Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
JUDEȚUL BOTOȘANI
PROIECT DE SPECIALITATE
Tema proiectului:
FABRICAREA PASTEI DE TOMATE
BUCECEA
2019
ARGUMENT
Concentratele de tomate, bulionul și pasta de tomate, sunt folosite în alimentație pentru
colorare și îmbunătățirea gustului preparatelor alimentare și au o utilizare foarte largă. În afara de
calitățile gustative ele au și o valoare nutritivă ridicată datorită conținutului în glucide ușor
asimilabile, vitamina C, carotenoizi și săruri minerale.
Pasta de tomate este un produs conservat prin reducerea umidității, împiedicându-se
astfel dezvoltarea microorganismelor. Pentru dezvoltarea microorganismelor este necesar ca în
mediul respectiv să se găsească o cantitate minimă de apă, care pentru bacterii este de 35%,
pentru drojdii de 25%, iar pentru mucegaiuri de 10%. Bacteriile prezintă cele mai mari cerințe de
umiditate, fiind inhibate la o activitate a apei mai mică, de 0,85; drojdiile sunt inhibate la 0,78 iar
mucegaiurile la 0,65. Obţinerea produselor concentrate conduce la următoarele avantaje:
- se reduce cantitatea de produs ce urmează a se depozita, manipula şi transporta;
- se asigură conservabilitatea produsului, în acest scop, este necesar ca activitatea apei să
fie maximum de 0,7 pentru a se împiedica dezvoltarea microorganismelor dăunătoare.
Ponderea cea mai mare în cadrul produselor concentrate obţinute din legume, o deţine
bulionul şi pasta de tomate, fabricate în diferite tipuri care se deosebesc prin gradul de
concentrare ce poate fi cuprins între 12-40 %. Pasta de tomate este mult solicitată în consum
datorită însuşirilor senzoriale şi compoziţiei chimice. Este apreciată pentru gustul plăcut acrişor,
conţinutul de vitamine, pigmenţi care dau preparatelor culinare un aspect atrăgător. Pasta de
tomate se utilizează la prepararea diferitelor sortimente de preparate culinare, în industria
conservelor, în industria peştelui şi în industria panificaţiei pentru îmbunătăţirea însuşirilor
senzoriale, a valorii nutritive şi a calităţii produselor finite .
Pentru asigurarea unui consum de pastă de tomate pe tot parcursul anului, sucul din
tomate necesită operaţii de evaporare şi tratamente termice pentru conservare. Compoziţia
chimică a pastei de tomate cuprinde toate substanţele trofice din materia primă. Pe lângă
proteine, lipide, glucide, pasta de tomate mai conţine substanţe minerale, substanţe pectice şi
vitamine. Vitaminele cu un conţinut mai ridicat sunt vitamina A şi vitamina C, care intervin în
procese fiziologice, în metabolismul glucidelor, sinteza colesterolului, mecanismul procesului
vizual. Datorită substanţelor conţinute, pasta de tomate are o structură omogenă, vâscoasă şi o
coloraţie plăcută datorată colorantului roşu, licopenul. Licopenul este singurul antioxidant a cărui
cantitate sporește de 4-6 ori prin fierbere, un motiv în plus pentru consumarea roșiilor conservate
natural prin fierbere. Pentru concentrarea sucului de tomate se folosesc, în prezent, aproape în
exclusivitate, instalații de concentrare cu dublu efect si în ultimul timp instalații cu triplu efect.
În funcție de concentrația produsului finit se deosebesc următoarele sortimente:
- bulionul cu 12 180 refr;
- pasta de tomate (simplu concentrată) 24⸰refr;
- pasta de tomate (dublu concentrată) 28⸰ refr;
- pasta de tomate tip A (triplu concentrată) 38- 40⸰ refr.
Pasta de tomate și sucul de roșii au efect benefic asupra circulației sanguine. Au
capacitatea de a reduce tensiunea arterială (pentru că au în compoziție săruri de potasiu) și de a
preveni apariția unor afecțiuni– ateroscleroză coronariană,tromboză. Scad vâscozitatea sângelui.
Licopenul,care dă colorația roșie,reduce riscul aterosclerozei și a incidenței infarctului miocardic
previne și apariția cheagurilor de sânge. Datorită conținutului ridicat în săruri de potasiu și
magneziu,sunt indicate în tratamentul reumatismului și gutei. Sunt bune și pentru întărirea
articulațiilor.
2
CUPRINS
3
Capitolul I. CARACTERISTICILE MATERIEI PRIME ȘI A PRODUSULUI FINIT
4
O importanță deosebită trebuie să se acorde calității tehnologice încă din momentul
recoltării, deoarece această fază influențează asupra calității tomatelor mai ales prin momentul și
modul executării ei. În mod frecvent, recoltarea tomatelor se face la diferite grade de maturare,
în funcție de utilizarea lor
Gradul de maturare se definește prin anumite proprietăți ca: mărime, culoare, tărie, gust,
aromă, etc., pe care trebuie să le prezinte tomatele, precum și un anumit raport între conținutul de
apă și substanță uscată și între componenții acesteia.
1.2. Însușirile senzoriale ale tomatelor
Acestea reprezintă proprietăți ce pot fi percepute cu ajutorul simțurilor și constituie factori
importanți în stabilirea calității legumelor, în vederea valorificării lor. Aceste proprietăți pot
suferi modificări sensibile în cursul transportului, depozitării legumelor:
- culoarea tomatelor este foarte variată și se datorează în principal pigmenților clorofilieni,
antocianici și carotenoidici care dau culoarea verde, roșie respectiv galbenă;
- gustul – specific fiecărui soi este determinat de conținutul în unii componenți chimici ca:
zaharurile, acizii organici, polifenoli, etc.;
- aroma– contribuie la definirea calităților gustative și este o caracteristică complexă, de gust și
miros;
- mirosul – reprezintă senzațiile produse de unele substanțe volatile asupra organului olfactiv.
