã4 < a-ºi bate joc. sacrificare < sacrum facere. a ocaziona < a da ocazie2. de ex. al XIV-lea. arkalamek "a sprijini” < arka vermek lit. 1960. "a da umãr”. în LR IV. cu iordanul > a cobzãri. a pune (a pune pingele > a pingeli). Vezi Fl. nr. Creaþie obscurã. reiese cu prisosinþã larga capacitate a locuþiunilor formate cu verbe de diverse semnificaþii de a crea delocutive. Faca. reiese cã „Le trait essentiel et signalétique d’un délocutif est qu’il est avec sa base nominale dans la relation «dire». p. rom. a trece (a trece / da / prin sitã > a sita) etc. *mulþãni < (la) mulþi ani (CDDE s. a aminti < a-ºi aduce aminte. verbele delocutive lat. Dumitrescu. (re)mercier < dire merçi*. an). hommagier < rendre (ses) hommages.192 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC b) create pe baza îmbinãrii celor douã elemente. Dacã nu cumva provine din fr.

ci ºi în alte tipuri de unitãþi. sau rom. mai veche. a acoperi un lucru rãu” aratã cã nu poate deriva exclusiv din substantivul muºama. din alte locuþiuni. Alãturi de forma1 V. iar locuþiunea substantivalã pãrere de rãu este delocutivã din locuþiunea verbalã a-i pãrea rãu. a chefui < a face chef. Este de pildã cazul locuþiunii a bãga de seamã. deoarece acest cuvînt. pe de o parte. a albi "a strînge bani. propunem ca termenul delocutiv sã fie extins: a) asupra locuþiunilor verbale. ºi în special al celor verbale. . Putem fi siguri deci cã la baza delocutivului a muºamaliza. care au la bazã locuþiuni. îºi au baza nominalã într-o locuþiune verbalã alcãtuitã cu verbul a face. lat. stã locuþiunea citatã. înseamnã "bucatã de pînzã ceruitã”. cel puþin în limba românã. v. b) asupra oricãror pãrþi de vorbire. de pildã a) în locuþiuni adverbiale. numai în locuþiunea a face muºama apare sensul figurat. trebuie sã subliniem o datã mai mult rolul creator al grupurilor locuþionale de cuvinte. la identificarea corectã a unor etimologii ºi. fãrã legãturã cu contextul general din care au fost desprinse. Aºa cum a-ºi aminti este delocutiv din a-ºi aduce aminte. p. judecate de obicei ca denominative. p. 5. orice locuþiune verbalã are posibilitatea de a sta la baza unui verb delocutiv. în Locuþiunile verbale.. creatã pe baza locuþiunii a bãga seama. la revizuirea altor etimologii. Trebuie sã observãm cã verbele delocutive nu îºi au originea exclusiv în locuþiuni verbale. alcãtuitã cu verbul a face. obviare "a sta în cale”. 4.. Numeroase locuþiuni. În fine. la rîndul lor. privite din acest punct de vedere. virtual. pe de altã parte. Ajunºi la capãtul acestor observaþii de naturã generalã. luat izolat.. ob via. SCL IX. O asemenea constatare teoreticã ne obligã. de datã mai recentã. în afarã de verb. trecut prin filiera locuþiunii substantivale purtare de grijã2. 265. alteori situaþia se prezintã deosebit de clar. 1958. a economisi” < a strînge bani albi (pentru zile negre)1. conjuncþia basam (cã) este delocutivã din locuþiunea verbalã a bãga de seamã. Sensul factitiv al unor verbe se explicã tocmai prin originea lor locuþionalã: a roti < a face roatã. de ex. un caz similar îl prezintã locuþiunea a purta de grijã. practic. Ne referim de exemplu la verbul a muºamaliza. al cãrui sens figurat "a cocoloºi. cu vîrf > covîrºi sau b) în grupuri de cuvinte de mai mari proporþii. 2 Amãnunte despre acest tip de locuþiuni delocutive. tot aºa a purta de grijã este varianta delocutivã a locuþiunii verbale a purta grijã. a boþi < a face boþ. 127. aºa cum a reieºit din discuþia precedentã.DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE” 193 poate afirma cã. sudate între ele. A bãga de seamã ºi a purta de grijã sînt locuþiuni delocutive. duce. provenite.adv. Dacã totuºi astfel de cazuri nu sînt suficient de edificatoare. de ex. Astfel. Studiul locuþiunilor. creaþie tardivã din obvia < loc. prin intermediul derivatului substantival bãgare de seamã. sã acordãm o mai mare însemnãtate cercetãrii acestei modalitãþi de formare a cuvintelor.

194 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC þiile lexicale denominative ºi deverbative. cu caracteristici proprii. ca o clasã aparte. SCL. 3. trebuie deci incluse ºi delocutivele. p. 1961. 307–311 .

. de aproximativ 20 de ani. care oferã ºi o bibliografie substanþialã (II.). care propune date pentru primele atestãri ale neologismelor. element fundamental al limbii.). viziona "a vedea”. dar fãrã exemple ilustrative. cît ºi prin sens. acest subiect generos – prin problemele variate pe care le ridicã – a atras ºi pe alþi cercetãtori. Prima observaþie care se impune este cã. atît ca formã.). din cele peste 3. erori de „absenþã” pot subzista într-o lucrare de pionierat cum este DCR. Ulterior. a atras un mare numãr de savanþi. ne propunem sã analizãm numai verbele neologice adoptate de românã în ultima sa perioadã de dezvoltare.000 de cuvinte înregistrate de DCR. unei probleme”. transplanta "a transfera” (fig.). p. a se confrunta (cu) "a avea obligaþia de a face faþã unei greutãþi.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ Studierea verbului. care s-au oprit asupra diferitelor aspecte ºi faze din viaþa verbului românesc. DCR cuprinde doar cuvintele recoltate dupã 1960 care nu au fost înregistrate de dicþionarele apãrute între 1960 ºi 1975–1978 sau care au fost consemnate în acest interval de timp. II.). lifta "a enerva” (fig. dar al cãror registru semantic s-a lãrgit sau chiar s-a modificat în ultimul timp. 12 fiind verbe deja cunoscute în românã. complet noi. Astfel. sînt 112. evident.. problematiza "a sistematiza” (învãþ. Dintre aceste 124 de verbe. delesta "a epura” (fig. 1132–41). cola "a combina” (fr. verbul românesc a fost analizat în multe lucrãri – româneºti sau strãine – printre care monumentala lucrare Le verbe roumain de Alf Lombard (I. este cazul verbelor: mobiliza "a face un bolnav sã meargã” (med. În cele ce urmeazã. 1954.). perioadã reflectatã în DCR. realiza (care în ultima vreme s-a îmbogãþit cu sensuri . 1955. numai 124 sînt verbe. Lund). dar ºi al modului de gîndire a unui popor.

6 Verbele fãrã prefixoidele auto. confrunta (cu).196 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC foarte diferite)1. în românã dupã model englez.. ironiza. dar cu alte sensuri decît cele înregistrate în DCR. I. 18 sînt reflexive: autopastiºa. 106 sînt formate cu sufixul flexionar -ez5. R. v. Din punct de vedere cantitativ. de tipul a trage la xerox. contempla. De asemenea. deoarece apare tocmai într-o traducere din englezã. LRC. fac excepþie 8 verbe de conjugarea I care nu primesc acest sufix (autodenunþa. furaja (agr. poate. iar. dintre cele 114 verbe de conjugarea I. p. 333-336. Studierea verbelor noi demonstreazã cã. LRC. Sã mai precizãm cã. Dimitrescu. de la început. O. prelimina "a prevedea”2. dezînºela. nu au fost discutate verbele vechi care formeazã sintagme noi. autoobserva. 88. Fl. p. mezalia. cã am avut în vedere. autohtoniza. 4 Graur. rigidiza "a face sã devinã rigid sau mai rigid”. acuza. Brâncuº. Sã precizãm. formaþiile româneºti au fost create: 1 V. raportul fiind deci de 2 la 1 în favoarea creaþiilor autohtone. Brâncuº. 3 Iordan. robotiza. intitula. dar existent. 437. a împuºca cuie. afirmã cã româna nu construieºte verbe noi cu sufixul -ez. p. 4 sînt de asemenea reflexive: autodefini.sînt discutate de Brâncuº. T. proteja. servi. teleobserva6.. . dezînºela.ºi tele. denunþa. proclama. care ºi ele pot constitui uneori o dovadã a existenþei unui verb neatestat încã în scris la o formã personalã. adapta. numai conjugãrilor celor mai bogate. p. creat. cãrãmizi ºi pisici. iar dintre cele 9 verbe de conjugarea a IV-a.. din perspectiva claselor de verbe. 248. gondola. existã o diferenþã fundamentalã între conjugarea I ºi a IV-a: cea mai mare parte a verbelor noi (114) aparþin primei4 conjugãri. documenta. autoeduca. 436. supraucide. acestea aparþin.). Dupã cum se poate uºor constata. nu ºi infinitivele lungi sau participiile. Studiul etimologic al verbelor noi ne permite sã constatãm cã numãrul verbelor formate în românã este aproape de douã ori mai mare decît cel al cuvintelor împrumutate. sensurile noi aparþin unor domenii speciale sau reprezintã sensurile figurate ale unor cuvinte care existau deja în românã. I ºi a IV-a3. 88. numai verbele care apar în DCR la forme personale. dupã toate probabilitãþile. dintre cele 114 verbe de conjugarea I.. confrunta (cu). La rîndul lor. educa. 235. Singura excepþie este un verb de conjugarea a III-a. a (se) da mare etc. observa. p. în limba vorbitã. V. autoacuza. autoproclama. Trebuie sã observãm cã majoritatea verbelor noi sînt construite cu sufixe gramaticale flexionare: toate verbele de conjugarea a IV-a au sufixul flexionar -esc. p. celor mai active din românã. 2 Unele dintre aceste cuvinte apar în DN3 sau chiar în DEX. p. 5 Iordan. V. în cele ce urmeazã. în timp ce conjugarea a IV-a nu conþine decît 9 verbe. de fapt..

rigidifier DMC 50)). fr. apologiza 74 < apologie + -iza. ºi de semi-. furaja 74 < furaj + -a. C. chintesenþia 66 < chintesenþã + -(i)a. germ. obscuriza 79 < obscur + -iza (cf. putînd fi explicat fie prin substantivul cãrãmidã + -i.. dezînºela 73.G. to smash. rigidiza 76 < rigid + -iza (cf. smacher).. fr. engl. b) Un mare numãr de verbe noi sînt formate cu ajutorul prefixoidelor. cocktailiza 79 < cocktail + -iza. 433-443. C. problematiza 75 < problematic + -iza. répertorier). autoproclama 66. Verbul cãrãmizi are un statut mai puþin clar. mult mai puþine. monodia 72 < monodie + -a. simultaneiza 75 < simultan + -iza. autodefini 65. autocontempler). mai curînd. fr.R. cãminiza < cãmin + -iza. autoobserver)). autoeduca 63 (cf. verbele noi care derivã de la substantive sau de la adjective3 manifestã o preferinþã netã pentru anumite sufixe lexico-gramaticale: -iza apare în 17 cazuri ºi -ona4 în douã. p. 213. panoramieren). tensiona 71 < tensiune + -ona2 ºi. fie. pisici 78 < pisicã + -i. panorama 67 < panoramã + -a (cf. intimiza 73 < intim + -iza. 3 cu re-: reaclimatiza 1 Cifra care apare dupã verb precizeazã anul cînd acesta a fost înregistrat în DCR sau. fr. it. autoproteja 77. într-un dicþionar al uneia dintre limbile avute în vedere (franceza. . it. externa < extern + -a. robotiser DMC 60). unghiula 67 < unghi + -a. autoadopta 62. it. folcloriza 63 < folclor + -iza.. fr. dintre care cel mai activ este auto5 (autopastiºa 61. c) Alte formaþii româneºti sînt construite cu prefixe: 4 cu des. dar atestate înainte de 1960. dacã e cazul. piluliza 71 < pilulã + -iza. paradoxa 78 < paradox + -a. cehoviza 67 < Cehov + -iza. igieniza 71 < igienã + -iza. 9-25. autoironiza 63. autodenunþa 63 (cf. 3 Purdela. obscurcir). cu o singurã formaþie. D. litera < literã + -a. autoincendia 75. robotiza 73 < robot + -iza (cf. p. grãniceri 74 < grãnicer + -i. fr. întotdeauna neologice. fr. p. 117. monografia 76 < monografie + -a. dezactualiza 65. 168-169. Oricum. desfia 75. autodenunziare).DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 197 a) majoritatea de la substantive la care se adaugã pur ºi simplu semnul specific infinitivului sau un sufix flexionar (gondola 771 < gondolã + -a. autoacuza 66. repertoriza 73 < repertoriu + -iza (cf. Zugun. 2 Guþu Romalo. Sã notãm cã aceste sufixe sînt mai frecvente la verbele noi decît simpla adiþionare a sufixului specific infinitivului. italiana. mixta < mixt + -a. autosupraveghea 66. aceastã ultimã situaþie neîntîlnindu-se decît la 15 verbe recente. smecea 74 < smeci + -a (cf. 4 Vasiliu. plecînd de la adjective (autohtoniza 74 < autohton + -iza (cf. etapiza 70 < etapã + -iza. p. autocontempla 67 (cf. germana). p. engleza. autoeducare). semiindustrializa 74. cronica 71 < cronicã + -a. autodocumenta 63. erbicida 76 < erbicid + -a.(dez-): despãcãli 73. cu douã formaþii: tele-ecraniza 75 ºi teleobserva 79. direcþiona 74 < direcþie + -ona. S. autoobserva 63 (cf. coregrafi(z)a 73 < coregraf + -i(z)a. E lesne de observat cã prefixoidele se alipesc numai verbelor deja existente.. urmat apoi de tele-. prin adjectivul cãrãmiziu. autointitula 62. 5 FC I. autoctonizare).

G. implanta 73 < implanter DMN 50. 2 cu supra-: supratraversa 75. F.+ tub + -a (cf. alegoriza 75 < allégoriser...198 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 75. confrunta 73 < confronter DMN 59. p. p.P.. altele foarte vechi (înºela. cele mai numeroase sînt verbele de origine francezã: apunta 76 < apponter PR 48. vernisa 743) ºi 1 de la un adjectiv (prelimina 73). 190.L. dar cu un statut mai vechi în limbã. dezeroiza 742. p. V.. 1–3. reradia 72.+ pom + -a.. 1 cu pre-: previziona 67 ºi 1 cu sub-: subtraversa 65. p. 10 V. 3 cu de-: defrîna 76. decoperta 77. ucide). cibernetiza 74 < cybernétiser DMN 68. 4 FC II. dezeºua 71 < déséchouer. surclasa 74 < surclasser. delesta 75 < délester. erotiza 67 < érotiser DMN 68. 8. antama < entammer. marºa 78 < marcher. .L. 204. balota 73 < a face balot. p. 34. 6 Guþu Romalo. cîteva verbe au fost construite de la anumite locuþiuni: concluziona 66 < a trage concluzii + -ona6. 230. 311. transplanta 73 < transplanter. C. împoma 61 < în. culpabiliza 73 < culpabiliser DMN 66. mezalia 78 < mésallier. p. p. surdina 1 Hristea. fuºera 75 (< fuºerai). intubare). e) Alte verbe noi sînt formaþii parasintetice: amartiza 76 < a + Marte + -iza. reconverti 78 < reconvertir PR secolul XX. dupã modelul aluniza4. anii ‘601. Sã precizãm cã ºi prefixele se alipesc numai la verbe deja existente în limbã. lectura 70 < a da (face) lecturã7. revigora 74 < révigorer. f) În fine. 8 Noþiune introdusã de Benveniste. solilocva 73 < soliloquer. pãcãli. unele neologice. it. P. trufa 72 < truffer. 3 Graur. gafa 69 < gaffer. Dimitrescu9 ºi M. melancoliza 78 < mélancoliser.G. 89. d) 6 verbe sînt create prin derivare regresivã de la substantive (antologa 63. reveiona 60 < réveillonner. Dintre împrumuturi. relectura 76. 2 Guþu Romalo. Aceste noi formaþii delocutive8 se adaugã celor deja studiate de Fl. C. Trebuie sã observãm cã toate aceste formaþii parasintetice5 pleacã de la un element nominal la care se adaugã alte elemente formative. cola 74 < coller DMN 68. p. intuba 77 < in. melciui 66 < a face ca melcii + -ui. supraucide 72. p. Vulpe10. racola 77 < racoler. demixta. expertiza 77 < expertiser.E. 5 Asan. 7 Ibidem. 229. hanta 74 < hanter.D. vermutiza 61 < vermouthiser. 36. autoservi. depolua 78 < dépolluer PR 70.. 9 V. II. C..

racola 77. orice bun cunoscãtor al limbii române îºi dã seama cã multe dintre împrumuturile din francezã au caracter livresc ºi cã nu au intrat în circuitul general al limbii noastre.. engl. precum mobiliza ºi viziona nu provin decît sub aspect formal din verbele franceze mobiliser ºi visionner3. etapizare 69. contacter. alunizare 62. Cîteva verbe. de exemplu. Este. pe bunã dreptate. unul este în favoarea participiului: computeriza 75. p. marºa. iar dintre cuvintele de origine englezã.E. refriºa 73 < cf. direcþiona 74. intimiza 73. lifta 74 < engl. to optimize DMN 60. 2 Dintre toate verbele cuprinse în DCR. Am precizat la început cã lista noastrã de verbe noi nu cuprinde cazurile din DCR în care apar doar infinitive lungi ºi participii. depolua 78. cazul lui involva sau realiza cu sensul "a înþelege”. Brâncuº dã. réaliser. 3 Hristea. cf. to contact PR 40. apunta 76. cã verbele de conjugarea I împrumutate din francezã provin întotdeauna din verbe de conjugarea I. Totuºi. Verbul semiindustrializa 74 reprezintã un caz special cãci el apare atît 1 Iordan. lectura 74. În sfîrºit. Evident. contacta 75 < fr. rafraîchir2. În ceea ce priveºte raportul dintre verb ºi participiu. lifter. racolare 74. cf. ºi unul de origine italianã: augura 77 < augurare. acesta este singurul care a primit în românã forma conjugãrii I. involva < to involve. 140-141. celãlalt în favoarea verbului: folcloriza 63. Gr. to miniaturize. intimizare 69. Trei verbe sînt de origine englezã: computeriza 75 < to computerize BD 65. p. remarcã. PR 60. 463. dar – în general – el se explicã aici prin prototipul romanic care se aflã la originea verbului românesc. tot astfel. sufixul -iza apare destul de frecvent. 335-336. hanta. o lungã listã de verbe care în francezã aparþin conjugãrii în -ir (sau -oir). engl. miniaturiza 74 < fr. engl. cf. to prospect. aluniza 69 a fost creat în românã dupã francezul alunir (DMN 59). modelul francez fiind în -ir. depoluare 70. optimiza 69. cazul cuvintelor antama. optimizare 66.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALà 199 68 < sourdiner1. . semiindustrializa 74. to realize4.. direcþionare 67.. erbicidare 75. computerizat 74. LRC. cola. fr. reflectoriza 71 < to reflectorize. optimiser. ªi în cazul împrumuturilor. în Pr. semiindustrializare 73. folclorizat 71. p. miniaturiser. P. lecturare 71. cu sensul de "a înþelege” < engl. cf. apuntare 69. Iatã cîteva exemple de acest fel: aluniza 69. p. etapiza 70. erbicida 76. 6 verbe au dublã etimologie – se întîlnesc ºi în francezã ºi în englezã: prospecta 74 < fr. sens cunoscut de un mic numãr de vorbitori de românã. to lift. realiza < fr. 488. autoincendiere 63. engl. optimiza 69 < fr. iar în românã sînt incluse în conjugarea I. considerãm cã este interesant sã notãm aceastã situaþie care dovedeºte cã uneori infinitivele precedã în timp atestãrile verbelor respective – cu 12 ani (autoincendia) pînã la un an (etapiza). prospecter. cf. dintre cele douã cazuri prezente în DCR. autoincendia 75. R. atunci cînd infinitivul lung apare alãturi de verb la forme personale. 4 Dimitrescu.

Totuºi. în Vasiliu. a cunoscut naºterea mai multor verbe (78) decît deceniul anilor ‘60. exemplele menþionate mai sus pot confirma. se întîlnesc pentru acelaºi verb6 sufixe sinonime (coregrafia ºi coregrafiza. dezînºela 73. deºi folosirea lor anterioarã apariþiei DEX-ului (1975) sau DN3 (1978) ar fi putut permite consemnarea lor în aceste dicþionare. reradia 62. monografia 76. în care nu s-au înregistrat decît 46 de verbe. Al. culpabiliza 73. p. semiindustrializa 74. robotiza 73. cronica 71. folcloriza 63. . 1962. balota 73. cel din urmã. v.200 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC alãturi de infinitivul lung (a cãrui atestare o precede pe cea a verbului) semiindustrializare 72. Niculescu. erbicida 76. autosupraveghea 66. în SCL 2. cãminiza. hanta 74. cel al anilor ‘70. Graur. Destul de rar. p. autoincendia 75. chintesenþia 66. dezactualiza 65. igieniza 71. reflectoriza 71. precum ºi concluziile pe care le tragem. 4 Pentru acest concept. despãcãli 73. etapiza 70. subtraversa 65. fuºera 75. relectura 76. dintre cele douã decenii avute în vedere. p. anii ‘60. 2. cãrãmizi 74. piluliza 71. subordonarea verbului mai ales faþã de substantiv.. autodocumenta 63. monodia 72. T. XIX. autoproteja 77. Individualitatea. computeriza 75. dezeºua 71. cehoviza 67. 114-116. cît ºi de participiul semiindustrializat 74. 1 Aparþinînd limbii vorbite (argotice sau cultivate). În orice caz. repertoriza 73. respectiv.. litera. 3 V. p.. împoma 61. supraucide 62. au ajuns la concluzii asemãnãtoare plecînd de la DLRM ºi. trufa 72. Din perspectiva verbelor neologice. antama1. autoadapta 62. 55-91. teleecraniza 75. trebuie sã fie privite cu multã prudenþã. Mai mult. caracterul foarte pronunþat al occidentalizãrii noastre romanice4. S. DCR poate sã ofere un tablou general al verbelor noi. cãci DCR nu a putut sã înregistreze toate formele verbale noi din epoca studiatã. coregrafiza 73. decoperta 77. erotiza 67. Pr. dintre care cele mai multe nu au fost înregistrate de nici un alt dicþionar al limbii române. în aceastã situaþie se aflã jumãtate din totalul verbelor noi. apunta ºi apuntiza). surdina ºi surdiniza. ºi Brâncuº. desfia2 75. anii ‘60. 6 Vezi ºi alte exemple. 485. dar ºi în alte sufixe moderne ca -iza sau -ona.R. terminate nu numai în -a. Sã notãm ºi faptul cã. aceste cifre. ca de exemplu: apologiza 74. determinã preponderenþa verbelor la conjugarea I5. productivitatea fiecãrei conjugãri apare cu claritate: faptul cã majoritatea verbelor noi aparþin conjugãrii I ºi conjugãrii a IV-a demonstreazã cã limba urmeazã tendinþa mai veche de generalizare a conjugãrilor regulate3. dar dicþionarele curente ale limbii române nu le-au înregistrat. o datã în plus. 136. grãniceri 74. melciui 66. dezeroiza 74. autoservi. pe care l-am subliniat în paginile precedente. de la DEX. 5 Graur. surdina 68. unghiula 67. involva. refriºa 73. gafa 69. externa 73. Hristea ne-a comunicat cã el cunoºtea aceste verbe de cel puþin 40 de ani. 2 Th. De altfel. În orice caz. dintr-o epocã anterioarã celei pe care o studiem aici. verbele de acest tip nu au fost înregistrate în presã. 235-236. p. tensiona 71. intimiza 73.

1. aºadar. p. O. n. 253. t). 248. r. Cu toate acestea. 24-25. 1 V.DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ 201 Singurul tip într-adevãr productiv al limbii române din ultimele douã decenii este. Dupã el. care au la bazã totalitatea verbelor neologice din DEX. T. v. O concluzie de ordin semantic: studiul verbelor noi dovedeºte cã cele mai multe dintre ele (de exemplu: aluniza. o ºesime din verbele neologice din DEX nu se formeazã cu sufixul -ez. p. amartiza.. Graur. autoservi. cel al primei conjugãri. Brâncuº2 ajunge la alte concluzii. p. z. dar cã numãrul verbelor noi fãrã sufix este foarte mic (8. 2 O. . Dimitrescu terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 1 1 – p 1 1 – i 2 2 – b 2 2 – i – – – v 6 4 2 j 2 2 – d 4 4 – º 3 3 – n 11 11 – s 4 4 – g 3 3 – cs 2 2 – m 5 4 1 u 3 3 – r 13 13 – f 4 4 – t 22 21 1 l 15 14 1 c 2 1 1 z 17 16 1 o 1 1 – þ 3 2 1 x 1 1 – terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix Se poate observa cã unele terminaþii ale rãdãcinii comportã – proporþional – un mare numãr de verbe în cele douã tabele (l. ºi tabelul rezultat din studierea verbelor neologice din DCR. p.. Iatã sub formã de grafic o comparaþie între tabelul statistic publicat de Brâncuº. Fl. Brâncuº terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix e 6 6 – þ 30 24 6 i 152 152 – p 32 26 6 i 6 6 – b 19 11 8 j 30 30 – v º 18 18 – d s 82 82 – n cs 13 13 – g u 32 31 1 m f l z 12 163 397 11 160 392 1 r 3 t 5 c terminaþia rãdãcinii total verbe cu sufix verbe fãrã sufix 48 116 236 38 39 101 220 14 9 15 16 24 76 225 342 184 50 184 270 34 26 41 72 150 2. 244-245. p.. criteriul comun fiind terminaþia rãdãcinii ºi sufixul sau absenþa sufixului. 2). Gr. caracterizat prin sufixul -ez la prezentul indicativului1. apunta. verbele în -ez pe care le-am citat aici demonstreazã cã concluziile lui nu se verificã în cazul verbelor create în ultimii 20 de ani.

cãci nici a-2 + s + -iza. prin urmare. p. p. 89. evident. 1983. teleecraniza. împrumuturile aratã. unghiula) se raporteazã la realitãþile actuale. tipurile de combinaþii sufix-prefix sînt diferite. problematiza. Cele mai multe se explicã în limitele limbii noastre. o datã în plus. nici in. intuba. una singurã se dovedeºte astãzi productivã. Formaþiile parasintetice au fost construite numai de la un substantiv nederivat. DCR nu a înregistrat nici un verb compus. semiindustrializa. depolua.P. optimiza. implanta. erbicida. o concluzie cu caracter negativ: deºi numãrul substantivelor compuse este foarte mare în ultima perioadã de dezvoltare a românei. surclasa. chintesenþia. simultaneiza.. supratraversa. Romanica Gandensia. reradia. reflectoriza. la noile orizonturi ale omului de azi. cel puþin în ultima perioadã de dezvoltare a ei. reviziona.P. . dintre diferitele situaþii luate în discuþie de F. racola.P. piluliza. transplanta. Mai mult. aºa încît concluziile anterioare îºi pierd uneori validitatea. igieniza. smecea. la diferitele domenii ale ºtiinþei moderne. Se poate lesne observa cã unele dintre concluziile noastre concordã cu cele ale cercetãtorilor anteriori. robotiza. vorbeºte chiar de slaba productivitate a prefixului a. În sfîrºit. 231–241 – traducere din limba francezã 1 F. în general evoluþia are loc fãcã ca vorbitorii sã-ºi dea seama cã asistã la anumite modificãri sau cã sînt ei înºiºi autorii acestor modificãri care pot avea consecinþe foarte importante pentru viitorul limbii române. procesul foarte acut de occidentalizare romanicã a limbii române. computeriza. Ceea ce. Sperãm cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã surprindã pe viu dinamica verbelor neologice din ultimele douã decenii. cocktailiza. coregrafiza. pe de altã parte. cibernetiza. uneori.în cazul verbelor parasintetice din românã. 2 Reinheimer. nu aratã nimic altceva decît cã limba evolueazã ºi cã aceastã evoluþie este foarte rapidã. subtraversa. D. miniaturiza.+ s + -a nu sînt înregistrate în tabelul final din F. le contrazic. ele sînt încã o mãrturie a internaþionalizãrii lexicale a limbii române. Asan1.202 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC balota. reaclimatiza. 153. p. prospecta.. panorama. în timp ce altele le corecteazã sau. solilocva.

285. refl. cuvintele ºi sensurile noi în presã sînt vehiculate. C. a face sã devinã real”. a întruchipa. DN: 1. o invenþie etc)”. 2. 2. Exemplele de care dispunem aratã cã verbul a realiza are o mare extensie ºi o frecvenþã ridicatã ºi. a-ºi pune în valoare capacitatea. al doilea – patru sensuri. Canarache. în plus. a cîºtiga ceva”. Breban. a se desãvîrºi. cã este folosit cu semnificaþii nemenþionate încã în dicþionare: – "a alcãtui. . V. Dicþionar de neologisme.” (Sc.. structura semanticã actualã a lui a realiza înregistreazã modificãri însemnate. a se dezvolta deplin. verbul a realiza mai are multe alte înþelesuri. T. 3. 4. a face ceva”. "a îndeplini. construirea unui oraº în miniaturã în care toate elementele – de la trotuarul strãzii la acoperiºul caselor – sã fie realizate pe bazã de materiale plastice. 3. primul – trei. cã limbajul ziaristic manifestã cea mai mare deschidere spre stilul colocvial. p. posibilitãþile intelectuale”. noi am înregistrat adesea acest verb în limbajul presei. de preferinþã. Frecvent folosit atît în limba scrisã cît ºi în limba vorbitã. 3. a desãvîrºi. a plãsmui. a înfãptui.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA Dicþionarele relativ recente ale limbii române: Fl. Mic dicþionar al limbii române. Structura actualã a românei reclamã lãrgirea acestui inventar. a fabrica”: „Un grup de cercetãtori francezi ºi-a propus. de pildã. p. Maneca. "a se dezvolta. refl.XII. Radio. Marcu. 4–10 iulie 1971. MD: 1. 7). Bucureºti 1966 (DN2) ºi A. Bucureºti. a elabora”: Emisiune-concurs realizatã de Redacþia pentru tineret (Pr. a dobîndi”.1966. atribuie acestui verb. "a crea. "a crea (o operã de artã. – "a lucra. 1974 (MD). "a obþine. a-ºi pune în valoare capacitãþile creatoare”. p.. "a obþine. "a înfãptui. 4). Sîntem de acord cu Graur.

