ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU
Facultatea de Inginerie
DEPARTAMENTUL: INGINERIA MEDIULUI ŞI INGINERIE MECANICĂ
CALEA MĂRĂȘEȘTI, NR. 157, MACĂU, 600115, TEL./FAX +40 234 580170
http://inginerie.ub.ro, imim@ub.ro

PROIECT LA ERGONOMIE

Ergonomia unui Supermarket

Profesor coordonator:
Ş.L. Dr.ing. Chiţimuş Dana

Student:

Umbrărescu Adrian Sorin

2018
 Cuprins

Cap. 1. Introducere.........................................................................................................................3
1.1. Ergonomia..........................................................................................................................3
1.2. Punctul de vânzare.............................................................................................................3
Cap. 2. Amplasarea unui supermarket...........................................................................................4
2.1. Factorii care influenţează mărimea ariei de atracţie:.............................................................4
2. 2. Criterii pentru amplasarea unui supermarket:......................................................................5
Cap. 3. Asortimentul de mărfuri din cadrul unui supermarket....................................................6
3.1. Asortimentul..........................................................................................................................6
Cap. 4. Ambianţa unui supermaket................................................................................................8
4.1. Elemente de design interior...................................................................................................8
4.2. Elemente ale design-ului interior...........................................................................................9
Cap. 5. Amenajarea unui supermarket........................................................................................12
5.1. Sala de vânzare.....................................................................................................................12
5.2. Spaţiul pentru rezerva de mărfuri........................................................................................12
5.3. Echipamentul comercial........................................................................................................13
5.4. Principale tipuri de amenajare a unui supermarket:...........................................................14
Bibliografie.....................................................................................................................................15

2
 Cap. 1. Introducere

1.1. Ergonomia 

Este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii integrează aportul

tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect
orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale
omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele
mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă
de la o zi la alta.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea
eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii[2].

1.2. Punctul de vânzare

Este locul de vânzare permanent în care poate pătrunde clientul şi îşi poate efectua
cumpărăturile. Forme de organizare a activităţii de comerţ:
-magazin,
-magazin-depozit;
- depozit.
Magazinul poate fi definit ca fiind sistem constructiv( mai exact o construcţie),
proiectat pentru a etala( arata), a depozita şi a vinde diferite mărfuri consumatorilor finali,
respectiv clientelei sale. Pentru a avea un magazin este necesar un plan general al magazinului,
în care elementele sale definitorii să ofere în mod distinctiv de organizare şi funcţionare.
Oricare magazin trebuie să prezinte o imagine proprie care să-l poată diferenţia faţă
de concurenţii săi. Imaginea magazinului este foarte importantă, atât pentru magazin în sine cât şi
pentru clienţii magazinului, aceasta poate fi definită ca percepţia consumatorilor asupra
magazinului şi atributelor sale, ce sunt puse în valoare de un pachet de caracteristici, cum ar fi:
amplasarea magazinului, mărimea şi structura asortimentului de mărfuri, ambianţa şi organizarea
interioară, mijloace promoţionale, amenajarea de ansamblu.
Aceste caracteristici sunt percepute de către clienţi, ca fiind elementele care definesc
personalitatea magazinului. Dacă sunt întrebaţi cum apreciază personalitatea magazinului,
consumatorii răspund folosind termeni ca: cinstit, corect, demn de încredere, captivant, foarte
interesant, etc. tot astfel descriind şi facilităţile fizice oferite: curăţenie, uşor de găsit, loc de
parcare, etc.
Fiecare magazin, în funcţie de politica sa comercială, de particularităţile zonei de
atracţie, clinţi, poate avea şi alte atribute.

