Argument .
1. Capitolul I. Materii prime folosite la obţinerea îngheţatei .
2. Capitolul II . Procesul tehnologic de fabricare a îngheţatei .
3. Capitolul III. Procesul tehnologic de obţinere a îngheţatei cu arome de
fructe .
4. Capitol IV. Analiza şi controlul calităţii îngheţatei.
5 Capitol V . Norme de protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor,
protecţia mediului înconjurător şi igienizarea instalaţiilor.
Concluzii.
Bibliografie.
Anexe.
MEMORIU JUSTIFICATIV
Mi-am ales aceasta temă datorită plăcerii de a citi şi a descoperi lucruri noi şi interesante despre
îngheţată .
În această lucrare am cuprins ce am învățat în şcoală, argumentând în mare măsură toate cerinţele în
vigoare. În conţinutul lucrării am tratat toate elementele care le conţine îngheţata şi astfel am aflat şi
descoperit lucruri noi de care eu nu ştiam ca există în îngheţată.
Sper ca aceasta lucrare să fie de folos colegilor practicieni, sau celor ce vor lucra în domeniul
industriei produselor lactate. Lucrarea va constitui un mijloc util pentru personalul tehnic de
specialitate, mai ales în activitatea practică unde munca şi operaţiile respective de tratare a laptelui
constituie unul din factorii determinanţi pentru creşterea cantităţii şi calităţii produselor de îngheţată
din ţară.
1 Argument .
Îngheţata este un sistem coloidal polidispers şi complex, ale cărei caracteristici sunt date de
lapte şi produsele derivate, precum şi de celelalte ingrediente adăugate.
Din punct de vedere tehnologic, îngheţata poate fi definită ca un produs congelat, obţinut prin
congelarea în condiţii speciale a unui amestec omogen, pasteurizat, format din lapte, smântână,
zahăr, diferite ingrediente, stabilizatori, coloranţi alimentari, emulgatori şi arome. Ca aliment,
îngheţata este un produs deosebit de nutritiv, cu o valoare energetică mare, datorită conţinutului de
glucide, lipide şi proteine. Îngheţata conţine vitamine (în special vitamina A şi vitaminele din grupa
B) şi săruri minerale reprezentate, în general, prin sărurile de calciu şi de fosfor. Pentru ca produsul
sa fie agreat de consumatori, este necesar ca gustul si aroma sa fie suficient de pronunţate,
caracteristic sortimentului respectiv. In ultimii ani, îngheţata a devenit un aliment de larg consum,
datorita însuşirilor ei gustative si preţului accesibil.
Îngheţata, sub forma de diferite produse răcoritoare cu amestec de gheaţă, a fost cunoscută din
vechime. Secretul unui preparat asemănător îngheţatei a fost deţinut câteva secole de către italieni-
gelatieri (preparatori de îngheţata). Mai târziu, prepararea îngheţatei ia extindere si în alte tari, în
special in America. Aici, în mijlocul secolului al XIX-lea, este pus la punct patentul unei maşini de
fabricat îngheţata şi ia fiinţa prima fabrica. Perfecţionările aduse procesului de fabricaţie-răcire au
loc după primul război mondial, iar in 1927 se realizează maşina de îngheţata în system continuu-
freezerul.
Îngheţata este caracterizată printr-un înalt grad de dispersie a componentelor, având o structura
fină, onctuoasă.
Îngheţata poate fi consumată în doua moduri, la consistente diferite :
Îngheţata moale, care se vinde imediat după fabricaţie la temperaturi de -3…-5ºC, fiind
o forma preferata de consumatori, deoarece senzaţia de rece este mult mai diminuata ;
Îngheţata călită, care suferă o răcire mai avansata la – 28 ... -35ºC, permiţând
transportul pe distante mari si depozitare îndelungata.
Prin compoziţia sa, îngheţata constituie un important aliment, conţinând într-o proporţie
echilibrată toate substanţele necesare organismului. La îngheţata pe bază de lapte, se regăsesc toţi
constituenţii din lapte sub forma concentrată şi în acelaşi timp uşor asimilabilă. Având o forma de
prezentare foarte agreabila din punct de vedere a consumului, este recomandată alimentaţiei
copiilor, prin conţinutul de proteine, calciu şi fosfor din lapte.
În mod paradoxal îngheţata poate fi recomandată şi persoanelor care doresc un aport caloric
mai mic, deoarece la aceeaşi cantitate de îngheţată realizează, de exemplu, jumătate din aportul
caloric al prăjiturilor de cofetărie. 100 g îngheţata cu 12% grăsime furnizează organismului circa
200 calorii, 1Kg de îngheţata poate înlocui, din punct de vedere energetic, 434g pâine, 738g carne
bovine, 851g oua sau 1,770 kg lapte.