1.3. Însușirile fizice ale tomatelor
Însușirile fizice se referă la:
- formă – este o însușire caracteristică pentru diferite specii și soiuri;
- mărime – este redată prin masă, dimensiuni sau volum; introducerea în procedeul tehnologic a
unor materii prime uniforme ca mărime, permite prelucrarea mecanizată și obținerea unor
produse finite de calitate bună și constantă;
- masă – se exprima în grame, kilograme sau prin numărul de bucăți, care intră într-un kilogram;
- volum– se exprimă în centimetri cubi și se măsoară prin cantitatea de apă dislocuită;
- masă specifică – se exprimă în grame/centimetri cubi și depinde de gradul de coacere și
condiționează direct rezistența mecanică la transport și prelucrare;
- masa volumetrică – variază în funcție de formă, mărime și masa specifică, prezintă importanță
pentru stabilirea spațiului necesar depozitării și se exprimă în kilograme/metru cub;
- căldura specifică – reprezintă cantitatea de căldură sau de frig, necesară pentru ridicarea sau
coborârea temperaturii cu un grad Celsius a unității de masă de legumă;
- temperatura de îngheț – reprezintă punctul de la care apă liberă din legume trece în stare solidă
(variază între -5 și -4 ⸰C);
- fermitatea structuro-texturală – indică rezistența pe care o opun legumele la exercitarea unei
presiuni exterioare. Se măsoară cu penetrometru sau cu maturometrele. Fermitatea legumelor se
datorează caracteristicelor structurale, texturale, compoziției chimice, precum și gradului de
maturitate.
1.4. Materiale auxiliare
La fabricarea concentratelor de tomate se utilizează ca materiale auxiliare sarea și uneori
conservanți chimici (benzoat de sodiu) care trebuie să corespundă condițiilor de calitate din
normativele în vigoare:
- sare – STAS 1465-77 calitate fină;
- benzoat de sodiu alimentar, STAS 5167-62.
Transportul si depozitarea materialelor auxiliare se face în ambalaje originale, protejate de
umezeală. Sarea se ambalează în saci de hârtie dubla de circa 50 kg, iar benzoatul de sodiu în
pungi de hârtie căptușite cu pergament cu capacitatea de 5 kg reambalate în lăzi de lemn.
Ambalaje
Pentru ambalarea concentratelor de tomate se utilizează o gamă largă de ambalaje de
diferite tipuri, aluminiu, butoaie din lemn și bidoane din material plastic.
1.5. Concentratele de tomate
În funcție de gradul de concentrare se deosebesc:
5
- semiconcentrate cu 30-35% s.u. (pasta de tomate).
Se caracterizează printr-o stabilitate re Pentru bulionul de tomate se folosesc butelii și
borcane din sticlă, cutii metalice, tuburi din dusă, fiind necesar un procedeu de conservare
suplimentar (congelare, pasteurizare, sterilizare);
- concentrate propriu-zise cu minimum 65% s.u, stabile în timp, fără un alt procedeu de
conservare. Pentru a evita transformările senzoriale și reducerea valorii alimentare, se recomandă
răcirea rapidă până la 20℃, iar păstrarea să se facă la temperaturi reduse (2℃).
În această grupă se includ bulionul și diferitele tipuri de pastă, cu 12-40% s.u.s obținute
prin prelucrarea tomatelor ajunse la maturitatea tehnologică. Concentratele de tomate sunt
folosite în alimentație pentru a îmbunătăți culoarea, gustul și valoarea nutritivă a unor produse
alimentare.
1.6. Recoltarea tomatelor pentru industrie
Volumul mare de materie primă utilizată la fabricarea concentratelor de tomate impune
stabilirea unor tehnologii adecvate pentru operațiile de recoltare, transport și depozitare, în
scopul menținerii calității tomatelor.
Recoltarea manuală a tomatelor este metoda utilizată pe scară largă pentru tomatele
destinate industrializării. Tomatele recoltate se introduc în lăzi, palete metalice sau bene speciale,
montate pe platformele autocamioanelor, cu posibilitatea de descărcare prin basculare.
Recoltarea mecanizată a tomatelor se realizează folosind mașini de recoltat sau combine,
care efectuează tăierea plantelor, separarea fructelor prin scuturare și eliminarea vrejilor.
Sortarea tomatelor pe culori se face manual.
Tomatele rămase pe câmp se recoltează manual. Pentru extinderea acestei metode trebuie
rezolvat o serie de probleme complexe:
- cultivarea de soiuri, care se pretează la recoltarea mecanizată, care îndeplinesc unele condiții
ca: rezistență la boli, coacerea uniformă, pulpa și pielița tare, aderență slabă a fructului la plantă,
talie mijlocie a plantelor, etc.;
- Stabilirea de tehnologii adecvate de recoltare și transport, de separare a fructelor verzi de cele
coapte, precum și a utilajelor necesare;
- Valorificarea fructelor verzi rezultate în urma sortării;
- Reducerea pe cât posibil a duratei de timp de la recoltare la introducerea în procesul de
producție.
6
Capitolul II. PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A PASTEI DE TOMATE
În tehnologia fabricării pastei de tomate se deosebesc trei faze principale :
- obținerea sucului brut;
- concentrarea sucului;
- condiționarea și ambalarea pastei de tomate.
2.1. Schema tehnologică de obținere a pastei de tomate
9
din două discuri unite transversal prin șase plăci perforate, ușor concave, produsul este preluat
din cuva de prespălare și trecut în cuva de spălare (4). Cuva de spălare are montat în interior un
dispozitiv de transport sub forma unui lanț fără sfârșit confecționat din plăcuțe pe care sunt
asamblate role de aluminiu. Tomatele se rotesc împreună cu rolele de aluminiu în timpul
deplasării în mașină, mărindu-se astfel eficacitatea spălării. În partea superioară a cuvei de
spălare, în zona de evacuare a produsului, are loc o a treia spălare prin șprițarea cu apă de la un
grup de dușuri (7). Alimentarea cu apă se face prin racordul (9). Banda de transport se
prelungește cu o porțiune mai mare, orizontală (10), pe care se realizează sortarea. Și în această
porțiune, rolele de aluminiu care se rotesc liber contribuie la realizarea unei sortări mai bune,
deoarece produsul se rotește prezentând ochiului observatorului toate fețele. Deșeurile sunt
colectate pe banda transportoare (11). La capătul benzii de sortare e montat zdrobitorul (12).