Reuşita comercială a unui magazin depinde de:

a) amplasamentul său;
b) alegerea sortimentului de mărfuri şi servicii oferite spre vânzare;
3
 c) ambianţa şi organizare (amenajarea) interioară[3]

Cap. 2. Amplasarea unui supermarket

Stabilirea locului de amplasare a unui punct de vânzare este una din deciziile esenţiale pe
care trebuie să le ia un comerciant.
Localizarea unui punct de vânzare are importante implicaţii financiare şi se face prin
determinarea ariei de piaţă în care va opera, această are reprezintă distanţa maximă pe care un
client este dispus să o parcurga pentru a face cumpărăturile necesare.
Determinarea ariei de piaţă se face pe baza unor sondaje, direct cu viitorii clienţi. Prin ele
se mai află ce caută clienţii( categoriile de marfă) fiecare având preferinţe diferite, în funcţie de
clasa socială, venituri, ş.a.m.d.
Aria de atracţie a unui magazin este acel spaţiu delimitat geografic din care îşi „atrage"
clienţii şi, implicit, îşi asigură desfacerea.
Aria de atracţie este considerată ca fiind o na teritorială în cadrul căreia o unitate
comercială,poate să-şi desfacă mărfurile în condiţii de rentabilitate

2.1. Factorii care influenţează mărimea ariei de atracţie:

 mărimea unităţii comerciale;

 importanţa punctelor de vânzare adiacente (anumite magazine nu au o zonă comercială
proprie
 şi profită de atracţia altor puncte de vânzare);
 nivelul veniturilor populaţiei;
 densitatea populaţiei.
 facilităţile de circulaţie: căi şi mijloace de comunicaţie, spaţii de parcare;
 punctele de interes a ariei de piaţă care constituie obiectul de analiză, servicii, activităţi
culturale, sportive etc;
 topografia terenului;
 dinamismul administraţiei publice locale şi al agenţilor economici.

4
 2. 2. Criterii pentru amplasarea unui supermarket:

1. Populaţia prin:
- număr de locuitori, vârsta, nivelul de pregătire;
- venitul disponibil pe un locuitor.
2. Concurenţii
- numărul şi talia concurenţilor, evaluarea punctelor forte şi slabe ale acestora;
3.Traficul
- număr de persoane/oră, tipuri de persoane;
- număr de vehicule/oră;
- tipuri de vehicule, fluiditatea traficului.
4. Parcarea
- număr de locuri, acces;
- distanţă până la magazin.
5. Accesabilitate
- număr de artere de circulaţie;
- direcţiile traficului;
- numărul de intersecţii;
- configuraţia intersecţiilor.
6. Caracteristicile locului
- amplasare;
- forma terenului;
- dimensiunea şi forma construcţiei;p
- vechimea construcţiei.
8. Condiţii de instalare
- proprietar al construcţiei;
- chiriaş;
- costuri de întreţinere;
- impozite[1].

5
 Cap. 3. Asortimentul de mărfuri din cadrul unui supermarket

3.1. Asortimentul

Este definit ca un ansamblu de bunuri prezentate şi vândute într-un supermarket, produse ce

se găsesc şi sunt destinate consumului, utilizate de catre clienţi, reprezintă o combinare a mai multor
produse, intr-o singură locaţie. Se pot face foarte multe tipuri de combinaţii ale produselor.
Stabilirea asortimentului de mărfuri şi servicii priveste două mari tipuri de probleme:
 problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin raportarea la piaţă,
oferta punctului de vânzare este rezultatul unui proces complex de căutări pentru
găsirea echilibrului dinamic, permanent între cerinţele clientelei şi limitele impuse
de factori endogeni;
 serie de probleme legate de rentabilitatea suprafeţei care nu pot fi rezolvate decât
prin cunoaşterea structuri detaliate a ofertei.
Strategia sortimentului urmăreşte stabilirea marilor linii ale politicii comerciale,
putându-se accepta:
 politică de imitare, care constă în a cuceri aceleaşi pieţe şi aceleaşi segmente ţintă ca ale
concurenţilor, în a utiliza aceleaşi tehnici de vânzare şi a promova aceleaşi servicii;
 politică de diferenţiere care caută să consolideze o imagine specifică acţionându-se asupra
modului de organizare interioară a preţurilor şi politicilor promoţionale.
Asortimentul de mărfuri – în forma sa concretă, de bunuri materiale puse la dispoziţia
clientelei unui punct de vânzare – ocupă un loc dominant în politica comercială a unui firme. El îl
defineşte prin natura produselor din care este constituit, segmentul de utilizatori căruia i se
adresează şi măsura activităţii economice a punctului de vânzare.
În faţa diversităţii nevoilor clientelei, comerciantul trebuie să mai aduca si produse
similare dar la preţuri diferite[3]
Vocabularul curent folosit pentru descrierea subdiviziunilor unui asortiment cuprinde:
Produsul, care reprezintă un bun căutat şi obţinut de către consumator în vederea
satisfacerii unei nevoi. Produsul este vândut sub un nume care îi individualizează starea şi/sau
uneori calitatea, de exemplu: bluză, cravată, televizor.
Categoria de produs, care desemnează un ansamblu de produse susceptibile să răspundă
unei finalităţi globale identice, respectiv acelaşi nevoi, de exemplu: cămăşi pentru bărbaţi, scaune
de bucătărie.
Modelul, care corespunde individualizării unui produs în funcţie de materia primă, de
design-ul folosit, de exemplu: rochii clasice, sau scaunele de bucătărie fabricate din lemn.
Referinţa, care este veriga de analiză cea mai mică pentru că ea identifică marca, talia şi
culoarea unui anumit model dintr-un produs.

