“APROB”_______________ USMF

“N.Testemitanu”
Sef catedra ortopedie si Facultatea perfectionare
traumatologie FPM medici
prof.univ. V.Betisor

Elaborare metodica a prelegerii

I. Tema: Investigaţiile paraclinice în ortopedie şi traumatologie.

II. Destinat ciclului: Actualităţi în ortopedie.

III. Ore: -2

IV. Scopul prelegerii: Familiarizarea medicilor ortopezi –traumatologi si

sistematizarea cunoştinţilor despre metodele contemporane de examinare
paraclinică a bolnavilor cu leziuni traumatice şi maladii ortopedice .

V. Planul prelegerii:

1.
2.
3.
4.

VI. Iconografie: tabele, slide,scelet, radiograme.

VII. Literatura recomandata:

1. Reinberg S. A. ,,Рентгендиагностика заболеваний костей и суставов –
М., 1964.
2.М. В. Волков, В. Д. Дедова. ,, Детская ортопедия” М 1972,
3. A. Varna ,,Bolile osoase ale copilului” -Editura medicală. Bucureşti 1982.
4.Ю.Г. Шапошников ,,Травматология и ортопедия том 3 М 199 ст88-93
5.Hunter A. G. /Clin. Genet.-1999 –56, N 6-p.434-440.
6. Schaefer D., Hefti F.-//J. Bone Jt Surg.- 2000- Vol. 82B ,
N 6. –p.288- 29
7 T. Sbenge ,, Recuperarea medicală a sechelelor postraumatice ale membrelor.”
Editura medicală - Bucureşti ,
1. Examinarea radiologică

Principiu de bază: - informaţie maximală cu iradiere minimă a bolnavului.

Examinarea radiologică se efectuază cel putin în 2 incidenţe standarte / an fas şi
profil/ pentru a depista deplasarea fragmentelor în plan frontal şi sagital- la fracturi,
ori pentru a determina suprafaţa extinderii şi localizarea focarului patologic –în
ortopedie.
La unii bolnavi este necisitatea de a efectua , înafară de incidenţele standarte şi
alte incidenţe suplimentare(speciale)
-- Axială : 1. În patologia şi leziunele femurului proximal
A) Fractura de col femural
B)Necroza aseptică de cap femural şi maladia Pertes ( in stadiile
incipiente este nevoe de radiografie în poziţia Launştein
2. În luxaţiile şi patologiile rotulei la 30, 60, 90* de flexie a gambei
3. Fracturele humerusului proximal.

- În ortostatizm :
1. La bolnavii cu scolioză - şi comparăm cu rentgenografia în decubit dorsal
2. În Gonartroză , Maladia Blaunt cu dezaxare (Varus, valgus) – pentru
apreciera ungiului real de deformaţie.
3. Picior plat
- Speciale :
1. La tramatizmele vertebrelor C1, C2 - R-grafia prin cavitatea bucală
( excluderea sau confirmarea luxaţiei, subluxaţiei C1)
2. Funcţionale - la maladiile degenerative a coloanei vertebrale cu
spodilolisteză
- În laxităţile art. Genunchiului.
3. Rentgenografia comparativă cu regiunea simetrică
- Leziunele sindesmozei tibio-fibulare distale, fracturele maleolare
- NACF stadiile incipiente.
- Coxartroza
- procesele diplazice.
4. Rengenografia cu întroducerea substanţelor de contrast:
- Fistulografia
- Mielografia
- Artrografia
- Artropneumografia
- Angiografia