2.6. Sortarea tomatelor
Operația de sortare constă în eliminarea tomatelor necorespunzătoare (mucegăite, atacate de
boli, verzi), a corpurilor străine și se efectuează pe transportorul cu role, montat după bateria de
dușuri pentru clătire. Odată cu deplasarea tomatelor pe transportor se realizează și rotirea lor
continuă, ceea ce permite o sortare corespunzătoare. Deșeurile rezultate (tomatele
necorespunzătore și corpurile străine) sunt colectate în jgheaburi speciale și eliminate înafara
secției prin transportorul cu bandă montat sub transportorul principal cu role. Deplasarea benzii
colectoare de deșeuri se face în sens opus.
Sortarea corespunzătoare a tomatelor se obține în următoarele condiții:
- Încărcarea uniformă a transportorului, pentru ca tomatele să se deplaseze într-un singur strat
făcând posibil controlul;
- Viteza de înaintare a benzii să fie de maxim 0,15 m/sec;
- Iluminarea suficientă și uniformă pe toată lungimea benzii.
2.7. Zdrobirea tomatelor
Zdrobirea tomatelor se face pentru înlesnirea operațiilor următoare de preîncălzire și pasare.
Operația se efectuează într-un zdrobitor cu dinți sau valțuri. De pe banda de sortare, tomatele
sunt deversate direct în pâlnia de alimentare a zdrobitorului.
10
Figura nr. 4. Zdrobitorul cu valțuri
Zdrobitorul cu valțuri este constituit din doi arbori orizontali 1 și 2 care se rotesc în sens
invers și cu viteză diferită. Pe arbori sunt montați dinții (3) în așa fel încât la rotire dinții de pe un
arbore să vină în întâmpinarea celor de pe celălalt tambur. Sub arbori este montat un grilaj
metalic orizontal prin deschizăturile căruia trec liber dinții. Datorită sensurilor de rotație opuse și
a turațiilor diferite a celor doi arbori, se realizează o acțiune combinată de taiere și zdrobire.
Arborele 1 este acționat de un electromotor prin intermediul șaibei (5), iar arborele (2) cu o
turație mai mică este antrenat prin roțile cilindrice (4).
2.8. Separarea semințelor
La liniile tehnologice moderne se constată două tendințe:
- separarea semințelor înainte de operația de preîncălzire (cazul liniilor 'Manzini' și 'Jedinstvo');
- renunțarea la separarea semințelor de pulpa zdrobită, ele eliminându-se odată cu pielițele în
timpul operației de strecurare (liniile 'Rossi Catelli' și 'Lang').
Prin separarea semințelor înainte de preîncălzire se menține posibilitatea de a realiza
pasta cu o culoare corespunzătoare, fără nuanțe de brun, deoarece se evită trecerea substanțelor
tanante în suc și se asigură o valorificare mai bună a semințelor.
Pentru separarea semințelor se folosește o instalație formată dintr-un zdrobitor de pulpă, un
separator de pulpă și un separator pentru semințe, impropriu numit și 'centrifugă de semințe'.
Separatorul de pulpa este format dintr-o sită conică cu diametrul orificiilor de 12 mm construită
din oțel inoxidabil, închisă într-o carcasă metalică. În interior se găsește un ax cu palete de bronz.
Zdrobitorul de pulpă e construit pe principiul pasatricii. Separatorul de semințe este format dintr-
o sită cilindrică prevăzută cu un ax cu paletă cu o mișcare de rotație de 800-1000 rotații/minut.
Masa zdrobită pătrunde în separatorul de pulpă unde are loc separarea pulpei de suc. Pulpa este
trimisă în zdrobitor, unde se produce o mărunțire mai fină iar sucul și semințele sunt trecute în
separatorul de semințe. Datorită turației mari a paletelor agitatorului sucul cu semințe este
proiectat pe pereții interiori ai sitei. Sucul trece prin orificii și se amestecă cu pulpa zdrobită,
trecând la preîncălzire, iar semințele sunt eliminate din fabricație, putând fi dirijate cu ajutorul
unor benzi transportoare într-o secție a fabricii în care se pot prelucra în continuare după anumite
procedee în vederea valorificării lor superioare, fără un consum mare de energie însă, pentru a
asigura eficiența procedeului.
11
Figura nr. 5. Grup de separare a semințelor
1-zdrobitor de tomate, 2-separator de pulpă, 3-zdrobitor de pulpă, 4-separator centrifugal
Sucul pasat este colectat în bazine acoperite prevăzute cu agitatoare. În această fază este
necesar să se facă verificarea sucului pentru a se constata defecțiunile materiei prime, la
repararea sau schimbul sitelor de la rafinatrice și superrafinatrice și la reglarea unghiului de
înclinare al paletelor.
2.9. Operația de preîncălzire a pulpei de tomate
Operația de preîncălzire a pulpei de tomate se realizează din următoarele considerente:
- trecerea protopectinei în pectină, în vederea îmbunătățirii consistenței produsului finit;
- inactivarea enzimelor în special a pectozelor;
- inactivarea microflorei;
- mărirea randamentului de strecurare;
- solubilizarea pigmenților licopinici.
Tomatele conțin o cantitate însemnată de protopectină care realizează aderența pulpei la
pieliță, producând pierderi la strecurare. Protopectina, prin încălzire trece în pectină, ceea ce
contribuie la reducerea aderenței pieliței de pulpă și obținerea unei paste cu consistență
uniformă. În cazul unei cantități insuficiente de pectină apare defectul de stratificare care constă
în separarea pastei în două părți: pulpă și suc ceea ce strică aspectul produsului și în același timp
se creează și posibilitatea ca în suc să se dezvolte microorganismele.