6
 Piesa sau articolul, care răspunde unităţii de vânzare dintr-o referinţă particulară dată.
Următoarele bunuri de consum pot constitui asortimentul unui punct de vânzare:
Bunuri comparative. Sunt bunuri care, în raport cu consumatorul, se caracterizează prin:
eforturi de alegere şi de informare, un risc legat de decizia de cumpărare, o frecvenţă de
cumpărare slabă şi o durată de consum medie.
În acest caz, comerciantul, adoptă o strategie ofensivă sau de atracţie, cu asigurarea
asortimentului prin service-ul pentru care se angajează practicând cote de adaos comercial
convenabile.
Bunuri specifice. Sunt bunuri pentru care consumatorul are o scală de preferinţe deja
formată şi trebuie să facă un efort de alegere pentru a dobândi produsele înscrise în această scală
de preferinţe. Comerciantul propune un asortiment profund şi practică marje ridicate (o strategie
ofensivă de atracţie).
Bunuri de comoditate. Sunt bunuri care se caracterizează prin frecvenţa ridicată de
cumpărare, fără un efort deosebit în alegere din partea consumatorului; preocuparea
consumatorului pentru comparaţia „calitate/preţ” este nesemnificativă, ceea ce determină un tip
de alegere limitat şi slabă cota de service.
În cazul acestor bunuri, comerciantul poate să apeleze fie pentru o strategie defensivă, fie
pentru o strategie de depanare.
În contextul amenajării unui supermarket trebuie avut în vedere asortimentul de mărfuri
care îl deţine: adică sotiment standard(obligatoriu şi permanent), mărfuri de impuls, de „modă” şi
„speciale”, mărfuri cu destinaţie specială ce se vor comercializa, în timpul campaniilor
promoţionale.
În general clienţii sunt atraşi de produse promoţionale, preţuri cât mai mici, oferte cât mai
convenabile pentru buzunarul lor[ 3].

Cap. 4. Ambianţa unui supermaket

7
 Ambianţa unui supermarket tine de design-ul său, de elemente tehnico- constructive,
funcţionale, estetice, toate acestea contribuind la acea ambianţă dorită de catre client. Este foarte
importanta ambianţa pentru un supermaket, deoarece atrage mai mulţi clienţi, aceştia venind si
facând cumpărăturile cu drag, este chiar o relaxare.
Design-ul supermarketului se referă la stilul acestuia, acest design este de două feluri ,
cum ar fi :
 desing-ul exterior, ce ţine de faţada, vitrina, accesul in supermarket chiar şi vitrina;
 desing-ul interior cum ar fi pereţii interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea.
Pentru realizarea faţadei se pot ulitiza diferite modele:
1. faţada în linie dreaptă, realizată paralel cu axul străzii ( ex. în Bacău Billa,
Real, Metrou);
2. faţada în unghi care creează un plus de atractivitate şi interes(ex. în Bacău
Baumax);
3. faţada arcadă, având la baza configuraţia faţadei în linie dreaptă, dar cu câteva
nişe pentru intrări şi vitrine, creând astfel o atmosferă atractivă şi relaxantă.