Lettre à R.1966. 7. p.D. a fabrica”: „La fabrica de încãlþãminte ºi mase plastice «Victoria» din Timiºoara se realizeazã un variat sortiment de produse. – "a efectua”: „În martie 1965. p. la o emisiune”.: orice spectacol)”. În ce mãsurã aceste sensuri se aflã implantate în limbajul specific cinematografului (spectacolului) o dovedesc derivatele realizator (de spectacol) sau realizare "totalitatea operaþiilor necesare trecerii de la un proiect de scenariu la un film. 7). 1962. dintre care am amintit doar cîteva. realizare sînt inserate în DN ºi în MD. încã de la începutul secolului. a-ºi da seama”.. 3).. lib.. mais de nombreux philologues le tolèrent”. – "a publica”: „Se va edita un ghid al oraºului Bucureºti ºi se vor realiza materiale de popularizare a obiectivelor importante din acest punct de vedere.XII.1965. cu observaþia: „Cet anglicisme. a realizat un spectacol aproape corect. p. p.” (Cont.” (Cont. aceste douã sensuri aparþin verbului to realize ºi ele au fost transmise. 17.X. Adesea se înregistreazã. au sens anglais de to realize depuis Bourget..XII. – "a se stabili”: „/La Opera din Bucureºti/ comuniunea dintre public ºi scenã se realizeazã încã din primele arii. Trebuie sã mai amintim încã douã colocaþii în care a realiza este puternic implantat: 1) interviu realizat de X (unde a realiza "a lua”) (vezi definiþia verbului a intervieva din MD: "a lua cuiva un interviu”) ºi 2) film (spectacol) realizat de Y. sensuri legate de lumea filmului. a sesiza”: „Am realizat prea tîrziu ceea ce mi-a spus” ºi 2) "a-ºi da seama”: „Nu am realizat cã a trecut atît de mult timp de cînd nu ne-am vãzut”. înregistreazã în francezã sensurile menþionate încã din 1900. 10. Ex. construcþia a realiza un film. Bazin. douã sensuri specifice al lui a realiza: 1) "a înþelege.” (Rom. am bãnuit de la început dificultãþile de a o realiza: vastitatea ariei sociale ºi bogãþia practic inepuizabilã a aspectelor concrete.1965. XII. PR.. Léautaud. dar fãrã a se specifica aceste sensuri speciale. p.” Cele douã cuvinte: realizator. 4).. – "a duce la capãt.XII.. Souday. Buc. ext. citîndu-l pe H.” („Revista de referate ºi recenzii”. 18. a duce la bun sfîrºit”: „Propunîndu-ne tema acestei anchete. francezei. cu cîteva greºeli. 1966). 1). assez courant dans la langue littéraire. a été violemment attaqué par P. s-a realizat prima traducere automatã în Bulgaria.v. p.” (Inf. 315): „Pour réaliser.204 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – "a produce. teatrului. unde a realiza "a dirija toate operaþiile de preparare ºi executare a unui film (p. Într-adevãr. de exemplu. spectacolului în general. precum ºi frecvenþa ridicatã a acestui verb au origini ºi explicaþii socio-culturale diferite. Multiplele sensuri ale lui a realiza.1965. la care se apeleazã în împrejurãri bine definite. 30.. „O realizare de seamã a cinematografiei noastre. mai ales în vorbirea cunoscãtorilor de englezã. aproape tehnice.” (Sc. etc. în primul rînd a francezei. Car le mot exprime une . Georgin (în Jeux des mots.1966.: „T. 7). s. care se reduc în principal la douã: Influenþa unei limbi strãine. dar ºi a englezei pentru sensul "a înþelege. il est difficile de le refuser. din care ne-a parvenit. ªi.

În cazul nostru. a duce la capãt (considerate. fãrã îndoialã. lit. Tome II. Considerãm cã se impune urmãtoarea concluzie: a realiza a devenit astãzi un verb cu sens aproape nelimitat. prin însãºi vechimea lor. prin aceasta se apropie de verbul a face. 11: „Réaliser tend à remplacer accomplir. în diferite contexte. ªi m-am realizat cu o femeie foarte cumsecade. el impune o serie de semnificaþii pe care predece1 Graur. exécuter. Folosirea lui a realiza în loc de a se alege (cu) a atras dupã sine calcul construcþiei cu prepoziþia cu. neologismul a realiza învinge în competiþia cu verbele mai vechi: a lua. echivaleazã cu o „ridicare” a nivelului de limbã. exercer. 17. même le but!” Enunþul urmãtor. a efectua.UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA 205 nuance particulière. în timp ce utilizarea lui a face în locul altui verb „coboarã” enunþul respectiv (într-adevãr. p. p. cunoscãtoare ale francezei ºi englezei. cu discernãmînt. On réalise n’importe quoi. a alcãtui. mai banale.. dar nu este mai puþin simptomatic pentru forþa de penetrare a lui a realiza în mediile cele mai diverse. a naºte dovedeºte puþinãtatea iscusinþei ºi experienþei în folosirea limbii române). PR noteazã s. T. VIII. a stabili. care – trebuie s-o recunoaºtem – nu este uneori decît aparentã (vezi cazul: m-am realizat cu). Verbul a realiza a cucerit un loc de seamã în limba actualã. dar a cãror folosire ar fi trebuit sã se impunã în virtutea proprietãþii termenilor) al cãror substitut. On réalise une œuvre au lieu de l’écrire!.. cît mai ales din raþiuni de „modã”: a realiza este deci folosit cu construcþia specificã verbului pe care îl înlocuieºte: „Nu am putut sã o vãd în ochi (pe prima soþie). a lucra. atteindre. Ceea ce þine de evoluþia specificã a limbii noastre. observaþiile lui Thérive. Verb la modã. prin imitaþie. ca în multe alte cazuri. În orice caz. Situaþia este identicã pentru francezã. manifestã dorinþa de a vorbi într-un mod distins. pare a fi. ciudat.v. sã exprimi prin a face sensurile lui a construi. 285. pratiquer et dix autres verbes excellents. deosebirea esenþialã dintre cele douã verbe trebuie cãutatã în „nivelul” atins. fabriquer. a compune. prezenþa lui a realiza se explicã prin tendinþa generalã de a înlocui vocabularul tradiþional cu termeni internaþionali1. oferã dovada cã verbul a realiza este utilizat în locul altui verb nu atît de nevoie. 19). „verbum vicarium” prin excelenþã. a elabora. ªi uite cã totuºi n-am murit.” (Rom. Nu mi-a mai trebuit de atunci. p... mai „elegant”.. Acest exemplu izolat.” Semnificaþiile menþionate mai sus sînt accesibile persoanelor cultivate. aparþinînd unei persoane necultivate – supuse unui interviu –. dar care. foarte muncitoare: nevasta mea de-a doua. a elabora. a realiza ajunge uneori sã înlocuiascã alte neologisme (avînd o încãrcãturã specificã mai mare) ca de exemplu: a fabrica. ele s-au propagat. într-un cerc mai larg de subiecþi vorbitori de românã. .1972. nu se va impune desigur la nivelul limbii.. cãci. utilizarea lui a realiza conferã o aurã de eleganþã. Totuºi. între verbul a realiza ºi alt verb care admite aceeaºi distribuþie relaþiile semantice care se stabilesc sînt de ordin paradigmatic. Querelles de langage. folosit cu mãsurã.

1975. fie ºi numai cu titlu documentar. 333–336 – traducere din limba francezã . pînã ce evoluþia ulterioarã a limbii va determina separarea sensurilor durabile de cele efemere. 4.206 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC sorii noºtri nu le cunoºteau. dicþionarul este astãzi obligat sã consemneze aceastã polisemie. p. RRL XX.

în special în aspectul scris al limbii române ºi mai puþin în aspectul vorbit. 285. T.. tamponare”. context. ciocnire” ºi al doilea din limbajul militar. la radio ºi televiziune se aud cuvinte noi.. cu alte semnificaþii.. În DEX s. despre care acad. care consemneazã douã sensuri: primul din fizicã. a realiza etc. care sînt folsite cu predilecþie. pe lîngã sensurile de mai sus. . coliziune”: „Dupã toate probabilitãþile. "fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. unde apare în sintagma punct de impact "loc unde un proiectil atinge þinta”. cu semnificaþii nepotrivite. impact este înregistrat ca atare în DN.. Cuvînt aparþinînd la origine ºtiinþelor exacte. atît în sensul cã apar mult prea des. În cele ce urmeazã vom cãuta sã grupãm – pe lîngã sensurile devenite „tradiþionale” – cîteva dintre accepþiile mai noi ale cuvîntului impact. cuvinte folosite de multe ori în mod abuziv.: în presa cotidianã se citesc. Graur a arãtat cã este „cel mai însemnat dintre stilurile limbii. a (supra)solicita. impact se specificã sensul "ciocnire a douã sau mai multe corpuri”. Orice vorbitor al limbii române de astãzi întîlneºte însã. Al. în perioada actualã a limbii române literare sînt „la modã” termeni precum problemã. aceleaºi valori semantice apar ºi în DN3. cît ºi în sensul cã sînt utilizate. – (Fiz. "ciocnire”. care se repetã imediat peste tot”1. se adaugã douã sinonime: "coliziune. în special în stilul publicistic. 1 Graur. o largã utilizare a acestui cuvînt. cu menþiunea livr(esc). coordonatã.IMPACT În fiecare moment al istoriei unei limbi existã unele cuvinte cu o situaþie privilegiatã.) "Fenomenul de intrare în contact a douã corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare. este impact. bazîndu-ne pe contexte din presa de largã circulaþie. cu completarea cã la primul sens.v. Astfel. p. figurate. Unul dintre cuvintele frecvent utilizate astãzi. uneori în contexte neadecvate. rãspîndite în limba românã literarã actualã.

lib. p.V.. 6. întîlnire”: „Urmãresc polemica în jurul lui «Manase». ci ºi prin impactul cu publicul: identificarea condiþiei actorului cu cea a spectatorului”. Sc.II. 31. – "ªoc.1979.XII.1979.1979.X. Acest serial a provocat. 4. studiile preliminare au indicat cã toate cele trei motoare ale avionului funcþionau în momentul impactului”. p.VI. se resimte. – "Prezenþã”: „Pe lîngã impactul minor al numelor strãine în topuri. „Ceea ce. Aºa se explicã împrejurarea cã în unele contexte este destul de dificil de prins valoarea semanticã exactã a acestui cuvînt. e denumit. „Dupã cum a indicat unul dintre investigatori.1978.. Sc...1979. 24. p.1979.. p. ºovãielnicã. – "Relaþie.I. lovire”: „În secunda impactului cu neprevãzutul am ºtiut ce sã fac.1979.1979.II. „Adevãrul e cã excepþionalul merit al scriitorului este tocmai acela de a fi realizat asemenea numeroase pagini pregnante prin revelatorul impact dintre «fond» ºi «formã»”. mai observãm douã caracteristici ale vieþii muzicale franceze”. „Prima observaþie care îþi ia ochii este impactul sentimental. 2. „Viteza de lovire a ciocului ciocãnitoarei este de 1. utilizatã ºi în discutarea dramaturgiei unor mari scriitori. Revelaþiile scandalului se precipitã în cascadã ºi nu se ºtie deloc impactul acestei bombe cu explozie întîrziatã”.I. 2. 21. vãdesc orientarea predilecticã a criticului-profesor spre ramificaþiile poetice ale textului dramatic. p.V. într-o manierã prudentã. p. – "Influenþã. „În urmã cu cîþiva ani am remarcat o formaþie ce abia se afirma. „Cosmonauþii Vladimir Liahov ºi Valeri Riumin. 6. . p..1974. Am avut atunci discuþii lungi cu ceilalþi membri ai juriului ce nu suportaserã impactul cu noutatea”. p. la Pretoria «Cazul de la Ministerul Informaþiilor». 10. „Furtuna la «Bulandra» în regia lui Liviu Ciulei este un eveniment nu numai prin perfecþiunea artisticã pe care o atinge.. Rom. forþa de impact fiind de aproximativ 1.G. Sc. are în încheierea destinului sãu momente de impact emoþional”. justificã ºi interesul pe care V.1976.” Luc. surprizã”: „În schimb C. p. 5. 15.1974. 3. Uneori lectura unor texte din presã dã sentimentul cã termenul impact este folosit exclusiv pentru rezonanþa sa modernã ºi nu din necesitate. Sãpt. Rom.. Se numea «Song».VI.. 7.IV.. efect”: „Imensul impact actual al matematicii asupra întregii vieþi sociale. 16. Rom. Cont. în fapt. 31. ca ºi preferinþele estetice utilizate pe parcursul lucrãrii.1979. – "Contact. au descoperit pe unul dintre hublourile acestuia urma impactului cu un meteorit”.000 de ori superioarã celei a gravitaþiei”.208 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fenomenele amintite au fost rezultatul impactului dintre un meteorit gigant ºi Lunã”.”. Sc.1975. 28 VI. ca un veritabil uragan.X. 8. p.”. Sc. Aceastã perspectivã. 6.. lib.. 4.300 mile pe orã. 2. lib.. p.1. 7.XII.. p. Luc.” Rom. Unul din ei trãieºte direct impactul cu criteriile neadormite încã ale gherismului reactivat prin pana lui H. la început timidã. lib. Sc.VII. în efort vizibil de colorare a personajului.1979.. 18. 6. 2.S. se pare. 28.. p. 23. p. aflaþi de patru luni la bordul laboratorului orbital «Saliut-6». Ne limitãm la un singur exemplu recent: „Selecþia autorilor trataþi. 6. cel mai patetic curier din istoria T.

de surprise. influenþã” (despre care se menþioneazã. impact des informations. substantivul care urmeazã dupã impact este non-animat. impact de Beethoven. astfel. cel puþin în materialul de care dispunem. impact minor. iar despre celelalte cã au început sã se difuzeze aproximativ din 1965. Dar conexiunile cu arta spectacolului nu sînt. 11. Cont. În schimb. contravenþie”. În 1978. ºi Lunã. O sintagmã specificã este forþa de impact. constã în împrejurarea cã.IMPACT 209 Mîndra îl acordã unor «dramaturgi uitaþi». cu atestãri din 1970 încoace. substantivul impact apare determinat de unul sau de douã adjective. ilustrate cu cîteva citate din presã. la „oamenii în impact cu legea”. în limba englezã. pre. impact émotif. parfois. impactul analizei estetice. la V. brutale” ºi "efect. peut-être sous l’influence de l’anglais impact. moment d’impact. impact des événements. în parantezã. îl reprezintã.. încît un dicþionar al limbii engleze noi precum BD s. imensul impact. impact este înregistrat cu sensul din limbajul militar în construcþia point d’impact ºi cu semnificaþiile "efectul unei acþiuni puternice. impactul dintre „fond” ºi „formã”) ºi cu (mai frecvent: impactul cu criteriile. impact du cinéma. p.VI. critiqué”) cu atestãri începînd din 1965 de tipul: impact des augmentations. Din perspectivã sintacticã se observã cã termenul impact se construieºte cu prepoziþiile: dintre (mai rar. tot prin atracþia exercitatã de „sonoritatea” acestui cuvînt combinatã cu necunoaºterea semnificaþiilor sale. în PR.v. impact de la publicité. În limba vorbitã. Cuvîntul este atît de frecvent. impact semnaleazã un singur context recent: impact crater. O trãsãturã caracteristicã a construcþiilor cu impact. Demersurile de aceastã facturã sînt mai vechi în creaþia criticului.. vizeazã prioritar. influence”) sînt simþite ca „recente” ºi într-un dicþionar consacrat special lexicului francez nou (DMN) lui impact i se dedicã un articol foarte dezvoltat (în care se semnaleazã cã înþelesul figurat are un „emploi très fréquent dans la presse. din care au trecut în limba francezã.sau postpuse: impact emoþional. dimpotrivã. textul dramatic în ansamblul fenomenului teatral. aceasta pare a reprezenta uzul mai vechi: impactul dintre un meteorit. Fireºte. et. Observaþiile de mai sus ne permit sã desprindem cîteva concluzii: . în care impact a împrumutat – nejustificat – sensul juridic de "conflict. „emploi critiqué”). Din punct de vedere semantic-etimologic se poate remarca împrejurarea cã aproape toate sensurile înregistrate în românã existau mai de mult în mod curent în limba englezã. impact de la recherche. rupte. Mîndra. impact actual. impact sentimental. ci. revelatorul impact.1979. impactul cu noutatea). 22. de exemplu. la force d’impact. în francezã diversele sensuri ale lui impact ("effet de choc.. cu multe sensuri. impactul cu publicul. s-a ajuns. Deseori. Despre sensul propriu se precizeazã cã a apãrut în 1827. autorul se aratã preocupat permanent de stabilirea ºi evidenþierea relaþiilor existente sau posibile”. impactul cu neprevãzutul. în general.

pentru publicul larg. 210–214 1 Vezi Graur. la origine. desigur. prin intrarea recentã a neologismului impact în circulaþia mai largã a limbii române. dupã cum persoanele care cunoºteau o limbã sau alta le-au introdus în limba românã (uneori. putem afirma despre impact cã este „un mot qui monte”. dar. cu precãdere în aspectul ei literar ºi scris. În acelaºi timp.1967. p. prin traduceri).210 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Sensurile actuale ale cuvîntului impact ne îndreaptã cãtre o etimologie multiplã1 a acestui termen. astfel se explicã semnificaþia din limba vorbitã. din care a menþinut. Oricum. se observã cã ºi-a lãrgit considerabil gama semanticã iniþialã (vezi DN). în special prin intermediul presei.. Exemplele avute la dispoziþie ne conduc – evident. dar probabil cã o cercetare întreprinsã special ar putea descoperi atestãri mai vechi). dar accepþiile mai noi. francezã ºi englezã (în dicþionarele citate ale limbii române. la care se adaugã lat. prezenþã” ºi. 10. poate. nu este exclus ca unele dezvoltãri semantice sã se fi nãscut (poate paralel cu „împrumutul”) pe teren românesc. în ultimii 5–6 ani (cea mai veche atestare a noastrã este din 1974. devenind unul dintre cuvintele „la modã”. întîlnire. Înclinãm sã credem cã aceasta este situaþia pentru sensurile "relaþie. Le Bidois. impact. pot avea o dublã provenienþã. exclusiv semnificaþia din fizicã (ceea ce nu înseamnã cã accepþiunea din balisticã nu ar mai fi cunoscutã. care îºi intitulase un articol despre mini„Le préfixe qui monte”. prin acest sens. impactus). 1980. în „Le Monde”. 11-18. cuvîntul impact rãmîne un termen ºtiinþific). p.I. impact „s-a revãrsat” în limba românã. discutatã mai sus. Depinde de noi toþi ca aceastã „urcare” sã nu devinã exageratã! LR 3. . desigur cã acest cuvînt provine din fr. Parafrazînd pe R. E. francezã ºi englezã (direct sau indirect). ca ºi prin deasa folosire a sensului "coliziune”. cu prudenþa cerutã de asemenea cazuri – spre datarea perioadei cînd s-a profilat extinderea termenului discutat. 4. impact. considerãm cã menþiunea „livresc” din DEX ºi-a pierdut din actualitate. Prin toate celelalte semnificaþii însã. se pare cã acesta s-a rãspîndit cu o anumitã rapiditate în limba românã literarã. impact este considerat a proveni din fr. p. dezvoltate în ultimii ani. Recomandînd mãsurã în utilizarea acestui neologism.

Bucureºti. care au. spre deosebire de alte compuse. 9 (48). 1959. Slave (Probleme de lingvisticã generalã. p. în cazul cãrora intervine motivarea (supramotivarea). p. 325-334. apoziþia primului2. Heft. 1. 3. articol-program3 etc. p. p. p. FC I. nr. sã se fixeze ca atare. 100) susþine cã aceasta poate fi consideratã ca simplã motivare. dar care nu este mai puþin interesant sub aspectul dinamicii limbii. de tipul untdelemn sau ultra-mini-car. 240. în majoritatea cazurilor. 3 În ceea ce priveºte tipul de compunere realizatã prin douã morfeme lexicale. 1970. mai ales în aspectul ei cultivat.u. Într-un alt articol4. LR XI. Desigur. în limba actualã se înregistreazã un numãr mare de cuvinte compuse. pictor-decorator. p. student-actor. din acelaºi domeniu semantic. 396-399. Bucureºti. 166-169. numeroase atribute noi ce tind. 1966. VII. 1. LRC II. nr. nr. la care am adãugat încã douã. Halina Mirska. mai multe) elemente. 2 În ceea ce priveºte amploarea acestui procedeu de compunere în românã. datoritã frecventei folosiri. 1 V. ne aflãm în faþa unui proces incipient. El. . am luat în discuþie aceastã tendinþã care se manifestã în cazul a douã cuvinte unite prin apartenenþa lor la aceeaºi sferã culturalã. formate din douã (eventual. Dimitrescu. Pentru a putea demonstra vigoarea procesului de compunere în limba românã. productivitatea procedeului respectiv a fost studiatã de Vlasak Václav în „Philologica Pragensia”. 217.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI Observaþii lexicale În româna literarã actualã. 1977. p. 4. 1962. 1969. I. în SMCF. Într-adevãr. SCL XXI. locuinþã-laborator. acesta din urmã fiind termenul general care înglobeazã toate tipurile de reprezentaþie. 34 º. 17-88. v. prin însãºi natura lor. 4 „Beiträge zur Romanischen Philologie”. de exemplu: bloc-turn. film ºi piesã (de teatru). am continuat sã înregistrãm atestãri scrise – mai ales din presã – ale secvenþelor în care apar sintagmele menþionate. pentru francezã. tendinþa de formare a cuvintelor noi prin compunere este tot mai accentuatã1. Fl. VII. teatru ºi spectacol. dintre care al doilea este. p.

piesã. film-divertisment. piesã-gigant. Celelalte douã substantive luate în discuþie. 1 Supracompus pe care l-am discutat în SCL XXI. film-eseu. spectacol-maraton. spectacol-reconstituire. spectacol-concurs. film-comandã. spectacol-compus. teatru-mãrturie. film-radiografie. spectacol-oratoriu. creºtere datoratã noilor modalitãþi de expresie scenicã. teatru-laborator. film-mozaic. film-politic. spectacol-poem.(de) cabaret. film-evadare. film (de) analizã. cît despre spectacol. film-fluviu. piesã-mãrturie. film-balet. 3. spectacol-examen. 332. film-muzeu. spectacol-revistã. film-monolog. piesã-metaforã. film-manifest. film-carte. film-invenþie. spectacol-demonstraþie. teatru–atelier. film-muzical. într-un mare numãr de combinaþii. p. spectacol-manifest.(cu) probleme. film-mamut. spectacol-lecturã. spectacol-antologie. film-monstru. film-povestire.212 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În urma comparãrii sintagmelor care conþin termenii film ºi piesã. film-cocktail. piesã-feerie. film-monolog. spectacol-mamut. film-ficþiune. film-picturã. Faþã de 17 termeni compuºi cu film. film-mãrturie. piesã-trofeu. film-portret. film-sketch.(în) culori (color). teatru-muzeu. spectacol-producþie. ne gãsim astãzi în prezenþa a 47 de termeni compuºi cu substantivul film – înregistraþi în ultimii zece ani –. film-surprizã. film-eveniment. piesã. film-pilot. piesã-document. spectacol. film-interviu. piesã-bazar. film-jurnal. teatru (mobil) pliant1. apar. piesã-cheie. film. film-antologie. spectacol-meditaþie.(de) ºoc. film-antologie. film-dezbatere. spectacol-proces. film-omagiu. film-meditaþie. film-poem. teatru ºi spectacol. teatru-cinema. teatru-vedetã. 1970. film-spectacol.(exemplar) unic. spectacol-eveniment. film-avertisment. film-lecþie. astfel. film-epitaf. spectacol-serbare. film-operã. spectacol-monolog. film (de) artã. teatru. film-povestire. de asemenea. film-reportaj. . teatru-cutie. film-povestire. termenul este prezent în 29 de compuºi: spectacol-afiº. spectacol-laborator. film-experienþã fundamentalã. spectacol-dezbatere. piesã-confesiune. film-monografie. prima observaþie care se impune priveºte creºterea numericã a compuselor lui film ºi piesã. înregistraþi în 1967: film-anchetã. conturînd fiecare un alt aspect al înfãþiºãrii moderne a teatrului ºi a spectacolului. film-gigant. film-pilulã. Tot astfel. film-recital. spectacol-colaj. spectacol-epopee. film-mesaj. teatru-imagine. film-catastrofã. film-album. piesã-radio. piesã-povestire. spectacol-recital. atestate în româna literarã pînã în 1966 (articolul citat la nota anterioarã a fost redactat în februarie 1966 plecînd de la un corpus extras din presa românã timp de ºase ani – din 1960 în 1966) cu cele care apar în urmãtorii zece ani (1967–1977). film-gigantic. spectacol-concert. teatru este înregistrat în 13 compuºi: teatru–anchetã. teatru-musical. film-document. raportul dintre atributele substantivului piesã este de 3 (piesã-dezbatere. film-foileton. film-cheie. film-pledoarie. film-experiment. spectacol-divertisment. piesã-proces) la 14: piesã-anchetã. piesã-vestigiu. spectacol-document. teatru-gazdã. care exprimã fiecare alte caracteristici: film-afiº.

film-mãrturie. film-sketch. spectacol-recital. spectacol-compus. Aceastã proprietate apare în formaþiile: film-mozaic. este vorba de constituenþii secundari anchetã. spectacol-dezbatere. Astfel. alteori. teatru-document. film-document.ATRIBUTELE SPECTACOLULUI 213 Am renunþat la prezentarea unor citate care ar fi necesitat un spaþiu prea larg. film-recital. pentru fiecare dintre cei patru termeni luaþi în discuþie regãsim o anumitã sinonimie în exprimarea caracterului de dezbatere (a se lua termenul ca factor comun) pe care îl presupune spectacolul actual. spectacol-anchetã. teatru-mãrturie. Uneori sinonimia (evident. film-dezbatere. teatru-mãrturie. spectacol-document. spectacol-eveniment. teatru-muzeu. film-manifest. constituenþii secundari apar – date fiind nuanþele exprimate de fiecare dintre ei – ca interschimbabili în cadrul aceleiaºi sfere semantice. piesã-meditaþie. film-document. b) Pe de altã parte. piesã-demonstraþie. se poate observa cã unii constituenþi din poziþia a doua apar ca atribute ale mai multor termeni luaþi în discuþie. spectacol-document. În cazurile menþionate. spectacol-afiº. se poate remarca faptul cã în noile formaþii înregistrate se manifestã efortul de a gãsi termenii cei mai adecvaþi pentru a acoperi un conþinut similar care reuneºte note distinctive ale spectacolului din zilele noastre. piesã-poveste. spectacol-meditaþie. pot fi creaþii personale sau împrumuturi1 – ne atrage atenþia asupra a douã fenomene: a) Pe de o parte. film-muzeu. la origine. spectacol-monolog. spectacol-proces. spectacol-laborator. film-meditaþie. spectacol-poem. film-poem. spectacol-laborator. dezbatere: piesã-anchetã. film-antologie. p. film-afiº. piesã-proces. teatru-laborator. dar simpla enumerare a secvenþelor în cauzã – care. de exemplu. film-mãrturie. spectacol-mamut. spectacol-demonstraþie. spectacol-ºcoalã. piesã-cheie. film-divertisment. parþialã) se dovedeºte a fi ceva mai bogatã: film-analizã. film-anchetã. film-mesaj. spectacol-antologie. spectacol-divertisment. 65. teatru-laborator. piesã-dezbatere. a doi dintre aceºtia: teatru-laborator. spectacol-cocktail. film-poveste. film-cheie. Cîteodatã. Alte formaþii au menirea de a exprima caracterul experimental al anumitor spectacole: teatru-atelier. film-pledoarie. spectacol-meditaþie. spectacol-dezbatere. document. film-mamut. spectacol-proces. Formaþiile pe care le-am citat ºi care manifestã tendinþa folosirii unor atribute comune pentru a exprima particularitãþi asemãnãtoare constituie o dovadã a strînselor relaþii care existã în zilele noastre între diferitele modalitãþi ale spectacolului. spectacol-manifest. film-gigant. în cazuri mai rare. film-monolog. film-manifest. film-meditaþie. O altã trãsãturã caracteristicã a unor nume de spectacol actuale este aceea de a fi compuse dintr-un anumit numãr de unitãþi care se unesc în jurul unui fir conducãtor. film-eveniment. piesã-gigant. piesã-proces. specta1 FC I. piesã-document. mai sãracã: teatru-anchetã. film-dezbatere. acelaºi atribut este prezent chiar în trei combinaþii. .

spontane. film-poem. fãrã a mai vorbi ºi de difuziunea (foarte) largã în limba vorbitã. laborator. film-anchetã apare în opt contexte. tot aºa. Heft I. la origine atribut. multe dintre ele ºi-au croit drum în limbã. se substituie azi frecvent compusului film-musical. piesa – giganticã. filmul poate fi colos. este foarte sigur cã numeroase atestãri au fost omise. film-portret ºi film-document. Observaþiile de mai sus privitoare la atributele spectacolului în româna actualã dovedesc. Aºa cum observam ºi în articolul din „Beiträge”. film-gigant. atît în ceea ce priveºte distribuþia – foarte numeroasã –. ªi sperãm cã ne-am atins scopul. atelier se întîlneºte cu sensul teatru-atelier etc. spectacolul – mamut. în ºapte contexte. film-antologie. precum: atelier. experiment. avînd un foarte pronunþat caracter perisabil (de exemplu: spectacol-sãrbãtoare. iar unele s-au ºi impus deja. 203–205 – traducere din limba francezã . gigantic. teatru-imagine etc. 1969. mamut. De exemplu. modul în care expresia lingvisticã se „pliazã” în funcþie de exigenþele realitãþii sociale ºi spirituale. În sfîrºit. maraton. film-pilulã. spectacol-reconstituire – fiecare în cîte trei contexte. Unele sînt creaþii de moment.214 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC col-laborator. XIII. termenul musical. Unele atribute ale spectacolului discutate în acest articol sînt atît de importante încît la un moment dat devin autonome. fluviu. O dovedeºte frecvenþa acestora. ºcoalã. film-balet. gigantic. „Beiträge zur Romanische Philologie”. maraton. „încãrcãtura” semanticã a celor doi termeni. ca sã nu mai vorbim de apariþia lor pe afiºele diferitelor instituþii care se ocupã cu difuzarea spectacolelor. film-recital. Dat fiind faptul cã cercetarea presei actuale în vederea stabilirii corpusului am fãcut-o singurã. a giganticului. mamut. acumulînd. în cinci contexte. fãrã îndoialã. Acestea sînt formate din substantive comutabile. spectacol-dezbatere. p. citat mai sus. nu ne-am propus decît o încercare de a contura vitalitatea procedeului de compunere într-un anumit domeniu. arhisemantemul grandios conþine morfemul (morfemele) colos. formaþii precum spectacol-concert sau film-spectacol se întîlnesc foarte des în limba vie. Prin conþinutul lor strîns legat de realitãþile epocii noastre. spectacol-reconstituire. 1978.). De altfel. film-experiment. Astfel. în patru contexte. cît ºi durata în timp. astfel. o datã în plus. este evident cã nu toate formaþiile menþionate au aceleaºi ºanse de a se impune în limbã ºi cã ele se bucurã de o rãspîndire diferitã. Astfel. o altã tendinþã a spectacolului din zilele noastre este cea a grandiosului. chiar dacã nu au fost înregistrate decît în douã ocurenþe.