S-a constatat că dacă masa zdrobită este lăsată neîncălzită timp de 10 minute se pierd
70% din conținutul de pectină datorită pectozelor. Încălzirea la 82 °C timp de 15 secunde
inactivează complet pectinesteraza, pe când pentru poligalacturonaza este necesară încălzirea la
105°C, același interval de timp. Încălzirea la 93°C, timp de 15-87secunde, menține o activitate
reziduală a poligalacturonazei de 3-4%; în mod obișnuit preîncălzirea se face la 90°C,
asigurându-se o bună eficacitate. Trebuie avut în vedere că încălzirea pulpei are și influență
negativă asupra calității deoarece există tendința de închidere la culoare a sucului datorită
proceselor de îmbrunare. Părțile verzi trec într-o culoare brună-cenușie, care degradează culoarea
normală, procesul fiind cu atât mai intens cu cât temperatura este mai ridicată. Concomitent se
intensifică toate reacțiile de îmbrunare neenzimatică: melanoidizarea, oxidarea polifenolilor etc.
Ca urmare densitatea culorii sucului creste foarte mult, iar indicele de puritate al culorii
(%) scade; crește mult vâscozitatea sucului și ca urmare există pericolul depunerii pe suprafața
de încălzire, a unei cruste care are ca rezultat reducerea productivității instalațiilor de concentrare
și influență negativă asupra produsului finit.
Pentru preîncălzirea tomatelor zdrobite se folosesc două tipuri de preîncălzitoare:
tubulare și cu serpentină rotativă.
Un schimbător de căldură tubular este construit dintr-o serie de țevi fixate la capete cu
doua placi tubulare și încarcasate într-o manta de care sunt sudate cele două plăci tubulare.
12
Figura nr. 6. Schimbător de căldură tubular
1 - manta; 2,3 - capac; 4 - racord admisie produs; 5 - racord evacuare produs; 6 - racord aerisire;
7 - racord alimentare agent termic; 8 - ștuț manometru; 9 - racord evacuare condens; 10 - țevi
schimbătoare de căldură; 11,12 - placi tubulare.
La cele două capete se afla capace, formând câte o cameră de colectare. Produsul circulă
prin țevi și prin cele două camere colectoare, iar agentul termic prin spațiul între țevi, manta și
plăcile tubulare. În cele două camere colectoare între plăcile tubulare și capace se află o serie de
pereți etanși care realizează mai multe treceri ale schimbătorului. Prin aceasta viteza produsului
din țevi crește, mărindu-se astfel coeficientul de schimb termic. Deoarece numărul trecerilor este
par, racordurile de admisie și de evacuare sunt fixate pe același capac.
Preîncălzitorul cu serpentină este compus din camera pentru produs (7), în interiorul
căreia se găsește arborele (9) gol în interior, solidarizat cu spirala (10) prin cele două extremități
ale ei, mantaua de încălzire (8), sistemul de antrenare al arborelui (5), aparatura de măsură și
control, regulatorul automat de temperatură, manometrele și termometrele. Prin rotirea arborelui
și a spiralei, în produs se realizează o turbulență puternică ce asigură uniformizarea temperaturii
și mărirea coeficientului de transfer de căldură.
Transferul de căldură are loc concomitent pe trei căi:
- suprafața spiralei (10) ;
- suprafața laterală a arborelui (9) in mișcare de rotație;
- suprafața laterală a camerei de produs (7), statică.
Prin aceasta, masa zdrobită este adusă aproape instantaneu la temperatura de 90°C și menținută
la această temperatură 3-6 minute. Mantaua de încălzire (8) e împărțită în două compartimente.
Aburul saturat se introduce concomitent în arborele central și în spirală. Evacuarea condensului
se realizează numai din manta prin oala de condens, deoarece condensul dintre arborele central și
spirală este dirijat printr-o conductă laterală în manta. Produsul intrat în preîncălzitor, avansează
datorită mișcării de rotație a serpentinei și este evacuat prin conducta (12). Un regulator automat
de temperatură comandă ventilul de abur asigurând încălzirea constantă a produsului la
temperatura necesară.
Pasatricea este formată dintr-o sită tronconică, fixată rigid și închisă într-o manta din
tablă, prevăzută cu o gură de evacuare în partea inferioară, prin care se evacuează sucul brut de
tomate. Cojile și semințele se elimină prin pâlnia 10. În interiorul sitei pătrunde arborele 4 pe
care sunt fixate patru sau șase palete 6. La unul din capete este montată pâlnia de alimentare (1),
prevăzută cu melcul dozator (2) care asigură alimentarea uniformă a mașinii, evitându-se astfel
înecarea pasatricii cu ruperea sitei, a paletelor sau arderea electromotorului. Reglarea pasatricii
constă în stabilirea poziției paletelor față de suporți și ax. În cazul în care se lucrează cu paleta
metalică, fără garnitura de cauciuc, jocul între site și paleta metalică este cuprins între 3-6 mm.
Calitatea funcționării mașinii de strecurat depinde de mărimea unghiului de avans, de
numărul de rotații al paletelor și de spațiul dintre paletă și sită. Odată cu creșterea unghiului de
avans, se reduce timpul de rămânere a masei în mașina de strecurat. Odată cu creșterea vitezei de
rotire a paletelor, crește și forța centrifugă care acționează asupra masei. Cu cât spațiul dintre
paletă și sită este mai mic, cu atât paletele acționează mai eficace asupra masei. Deșeurile
rezultate la strecurare reprezintă 3,5-4 %. Funcționarea instalației de strecurare este apreciată
după aspectul pielițelor care se elimină. În cazul unei bune funcționări, ele trebuie să fie uscate la
pipăit, ceea ce înseamnă că pierderile de substanță uscată sunt minime.
La instalațiile de mare capacitate strecurarea se face în trei trepte: strecurare; rafinare;
ultrarafinare.
Scopul rafinării este de a avea siguranța ca în compoziția sucului nu au pătruns părți din
pielițe, semințe sau țesuturi celulare, realizându-se o mărunțire cât mai fină, diametrul orificiilor
fiind 0,8mm.
Ultrarafinarea are ca scop obținerea unui produs omogen cu pulpă fin mărunțită,
evitându-se în felul acesta formarea rapidă a crustei pe suprafața de încălzire (diametrul
orificiilor 0,5mm).