În practica fabricării îngheţatei sunt utilizate o serie de reţete pentru o varietate de produse,
depinzând de materiile prime utilizate si de preferinţele specifice consumatorilor din diferite ţări.
CAPITOLUL I. MATERII PRIME ŞI AUXILIARE FOLOSITE LA OBŢINEREA
ÎNGHEŢATEI .
Materiile prime şi auxiliare folosite la obţinerea îngheţatei sunt selectate după următoarele criterii:
disponibilitate: ingrediente pe bază de lapte proaspăt; ingrediente pentru recombinare;
cost;
funcţionalitate: compoziţie (% substanţă uscată negrasă, % grăsime), stabilitate la
depozitare;
aromă (gust şi miros);
calitate microbiologică.
Materiile prime de origine lactată. Acestea pot fi:
surse concentrate de grăsime;
surse concentrate de substanţă uscată negrasă;
ingrediente de balansare.
Sursele concentrate de grăsime de origine lactată sunt:
smântână proaspătă cu compoziţie şi calitate variabile (în raport cu aroma), inclusiv
smântână congelată la care trebuie să avem în vedere că la congelare/decongelare se pot
induce modificări de aromă (gust şi miros);
unt proaspăt nesărat(>80% grăsime) care trebuie depozitat în stare congelată, iar la folosire
trebuie topit;
unt de zară care trebuie depozitat în stare congelată iar la folosire trebuie topit;
grăsime anhidră din lapte, ulei de unt şi ulei de unt anhidru, care pot fi depozitate la
temperatura ambiantă, dar la care indicele de peroxid ridică probleme de aromă (gust şi
miros);
smântână pulbere şi unt pulbere care au un conţinut de grăsime mai ridicat decât laptele praf
integral. Din cauza conţinutului ridicat de grăsime, durata de depozitare la temperatura
camerei este limitată;
fracţiuni de grăsime care posedă proprietăţi fizice şi chimice diferite. Aceste fracţiuni au
intervale de topire diferite, pot fi depozitate la temperatura camerei şi sunt ambalate la fel ca
şi grăsimea anhidră.
Prezenţa grăsimilor în mixul de îngheţată contribuie la:
creşterea valorii nutritive a produsului finit;
îmbunătăţirea proprietăţilor senzoriale: corpolenţă, onctuozitate/cremozitate, diminuarea
senzaţiei de rece la consumarea îngheţatei, rezistenţă la topire, aromă specifică fină;
stabilitatea îngheţatei chiar în condiţiile utilizării unei cantităţi mai mici de stabilizator;
grăsimea fin dispersată în mix are şi rolul de a întrerupe continuitatea fazei apoase şi în acest
fel limitează creşterea cristalelor de gheaţă la freezerarea mixului şi la călirea îngheţatei.
Grăsimea din mix acţionează şi ca un transportor pentru aromatizanţii adăugaţi, cărora le potenţează
gustul şi mirosul. Grăsimea din mix, deşi contribuie la creşterea vâscozităţii acestuia, nu afectează
capacitatea de aerare şi nici punctul de congelare. Se consideră că la o îngheţată de bună calitate
conţinutul de grăsime trebuie să fie de ~ 12% sau chiar mai ridicat.
Sursele concentrate de substanţă uscată negrasă sunt următoarele:
laptele degresat condensat şi laptele integral condensat (laptele concentrat);
laptele degresat concentrat, cu zahăr şi laptele integral concentrat, cu zahăr;
concentratul proteic din zer;
concentratul proteic din lapte degresat;
laptele praf degresat şi laptele integral praf;
zara praf şi zerul praf precum şi zara concentrată, respectiv zerul concentrat;
fracţiuni proteice din zer:a-!actalbumina şi 0-lacîoglobulina;
cazeinatul de sodiu sau calciu (< 2%).
Substanţa uscată negrasă din produsele menţionate este alcătuită din proteine, lactoză, săruri
minerale. Substanţa uscată negrasă joacă un rol important în determinarea valorii nutritive şi asupra
proprietăţilor mixului:
contribuie la creşterea vâscozităţii,
ajută la emulsionarea grăsimii acţionând ca agent de emulsionare.
Substanţa uscată negrasă contribuie şi la:
încorporarea de aer în mixul ce se freezerează;
retenţia aerului în îngheţată;
structura şi textura îngheţatei;
rezistenţa la topire a produsului finit.