4.1. Elemente de design interior

Firma sau emblema, supermarketului are un rol îndeajuns de mare fiind mijlocul de
comunicare eficientă a magazinului cu mediul său extern. Ea ajută oamenii să găsească
magazinul mai uşor, aceştia aducându-şi aminte ce produse găsesc acolo, eventual nişte posibile
oferte[1].
Vitrina, este importantă pentru a convinge clientul să intre în magazin prima oară,
aceasta trebuie sa fie întotdeauna curată, să se vadă dacă este posibil o serie de afişe.
Vitrina poate fi considerată o miniexpoziţie reprezentativă a mărfurilor care se găsesc
permanent în magazin, o posibilitate de a etala produse la preţuri promoţionale, comunicând natura,
calitatea şi preţurile mărfurilor.Rolul vitrinelor este de a înfrumuseţa clădirea magazinului cât şi de
a promova vânzările. Este important şi iluminatul vitrinei, intensitatea luminei, atat ziua cât şi noaptea,
reprezentând atragerea clientului.
Decorarea vitrinelor se face în funcţie de cele patru anotimpuri, folosindu-se următoarele
culori :
 primăvara, culorile în nuanţe pastel : verde, galben, albastru deschis, portocaliu deschis,
roz, lila, bej;
 vara : roşu, portocaliu, galben, maro;
 toamna : violet, verde, albastru, cenuşiu ;
 iarna : alb, albastru, negru.

Accesul în magazin, trebuie proiectat astfel încât să încurajeze clienţi să intre în

interiorul său, şi aici intervin alte geamuri, ale uşilor, ce trebuie sa fie tot timpul curate, trebuie să
fie un miros placut în momentul în care intri în supemarket, să fie o muzică cat mai relaxantă,

8
 pentru toate tipurile de vârstă ale clienţilor, pardoseala sa fie şi acolo curată chiar dacă fluxul de
oameni care intră şi ies este mare.
Numărul şi localizarea intrărilor au şi ele importanţa, oferind clienţilor mai mult spaţiu, la
intrarea şi ieşirea din supermarket, mai ales când fluxul este mare.
Unităţile moderne adică supermarket-urile sunt dotate cu cu uşi rabatabile acţionate prin celule
fotoelectrice care permit accesul liber al clienţilor în magazin[4].

4.2. Elemente ale design-ului interior

Sala de vînzare sau interiorul trebuie să realizeze o concordanţa între asortimentul de

mărfuri, mobilierul comercial, elemente arhitectonico - decorative respectiv pereţi interiori,
tavane, pardoseli, iluminat, indicatoare luminoase, aer condiţionat, decoraţiuni, colorit general,
mijloace de informare comercială interioară.
Armonia cromatică a sălilor de vînzare depinde în primul rînd de principala notă
coloristică oferit de gama sortimentală, culorile mobilierului şi a pereţilor.
Pereţii interiori, sunt folosiţi pentru a segmenta spaţiul magazinului departajând zonele de vânzare
de cele care sprijină vânzarea(depozite, laboratoare, ateliere, birouri etc). Se folosesc pereţii
despărţitori mobili ( rafturile), care asigură o mare flexibilitate în exploatarea spaţiilor.
Sunt construiţi in general din materiale uşoare, cum ar fi : lemn, carton special, materiale
plastice, metal, sticlă, utilizându-se o acoperire cu diferite materiale plastice, carton special dar mai
tare, lemn, ce produc efecte estetice atrăgătoare.
Pardoseala, este parte a design-ului interior al unui magazin şi trebuie să dovedească
funcţionalitate crescută în întreţinere, menţinerea curăţeniei şi protecţia mărfurilor expuse, a
echipamentului comercial, tot ceea ce este in interiorul supermarket-ului. Ea trebuie să fie rezistentă
la traficul intens, uşor de curăţat, uscată şi fără obstacole pentru clienţi şi personalul lucrator al
supermarket-ului
Aspectul general al pardoselei va fi corelat cu imaginea pe care comerciantul doreşte să o
promoveze pentru magazinul său. Magazinele alimentare, farmaciile au pardoseala albă, lucioasă,
perfect netedă, cu efecte de marmură care să dea impresia de curăţenie, în timp ce un magazin de
mobilă va fi avea de preferat o podea specifică unei camere mobilate[4].
În cazul supermarket-ului pardoseala este tot albă, poate cu mici combinatii de alte culori,
pentru a da un alt aspect, din gresie în general.
Plafonul, contribuie, la atmosfera unei încăperi, la atmosfera din sala de vânzare, având în
acelaşi timp rolul de a masca instalaţia electrică, conductele sanitare şi alte elemente de
infrastructură a construcţiei. Înălţimea plafonului se va regla în funcţie de dimensiunea şi tipul sălii de
vânzare.