14
Figura nr. 9. Grup de strecurare
1 - pasatrice; 2 - rafinatrice O = 0,7 mm; 3 - super-rafinatrice (D = 0,4 mm); 4- pâlnie
alimentare; 5 - evacuare suc brut
Tomatele zdrobite și preîncălzite intră în pasatricea (1), unde are loc separarea sucului de
pielițe, semințe, particule fibroase, cu ajutorul forței centrifuge imprimate produsului de către
paletele rotative. Sucul trece în exteriorul sitei conice a pasatricii cu O = l,l-l,2mm, se colectează
în pâlnia inferioară și intră în rafinatricea (2) cu <D = 0,7-0,8mm, unde este supus la o primă
rafinare și la eliminarea semințelor eventual sparte. Sucul rafinat trece în final în super-
rafinatricea (3) care efectuează eliminarea tuturor deșeurilor, orificiile fiind de 0,4-0,5mm.
Deoarece prin ridicarea temperaturii peste 50-60°C, se intensifică mult procesele de
îmbrunare, iar solubilitatea licopinei este totală la 60°C, se consideră că nu este ușor să se
depășească această temperatură de strecurare.
Se poate aminti aici faptul că în 1970 la fabrica de conserve 'Kropotkino' din U.R.S.S.
operația de pasare din procesul tehnologic de obținere a sucului concentrat de tomate, a fost
înlocuită cu operația de extracție a sucului din bucățile de tomate zdrobite cu ajutorul
centrifugelor filtrante. Se obține astfel o masă de tomate cu gradul de dispersie fină, capabilă să
cedeze rapid umiditatea la evaporare și să capete concentrație mare în substanță uscată. În acest
scop masa de tomate zdrobită și încălzită se alimentează cu melcul în centrifugă. Produsul
rămâne în centrifugă numai 0,75sec. În acest timp se extrage și se filtrează sucul, se mărunțește
pulpa care se evacuează continuu din centrifugă. Sucul se dirijează în colector, iar pulpa pentru
prelucrare definitivă. Cantitatea de pulpă împreună cu semințele și pielița variază în limitele 20-
30 % și depinde de mai mulți factori:
- calitatea materiei prime;
- gradul de maturizare;
- uniformitatea de alimentare a centrifugelor;
- jocul între sita rotorului și melc etc.
Pulpa din centrifugă, prin curgerea liberă, intră în melcul de opărit, unde se încălzește
suplimentar până la 90°C și se dirijează la grupul de pasat, unde se separă semințele și pielița, iar
apoi în omogenizator unde se macină fin până la consistența untoasă. Acest produs se folosește
ca adaos la fabricarea 'Sucului de tomate' și a 'Pastei de tomate'.
Adăugarea sării. Pentru o mai buna omogenizare în produsul finit, sarea se adaugă în suc
înainte de concentrare. La pasta de tomate ambalata în butoaie și bidoane se adăugă 8-10% în
scop de conservare. În cazuri speciale cu acordul beneficiarului, cantitatea de sare poate fi
variabilă. Cantitatea de sare adăugată se calculează după următoarea formula:
S1 × S2 × C
Q=
S
S1 – substanța activă solubilă a sucului în grade refractometrice
S2 – substanța uscată solubilă a pastei in grade refractometrice
S – cantitatea de suc de tomate in litri
15
C – concentrația de sare %
18
În practică, pentru concentrarea sucului brut de tomate până la o concentrație de 40%
substanță uscată sunt utilizate foarte mult instalațiile de concentrare cu dublu efect: 'Lang-
'Manzini', 'Rossi-Catclli', 'Jedinstvo'.
Instalația de concentrare 'Manzini' tip Titan' constă în esență dintr-un corp cilindric
vertical în care sunt situate cele două camere de evaporare, funcționând cu dublu efect. Camera
superioară, în care se realizează prima treaptă de concentrare, are suprafața de încălzire
constituită din inele concentrice legate între ele printr-o cameră de abur inferioară. Un agitator cu
palete acționează în spațiul dintre elementele de încălzire.
Sucul de tomate aspirat cu ajutorul vidului din instalație 700 mm Hg, este concentrat în
primul corp (1) la o temperatură de 40-42°C până la 9-12% substanță solubilă. Încălzirea se
realizează cu ajutorul aburului degajat prin concentrarea care se desăvârșește în corpul inferior
(3).
20
Paralel cu sporirea vitezei de evaporare în corpul (2), instalația permite să se obțină pastă de
tomate a cărei concentrație poate ajunge până la 45°refractometrice, dacă se aplică sistemul de
opărire 'cold-breack'. În cazul instalațiilor tip Titan ciclul de transformare a sucului în pastă se
desfășoară în decurs de numai 40 de minute.
Instalația de concentrare Titan funcționează cu dublu efect și este dispusă etajat, având la
partea superioară un evaporator multitubular cu țeavă de circulație, iar la partea inferioară un
evaporator cu suprafețe de încălzire inelare concentrice și dispozitive de agitare. Instalația cele
două evaporatoare fiind suprapuse și comasate într-un singur ansamblu. În partea inferioară este
amplasat schimbătorul de căldură format din fasciculul tubular cu un spațiu central lărgit, care
reprezintă treapta întâi de concentrare, respectiv efectul termic al doilea unde se introduce cu o
pompă sucul primar. Circulația produsului se realizează prin termosifonare. Încălzirea se face cu
vapori degajați din treapta a doua. Temperatura de fierbere este de 42-44 ℃ respectiv de circa
670-680 mm Hg. Vaporii rezultați de la fierberea sucului în treapta întâi sunt dirijați la
condensatorul semibarometric.
Sucul de tomate concentrat până la 8-12 grade refractometrice este trecut în concentratorul
final unde transmisia căldurii și agitarea produsului se realizează printr-o serpentină multiplă
rotativa. Încălzirea se face separat așa încât pierderile sunt foarte mici. Ca urmare temperatura
este uniformă pe toată suprafața de încălzire. Datorită rotației serpentinelor, produsul nu este
reținut pe suprafața acestora și ca urmare se evita formarea crustei prin caramelizare. Viteza de
rotație a serpentinelor este de circa 3m/sec, iar la fiecare rotație, încărcarea cu produs se face în
strat uniform și subțire.
