ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU
Facultatea de Inginerie
DEPARTAMENTUL: INGINERIA MEDIULUI ŞI INGINERIE MECANICĂ
CALEA MĂRĂȘEȘTI, NR. 157, MACĂU, 600115, TEL./FAX +40 234 580170
http://inginerie.ub.ro, imim@ub.ro

PROIECT LA ERGONOMIE

Ergonomia componentelor P.C

Profesor coordonator:
Ş.L. Dr.ing. Chiţimuş Dana

Student:

Ciuche Constantin
2018

2
 Cuprins
Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE........................................................................................3

1.1. Definirea conceptului de ”ERGONOMIE”.......................................................................3

1.2. Clasificarea Ergonomiei........................................................................................................5

1.3. Ergonomia posturilor computerizate.....................................................................................6

1.4. Ergonomia interacţiunii om-calculator.................................................................................6

Capitolul 2. CARACTERISTICILE PC-ULUI................................................................................8

Capitolul 3. ASPECTE PRIVIND ERGONOMIA PĂRŢILOR COMPONENTE ALE UNUI PC..10

3.1. Carcasa................................................................................................................................10

3.2. Tastatura..............................................................................................................................11

3.3. Mouse-ul.............................................................................................................................12

3.4. Monitorul............................................................................................................................14

Capitolul 4. Concluzii....................................................................................................................17

BIBILOGRAFIE.............................................................................................................................18

3
 Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definirea conceptului de ”ERGONOMIE”

ERGONOMIA este o știință interdisciplinară, care are ca obiect studiul factorilor de

solicitare a omului în procesul muncii, în scopul menținerii capacității de muncă la un nivel cât
mai ridicat pe toată durata schimbului de lucru și realizării obiectivelor în muncă [4].
Ergonomia integrează cunoștințe din următoarele domenii [4]:
- medicină (anatomie, fiziologie, igienă);
- antropometrie;
- ştiinţe tehnice (proiectare de mijloace de producţie şi tehnologii);
- ştiinţe economice (economia, organizarea şi planificarea muncii, stimularea muncii,
economia energetică a organismului uman);
- psihologia şi sociologia muncii.

Figura 1. - Sistemul „om-produs-ambianţă"[4].

4
 Această figură prezintă sintetic domeniul ergonomiei ca intersecţia dintre
subsistemele "produs", "om"," ambianţă". Când se pune în discuţie competitivitatea prin
prisma calităţii fie că este vorba de un produs, proces sau serviciu, trebuie făcută o
analiză amănunţită a acesteia. O astfel de metodă este analiza valorii care vizează
realizarea funcţiilor utile ale produsului, procesului sau serviciului, cu un cost minim fără
a afecta calitatea şi performanţele acestora. Obiectivul fundamental al metodei constă în
optimizarea raportului dinte valoarea de întrebuinţare şi costul total de producţie şi se
poate exprima prin relaţia:

Vi / Ct = max, (1)

unde: Vi = valoarea de întrebuinţare;

Ct = costul total de producţie.

1.2. Clasificarea Ergonomiei

În funcţie de cerinţele care i se adresează, ergonomia poate fi privită după o serie de

criterii care delimitează mai multe feluri ale ergonomiei, cu domenii specifice de
preocupare [4]:

a) după scopul urmărit, distingem [4]:

 ”Ergonomia adaptării muncii la om”- studiază crearea mijloacelor
confortabile de muncă, de la cele mai simple, la cele mai complexe;
 ”Ergonomia adaptării omului la munca sa” –asigură fiecărui om o muncă
potrivită cu aptitudinile si posibilităţile individuale;
b) după faza de aplicare [4]:
 „Ergonomia de concepţie” – se aplică în faza de proiectare a locului de
muncă, utilaj, proces;
 „Ergonomie de corecţie” – studiază locurile de muncă deja existente;

5
 c) după obiectul preocupărilor [4]:
 ”Ergonomie a producţiei” – elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor
ergonomice în procesul de producţie;
 ”Ergonomie a produsului” – elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor
ergonomice ale produselor;
d) după conţinut [4]:
 ”Ergonomia activităţilor” – studiază munca din punct de vedere antropologic,
fiziologic, igienic;
 ”Ergonomia informaţiei” – studiază cognitivitatea implicată si generată de
procesul de producţie, având la bază percepţia, raţionamentul, decizia;
 ”Topoergonomia” – proiectarea dimensională a locurilor de muncă, conform
particularităţilor antropometrice ale omului;
 ”Bioergonomia” – studiază fenomenul de oboseală a organismului uman, în
raport cu elementele de organizare a muncii;