Un plafon jos poate crea o atmosferă de intimitate în magazin însă pentru unii clienţi
poate da şi sentimentul lipsei de confort, de spaţiu suprapopulat. Încăperile mici cu plafoane joase sunt
avantajoase pentru condiţionarea temperaturii (costurile energiei pentru încălzire iarna şi pentru aer
condiţionat vara).
9
 Un plafon înalt creează senzaţia de încăperi spaţioase. La acestea se adaugă costurile mai
mari de condiţionare a microclimatului[4].
La iluminarea unui magazin se utilizează: lumina incandescentă – folosită în general,
deoarece aceasta asigură un întreg spectru de culori, lumina fluorescentă sau lumina de vapori
metalici care dau o irizare albastră care conferă culorilor o nuanţă nenaturală.
Lumina este importanta pentru unii clienţi, care sunt mult mai atenţi la unele detalii la
diferite produse pe care vor sa le achizitioneze, de exemplu la carne proaspata, culoarea acesteia.
În general într-un supermarket nu se foloseşte iluminatul natural, deoarece aceste nu au
vitrine foarte mari , laterale, dinspre partea exterioară. Un exemplu în Bacău care mai foloseşte şi
iluminatul natural ar fi Real, acesta are în plafon niste ferestre, dar se foloseşte în paralel
iluminatul artificial.
Iluminatul artificial trebuie să asigure o prezentare cât mai bună a mărfurilor pentru ca,
clientul să aibă posibilitatea de a vedea produsul dorit, fără ca lumina din cadrul acelui raion să
denatureze aspectul, culoarea, calitatea acestora. Un alt aspect în iluminat ar fi becurile, neoanele
sau ce foloseste acel supermarket sa aiba un consum cat mai mic, mai rentabil, dar în acelaşi timp
sa ofere şi necesarul pe timp de zi sau pe timp de noapte.
Instalaţiile de iluminat trebuie sa aibă un aspect placut, pentru a crea o ambianţă şi o func-
ţionalitate perfectă.
Iluminatul artificial este de doua feluri: cu lumină incandescentă şi cu lumină
fluorescentă.
Se utilizează de regulă iluminatul fluorescent, cel incandescent (în mai mică măsură) cât şi
iluminatul rezultat prin combinarea celor două sisteme.
Lumina incandescentă este mai costisitoare dar oferă posibilitate clientului de a vedea adevarata
culoare a prosului, indiferent de natura acestuia, motiv pentru care este folosită pentru iluminatul
general, de fond.
Lumina fluorescentă, este mai puţin costisitoare, dar are aspecte mai puţin îmbucurătoare
pentru clienţi, deoarece această lumină produce un efect de irizare albastră, conferind produselor,
mărfurilor expuse un aspect mai puţin natural. Lumina de vapori metalici este utilizată pentru
iluminarea de efect[4].
Gradul de iluminare influenţează toate celelalte elemente ale designului magazinului atât
design-ul interior cât şi cel exterior¸ şi mai ales clienţii
Culorile deschise reflectă lumina, iar culorile închise o absorb; în acelaşi mod, suprafeţele
lucioase reflectă lumina, cele mate nu. De aceea multe magazine utilizează suprafeţe de culoare