Credem cã sensul nou. surprins. discuþia din DA. 4. neînregistrat în dicþionarele limbii române. p. El. bujbei. Graur. boºog > bojog3. 302. Rãmîne neexplicatã adaptarea terminaþiei vocalice 1 Cf. p.v. nu se poate explica decît prin criteriul grupului de cuvinte. nr. Al.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE a albi Pe lîngã sensurile înregistrate în dicþionare. a albi are ºi sensul "a strînge bani. 21 decembrie 1957. 3 Asupra etimologiei acestui cuvînt. din care cu timpul s-a desprins. cu sensul "nãuc. 1927. din care s-a considerat cã alb constituie elementul dominant lexical. apoi. p. desigur. izolatã. bujbei (ca în ºmecher > jmecher. din punct de vedere lingvistic. cocoºneaþã > cocojneaþã). col. SCL. a muºamaliza < a face muºama. nr. 1-2. atrage atenþia asupra importanþei rolului grupurilor de cuvinte în derivare1 ºi asupra unei modalitãþi de creare a omonimelor.u. probabil prin intermediul grupului a rãmîne bujbei (din rester bouche bée2). Termenul provine din expresia francezã bouche-bée. de la zicala a strînge bani albi pentru zile negre.. p. VII. s. a roti < a face roatã. Studii de lingvisticã generalã. S-a pornit. v. 1). atît de depãrtat de înþelesurile obiºnuite ale acestui verb. aceastã formaþie nouã. descumpãnit”. la început cu forma buºbei (astãzi tot mai rar utilizatã) ºi. prin trecerea de la constrictiva prepalatalã surdã la sonorã. 4093. buimãcit. cu exemple de tipul a-ºi aminti < a-ºi aduce aminte. 28. Pradez. buºbei Adjectivul bujbei. Dictionnaire des gallicismes. am tratat asemenea cazuri în Rolul locuþiunilor verbale în derivare. 42 º. circulã cu o frecvenþã relativ mare în mai toate mediile lingvistice. 2 V. Verbul nou creat prezintã avantajul practic de a rezuma lexical ºi noþional întreaga sintagmã. 1956. a economisi”: Constantin „a albit” ºi el 18268 lei (Sc. .

coco(º)neaþã. 14. II. du-te (sã te vãd) la Cucuiata). p. Ling. acest cuvînt circulã în limbajul familiar din Muntenia (poate ºi din alte regiuni?) cu un sens dezmierdãtor. 1 Asupra diverselor procedee de adaptare a numelor franceze cu terminaþie vocalicã. v. dar prea puþin cunoscutã. Cuvîntul are la bazã substantivul flãcãu cãruia i s-a adãugat -neaþã (ca în fîºneaþã. Gurguiata4 etc. 6 De exemplu în J. Aceastã explicaþie satisface ºi sensul expresiilor du-te (sã te vãd) la Cucuiata. Sensul peiorativ al sufixului a fãcut ca acest substantiv sã devinã ºi un termen dispreþuitor pentru "flãcãu”. deoarece porneºte de la „biserica în curtea cãreia se înmormînteazã morþii” (de aici. V. 1926. Le féminin péjoratif. ªãineanu. 4. Iordan. Putem presupune cã s-a ajuns la numele fictiv de localitate *Cucuiata (existã totuºi Cucuieþi) prin reduplicarea expresivã a primei silabe ºi -ata ca în Buzata3. cit.. în Bull. p. II. Nu ar fi exclus ca aceastã reduplicare sã se fi realizat ºi prin apropierea de substantivul cucui (cu etimologie incertã). .216 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC franceze (în româneºte neexistînd cuvinte terminate în -é) la -ei în limba românã1. 137. în care Cucuiata are sensul de "loc al uitãrii”. p. "mormînt. 4 Ibidem. dat fiind relativa asemãnare semanticã dintre termeni (atît cuiul cît ºi cucuiul reprezintã un loc „ridicat”). 179 º. pe care o punem în legãturã cu locuþiunea sinonimã a o pune în cui "a da uitãrii”. "a uita”2. cred cã putem lãmuri etimologia acestui cuvînt dacã ne adresãm locuþiunii l-a pus la Cucuiata "l-a uitat”. Vorbitorul poate adresa termenul în discuþie atît bãieþilor (de la care s-a pornit). Nume de locuri româneºti. Graur. sinonimã ca înþeles. p. Cucuiata L. cît ºi fetiþelor. Rumänische Toponomastik. p. Probabil cã termenul nou a fost integrat în categoria adjectivelor terminate în -ei.5. 3 Iorgu Iordan. 2 ªãineanu. ºi ªãineanu. I. cotineaþã etc. flãcãneaþã Neînregistrat în dicþionare. discutînd termenul din titlu îl gloseazã prin "ceva ridicat în sus”. Bucureºti. deºi aici apare o dificultate: majoritatea adjectivelor în -ei (cu excepþia lui rotofei) sînt prea puþin cunoscute ca sã-ºi poatã exercita influenþa. 5 Pentru aceastã problemã. Bucureºti. Bonn-Leipzig. deºi citat în lucrãrile de specialitate6. o apropie de locuþiunea l-a pus la ciochinã. 50.. 1887. I. cel puþin. 22-23. p. p. Byck. vezi Al. op. nu este completã. 129-130. în Încercare asupra semasiologiei limbii române. Explicaþia nu pare satisfãcãtoare sau. deºtept.O. cimitir”. "copilaº cuminte. Mélanges linguistiques. II.u. 1952. ironic la început. I. prin extensiune. probabil în glumã.. frumos”.

taie un sulhariu de fag ºi face un capãt minunat (Creangã. Pascu. VII. p. de Saussure.. CADE comparã rom. mai cu seamã cã moºii sînt într-adevãr pãroºi (au barbã. dupã Tiktin4. Paris. p. ca la o sãrbãtoare mare ce este. sulhar Sulhac: „1) un fel de sulã lungã.NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE 217 moºi pe groºi Acad. avînd diverse întrebuinþãri. totuºi se pare cã prima expresie o explicã pe cea de-a doua. V. Pascu5 îl derivã din sulã + suf. Sulhar(iu) "lemn sau trunchi lung. sulhac o contaminare a rom. expresia a strînge (pune. ºi nicidecum invers. Graur a explicat cuvintele din titlu1 din moºi pãroºi.. ca stînd la baza locuþiunii „a spune moºi pe groºi”. nu trebuie pierdut din vedere cã vorbitorii pornesc de la necunoscut cãtre cunoscut3. pe care o poartã ciobanii ºi þãranii la cingãtoare. sulhac cu ucr. 111) este acelaºi cuvînt cu sulhac. Iaºi. independentã ºi se explicã în mod suficient prin etimologia lui groº (germ. Etimologia propusã de Pascu lasã însã neexplicatã consoana h. 190. 139. . p. acesta a putut fi asimilat cu adjectivul pãroºi. p. În Principii de istoria limbei. Vezi F. Expresia pe care Dicþionarul Academiei o dã. de care îl deosebeºte numai sufixul (-ar denumeºte în mod obiºnuit instrumentul)6. Opere. de prepoziþia pe. 1956. se spun poveºti. 1916. Philippide2 socotim cã nu ºi-a pierdut valabilitatea: „moº este sãrbãtoarea moºilor la care. sulhac. Aceastã indicaþie ne face sã vedem în forma rom. 273. Cours de linguistique générale. 1894. p. ed. 81 º. ar vrea povestitorul sã fie plãtit pentru ostenealã”. Bucureºti. cu sau fãrã mîner. în Muntenia. prãjinã". contaminare cauzatã de sensul relativ apropiat al celor doi termeni. are „etimologie obscurã”. p.u. "a afla comori ºi avere multã” este. poveºti pentru groºi». a afla groº pe groº. 1953. pãrul mai lung etc. subþire ºi drept”: Moº Nichifor. Cf. 1 2 3 4 5 6 SCL.). Un raport între moºi pe groºi ºi moºi pãroºi este posibil sã existe. Sufixele. groºi reprezintã necunoscutul. sulhak "par. sulhak. ESPLA. ceea ce nu ni se pare convingãtor (cum s-ar justifica consoanele iniþiale din groºi dacã îi derivãm din pãroºi?). pierzîndu-se sensul lui de groºi ca îmbinare independentã. Cf. Dicþionar român-german. Sufixele româneºti. Al. În cazul nostru. 2) lemnuº rotund cu care se împinge afarã mãduva din þeava de soc” (CADE). -ac. credem. pronunþatã pã). 239. ºi pãroºi cunoscutul. În cazurile de „reconstituire” a formelor. printr-un fel de etimologie popularã (ajutat fiind. Groschen). Explicaþia datã de Al. sulã cu ucr. fiindcã au oamenii vreme de pierdut. iar groº este moneda Groschen: adicã «încãlecai pe un cucoº. ca sã vã spun la moº. aduna) ban pe ban.

.. „Buletinul Philippide”.218 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC tavã Alãturi de tavã. Dicþionarele îl înregistreazã. Florea Rariºte. D. id. deoarece nu se cunosc cazuri în care postverbalele sã fie modelate dupã verbe aparþinînd altei limbi.. Ideea aceasta ne-a fost sugeratã de Al. ele trebuie separate ca omonime.. Tavã din locuþiunea citatã mai sus pare mai curînd a fi un postverbal din a tãvãli2 (ca rîcã din a rãcli. V. bg. 173-174. care apare numai în locuþiunea a da tava "a trînti la pãmînt pe cineva. prin urmare se considerã. îl tãvãleºti pe jos). II. Cum sensurile celor doi termeni sînt prea deosebite pentru a fi socotite ca aparþinînd aceluiaºi cuvînt. 213. palme ºi pe urmã. 184. existã un alt substantiv tavã (CADE 91 îl considerã adverb). roagã din a ruga). V. 352. L.. zulã din a zuli. Explicaþia nu satisface. p. p. ngr. dã-l tava prin noroi (Caragiale.). IV.. p.. Leipzig. Aceasta s-ar putea admite cel mult pentru un verb utilizat foarte frecvent ca neologism. 1958. cu sensurile cunoscute (tigaie de fript ºi tablã de servit). SCL IX. 265–269 1 2 3 4 I. locuþiunea amintitã este inseratã alãturi de tavã cu sensurile obiºnuite. 1918. BPh. ceea ce nu este cazul. aici. cu care concordã semantic sensul locuþiunii (cînd baþi pe cineva trîntindu-l la pãmînt. În ªãineanu 1 . în care trompã a fost explicat ca un element deverbativ din fr. p. CADE). Iorgu Iordan. a-l bate rãu”: Trage-i pumni. termen care are în argou sensul de “om adus anume (la jocul de cãrþi) spre a fi înºelat”4. prin aluzie la elefant. Mai curînd. trompã pare a fi substantivul trompã. în BPh. ap. 52-66. tromper “a înºela”3. tava (cf. p. srb. 2. Graur.O. Spitzer. fãrã însã a-i da etimologia.. implicit. cã provine din tc. Über einige Wörter der Liebessprache. V. . trompã În graiul argotic circulã locuþiunea a pune trompa (cuiva) "a face pe cineva sã plãteascã consumaþia”.

fie total.. care cuprinde cuvinte pãtrunse în limba românã dupã 1960.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ Statutul elementelor lexicale romanice. ci de la un corpus constituit din DCR. fie parþial. disparate. Oricum. considerãm cã nu s-ar depãrta foarte mult de concluziile detaºate din analiza întreprinsã pe baza DCR. Motivul este cã în presã se întîlnesc. prin prismã staticã. nici toate limbajele ºi mai ales nici totalitatea cuvintelor posibile. cercetîndu-se înrîurirea anumitor limbi în opera unui scriitor sau într-un stil funcþional. care are rolul de a reflecta limbaje eterogene. în diversele etape ale existenþei ei. politic. a fost de mai multe ori studiat ºi pus în evidenþã în românã. judecate. în mare. ªi într-un caz ºi în altul. mãcar ºi ca eºantioane. elemente proporþional echivalente atît din stilul administrativ. locul elementelor romanice rãmîne acelaºi: în fruntea tuturor celorlalte influenþe. este cã nu conþine decît termenii întîlniþi – în principiu minimum de douã ori – în presã. deci avînd în vedere o singurã limbã romanicã sau toate elementele romanice. de exemplu stilului administrativ. apãrute ca urmare a contactelor pe plan economic. ºtiinþific ºi cultural cu popoarele romanice. sau unui aspect al stilului ºtiinþific. dar evident. deci nici a celor romanice. aºa încît dezavantajul amintit se converteºte în avantaj. în detalii. poate cã rezultatele. dar. Dacã ne-am fi adresat unui limbaj anume. de exemplu limbajului juridic sau celui al electronicii sau al medicinei cu subramurile ei etc. ar fi fost modificate. de cele mai multe ori. Cum se petrec lucrurile astãzi? Care este ponderea elementelor romanice în faza de azi a evoluþiei românei? Pentru a discuta acest aspect actual nu vom porni de la elemente rãzleþe. pornindu-se de la traduceri sau de la opere lexicografice. Aceastã datare precisã reprezintã avantajul dicþionarului amintit. dezavantajul lui în capitolul de faþã. presãrate în opere – traduceri ºi originale – ºi nici în stiluri diverse. . care se doreºte generalizator. cît ºi din cel ºtiinþific al electronicii sau al medicinei.

deci. operãm cu acest cuvînt în sensul restrîns de „cuvînt nou într-o limbã. Nu avem deloc pretenþia cã termenii discutaþi aici de noi epuizeazã lista elementelor romanice recente. laolaltã. datorat unei influenþe externe”. sus mîinile!” . în virtutea tradiþiei ºi pînã la gãsirea altui termen nou mai adecvat. restrînsã. dar este aproape sigur cã. nu ne putem adresa unei alte opere lexicografice. nu se mai gîndeºte) cã e vorba de un verb (pentru cã în româneºte hold-up este un substantiv) ºi nici cã hold-up este de fapt o prescurtare din hold-up your hands „ridicaþi mîinile. poate mai clar. un vorbitor român nu credem cã se mai gîndeºte la actorul francez Alain Delon în momentul cînd spune „am cumpãrat douã alendelonuri bej”. termen la care ataºeazã probabil numai semnificaþia „tip de hainã de piele îmblãnitã”. mai rãspîndiþi în cercuri mai largi decît cuvintele de aceeaºi origine întrebuinþate în texte de specialitate. neîncadrîndu-se la împrumuturile propriu-zise. de ex. Am pornit de la ideea cã. Existã o gamã relativ largã de alte situaþii care. cuvinte specifice. auzind sau citind termenul hold-up. un alt exemplu. îl oferã un element englez: folosind sau. Totuºi. pentru cã. pot fi înglobate în seria elementelor lexicale romanice. cîte unui singur domeniu. vorbitorul din masa limbii împrumutãtoare priveºte termenul nou ca un segment lingvistic unic dotat cu o semnificaþie unicã. indiferent de situaþia din limba sursã. Cîteva precizãri preliminare: Am preferat denumirea de element ºi nu de împrumut. el poate fi intern. deþin. dar chiar dacã este mai cultivat nu ºtie (sau. din argou etc. aºa cã termenul împrumut reiese a fi ambiguu. ca în limba literarã sã pãtrundã termeni din limbajul ºtiinþific.220 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pentru a studia lexicul romanic de curînd intrat în românã. totuºi. prin forþa lucrurilor. o anumitã poziþie ºi un anumit rol în limba românã ºi care. prezent deci numai în stratul cel mai apropiat de limba de azi. ci se înregistreazã cuvinte introduse în limba românã într-o perioadã foarte largã. un vorbitor român îi înþelege sensul global: „atac armat într-un loc public cu scopul de a jefui”. au mai multe ºanse a fi cunoscuþi. nu tot ceea ce se datoreºte unei alte limbi – în speþã romanice – poate intra în categoria împrumuturilor. dupã cum se ºtie. pentru cã. de ex. în DN3 (ca ºi în orice dicþionar românesc pe specialitãþi). nu se fac precizãri privitoare la data pãtrunderii ºi cu atît mai puþin a implantãrii unor termeni în limba românã.. mai ales. chiar prea largã pentru noþiunea de neologism. dacã ºtie. aºa dupã cum va reieºi din cele ce urmeazã. fiind colectaþi din paginile presei. pentru cã în limbã existã un sistem asemãnãtor aceluia al vaselor comunicante care face ca limba comunã sã se îmbogãþeascã cu termeni din graiuri sau din limbaje speciale. cîteodatã de 300 de ani. la un grup determinat de cuvinte. chiar dacã la origine este alcãtuit dintr-un grup de cuvinte sau dintr-o parte a unui cuvînt.. Mai trebuie precizat cã un împrumut nu este obligatoriu sã fie extern.

conform formulãrilor clasice. am lãsat la o parte. 1975. Elemente cu o putere de rãspîndire redusã. C. împrumuturilor „de necesitate”. O. din limbile romanice. în terminologia lui L. sînt chiar indispensabile pentru a desemna realitãþi strãine. acestea aparþin. aparþinînd istoriei dintr-o þarã strãinã. stãri de lucruri. Cercetarea din perspectivã semantico-staticã întreprinsã pe cuvintele împrumutate de origine francezã demonstreazã cã marea majoritate 1 L'emprunt linguistique. de cele mai multe ori. am adoptat criteriul gradului de rãspîndire. deci cu împrumutarea lor. de pildã. se datoresc unor contacte culturale între românã ºi alte limbi. Guilbert. ca ºi cele din categoria a II-a. chiar foarte restrînsã. categoriei de „peregrinisme”1. elemente ale faunei sau florei etc. 4. Paris. aparþin categoriei de termeni intraductibili folosiþi ocazional pentru culoarea localã. p. derivatele pe teren românesc ale elementelor romanice de curînd intrate în românã. de asemenea. deci avînd în momentul de faþã un caracter „extern” faþã de românã. obiecte. de implantare în limba românã ºi astfel am distins trei grupe. nu echivaleazã cu impunerea lor în limbã. de obicei. foarte numeroase. Tagliavini preferã pentru categoria a II-a denumirea „împrumuturi la modã”2. Aceste cuvinte.. pentru cã reprezintã o necesitate în limbã. precum numele proprii. Elementele franceze I. 2 Tagliavini. Cuvinte difuzate în special într-un sector anumit. formei minimale a împrumutului. p. de exemplu. Evident cã prezenþa acestui tip de cuvinte în traduceri. Cea a împrumuturilor propriu-zise (adaptate la fonetica ºi la flexiunea româneascã) în circulaþie sau în românã în general sau în lexicul unor sectoare de activitate. Între cuvintele cuprinse în categoria I ºi cele din categoria a II-a este o deosebire uriaºã. III. numele geografice de fluvii sau de munþi. funcþioneazã ca elemente integrate sistemului limbii noastre. calcurile de structurã. Paris. cu toate riscurile implicate într-o asemenea delicatã operaþie: I. 1. p. II. La créativité lexicale. neadaptate la sistemul românesc. în aceastã fazã a cercetãrii. Ele îºi menþin caracterul de xenisme3 ºi ocupã acelaºi loc. Deroy. . cu alte denumiri strãine. care. În ceea ce ne priveºte. primele aparþinînd. de altfel. celelalte celor „de lux” (Tappolet). cele mai multe cuvinte în vogã la un moment dat. obiceiuri. cele mai multe.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 221 În mod deliberat nu am studiat. Aceste neologisme sînt ºi cele mai numeroase ºi. dar care. nu îºi justificã existenþa în limba noastrã. 1954. dupã un timp. dar. Elementele lexicale rezultate din contactul între limbi pot fi clasificate dupã diverse criterii. 93. oraºe etc. neavînd a face cu categoria împrumuturilor. 215. ºi nici problemele – iarãºi nu puþine – puse de adaptarea foneticã ºi morfologicã a elementelor recente. 3 L. spre deosebire de „peregrinisme”.

digicasetã. diplomaþie. 16 alimentaþie. numai în 2 (aviaþie ºi biologie) franceza nu apare la toate cuvintele. microbuz. p. topografie ºi turism. proporþional. dar pe care i-am considerat a fi de provenienþã exclusiv francezã în românã. parcometru. ºtiinþe juridice. 22 circulaþie. cele mai mari progrese ºi inovaþii. 1950. Împrumuturile sînt de douã tipuri: cele care servesc pentru a desemna realitãþi franceze care astãzi nu existã în þara noastrã (ºi care. mecanicã. bretelã. categoriile semantice din fruntea listei la influenþa propriu-zisã se menþin pe un loc similar: 23 tehnicã. telefonie. 10 medicinã. dar pentru care româna a împrumutat termenul (sau sensul) din francezã: copilot. 20 artã. videofon. 13-21. 10 electricitate ºi marinãrie. 7 1 Ibidem. 22 diverse. clasificaþi semantic ºi ordonaþi dupã frecvenþã. în mod natural. sociologie. 13 vestimentaþie. dactilogramã. ºi anume cu 2–4 etimoane dintre care unul francez. De fapt. 5 filaturã. 8 informaticã. videotecã. vestimentar etc. prin * am indicat peregrinismele ºi xenismele ºi prin ** termenii care apar în francezã ºi în englezã. 3 construcþii. unitãþi de mãsurã ºi zoologie. fiind produsul unui anumit mimetism.222 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC aparþine ramurilor celor mai importante ale ºtiinþei ºi ale culturii. Totalul de 579 de termeni se repartizeazã pe domenii. opticã. electronicã. I. dactilofon. 2 Concept introdus de Al. 91. muzicã ºi sport. acelor domenii în care s-au realizat. comerþ ºi meteorologie. psihologie ºi televiziune. 15 literaturã. 30 tehnicã. deci la toate cuvintele din categoria semanticã respectivã (aici joacã rolul de numitor comun). dupã formula lui Horaþiu: „Res verba sequuntur” („cuvintele vin (urmeazã) dupã lucruri”). telefilm. Graur în SCL. p. Dãm în Anexa 1 listele ce cuprind termeni împrumutaþi de origine francezã. Aici trebuie precizat cã aceste împrumuturi sînt sau denotative sau conotative1. 1 botanicã. . 34 biologie. În afarã de acestea. învãþãmînt. Acestei categorii îi aparþin cuvinte din domeniul alimentar. 24 fizicã. dupã cum urmeazã (cifrele indicã numãrul de ocurenþe în ordine descrescîndã): 96 medicinã. de remarcat cã în marea majoritate a cazurilor elementul francez a apãrut în extensie maximã. sînt relativ puþine). skai. Cele conotative rezultã dintr-o adaptare la felul de viaþã strãin. ªi aici. radio. din 29 de grupuri semantice. economie ºi foto. videoteatru. 17 aviaþie. în ºir descrescãtor. 4 astronomie ºi hidraulicã. autostop. Menþionãm cã. 8 chimie. la capitolul „diverse” au fost înregistraþi 116 termeni. Cele mai numeroase se referã însã la realitãþi existente ºi pe alte meridiane. de tipul: visiofon. La cei 579 de termeni împrumutaþi din francezã se adaugã 136 de cuvinte (vezi Anexa 2) care apar cu etimon multiplu2. în ultimele decenii. alcooltest. 2 agronomie. chimie ºi cinematografie. 7 farmacie ºi geologie. 6 astronauticã. Cele denotative sînt denumirile conceptelor sau produselor create în limba francezã ºi introducerea termenului strãin se face o datã cu „obiectul”. 13 fizicã.