1.3. Ergonomia posturilor computerizate

După cum se poate constata, calculatorul tinde să devină, tot mai mult, o componentă
fundamentală şi indispensabilă a vieţii noastre. Computerele au revoluţionat modul în care
comunicăm, lucrăm si participăm în toate formele de activităţi.
Potrivit unor date relativ recente, aproximativ 50% dintre gospodăriile din ţările vestice
deţineau un computer acasă, iar ţările scandinave conduceau cu un procent de 80% al căminelor
care aveau un computer [3].
Ca urmare a folosirii noilor tehnologii informaţionale, tot mai mulţi utilizatori de
calculatoare sunt din ce în ce mai îngrijoraţi cu privire la numeroasele probleme de sănătate sau
de natură ergonomică, ca de exemplu [3]:
- Oboseală vizuală;
- Poziţie de lucru deficitară;
- Distanţă necesară vizualizării ecranului necorespunzătoare;
- Expunerea la radiaţii;

6
 - Slabă satisfacţie a muncii.
Mulţi operatori se plâng de oboseala vizuală care, de obicei, nu are legătură cu ecranele,
ci, mai degraba cu timpul de lucru care poate fi într-adevăr foarte intens şi obositor.
Cu alte cuvinte, munca modernă este computerizată sever, ceea ce impune adoptarea de
măsuri ergonomice corespunzătoare, inclusiv privind interacţiunea om-calculator [3].

1.4. Ergonomia interacţiunii om-calculator

Principalul scop al domeniului interacţiunii om-calculator este acela de a proiecta şi

implementa interfeţe utilizabile. O interfaţă este utilizabilă dacă utilizarea ei este uşor de învăţat
şi, ulterior, uşor de reamintit, este eficientă, este consistentă şi unitară, este flexibilă şi, nu în
ultimul rând, este confortabilă [3].
Utilizabilitatea este un concept important în proiectarea posturilor sau sistemelor de
muncă computerizate care facilitează explicarea problemelor pe care le întâmpină utilizatorul în
interacţiunea cu calculatorul. Din această perspectivă, literatura de specialitate prezintă pe larg
numeroase beneficii sau avantaje pe care le aduc proiectarea şi implementarea unor interfeţe cu
grad ridicat de utilizare [3]:
 Îmbunătăţesc performanţa produsului:
 Companiile nu îşi pot permite să lanseze pe piaţă produse care nu au utilitatea
cerută;
 Utilizatorul poate accepta, utiliza şi chiar recomanda produsul;
 Cresc vânzările şi veniturile:
 Gradul ridicat de utilizare poate fi un avantaj în faţa competiţiei;
 Se reduc timpii şi costurile de pregătire şi de ajutor în legătură cu produsul;
 Reducerea costurilor de întreţinere şi a costurilor de personal;
 Îmbunătăţeşte controlul procesului de muncă;
 Creşte satisfacţia utilizatorilor, precum şi productivitatea acestora;
 Creşte eficienţa:
 Când produsul nu este utilizabil, munca este mai puţin eficientă datorită
interacţiunii cu calculatorul, în general, şi cu interfaţa în special.

7
 Capitolul 2. CARACTERISTICILE PC-ULUI

Calculatorul reprezintă un ansamblu de componente cu funcţionare specifică având ca

scop prelucrarea datelor.
Clasificarea calculatoarelor după mărimi şi putere duce la următoarele categorii [2]:
 Calculatorul personal (Personal Computer, PC) este de dimensiuni mici, destinat unui
utilizator singular, format dintr-un ansamblu de componente minimale: unitatea centrală,
tastatură pentru intruducerea datelor, monitorul pentru vizualizare şi un dispozitiv de
stocare pentru salvarea datelor.
 Staţia de lucru (Workstation), este asemănătoare calculatorului personal, însă dispune de
unul sau mai multe microprocesoare puternice şi de un monitor performant.
 Minicalculatorul, destinat utilizării multiple, este capabil să deservească simultan mai
mulţi utilizatori.
 Mainframe, calculator destinat utilizării multiple, este capabil sa deservească simultan un
număr de utilizatori de ordinul miilor.
 Supercalculatorul, un calculator multiprocesor extrem de rapid, capabil să execute sute de
milioane de instrucţiuni pe secundă.