deschisă cel mai des alb pentru că dă o nuanţă de curat şi foarte lucioase pentru pereţi, plafon,
pardoseală. Mai sunt utilizate si golinzile, pentru ca acestea obtinu un efect de mai multă lumină
în spaţiu. Un inconvenient ar fi ca aceste suprafete sa nu fie nici foarte alunecoase, pentru că ar
putea interveni o serie de accidente sau un disconfort pentru clienţi şi pentru perosnalul din cadrul
supermarket-ului. Şi cu oglinzile trebuie să se aibă grijă, pentru a nu se crea nici o confuzie sau
situaţii mai puţin plăcute, chiar penibile.
Iluminatul comercial trebuie să asigure un nivel suficient în raport cu activităţile ce se
desfăşoară acolo, în cazul în care este nevoie de un iluminat doar într-o zonă se folosesc
proiectoarele gen spot , cu acestea realizându-se doar pete luminoase constante, în locul dorit.
10
 Trebuie evitarea efectului de orbire, evitandu-se plasarea surselor de lumina, cu o
intensitate mai mare decat cea admisa de om. Toate instalatiile trebuie sa fie flexibile, in caz de se
defacteaza ceva sa se poate remedia imediat problema.
Corpurile de iluminat trebuie alese şi ele pe baza criteriilor optice, economice şi estetice.
Condiţionarea aerului din unităţile comerciale se referă la ansamblul activităţilor
tehnico – organizatorice prin care se menţin în limite acceptate parametrii de microclimat:
temperatura, umiditatea, viteza de circulaţie a aerului in cadrul supermarket-ului
Unităţile comerciale de mici dimensiuni nu ridică probleme deosebite din acest punct de
vedere, condiţionarea aerului realizându-se în general pe cale naturală, aceasta fiind suplimentată
prin utilizarea de aparate şi instalaţii speciale (ventilatoare, aparate de aer condiţionat sisteme de
încălzire centralizate).
Construcţia marilor suprafeţe comerciale este proiectată şi realizată în aşa fel încât
funcţionarea lor pe întreaga perioadă a anului este dependentă de instalaţiile specializate pentru
climatizare, cazul supermarket-urilor[4]
Aceste construcţii nu dispun de posibilităţi de autoreglare a temperaturii şi de evacuare pe
cale naturală a mirosurilor, a noxelor şi a aerului viciat.
Instalaţiile de condiţionare a aerului trebuie să producă o temperatură interioară
plăcută, să realizeze un climat optim de lucru, deoarece un magazin cu un aer bun este un semn
de curăţenie şi bună servire pentru client şi o condiţie de concentrare şi putere de muncă pentru
lucrătorii din magazin.
Temperaturile care trebuie realizate în cadrul suprafeţelor comerciale sunt de 16 – 18°C,
depozite mărfuri nealimentare 10 – 15 °C, depozite pentru alimente în funcţie de gradul de
perisabilitate a mărfurilor - 2...4°C, camere frigorifice – 18...-20 °C .
In perioada de vară temperatura aerului din spaţiile interioare trebuie să fie cu cca. 5 - 7°C
mai scăzută decît cea exterioară.
Viteza de circulaţie a aerului nu trebuie să depăşească 0,3 m/s, în special în dreptul
punctelor fixe unde se află personalul (vînzători, casieri etc)[5].