2. Tomografia computerizată - este o metodă mai sofisticată cu posibilităţi

informative mai largi şi este indicată:
- Fracturele intraarticulare( şold, genunchi,calcaneu,gleznă ş. a.)
- În traumatizmele şi maladiile coloanei vertebrale
 - Depistarea stadiilor incipiiente în NACF.
--la fracturile complicate de acetabul.
- La maladiile de geneză oncologică
-- În traumatizmele cranio-cerebrale
- în leziunele organelor interne( slină, ficat, rinici, )
- Maladiile degenerative a coloanei vertebrale.
3.Rezonanţa magneto-nucleară ( RMN)
Avantajele - nu este bazată pe radiaţie ionizantă, şi se baziază pe folosirea
cîmpului magnetic foarte puternic, în comparaţie cu TC , vizualizează structura şi
leziunele ţesuturilor moi.
RMN permite diagnostica în:
- Leziunele de ligamente şi tendoane
- Diagnostica precoce a tumorilor osoase
- Invazia tumorii în canalul medular
- Herniilor de disc intervertebral
- Leziunele mangetei rotatorii a braţului.
- Patologiile articulaţiei şoldului( NACF, Coxartroză, displazii
acetabulare, boala Pertes,tumori, tuberculoză)
- Leziunele şi maladiile intraarticulere ale genunchiului ( lez. De
menisc, ligamente , maladia Konig, fracturi condrale şi
osteocondrale,gonartroză.)
- Leziunele nervilor periferici
- În leziunele mînii(nervii, tendoanele)
- Necroza de astragal.

4. Angiografia: metodă invazivă de investigaţie cu substanţe de contrast

- Permite de a primi o informaţie precisă despre starea patului sangvin într-o

rejiune anatomică sau organ, schimbări de vase , lezunea vaselor, localizarea
leziunei şi extinderea ei.
-- Circulaţia colaterală în procesele tumorale şi pseudotumorale, aria de extindere
a procesului , dezvoltarea procesului
În ortopedie şi traumatologie este indicată :
- în diagnostica leziunelor de vase magistrale
- d-za anevrizmelor
- la ischemia membrelor de etiologie neclară
- pentru aprecierea consecutivităţii efectuării operaţiilor reconstructive
- pentru aprecierea regiunei donor –recipient la pregătirea plastiilor
vascularizate prin tehnică microchirurgicală.
- La bolnavii cu vicii de dezvoltare congenitale.
- Maladia Pertes, şi NACF stadiile incipiente
Angiografia se efectuează lasfîrşitul investigaşiilor clinice şi paraclinice(an.
Generală a sîngelui, urinei, an. Biochimică a sîngelui, coagulograma, ECG.) ş8i se
efectuază la copii pînă la 10 ani sub anestezie generală , mai maturi cu anestezie
locală ( periarterial Sol. Novocaină1%, şi premidicaţie promedol, dimedrol şi
atropină.)
Complicaţiile angiografiei :
-Stres psihoemoţional
-tromboze, anevrizme
- Şoc anafilactic la substanţa de contrast
- tromboflebite
Profilaxia complicaţiilor :
- anamneza detailat.
- Examenul clinic obiectiv.
- Aprecierea indicaţiilor şi contraiindicaţiilor
- Premedicaţia adecvată
- Anestezie periarterială adecvată
- Intraarterial novocaină, trimecaină,
- Cald pe segmentele periferice ale membrilor
- Supravegerea bolnavului 3-4 zile după angiografie.
5. Scintigrafia - investigaţie cu preparate radioactive ( Tc 99 )
Principiul: preparatul se acumuliază în focarul patologic şi ne dă informaţie
comparativă ( sectoarele simetrice ) despre starea circulaţiei sangvine în regiunea
afectată.
Indicaţii -- NACF
- Tumorile maligne şi benigne ale osului
- Maladiile inflamatorii ale osului.
Tot metode de investiga’ie cu preparate radioactive sunt; -Radiometria; i
radiografia ( in ortopedie şi traumatologie se folosesc rar.)

Metodele biomecanice de examinare

1. Goniometria – măsurarea amplitudei de mişcări în articulaţii: - dacă se
efectuiază cu goniometru sau cu un simplu transportor este metodă clinică
- dacă se foloseşte sensori computerizati care măsoară nu numai amplituda
mişcării dar şi tempul mişcării, viteza ungiulară, acceleraţia ungiulară cu
înregistrare computerizată - atunci metoda este paraclinică.

2. Dinamometria - dacă folosim un dinamometru metoda este clinică. Dacă

se foloseşte tenzodinamometru - metoda se socoate paraclinică fiindcă se
înregistriază atît puterea cît şi procesul schimbării efortului aplicat pentru
aciastă putere.
3. Stabilografia - estemetodă paraclinică de investigaţie care înregistriază
proectarea centrului de greutate a corpului cît în plan frontal atît şi sagital.
Se foloseşte aparatul ,, Stabilograf cu platformă dinamometrică.,,
În normă centrul de greutate să iasă înafara suprafeţei de suport