8
 Părţile componente ale unui calculator personal sunt prezentate în Figura 2. [2]:

Figura 2. – Părţi componente ale unui PC [2]:

1. Monitor; 2. Placă de bază; 3. Microprocesor; 4. Memorie cu acces aleatoriu (RAM);
5. Plăci de extensie; 6. Sursă de tensiune joasă continuă (DC); 7. Unitate de disc optic;
8. Hard disk; 9. Tastatură; 10. Mouse.

9
 Capitolul 3. ASPECTE PRIVIND ERGONOMIA PĂRŢILOR
COMPONENTE ALE UNUI PC

3.1. Carcasa

Carcasa reprezintă spaţiul în care se asamblează componentele calculatorului.

Caracteristicile exterioare ale carcasei:
 Forma, poate fi asimilată unui paralelipiped vertical (tower) sau orizontal
(desktop).
 Dimensiunea, determină spaţiul în care se vor amplasa componentele.
 Designul, relativ limitat de formă.

Interiorul carcasei cuprinde sursa de alimentare şi elementele de prindere a

componentelor. Carcasa trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o asamblare aerisită a
tuturor componentelor şi, în cazul în care există mai multe elemente generatoare de căldură
(procesorul central, procesorul grafic, hard disk-uri şi CD-ROM-uri), introducerea unor
ventilatoare suplimentare (Figura 3.).

Figura 3. – Carcasă ergonomică PC [2].

10
 În funcţie de locul amplasării, scopul utilizării principale şi durata medie de utilizare se
poate alege o carcasă cu un design ergonomic, care să permită aerisirea şi menţinerea unei
temperaturi scăzute, totul în dimensiuni reduse.

3.2. Tastatura
Tastatura este echipamentul principal de introducere a datelor în calculator. Se prezintă
ca o colecţie de taste pentru litere, cifre, semne speciale şi o serie de taste funcţionale.
Formele convenţionale ale tastaturilor pot fi mai mult sau mai puţin ergonomice, în
funcţie de tipul lor şi de utilitatea lor tehnica. Tastatura ergonomică a fost prezentată de
Microsoft în 1994 (Figura 4.). Aceasta are tastele aranjate în formă de “V” curbat, permiţănd
tastarea la un unghi natural dat de încheietura mâinii [5].

Figura 4. – Tastatura Microsoft Natural Pro Q4 [5].

Tastaturile ergonomice moderne vin cu suporturi pentru sprijinirea palmelor, realizate din
diferite materiale moi sau pernuţe cu gel, cu diferite opţiuni pentru stabilirea înclinaţiei acesteia,
cu fir sau fără pentru o mobilitate sporită (Figura 5.).

Figura 5. - Tastatura Microsoft Natural 4000 [5].

11
 Utilizarea corectă a tastaturii poate preveni apariţia durerilor musculo-scheletice, sau a
sindromului de tunel carpian, îndeosebi dacă utilizaţi computerul pentru perioade lungi de timp.
Câteva sfaturi de utilizare în siguranţă sunt [1]:
 Plasaţi tastatura la nivelul coatelor. Partea de sus a braţelor trebuie să stea relaxată.
 Centraţi tastatura în zona frontală a corpului. Dacă tastatura are o minitastatură numerică,
utilizaţi bara de spaţiu ca punct central.
 Tastaţi cu mâinile şi încheieturile deasupra tastaturii, pentru a avea posibilitatea să
utilizaţi întregul braţ pentru a ajunge la taste îndepărtate, în loc să vă întindeţi degetele.
 Evitaţi ţinerea palmelor sau a încheieturilor pe orice tip de suprafaţă în timp ce tastaţi.
Dacă tastatura are un suport pentru palme, utilizaţi-l numai în timpul pauzelor de tastare.
 În timp ce tastaţi, atingeţi uşor tastele şi ţineţi încheieturile drepte.
 Atunci când nu tastaţi, relaxaţi-vă mâinile şi braţele.
 Faceţi pauze mici când utilizaţi computerul, la fiecare 15-20 de minute.