Graur2. fermion 79 – PR 55. comerþ. informaticã. literaturã. dopant 75 – DMN 55. 1 agronomie. apunta 56 – PR 48. 3 aviaþie. hiperdens 78 – DMN 66. evenimenþial 73 – PR 59. 26: microflorã 76 – PR 50. VIII. gerontolog 78 – PR 65. 6 astronomie. 2 artã. atestat în românã în 1977. 24: engramã 75 – PR 51. educaþie. mecanicã ºi telefonie. distanþa maximã fiind de 30 de ani. formaþie pe drept cuvînt criticatã de Al. 18: fotomultiplicator 65 – PR 57. este înregistratã în românã în 1958. dupã PR. iar în francezã cu 120 de ani în urmã. muzicã. Seche. gaulist 74 – PR 45. grosplan 76 – DMN 64. 1974. drog 74 – DMN 65. cosmeticã. ciberneticã 74 – DMN 66. antiinflaþionist 77 – PR 59. 4 astronauticã ºi foto. 1873. alcoolemie 77 – PR 60. XXIV. antiproton 65 – PR 56. defoliant 74 – PR 66. 15: heliotehnicã 77 – L 62. Din aceastã perspectivã se detaºeazã mai multe grupe cronologice: a) la marea majoritate a acestor cuvinte depãrtarea este între 30 ºi 20 de ani: 30 de ani: electroacustic. 17: econometrie 67 – PR 50. distanþele sînt între 19 ºi 10 ani: 19: copilot 79 – PR 60. distanþa este ºi mai mare la aide-mémoire. ºi sport. 14: anesteziologie 67 – PR 53. extraatmosferã 75 – DMN 66. ecologie. farmacie. Din punctul de vedere al raportului dintre vechimea cuvintelor în francezã ºi a împrumuturilor în românã se pot stabili douã categorii mari: 1) Cuvintele de curînd pãtrunse în românã din francezã pot avea la bazã termeni vechi ori cu mult anterior perioadei luate în discuþie pentru româna din 1960 încoace. În fine. economie. 29: bozon 79 – PR 50. atestat în românã în 1978 – atestat în francezã. 7: 1 Vezi L. gastroenterolog 77 – PR 50. 10: dopaj 64 – PR 54. aeronaval 74 – PR 64. depoluare 78 – PR 70. aliteraturã 75 – DMN 58. 22: audiovizual 69 – PR 47. 12: glaciolog 62 – PR 50. fotoconductor 63 – PR 50. 2) Cuvintele recente în românã se explicã prin termeni recenþi ºi în francezã. heliomarin 77 – PR 48.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 223 circulaþie. concentraþionar 75 – PR 46. cicloturism 73 – DMN 65. . În aceastã categorie intrã numeroºi termeni: aeroclub este atestat în românã în 19741. Exemplele pot fi lesne înmulþite. interferometrie 75 – PR 50. 21: metabolit 71 – PR 50. marinãrie. La alte cuvinte. uneori distanþele sînt sub 10 ani: 9: magnetotecã 79 – DMN 70. în 1948. dactilogramã 74 – DMN 55. postcurã 77 – PR 48. antipiesã 63 – 1948 (vezi infra). 8: gamaglobulinã 67 – PR 59. 20: dialoghist 68 – PR 48. în 1853. sociologie. 2 LR. 77. geologie ºi unitãþi de mãsurã. 27: malnutriþie 77 – PR 50. implanta 73 – DMN 50. antipolio(mielitic) 76 – PR 50. 16: anticancerigen 62 – PR 46. iar în francezã cu mult înainte. 25: electromenajer 74 – PR 49. dar termenul francez este înregistrat în DAn în 1903. aerospaþial 70 – DMN 60. 1958. geriatrie 79 – PR 61. 5 biologie. în LR. hepatectomie 77 – L 62. microbuz 62 – PR 50. terariu. fitosanitar 77 – PR 50. p. 23: hormonoterapie 63 – PR 40. botanicã. 28: microchirurgie 78 – PR 50. 13: energoterapie 74 – PR 61.

probabil. 4: aeroglisor 68 – PR 64. gamã 77 – DMN 59. iatrogen 75 – PR 70. culpabiliza 74 – DMN 66. complex 76 – PR 50. confrunta 73 – DMN 59. fototelegrafie. O dovadã ne-a dat-o verificarea unor cuvinte cu -ing în LR 2/1974 (L. nu acelaºi lucru s-ar putea afirma despre antiteatru (noþiune nãscutã în mediul cultural francez). c) Probleme speciale pentru etimologie pun cuvintele pentru care datarea în românã precede cu mulþi ani pe cea din francezã. electropneumatic 74 – DMN 70. imunochimie 64 – PR 59. de o dezvoltare semanticã paralelã. hemoragie 76 – DMC 62.: casetotecã 74 – DMC 72. pentru cã prioritatea de 3 ani în favoarea limbii române (63 – DMN 66) ar putea dovedi pînã la proba contrarie cã nu este vorba de un împrumut ci. proba cã datarea din românã este aproape sau chiar exactã. cu circulaþie internaþionalã. antitusiv 1961 – PR 70. în acelaºi timp. unde am gãsit multe datãri anterioare celor din DCR. de ex. elitist 73 – DMN 68. erotiza 67 – DMN 68. micromodel 66 – DMN 64. între atestarea din românã ºi înregistrarea din francezã. de doi ani. bretelã 74 – DMN 64. antiparticulã 63 – PR 58. Aceste cuvinte sînt cele mai elocvente dovezi ale rapiditãþii cu care româna a preluat o serie de noþiuni ºi. ci anumite sensuri ale lor.224 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC antihistaminic 61 – PR 54. anii au valoare relativã. o datã cu ele. eurocomunism 77 – DMN 75. 6: culturism 71 – PR 65. muzicotecã 79 – DMC 78. sau chiar de 1 an: deltaplan 76 – DMC 75. strict orientativã de ambele pãrþi. foarte probabil ca în limba francezã sã nu se fi gãsit anul real al primei datãri. electroanestezie 73 – DMN 66. . nu cuvintele sînt împrumutate recent. lactoduc. minijupã 67 – DMN 66. autocuºetã (din context reiese cã e denumirea unui obiect francez) sau circumlunar. De asemenea este mai mult ca sigur cã nici toate datãrile din românã nu corespund realmente cu primele atestãri ºi ceea ce am încercat în DCR este numai un prim pas fãcut în aceastã direcþie. În unele situaþii. De menþionat cã în absolut toate cazurile de datare. fototelegrafie 64 – DMN 68 sau chiar numai cu 1 an: autocuºetã 67 – PR 68. Astfel se evidenþiazã calcul semantic la termenii culoar 74 – DMN 66. modernitate 67 – DMN 68. Dacã termeni ca antitusiv sau modernitate e posibil sã fie consideraþi creaþii româneºti. Seche). de ex. 5: miniordinator 75 – L 70. mutaþie 79 – DMC 55. b) Un mare interes prezintã cuvintele care cunosc distanþe mici. astfel. Este vorba. ludotecã 75 – L 70. circumlunar 65 – DMN 66. în toate cazurile. treflã (stradalã) 78 – DMC 60. alcooltest 67 – DMC 60. ºi denumirea lor ºi. de „foste” neologisme de origine francezã. oricum termeni care apar în românã ºi cu sensurile recente din francezã. interdisciplinaritate 72 – DMN 68. este. geotehnic 73 – PR 67. Cazul lui cancer "flagel” este aparte. festivalier 67 – DMN 65. lactoduc 65 – DMN 66. de ex: antiteatru 1960 – DMN 65. cinefilie 67 – DMN 65.

polmar. camerã-stilou. antiparticulã. parodontopatie. autoimun. *bipark. dozimetru. toxiinfecþie. plasmochimie. *discoral. onchocercozã. Artã 20: **antiartã. insonor. anabazis. minimetru. endonazal. glicerol. radiostimulare. oleoduc. preanestezie. reºapat. cofochirurgie. telemecanic. teatrotecã. gasteroscop. depanaj. cinefilie. *aveniu. lactofiltru. talasoterapie. thanatologie. biomatematicã. *policier. ocelã. realizator. tranchilizant. termoacustic. cronologie. sensitometru.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 225 ANEXA 1 ELEMENTE FRANCEZE Medicinã 96: alergologie. clovnerie. taºist. getaxist. animaþie. culoar. sapropelic. reflexogen. ralanti. balistocardiogramã. umanoid. simezã. hepatectomie. narcomanie. fonocardiograf. halucinogen. *café-concert. neurolimfã. conflictual. eveniment. defoliant. policitemie. Circulaþie 22: **aerotren. gavaj. biomasã. cinepanoramic. protidic. microchirurgie. piezoelectric. miniteatru. videoteatru. fitosanitar. neoplazic. stereo. cancerigen. gastroenterolog. cromatologie. biostimulator. sincrotron. microbuz. **teflon. supraconductor. peptide. drog. gerontolog. spaghetti-western. postcurã. ergoterapie. intranazal. endodontic. Tehnicã 30: audiovizual. mobiliza. autogrefã. toxicoman. antipolio(mielitic). Chimie 20: cromatografie. minivehicul. psihotrop. termocolare. gamaglobulinã. proteinemie. *cyclomet. transplanta. geocancerologie. schizostomiazis. parodontologie. oligoelement. Fizicã 24: ambiofonie. trisomie. electrometrie. ecologie. magnetotecã. decodor. fermion. 2 . antropo. parcometru. alcoolemie. decorativism. cinerestaurant. energramã. cinemiracol. dialoghist. termician. stresant. implanta. otosclerozã. imipraminã. electroanestezie. **energizant. homeostazie. metabolit. antigenã. interferometrie. audiofenologie. spectacol coupé. fotoenergeticã. ergotaminã. micropaleontologie. grosplan. videogramã. **interferon. **cineast. virologie. cascador. multimetru. paranormal. supraconductibilitate. hormonoterapie. pelicular. **imunoterapie. bozon. rectoscop. osteopetrozã. stroboscopic. cronaximetru. cinematecã. *solunar. craniometrie. **criobiologie. *sterimobil. autist. skai. chimioterapie. tutu. *coupé. Cinematografie 20: animator. **suicidologie. geriatrie. filmografie. feronerie. stereofonic. scopolaminã. ortostatism. gigafon. antielectron. celulitã. imunochimie. heroinoman. autism. **maxitaxi. auto . transcontainer. heliomarin. antiproton. superexpres. esofagoscop. termorezistent. **biodegradabil. **biotelemetrie. bretelã. videotecã. seroreacþie. vinilit. panoramic. apendicectomie. cineclub. biocompatibil. vasopresinã. ultrastructurã. asincron. peliculogen. serodiagnostic. turbosuflantã. biotop. scopochrome. poluant. hipotermie. dactilogramã. *grand guignol. Biologie 34: acvaculturã. teleonomie. digicasetofon. colposcopie. disproteinemie. *gheriser. isterigen. psihokinezie. retroproiector. autorutier. ortopticã. hemodializã. **bionicã. depolua. *ambuteiaj. bilharziozã. *ambuteia. hipodermic. toxicomanie. heroinã. –oare. izomerazã. evaporaþie. fosfenã. crenoterapie. orfevru. videomagnetic. atomoelectric. autocuºetã. bioluminiscent. *fatigabilitate. proteinogramã. casetotecã. iatrogen. teledetecþie. focomelie. anesteziologie. autostop. naringinã. plasmotron. poliesteric. electroforegramã. narcoman. ecogramã. antihistaminic. digicasetã. treflã (stradalã). mimodramã. **cineverité. alcooltest. rodopsin. viral. capsulã. festivalier. multivision. dactilofon. perinatal.

copilot. monomotor. microfiºã. micromodul. telex. tabletã. naviplan. parauniversitar. visiofon. buclé. geodinamic. electroacustic. *rotisor. minibaschet. psihosociologie. Unitãþi de mãsurã 2: nanosecundã. tusogen. venusian. antiroman. naviplan. preolimpic. planetoid. telescriptor. ergotoxinã. Foto 5: aerofotografie. Botanicã 1: patatã. aeroglisor. Hidraulicã 4: curentometru. dragor. Literaturã 15: alegoriza. cvadrifonie. cafea-filtru. aliteraturã. superpetrolier. Electricitate 10: aerotermã. mini. midi. Radio 3: radioreportaj. paraliteraturã. magot. Electronicã 3: cibernetiza. pistard. **airbus. literaturitate. teletecã. hiperdens. radioastronom. hidromineral. portelicopter. *ruban. Meteorologie 2: climatologie. antiteatru. econometrie. higroscopicitate. heliport. uranifer. electromenajer. grile. Astronauticã 6: circumlunar. dezeºua. caserolã. telematicã. minjupã. culpabiliza. discofil. geotehnic. . Muzicã 8: **casetã. magnetosferã. propolis. fotoconductor. antimemorii. presalariu. radiotehnic. Televiziune 6: teleast. cuvertat. ªtiinþe juridice 3: contrainterogatoriu. electropneumatic. tuberculostatic. heliocentralã. aerospaþial. terilen. rand. telefil. lactoduc. boutique. nescafé. cazeinat. Opticã 1: catadioptru. malnutriþie. Zoologie 3: avian. aerolog. saharianã. ironist. calm-plat. heliotehnicã.. Economie 5: antiinflaþionist. drosofile. helicostat. trireactor. tergal. cagulã. *vasopresie. subliminal. glaciolog. antipiesã. Diplomaþie 1: *aide-mémoire. *telecom. reabilitare. cosmolog. tricolor. hidrometeorologie. deltaplan. sorbitol. holografie. taxofon. transpac. psihoprofesiogramã. fotomultiplicator. monokini. psihografie. petrodolar. platformã. brizurã. bistro. aeroclub. extraatmosferic. *silistor. aeronaval. hidroenergie. electroosmotic. analogism. telefilm. bikini. *plat. geooceanografie. *café-frappé. electrodinamic. aeroportuar. Construcþii 3: diafragmã. nivel. primaquinã. miniordinator. buclaj. Mecanicã 1: hidropneumatic. Informaticã 8: minicalculator. claviolinã. volet. Telefonie 3: prefix. fotoelasticimetru. mineralier. cola. contrapunctic. mezoscaf. Agronomie 2: cerealiculturã. compleu. teleschi. apunta. bursier. culturism. electrofon. umoral. divizionarã. profiterol. maxi. electroforetic. titra. Marinãrie 10: acvaplan. radiotelefonic. ecosondã. resortisant. ordinator. confecþioner. muzicotecã. dezabié. Psihologie 6: parapsihologie. telecamerã. Astronomie 4: geostaþionar. cronichetã. Vestimentaþie 13: alain delon. Geologie 7: aven. Comerþ 2: complex. mezotermal. batiscaf. telematic. telecinema. Sport 8: cicloturist. Învãþãmînt 3: negaþie.226 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Aviaþie 17: **aerobuz. Farmacie 7: antitusiv. cotabil. **etnomuzicolog. Alimentaþie 16: aniset. Filaturã 5: bataj.

germ.rus.it..germ... diminutiv. surdiná. (fr.it..engl. reprografie fr. 13.germ.). 4. it. indeformabil. minutaj.germ.engl.. germ...it.it.rus.germ. hemoragie (fig. bioastronauticã fr.. 1). 3). catastrofism..rus.engl. premierã. 2). cataclismic. 1).engl. catharsis. radio fr. patronat. etanol fr. rus. **bidonville.germ. evaporimetru fr. engl. electrofiltru fr. protoplanetã fr.. it. autoreclamã. rus. semideºertic. gafá. ultrarapid. termocuplu fr. indiferentism. reveioná. *voyeur. profil.germ. gaulist. germ. racolá.engl.engl.rus.engl..engl. 10... engl. monorail fr. electrobuz fr. electromobil fr..it.engl. *iramplasabil. perspectograf fr.engl. Diverse 145: aleatorism. termogramã fr.germ.engl.). penetrometru fr. interdisciplinaritate. antidrog. 8. retro.germ. 2.engl. cartomancian. revigorá. bic. 2). Chimie 8: can(n)abis fr.. *helicotecã.engl. gonflabil. delestá. *clou. specios.rus. conveior fr. bronzaj.engl. comã.germ.engl. evenimenþial. festivalier..engl.. tensionat fr. postglandinã fr. himerã fr. eurocomunism. *refriºá.. *lentoare. poligon fr. clasã (argot..rus.. irecuperabil.rus. nucleotid fr... 5. parodontozã fr. labirintic. **criminostat. (fr. dificultos. stilist.. reper fr. supernovã fr.engl. expertizá.lat.rus. manevrier... psihosomatic fr. engl. operaþional.rus. coordonatã.germ. (pe) parcurs.germ. engl. (fr. (fr.germ. minibuz fr..rus. Biologie 5: areal germ. electrocaloric fr. precolumbian.engl.engl. videocasetã it.germ...engl. electroforezã fr.. reometru fr. *colá. elefantin. escaladã. microfiºier. microporos fr. intruziune. peisajer. . Circulaþie 7: autodumper engl.rus. engl.engl. rus.rus.rus.germ. it.engl. electronvolt fr.engl.it... 6.engl.. 4. anticipativ.. guvernorat. transmediteranean fr. engl.engl..rus. cancer (fig. 23.. 9. melancolizá. magnetogramã fr. 9.. *mezaliá. caprolactama fr..engl. 4.. 4). gamã. engl.engl. *surclasá.rus... *cancanier. sahel. Turism 1: sejur. *cache-radiator. luminofor fr.engl. engl. transsexual fr. engl. picosecundã fr. auto fr. *hantá. rus.germ. (de) milioane. ANEXA 2 CUVINTE PROVENITE DIN MAI MULTE SURSE Tehnicã 23: albedo fr. concentraþionar.germ. engl. copolimer fr. supercarburant. laparoscop fr.. termofosfat fr.. 2. *briant. microundã fr.it. echipaj. octuplu.engl. germ.rus.rus. 8.engl.engl. engl. previzional. extragalactic fr.it. mutaþie.germ.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 227 Sociologie 1: sociogonic. sol-aer.engl.germ. *refontã.engl.rus.. 6. 6. elitist. vermutizá. 1.. sigilografie.engl. Topografie 1: fotogrammetrie.rus. 4. ufolog. extraterestru. 8. engl. lepton fr. ludotecã. mescalinã fr. inaudibil. atenuator fr. *antama. inconfort.germ. erotizá. *sachet. it. reologie fr. 3.. germ. (fr.it.engl.rus. pyrex.germ.. 2. solilocvá. eºantionaj.engl. dictafon fr.). confrunta.engl. film. delco it. radiotelefon fr.engl. video fr. cristalomanie..rus. volumetrie. intradermic fr. Fizicã 13: criogenie fr. definisabil. pubelã.engl. (fr. Medicinã 10: elongaþie fr.engl. termistor fr. fitotron fr. germ. *perdant. *marº. microbicid fr.engl.germ. termoplastic fr. neutrino fr.engl.germ. rus.. germ. germ.rus.).germ. reconverti... 3).. laringofon fr.engl.germ. 6.engl.. polimetan fr. antitabac. monitor fr. gigantism.engl.. *milieu. Astronomie 6: cronosferic fr. germ.. imunologie fr. germ..... implant fr... miniacord..germ. micrometeorit fr. *brianþã. 2.engl. imobilism. 11.. obsesional..it. prestelar fr.engl. it.rus.engl.. vizioná. deontologie.rus. (fr. rus. 17. dilematic. carurã (fig. antifurt fr..engl.

it.it. engl. 4. 1).engl. 2 artã. farmacie. Cosmeticã 1: spray fr.engl. 48 germ. (fr..engl. 2.. Agronomie 1: hidroponic fr. 1). fr.engl. transgresie fr..engl. neocolonialism fr. 2. 2.engl. 1. germ. procainã fr. engl.engl..engl. literaturã. wattsecundã fr. 3. 1).engl. cuvintele din categoria a II-a pun o serie de probleme specifice: astfel. 2. 2). gitan fr. monobloc fr. Foto 4: fotocompoziþie fr. it.germ. microflorã fr. 2. 8 chimie.engl.. engl.. foto. botanicã. engl. kilotonã fr. 1. Literaturã 1: prozã fr.. it... miniaturiza fr.engl. 1).. Categoria a II-a.rus. simultan fr. II. (fr.engl. Mecanicã 1: micromotor fr..it. 13 fizicã. germ. 2. hologramã fr.germ. Informaticã 1: programator fr. unitãþi de mãsurã..engl.it. 4... etnomuzicologie fr.. în funcþie de gradul de adaptare. it. muzicã.engl.engl. telescopat fr. cosmeticã. holocaust fr. rus.germ.228 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Geologie 5: geomagnetic fr. heliografie fr.. germ. informaticã.it.engl. it. germ. terariu fr. 1).engl.. engl.engl.germ.lat. germ. germ...engl. (fr. germ.engl. memorial fr.engl.engl.engl.. 5.sp. rus. telefonie.. 10 mecanicã.engl. (fr. 6 astronomie.engl. 4 etimoane: 23 tehnicã. Aviaþie 3: aerolog it. În cadrul acestei categorii pot fi distinse trei subtipuri. 22 diverse. 1). (fr. multidisciplinar fr.. comerþ. germ. dintre acestea sînt: 136 it. (fr. Farmacie 2: placebo fr. Muzicã 2: discotecã fr. 2. polemologie fr. sport. engl.. 2).it.. Cuvinte internaþionale cu 2.engl. prof fr.rus.germ. spaþialitate fr. 1 sp. it. 3.engl.. Diverse 22: competitiv fr. rift fr. impact fr.. germ. (fr. 2. engl. engl. 5 biologie. Telefonie 1: videotelefon fr. 2.engl.engl. 1). 2 lat.rus. (fr. 3. 5.. 106 engl. pucist fr.germ. 1).engl.. Astronauticã 4: circumterestru fr.. 31 rus.germ.. (fr.engl.germ.germ. engl.germ.engl. modúl fr. cosmodrom fr..rus. mecanicã. aviaþie. engl. Marinãrie 1: trauler engl.. Faptul cã aici trebuie sã þinem cont de acest factor nu este în contradicþie cu atitudinea prezentatã la început faþã de „adaptare”. Unitãþi de mãsurã 5: decimalizare fr. 1. 4. ornitopter fr. (fr. 2. Sociologie 2: demoscopie fr. rus.engl.germ.germ. reconversiune fr. forum.germ. engl. lat.. megatonã fr. Educaþie 2: autodisciplinã fr. ecologie.rus.. engl. engl. (fr.engl. 2.engl.engl. Ecologie 1: ecosistem fr. Artã 2: practicabil fr.. revanºism fr. 2. magnitudine fr. educaþie. 2).rus. 2). 2. engl.. 1 agronomie.. it.. geotermic fr. geologie.engl. engl.germ.engl.engl. engl. hidroplan fr. telecabinã fr. 2..engl. replicã fr. marinãrie. (fr.it. franþuzismele sau peregrinismele franceze. geometriza fr. Comerþ 1: prospecta fr.germ. patronal fr. 1. engl.. 2. microsecundã fr.it. 1). 5. germ.germ.engl. (fr. Botanicã 2: hibiscus fr.it... se manifestã o poziþie ostentativã uneori de non- . 3. 23 it. 5... Sport 2: cart fr.engl.engl. ergonomie fr. 3. 4 astronauticã.engl.lat..engl. fotografism fr. 1. germ. 1). mascã fr. Economie 2: recesiune fr. cosmonaut fr. sociologie. Ca origine... germ..it. 1. (fr. 2. economie. engl. contacta fr. sp.engl. 16.engl. cuprinde elemente cu o sferã mai restrînsã de circulaþie ºi cele mai multe aparþin grupului de împrumuturi conotative.. optimiza fr.germ. 22.it..rus. 7 circulaþie.

VII. ü > u etc. –milieu. ll > l. compleu. la care se constatã adaptarea deplinã. boutique-uri) sau prin notarea între ghilimele a cuvîntului: „clou”. –voyeurisme. exprimatã altfel. în afarã de cele prezentate sub b). c) gradul 2. care nu numai cã este „ajutat” sã se menþinã în limbã de derivatul rotiserie (prezent azi în numeroase firme ºi care credem cã este derivat în românã dupã modele bine cunoscute ºi nu provine direct din fr. în LR. Caracterul recent ºi. –hanta < hanter. verbe: cola < coller. o restrîngere a sensului: "magazin ºic (ºi mic uneori) în care se prezintã ºi se vînd confecþii elegante de serie micã”. în limba scrisã. surclasa < surclasser. b) gradul 1. café-concert. –voyeur. ºaleu < chalet. + cons. prin indicarea articolului sau a desinenþelor dupã liniuþã (clou-ul. „hanta” „mezalia”. –refontã < refonte. gheriser < guerisseur. ss > -s. Cele trei subtipuri sînt: a) gradul 0. ãta „hanta”. care se evidenþiazã printr-o adaptare morfologicã (la cuvintele din aceastã categorie existã o adaptare morfologicã. 21. „perdant”. –café-frappé. grand-guignol. pentru cã noþiunea respectivã cere. butic(ã). refriºa < rafraîchir. strãin al acestor cuvinte se exprimã uneori. ill > i. "veºmînt uºor purtat de femei în casã”. milieu). Situaþia este similarã pentru rotisor. rôtisserie). prezintã o specializare. în acelaºi timp. ele fiind o „marcã” a limbajului „distins” folosit. nazalã. –plat < plat. Tot din domeniul culinar este . cancanier < cancanier. ff > f. 1957. –mezalia < mésallier. pronunþate în românã: ambuteiaj < embouteillage. un numãr prea mare de cuvinte: "costum alcãtuit din 2–3 piese asortate”. deoarece categoriile morfologice ale cuvintelor respective din francezã sînt identice cu cele din românã). credem cã sînt sortite sã se menþinã în românã unele cuvinte din limbajul modei. ºi aspectele adaptãrii fonetice sînt mai bogate. 4. fiind vorba de o "frigare electricã cu raze infraroºii”. consoanele -r ºi -t. dar cu alte sensuri (clou. clou a fost discutat însã de I. –brianþã < brillance. compleu < complet. dar ºi exprimã o specializare faþã de clasica „frigare”. nr. iar în limba vorbitã printr-o pronunþare voit „à la française” de ex. –cache-radiator (aici franþuzismul apare exclusiv la primul element al compusului).ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 229 adaptare din partea celor care utilizeazã aceste cuvinte. sau dezabié. atît ca scriere cît ºi ca pronunþare. dar ea e implicitã. briant < brillant. de ex. de ex: boutique (existã însã ºi o variantã adaptatã buticã). în care cuvintele apar întocmai ca în francezã. pentru cã. cele mai multe prezentînd o vocalã nazalã redatã în românã prin voc. fiind vorba de cuvinte mai numeroase. lentoare < lenteur. perdant < perdant. Gheþie. trufa < truffer. aveniu (argotic) < avenue. foneticã ºi morfologicã. p. rotisor < rotissoire. ruban < ruban. –marºa < marcher. la fel ale adaptãrii grafice: ch > º. policier. nepronunþate în francezã. Se poate observa cã din categoria peregrinismelor nu toate sînt realmente necesare. de ex. dar ºi alte fonetisme. coupé (în terminologia spectacolelor). –dezabié < deshabillé. substantive: fatigabilitate < fatigabilité. -s > -z. Asumîndu-ne riscul de a discuta în numele limbii române din viitor. în raport cu magazin. ou > u. clou. Cuvintele precedate de „–” nu au mai fost înregistre în dicþionarele limbii române sau au apãrut.

230

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

ºi café-frappé "bãuturã preparatã din cafea (nes), cu îngheþatã, friºcã ºi, eventual, alcool”. ªi cache-radiator credem cã se va menþine din cauzã cã, de asemenea, ar trebui exprimat printr-un lung ºir de cuvinte: "mobilã tip paravan care ascunde caloriferul”. În lumea artei ºi a sportului au ºanse de durabilitate termenii coupé, fiind vorba de o exprimare lapidarã pentru "spectacol alcãtuit din douã sau mai multe piese scurte” (s-a înregistrat ºi spectacol-coupé, ºi spectacol-tãiat), voyeur "persoanã care se complace în a privi pe ascuns (scene erotice)”, perdant "care pierde într-o competiþie”, iar în limbajul circulaþiei, ambuteia ºi ambuteiaj (deºi existã ºi în româneºte gîtuire ºi a gîtui (circulaþia)). Alte franþuzisme însã nu îºi justificã prezenþa în limba românã decît printr-o anumitã tendinþã de a utiliza cuvinte mai deosebite, o datã ce, pentru ele, existã sinonime perfecte, exprimate fie a) prin cuvinte vechi ale limbii române, de ex: pentru a antama – a deschide, a începe (o discuþie), briant – strãlucitor, brianþã – strãlucire, sachet – sãculeþ, cancanier – bîrfitor, hanta – bîntui, chinui, lentoare – încetinealã, ruban – panglicã, gheriser – tãmãduitor, iramplasabil – de neînlocuit, plat – fel de mîncare, fatigabilitate (cu conotaþia /+ medical/) – obosealã, fie b) prin neologisme (mai) de mult intrate în þesãtura limbii noastre: surclasa – depãºi, aveniu – bulevard, clou – ºpil, specific, colá – asorta, a mezalia – a face o mezalianþã, milieu – bandã (de hoþi), grand-guignol – marionete (teatru de pãpuºi), policier – (film, roman) poliþist. O situaþie aparte considerãm cã are refriºa, cu cele douã sensuri ale sale – "a se rãcori”: „am fãcut o baie ºi m-am refriºat” ºi "a împrospãta”, "a face ca nou”: „am cãlcat bine haina ºi am refriºat-o”, în care dacã în primul caz neologismul este inutil, în al doilea, cu acest sens specializat, oarecum tehnic, are ºansa de a se instala în limbã. Tot specializat este ºaleu pentru "vilã, de obicei, la munte”, refontã "refacere”, a marºa "a fi de acord”. În legãturã cu introducerea unor termeni de prisos, este interesantã poziþia lui E. Cioran, care aratã cã „acela care, pentru a înlãtura o dificultate sau a rezolva o problemã, inventeazã un cuvînt pur ºi simplu, este, în mod inconºtient, necinstit” (Luc. 5.V.1984, p. 12), la care credem cã am putea adãuga „ºi pe cel care introduce un împrumut fãrã rost”. ªi pentru a întãri aceastã atitudine, E. Cioran aduce în sprijin un fragment dintr-o scrisoare a lui P. Valéry cãtre F. Brunot: „pentru a te lipsi de un cuvînt, îþi trebuie mai mult spirit decît pentru a-l introduce”, atitudine cu care nu putem fi decît de acord. Din punctul de vedere al datei cînd au pãtruns în românã aceste cuvinte, se observã cã, cu foarte puþine excepþii (ºi anume clou, discutat în 1957 în LR, nr. 4, p. 21, sachet, înregistrat în 1961, cache-radiator, atestat în 1964, briant ºi lentoare, ambele consemnate în 1969), toate celelalte „franþuzisme” dateazã din anii ‘70. Mai trebuie observat cã antama nu a fost înregistrat în limba scrisã, ci doar auzit, relativ frecvent, în limba colocvialã a vorbitorilor cultivaþi; în acelaºi mediu, ºi tot predominant în limba literarã, circulã ºi a marºa, dar acesta a fost atestat în scris în 1978.

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

231

III. În categoria xenismelor franceze sînt cuprinºi termeni care denumesc realitãþi interne franceze sau invenþii franceze. ªi într-un caz ºi în celãlalt, aceste elemente au un caracter tehnic ºi toate sînt denotative. Astfel, se referã la realitãþi franceze bipark "dispozitiv pentru parcarea a douã vehicule prin suprapunere”, criminostat "sistem informaþional al poliþiei franceze de criminologie statisticã", helicotecã "colecþie de imagini filmate, în Franþa, din helicopter”, scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb ºi negru vor putea rula ca producþii în culori”, taxofon "aparat de telefon care stabileºte automat legãtura interurbanã”, telecom "numele unui satelit francez”, transpac "reþea francezã de trimitere a datelor”. Alte cuvinte franceze reprezintã invenþii: cyclomet "dispozitiv realizat de un francez pentru recuperarea peliculei de hidrocarburi de pe suprafaþa mãrii” (de specificat cã mai de curînd în Franþa a fost realizat un produs pentru înlãturarea petrolului deversat, denumit Inipol, Rom. lib. 27.IV.1984, p. 6), discoral "aparat descoperit de un inginer francez care asigurã o mare economie de benzinã”, silistor "dispozitiv electronic cu funcþii diverse, inventat de un francez”, tribolit "þesãturã specialã, creatã dupã patent francez, care produce electricitate staticã”. Tot „cuvinte franceze” denumesc ºi unele invenþii din þãri în care se vorbeºte franceza, ca Elveþia ºi Belgia. Astfel sînt solunar "ceasornic elveþian care afiºeazã timpul solar ºi timpul lunar”, sterimobil "instalaþie inventatã de belgieni, care poate furniza apã potabilã ºi electricitate în zone calamitate” ºi vasopresin "spray nazal produs de compania elveþianã Sandoz”. De menþionat cã, cu o singurã excepþie, pentru nici unul din cuvintele amintite mai sus nu cunoaºtem exact etimonul, în sensul cã nu l-am vãzut înregistrat nicãieri în lucrãrile franceze, nici în dicþionare recente, nici în altfel de opere lexicografice cunoscute nouã. Putem însã bãnui cã etimonul este identic cu forma înregistratã în româneºte; la unele cuvinte apar chiar indicii fonetice, de ex. scrierea la scopochrome sau cyclomet, iar altele reflectã o formaþie francezã: criminostat < crimino(logie) + stat(istique), helicotecã < hélico(ptère) + -thèque, sterimobil < stéri(le) + mobil(e). În fine, excepþia pentru care avem o indicaþie etimologicã este tribolit prin faptul cã existã subst. tribologie, provenit din fr. tribologie, engl. tribology; în englezã termenul este înregistrat în BD în 1968 ºi în francezã în PR în 1972. Tribolit se mai detaºeazã de celelalte xenisme prin împrejurarea cã, dintre toate, este singurul înregistrat într-un dicþionar al limbii române, în DN3. Faptul cã, cu trei excepþii (scopochrome 1964, silistor 1965, taxofon 1966), cuvintele din aceastã categorie au fost atestate dupã 1975 explicã de ce n-au putut fi înregistrate în DEX ºi nici în DN3. De altfel – pînã acum! – scurta lor viaþã ºi în francezã justificã de ce n-au fost inserate în listele de cuvinte pentru PR sau pentru DMC. 2. Elementele italiene în limba românã prezente în DCR se pot clasifica în douã categorii: I) împrumuturi, II) cuvinte italiene.