În concentratorul final, cu serpentina rotativă, evaporarea are loc la temperaturi cuprinse
între 61-65℃ respectiv la un vid de 570-600mm Hg. Vaporii secundari rezultați din camera de
evaporare inferioară sunt utilizați la încălzirea camerei de evaporare superioare după trecerea
prin separatorul cu picături. Vidul în instalație este realizat de un grup de trei ejectoare, care
utilizează abur la presiunea de 6-6,5 atm. Evacuarea produsului finit se face cu pompa care este
acționată în urma închiderii supapei, comandata de refractometru electronic atunci când
concentrația a atins valoarea dorită. Instalația de concentrare Titan fără serpentina rotativa se
deosebește prin construcția schimbătorului de căldură din treapta a doua.
Parametrii tehnici ai instalației Titan:
- Capacitatea nominală 28-30 grade refractometrice = 2500kg/h
21
Figura nr. 13. Instalație de concentrare Titan cu suprafețe de încălzire inelare
1-corp de evaporare cu suprafață multitubulară; 2- corp de evaporare cu suprafața inelară
concentrică, 3- agitator, 4- pompă de recirculare, 5- pompă, 6- refractometru fotoelectric, 7- oală
de condens, 8- separator de picături, 9- condensator semibarometric, 10- sistem de ejectoare.
Instalațiile noi au corpul de concentrare inferior tip serpentină rotativă, ceea ce simplifică
mult instalația din punct de vedere constructiv o face mai robustă și mai sigură în exploatare.
22
Alimentarea cu suc proaspăt se face în corpul superior unde are loc evaporarea la 42℃ și
720 mm Hg. Sucul cu concentrație de 8-10℃ refr, este preluat de o pompă melcată și trecut în
corpul inferior unde se concentrează până la substanța uscată dorită, la temperatura de 60-65℃ și
la un vid de 410 mm Hg.
În cazul instalației Titan cu suprafață de încălzire inelară produsul este recirculat în
compartimentul inferior cu o pompă de mare debit. Compartimentul inferior de evaporare este
încălzit cu abur primar adus la 95-100℃, prin reducerea presiunii și umidificarea cu condens
rezultat din aceeași instalație. Aburul secundar este utilizat în corpul de evaporare superior după
ce a trecut prin separatorul de picături. Vaporii rezultați în compartimentul superior sunt trimiși
de condensatorul semibarometric.
Instalația de concentrare Rossi-Catelli (DFF) este formată din două corpuri de concentrare cu
suprafețe de încălzire exterioare, având camerele de separare a vaporilor suprapuse într-un
singur corp. Încălzirea produsului în faza finală de concentrare se realizează în flux forțat
descendent, de unde și denumirea DFF. Sucul de tomate este introdus în preîncălzitorul tubular
1, amplasat înclinat, în care încălzirea produsului se face cu vapori secundari prin intermediul
conductei 3. Produsul încălzit este introdus în camera de separare 2 unde există un vid de 700
mm Hg, fierberea produsului făcându-se la 40-42℃. Apa se evaporă puternic datorită vidului
înaintat și este eliminată prin racordul de vapori care face legătura cu condensatorul
semibarometric. Pe măsură ce sucul de concentrează, el este preluat de conducta 4 și trimis la
indicatorul automat de nivel 5, apoi este dirijat în instalația de concentrare finală, de unde este
preluat de pompa de recirculare 8 și împins în flux forțat descendent prin fasciculul tubular de
încălzire 6. Încălzirea fasciculului tubular se face prin conducta 9 cu abur de 103℃ , după care
produsul este trimis în camera de separare inferioară 7, unde este un vid de 600 mm Hg,
corespunzător unei temperaturi de evaporare 61-62℃. Produsul se găsește în continuă circulație,
până ce se atinge concentrația dorită.
Deschiderea ventilului pentru evacuarea pastei de tomate este comandată de un
densitometru automat 10. Pompa de circulație poate fi acționată de un motor electric sau de o
turbină cu vapori. În ultima variantă se obțin economii însemnate deoarece aburul utilizat pentru
antrenarea turbinei este apoi dirijat pentru încălzirea fasciculului tubular al primului efect.
Turbina folosește abur la presiunea de 8-10 daN/cm2, eliminându-l la 0,5-0,7 daN/cm2.
Instalația funcționează cu dublu efect, în contracurent. Sucul de tomate supus concentrării
circulă în flux forțat descendent. Este destinată fabricării pastei de tomate cu concentrația de
30%, putând fi utilizată și pentru concentrarea de până la 40% substanță uscată. Din punct de
vedere constructiv, concentratorul este monobloc incluzând cele două trepte de evaporare.
Treapta întâi se compune dintr-un schimbător de căldură cu fascicol tubular vertical și o
camera de separare a amestecului suc-vapori similară cu cea din treapta întâi.
Sucul de tomate se introduce cu o pompa din bazinul colector în treapta întâi de concentrare
cu fascicol tubular inclinat, unde produsul fierbe la o temperatura de 45℃ respectiv un vid de
circa 680 mm Hg. Apa este puternic evaporată datorită vidului înaintat și vaporii sunt dirijați
spre condensatorul semibarometric. Încălzirea se face cu vaporii secundari rezultați din treapta a
doua cu fascicol tubular vertical.
Pe măsură ce se concentrează, sucul este dirijat cu pompa în corpul de concentrare cu
fascicol tubular vertical unde fierberea are loc la temperatura de 62℃ corespunzătoare la un vid
de 600 mm Hg. Recircularea produsului până la concentrația finală se realizează cu o pompă
centrifugală acționată fie de o turbină cu aburi, fie de un electromotor. Încălzirea se face cu abur
viu trecut în prealabil prin turbina ce acționează pompa centrifugală de recirculare a produsului,
în vederea reducerii temperaturii și presiunii. Prin acest sistem, se realizează o utilizare rațională
a aburului înregistrându-se o economie de combustibil.