3.3. Mouse-ul

Este echipamentul care comandă mişcarea cursorului pe ecran. În funcţie de tipul

aplicaţiilor care s-au rulat, au apărut diverse tipuri de mouse: cu două sau trei butoane
(configurabile în diferite aplicaţii), cu rotiţă de derulare (pentru documente foarte lungi), cu rotiţă
sau buton lateral (pentru a fi manevrat cu degetul mare) etc. Mecanismul de determinare a
mişcării a evoluat şi el, de la mouse-ul cu bilă la mouse-ul optic cu tehnologie de urmărire
IntelliEye (fără contact, poate fi utilizat pe aproape orice suprafaţă). Conectarea la desktop se
poate face cu ajutorul unui cablu pe portul serial, pe portul PS2 sau pe portul USB. Există şi
mouse-ul „cordless” (fără fir), care se bazează pe o comunicare cu calculatorul prin unde radio
sau infraroşii (Figura 6.) [7].

12
 Figura 6. -  Mouse Microsoft Natural Wireless Laser 6000 [6].

Aceste mouse-uri ergonomice sunt recomandate deoarece oferă un suport al palmei mult
mai bun, degetele nu au o poziţie încordată şi conferă o mobilitate sporită fără a creea tensiuni la
încheietura mâinii, chiar şi în cazul utilizării îndelungate (Figura 7.).
Pentru o poziţie cât mai ergonomică, se pot folosi mousepads-uri care au un rezemător
pentru încheietura mâinii, alcătuit din gel silicon, neopren sau alte materiale spongioase. Acesta
asigură încheieturii mâinii un unghi mai natural care ajută la reducerea oboselii și a efortului
(Figura 8.) [7].

Figura 7. – Poziţia corectă de utilizare al unui Mouse [6].

13
 Figura 8. – Mousepad cu sprijin pentru încheietura mâinii [7].

3.4. Monitorul

Dintre toate echipamentele periferice de ieşire, monitorul este de departe cel mai utilizat.
Un monitor este constructiv la origine un televizor, fără partea de recepție a semnalelor TV de
antenă.
Clasificarea monitoarelor se poate face după următoarele criterii [8]:
 După tehnologia utilizată:
- Monitoare cu tub catodic (CRT) – folosirea acestora fiind în scădere.
- Ecran cu cristale lichide (Liquid Cristal Diode, LCD). Ecranele de tip Thin
Film Transistor, TFT sunt cele mai raspândite pentru computerele noi.
- Ecrane cu plasmă.
 După dimensiunea diagonalei – valorile uzuale sunt de 15, 17, 19, 20, 21, 22, 24 sau 27
ţoli. Dimensiunea suprafeţei vizibile afectează în mod direct rezoluţia folosită.
 După rezoluţia maximă - se referă la numărul de pixeli (puncte individuale de culoare)
afişaţi pe suprafaţa ecranului. Exprimarea rezoluţiei folosite se realizează prin
identificarea numărului de pixeli de pe axa orizontală şi cea verticală, cum ar fi 640x480.
Suprafaţa vizibilă a ecranului, rata de reîmprospătare a imaginii şi distanţa dintre doi
pixeli alăturaţi determină rezoluţia maximă suportată de monitor.
 După distanţa dintre pixeli (dot pitch) – este cu atât mai bună cu cât este mai mică.
Micşorarea acestei distanţe conduce la obţinerea unor rezoluţii din ce în ce mai bune. De
exemplu, un ecran cu pixelii aşezaţi pe 1280 de rânduri şi 1024 de coloane va suporta o
rezoluţie maximă de 1280 x 1024 pixeli.