Cap. 5. Amenajarea unui supermarket

Suprafaţa totală a unui supemarket este formata din mai multe spatii, acestea fiind destinate
pentru diferite activitati. Pentru spatiul de vanzare suprafata variaza in functie de marimea si tipul
supermarket-ului, de profilul, vechimea cladirii, si modul de realizare al constructiei.
Suprafaţa unui supermarket conţine: o sala de vânzare în care are loc procesul de vanzare a
marfei, un spaţiu destinat păstrării mărfurilor- sau depozitul desinat stocurilor, şi spaţii auxiliare.
11
 În categoria spaţiilor auxiliare se includ: spaţii pentru primirea, dezasamblarea şi
recepţionarea marfei, spaţii pentru depozitarea temporară a ambalajelor, spaţii anexe sanitare şi
sociale (vestiare pentru personal, duşuri, camere pentru repaus şi masă), birouri, spaţii în care se fac
operaţiuni de retuşat, calcat confecţii, tricotaje, reparaţii bunuri, spaţii tehnice - centrale termice, de
ventilaţie şi condiţionare a aerului, centrala telefonică, de radioficare, televiziune cu circuit închis,
hidrofor, staţie de pompare-evacuare a apei uzate, încăperi pentru trolii de lifturi, dulapuri - tablouri
electrice, spaţii pentru presarea ambalajelor din hârtie şi carton;
ghene pentru ventilaţie, încălzirea aerului, conducte de alimentare cu apă, colectarea de ape uzate,
cabluri electrice şi telefonice etc[4].

5.1. Sala de vânzare

Este foarte important într-un magazin forma, mărimea şi înălţimea sălii de vânzare. De obicei
toate supermaket-urile au sala de vânzare în forma dreptunghiulară sau pătrată, deoarece asigură o
vizibilitate si o orientare a cumpărătorilor mai bună, de amplasare a mobilierului şi utilajelor, de
stabilire a celor mai raţionale fluxuri ale mărfurilor, personalului şi cumpărătorilor. La sălile pătrate
este un avantaj în plus deoarece vizibilitatea este mai bună şi nu mai au loc atât de multe furturi.
În ceea ce priveşte înălţimea sălii de vânzare, aceasta va fi de 3,0-3,5 m. Pentru sălile de
vânzare cu o suprafaţă de sub 1.000 mp este indicată, în măsura posibilităţilor, montarea de plafoane
false care să reducă din înălţimea excesivă a încăperilor.
Sala de vânzare trebuie să aibă şi condiţii de iluminare naturală care să asigure în timpul zilei
vizibilitatea până în cele mai îndepărtate locuri, să permită studierea amănunţită a mărfurilor expuse
cu distingerea fără efort a întregii palete coloristice a produselor de catre clienţii aflaţi în magazin în
timpul zilei, când afară este lumină.

5.2. Spaţiul pentru rezerva de mărfuri

Depozitul reprezinta cca 25- 40 % din suprafaţa comercială dar ţinându-se cont de o
multitudine de factori:
 specificul mărfurilor comercializate (sezonalitatea şi frecvenţa cererii, complexitatea
sortimentală a grupelor de mărfuri, tipul producţiei bunurilor);
 volumul mărfurilor ce urmează a fi recepţionate, păstrate şi pregătite pentru vânzare;
 frecvenţa aprovizionării cu mărfuri şi durata de stocare a mărfurilor;
 formele de vânzare practicate şi modul de etalare a mărfurilor în sala de vânzare;
 capacitatea de încărcare cu mărfuri a mobilierului.
Spaţiul care trebuie parcurs de la depozit la sala de vânzare nu trebuie să fie mare, dar trebuie
să fie la fel de curat ca și în spațiul din magazin, produsele nu trebuie degradate, rampa trebuie sa
comunice direct cu sala de vânzare.

5.3. Echipamentul comercial

12
 Este format din mobilier şi utilaje comerciale. Echipamentul serveşte la desfăşurarea celor mai
multe din activităţile din magazin, uşurarea muncii lucrătorilor, folosirea optimă a suprafeţei de vânzare,
etalarea unei cantităţi cât mai mari de mărfuri.
Durata de utilizare a echipamentului comercial variază între 5 şi 10 ani, în funcţie de tip,
calitatea materialelor şi intensitatea deteriorării.
Echipamentul comercial se poate uza fizic sau moral, ambele forme necesitând înlocuirea.
Echipamentul uzat moral nu mai corespunde comercializării optime a mărfurilor, şi cerinţelor de
rentabilitate şi productivitate a activităţii comerciale.
Mobilierul comercial este format din elementele utilizate la expunerea marfei. Acest
mobilier este compus din: rafturi, dulapuri, cuiere, sertare, containere speciale pentru cutii şi coşuri,
diferiţi suporţi pentru articoloe de îmbrăcăminte, mese, scaune, scări.
De obicei mobilierul dintr-un supermarket este uşor, ieftin, multifuncţional, are o capacitatea
mare de depozitare a mărfurilor atât pe orizontală cât şi pe verticală, este creat pentru fiecare tip de
supermarket în parte¸ în funcţie de înălţimea acestuia.
Aranjarea mobilierului în supermarket se face astfel încât clienţii să se poată orienta imediat, să
îşi gasească produsele dorite, pe parţile laterale de obicei sunt trecute şi genul mărfurilor întânlite pe
acel raion, lungimea unui raion trebuie sa fie intre 5 – 10 m[4].