Parametrii tehnici ai instalației de concentrare Rossi-Catelli:
- Capacitatea nominală în pastă de tomate de 28-30 grade refractometrice : 2430 kg/h;
23
Figura nr. 15. Instalația de concentrare Rossi-Catelli (DFF)
1-suprafață de încălzire tubulară, 2- cameră de separare vapori efect II, 3- racord pentru abur
secundar, 4- racord de suc, 5- indicator de nivel, 6- suprafață de încălzire cu țevi, 7- cameră de
separare inferioară, 8- pompă de recirculare, 9- racord de abur, 10- densitometru.
Instalația de concentrare Manzini cu triplu efect este formată din trei corpuri de concentrare,
iar produsul circulă forțat în contracurent și în curent paralel. Produsul este introdus în primul
corp al instalației, cu ajutorul pompei1. Pe aici este preluat cu pompa 4 și este trimis la partea
superioară a primului fascicul tubular 2 unde este încălzit la 42 ℃ și concentrat până la 8-11%
e.r. Cu aceeași pompă 4, sucul parțial concentrat este trimis în conducta de admisie a pompei 7,
care îl circulă forțat prin fasciculul tubular 6, încălzit la 65℃, după care este introdus în
separatorul de vapori 5, unde se concentrează până la 18-20 grade e.r. Când s-a atins această
concentrație, pompa 7 dirijează produsul în al treilea efect, prin intermediul pompei 10, care
asigură o circulație forțată prin schimbătorul de căldură 9, unde se încălzește la 87-90℃ , după
care este separat de vapori în 8. Recircularea se realizează până se atinge extractul refractometric
dorit, care este controlat continuu cu ajutorul refractometrului electronic 12, prin intermediul
pompei 11, care comandă și evacuarea pastei de tomate.
Aburul de încălzire circulă în contracurent. Alimentarea cu abur viu se face prin 13, în fasciculul
de încălzire a efectului trei. Aburul secundar rezultat servește la încălzirea fasciculului 6, iar
aburul secundar din 5 la încălzirea primului corp3. Condensarea vaporilor din corpul 2 se face în
condensatorul semibarometric 14 în care se realizează vid prin sistemul de ejectoare 15.
Condensul este evacuat cu pompa 16. Într-o a doua variantă, procesul de concentrare cu triplu
efect decurge în curent paralel.
24
Figura nr. 16. Instalația de concentrare Manzini cu triplu efect, în contracurent
1, 4, 7, 10, 11, 16- pompe centrifuge, 2, 5, 8- corpuri de separare vapori, 3, 6, 9- suprafețe de
încălzire cu țevi lungi, 12- refractometru fotoelectronic, 13-introducere abur, 14- condensator
semibarometric, 15- sistem de ejectoare.
Figura nr. 17. Instalația de concentrare Manzini cu triplu efect, în curent paralel
1- colector de suc, 2 – primul efect de concentrare, 3- ejector pentru termocompresie, 4 – al
doilea efect de concentrare, 5- al treilea efect de concentrare, 6- refractometru fotoelectronic, 7-
condensator semibarometric, 8 - sistem de ejectoare, 9 – instalație de răcire sub vid, 10-
termocompresie
2.12. Condiționarea și ambalarea pastei de tomate
Pasta de tomate se ambalează atât în butoaie cât și în recipiente ermetice. Când se
ambalează în butoaie se adaugă 7-9% sare pentru pasta cu 30℃ e.r sau 2-4% sare în pasta cu
40℃ e.r. Sarea poate fi adăugată în sucul de tomate înainte de concentrate, folosindu-se în acest
scop o nomogramă care dă cantitatea de sare ce trebuie adăugată în funcție de extractul
refractometric al sucului și al produsului finit. Sarea se poate adăuga, de asemenea, în produsul
finit folosindu-se în acest scop un aparat vacuum cu manta și agitator în care se dozează
cantitatea de pastă și sare. Se amestecă timp de 15 min, după care pasta se evacuează în butoaie
de stejar spălate și aburite, timp de 30 min. Turnarea în butoaie se poate face la cald sau la rece.
25
Butoiul în care s-a turnat pasta fierbinte trebuie lăsat să se răcească până prinde o pojghiță
la suprafață. Dacă butoiul se închide imediat există pericolul ca vaporii de apă să condenseze la
suprafață formând o soluție diluată în care se pot dezvolta microorganismele. După ce s-a format
crusta se așază pe suprafața pastei o hârtie pergamentată sau celofan, îmbibată într-o soluție 3%
de benzoat de sodiu și butoaiele se închid. Pentru turnarea la rece se folosesc butoaie parafinate,
evitându-se în felul acesta contactul cu doaga butoiului. Pasta de tomate se răcește la 20℃, după
care se toarnă în butoaie, aceasta se închid ermetic, și se păstrează în condițiile frigorifice.
Pentru ambalarea pastei de tomate în recipiente ermetice se folosesc linii de dozare
formate dintr-un bazin de pastă 1, pompă de produs 2 preîncălzitorul de pastă 3, dozator 4 și o
mașină de închis 5. Operația de preîncălzire se poate efectua utilizând schimbătoare de căldură
tubulare sau instalații Rototherm, special concepute pentru tratarea termică a produselor
vâscoase. Instalația este formată din1-3 corpuri de tratare termică care pot funcționa în serie sau
în paralel, putând fi folosite atât pentru pasteurizare, cât și pentru răcire. În cazul pasteurizării,
agentul de încălzire este apa caldă sau aburul, iar în cazul răcirii apa rece, eventual saramura.
Un corp Rototherm este construit dintr-un stator cilindric prevăzut cu o manta pentru circulația
agentului termic.
Pregătirea ambalajelor pentru pasta se face in felul următor: butoaiele se curăță, se spală
și se aburesc prin vrana la încălzire. Apa se elimină și se lasă să se usuce în interior. Aburirea
butoaielor se face înainte de umplere cu maxim 30 de minute, bidoanele din material plastic se
spală cu apă caldă, cutiile metalice și borcanele se spală și se dezinfectează conform
instrucțiunilor generale prezente la fabricarea conservelor.