232

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

I. Împrumuturile sînt reprezentate printr-un numãr de 28 de termeni, la care se adaugã 9 cuvinte care, deºi au un corespondent ºi într-o altã limbã romanicã (de fapt numai în francezã), pot fi considerate de provenienþã italianã, ele trimiþînd la realitãþi italiene. Astfel, provin din italianã, dupã cum ne-o indicã fonetica lor, cuvintele cinerama, tranzistorizat (în francezã ºi englezã formele corespunzãtoare sînt mai îndepãrtate: transistorisé ºi transistorised) ºi substantivul travestit "homosexual” (cf. francezul travesti, care în românã stã la baza adjectivului travestit cu sensul bine cunoscut sau, cînd devine substantiv, se menþine sub forma travesti: „joacã în travesti”, ºi englezul transvestite: PR ‘50, BD ‘67). Cuvintele care se explicã din italianã se referã la: circulaþie: autoutilitarã, stradal, zebrã; alimentaþie: pizza, mandora, expres(so); vestimentaþie: giacã, terital, borsetã; muzicã: cantautor, operetistic, virtuoz (adj.); literaturã: epopeic, fantascientist, eruditism, iniþiatic; construcþii: cupoletã, copertinã; medicinã: sofrologie, sonat; botanicã: filariozis, rozariu; tehnicã: silenþiator, tranzistorizat; zoologie: gatopard; cinematografie: cinerama; geologie: bradisism; cosmeticã: mascará; arme: lupara; diverse: augurá, incitativ, respiro, situaþional, regal, silenþios. Un cuvînt ca gondolã, de origine italianã, mai de mult instalat în limba românã, ºi-a lãrgit sensul în interiorul românei, devenind un termen din domeniul comerþului. Dupã cum se poate remarca, aproximativ jumãtate dintre aceste împrumuturi se referã la realitãþi la origine italiene, unele dintre ele rãspîndite apoi ºi pe alte meridiane: expres(so), pizza, borsetã, autoutilitarã, cupoletã, copertinã. II. Cuvintele italiene, deci xenismele italiene ºi-au pãstrat scrierea ºi pronunþarea din limba de origine. Cu timpul, unele dintre ele au ºanse sã se instaleze în românã. Astfel, nu e foarte mare distanþa dintre pizza, considerat deja împrumut (pentru cã în ultimii 20 de ani a apãrut nu numai acest preparat la noi, ci ºi restaurante specializate în pizza; de altfel termenul, devenit obiºnuit, pizãrie, poate cã nici nu este împrumutat din italianul pizzeria, ci creat pe teren românesc din pizza + -ãrie, dupã tipul cofetãrie, gogoºerie, simigerie etc.), ºi termenii sportivi azzuro ºi tifoso, rãspîndiþi azi în românã – ºi nu numai în lumea sportului propriu-zis, ci în mase mai largi. Cuvintele italiene denumesc realitãþi italiene specifice din categoriile: alimentaþie: mozzarella, pandoro, panettone (aceste ultime douã existente la noi ca tipuri speciale de cozonac ºi încã neînregistrate în dicþionarele limbii române, inclusiv în DCR); sport: tifoso, azzuro; literaturã: fantascienza; diverse: schippo, tombaroli, borgata, ragazza, indossatrice. Se poate constata cã numãrul cuvintelor italiene este relativ ridicat ºi cã, dintre acestea toate (47), un numãr de 30 de cuvinte nu au fost înregistrate pînã în 1982 în dicþionarele limbii noastre. (Dintre acestea, la trei nu li s-a consemnat sensul recent: regal, rozariu, virtuoz.)

ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ

233

Din punctul de vedere al pãrþilor de vorbire, se remarcã numãrul predominant al substantivelor (35), urmate de adjective ºi de un singur verb (augurá). Elementele italiene sînt prezente ºi printre unele dintre cuvintele cu 2–4 etimoane. Este vorba de un numãr de 23 de cuvinte care se integreazã în urmãtoarele categorii semantice: 4 tehnice, 2 fizicã, 2 astronomie, 2 biologie, 2 educaþie, 2 diverse, 1 cosmeticã, 1 mecanicã, 1 sport, 1 muzicã, 1 aviaþie, 1 literaturã, 1 informaticã, 1 medicinã, 1 astronauticã. În total, din italianã în românã au provenit 47 de cuvinte, plus cele 23 de cuvinte cu etimologie multiplã, deci 70 de cuvinte. 3. Elementele spaniole, care în 1978 au format obiectul a douã lucrãri1, sînt reprezentate în limba românã în DCR prin 17 termeni. Dintre aceºtia, I. împrumuturi propriu-zise, deci acceptate social ºi cu o anumitã circulaþie, credem cã nu pot fi considerate decît douã: marijuana ºi poncho (acesta netratat în DEX), chiar dacã integrarea lor s-a realizat în special sub raport semantic; grafic nu sînt adaptate sistemului românesc; morfologic, dacã marijuana nu a cãpãtat (încã!) -ã la forma nearticulatã, poncho (integrat în categoria mai veche reprezentatã prin radio sau metro, de ex.) se articuleazã uneori chiar fãrã a se mai marca, în scris, separarea articolului de temã, la fel ca în cazul desinenþei de plural (ponchouri subþiri). De menþionat cã ambele aceste cuvinte se gãsesc ºi în francezã. Mult mai numeorase sînt II. cuvintele spaniole, xenismele spaniole: unele dintre ele par a nu mai circula ºi în alte limbi, dupã cum reiese din lucrãrile lingvistice consultate: cabalerie, citrolina, maracás, vicuña, avenida, leucanea. La acestea trebuie adãugat canabicultor, despre care aflãm din context cã se foloseºte în Columbia ºi este o abreviere din can/n/abi/s/ + /agri/cultor; alte xenisme spaniole apar ºi în francezã, dar cercetãrile mai noi au arãtat cã provin direct din spaniolã cuvintele jota, seguidilla, zapateado2; în fine, cîteva sînt hispanisme cu etimologie multiplã, de ex. fiesta, sol, patio (apar în francezã ºi englezã), marimba (în englezã), iar selva se regãseºte încã în douã limbi romanice în afara spaniolei, în portughezã ºi în francezã. La termenii împrumutaþi din spaniolã ºi la xenismele hispanice (de altfel calitatea lor de a aparþine unei categorii sau celeilalte este relativã!) se observã cã ºi-au menþinut multe dintre caracteristicile grafice ºi fonetice ale limbii de origine, chiar ºi cînd provin printr-un intermediar strãin, de ex.: ñ – vicuña, j – h (jota, marijuana) (în DN3, „rar hotã”), substantive feminine în -a, seguidilla, jota; plurale în -s: marimbas, patios, avenidas, în plus, caracterul „extern” al acestor cuvinte este marcat în scris, uneori, prin notarea lor între ghilimele.

1 Elena Toma, în ER, ºi Tudora ªandru-Olteanu, în SCL, nr. 5, 1978. 2 Vezi Elena Toma, p. 475.

234

DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC

Semantic, cuvintele din spaþiul hispanic (la care includem, în afarã de selva, care am vãzut cã apare în comun în spaniolã, portughezã ºi în francezã, subst. port. favela – înregistrat în 1970 ºi în englezã în BD) aparþin urmãtoarelor categorii: muzicã ºi dans: marimba, seguidilla, fiesta, maracas, zapateado, jota; chimie, zoologie, botanicã: selva, marijuana, leucanea, canabicultor, vicuña; unitãþi de mãsurã: cabaleria, sol; circulaþie: avenida, citrolina; arhitecturã, construcþii: patio, favela; vestimentaþie: poncho. De relevat (ca o particularitate a elementelor recente din italianã ºi spaniolã în raport cu cele franceze) cã, în timp ce influenþa francezã s-a exercitat atît pe cale scrisã cît ºi pe cale oralã, printr-un contact lingvistic direct ºi indirect, deci – pentru cã existã un mare numãr de vorbitori români care cunosc (relativ) bine limba francezã (însuºitã prin ºcoalã în general) –, nu aºa se petrec lucrurile cu italiana ºi spaniola. Cu prea rarele excepþii ale celor care vorbesc ºi citesc aceste limbi, elementele spaniole ºi italiene au fost introduse printr-un contact la distanþã1, în marea majoritate a cazurilor, pe cale scrisã, prin traduceri, în cãrþi sau în presã, sau oral, prin limba vorbitã ºi auzitã în filme în primul rînd, la televizor ºi radio în subsidiar. Aºa se explicã de ce multe elemente italiene ºi, în special, spaniole, nu sînt accesibile semantic celor din afara cercului restrîns care cunosc aceste limbi ºi de ce multe cuvinte au conotaþiile /+ cult/ ºi chiar /+ livresc/2. De menþionat cã pentru italianã ºi spaniolã nu am fãcut observaþii privitoare la raportul dintre prima atestare în limbile de origine, pentru cã, la cei mai mulþi termeni, lipsesc datele necesare în limbile respective. 4. Elementul latin este prezent sub mai multe forme în lexicul recent înregistrat în DCR. Pe de o parte, apare în cuvinte precum cvadruplu, flexibil sau plenar, care au o dublã etimologie (lat. quadruplus, fr. quadruple; lat. flexibilis, fr. flexible; lat. plenarius, fr. plénier), sau în cuvinte provenite din englezã, dar care pornesc de la un etimon latin, de ex. campus, hibiscus, terariu, serpentarium, digital, terminal etc. ºi, pe de alta, în termeni noi denumind uneori invenþii româneºti precum lavoterp sau luxomat, unde nu se poate sã nu observãm în prima parte pe lav(are) "a spãla”, lavoterpul fiind un detergent românesc, sau pe lux "luminã”, în luxomat, care este un dispozitiv de iluminat. Este clar cã creatorii acestor cuvinte sînt români ºi cã cei doi termeni discutaþi au o temelie latinã, deci au fost îmbrãcate într-o formã latinã denominaþii concepute în românã. Elemente latine întîlnim ºi în cazul altor cuvinte cãrora nu li se cunoaºte originea exactã ºi despre care nu se ºtie precis în ce limbã au fost create, de ex. denumirea noii cereale triticale, ce are la bazã combinaþia între cuvintele latine triti(cum) + (se)cale; alte cazuri similare sînt adjectivul odorologic, în care se observã în prima parte lat. odor "miros”, substantivul
1 Vezi Iorgu Iordan, în SCL, nr. 2, 1973, p. 134. 2 Vezi Elena Toma, în ER, p. 473.

care a fost înregistrat în acelaºi an cu minijupã. minimaºinã de gãtit..... dacã se adaugã ºi celelalte elemente romanice. pe care l-a „românizat”)... de italianã. minifotbal.. 579 + 136 = 715 italianã ... al proporþiilor împrumuturilor romanice actuale în limba românã (pe baza DCR): francezã .. trajecta. De ex.. autor sau substantivul scienticã.. minioraº... internaþional.. înseamnã pentru francezã un procentaj de 19.... printre care ºi româna. minitehnician....3%. minirachetã... minibaschetbalist. de ex. proporþia se ridicã la 21... treaptã "partea I sau a II-a a liceului” < lat.... mini-. Acesta este numai un exemplu de extindere. minihotel. dent...... franceza (de altfel............. ºi aici rolul elementului latin este foarte puternic.. a unui procedeu modern.. miniînsemnare. latinul scientia.. raportat la totalul celor 3. La început aceste elemente de compunere s-au impus într-o serie de împrumuturi externe....749 de cuvinte inserate în DCR... minivacanþã.. urmatã. s-a rãspîndit ºi s-a ataºat la numeroase alte cuvinte. minigrãdiniþã.. ºi o dovadã a împrejurãrii cã astãzi latina trãieºte o nouã viaþã prin prefixoidele ºi sufixoidele din limbile actuale......... desigur. 47 + 23 = 70 spaniolã .. miniatelier... de curînd.. minicabanã. minifotã........ minighid.. miniinterviu. minibrad.... cu toate lacunele inerente.. printre elementele de alcãtuire ale cãruia se degajã lat. Este vorba de cuvinte precum: miniaragaz......... elementul latin mai apare în româna de azi ºi sub alte douã forme. dar apoi româna le-a preluat ºi utilizat frecvent. minicentru.... Importanþa elementului romanic apare comparativ cu elementele nonromanice (engleze 353 + . minimotoretã. intrat o datã cu moda minicalculatoarelor ºi a minijupelor. formînd o serie de substantive cãrora (cel puþin pînã în momentul de faþã) nu le-am gãsit nici un model strãin (cu excepþia lui minifustã... 2= 2 latinã . ºi anume: 1) în etimologia unor cuvinte moºtenite care.. minigenerator. În fine.. 2) în plus. minicampionat...... miniruladã.. minitransfer...... iar fundalul este þesut din fondul limbii noastre ºi al celorlalte limbi romanice.. preeminenþa francezei ca limbã-sursã este aceeaºi ºi pentru celelalte limbi romanice. minirobot. locul central îl ocupã cu constanþã..ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ 235 holodentografie.. În concluzie.. miniautodrom. el este prezent într-un numãr de prefixoide sau de sufixoide de aceeaºi origine.. la o respectabilã distanþã însã... spaniolã ºi portughezã.. miniinsulã... minibaschet.. unele deloc „savante”.. de cca 200 de ani.. în tabloul trasat rapid acum..3%.... 17 + 1 = 18 portughezã .. minicooperator.... în special pentru spaniolã..... din limba latinã.. Iatã un sugestiv sumar...... au dezvoltat noi semnificaþii. minipatrulã. italianã ºi portughezã)... în care partea a doua este constituitã din lat...... substantivul livresc choreautor... minimodel.... în limba românã. minimagazie. ce are la bazã.. 16 = 16 Ceea ce...

3%) se datoreazã influenþei engleze actuale. mai de mult instalat în limba noastrã. Istoria limbii noastre confirmã justeþea acestei opinii. 1 Traité de stylistique. Macrea. printr-o utilizare particularã sau prin conotaþiile pe care le pot declanºa.9%. într-un fel. Bucureºti. necesare se relevã a fi cele din ultima categorie. astãzi. pentru celelalte. printr-o nuanþã a semnificaþiei. Probleme de lingvisticã românã. Graur. ªi în acest caz. fie cu afirmaþia lui Al. extinzînd la xenismele de pe alte spaþii romanice. a II-a. ºi a III-a. p.236 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC 110 = 463. a xenismelor. Cifrele date reflectã o situaþie în care elementul romanic recent pare a fi echilibrat (dacã îl comparãm fie cu statistica lui D. orice vorbitor al limbii române îºi poate da uºor seama cã este mai puþin important a avea în limba românã pe a antamá sau pe a hantá (care „dubleazã” pe a începe sau pe a bîntui) decît termeni precum vasopresin. la un moment dat – fiind favorizate de o serie de factori lingvistici sau extralingvistici – în rîndul împrumuturilor propriu-zise. nimic nu va putea da la o parte neologismele care rãspund unei necesitãþi. p. ne putem aminti cîte cuvinte greceºti sau turceºti au invadat. pentru cã. limba va opera singurã selecþia necesarã”. În privinþa elementelor lexicale franceze. Aici trebuie adãugat cã este posibil ca ºi dintre cuvintele catalogate a fi „de lux” sã se impunã unele dintre ele. I. diferite de sinonimul românesc. ed. Oricum. 36. cele din categoria a III-a reprezintã realitãþi interne demne de a fi cunoscute ºi peste hotarele þãrii ºi ale limbii respective. dupã care elementul francez ar fi de 3–4%). datoritã circulaþiei actuale a ideilor ºi a obiectelor de toate felurile. . dintre care marea majoritate (12. în total. 1961. în timp ce o parte din cuvintele din categoria a II-a sînt mai „mondene”. slave 29 + 27 = 56) care. 49. Chiar dacã. referindu-ne la procesul de continuã reînnoire lexicalã a românei. mai ales cã. ele au toate ºansele de a se rãspîndi. din DLRM: 38. este de observat cã dintre categoria a II-a. 1932. în DCR. Paris. la un moment dat. Bucureºti. deci de a intra. deci 15. Ch. nu sînt adaptate la românã. germane 26 + 46 = 72.42% numai elementul francez. 1954. însumeazã 591 cuvinte. ºi anume acelea care se dovedesc. vol. realitatea extralingvisticã este în mãsurã sã impunã o serie de elemente lexicale. limba vernacularã ºi cîte au reuºit într-adevãr sã fie adoptate ºi sã se menþinã. pînã în 1982. italianul mozzarella sau spaniolul patio). Astfel. bipark (franceze) (sau. Numai timpul îºi poate spune cuvîntul în aceastã problemã deosebit de fragilã. nu este exclus ca în curînd sã se utilizeze ºi la noi biparcuri sau discoralul. Bally1 avea perfectã dreptate cînd afirma despre locul neologismelor în limbile actuale: „Numãrul lor creºte zilnic ºi. cu tot rãzboiul crîncen pe care-l duc unii specialiºti în gramaticã împotriva lor. Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române. a peregrinismelor. cel puþin. tribolitul etc. De menþionat cã cele mai multe dintre cuvintele discutate n-au fost niciodatã înregistrate în nici o lucrare de lingvisticã româneascã ºi în nici un dicþionar al limbii române.

la origine latine. prin internaþionalizarea lexicului. 1986. se rafineazã capacitatea de a da expresie celei mai nuanþate gîndiri ºtiinþifice ºi. se uºureazã vehicularea unor noþiuni noi. ªi din acest punct de vedere. discutate aici. 1. alãturi de contingentul mult mai bogat al creaþiilor proprii. nu fac decît sã fortifice caracterul romanic al limbii noastre. elementele. 1985. se întãresc relaþiile de toate categoriile. cã.ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNà 237 trebuie þinut seama de faptul cã împrumuturile necesare contribuie astãzi la înþelegerea mutualã dintre popoare cu limbi diferite. limba noastrã îºi continuã evoluþia ºi se pregãteºte pentru lunga sa istorie viitoare. se intensificã circulaþia ideilor. CL 2. cu cele peste 21% de procente. p. 9–17 . datoritã lor. Cu aceste elemente de vocabular. p. 105–113. sã contribuie la reromanizarea lexicului românesc.

conþine o recoltã de aproximativ 4.000 de cuvinte ºi de noi semnificaþii înregistrate între anii 1960 ºi 1980 în sectorul cel mai mobil al limbii. reprezentat prin presã. În ultimii 20–30 de ani întîlnim o seamã de dezvoltãri de înþeles specifice perioadei amintite. Dinamica ºi vitalitatea lexicului nostru nu reies deci numai din marea cantitate a unitãþilor lexicale recente. Acest dicþionar. prin împrejurarea cã are o forþã de mare rãspîndire ºi o vastã razã de acþiune. prin îmbogãþirea cuvintelor existente cu noi semnificaþii. a cãrei caracteristicã este datarea termenilor recenþi. surprinde „pe viu” schimbãrile în limbã. ele aparþin la domenii variate.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE O realitate cunoscutã ºi recunoscutã de specialiºti. Presa. aºa cum se aflã ele consemnate în Dicþionarul de cuvinte recente (DCR) pe care l-am publicat în 1982. la Editura Albatros. În cele ce urmeazã ne vom referi exclusiv la cel de-al doilea aspect de care dispune lexicul pentru a face faþã nesfîrºitei „miºcãri” a limbii. Limbile vii trebuie permanent sã se punã de acord cu dezvoltarea vieþii de toate zilele. la sensurile noi intervenite în românã într-un timp relativ apropiat de noi. ci ºi din adãugirile semantice la cuvinte prezente în limbã mai de mult. . în ordine descrescãtoare. citãm: I. Circulaþia: – bretelã: 1) "ªosea ocolitoare sau centurã de circulaþie” ºi 2) "Zonã de staþionare limitatã”. sector unde raportul limbã/societate se manifestã cel mai direct ºi mai evident prin douã modalitãþi principale: pe de o parte. dintre care. pe care le vehiculeazã cu rapiditate. dar uºor observabilã ºi de unii dintre vorbitori este cã limbile evolueazã din cauzã cã lumea evolueazã. ultimii 20–30 de ani. pe de altã parte. Acest „acord” se realizeazã în primul rînd prin intermediul vocabularului. prin împrumutarea sau crearea în interiorul ºi cu mijloacele limbii respective de termeni noi ºi. foarte uºor sesizabile de întreaga lume. cu ultimele inovaþii ale tehnicii ºi ale ºtiinþei etc.

– reper: "Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex”. – replicã1: "Reproducere.”. – nivel: "Etaj”. IV. introdus în apã într-un recipient ºi pus la prizã. II. specific”. – casetã: "Cutie din material plastic conþinînd o bandã magneticã ce înregistreazã sau reproduce sunetul sau imaginea”. – diminutiv: "Element distinctiv”. – profil: "Specialitate. în aer) rezervat unor vehicule”. – prozã (frecvent la plural): "Scrierile artistice în prozã ale unui autor”. spectacol: – animator: "Creator de desene animate”. de mai micã intensitate”. colocviu. – zebrã "Marcaj de traversare a strãzii de cãtre pietoni”. vizite. V. – film: "Desfãºurare (a unei manifestaþii. . – eveniment: "Accident de circulaþie”. VI. – pastilã2: "Microcircuit”. de obicei. – poligon: „Teren pe care se deprinde conducerea autovehiculelor”. – plombã: "Imobil construit în spaþiul viran dintre alte douã imobile”. – animaþie: "Gen al filmului cu desene animate”. al unei strãzi largi etc. Arte.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 239 – culoar: "Spaþiu delimitat (pe uscat. Învãþãmînt: – negaþie: "Acordul de principiu dat de autoritãþile competente pentru schimbarea repartizãrii la sfîrºitul studiilor”. simpozion”. Construcþii: – front: "Plan vertical care coincide cu alinierea cãii de circulaþie”. copie a unui original” III. – fierbãtor: "Mic aparat care. – pastilã1: "Refugiu în mijlocul unei pieþe. face sã fiarbã apa”. Comerþ: – gamã: "Ansamblu de produse de aceeaºi naturã sau cu aceeaºi destinaþie”. – replicã2: "Miºcare tectonicã ulteriorã unui cutremur ºi. – relaþie: "Traseu” – treflã (stradalã) "Pasaj (denivelat) de obicei de forma unui trifoi cu patru foi”. – cireºar: "Copil care cîntã din coajã de cireºe”. apã. – linie: "Ansamblu de produse. în special cosmetice”. – navetã: "Tip de ladã care serveºte la transportul unor produse alimentare”. – forum: "Adunare. – gondolã: "Mobilã care serveºte la prezentarea mãrfurilor”. Tehnicã: – antifonic: "Care apãrã de zgomot”. curse)”.

5) (în limba vorbitã. 9) "Importanþã”. germanã. fie 2) la formaþii româneºti alcãtuite cu sufixe. a imagina”. b) accepþii dezvoltate în interiorul limbii române la o serie de neologisme mai de mult introduse în limba noastrã. curse de taximetru cu maºina proprie”. specific”. IX. întîlnire”. 4) "ªoc. Vestimentaþie: – ºtiucã (limba vorbitã): "Pantofi cu vîrful foarte ascuþit”. – regal (livresc) "Cadou”. 3) "A alcãtui. a confecþiona”. a elabora”. 8) "A concepe. – premierã: "Activitate încercatã pentru prima oarã. – formal: "Ceremonios. IX-X) ºi partea a II-a (cl. a înfãptui. a duce la bun sfîrºit”. bine asimilate cu sensul(-rile) lor fundamental(-e) pe lîngã care a fost posibil sã înfloreascã alte înþelesuri. 4) "A stabili”. 6) "Contact”. – þigarã (despre pantalonii la modã în anii ‘60): "Strîmþi în partea de jos”. – impact (fizicã): 1) "Fenomenul de intrare în contact a douã sau mai multe corpuri dintre care cel puþin unul este în miºcare”. – (a) realiza: 1) "A lucra. deci sensuri împrumutate. Iatã cazurile concrete clasificate dupã criteriile stabilite: . Diverse: – diplomat (despre serviete. a efectua”. Sport: – cap (argou fotbalistic) "Lovirea mingiei cu capul de un jucãtor”. 11) "A înþelege”. – tricolor: "Component al echipei naþionale”. ilegal. 3) "Relaþie. 7) "A picta”. 10) "A scrie”. c) semnificaþii noi adãugate fie la 1) cuvinte din vechiul fond al limbii române. 8) "Prezenþã”. 2) "Ciocnire (neprevãzutã)”. XI. a fabrica. italianã). XI-XII) a liceului”. – premergãtor: "Plantã care se cultivã pe un teren înaintea alteia”. 2) "Examen susþinut de elevi pentru a intra în clasa IX-a ºi a XI-a de liceu”. 5) "A publica”. greºit) "Conflict”. – trunchi: "Tulpinã de numere de telefon”. – ºtiucã2: "ªofer care efectueazã. 2) "A produce. Care este originea sensurilor mai sus menþionate? Din perspectiva etimologicã intervin aici trei categorii distincte: a) sensuri a cãror origine este strãinã (mai ales francezã dar ºi englezã. 6) "A duce la capãt. solemn”. – travestit: "Homosexual îmbrãcat (ºi fardat) ca o femeie". Comunicaþii telefonice: – prefix: "Indicativ telefonic”. 7) "Influenþã”. surprizã”. noutate”. special. Biologie: – himerã: "Fiinþã formatã prin amestecarea celulelor a doi embrioni diferiþi”. cu prefixe sau din elemente savante. X. – specios "Deosebit.240 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC – treaptã: 1) "Partea I (cl. VIII. valize): "De tipul celor purtate la origine de diplomaþi”. VII.

orice dubiu privitor la originea româneascã a acestui nou sens dispare. datarea lor precede data înregistratã de noi pentru limba românã. negaþie. profil. anti ºi fonic. Paris. realiza11. zebrã. ceea ce. relativ recente în românã. ci adãugat în interiorul limbii române. travestit. formal.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 241 a) sensuri împrumutate: animator. fierbãtor sau premergãtor nu pun nici un fel de probleme. – Nu se poate trece cu vederea cã. pastilã2. fierbãtor sau dintr-un prefixoid ºi un sufixoid: antifonic. deci. gamã. casetã. film. replicã2. cu formaþii semantice paralele în cele douã limbi. dacã avem în vedere însã cã obiectul nou pe care-l desemneazã este o invenþie româneascã (noul tip de cascã antifonicã a fost elaborat de specialiºtii Institutului de Cercetãri ºi Proiectãri din Cluj). chiar ºi pornind de la elemente neologice. În fond. plombã. care figureazã în P. în sensul cã au fost create în interiorul limbii noastre. culoar. relaþie. replicã1. Formaþiile noi de tipul cireºar. ca ºi în limba francezã. chiar dacã cele din b) au la bazã termeni neologici. treaptã1 ºi 2. 1971. da. himerã. prefix. prozã. este vorba despre film cu sensul "desfãºurare". pentru cã e alcãtuit din douã elemente savante. treflã. sensurile din categoriile b) ºi c) sînt ceva mai numeroase decît cele conþinute în seria a). un cuvînt ca antifonic. pornindu-se. bretelã1. cu sufixe: cireºar. trunchi. b) sensuri dezvoltate în româneºte la neologisme preexistente: bretelã2. de la o asociere de sens identicã. poligon. diplomat. Pînã la proba contrarie – evident cã informaþiile din ambele dicþionare citate pot fi corectate de noi cercetãri – acest sens al lui film nu poate fi socotit împrumutat. realiza (numeroase sensuri). ceea ce dã o idee despre puterea internã de creaþie a limbii române în domeniul semantic. gondolã. ediþie. navetã. regal. impact5. linie. forum. animaþie. Semnificaþiile recente din categoriile b) ºi c) au în comun faptul cã sînt autohtone. O bunã cunoaºtere a „obiectului” uºureazã considerabil sarcina stabilirii etimologiei sale. eveniment. cu toate imperfecþiunile unei datãri exacte. reper. în toate cazurile. Gilbert. aceeaºi imaginaþie a stat ºi la baza sensului recent al lui plombã ca ºi al cuvîntului moºtenit trunchi. premierã. nivel. pastilã1. ca fiind semnalat pentru prima datã în 1965. fie la 2) formaþii româneºti alcãtuite cu prefixe: premergãtor. luate împreunã. Dictionnaire des mots nouveaux. front. reprezintã un indiciu al caracterului de împrumut al acestor sensuri. În cazul lui film. impact. diminutiv. De altfel nu ar fi exclus ca ºi unele dintre semnificaþiile noi din . în timp ce în DCR l-am înregistrat din 1961. specios. avem de a face. c) sensuri noi adãugate fie la 1) cuvinte moºtenite sau împrumutate de mult în limba românã: ºtiucã1 ºi 2. mãcar aparent. Categoriile etimologice de mai sus reclamã cîteva observaþii: – Sensurile cuvintelor din prima categorie (a) au fost înregistrate ºi în dicþionarele de neologisme de datã recentã ale altor limbi ºi. þigarã. evident. Tocmai criteriul datãrii ne-a condus cãtre scoaterea unui termen din categoria aceasta ºi trecerea lui printre cuvintele din categoria b).