Amplasarea caselor de marcat are în vedere respectarea anumitor cerinţe:

 circulaţia clienţilor trebuie să se desfăşoare nestânjenit, astfel încât să nu se ajungă la

aglomerări;
 fluxul clienţilor să nu se intersecteze în faţa caselor de marcat;
 casierul trebuie să poată supraveghea de la locul său o parte a sălii de vânzare;
 în cazul vânzării prin autoservire toate casele vor fi grupate într-un loc; excepţii sunt
posibile atunci când sala de vânzare (sau raionul) are mai multe ieşiri care trebuie să
fie deschise.

5.4. Principale tipuri de amenajare a unui supermarket:

I. Dispunerea tip grilă, în care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de
culuare paralele, întrerupte de culuare aşezate perpendiculare pe primele. De regulă,
supermagazinele folosesc dispunerea tip grilă. Acest tip de amenajare asigură o
exploatare eficientă a magazinului deşi din punct de vedere al clientului poate

13
 deveni stânjenitoare, părţile perimetrale ale suprafeţei de vânzare fiind mult mai
aglomerate.
II. Dispunerea flux liber, unde asortimentul de mărfuri este grupat pe familii şi
subfamilii de produse, pentru a facilita mişcarea liberă, nestructurală a clienţilor. În
această dispunere se utilizează spaţiul mai puţin eficient decât dispunerea grilă.
III. Dispunerea tip boutique, în care gruparea asortimentului de mărfuri se realizează
astfel încât fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu
propriul stil şi o ambianţă specifică. Adesea, fiecare shop prezintă mărfuri de marcă
de la un singur producător. Acest sistem de amenajare reclamă costuri de construcţie
şi de securitate mai ridicată.
IV. Dispunerea tip buclă, raioanele posedă o faţadă pe această piaţă circulară. Acest tip
de amenajare incită clienţii să circule liber în magazine şi să efectueze cumpărăturile
pentru produse de „impuls” în mai multe raioane[5].

Organizarea interioară a unui magazin reprezintă, modul său de prezentare, exprimarea sa

în cadrul dialogului cu clientela. De aceea, atât în proiectarea noilor magazine, cât şi în
remodelarea celor existente, se urmăreşte, crearea unei ambianţe care să promoveze în cel mai
înalt grad vânzările şi realizarea unei legături optime între componentele sistemului format în
ansamblul suprafeţei de vânzare.
Este foarte important, ca toţi clienţii unui supermaket să se simtă cât mai bine în locul
unde îşi fac cumpărăturile, să se simtă în siguranţă, sa fie toate produsele în termenul de
valabilitate, să nu fie degradată marfa, muzica pe care o ascultă să fie una placută pentru a se crea
o atmosferă cât mai placută, să fie curăţenie , ordine, să nu stea foarte mult la casele de marcat, să
poată găsi orice doresc în acel supermarket.

Bibliografie

1. Băşanu Gheorghe, Fundătură D., Management- marketing, Editura Diacon Coresti

Bucureşti;
2. Drăghici, A. – Ergonomie.Universitatea Transilvania din Braşov, 2003
14
3. Ionescu Viorica, Patriche Dumitru, Popescu Manola, Economia comertului, Editura
Uranus, Bucuresti, an 2002;
4. Ristea Ana-Lucia, Tudose C., Tehnologii comerciale Editura Expert, Bucureşti;
5. www.mimmc.ro

15