Umplerea butoaielor și bidoanelor de pastă de tomate se face după o prealabilă răcire
până la temperatura de 50-55℃ care se poate realiza prin trecerea produsului printr-un
schimbător de căldură (tubular sau rototherm) în care se introduce apa rece în locul agentul
termic, răcirea pastei de tomate înainte de turnarea în butoaie și bidoane se impune pentru a
preveni deprecierea culorii, ca urmare a acțiunii prelungite a căldurii asupra produsului.
Pentru înlăturarea pierderilor de produs, în timpul depozitării se recomandă căptușirea
interioară a butoaielor cu saci din material plastic. Închiderea vranei butoaielor și legarea sacilor
se face numai după formarea crustei la suprafață, pentru a preveni condensarea vaporilor
rezultați din produs, deoarece picăturile de apă formate din condens favorizează fermentarea prin
diluarea locală a pastei de tomate.
Dozarea pastei de tomate în recipiente metalice și din sticlă se face la dozarea volumetrice
pentru produsele vâscoase, care funcționează sincronizat cu mașinile de închis.
Se va urmări ca temperatura de dozare la recipientele metalice de 3-5 kg sa fie minim 92℃,
iar la celelalte tipuri de recipiente de minim 85℃. La dozarea cutiilor de 3-5 kg se va urmări
realizarea umplerii totale, pentru a se evita deformarea cutiilor după răcire, ca urmare a creării
vidului în interior.
26
cutii metalice de 3-5 kg regimul de pasteurizare este obligatoriu de minim 92℃ în vederea
realizării autopasteurizării ambalajelor.
Pentru celelalte tipuri de recipiente închise ermetic, pasteurizarea se efectuează la
temperaturi cuprinse în intervalul 85-92℃, deoarece acestea se supun la o nouă pasteurizare
după închidere.
28
Capitolul III. NORME SPECIFICE DE PROTECTIA MUNCII
Normele specifice de protecția muncii pentru producerea conservelor de tomate, cuprind
prevederi de protecția muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor
profesionale. Este interzisă funcționarea utilajelor, mașinilor, instalațiilor, fără aparate de măsură
și control cerute de procesul tehnologic și de prevenirea pericolelor. Pe cadran va fi marcată cu
culoare roșie limita maximă admisă de funcționare. Este interzisă utilizarea aparatelor de măsură
și control neverificate metrologic la termenul scadent sau a celor defecte.
În puncte de pericol, atât aparatele indicatoare, cât și instalațiile de reglare sau de
automatizare vor fi prevăzute cu sisteme de alarmă acustică, optică și mixtă. La conducta
principală de alimentare cu abur a autoclavelor se va monta obligatoriu un reductor de presiune
reglat la presiunea de lucru maxim admisă. Distribuitorul de abur va fi prevăzut cu un
manometru pentru controlul presiunii. Deservenții mașinilor vor supraveghea manometrele
pentru ca presiunea din instalații să nu o depășească pe cea admisă. Este interzisă orice fel de
reparație sau intervenție la aparatele de măsură și control de către persoane neautorizate.
Supapele de siguranță vor fi reglate pentru presiunea maxim de regim admisă, iar
contragreutățile vor fi fixate cu coliere vopsite în roșu. Deplasarea contragreutăților din poziția
inițial fixată sau adăugarea de greutăți suplimentare pe pârghie este interzisă.
Aparatele de măsură și control vor fi însoțite de instrucțiuni de funcționare în vederea
folosirii lor în condiții nepericuloase. La lucrările pentru producerea conservelor de legume și
fructe și producerea sucurilor, atunci când se lucrează cu instalații, utilaje și mașini acționate
electric, se vor respecta regulile cuprinse în Norme specifice de protecția muncii pentru utilizarea
energiei electrice.
ACTIVITATEA DE PREPARARE A CONSERVELOR DE LEGUME
Se va asigura lățimea minim admisă a căilor de acces în încăperile de lucru. Mașinile,
utilajele și instalațiile vor fi deservite de salariați instruiți în acest scop. Se interzice orice fel de
intervenție a personalului de deservire la întreținerea mașinilor și a instalațiilor electrice.
Operațiile de întreținere, reparare și reglare se vor executa de mecanicii de serviciu. La locurile
de muncă, unde este necesar, se va organiza lucrul stând pe tamburele și bănci, pentru a feri
salariații de îmbolnăvire de varice. Conducătorul locului de muncă va controla personalul privind
starea fizică și morală a salariaților.
Înainte de punerea în funcțiune a mașinilor folosite la prepararea pastei de tomate salariații
ce la deservesc vor fi avertizați să înceteze lucrările de ungere, întreținere sau reparație și să se
îndepărteze de părțile în mișcare.
Comenzile de pornire se vor executa după ce panourile de protecție ale tablourilor de
comandă vor fi închise.
Pornirea mașinii se va face numai de salariatul specializat care deservește tabloul de
comandă și procesul tehnologic al liniei respective.
La banda de sortare a roșiilor se vor înlătura cu atenție corpurile străine, evitându-se astfel
deranjamentele mecanice și accidentarea personalului de deservire.
Intervențiile la zdrobitor se vor face numai după ce se va executa întreruperea cu alimentare
electrică și fixarea plăcii cu interdicția NU CUPLATI, SE LUCREAZĂ.
Grupul de separare a semințelor se va spăla în stare de repaus; se va interzice intervenția în
timpul funcționării separatorului.
Platformele pe care sunt montate concentratoarele de suc sau pastă se vor menține în stare
de curățenie și vor fi prevăzute cu balustrade de protecție cu scări cu trepte striate.
Manlocurile pentru vizitarea camerelor de concentrare se vor desface numai după egalizarea
presiunii interioare și exterioare.
La umplerea butoaielor, în cazul instalațiilor de pastă discontinue, gura de evacuare a
vacuumurilor va fi prevăzută cu apărătoare de protecție pentru ca pasta fierbinte să nu stropească
salariații care efectuează această operație. În timpul spălării pardoselii se interzice stropirea cu
apă a motoarelor electrice.
29
BIBLIOGRAFIE
30