de menþionat cã în francezã aceastã noþiune este reprezentã printr-un cu totul alt termen. În aceste situaþii trebuie. sã se indice separat etimologia lor. În acest caz am avea de a face cu situaþii de poligenezã. este ilustrativ. specios) ºi un numãr foarte ridicat de substantive. de la forma sa alungitã. pornind de la un acelaºi element de bazã. Substantivul pastilã are douã sensuri noi: 1) cel privitor la . to realize (care s-a transmis ºi în fr. iar înþelesul al 2–lea de la caracteristica sa de peºte hrãpãreþ („rãpitor”).. toate avînd în comun caracterul vizual. neologismele au mai multe semnificaþii noi.242 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC categoria a) de tipul lui bretelã1. dar la sensul "pasaj pentru pietoni” trebuie consemnat cã provine din it. din acest unghi de vedere. polygone”. pe lîngã formula consacratã „din limba x”. cum apare în DN3. diplomat. vizual al ºtiucii. douã consecinþe logice – ºi pragmatice – pentru modalitatea de redactare a etimologiilor unor cuvinte cu sensuri noi ca cele amintite: 1) Ar trebui sã se introducã. se va înregistra „din it. aceasta suprapunîndu-se peste accepþia împrumutatã. réaliser "se rendre compte” – sens criticat în Petit Robert. préfixe". Astfel pentru a realiza pentru sensul 11) "a înþelege” trebuie semnalat cã e vorba de un sens nou calchiat dupã engl. accepþia recentã a termenului poligon nu provine din aceea a fr. 2) Relativ frecvent. Cîteva cuvinte despre imaginaþia creatoare care stã la baza semnificaþiilor noi din ultimele douã categorii: în cazul lui þigarã cu sensul menþionat în vestimentaþie.. Dupã cum se poate uºor observa. la 10 ani dupã apariþia DCR-ului. La fel la prefix cu sensul "afix” rãmîne indicaþia „din fr. patru adjective (antifonic. într-un dicþionar general al limbii române se va indica etimologia francezã. dar cu o paletã semanticã impresionantã. indicatif. La zebrã. bogata imaginaþie a creatorilor din rîndul poporului a mers pe cãi diferite pentru a ajunge la sensuri diverse. punctul de plecare constã în apropierea dintre forma þigãrii ºi pantalonii strîmþi. treflã sau zebrã sã se fi nãscut din imaginaþia popularã. sensul nou s-a nãscut în româneºte ºi acest lucru trebuie specificat prin formularea „formal din fr. din telecomunicaþii. de actualitate ºi acum. – În fine. Uneori. dar pentru sensul nou. în felul acesta se atrage atenþia cã de ex. în mod obligatoriu. care este numai originea suportului fonetic al acestuia. prefisso (interurbano)”. denumiri ale unor realitãþi rãmase. formal. cele mai numeroase. pastilã2. zebra ºi nu din fr. la sensul "animal”. unde noþiunea respectivã se exprimã prin passage cloué. o nouã formulare care sã se adecveze unor situaþii precum cele prezentate în (b): „formal din limba x”. pãrþile de vorbire sînt foarte inegal reprezentate la cuvintele care au achiziþionat noi accepþii în ultima vreme: un singur verb (a realiza). ºtiucã cu cele douã semnificaþii: "pantof alungit” ºi "ºofer care efectueazã curse ilegale ca un taximetrist” care îºi au originea fiecare într-o altã trãsãturã distinctivã a peºtelui în speþã: sensul 1) vine de la aspectul fizic. de origini diferite. în timp ce la b) ºi c) s-a manifestat exclusiv monogeneza. dintre care dominã cele cu caracter concret. polygone. engl.

premierã. cu sensurile lor noi.. – A adãuga cã ºi datarea unor semnificaþii noi precum cele de mai sus trebuie în mod firesc sã fie datã separat. cunoscut în englezã din 1970 (v. cunoaºterea lexicului unei limbi din perspectiva dublã a cantitãþii ºi a înþelegerii cît mai multor noi sensuri nu este egalã pentru toþi. replicã). uneori. ceea ce se exprima prin ghilimelele din citatul din 1984 ºi. pe lîngã pastilã cu sensul chip. unde este cunoscut mai de mult. sã amintim cã semnificaþiile recente ale cuvintelor þigarã sau ºtiucã sînt . aºa cã va purta indicaþia „traduce engl. în fine. p. reper. alteori. fãrã nici un semn distinctiv. realiza – unele sensuri –. aºa dupã cum reiese din urmãtorul citat din 1984 din fiºierul nostru: „Noul «chip» va da un nou avînt tehnicii comunicaþiilor”..v. Din pãcate. îngrijitã ºi. lib. Este sigur cã nu toate aceste cuvinte. în limba ziarelor. în linii mari. de vîrsta sa (oricînd un adult sau un om mai în vîrstã „ºtie” mai multe în lexicul limbii materne decît un copil sau un adolescent) etc. apoi a figurat singur dar ca un termen tot strãin. Pentru modalitatea de pãtrundere a unui neologism în limbã este instructivã evoluþia lui chip. prozã. depinzînd de meseria ºi de specialitatea fiecãruia (un inginer metalurg nu reuºeºte sã cunoascã tot „limbajul” diverselor specialitãþi inginereºti. în limbajul de specialitate.. Cum în 1988 a apãrut Suplimentul DEX-ului. De observat cã. gamã. ne-am fi aºteptat ca sensurile în discuþie sã fie înregistrate. Din acest punct de vedere. navetã. poligon) ºi. 6. au pãtruns în anii trecuþi în toate mediile. „spectacolul” de la TV ºi exprimarea în unele ziare ºi reviste lasã mult de dorit (ºi folosim aici un eufemism!) nu numai din punctul de vedere al conþinutului. accepþia 2) din ciberneticã "microcircuit” îºi are originea în limba englezã. a pãtruns ºi acest neologism propriu-zis. acum extrem de diversificate. Rom. rolul presei ºi al radio-televiziunii este imens! De aceea se cere aici o exprimare corectã. de condiþiile de viaþã ºi de experienþa fiecãruia (un om care trãieºte în mod obiºnuit retras într-un colþ de þarã va avea. chiar elegantã. de multe ori. pare aproape un truism. de ce nu?. chip”. pentru a constitui un model de urmat. care a cunoscut trei faze: mai întîi a fost „tradus” prin pastilã ºi a apãrut numai alãturi de pastilã. prefix. chip) de-abia din ‘80 a început sã fie utilizat. dar ºi al modalitãþii de exprimare. s-a stabilit acolo ºi a avut mai multe prilejuri de contact uman ºi profesional). atît în DN3 cît ºi în DEX (himerã. 3. regal. s. – Trebuie remarcat cã. darãmite al microchirurgiei. mai întîi apãrînd alãturi de pastilã. sensurile noi discutate anterior au fost înregistrate tot în perioada care ne intereseazã în DN3 (1970) (front. zebrã) ºi în DEX (1975) (fierbãtor. sã zicem)..DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 243 circulaþie este dezvoltat în interiorul limbii române. BD.IV. adecvatã. deci va avea etimologia formulatã prin „formal din fr. Pentru a înþelege de ce în Supliment nu sînt consemnate unele sensuri noi. impact. din 1976: chips (pastile). al lãrgirii orizontului lexical. aceasta între paranteze. pastille”.1984. pentru fiecare sens în parte. un vocabular mai restrîns decît un consãtean al sãu care a mers la oraº. Acest termen din lumea ºtiinþelor moderne exacte.

ºtiucã). cu „duratã lungã”. care. sã le atragã atenþia asupra unor greºeli evidente precum folosirea neologismului specios cu sensul eronat "deosebit. zebrã. incult”!). ºi nu numai atunci. În Supliment ne-am fi aºteptat ca specios sã aparã însoþit de specificarea necesarã („impropriu. dupã concepþia marelui istoric Braudel. direct. dar de filmele de animaþie ºtiu ºi preºcolarii. denumesc realitãþi proprii acestei epoci din þara noastrã. Numai trecerea timpului ºi utilizarea în medii ºi în contexte cît mai variate ne va aduce „precizãrile” necesare. sînt deja „instalate” în limbã ºi cã. replicã. nu le înregistrãm. sensurile acestor ultime cuvinte nici nu mai sînt familiare generaþiilor mai . datarea acestor sensuri va avea de suferit ºi va fi mai mult ca sigur inexactã cu cît ele vor fi înregistrate mai tîrziu! ªi un alt aspect: un dicþionar ca DEX ar trebui. despre nici o inovaþie lingvisticã. femeile ºi bãrbaþii se intereseazã de gamele ºi de liniile de produse (cosmetice). parte. în vorbirea unor persoane – chiar de un nivel cultural ridicat – fiind considerat – în mod greºit – ca un derivat de la special. Acest sens impropriu apare frecvent în scrisul ºi. de ex. altele au trecut în „adormire” fiind legate de modã (þigarã.. cã travestit este prea circumscris unei anumite sfere semantice. treflã. din pãcate. mai ales. ca ºi istoria. la fel negaþie care nu-ºi mai are rost o datã ce sistemul „repartiþiei” nu mai existã. În cazul în speþã. impact. probabil. genþile diplomat sînt (încã) la modã. în 1977. cum sã avem pretenþia ca cei care vin dupã noi ºi care doar „din auzite” vor ºti despre ele. se vor bucura de longevitate. în mod obligatoriu. bretelã. cã de negaþie ºi de treaptã nu se izbesc. cã se va implanta în limbã sau nu. realiza. ªi atunci ne putem pune întrebarea legitimã de ce acestor sensuri – ºi altora – nu li s-a fãcut un spaþiu în Supliment. eveniment. De altfel. diplomat.244 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC legate de un moment anume al modei. în momentul „intrãrii” în limbã nu se poate afirma cu siguranþã cã va rãmîne sau nu. toate. sã le consemneze? Oricum. pastilele. O ultimã problemã: care sînt ºansele de viitor ale sensurilor puse în discuþie anterior? Desigur cã nici lingviºtii de azi ºi nici vorbitorii contemporani nouã nu pot face presupuneri ºi cu atît mai puþin preziceri în privinþa dezvoltãrii ulterioare a limbii care lucreazã întotdeauna. de replicile legate de cutremure am avut. deci cã sînt trecãtoare. impact a devenit un termen rãspîndit. dacã noi. acum. pastilã. specific”. sã facã educaþia lingvisticã a contemporanilor noºtri. din gondolele de la alimentara ne aprovizionãm cu toþii. pe zebre trece toatã lumea. bretelele ºi treflele (de circulaþie) sînt cunoscute de toatã lumea. a realiza pare cã „înnobileazã” exprimarea ºi este foarte frecvent – unde trebuie ºi unde nu trebuie –. Într-adevãr. nivel. Mister! Semnificaþii precum cele citate reflectã realitãþile epocii noastre. special. cã antifon sau premergãtor sînt prea tehnice. culoarele. accepþiile noi ale unor termeni ca plombã. de evenimentele (stradale) citim în fiecare zi aproape în ziare. ieºind din cercul strîmt al limbajului tehnic etc. avînd în vedere cã unii termeni ºi sensuri au deja o „viaþã” de 20–30 de ani – în care timp ºi-au cucerit un oarecare loc printre celelalte cuvinte ºi semnificaþii – se poate afirma cã. cei care nu au copii. cu memoria prezentului proaspãtã.

situaþia prezentatã aici ne face sã nu putem decît sã regretãm cã Suplimentul nu ºi-a îndeplinit misiunea de a oferi „o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române”. pentru a þine pasul cu inovaþiile lingvistice – ºi aici ne referim ºi la îmbogãþirea vocabularului românesc cu termeni noi propriu-ziºi – ca un dicþionar ca DEX-ul sã aibã anual un Supliment.. cã acesta este „un document asupra epocii în care a fost scris” iar în emisiunea de a doua zi. Oricum. completate ºi revizuite. iar la 5–6 ani sã aparã în ediþii noi. ele nu vor „reînvia”. într-o emisiune intitulatã „Expresivitatea involuntarã a unui dicþionar”..C.DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE 245 noi. Asta nu înseamnã însã cã. Oricum. care se adreseazã „tuturor acelora care. într-o perioadã viitoare. 1). parafrazîndu-l pe sensibilul poet de origine românã Ilarie Voronca. Munteanu. p. folosind în mod curent limba românã. împreunã cu ea. cunoscutul ziarist de la „Europa liberã” care. la 26 februarie 1985. tehnicã ºi socialã. Este pãcat cã noutãþile nu sînt înregistrate într-un dicþionar academic pentru marile mase ca DEX-ul. „Rien n’obscurcira la beauté de cette langue” putem spune. pe bunã dreptate. Normal ar fi ca. aºa cum se promitea în succinta sa „prefaþã”. cã „un eventual sociolog. ºi un anumit bagaj „colorat” lexical. citind cu atenþie acest dicþionar îºi va putea face. o idee destul de exactã despre viaþa din România din anii 1960–1980”. dacã ar fi ºi numai pentru motivul atît de bine sesizat de N.. evoluþiile semantice au cunoscut o extindere însemnatã ºi ele trebuie consemnate în dicþionare.. 1992 . 27 februarie. peste ani. corespunzãtoare inovaþiilor din viaþa ºtiinþificã. afirma.. Dar fluxul limbii – în special în sectorul vocabularului – nu îºi înceteazã cursul continuu ºi. referindu-se la DCR. aduse la zi. Concluzia? În perioada discutatã.. au nevoie de informaþii ºi lãmuriri noi în legãturã cu vocabularul românesc actual” (Prefaþã. mai ales cã „moda” revine periodic ºi. datoria lingviºtilor care se ocupã de epoca actualã este de a le înregistra.

existînd încã la începutul secolului. cuvintele considerate ca avînd etimologie „multiplã” ridicã destule probleme. în rusã. Aceastã atitudine a fost. Prima. existã în românã vocabule recente care se explicã exclusiv prin influenþa francezã. nu numai pentru cã este unilateralã. în acelaºi timp. dar în lumea ºtiinþelor exacte acest termen a trecut repede din engleza americanã în francezã. se considerã cã e mai puþin dificil de stabilit etimonul unui neologism decît etimonul unui cuvînt moºtenit sau intrat de mult timp în limbã. Este deci greu de afirmat dacã româna l-a împrumutat din englezã sau din una din celelalte trei limbi citate. considerã cã neologismele ar fi putut sã pãtrundã. pe bunã dreptate. din douã. primul dicþionar cu datãri ale neologismelor româneºti. aceºti termeni nu pun probleme deosebite. constã în exagerarea influenþei franceze. dar ºi pentru cã nu corespunde întotdeauna adevãrului ºtiinþific. în românã s-au manifestat douã tendinþe. criticatã. ºi tocmai acestea constituie obiectul prezentelor reflecþii. Neîndoielnic. ca de exemplu boutique. luînd în considerare o perioadã bine determinatã: ultimul strat de elemente strãine intrate în românã. Graur. anume.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà Expunerea care urmeazã îºi propune sã prezinte cîteva probleme care preocupã pe lingviºtii care ºi-au îndreptat cercetãrile asupra neologismelor din românã. conform formulei introduse de Al. Un exemplu: lepton "particulã electronicã elementarã” este o invenþie americanã. în germanã. din acest punct de vedere. etimologie „multiplã”. În schimb. cã au. În situaþii . mai recentã. dar. milieu sau café-frappé (scrise în românã la fel ca în francezã). cuvintele atestate pentru prima datã între 1960 ºi 1980. trei sau n limbi. În general. în general. A doua tendinþã. Se poate afirma cã existã în românã enorm de multe cuvinte recente care se explicã prin mai multe limbi. reunite în Dicþionar de cuvinte recente. Utilizãm conceptul de „neologism” în sens restrîns.

O vocabulã ca extraterestru este mai apropiatã. substantivul drugstore nu denumeºte aceeaºi realitate în francezã ºi în limba sursã. unde contactele cu strãinii. e de preferat sã se ia în considerare etimologia multiplã. extraterrestre decît de englezul extraterrestrial ºi. b) cuvintele care se explicã prin francezã ºi prin englezã. din punct de vedere formal.. mai ales dacã nu existã indicii formale pentru a identifica adevãrata provenienþã a cuvintelor. din punct de vedere etimologic. are o pronunþare ºi o ortografie diferite. deoarece cuvîntul corespunzãtor din francezã. cu atît mai mult cu cît astãzi. nefiind foarte uºor de fãcut diferenþa dintre fr.” avem de-a face cu un americanism. scindat.). în aceste cazuri. în acest caz. acesta se dovedeºte util pentru un termen ca yoghin.. sau externe. extragalactic. deci. Pentru identificarea acestor etimologii. existã o singurã intrare? Ce criterii am putea adopta pentru a avea o cît de micã dovadã cã sîntem aproape de realitate? În ceea ce ne priveºte. Dintre numeroºii factori lingvistici trebuie acordatã atenþia cuvenitã factorului formal. prin urmare. Din acest motiv. salã de spectacole etc. cuvîntul englez poate fi indicat ca referinþã secundarã. psychosomatique ºi engl. în românã. românescul drugstore trebuie sã fie. care se explicã direct din englezul yogin. cuvîntul francez foloseºte numai la o apropiere etimologicã. aceasta fiind singura în mãsurã sã ofere cheile etimologiei. în acest caz este normal ca la etimologia propusã sã aparã termenul francez sau termenul englez de bazã (precum ºi celãlalt – englez sau francez cu cf. yogi. am considerat cã termenii pe care-i gãsim ºi în francezã ºi în englezã pot fi clasificaþi în douã categorii: a) cuvintele care provin dintr-o singurã limbã (francezã sau englezã). De exemplu. extrem de rare pînã în 1990. engleza din America. farmaceutice etc. extragalactique ºi engl.” este vorba de un cuvînt de origine francezã. trebuie sã se recurgã neapãrat la clarificãrile semanticii. la fel de delicate. Pentru stabilirea unei bune etimologii. e de preferat sã considerãm cã etimologia este multiplã. marea majoritate provin din francezã ºi din englezã. Dar în cazul lui extragalactic ºi al lui psihosomatic. Dar este aceasta ordinea exactã în care au intrat ele în românã? Sau. Cînd are accepþia "ansamblu modern format din bar. ceea ce înseamnã cã. cafenea. în conformitate cu semnificaþiile lui: cu sensul de "magazin general în care se vînd produse alimentare.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 247 similare. adicã acele cuvinte a cãror etimologie este într-adevãr „dublã”. calea scrisã a împrumutului este mai frecventã decît cea oralã – o consecinþã socio-lingvisticã a situaþiei socio-politice din România. lingvistice. extralingvistice. motivaþiile pot fi interne. în aceastã situaþie. de fr. ºi anume cu limba vorbitã. erau interzise pentru muritorii de rînd ºi. psychosomatic. Dintre cuvintele recente din limba românã care ar avea douã etimoane posibile. avem de-a face cu o falsã etimologie „multiplã”. între fr. pentru cã termenul a cãpãtat aceastã conotaþie deosebitã doar în francezã (în 1958 a fost deschis pe Champs Elysées primul magazin .

"tip de magazin general”. caracterul englezesc al urmãtorilor termeni este evident: antidoping. în limba comunã (atestatã în 1962 în DMC). prezenþa desinenþei -ing (v. ºi în BD în 1969 (ca. doping. Cîteodatã ordinea cuvintelor din elementele compuse poate sã indice o anume preferinþã etimologicã: lentile de contact provine cu siguranþã din fr. situaþia semanticã a lui tranzistor este foarte clarã în românã. În românã. datã fiind ºi semnificaþia lor. trebuie menþionat cã dicþionarele franceze DMC ºi DMN declarã termenul ca fiind un „americanism”. la începutul secolului XX. de altfel. în DN definiþia se referã la primul sens. diferenþierea semanticã ºi etimologicã este pusã în evidenþã prin accentuarea diferitã (nesemnalatã în DN): tranzístor. Un caz analog: cuvîntul pulsar (neînglobat în PR ºi DMN). sparring (partner). lentilles de contact. La fel. În acest tip de cazuri va trebui. în limbaj tehnic (pronunþie încetãþenitã în anii ‘50. am putea considera (ceea ce ar fi o eroare) cã este vorba de o vocabulã de origine francezã. Convergenþele morfo-semantice constituie un criteriu care ne permite sã determinãm originea englezã a unui cuvînt. jogging. iachting. 1974. ipotezã justificatã de ordinea cuvintelor ºi. camping. stagflation? Dacã am þine seamã numai de criteriul primei atestãri. în subsidiar. Un alt indiciu este un anumit tip de abreviere–formaþie lexicalã. parking. dar în ce priveºte etimologia. cuvîntul este de origine englezã ºi provine din abrevierea puls(ating radio source) + (quas)ar. happening. antidumping. ca în englezã) ºi tranzistór. 43–51). prioritatea acestor douã noþiuni în lumea anglo-americanã este determinantã pentru stabilirea etimologiei cuvintelor care le denumesc. deºi DMC nu-l înregistreazã pe jogging decît foarte tîrziu – 1978!). Luiza Seche. de exemplu. cuvîntul din limbajul economic stagflaþie provine din anglo-americanul stagflation sau din fr. jogging "plimbare” este înregistrat la Proust: el vorbeºte despre Odette care face jogging în Bois de Boulogne. PN. De exemplu. de exemplu. . 2. pe cînd în englezã o asemenea atestare nu apare înainte de 1971 (BD). Cu toate acestea. sã fie datatã apariþia semnificaþiilor ºi a conotaþiilor noi. la Cambridge. kidnapping. de forma româneascã lentile (care nu ar putea fi explicatã prin engl. de asemenea. traveling (chiar dacã apar cu formã identicã în francezã. cuvîntul are douã sensuri: "dispozitiv cu semiconductori” ºi "aparat de radio portativ”. standing. p. Cu prima semnificaþie. Prin urmare. care ne aratã cã în francezã prima înregistrare dateazã din 1960 (DMC). Mai mult decît atît.248 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC de acest tip complex). în realitate. marketing. termenul a fost creat în englezã plecîndu-se de la abrevierea stag(nation) + (in)flation. sînt notate ambele psibilitãþi: „din francezã ºi din engleza americanã”. nu trebuie uitat cã primii pulsari au fost descoperiþi în 1967. chiar dacã a fost înregistrat în 1960 în DMC. iar nu din englezã. ortografiat în acelaºi fel (dar cu un exemplu datînd din 1972!). ºi în românã!). Paradoxal. stripping. cuvîntul a apãrut mai întîi în engleza americanã. În aceastã situaþie. lens). dar în francezã a cãpãtat ºi a doua accepþie. carting. pãstrînd în acelaºi timp ºi primul sens.

Cuvintele din domeniul modei au o cu totul altã soartã! Aspectul fonetic identic în englezã ºi în francezã este înºelãtor. de tipul de formare prin „contragerea” silabelor extreme ale unui cuvînt compus. Se ºtie cã substantivul antimemorii a fost introdus ºi rãspîndit datoritã titlului faimoasei cãrþi a lui A. a unei invenþii. la împrejurãri concrete. s-ar putea naºte întrebarea dacã în românã cuvîntul are: 1) origine unicã (francezã sau englezã) sau 2) etimologie multiplã. C. trebuie amintit cã aceastã ramurã a ºtiinþei s-a dezvoltat în Statele Unite. iar noul cuvînt a fost folosit destul de tîrziu. LR. în mãsura posibilitãþilor. ªi aceasta pentru cã memoria prezentului reþine cu mare exactitate împrejurãrile în care s-au format în interiorul unei limbi anumite cuvinte sau influenþele care au adus. 1984) care existã ºi în francezã ºi în englezã. de mare ajutor sînt primele atestãri din francezã. BD 1968). Pãun. e bine sã se ia în considerare condiþiile socio-economico-culturale. Mai ciudat este numele lui Alain Delon devenit în românã substantiv comun care desemneazã “un tip de hainã din blanã de oaie întoarsã”. Cu toate acestea. Din punct de vedere extralingvistic. la începutul anilor ‘60 ºi cã primele lucrãri de microelectronicã apar în englezã în 1962 ºi 1963. Pentru stabilirea acestor etimologii. Un criteriu extralingvistic de mare interes este oferit de sursa de informaþie pe care o constituie contextul sau referinþele la originea unui procedeu. totodatã. Nu se poate face etimologie bunã dacã. nu se þine seama de factori externi referitori la condiþiile de viaþã din cutare sau cutare þarã. BD 1968). elementele lexicale provenind din alte idiomuri. 2. este deci vorba de un termen de origine francezã. abia în 1969 o carte apãrutã în colecþia „Que sais-je?” este intitulatã Microélectronique. BD 1965) ºi bikini (PR 1947). În acel moment franceza exprima acelaºi concept prin perifraza électronique moléculaire. În legãturã cu substantivul microelectronicã (v. a unui produs. Pentru o bunã înþelegere. prin intermediul cãrþii amintite (în versiunea originalã sau în traducerea româneascã). ºi uneori chiar au impus. Malraux Antimémoires. la anumite invenþii ºi la prioritãþile de producere a unor obiecte. Cuvîntul existã ºi în englezã sub forma neadaptatã antimemoir (francezului mémoire îi corespunde englezescul memory). BD 1968).CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ 249 þinîndu-se seama. atestatã în 1968 (BD). Aceste cuvinte trebuie considerate franceze. fapt întãrit de atestarea cuvîntului în francezã cu nouãsprezece ani înaintea termenului englezesc echivalent (DMN 1949. apãrute în 1967. Una dintre primele cãrþi pe aceastã temã scrise de E. mono(kini) (DMN 1964. saharianã (PR 1949). ceea ce reprezintã un argument decisiv pentru a susþine cã termenul a putut fi introdus în românã din englezã. cãci ele au fost rãspîndite prin intermediul modei franceze: maxi (PR 1966. termenul a fost înregistrat în acelaºi an ca în francezã (1967). ca ºi în cazul conceptului antiroman – termen aparþinînd criticii literare franceze. În românã. Keonjian (1963) a fost tradusã în 1966 în limba românã. mini (PR 1965. trebuie sã aducem aici o rectificare în ce priveºte data din dicþionarul francez: DMN ar .

Un singur exemplu este edificator pentru a demonstra caracterul relativ al anumitor datãri înscrise în dicþionare preocupate îndeosebi de acest aspect. dar cã s-a încercat un prim pas în aceastã direcþie a atestãrilor. antiartã DCR 1959. de G. cã datãrile au întotdeauna o valoare relativã. PR 1964. DMN 1966. fie ca formaþii româneºti (paralele cu cele strãine). Diferenþele pot fi de la zece la doi ani: antiteatru DCR 1960.. În stabilirea unei etimologii corecte. În toate aceste cazuri. E limpede. magnetosferã (DMN 1966. dificultatea constã în interpretarea respectivelor cuvinte fie ca împrumuturi. publicatã în 1947. chiar dacã. antitusiv DCR 1961. cãci termenul apare pentru prima datã în prefaþa lui J. datarea în românã precedînd-o cu cîþiva ani pe cea din francezã. lactoduc DCR 1965. modernitate sau cuvînt-cheie (în legãturã cu acest ultim termen. BD 1967). Sartre (este creaþia lui. om-sandwici. geostaþionar (PR 1966. circumlunar DCR 1963. DMN 1969. deoarece data primei atestãri este întotdeauna în favoarea limbii franceze. chiar dacã nu toate datãrile cunoscute prezintã garanþia necesarã. înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial. sã nu se fi gãsit încã anul real al primei datãri. de asemenea. BD 1968) etc. DMN 1968. În francezã. . este foarte greu de admis originea românã a unor cuvinte din terminologia medicalã. precum inimã (cord) plãmîn artificial (în francezã cœur-poumon artificiel). DMN 1965. sau sînt de numai un an: modernitate DCR 1967. etc. În DMN cuvîntul antipièce este datat 1958. mot-clef a fost pentru prima datã folosit. ciné-vérité (DMN 1964. scrisã în 1948 ºi publicatã în 1953. cã trebuie corectatã cu zece ani data primei atestãri din DMN. DMN 1968. Este o dovadã fundamentalã. Dar nu se poate afirma acelaºi lucru despre antiteatru sau antiartã. exista în românã o formaþie similarã. BD 1969). DMN 1968. inimã-plãmîn artificial DCR 1961. de altfel) la Portrait d’un inconnu de Nathalie Sarraute. 1953. DMN 1968. se poate constata originea francezã a cuvintelor: biodegradabil (DMN 1966. De asemenea. om-orchestrã DCR 1961. dar celebra Cîntãreaþã chealã a scriitorului francez de origine românã E. cuvînt-cheie DCR 1967. bionicã (PR 1958. BD 1968). Matoré în cartea La méthode en lexicologie. Trebuie subliniat. pînã la proba contrarã. este evident cã toate indicaþiile din DCR nu corespund exact primelor datãri. din nou. În baza acestui criteriu. fototelegrafic DCR 1964. BD 1968). PR 1970. interferon (PR 1952. ca sã nu mai vorbim de românã.250 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC fi trebuit sã antedateze (cu doi ani). Pot fi considerate creaþii româneºti antitusiv. BD 1968). Trebuie examinat cu mai multã atenþie criteriul anterioritãþii primei atestãri. polemologie (DMN 1949. în acest caz. noþiuni nãscute în mediul cultural francez. purta deja aceastã denumire în subtitlu. Ionesco. strict orientativã: este foarte probabil ca în francezã ºi în englezã. BD 1966).P. DMN 1966. o problemã deosebitã o pun cuvintele în cazul cãrora existã un decalaj de date. trebuie menþionat cã el circula la mijlocul anilor ‘50). Paris. sau a termenului compus om-orchestrã.