Dezavantajul unui conţinut prea mare de substanţă uscată negrasă constă în scăderea punctului de
congelare a mixului şi apariţia în îngheţată a unui gust sărat. Calitatea substanţei uscate negrase (în
principal calitatea proteinelor) influenţează capacitatea de aerare a mixului la transformarea acestuia
în îngheţată. Proteinele din mix sunt componentele cele mai afectate de tratamentul termic
(pasteurizarea mixului), aciditate şi puterea ionică. Datorită dispersiei coloidale a afinităţii faţă de
apă, proteinele din mix influenţează favorabil textura catifelată a îngheţatei.
O poziţie specială în cadrul substanţei uscate negase o constituie adaosul de cazeinaţi (2,5-5% faţă
de mix), cu condiţia ca aceştia să nu fie excesiv de alcalini. în cantitate prea mare cazeinaţii conduc
la:
vâscozitate prea mare a mixului;
modificarea acidităţii cu 0,01% pentru fiecare procent de cazeinat adăugat;
creşterea capacităţii de aerare a mixului;
creşterea vitezei de topire a mixului.
O altă categorie de produse lactate o constituie cele cu un conţinut redus de lactoză sau complet
delactozate. Se pot folosi până la 25% produse lactate delactozate, în care caz efectele sunt
următoarele:
creşterea acidităţii mixului;
creşterea concentraţiei de proteine;
creşterea vâscozităţii mixului,
creşterea texturii produsului finit;
îmbunătăţirea proprietăţilor de păstrare ale produsului finit.
Ingredientele de balansare sunt următoarele: laptele degresat cu 0,1%,grăsime, 8,5% substanţă
uscată negrasă şi 91% apă; laptele integral cu 3,6%, 3% şi 2% grăsime, 8,55% substanţă uscată
negrasă şi 88% apă; apa potabilă.
Materii prime şi auxiliare de origine nelactată. În această categorie intră următoarele produse:
îndulcitorii nutritivi şi nenutritivi (alternativi); stabilizatorii, emulgatorii, substanţele de
aromatizare; coloranţii.
Îndulcitorii nutritivi care se folosesc la fabricarea îngheţatei sunt reprezentaţi. în principal, de
zaharoză, siropul de porumb solid ( siropul de glucoza solid) şi, în măsură mai mică, de glucoză,
fructoză, izosirop, siropul de glucoză, maltodextrinele, polialcoolii.
Alegerea îndulcitorilor nutritivi ( cantitate şi tip) se face în funcţie de:
gradul de dulce ce trebuie realizat în produsul finit;
conţinutul de grăsime din mix ( mixul cu grăsime multă necesită o cantitate mai mare de
îndulcitori);
conţinutul total de substanţă uscată;
preţul îndulcitorului şi disponibilitatea acestuia;
efectul asupra scăderii punctului de congelare;
efectul asupra sănătăţii consumatorului.
Îndulcitorii nutritivi contribuie la:
gustul de dulce al îngheţatei ( echivalent la 14-16% zaharoză);
scăderea punctului de congelare şi, deci, la realizarea echilibrului apă –gheaţă din
produsul finit, ceea ce afectează gradul de moliciune sau de întărire a îngheţatei la
temperaturile de freezerare, călire, depozitare;
corpolenţa şi textura îngheţatei ( mai mult decât grăsimile şi proteinele);
îmbunătăţirea aromei;
creşterea cantităţii de substanţă uscată din mix şi respectiv îngheţată;
rezistenţa la şoc termic a îngheţatei.
Gradul de dulce al unor îndulcitori este arătat în tabelul 1(anexa ).
Scăderea punctului de congelare este diferit în funcţie de tipul de glucid:
monozaharidele (glucoza şi fructoza) reduc punctul de congelare al apei în măsură mai mare
decât dizaharidele (zaharoza, lactoza, maltoza);
polialcoolii (sorbitol, xilitol) scad punctul de congelare în măsură mai mare decât
dizaharidele şi aproape la fel ca monozaharidele,
glicerolul scade punctul de congelare mai mult decât polialcoolii xilitol, sorbitol etc.
Efectul îndulcitorilor nutritivi asupra scăderii punctului de congelare al mixului este arătat în tabelul
2 (anexa ).
Fructele sunt folosite ca atare, congelate sau conservate cu zahăr şi sub formă de dulceaţă, gem, suc,
sirop, extracte, esenţe;aromatizanţi sintetici ca: vanilină, acetat de etil, acetat de butii, aldehidă
benzoică, aidehida cinamică, etilvanilină (100 mg/kg), iononă (30 mg/kg), valerianat de etil (200
mg/kg).
Coloranţii utilizaţii la fabricarea îngheţatei pot fi sintetici: idigotina (50 mg/kg), eritrozina (30
mg/kg), tartrazina (40 mg/kg); naturali: galbeni, verzi, roşii, nuanţe diverse. Avantajele şi limitările
diferiţilor constituenţi ai îngheţatei sunt arătate în tabelul.5.
100
10,4 x = 520 kg lapte pasteurizat cu 2% grăsime;
2
100
91,8 x = 110 kg unt;
74
aportul de substanţă uscată negrasă din laptele pasteurizat cu
2% grăsime:
8,5
520 x = 44.2 kg ;
100
aportul de substanţă uscată negrasă din unt:
1
110 x — = 1,1 kg ;
100
necesarul de lapte praf smântânit (se scade din totalul necesar de substanţă uscată negrasă
celelalte componente din reţetă):
33−10
x1000 - (130 + 4.5 + 44.2 + 5 +1,1) = 230-184,8 = 45,2 kg subst.uscată;
100
100
45,5 x = 46,6 kg lapte praf smântânit.
97
Rezultă că pentru realizarea mixului (100 Kg) sunt necesare următoarele componente:
lapte praf smântânit: 46,6 kg:
unt cu 74% grăsime: 110,0 kg:
zahăr: 130,0 kg:
stabilizator: 5,0 kg:
emulgator: 5,0 kg:
lapte cu 2% grăsime: 520 kg;
apă: 1000-(51.9+110+130+5+5+520)= 178,1 kg
Total: 1000 kg
Metoda algebrică: exemplul II. Se prepară 100 kg mix care trebuie să conţină 20% zahăr, 10%
grăsime şi 37,0% substanţă uscată totală. Se utilizează componentele menţionate în tabelul 5.
Pentru rezolvare se scriu următoarele ecuaţii.
ecuaţia de bilanţ total:
L+Ls-S = 100-(13+0,5 + 0,5 + 0,1) ;
2.3 Pasteurizarea .
Tratamentul termic aplicat amestecului de îngheţata are un dublu scop:
Asigura starea sanitara a produsului finit prin distrugerea bacteriilor patogene si reducerea in mare
măsura a numărului total de germeni.
Favorizează amestecarea si dizolvarea componentelor si creează condiţii pentru realizarea
omogenizării.
Regimul pasteurizării amestecului trebuie stabilit de la caz la caz, în funcţie de compoziţia
acestuia.
În cazul folosirii gelatinei, amestecul se pasteurizează la temperatura de 68-70°C timp de 30
min. Pasteurizarea se realizează în vane cu pereţi dubli, prevăzute cu amestecătoare care executa
80-100 rot/min. în aceste vane are loc răcirea amestecului. După pasteurizare amestecul este filtrat
pentru îndepărtarea impurităţilor mecanice. Filtrarea se realizează prin filtre din sita inox cu suport
textil.
Regimurile de pasteurizare cu care se lucrează în prezent sunt de 80-85°C, timp de 30 minute,
sau de 95-100°C, timp de 6-10 secunde. Parametrii sunt superiori fata de lapte, datorita incarcaturii
mai mari bacteriene a amestecului de îngheţata, a unui conţinut mai mare de substanţă uscată
negrasă şi grăsime, care au rol protector pentru microorganisme.
Pasteurizarea la 80-85°C prezintă însă dezavantaje: discontinuitate, încălzire neuniformă,
prinderea de pereţii vanelor a amestecului şi necesitatea unor operaţiuni de spălare-curtare
laborioase.
Pasteurizarea la 95-100°C se realizează in aparate cu placi, putând fi utilizate doua scheme
tehnologice:
Utilizarea unui aparat de pasteurizare in legătura cu omogenizatorul, după zona de preîncălzire;
Utilizarea unui încălzitor cu placi si recircularea amestecului vana-încălzitor pana la obţinerea
temperaturii dorite (varianta mai avantajoasa căci se realizează o mai buna dizolvare si amestecare a
componentelor).
2.4. Omogenizarea
Omogenizarea amestecului de baza are drept scop dispersarea fina a globulelor de grăsime,
pentru ca îngheţata sa capete o structura mai buna si sa poată include mai mult aer la frezerare. Prin
omogenizare se evita separarea grăsimii sub forma de aglomerări de unt in timpul congelării
amestecului si se măreşte vâscozitatea acestuia. Prin aceasta se evita posibilitatea formarii unor
cristale de gheata de dimensiuni mari sau separarea cristalelor de gheata in timpul freezerării.
Majoritatea globulelor de grăsime din amestec au înainte de omogenizare un diametru mediu
de 4-6µ, unele ajungând pana la 18µ. Printr-o omogenizare corespunzătoare, dimensiunea lor este
redusa pana la 2µ (maxim 4µ). Daca o proporţie însemnata din globulele de grăsime au diametrul
mai mare de 2µ, amestecul nu încorporează bine aer la freezerare, iar structura îngheţatei nu este
fina. Globulele mari sau aglomerările de grăsime exercita o presiune mărita asupra pereţilor celulei
de aer, provocând uneori ruperea acesteia.
Îmbunătățirea structurii, respectiv reducerea dimensiunilor cristalelor de gheaţă datorită
omogenizării, se explică prin modificarea distribuţiei apei în amestec. Orice factor care măreşte
suprafaţa particulelor din masa de îngheţată îmbunătățește structura, deoarece cu cât aceasta
suprafaţă este mai mare, cu atât este necesara mai multa apă pentru a o umezi. Cum apa adsorbită
superficial nu îngheaţă la temperaturile obişnuite de congelare, iar apa rămasa liberă se găseşte în
soluţii mai concentrate, mărimea cristalelor de gheaţă va fi mai redusă. Un alt scop al omogenizării
este stabilizarea emulsiei de grăsime în amestecul de baza.
Omogenizarea amestecului de îngheţata trebuie realizată în cel puţin doua trepte. La
amestecurile de bază cu conţinut ridicat de grăsime, trecute prin omogenizatoare cu o singura
treaptă, exista tendinţa aglomerării particulelor de grăsime. Treapta a doua a omogenizării are rolul
de a sparge aceste aglomerări.
Regimul de presiuni este funcţie de compoziţia amestecului de bază; cu cât conţinutul de
grăsime este mai ridicat, presiunile de omogenizare vor fi mai reduse, pentru a preveni aglomerările
ulterioare. Pentru amestecurile de îngheţata cu cacao este necesara o presiune de omogenizare
2
mai redusa cu 20-30 kgf/cm fata de cea folosita la amestecul de baza cu acelaşi conţinut de
grăsime dar fără cacao. Aceasta se explica prin mărirea acidităţii, ca urmare a adaosului de cacao,
nesupusa tratamentului alcalin. Cu cât aciditatea amestecului este mai ridicata, presiunea de
omogenizare trebuie se fie mai redusa.
In urma cercetărilor efectuate pentru prepararea îngheţatei la noi in tara, omogenizarea trebuie
sa se efectueze la presiuni cuprinse intre 210 kgf/ cm2 pentru un amestec cu 5% grăsime si 150 kgf/
cm2 pentru amestecul cu 10% grăsime si adaos de cacao.
A doua treaptă de omogenizare a fost menţinuta constant la 35 kgf/ cm2 .
2.5.Răcirea.
Amestecul omogenizat se răceşte la 2-4ºC apoi este trimis în tancuri cu vane. Aceasta răcire
prezintă importanta atât din punct de vedere microbiologic cât şi pentru asigurarea stabilităţii
emulsiei de grăsime. O răcire lentă poate aduce la aglomerarea globulelor de grăsime si la mărirea
anormala a vâscozității aparente. Răcirea are loc in schimbătoare de căldura cu placi, iar pentru
cantități mai mici răcirea se face in vane cu pereţi dubli, folosind apa de răcire.
2.6. Maturarea.
Amestecul răcit e menţinut 2-4 ore (si chiar mai mult) in vane izoterme pentru maturare. In
procesul de maturare, substanţele proteice si stabilizatorii (gelatina, agarul) absorb umiditatea din
mediu formând un gel slab elastic, proporţia de apa libera scade , iar vâscozitatea amestecului
creste. Maturarea are ca efect îmbunătățirea structurii si consistentei îngheţatei, se obţine de
asemenea o reducere a vitezei de topire.
Gelificarea decurge cu atât mai repede cu cat viteza de mişcare a particulelor este mai mica,
adică la o temperatura scăzuta. Capacitatea de gelificare este funcţie si de concentraţia
stabilizatorului, care este funcţie de indicele de asimetrie a particulelor. Cu cat lungimea
particulelor este mai mare, in comparaţie cu lăţimea lor, cu atât trebuie mai puţine particule pentru
formarea scheletului si cu atât va fi necesara o concentraţie mai mica de stabilizator pentru
gelificare. Cu creşterea concentraţiei stabilizatorului, viteza de gelificare se măreşte, deoarece se
micşorează distanta dintre particule si se favorizează contactul intre lanţurile participante, capabile
de acţiune reciproca.
După maturare se introduc in amestec substanţele colorante si aromatizante.
5 , 64 S n +6 Z
t=
A
în care:
S n - conţinutul de substanţa negresa din amestec, in %;
Z - conţinutul de zaharoza din amestec, in %;
A - conţinutul de apa din amestec, in %.
G1−G 2
Sv= ∘100
G1
în care:
G 1 - greutatea unui volum determinat de amestec înainte de freezerare;
G 2 - greutatea aceluiaşi volum de îngheţata.
Rolul înglobării de aer este de a atenua senzaţia de rece in timpul consumării, de a reduce
dimensiunile cristalelor de gheata si de a conferi îngheţatei o structura fina. Pe măsura ce creste
cantitatea de aer înglobat in amestec, suprafaţa celulelor de aer se măreşte, iar rezistenta lor scade
datorita subţierii învelişului. In acest fel se ajunge la o limita maxima de reţinere a aerului, peste
care ritmul de incorporare a aerului este egal cu ritmul de pierdere. De multe ori nu se înglobează
cantitatea maxima de aer, deoarece in timpul depozitarii îngheţata se poate destabiliza.
Gradul optim de înglobare a aerului este funcţie de compoziţia amestecului, precum si de
gradul de dispersare a grăsimilor si proteinelor. Pentru îngheţata din tara noastră, sporul de volum
optim este intre 100%si 110%.
Freezerarea se termina după ce amestecul atinge temperatura de -4ºC….-5ºC pentru îngheţata
ambalata in bidoane, –6,5º…-7ºC pentru îngheţata care urmează sa fie porţionata si ambalata înainte
de călire, precum si ceilalţi indici de batere.
Diversitatea utilajelor pentru freezare este destul de mare, deosebindu-se după elementele
constructive si principiul de funcţionare :
După modul de admisie a aerului freezere cu : compresiune de aer, aspiraţie de aer ;
După numărul de cilindri freezere : simple cu un cilindru de congelare, multiple cu 2-3 cilindri ;
După modul de asigurare a agentului de răcire freezere : autonome - de mica capacitate, industriale
- cu agent de la uzina centrala de frig.
2.8. Călirea.
După ieşirea din freezer, îngheţata are o consistenta slaba si trebuie supusa operaţiei de călire,
care consta in continuarea procesului de congelare. Congelarea apei din îngheţata, in întregime este
practic imposibila deoarece pe măsura ce apa se transforma in cristale de gheata are loc o
concentrare a substanţelor solubile in apa necongelata si deci o coborâre progresiva a punctului de
îngheţ al soluţiei.
Călirea se poate face cu saramura răcita la -14ºC si durează 8-10 ore ; cantitatea totala de apa
îngheţata se ridica , in acest caz la 75-80%.
In cazul călirii cu aer sunt necesare temperaturi cuprinse intre –25…-35ºC. In funcţie de
mărimea ambalajului, călirea durează intre 30 minute si 8 ore. Temperatura la care îngheţata trebuie
scoasa din spaţiul de călire trebuie sa fie cat mai aproape de cea de depozitare. Foarte comode sunt
răcitoarele tip tunel, călirea este realizata prin circularea ambalajelor cu îngheţata cu ajutorul unui
transportor intr-un curent de aer rece (-35ºC).
Intre compoziţia îngheţatei si durata de călire s-a stabilit următoarea corelaţie : cu cat îngheţata
conţine mai putina substanţa uscata, cu atât călirea se realizează mai rapid. Astfel, pentru un
conţinut de substanţa uscata de 35%, durata călirii este de 9 ore, iar pentru 25% substanţa uscata
sunt suficiente 2,5 ore. Prin călirea rapida se formează mai multe cristale mărunte si se obţine o
îngheţata cu o structura mai buna.
Pana la livrarea in reţeaua comerciala, îngheţata trebuie păstrata la temperaturi scăzute (-18…-
25ºC).
Maşinile dozatoare pot realiza simultan si călirea, precum si glazurarea cu ciocolata sau
cu fondant. La noi in tara se utilizează pentru dozare si călire maşinile Rollo 20 de fabricaţie daneza
si OLS de fabricaţie sovietica.
2.9. Glazurarea.
Prin glazurare se îmbunătățesc însușirile gustative ale îngheţatei, iar glazurarea îi măreşte
rezistenta la topire.
Glazura este formata din ciocolata, praf de cacao, zahar, o substanţa grasa (unt de cacao, unt de
lapte, uleiuri hidrogenate). Acestea din urma asigurând glazurii fluiditatea necesara.
2.10. Ambalarea.
După congelarea parţiala, îngheţata are o structura plastica care permite ambalarea intr-o gama
larga de ambalaje, in funcţie de destinaţie si de timpul pana la consumul propriu-zis. Ambalarea in
vrac se realizează in bidoane de aluminiu de capacitaţi variabile 10-25 l si in cutii de carton sau
pungi de polietilena, pentru consumul in magazine si cofetarii specializate.
Pentru consumul la domiciliu sau pe loc, ambalarea se face in:
caserole material plastic (0,500-1 kg);
pahare material plastic (0,050-0,200 kg);
brichete învelite in hârtie caşerata cu polietilena, folie de aluminiu termosudabila
(0,050-0,100 kg);
ambalaje comestibile – vafe – sub forma de pahare, blaturi, etc.;
forme de prezentare pentru torturi glazurate, ornate.
2.11. Depozitarea.
Pentru a asigura calitatea îngheţatei timp îndelungat (4-6 luni) si livrarea acesteia in perioada
de vârf de consum, depozitarea trebuie făcuta la temperaturi de –25…-30ºC. De asemenea, esenţiala
este păstrarea temperaturii constante, orice variaţie de temperatura favorizând topirea cristalelor
mici de gheata si creşterea celor mari in dimensiune.
CALCUL
Aciditate = V/m x 100 (ºThorner)
În care:
V – volumul soluţie de hidroxid de sodiu folosit la titrare, în cmc.
m – masa probei de îngheţată luată în analiză.
Pentru evitarea accidentelor de muncă instructajul de protecţia muncii trebuie efectuat lunar
cu întregul personal şi trebuie să cuprindă:
instrucţiuni de folosire pentru fiecare utilaj al instalaţiei tehnologice, evitându-se astfel
accidentele generate de o folosire necorespunzătoare cât şi accidentele întâmplătoare;
utilajele în funcţionare nu se ating pentru a se evita electrocutarea;
în spaţiile de produce se foloseşte echipamentul de protecţie format din halat, bonetă, cizme.
La depozitarea şi livrarea produselor sunt stabilite următoarele norme specifice: aşezarea produselor
în navete se va face astfel încât să nu depăşească marginile acestora, iar stivuirea navetelor va
asigura stabilitatea lor atât în stare de repaus cât şi mai ales pe timpul manipulărilor.
Pe lângă normele de igienă şi tehnica securităţii muncii, prin care se asigură condiţiile
necesare bunei desfăşurări a activităţii de produce sunt obligatorii normele de prevenirea şi
stingerea incendiilor prin aplicarea cărora se evită implicaţiile sociale şi materiale. Aceste norme
prevăd, în principal, următoarele:
toate clădirile de produce vor fi prevăzute cu hidranţi de incendiu, interiori şi exteriori,
având în dotare materialele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, conform
normativelor în vigoare;
unitatea va dispune de o instalaţie de apă pentru stingerea incendiilor, separată de cea
potabilă şi industrială şi va avea în permanenţă asigurată o rezervă suficientă în cazul
întreruperii alimentării cu apă;
electropompele, motopompele trebuie să fie permanent în stare de funcţionare, iar
stingătoarele de toate tipurile trebuie verificate şi încărcate corespunzător pentru a putea fi
folosite în caz de nevoie;
curtea întreprinderii va fi nivelată şi împărţită în mod corespunzător pentru a se asigura un
acces uşor la clădiri şi interveni uşor şi rapid, în caz de incendiu, la mijloacele de prevenire
şi stingere;
se interzice fumatul sau introducerea de ţigări, chibrituri, brichete, materiale sau produse
care ar putea provoca incendii sau explozii;
personalul va fi instruit periodic, atrăgându-se atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă
nerespectarea măsurilor prevăzute în normele şi instrucţiunile de lucru pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor.
3. Protecţia mediului înconjurător.
4.Cerinţe tehnologice privind igiena producţiei. O îngheţată de calitate este obţinută numai prin
folosirea unor ingrediente de calitate şi cu respectarea procesului tehnologic şi cu respectarea strictă
a igienei personalului şi producţiei.
O proastă igienă a fabricaţiei poate fi datorată următoarelor cauze:
contaminarea masivă a materiilor prime şi auxiliare;
proces tehnologic necorespunzător;
metode de igienizare neadecvate;
lipsa de preocupare in igienizare.
Conducte:
se trece apă caldă prin conducte 3…5 min. pentru a îndepărta restul de mix;
se demontează conductele şi se înmoaie în soluţie de spălare;
se curăţă atât interiorul conductelor cât şi exteriorul lor cu mijloace adecvate;
se clătesc conductele cu apă caldă până la îndepărtarea soluţiei de spălare;
se montează conductele şi se dezinfectează în final cu apă fierbinte 3 min.
Vane, bidoane:
clătire cu apă caldă pentru îndepărtarea restului de mix;
spălarea interiorului cu soluţie de spălare, folosind dispozitive mecanice cu jet sau perii
speciale cu coadă;
clătire cu apă caldă până la îndepărtarea soluţiei de spălare;
dezinfectare cu soluţie dezinfectantă;
clătire din abundenţă cu apă rece.
Omogenizatoare:
clătire cu apă 10 min.;
spălare cu soluţie de spălare 30min. (în circuit închis);
evacuarea soluţiei de spălare şi clătire cu apă în circuit închis 15 min.;
spălare cu apă fierbinte 10 min.(prin recirculare);
spălare cu apă rece.
Freezere:
clătire cu apă caldă;
spălare cu soluţie de spălare;
clătire cu apă caldă;
dezinfecţie cu soluţie dezinfectantă;
clătire din abundenţă cu apă rece.
Îndepărtarea mecanică a resturilor solide cu ajutorul măturilor şi încărcarea lor în recipiente pentru
reziduuri care, zilnic, se spală cu apă caldă şi soluţie de dezinfectare;
spălarea pardoselilor cu apă caldă şi detergenţi prin frecare cu perii cu coadă,
clătire cu apă rece;
dezinfecţie cu soluţie dezinfectantă.
Pardoselile se igienizează zilnic la începutul şi la sfârşitul fabricaţiei. Pereţii faianţaţi se igienizează
periodic. Uşile şi ferestrele se vor şterge de praf şi se spală săptămânal, iar scările, balustradele,
platformele se spală zilnic. Canalizarea se inspectează permanent şi se dezinfectează cu soluţie
dezinfectantă. Văruirea, vopsirea, repararea pardoselilor se face cel puţin de două ori pe an.
Se vor lua, de asemenea, măsuri de dezinsecţie şi deratizare. Dezinsecţia se realizează prin
pulverizarea substanţelor respective la locurile de depozitare a gunoaielor, WC, vestiare, pereţi
exteriori. În spaţiile tehnologice nu se stropeşte cu soluţii de dezinsecţie. Deratizarea se face
periodic şi atunci când este necesar. Se execută de personal specializat şi numai sub supravegherea
unui specialist.
7 Igiena personalului.
Aromele sintetice se găsesc, îndeosebi, în stare lichidă. Au miros şi gust de fructe, sunt foarte puțin
solubile în apă, se dizolvă în alcool, eter şi benzen. S-a ajuns la combinaţii cu gusturi si arome
identice cu cele naturale. Se folosesc şi în alimentație.
Calitatea aromelor se apreciază mai mult după miros, gust şi uneori după culoare şi limpezime.
Pentru aceasta ele supuse probelor de laborator, când se stabilește puterea de aromatizare şi se
fixează doza respectiva. Aceste probe sunt făcute pe produsele ce urmează a fi aromatizate. Buna
aromatizare a produselor depinde foarte mult de dozarea corecta. Dozele exagerate dau produselor
gusturi neplăcute.
Bibliografie.
INGREDIENTE
LAPTE GRĂSIME APĂ NELACTATE
PRAF
PRAF Ă
RECEPŢIE
PREGĂTIRE MIX
INCĂLZIRE 1
FILTRARE
INCĂLZIRE 2
OMOGENIZARE
PASTEURIZARE
RĂCIRE 1
RĂCIRE 2
MATURARE
FREEZERARE
AMBALARE
CĂLIRE
DEPOZITARE
Schema 1. Schema de flux pentru fabricarea îngheţatei.
LIVRARE
Tabelul 2 Efectul îndulcitorilor nutritivi asupra scăderii punctului de congelare
Constituent %
Grăsime 3,0
Substanţă uscată negrasă 12,0
Poiidextroză 8,0
Maltodextrine(DE=10) 5,0
Celuloză microcristalină 1,20
Sorbitol 5,0
Stabilizator/emulgator 0,35
îndulcitor nenutritiv 0,07
Total substanţă uscată 37,62
1 2
Limitări In cantitate mare poate conduce la
"spumare" In timpul topirii
Aroma de ou nu este agreată de unii
consumatori
Costul este ridicat
Substanţa uscată totală Avantaje Textură catifelată Corpolenţă mai bună Valoarea nutritivă
Limitări mai mare îngheţata nu este prea rece
Corpolenţa tare (grea) sau păstoasă Efectul de răcire al
produsului finit este redus