14
 După rata de reîmprospătare (pentru monitoarele CRT) - reprezintă numărul de imagini
afişate pe ecran într-o secundă. Dacă monitorul oferă o rată de reîmprospătare de 72 Hz,
înseamnă că toţi pixelii ecranului sunt reîmprospătaţi de 72 de ori pe secundă. Rata de
reîmprospătare este extrem de importantă sub aspectul ergonomiei, putând afecta vederea
utilizatorului care să află în faţa calculatorului un număr mai mare de ore pe zi. Atunci
când rata de reîmprospătare este mai mică de 72 Hz, ochiul uman va recepţiona o pâlpâire
continuă a imaginii, ceea ce va conduce la obosire prematură şi apariţia durerii de cap.
 după adâncimea de culoare - reprezintă combinaţia dintre modurile de lucru suportate de
placa video şi monitor, determină numărul de culori care pot fi afişate. De exemplu, un
ecran care poate opera în modul SuperVGA (SVGA) poate afişa până la 16777216 de
culori, deoarece poate lucra cu o descriere pe câte 24 de biţi pentru fiecare pixel.
Numărul biţilor utilizaţi pentru descrierea unui pixel mai este cunoscut şi sub numele de
adâncime de culoare. La o adâncime de culoare de 24 de biţi, 8 biţi sunt alocaţi fiecărei
culori primare - roşu, verde şi albastru. Această adâncime de culoare este de asemenea
cunoscută sub numele de „true color” deoarece poate produce peste cele 10 milioane de
nuanţe pe care ochiul uman este capabil să le discearnă. Afişarea în 16 biţi de culoare
poate produce doar 65536 de culori. Afişarea pe 8 biţi produce 256 de culori sau nuanţe
de gri, iar afişarea pe 1 bit este monocromă.

Aspectele ergonomice ale unui monitor ar trebui să fie:

- Ecran plat. Sunt de preferat aceste tipuri datorită dimensiunilor reduse pe care
le ocupă, consumului redus de putere, nu formează distorsiuni geometrice, dar
mai ales lipsei pâlpâitului observabil care oboseşte ochii mult mai repede.
- Distanţa de la monitor la utilizator să fie reglabilă. Acesta este de preferat
pentru a nu depăşii unghiul normal vizual (Figura 9.) şi distanţa de minim 50
cm (sau distanţa braţului întins) de la monitor la utilizator (Figura 10.).

15
 Figura 9. – Câmpul vizual al ochiului uman [9].

Figura 10. – Distanţa optimă al unui monitor faţă de utilizator [9].

- Înălţimea şi înclinaţia monitorului să fie reglabilă (Figura 11.). Poziţia

monitorului faţă de utilizator ar trebui să fie perpendiculară cu axa vizuală.
Lumina ambientală poate micşora confortul vizual şi gradul de percepere al
contrastului şi a culorii. În acest caz se pot folosi filtre mate care micşorează
reflexia şi împraştie lumina, sau soft-uri (F.lux), care reglează contrastul si
luminozitatea în funcţie de poziţia globală şi ora specifică.

Figura 11. – Monitor cu braţ articulat pentru ajustarea înălţimii şi poziţii [9].

16
 Capitolul 4. Concluzii

Ergonomia muncii la calculator ia în considerare o mulţime de factori, care includ

amenajarea postului de lucru la calculator, definirea sarcinii şi a metodelor de muncă,
organizarea spaţială a încăperii de lucru, ambianţa luminoasă, sonoră şi termică, factorii
psihosociali legaţi de sarcina de muncă, operator, aparatura tehnică şi colectivul de muncă.
De menţionat că prezenţa factorilor de risc psihosociali reprezintă un factor favorizant
important pentru apariţia de tulburări musculo-scheletale (o formă de somatizare a tensiunilor
psihice) [4].
Având în vedere importanţa şi particularităţile muncii la calculator, ea face obiectul unui
set de norme internaţionale, devenite standarde româneşti sub indicativul SR EN ISO 9241[4].

17
 BIBILOGRAFIE

1. ***http://www.microsoft.com/hardware/ro-ro/p/natural-ergonomic-keyboard-4000
(Accesat in data de 12.03.2018)
2. ***http://ro.saferpedia.eu/wiki/Calculator_personal(Accesat in data de 13.03.2018)
3. Aurel Manolescu, Viorel Lefter, Alecxandrina Deaconu – Ergonomie, Ed.
Economică, Bucureşti, 2010
4. Nedeff Valentin, Panainte Mirela, Moşneguţu Emilian – Ergonomie seminar, Ed.
Alma Mater, Bacău, 2007
5. ***http://en.wikipedia.org/wiki/Microsoft_Natural_keyboard, (Accesat in data de
12.03.2018)
6. ***http://www.microsoft.com/hardware/ro-ro/mice (Accesat in data de 14.03.2018)
7. ***http://en.wikipedia.org/wiki/Mouse_(computing)#Ergonomic_mice (Accesat in data
de 12.03.2018)
8. ***http://en.wikipedia.org/wiki/Computer_display (Accesat in data de 15.03.2018)
9. ***http://www.ergonomics-info.com/ergonomic-monitors.html (Accesat in data de
15.03.2018)

18