Termenii respectivi nu au intrat încã în dicþionare deºi au o oarecare rãspîndire dincolo de teritoriul lingvistic de origine.. În toate aceste cazuri fãrã etimologie trebuie datã totuºi o indicaþie etimologicã convenþionalã. femeie-sudor. fr. microagenþie de voiaj. Astfel. Se poate deci presupune existenþa unui model extern pentru una. o considerã „ospitalierã”). De asemenea. Filologiskt arkiv. p. aºa cum le considerã uneori anumite dicþionare. fãrã nici o îndoialã. scopochrome "procedeu francez prin care filmele vechi în alb negru pot fi proiectate ca producþii în culori” etc. metanobacterie etc. procedeul se extinde.]. douã. Guilbert. histoacril. conform indicaþiilor furnizate de context. microagent (de circulaþie). [cuv. Drept încheiere.). La créativité lexicale. numeroase formaþiuni cu prefixoidul micro. acest tip de termeni tehnici exprimã realitãþi specific româneºti din ultimele decenii.]. femeie-inginer DCR 1974 – femme-ingénieur DMN 1967) care probabil cã a servit de model. Lund. În aceastã situaþie se aflã cuvintele care. iar noile creaþii nu au nimic de-a face cu un alt idiom. ieºit din uz sau chiar . 93. îºi manifestã astfel forþa creativã nelimitatã. magnetoplan. O categorie aparte. microcomplex (alimentar). Astfel. Aºadar. confirmatã de date externe. dar alte cuvinte construite în acelaºi fel au fost create în românã: microbrigadã. efortul cercetãtorului este cel puþin egal cu al celui care se dedicã elucidãrii etimologiei unui cuvînt vechi. extrem de permeabilã (reputatul romanist ºi romanist Alf Lombard. E drept cã unele din aceste formaþii au un echivalent francez (de exemplu. p. 17. de exemplu. engl. microminiaturizare etc. nu trebuie uitat cã numeroase neologisme au origine internã. se referã la realitãþi franceze cuvinte ca bipark "dispozitiv pentru parcarea unul peste celãlalt a douã vehicule”. În acest caz vorbim de „xenisme”. femeie-forjor. Latinets oden i oster. Limba românã.CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNà 251 Nu putem decît sã fim de acord cu faptul cã o bunã etimologie nu se poate baza decît pe douã categorii de criterii: analiza lingvisticã internã. cum le numea L. din punct de vedere etimologic. englezã etc. [cuv. dar dupã ce sistemul a fost „asimilat”. micromodul. se poate nota. microcooperativã agricolã. Alþi termeni de acest tip aparþin universului limbilor germanice: sirecard. 12.) fãrã a cunoaºte etimologia exactã (pentru cã nu este încã înregistratã în dicþionarele limbilor respective). aparþin unei anumite zone lingvistice. Aceste cuvinte aparþin domeniului ºtiinþei ºi tehnicii ºi toate denumesc inovaþii recente. Numeroase formaþii recente au o situaþie similarã: este cazul cuvintelor compuse plecind de la femeie ca prim element: femeie-agronom. ºi cunoaºterea istoriei „obiectului”. o constituie cuvintele pe care trebuie sã le considerãm ca avînd originea x (care poate fi francezã. dupã cum s-a procedat în DCR. hidropter. syspurderm sînt de origine germanã. 1967. 1975.sînt de origine englezã (microelement. femeie-compozitor. de origine anglo-americanã. doar o constatare: în stabilirea etimologiei corecte a unui cuvânt recent. femeie-cineast DCR 1974 – femme-cinéaste DMN 1967. attosecundã. femeie-autor DCR 1970 – femme-auteur DMN 1966. nu sînt împrumuturi. n formaþii.

L. ºi din convingerea cã. Au seuil de la lexicographie.R. 2. 1990 – traducere din limba francezã . 7. toate legãturile ºi mijloacele de informare. Trovatori. 7-8). în „Cahiers de lexicologie". Storia delle idee ed altro. poate prea mult. Dacã am insistat. este din dorinþa de a suplini o lacunã a studiilor româneºti. punctul de plecare ºi de sosire al oricãrei istorii a limbilor ºi culturilor pe care idiomurile le exprimã ºi le vehiculeazã. care poate sã „dateze” evenimentul lingvistic. datoritã faptului cã azi dispunem de mari posibilitãþi de comunicare: mai întîi. 1960. care permite gãsirea unei etimologii exacte. asupra a ceea ce lingvistul Ladislau Gâldi numea „vînarea primelor atestãri”. în primul rind presa.F. Imbs. canzoni di gesta. contactele directe cu persoane care au altã limbã maternã decît româna. Bologna. apoi. în principal. sîntem în posesia unui „nod" în cunoaºterea cuvîntului (P. în care nu a existat o preocupare constantã pentru cercetãri de acest tip.252 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC dispãrut din limbã. ªi aceasta. p. depistînd primele atestãri. Stabilirea unei etimologii este o adevãratã anamnezã a cuvîntului.

cit ºi sursa anterioarã sau originarã a lor. de la o regiune la alta. prin diferite filiere. primul de acest gen în literatura românã de specialitate. dicþionarele limbii române nu s-au arãtat interesate de originea îndepãrtatã a cuvintelor. Urmãrirea drumului parcurs de un cuvînt pînã a fi încorporat in limba românã explicã de altfel denumirea dicþionarului care. cuvinte deja împrumutate din alte limbi. deoarece cãlãtoria se putea referi ºi la „deplasarea” unor cuvinte în interiorul limbii române. lui Al.. Graur. Se poate astfel cita L. examinînd cuvintele de origine orientalã în romanã. Printre lingvºtii de azi un loc aparte din acest punct de vedere îl are Al. Mai puþin concentrate asupra vieþii precedente a termenilor. Graur a urmãrit .CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 253 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. deci s-a cercetat viaþa ulterioarã a unor cuvinte. dintre lingviºtii români poate fi întîlnitã la S. de obicei.. cu prea puþine excepþii. Sînt totuºi cîþiva lingviºti români care. le-a urmãrit pinã la sursele cele mai îndepãrtate. p.O. la prima vedere. Graur Se ºtie cã limbile împrumutã. CDDE) au menþionat mai curind limbile care au împrumutat la rindul lor din limba românã. 95-97). 1940. de la un stil la altul etc. ªãineanu care în I.. sau – de ce nu? – din limba românã în alte limbi. Consultarea dicþionarului însã risipeºte orice dubiu. demonstrînd cã Al. au indicat în lucrãrile lor primele surse ale termenilor discutaþi. pasionaþi în special de istoria cuvintelor. care se ocupã de multã vreme de trecerea cuvintelor dintr-o limbã în alta (v. 209). Trebuie spus însã cã. Puºcariu. LR I. de ex. face o uºoarã impresie de ambiguitate. PLG VII. p. Graur îi revine meritul de a fi strîns între coperþile unui dicþionar nu mai puþin de 1335 de astfel de cuvinte. Un rezultat al explorãrilor sale etimologice este Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare (I978) (DCC). dicþionarele noastre etimologice (de ex. în acele dicþionare etimologice care indicã atît originea imediatã a termenilor discutaþi. Chiar dacã noþiunea de cuvinte cãlãtoare în sine este mai veche (de ex. în primul rînd în limbile limitrofe etc. Acest adevãr simplu pentru istoria limbilor îºi gãseºte expresia. 1974.

. Urmãrind originea termenilor discutaþi pînã la izvoarele prime. briºcã – provenit direct din ucr. dacã în VEI este dus pînã în greacã. care provine din pers. crai. cimitir” (din ma. poncio. din lat. la fel. ºi rus. 90-94) o serie de cuvinte a cãror traiectorie. citat provine. de la ar. (dame jeanne. Urmãtoarele douã cuvinte considerate în DCC a fi de origine ultimã latinã apar în Ernout-Meillet. pentru junglã. autorul stabileºte originea mai îndepãrtatã în timp a cuvîntului albastru care. mod.prefix local ºi qabr “groapã” cu pl. Astfel. Graur derivã rom. Alteori însã informaþiile din alte dicþionare ar putea fi luate în consideraþie pentru unele explicaþii. Graur aratã cã termenul it.). Dict. divin»”.” (v. demajano. pentru explicarea fr. en usage dans le nord”). bryczka are. Duro. Graur oferã o serie de elemente în plus faþã de cele existente in alte dicþionare etimologice ale altor limbi. bricka. altele care parcurg un itinerar ceva mai lung ºi mai ocolit (de ex. jangala “pustiu”. dar în VEI ºi în Migliorini. la un moment dat. în timp ce în NDE se pleacã de la hindi jangal “stepã”. Damigeanã în DCC este explicat prin pers. In DCC pagodã este socotit cã este împrumutat din port. a-la-baste. Al. se presupune apropierea de rãdãcina arabo-ebraicã qbr “îngropat. au gr. Astfel. în lexicul limbii române. qatifa – catifea ºi cataif. înmormîntat”. la rîndul sãu. maqbara “mormint. nume de femeie aplicat la un vas ca în Christine “grande bottiglia di creta”. castrám “instrument tranchant” ºi gubemare “emprunt technique de la nautique. se discutã aici (aºa cum am arãtat mai pe larg în recenzia pe care am consacrat-o acestui volum în LR 1/1981. bluzã. damigeana este considerat de origine fr. butkädä (din but “idol” ºi kädä “casã”). bujie. pagoda care ar proveni „d’un moþ remontant probablement au sanscrit bhagavat «saint. la origine. Graur se opreºte îndelung asupra acelor termeni care. ancien et latinisé. birota “cu douã roþi”. Jeanne. it. este scurtã (de ex. pornind de la un etimon comun. de la ar. nume de oraº trecut in italianã. Al. p. poate din demege “jumãtate” (din engl. etym. macabre. bhagodi “divin”. în timp ce Al. biroccio (baroccio). pagoda explicat prin prakr. guverna). lanþ etimologic extrem de convingãtor: în NDE acelaºi cuvînt. mahazan – magazie ºi magazin etc. geam). stambã). maqabir).) sau care au la bazã nume proprii de persoane sau de oraºe existente în zone foarte depãrtate (de ex. macabru din ar. lazaret).254 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC istoria anterioarã a cuvintelor care au intrat. demi-John) prin etimologie popularã. PE. în DCC se porneºte de la skr. Al. Slawski în SE considerã cã pol. Acordînd o atenþie deosebitã „traseelor” urmate de cuvinte. ca avînd o provenienþã mai îndepãrtatã: castrum (castro) este apropiat de skr. pagodã. dar pentru a explica rom. Damagän. ananas etc. venite prin filiere diferite (de ex. În NDE. la rîndul lui. guler. sau Jacqueline “cruche de grèº â longue ventre. cuvintul fr. în DCC este indicat ca provenind din egipt. altele care au un drum extrem de lung (de ex. pînã a ajunge în limba românã. au mai multe reflexe în limba românã. este explicat prin port. este derivat în NDE din prov.

în L. 305). Considerãm cã deºi dicþionarul discutat cuprinde un numãr mare de cuvinte.CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 255 Pentru explicarea lui -n din rabin credem cã este necesar sã ne adresãm pluralului aram. bungalow < hindi banglo. Astfel. basiliké "(portic) regal” > lat. NDE. 110). rabbin aºa cum indicã FEW sau DE4 sau DEF. Pentru canoe. Rabbiner ºi pol. p. sîrb... 184–185) de tipul blestema. rusalija < lat.. koleda < lat. cigare < sp. mäskara. DCC ne trimite la o formã amerind. boteza etc. creationem (Al. chilim "scoarþã pe pereþi” < scr. ºi în Corominas „origen incierto”). Rusalii < sl. derma "piele”. Zigarre < fr. Trojan < lat. deci o formã mai apropiatã. p. Nu trebuie trecute cu vederea nici unele neologisme. Mihãescu. au strãbãtut spaþiile ºi timpurile.). amin. Elem. cit. p.. 187). szorc < germ.). cigarro „probablement emprunté au maya Zicar «fumer»”. 24 se întîlneºte însã în forma amerind. p. ºorþ < pol. bazilicã < gr. cigarro < maya sigar. ILR. maskara (Gãmulescu. 153). 28). permite sã se dea o informaþie mai precisã la þigarã < germ. 126. canoa "embarcación de remos” (ambarcaþie cu vîsle).. v. o datã ce în amerind. pînã a ajunge în limba românã.I.. castan. derme < gr.) "batjocurã” < scr. fr. ºi b) cuvintele bizantine mijlocite de slavi de tipul acatist. este atestatã o formã identicã cu cea din sp. basilica > fr. Schürtze (Graur. p. de pildã: colindã < sl. arhiereu. sp. ºi FEW 20. de cele mai multe ori prin intermediul slavilor de la miazãzi (op. În DEF fr. Aceeaºi L. acesta din urmã sursa directã a cuvîntului din românã. . cigarro „împrumutat nu se ºtie de unde” (DCC s. maskára < tc. Ev. cilim < tc. Traianus (ibidem). Infl.. cigare se explicã din sp. ukuni "trunchi de arbore”.s. considerãm cã o mare calitate a DCC este cã acesta scoate în relief împrejurarea cã româna a împrumutat cuvinte care provin la origine din latinã prin intermediul a nu mai puþin de 13 limbi ca stadiu final (pentru cã ele trec printr-un numãr ºi mai mare de limbi). cãmilã etc. gr. kilim (Gãmulescu.s.. el s-ar fi putut îmbogãþi ºi cu altele care. Douã categorii speciale atrag atenþia îndeosebi prin marele lor numãr: a) elenismele care circulau pe o arie foarte întinsã ºi care s-au încetãþenit în limba latinã. Elem. bungalow < engl. Rosalie (ibid.s. p. loc cit. basilique. p. dintre care ne vom opri la unul singur. Este vorba în primul rînd de cuvinte vechi în româneºte. dermã < fr. cu semnificaþia „rollo de hojas de tabaco que se fuma” (în García de Diego. Crãciun < sl. ci constituie ºi un îndemn la cercetarea unor aspecte ale limbii române mai puþin cunoscute. p. sîrb. Rosetti. 39.I. rabin. de ex. dar acesta nu dã prilej numai la meditaþii de naturã etimologicã. cit.v. calendae (Rosetti. (op. kracun < lat. mascãrã (reg. Cele discutate mai înainte nu repezintã decît o serie de reflecþii pe marginea DCC. troian < sl. care explicã formele germ. Este vorba în acest caz în special de termeni ecleziastici pentru cã în secolul al XIII-lea – al XIV-lea s-a dezvoltat ierarhia bisericeascã modelatã dupã Bizanþ. 85 a.s. de unde au trecut în românã (v. b). pir. 186–187).

Pentru interesul deosebit pe care îl prezintã pentru istoria vocabularului românesc am alcãtuit liste pe limbi. fie. cele mai multe. În fruntea limbilor „filierã” stã franceza cu 56 de termeni: alcazar – castrum – alcazar bac – baca – bac bazin – bacca – bassin bielã – ventus – bielle bolero – bulla – boléro buglã – bos – bugle buletin – bulla – bulletin caramel – canna melis – caramel carpetã – carpere – carpette chintal – centenarius – quintal chipiu – cappa – képi cobrã – colubra – cobra comodor – commando – commodore contor – computare – compteur corsar – currere – corsaire ebonitã – ebennius – ébonite fetis – facticius – fétiche guverna – gubernare – gouverner impedanþã – impedire – impédance jalon – galire – jalon joker – iocari – joker juriu – iurari – jury miniu – minium – minium mol – moles – môle mus – mustus – mousse nivel – libra – niveler pastilã – panis – pastille pechblendã – pix – pechblende piesã* – pettio – pièce ponei – pullus – poney punci – puctioi – punch raliu – ligare – rallye reporter – portare – reporter revolver – volvere – revolver . ele provin fie din limbi vecine. 2) originalul latin ºi 3) cuvîntul din limba din care s-a preluat împrumutul. în ordinea descrescîndã a numãrului de cuvinte parvenite din ultima sursã. în ordine: 1) termenul din românã.256 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC În aceastã situaþie în DCC am întîlnit – dacã am numãrat corect – 162 de termeni. indiferent de limbile intermediare. ceea ce reprezintã un procent de peste 12% din totalul cuvintelor inserate în dicþionar. Menþionãm cã indicãm. din limbi mai îndepãrtate.

la origine latine: alaun – alumen – Alaun apricoasã. româna a împrumutat 21 de cuvinte. apricoza – (persica) precocia – Aprikose cartof – terrae tuber – Kartoffel clavir – clavis – Klavier fain – finis – fein firmã – firma – Firma lanþetã – lances – Lanzette panel – pannus – Paneel pãsui – passus – passen pepitã – pepe – Pepita plombã – plumbum – Plombe porþelan – proca – Porzellan rabat – battere – Rabatt rezolit – salire – Risalit rolã – rota – Rolle ºablon – scandere – Schablone ºpagat – *spagum – Spagat stanþã – stantia – Stanze tanti – amita – Tante taster – tangere – Taster þignal – secare – Signal .CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 257 rigolã – regere – rigole roz – rosa – rose scamator – squamo – escamoteur set – sequor – set soclu – soccus – socle sport – portare – sport standard – stendere – standard stress – stringere – stress ºalanj – calumnia – challange ºanjant – cambiare – changeant tender – tendere – tender toast – torrere – toast transã – transire – transe transept – *transaeptum – transept travling – tripalium – travelling troleu – trahere – trolley truc – trudere – truc trufã – tuber – truffe tunicã – tunica – tunique umor – humor – humour vanilie – vagine – vanille violet – viola – violet Din germanã ca sursã ultimã.

forint – florinus – forint guler – colum – gallér husar – cursarius – huszár jeler – solidus – zsellér larmã – arma – lárma marfã – mercatus – marha meºter – magister – mester muºtar – mustum – mustár mustra – monstrare – mustra pipã – *pipa – pipa pont – punctum – pont sicriu – scrinium – szekrény ºindrilã – scindere – sindel spaiz – expensa – spájz Din ngr.258 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Din rusã s-au împrumutat 19 cuvinte. la origine latine: arenda – reddere – arenda briºcã – birota – bricka cantorã – computare – kontora cavaler – caballus – kavaler cavalerie – caballus – kavalerija cazarmã – quattuor – kazarma cvartir – quartus – kvartir duº – ductio – duº gãluºcã – galla – galuºka gubernie – guvernare – gubernija infanterie – infans – infanterija plus – pilus – plius polatã – palatium – polata recrut – crescere – rekrut redutã – ducere – redut ºapcã – cappa – ºapka tuº – *toccare – tuº vagmistru – magister – vahmister. s-au împrumutat nouã cuvinte de origine latinã: bezea – basiare – bezes capelã – cappa – kapello cofeturi – confectum – kofeta fustã – fosatum – fusta. Acelaºi numãr de cuvinte de origine latinã (19) s-a împrumutat din maghiarã: agriº – *agrestus – egreº almar – arma – almarium chiblã – cupella – kóböl cortel – quartus – kvártély cotlon – catinus – katlan florin. fustanella .

CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE 259 lustru – *lustrum – lustro reþetã – capere – retseta salatã – sel – salata scufie – cofi – skufia vapor – vapor – vapori. la origine. trei termeni: boltã – *volvita – bolta . derivat dispatcher gin – iuniperus – gin manager – manus – manager parking – parricus "þarc” – parking porridge – potus – porridge seif – selus – safe. Din ucraineanã s-au împrumutat cinci termeni de origine latinã: balercã – *barriculus – barylka balie – baiulus – baliia butelcã – buttis – butelka cuhnie – coquina – kuchniia iarmaroc – mercatus – iarmarok. Din v. Din polonã s-au împrumutat opt cuvinte de sursã latinã: castron – callia – kastrol clapon – capo – klapon erhã – hircus – jercha gros – grossus – grosz marchitan – mercatus – markietan milã – milia – mila ofiþer – officium – oficer schijã – pendere – spiza. patru cuvinte: chilia – cella – keliia cîrje – crux – krizi lighioanã – legio – legeon precupeþ – caupo – prikupet. Din scr. sl. Din turcã s-au împrumutat ºapte termeni care provin. Tot ºapte cuvinte cu sursã primã latina au fost împrumutate ca neologisme din limba englezã: closet – claudere – closet dispecer – impedicare – dispatch. din latinã: caºcaval – caseus – kaskaval cîntar – centenarium – kantar comitagiu – comitto – komita covatã – cupa – kovata mofluz – follis – müflüs oca – uncia – okka palancã – planca – palanka.

ºpaclu < gr. Candrea. date fiind vechile sale preocupãri în acest domeniu ºi care au constituit punctul de plecare a numeroase studii ulterioare destinate influenþei exercitate de limba românã asupra limbilor vecine. lac < skr. în favoarea unei propuneri pe care dorim sã o facem pentru dicþionarul etimologic al limbii române. sirop < ar. fãrã a mai aminti de cuvintele care au trecut – printre altele – ca faze intermediare.260 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC cofa – cupa – kofa þiglã – teglum – cigla. lat. fr.. Candrea. lat.u. p. 1974. toate cu origine îndepãrtatã latinã. I. vol. ªanskii. ªi anume. dacã sîntem de acord sã se dea în general etimologia imediatã a cuvintelor. considerãm cã ar trebui fãcutã o excepþie pentru cuvinte precum cele enumerate înainte. îndepãrtat este îndreptãþitã. germ. de tipul gazetã < pers. lat. într-un dicþionar etimologic al unei limbi romanice. autorul acestei inovaþii este I. nu în ultimul rînd.) la galuºka apare nu numai etimonul direct (ucr. lat.A. cu atît mai mult considerãm cã. Evident. În fine. gal). ci ºi etimonul îndepãrtat (lat galla). cum pînã în momentul de faþã numãrul cercetãrilor din acest domeniu este ridicat. principal N.. cum sperãm cã am reuºit sã dovedim în lucrarea noastrã I. o etapã importantã în munca de elaborare a unui atît de necesar Dicþionar etimologic general al limbii române. fr. o inovaþie ce apare în CDDE. lingvist ºi filolog (Bucureºti. 26–29). ªi dacã. prezenþa etimonului lat. credem cã se poate insista asupra unei alte propuneri pe care am avansat-o ºi în recenzia sus-amintitã fãcutã la DCC: este vorba de indicarea pãtrunderii cuvintelor româneºti în alte limbi. credem. 1982 . 1963 º. prin bulgarã a pãtruns un cuvînt de origine latinã: faclã – fecula – fekla Aceste elemente pledeazã.A. etc. în Dicþionarul etimologic al limbii ruse (red. în primul rînd în limbile înconjurãtoare. considerãm cã ne aflãm în situaþia privilegiatã de a putea da în dicþionarul etimologic al limbii române o serie de indicaþii privind rãspîndirea anumitor cuvinte româneºti în diferite limbi. cunoºtinþele noastre despre rãdãcinile latine ale cuvintelor din vocabularul limbii române se lãrgesc dacã avem în vedere datele cuprinse în DCC despre termeni precum cei de mai sus. este o inepuizabilã sursã pentru noi studii ºi. prin latinã. În final. În concluzie. germ.M. DCC oferã un generos teren pentru reflecþii.. Tot trei cuvinte au parvenit în limba românã ca neologisme de origine italianã: campion – campus – campione drapel – drappus – drapello stindard – extendere – stendardo.

fie cã este cercetãtor. înainte de utilizare.000. numai cã cine ar cãuta cuvîntul amintit în DEX nu-l va gãsi decît sub . de fapt. cînd s-au fãcut „ultimele înregistrãri de cuvinte în Supliment”. Mai ales dacã.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX Suplimentul Dicþionarului explicativ al limbii române (DEX-S). apãrut la Bucureºti în 1988. În „prefaþã” se indicã ºi numãrul de cuvinte ºi de sensuri noi cuprinse în Supliment: peste 11. în plus. Care este elementul comun al acestor fraze din „prefaþã”? Peste tot ideea „noutãþii” în vocabular prezentã sau prin acest cuvînt-cheie folosit de douã ori sau prin formulãri precum „dezvoltarea fireascã a vocabularului” sau „îmbogãþirea recentã a vocabularului”. mai ales comparatã cu totalitatea termenilor înregistraþi în DEX – 56. o cifrã impresionantã. aprozar. „Sperãm ca eforturile autorilor de a-i oferi /publicului/ atît o imagine a îmbogãþirii recente a vocabularului uzual al limbii române cît ºi o serie de informaþii utile va gãsi întreaga înþelegere ºi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacþie faþã de dezvoltarea limbii naþionale”. fie cã face parte din publicul cititor. 1975 ºi 1985–1986. chiloþel (socotit a proveni din chilot.568. cãpºunicã. ªi mai departe: „Cei ce folosesc dicþionarele sînt puºi în curent cu noutãþile apãrute în vocabular” sau „primirea pe care publicul o va face noutãþilor propuse aici”. Dar sînt toate „noutãþi” aºa cum pare a ne indica „prefaþa”? Parcurgerea a numai 40 de pagini din cele 198 ale Suplimentului ne pune. cotrobãit. i-a citit atent „prefaþa” unde apar aceste afirmaþii: „Suplimentul pe care-l prezentãm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltãrii fireºti a vocabularului uzual – ºi nu numai a acestuia – în perioada dintre 1975. data ultimelor înregistrãri de cuvinte în Supliment”. o foarte importantã precizare de timp exprimatã prin douã date-limitã. cefere. ºi 1985–1986. în faþa multor: – cuvinte ale limbii comune care numai „noutãþi” nu sînt: agãþat. surprinde nu de puþine ori pe cel care îl consultã. data de apariþie a Dicþionarului explicativ al limbii române. cetãþeancã.

cãiþã. arheochimie. adevãratele „noutãþi” ale românei actuale. sînt ºi mai concise. cîº. procedeu utilizat de ex. aerosanie. . alexandrinean. budanã. bluziþã. în parantezã. aschimodie. bucureºtean. de pildã Il Nuovo Zingarelli (1990). care încep cu prima literã a alfabetului: aerobioscop. anticarie. antilume. babaicã. bihoreancã. de genul unor foarte numeroase nume de locuitori: arãdean. Pe lîngã astfel de cuvinte apar în Supliment ºi o serie de neologisme. aiurealã. deci brãilean. aeroduct. bumbuºor. de aceea este de înþeles cã în DEX-S s-au „reparat” o serie dintre aceste lipsuri. fiecare în parte.S. arhaisme de tipul lui ciºmegiu "slujbaº însãrcinat în trecut cu supravegherea reþelei de ciºmele din Bucureºti”. ceea ce observã „cu ochiul liber” orice cititor neavizat al Suplimentului. ca: „a-i apune (cuiva) steaua”. alte dicþionare. apendicectomie. aspartam. a bate la maºinã. în ediþiile recente din Le Petit Robert. 2 DN3. angiomicrocinematografie. copyright. bihorean. augura. bistriþean. Se ºtie cã orice dicþionar are omisiuni ºi DEX-ul nu putea face excepþie de la aceastã regulã generalã. adunat. Suplimentul mai conþine ºi o serie de expresii. precum adaptat. s-ar fi putut anexa o listã cu indicaþii succinte la sfîrºitul Suplimentului: cele douã forme dupã gen ºi. agasat. a umple de bodgaproste. ar fi fost firesc sã aparã în primul rînd în DEX. alcooltest. attosecundã. astupuº. (a cãlãtori) pe blat. aracetin. aerotren. care „mãnîncã”. amelie. dar.. avizier. – cuvinte familiare: abþigui. bistriþeancã. atomoelectric. – cuvinte regionale: budã. ambuteiaj. Dintre termenii „absenþi” – dar care ar fi fost uºor de introdus în DEX-S. acumulat. anticancer. „prefaþa” se referã exclusiv la „noutãþile lexicale”. DCR. boscorodi. agrienergie. albãstrit. – cuvinte populare: aciuiat. dintre care unii sînt bine implantaþi în limba românã. Mai cuprinde DEX-S ºi alte cuvinte care nu vedem cum se justificã prin dezvoltarea vocabularului uzual dintre 1975 ºi 1985–1986. a bate la ochi. apoteotic. arãdeancã.262 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC forma de plural chiloþi ca ºi cînd acest banal obiect de vestimentaþie ar fi un pluralia tantum!). ºi ele cîtuºi de puþin „noi”. Normal ar fi fost însã ca în „prefaþã” sã se fi menþionat ºi aceastã situaþie. Acestea. din moment ce figureazã în unele dicþionare apãrute dupã redactarea DEX-ului2. bucureºteancã etc. Alãturi de aceºtia sînt ºi alþi termeni recenþi care ar trebui incluºi în Supliment nu numai pentru cã se 1 Pentru economie de spaþiu. 3–4 rînduri1. semnalãm numai cîþiva. amãgit. reprezentante ale realitãþilor ºi ale ideilor specifice epocii noastre.. numai cã unele dintre ele sînt intrate cu multã vreme înainte de 1985–1986 în limba românã. brãileancã (Brãila). calofil. alcoolscopic. alexandrineancã. aromografie. dupã cum am arãtat. antimoleculã. numele localitãþii respective. armstrongit. antigangster. completat. – ºi chiar. cu explicaþii identice (schimbat fiind numai numele localitãþii) separat la forma femininã ºi la cea masculinã. menþionînd exclusiv numele localitãþii ºi forma masculinã a locuitorului ei. nãscut cu cãiþã. antialgic.

XI. Iatã cîteva compuse actuale.. dupã cum ne-o indicã transparenta sa etimologie: provine de la numele creatoarei lui. Toate cuvintele realmente recente menþionate mai sus aparþin exact anilor pe care i-a avut în vedere în mod special Suplimentul. la un an. anestezie-reanimare. erau rãspîndite prin toate judeþele în aceiaºi ani ‘70. artist-fotograf. p. acumulator-auto. Foarte parcimonios se vãdeºte Suplimentul ºi în privinþa substantivelor compuse. ele nu ºi-au gãsit un loc aici. de excepþie nu sînt suficient de „împãmîntenite” în lexicul uzual sau în cel tehnico-ºtiinþific pentru a beneficia de o „intrare” în Supliment? Concluzia este. maximum doi. 1 Vezi capitolul consacrat compuselor noi. din 10. an-record. într-o perioadã variabilã de la caz la caz. Dicþionarele – ºi. în acest volum. Evident cã în lista de cuvinte a viitoarelor Suplimente vor fi cuprinse. dar aceia. dar. 2 Normal ar fi ca. cuvintele recente purtãtoare ale unor semnificaþii importante de cele superflue.SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX 263 aflã cel puþin în unul dintre cele douã dicþionare citate mai sus. tot în anii ‘70 exista la TV o emisiune de ºtiinþã agricolã denumitã agroenciclopedie. artist-amator. Nici unele sintagme proprii perioadei actuale nu au fost înglobate în DEX-S deºi figureazã în dicþionarele de neologisme amintite: filtru total. vezi Rom. deci. unele dezbateri ale specialiºilor – pot avea o mare contribuþie în modalitatea de prezentare a neologismelor. ºarpe monetar. grîul de neghinã. doctoriþa Ana Aslan + vital. iar medicamentul aslavital este clar de sorginte româneascã. cu trecerea timpului. credem. prin propriile-i mijloace. dar ºi pentru cã au o legãturã directã cu realitãþile din þara noastrã: avionul special aerotaxi s-a construit în România în anii ‘70 în cooperare cu firma Britten Norman Bemridge din Marea Britanie (o ºtire de datã recentã ne informeazã cã acum aerotaxiurile – termenul a rãmas. . hainele de blanã întoarsã cunoscute sub numele de Alain Delon erau confecþionate în anii ‘70–‘80 în þarã. vor fi din ce în ce mai puþini2.1992. astrocluburile. cluburile unde se studiau fenomenele astronomice. pe lîngã „noutãþi” ºi altfel de termeni rãmaºi în afarã în ediþiile precedente. Iar de „avalanºa” de neologisme. acord-cadru. spre a-i distinge de termenii realmente „recenþi”. 2). corespunzãtoare exploziei informaþionale. album-catalog (de expoziþie).. anestezist-reanimator. alãturi de ele. analist-programator. ceilalþi sã fie tipãriþi cu un corp de literã diferit. din motive rãmase de neînþeles. actor-prezentator. gol negru. are forþa sã separe. una singurã: pentru a þine pasul cu extraordinara înnoire lexicalã actualã ar trebui ca Suplimentul sã aparã cu regularitate. anti-antirachetã. deºi tendinþa spre formarea noilor cuvinte prin compunere este foarte rãspînditã în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române1. nimãnui sã nu-i fie teamã: limba. actual! – se importã din Statele Unite. lib. toate începînd cu litera a care considerãm cã ar fi trebuit sã fie introduse în Supliment: actor-cîntãreþ.

264 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC Îmbogãþirea vocabularului cu termeni recenþi. 2. semioticianul italian care ºi-a expus ideile la Collège de France în toamna anului 19921. 2 Ed. Ar fi prea mult dacã am socoti cã în Europa se poate intra ºi pe calea unor dicþionare alcãtuite într-o viziune nouã. Paris. interviul acordat ziarului „Le Monde” în 29. p.1992. speranþa a doi renumiþi savanþi. profesor la aceeaºi înaltã instituþie francezã de învãþãmînt. care sã înfãþiºeze caracterul modern – sincronic cu Occidentul – al unui lexic românesc participant la noutãþile conceptuale actuale? 1992 1 V.IX. Umberto Eco. ºi Claude Hagège. care le-a prezentat în volumul Le souffle de la langue2. corect utilizaþi. . 1992. poate duce într-adevãr la acea „Europã a poligloþilor”. cu informaþii într-adevãr „la zi”. Odile Jacob.

67-76. 2. 1978. p. 4 Alexandru Niculescu. Iordan. se aflã în spaþiul lingvistic continuu romanic (italian. Izolarea: Româna. I. Torino. catalan. 2. Importanþa limbii române pentru studiile de lingvisticã romanicã. Nici limba sardã. Individualitatea limbii române între limbile romanice. provensal). Bartoli a arãtat-o cu dreptate! Trebuie precizat însã cã. 1945. în „Beiträge zur romanischen Philologie”. Individualitatea limbii române între limbile romanice. este singura limbã romanicã într-adevãr izolatã. mai de curînd. în Actele celui de al XII-lea Congres de lingvisticã ºi filologie romanicã. 139-151. 2 Alexandru Rosetti. Iordan3 ºi. continuatoarea unicã a latinitãþii orientale.ÎN LOC DE CONCLUZII Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice S-a scris. p. Bucureºti. . Numele lui Bartoli1 („spicccata individualità”). în 1920. în mod absolut ºi direct. se gãseºte 1 M. 3 I. Bartoli. 1970. În cele ce urmeazã ne propunem reexaminarea acestei chestiuni. 1963. Contribuþii socio-culturale. întîrziere. în Saggi di linguistica spaziale. maghiara). despre ceea ce Sextil Puþcariu. 1. I. Româna. vorbitã exclusiv pe o insulã. considerãm cã specificul românei poate fi sintetizat prin urmãtoarele trei trãsãturi: izolare. Bucureºti. în repetate rînduri. p. Încercînd sã relevãm cîteva probleme care par a constitui particularitãþile pregnante ale limbii noastre în raport cu idiomurile neolatine. în cazul românei. À propos de la „Place du roumain parmi les langues romanes”. 125-133. La spiccata individualità della lingua rumena. a numit „locul” limbii române între limbile romanice. ajuns pe „terra ferma” sud-europeanã. Contribuþii gramaticale. cel dintîi. Bucureºti. nu este atît de izolatã ca româna: un vorbitor al sardei. 1965. este vorba de o dublã izolare: a) o izolare geograficã. Rosetti2. II. româna fiind o enclavã (insulã) romanicã printre limbile non-latine (limbi slave. Niculescu4 sînt binecunoscute bibliografiei problemei. recuperare (rapidã).

greacã). unui numãr de trei grupe etimologice: 1 2 3 4 Dámaso Alonso. în general. urmãrind multiplicãrile sinonimice din Palia de la Orãºtie. nelle sue tradizioni spirituali non conosce nè Virgilio.266 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC separatã. bunãoarã. un rol decisiv l-au jucat. 1968. Temas españoles2. Pamfil. Ed. Este bine sã nu uitãm cã. L. pînã aproximativ în sec. sã restabileascã legãturile cu cultura occidentalã. Din contactul direct cu limbile populaþiilor vecine sau cu care au avut relaþii cultural-politice. pentru a nu aminti decît doi dintre marii noºtri înaintaºi care au încercat. 33. supra. o datã cu deschiderea cãtre Apus prin cãlãtoriile unor personalitãþi româneºti istorice. . nè Seneca. care conþine un numãr de 2003 cuvinte comune – ceea ce denotã un lexic concentrat. Sinonimele din PO aparþin. izolarea culturalã. Ne-am ocupat de acest aspect. Struttura spirituale e linguistica del mondo neolatino. Dubiile lui L. p. prin extraordinara sa permeabilitate. în special. dar ºi de alte provenienþe (maghiarã. ale acestei izolãri a limbii române? O mare cantitate de împrumuturi lexicale. În PO. solo per tardo riflesso. V. V. de exemplu. Spre deosebire de izolarea geograficã.. al XVII-lea – al XVIII-lea.. aºa cum s-a mai spus1. Deci „sãrãcia” lexicalã amintitã este compensatã prin bogãþia sinonimicã. româna nu numai cã s-a îmbogãþit. din fericire. limba românã a primit un numãr considerabil de termeni de origine cu precãdere slavã. de pînã la 11 cuvinte. Olschki provin. din aceastã diversitate etimologicã ºi-a creat ceea ce s-ar putea numi o „bogãþie sinonimicã” rar întîlnitã. Ceea ce reprezintã o izolare ºi o excludere din lumea neolatinã. turcã. latinitatea românei. Stolnicul Cantacuzino ºi Principele Dimitrie Cantemir. Bari. Care au fost consecinþele. text din 15813. de la cele cu 2 termeni (în mod firesc. Olschki afirma cu seninãtate: „E difficile immaginare e indovinare la latinità di un popolo che. nella cui cristianità mancano Agostino e i padri di lingua latina. che a subito. însã. în structura etimologicã a românei. din necunoaºterea situaþiei lingvistice reale. rînd pe rînd. Estudios lingüísticos. relativ sãrac – am constatat4 prezenþa a peste 200 de serii sinonimice. în acest sens. b) o izolare culturalã de tot ceea ce a însemnat în trecut cultura ºi civilizaþia romanicã apuseanã. capitolul despre PO. cele mai numeroase) pînã la o sinonimie foarte largã. dincolo de continuum-ul romanitãþii. pînã de curînd. 1953. Ignorarea completã a culturii romanice – religioase (românii fiind singurii latini ortodocºi) ºi laice – occidentale explicã de ce am fost „cunoscuþi„ relativ tîrziu – în epoca modernã – în Europa ca limbã romanicã ºi justificã surpriza – ºi incertitudinile – unor romaniºti care ignorau. în general – probabil într-o mãsurã necunoscutã celorlalte limbi romanice – dar. a durat numai în perioada închegãrii unei culturi autohtone. i rivolgimenti dell’umanesimo e che ha trovato il primo fecondo contatto coll’Europa occidentale all’epoca del liberalismo”2.

precum ºi la principala sursã a vieþii rural-pastorale. vorbi. lume gloatã. nu este lipsit de importanþã de observat cã noþiunile cu cele mai multe sinonime în PO sînt cele privitoare la conceptele "fiu". greacã etc. dupã ºtiinþa noastrã deloc observatã pînã acum. Paleta sinonimiei s-a îmbogãþit cu alþi ºi alþi termeni. astãzi. bogãþie. spre exemplificare. nãrod neam limbã. jiganie marhã avuþie dihanie. deci care se referã la "obîrºie" în sens larg ºi la "descendenþã" în sens restrîns. pãtrunderea elementelor greceºti. datã fiind structura latinã a limbii române. "neam" ºi "animal". la o frazã alcãtuitã exclusiv din cuvinte moºtenite din latinã: Fiul meu zice sã nu mã cert repede cu lumea pentru vitele noastre. spune grãi. fãt plod mulþime. în românã. gadinã Din punct de vedere sociologic. de origine latinã. Cuvintele utilizate în cele trei fraze precedente aparþin vocabularului sec. ºi anume posibilitatea exprimãrii în limba românã în mai multe limbi: aceeaºi frazã poate fi formulatã în termeni care au – toþi – o singurã origine etimologicã. Paliei. mai ales. Iatã cum s-ar putea construi fraza de mai sus. sãmînþã rudã vitã. în toate cazurile. elementele fundamentale umane. Acelaºi înþeles poate fi exprimat ºi numai prin termeni de provenienþã slavã: Odrasla mea îmi grãieºte sã nu mã sfãdesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre. fiind alcãtuitã din cuvinte de origine latinã alãturi de cuvinte de sursã slavã. pîrî zice. turceºti ºi. al XVI-lea ºi. Putem recurge. O datã cu evoluþia în timp a limbii ºi a culturii române. cel genetic – ascendenþa ºi descendenþa – ºi cel economic. la o altã caracteristicã. însã. trebuie imediat precizat cã. turcã. de ex. povesti besedui fiu. oamet. animalele. bunãtate. fecior. fãpturã dobitoc. dacã trecem „pragul" primului secol de scriere în limba românã ºi ajungem în perioada influenþei greceºti ºi turceºti (este adevãrat. sau prin cuvinte de origine maghiarã: Pruncul meu beseduieºte sã nu-mi muºtruluiesc mintenaº neamul pentru marha noastrã. romanice (latino-italo-franceze) a dezvoltat capacitãþile sinonimice ale limbii noastre. exclusiv moºtenitã din latinã sau exclusiv împrumutatã din slavã sau maghiarã sau etimologii mixte (amestecate). în mod special. Abundenþa sinonimicã a dus. jivinã.ÎN LOC DE CONCLUZII 267 latina slava maghiara adunare sãbor naºte plodi rãposa odihni sãlãºlui certa sfãdi. Cu alte cuvinte. Aici. cuvintele din acea epocã sînt mai . instrumentele gramaticale sînt.

copil 5. „Aspectul". este posibil sã se alcãtuiascã o frazã cu înþeles aidoma celui al frazelor anterioare. numai din cauza scrierii chirilice. în momentul cînd vorbesc sau scriu. 2. aplicatã la textele româneºti scrise cu caractere chirilice. pentru cã se ºtie bine cã oamenii.268 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC puþin cunoscute. slavã! Nu de puþine ori. Ajungînd în epoca noastrã. progeniturã zice grãi besedui certa sfãdi repede iute lume rudã neam seminþie vitã dobitoc marhã lighioanã animal muºtrului mintenaº peºin pretendarisi dãscãli pleda enerva instantaneu societate A doua consecinþã a imersiunii lingvistice în non-latinitate a fost – pentru românã – impunerea scrierii chirilice slavone.: Copilul meu pretenderiseºte sã nu-mi dãscãlesc peºin seminþia din pricina lighioanelor noastre. poate fi modificatã în „suflet românesc în 1 N. 1980. catalogate nu la limba românã. prunc 4. atît ca termeni propriu-ziºi. Putna etc. Cartojan. în bibliotecile din strãinãtate. „forma" exprimatã prin scriere induce în eroare asupra fondului! N. Istoria literaturii române vechi. ºi.. care. fiu 2. acelaºi înþeles ca al frazei anterioare poate fi formulat prin amestecul unor cuvinte cu etimologie diferitã. ed. chiar dacã sînt specialiºti. însã. poate chiar unic pentru un idiom de origine latinã. nu se gîndesc la etimologia unui termen sau a altuia: Fiul meu îmi spune sã nu mã iau la ceartã imediat cu tot neamul din pricina animalelor noastre. Letopiseþele de la Bistriþa. Mai firesc. slavã etc. cît ºi ca semanticã). termeni care se combinã. sub beneficiul îndoielii. Bucureºti. ci la limbile slave. dar formatã exclusiv din neologisme de sursã romanicã: Progenitura mea pledeazã sã nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre.. Aceastã „acoperire" culturalã a romanitãþii româneºti a dat multor cercetãtori falsa impresie cã româna este o limbã. Cartojan1 a gãsit o formulã potrivitã pentru textele româneºti scrise în slavonã (Cronica lui ªtefan cel Mare. se întîlnesc cãrþi vechi româneºti. p. . Oricum. menþinute pînã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Aceste posibilitãþi diferite de exprimare cu ajutorul cuvintelor provenite din mai multe limbi reprezintã ceva rar ºi. în mod firesc. rezultatã dintr-o combinaþie de termeni deja prezenþi în celelalte 5 formulãri). „suflet românesc în limbã slavonã". ele demonstreazã capacitatea sinonimicã a românei: fraza de mai sus este formatã din 6 cuvinte cu sens deplin ºi sensul ei s-a putut exprima de 5 ori (excludem fraza ultimã. fãrã a se repeta nici unul din termeni: 1. Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie). cu vocabulele de provenienþã latinã. odraslã 3. 46. în special.

punct de întîlnire a cercetãtorilor fazelor mai vechi de limbã. oricum. p. în limbile francezã ºi italianã. din 842. în stadiul actual al cunoºtinþelor noastre. a fost cunoscutã limba ºi scrierea latinã înainte de cucerirea romanã. Textele scrise în româneºte apar foarte tîrziu în raport cu cele scrise în principalele limbi romanice. continuu. ceea ce nu se ºtie sau se uitã prea des. al XVI-lea. scris cu ortografie italo-polonã. PN. din secolul urmãtor. aceastã perioadã se considerã încheiatã în 1492. Astfel.. 2 Bârsãnescu. adicã la o distanþã de 679 de ani de Serments de Strasbourg. prima ºcoalã în limba latinã2. al XVII-lea apar în româneºte texte cu caracter istoric ºi juridic ºi. Întîrzierea. Dacã în româneºte. slavã. al XVIII-lea a însemnat un mare 1 I. Aceastã lipsã de coincidenþã între Apus ºi Rãsãrit are o consecinþã ºi de altã naturã: semnalarea ºi cercetarea documentelor româneºti aparþinînd secolului al XVI-lea nu-ºi poate gãsi locul în „Revue d’histoire des textes” (înainte de 1971. dar cu preocupãri comune. în timp ce în principalele limbi neolatine s-a scris de mai bine de un numãr dublu de ani.. veniþi din orizonturi diferite. de abia se traduceau principalele texte religioase. precum Cartea de cîntece din 1570–1573. 1821. înainte de 1521 nu poate fi vorba de texte continue în limba românã. datatã 1521. II. al XVI-lea. de exemplu. De altfel. aceastã revistã purta numele de „Bulletin de recherche et d’histoire des textes”). Limbii române îi este interzis accesul. care evident cã nu au ieºit „ex nihilo"! O altã dovadã demnã de reþinut o constituie împrejurarea cã termenii fundamentali ai culturii ºi ai învãþãmîntului sînt de provenienþã latinã. I. din 960. 43. cîte un cuvînt românesc în documente scrise în alte limbi (latinã. sau de 561 de ani faþã de primul text sigur în italianã. în timp ce. autori binecunoscuþi produseserã sau produceau o literaturã în bunã parte neîntreruptã nici pînã astãzi! În aceeaºi ordine de idei. sporadic. de timpuriu. Deci. la curtea regilor. nici mãcar de o jumãtate de mileniu.ÎN LOC DE CONCLUZII 269 alfabet chirilic". În epoca feudalã. de curînd. 1985.. ºi scrierea latinã. lucrãri literare ºi filozofice. De-abia începînd cu sec.. primul text mai dezvoltat cunoscut pînã în ziua de astãzi este Scrisoarea lui Neacºu. într-o perioadã pentru care dovezile de scriere în limba românã nu apar decît sporadic. Fischer. Fischer1. s-a început sã se scrie româneºte. În Dacia. Placito di Capua. dintre lingviºti.. aºa cum au arãtat arheologii ºi. Latina dunãreanã. scrisã în caractere latine cu ortografie maghiarã ºi Tatãl nostru din 1593. . în sec. Chiar dacã avem dovezi cã. Bucureºti. pe teritoriul þãrii noastre funcþiona la Cenad (Morissenum). Evul Mediu se sfîrºeºte în istoria noastrã în anul. deoarece aceastã revistã studiazã exclusiv lucrãrile scrise anterior anului 1500 deci. trebuie sã avem în minte acele texte din sec. Numai limbile care au avut ºansa de a îmbrãca haina solemnã a scrisului înainte de 1500 îºi gãsesc locul într-o revistã cu acest profil. din 1020. s-a scris de timpuriu româneºte. Pe de altã parte. sec. Dar româna a cunoscut. în lume. trebuie menþionat cã cronologia epocilor istorice este alta pentru istoria româneascã decît pentru cea universalã. maghiarã)..

Cu aceastã racordare a culturii româneºti la valorile Europei. adaptarea unei adevãrate avalanºe de împrumuturi recente occidentale – faþã de care influenþa rãsãriteanã. cu cea francezã. al XIX-lea ºi începutul celui de al XX-lea (simbolismul). al XVIII-lea ºi în cursul sec. Numai cîteva exemple pentru ambele categorii: dintre prefixoide sînt preferate în limba românã aceleaºi care apar cu . plus cele de sursã germanã ºi slavã ajung de-abia la procentul de 15. ºi acela de mult depãºit în ultimele trei decenii. de acumulare lexicalã. b) prin asimilarea ºi imensa vitalitate a unor procedee moderne de formare a cuvintelor. Adãugînd termenii. al XIX-lea.. treptat. înlocuitã cu alfabetul latin. cã preeminenþa noilor achiziþii ale vocabularului românesc aparþine limbii franceze. se ajunge la un procent total de 21. în procesul. Aceasta a fost rapidã: dacã. intrã în contact cu cultura italianã ºi. limba românã este atestatã în Scrisoarea lui Neacºu. Impresionanta capacitate a românei de recuperare a întîrzierilor provocate de situaþia ei geo-istoricã ºi de sincronizare cu epoca actualã s-a manifestat cu precãdere în domeniul vocabularului prin douã modalitãþi. unde noile formaþii culte cu prefixoide ºi sufixoide cunosc o mare dezvoltare. Latinitatea greco-catolicilor. elementele recente neolatine nu fac decît sã întãreascã specificul latin al limbii. Transilvania se îndreaptã cãtre latinitate ºi italienitate. în mod firesc. de origine italianã. am demonstrat. pe Eliade.9%. mai tîrziu. de cele mai multe ori. pentru cultura francezã. ajungem la cea de a treia caracteristicã a limbii române amintitã la început: III.270 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC pas înainte pe calea occidentalizãrii romanice a limbii române. importanþa elementului romanic nou adãugat limbii române reiese din compararea cu prezenþa elementelor non-romanice: cuvintele noi de provenienþã englezã. n-a avut decît un rol infim.3%. Deci. Despre ce influenþe occidentale se poate vorbi în ultima perioadã de dezvoltare a limbii române? Într-o lucrare din 1985 ºi 1986. spaniolã ºi portughezã. contribuind la accelerarea occidentalizãrii romanice a românei. pe baza materialului cuprins în DCR. dupã mai puþin de 350 de ani ea dãduse lumii europene pe marele poet Eminescu. influenþa italianã ºi.3%. Recuperarea rapidã a timpului trecut departe de surorile sale întru latinitate. de mari transformãri. scrierea chirilicã este. recent împrumutaþi.. Chiar dacã se mai menþine pînã spre 1850. „ultimul romantic" ºi pregãtea. Se poate afirma cã izolarea ºi excluderea din romanitate ia sfîrºit o datã cu ªcoala Ardeleanã de la finele sec. apoi. în 1521. cu un procent de 19. În acest secol. în curs. pe Cioran ºi pe Eugen Ionescu. în special. însoþitã. cea francezã înlesnesc limbii române redobîndirea locului pierdut din latinitate. toate provinciile româneºti se îndreaptã spre Apus: Þara Româneascã ºi Moldova. Sincronizarea culturalã preconizatã de Eugen Lovinescu începuse sã se afirme la sfîrºitul sec. direct sau prin mijlocirea culturii austro-ungare. deºi impusã. prin intermediul culturii greceºti. pe care le-am urmãrit îndelung ºi care au devenit frecvente în ultimii 30 de ani: a) prin adoptarea ºi. ruseascã. lexicale mai ales.

cinematograf-model.ÎN LOC DE CONCLUZII 271 precãdere în limbile romanice apusene: auto-. Exemplele stau la îndemîna tuturor: autotaxare. hidro-. Dovada cã acest procedeu s-a impus în limba românã este cã apare în cuvinte avînd un caracter ironic sau de glumã. astronaut. local-gigant. Domnia sa – ca ºi mine. trei tipuri diferite de maimuþe. -gen. indiferent dacã aceste cuvinte sau altele amintite mai sus au apãrut prin împrumut sau s-au alcãtuit în interiorul limbii noastre. „indigene". prof. în formaþii ca: videofon. aeroduct. student-actor. statut-model. miniscaf. operã-cheie. într-un anumit fel. numai cele patru limbi citate mai sus. ciorap-pantalon. aeroduct. fãrã românã. electro-. ca . film-gigant. raid-anchetã. -man. de altfel. Dintre sufixoidele mai frecvente. pe teren românesc. în care se evidenþiazã repetabilitatea elementului secund: factor-cheie. profesorului L. radio-. în conferinþa despre „Le destin du roumain parmi les langues romanes”. Renzi a recurs la o comparaþie: a învãþa limbile romanice fãrã a i se acorda românei un loc adecvat este echivalent cu studierea ºtiinþelor naturale. -plast. þinutã la 26 iunie 1993 în cadrul sesiunii închinate „Limbilor romanice: comparaþii. -tecã. microroman. procesoman. brazdometru. teleplictisit. -crat. -metru. sat-model. structurã caracterizatã printr-o mare dinamicã. Aceastã comparaþie. microantologie. îndeosebi. club-bar. mini-. minifustã. radio-pirat. spaniolã ºi portughezã. Renzi (Padova). -naut. foto-. staþie-pirat. -gramã. În experimentele ºi discuþiile care au avut loc se apreciase cã pentru cercetãrile comparative ºi pentru învãþarea paralelã a limbilor romanice sînt suficiente limbile francezã. o datã ce se pot crea cu ele cuvinte cu caracter popular. important este cã procedeul a fost nu numai asimilat. cuvînt-cheie. cinefilie. cercetîndu-se mamiferele fãrã cetacee. ªi sufixoidele au devenit. în cadrul lingvisticii romanice. emisiune-pirat. formate. deci. autointerviu. amintim: -fon. Introducerea limbii române în discuþiile de la EPHE se datoreºte. în schimb. unde am susþinut idei asemãnãtoare celor exprimate în rîndurile de faþã – a adãugat cã astãzi este insuficient a se cerceta. devenind productiv în limba românã. De asemenea. neapãrat subliniatã sincronizarea cu limbile romanice occidentale prin adaptarea la actualizarea lingvisticã din Apus. descrieri”. ci ºi imitat. trebuie. Concordanþele cu limbile romanice apusene se manifestã ºi într-un alt procedeu de formare a cuvintelor. desigur. tele-. fotogramã. italianã. -duct. ºi anume în compoziþia prin apoziþie: cifrã-record. Nu trebuie neglijatã nici ponderea altui procedeu modern de formare a cuvintelor – sudarea directã a douã rãdãcini: un sufixoid adãugat unui prefixoid: radiofon. episod-cheie. În asimilarea acestor procedee se poate întrevedea modernizarea ºi internaþionalizarea structurii lexicale recente. deci. bio-. Pentru a convinge pe cei de faþã. Am participat de curînd (în iunie 1993) la seminarul consacrat limbilor romanice la école Pratique des Hautes Etudes (EPHE) – Sorbona – Paris. precum teleaºteaptã. conflict-cheie. micro-. cancerigen. pseudo-. precum în toate limbile neolatine importante. teleînregistrare. fibroscop. examinîndu-se. cornoplast. microbãnuialã. este interesant de relevat rolul compuselor. tipologii. precum bîtocrat.

a prof. ideile noastre despre dezvoltarea latinei ar fi altele din mai multe puncte de vedere. Cette importance – il faut encore. devenitã cliºeu. spaniola. Renzi. De aceastã limbã. în multe cazuri. hélas. sans elle on ne peut communiquer librement avec la plus grande nation du Sud-Est européen. ou presque. Romaniºtii ºi româniºtii vor spune dacã are sau nu dreptate! CL. Alf Lombard –. pratique et littéraire à la fois: sans cette langue. 1–2/1993. 67-74 1 L. insister sur ce point – est scientifique. portugheza ºi italiana reprezintã aceeaºi subclasã. sans elle on se prive de tout contact direct avec une des grandes littératures de l’Europe actuelle” (p. Bologna. franceza ºi româna au o situaþie aparte. cã latina a evoluat altfel decît pe tãrîmurile occidentale. p. Fãrã aceastã limbã. Une présentation. Din punct de vedere istoric. nu se poate în nici un chip face abstracþie în cercetãrile de romanisticã. on prend conscience de la grande importance de cette langue. aºa cã româna trebuie inclusã. dans le monde. 1985. în studiile fundamentale de romanisticã1. din pãcate. româna aratã. VII). dar. în cartea sa La langue roumaine. acelaºi Alf Lombard. în lingvistica romanicã. on ne saurait se faire une idée tant soit peu complète de ce qu’est devenu de nos jours le latin. De altfel. are limitele sale. care constituie „al patrulea picior al mesei romanice” – dupã expresia.272 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC orice comparaþie. Nuova introduzione alla filologia romanza. constatã cã. Ce n’est que très lentement que. . în mod obligatoriu. „l’étude du roumain hors de ses frontières n’en est encore qu’à ses débuts.

. . . . . 5 CUVÎNT ÎNAINTE. . . . CONSIDERAÞII ASUPRA ÎNREGISTRÃRII ªI DATÃRII CUVINTELOR ÎN DLR. . . . . . . . . . . . . . . . . NOTE ASUPRA TERMINOLOGIEI ASTRONAUTICE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . .Cuprins SIGLE ªI ABREVIERI. . . CÃRÞI REFERITOARE LA LIMBA ROMÂNà VECHE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . UN PIONIER AL ARTEI SCRISULUI. . . . . . . . . . . . ASPECTE ALE PSEUDOSUFIXÃRII ÎN ROMÂNA LITERARà ACTUALÃ. . . . . . . . TATÃL NOSTRU (1593). UN DICÞIONAR DE NEOLOGISME „VECHI”. . . DESPRE VERBELE „DELOCUTIVE”. . . . . LIMBà ACTUALà TRÃSÃTURI SPECIFICE ALE COMPUNERII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALÃ. . ASPECTE ALE PSEUDOPREFIXÃRII ÎN LIMBA ROMÂNà LITERARà ACTUALà (cu referire îndeosebi la limbajul presei) . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI MINI-. DINAMICA VERBELOR NEOLOGICE DIN ROMÂNA ACTUALÃ. . . . . . . . . 13 I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA STRUCTURII BULETINELOR METEOROLOGICE. . . . . . . . . . . . . . . . NOTE ASUPRA CUVINTELOR ROMÂNEªTI DIN SFERA SEMANTICà A CULTURII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 25 29 59 66 74 109 115 122 II. . . . . . . . . . . . . OBSERVAÞII ASUPRA PREFIXOIDULUI TELE-. . . . 143 154 159 165 170 174 185 191 195 . VARLAAM. . . . . OBSERVAÞII ASUPRA ARTEI CUVÎNTULUI ÎN PALIA DE LA ORêTIE. . . . LIMBà VECHE ISTORIA LIMBII ROMÂNE ªI IZVOARELE EI. . . . . . Valoarea lingvisticã . . . . . NOUL TESTAMENT DE LA BÃLGRAD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . Corespondenþe româno-polone în scrierea româneascã din secolul al XVI-lea . . . . .

. . . . . 207 ATRIBUTELE SPECTACOLULUI. . . . . . . . . . . 265 . . . . . . . . . . . . . . . . Note asupra poziþiei românei printre limbile romanice . . Observaþii lexicale . . 211 NOTE LEXICALE ªI ETIMOLOGICE. . . . . . 219 DEZVOLTÃRI SEMANTICE RECENTE. . . . . . Pornind de la Dicþionarul de cuvinte cãlãtoare de Al. . . . . . . . 203 IMPACT. . . . . . . . . 246 CONSIDERAÞII ETIMOLOGICE. . . . .274 DINAMICA LEXICULUI ROMÂNESC UN „VERBUM VICARIUM”: A REALIZA. . . Graur . . . 253 SUPLIMENTE LA SUPLIMENTUL DEX. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261 ÎN LOC DE CONCLUZII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 CONSIDERAÞII ASUPRA ETIMOLOGIEI NEOLOGISMELOR DIN ROMÂNÃ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215 ELEMENTELE LEXICALE ROMANICE RECENT INTRODUSE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. . . . . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful