Sunteți pe pagina 1din 5

Sfaturi ale Părintelui Porfirie

"Să nu te indignezi, nici măcar în tine, pentru nici o acuzație nedreaptă ce ți s-ar aduce.
Este un lucru rău. Și răul începe prin gânduri rele. Când te amărăști și te indignezi, fie
doar cu gândul, îți strici atmosfera duhovnicească. Împiedici Sfântul Duh să lucreze și
îngădui diavolului să mărească răul. Tu trebuie să te rogi totdeauna, să iubești și să
ierți, alungând de la tine orice gând rău."

"Nu trebuie să-ți duci lupta creștinească cu predici și contestații, ci cu o adevărată


iubire ascunsă. Când contestăm, ceilalți reacționează. Când îi iubim sunt mișcați și-i
câștigăm. Când iubim, credem că noi le oferim ceva celorlalți pe când, în realitate,
întâi ne oferim nouă înșine. Iubirea cere sacrificii. Să sacrificăm cu umilință ceva de-al
nostru, care în realitate este al lui Dumnezeu."

"Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă pentru a adormi la loc. Să


te ridici, să îngenunchezi în fața Celui Răstignit și a Sfinților si să te rogi smerit și cu
iubire. O jumătate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cât poți."

"Să te rogi fără neliniște, în pace, cu încredere în grija și iubirea lui Dumnezeu. Nu te
osteni când te rogi.[...] Să-l rogi pe Dumnezeu să te facă vrednic de iubirea Sa.[...] Să
faceți câte metanii puteți în rugăciune, chiar dacă asta va obosește. Când rugăciunea
este însoțită de sacrificiul nesilit, se face mai plăcută și mai roditoare în fața lui
Dumnezeu."

"Omul lui Hristos trebuie să-L iubească pe Hristos, și când Îl iubește pe Hristos, scapă de
diavol, iad și moarte."

"Să fim smeriți, însă să nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcană
a diavolului, care aduce cu sine deznădejdea și delăsarea, în vreme ce adevărata
smerenie aduce cu sine nădejdea și lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roagă-L pe
Dumnezeu să-ți trimită sfânta smerenie. Nu pe aceea care spune 'sunt cel din urma, sunt
nimic.' Aceasta e smerenie diavolească. Smerenia cea sfântă e dar de la Dumnezeu. Dar.
Harismă. Nu provine din strădaniile noastre. Pregătește-te și cere-I lui Dumnezeu acest
dar sfânt."

"Deschide-ți inima cu simplitate, nesilit, spontan, înaintea Domnului nostru.[...] Să fii


plăcut. Să iubești tăcerea, pentru că doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune
vorbe puține, dar cu miez. Să iubești osteneala trupului și oboseala, fiindcă acestea
întăresc trupul și sufletul deopotrivă.[...] Tăcerea să-ți fie tainică, adânc în inimă. Nu-ți
vădi tăcerea să o priceapă toți. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te
ruga Domnului pentru toți."

"Să spui mereu adevarul. Să faci totul cu calm. Să te rogi pentru a deveni mai bun."

"Să faceți mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!"


"Și deși de mic copil făceam multe păcate, când m-am reîntors în lume am continuat a
face păcate, care până astăzi s-au înmulțit foarte mult. Lumea însa m-a luat de bun și
toți strigă că sunt sfânt. Eu însă simt că sunt cel mai păcătos om din lume."

"Astăzi oamenii caută să fie iubiți și de aceea eșuează. Corect e sa te întereseze nu


dacă ei te iubesc, ci dacă tu Îl iubești pe Hristos și pe oameni. Doar astfel sufletul îți
este împlinit."

"Sa-L rogi pe Dumnezeu să te facă vrednic de iubirea Sa.[...] În rugăciunea ta să-I ceri lui
Dumnezeu să se facă voia Sa pentru tine. Acest lucru îți este cel mai de folos."

"Când te inhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin
melancolici și cad pe gânduri ore întregi, ca și când i-ar preocupa probleme importante,
deși nu e vorba despre așa ceva, ci pur și simplu sunt robiți de satana. Să fii pregătit să
reacționezi, să te opui, să respingi asediul satanei, așa cum pe un om pe care îl prind
răufăcătorii și-l blochează, face o mișcare bruscă și, dând din maini îl împinge, scapă
din strângerea lor și se îndreaptă spre altă direcție, spre Hristos, care îl eliberează."

"Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai
generoasă veșnicie este să primești cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocității
aceluia ce ți se oferă cu iubire."

"Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă
diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugăciunea ta nu va da rod.
Să te rogi pentru acel om în taina, și astfel rugăciunea ta îl va ajuta."

"Să nu te necăjești, măi, niciodată. Hristos a înviat ca să ne dea multă iubire și bucurie,
încă de pe acum. Așadar, de acum să începem să participăm tot mai întens la ziua
luminată a Împărăției iubirii lui Hristos, unde nu se înserează niciodată."

"În taină îmbrățișează-ți in inima-ți întreaga obște și întreaga Biserică. Nu te lupta cu


ceilalți, nici nu încerca să faci să dispară sau să corectezi cusururile celuilalt. Iubește-l
așa cum e, cu defectele sale. Domnul se va îngriji de acestea. Să-ți sfințești tăcerea, să
nu fie neroditoare."

"Nu mi-e frica de iad și nu mă gandesc la rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu
toată lumea și cu mine"

"-Cuvioase, spuneți ceva despre viața duhovnicească.


-Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.
-Acesta e un cuvânt greu, cuvioase.
-Ți-l voi spune încă o data: oricine nu se pocăiește, va fi pierdut."

"Mai întai iartă-i pe aceia care te întristează."

"Fii atent, caci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu băgare
de seamă."

"Să nu stai în spații închise, ci să ieși în mijlocul naturii."

"Să nu vă preocupați de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindcă
să știți că atâta timp cât Îl avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vătăma cu
nimic."
"Iubiți-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vieții. Toate cele frumoase
sălășluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristețea, melancolia, mânia, supărarea,
amintirea rănilor ce le-am primit în viață, a greutăților și a ceasurilor de agonie. Iubiți-L
pe Hristos și să nu vreți nimic în locul iubirii Lui".
"De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor".
"Mănăstire poate fi și casa ta, numai să vrei. Nu e cu nimic diferită de o mănăstire. Este
de-ajuns să faci ce-ți spun. Nu locul face mănăstirea, ci felul în care viețuiești. Du-te
acum, roagă-te și fii răbdător în toate".

"Să nu încerci sa arunci relele din tine în exterior ci, mai bine, deschide-ți poarta
sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, și-atunci se vor risipi și negurile ce s-au
înstăpânit în tine".

"Fii atent cum te nevoiești. Nevoiește-te cu smerenie și nu așa cum faci tu, cu
încrâncenare. Încet-încet fiule, și cu smerenie. Altminteri păcătuiești", îmi spunea
Bunicuțul.

"Fiule, de Hristos trebuie să ne apropiem nu de teama că nu știm ce va fi după ce vom


muri. Lui Hristos trebuie să-I deschidem inimile noastre și, așa cum tragem perdeaua,
lăsând soarele să intre în casă, trebuie să-L lăsăm și pe Hristos să vina la noi și să-L
iubim cu iubire adevarată. În felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El".

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu


duhul, iar aceasta din urmă aduce înaintevederea".

"Trebuie să-ți spui mereu acestea: "Doamne, cei ce se îndepărtează de Tine se pierd."
Notează-ți aceste cuvinte, ca să le ții minte, căci sunt pline de înțeles."

"Să fii bun și ascultător. Să ai răbdare cu ceilalți, să nu te necăjești, să nu fii prea


sensibil, să fii destoinic în munca ta. Să nu vorbești la serviciu prea mult despre lucruri
religioase, daca nu ești întrebat. Să fii un exemplu demn de urmat, în drumul spre
Hristos."

"Să mergi la biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtășești des și-atunci


vei scăpa de toată frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești."

"Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate
celelălte."

"Trebuie să iubim cu inima curată și tot astfel trebuie să ne rugăm."

"Nu vreau să te apropii de Dumnezeu din pricină că te temi de moarte. Vreau să te


apropii de El cu multă dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seamă, fiule."

"Când uneori începe să-ți fie frică, așa cum spui, aceasta se întâmplă din pricină că nu Îl
iubești îndeajuns pe Hristos. Asta e totul."

"Să te rogi și să iubești. Să-L iubești pe Dumnezeu și să-i iubești și pe semenii tăi. Nu
vezi câte poate face dragostea lui Hristos? Să nu te întrebi în sinea ta dacă te iubesc
ceilalți. Dacă-i iubești tu primul, să știi că atunci și ei te vor iubi deopotrivă."

"Ca să fii iubit de ceilalți, mai întâi trebuie să-i iubești tu."
"Când se revarsă asupra noastră Harul cel dumnezeiesc, rugăciunea noastră devine cu
totul curată. Să te rogi neîncetat, zi și noapte, chiar și când dormi în pat."

"Nu trebuie să-i silim pe alții să meargă la Biserică. Hristos a spus: Cine voiește, să-Mi
urmeze Mie."

"Oricât ai fi de obosit să nu uiți niciodată, seara înainte de culcare, să faci rugăciunile


de seară."

"Să nu te rogi lui Hristos să-ți ia bolile, ci să dobandești pacea, lucrând rugăciunea minții
și fiind răbdător. Astfel vei avea mare folos".

"Roagă-te și nu te supăra. Roagă-te și fii răbdător."

"Când citești Sfânta Scriptură, caci trebuie să o citești necontenit spre a te lumina,
Viețile Sfinților sau alte carți bisericești, de găsești o propoziție sau un cuvant ce te-a
impresionat, zăbovește mai mult în acel loc și vei vedea că mult te vei folosi."

Când i-am spus că nu țin minte tot ce citesc, Păr. Porfirie mi-a spus acestea: "Să știi,
fiule, că toate ni se depozitează în memorie, iar când Hristos socotește că a venit ceasul
potrivit, le dezvăluie."

"Când citești să încerci să citești limpede, astfel încât să se auda și ultima literă a
fiecărui cuvant. La fel să procedezi și când cânți la biserică sau când te rogi, fiindcă
astfel te obișnuiești să fii corect și smerit în toate, în cuget, în cuvinte și în fapte."

"Când cânți, să cânți smerit, fără să faci grimase, fără să faci mișcări dezordonate și
fără să tot salți psaltirea. Să privești mereu spre analog și să nu discuți cu cel de lângă
tine. Să traiești ceea ce cânți, fiindcă doar astfel cele cântate se transmit celor adunați
în biserică la slujbă."

"Cu cât se află omul mai departe de Dumnezeu, cu atât mai mult este necăjit și chinuit
de felurite lucruri. Trebuie să mergem la duhovnic de fiecare dată cand ne chinuie
ceva."

"Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te


spovedești, nu te mântuiești."

"Să nu vă preocupați de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindcă
să stiți că, atâta timp cât Îl avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vătăma cu
nimic."

"Fii atent la mine. Și iadul și satana și Raiul, toate sunt adevărate. Eu însă nu vreau să
te temi de ele, sau să te gândesti la ele așa cum faci tu. Vreau să-L iubești pe Hristos,
Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate
acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie că te afli aici, fie că te afli altundeva. Da,
Hristos ne așteaptă și, îndată ce ne vom deschide inima cât de puțin, El va pătrunde în
ea de îndată și vom avea parte de toate cele bune. Este întocmai ca soarele. Când tragi
fie și puțin perdeaua, lumina pătrunde imediat în odaie, iar razele sale ne încălzesc."

"Hristos a înviat! Acesta este cel mai înalt înțeles al creștinismului.'


Despre Rugăciune… Părintele Porfirie

Domnul Însuși ne va învăța rugăciunea. Nu o vom învăța singuri, și nimeni altcineva nu va


putea să ne învețe. Să nu spunem: ,,Am făcut atâtea metanii, m-am asigurat acum de har”, ci să
căutăm să strălucească înlăuntrul nostru lumina cea nestricăcioasă a cunoașterii dumnezeiești, și să
se deschidă ochii noștri cei duhovnicești, spre a înțelege dumnezeieștile Lui cuvinte.
Avem, de pildă, un aparat de radio. Când avem, să zicem, antena lui întoarsă către postul 1,
pentru care există mai multe emițătoare, atunci emisiunea se aude mai bine. Pe postul 2, care nu are
atâtea emițătoare, se aude mai slab. Pe postul 3 nu se aude deloc bine. În acelaș chip se face și
comunicarea cu cele dumnezeiești. Când sufletul este întors către 1, comunicarea se face foarte
bine. Asta se datorează, de bună seamă, celor două pietre de temelie- smerenia și iubirea. Cu aceste
temelii, sufletul comunică cu Dumnezeu, aude glasul Lui, primește cuvântul Său, primește putere și
har dumnezeiesc, se transfigurează. Se întoarce lin către Dumnezeu și se străpunge la inimă. Când
există mai puțină iubire și smerenie, pe postul 2, comunicăm mai puțin bine cu cele dumnezeiești.
Când sufletul trece pe postul 3, nu se face deloc o comunicare bună, întrucât este plin de patimi, ură,
vrăjmășii, nu poate prinde frecvența.
Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să
ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El
putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot
astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai
cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruință, înseamnă că are El
rațiunea Lui. Are și Dumnezeu ,,tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce
credem că El cunoaște toate ale vieții noastre și voiește totdeauna binele, de ce să nu arătăm
încredere? Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere. Știm că trecut, prezent și viitor,
toate sunt goale, descoperite și cunoscute înaintea lui Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel,
….nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Lui
(Evr. 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a
dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci cu cât ,,vânăm” lucrul pe care îl
dorim, cu atât el se îndepărtează. Așadar – răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm,
Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.

Ne vorbește Părintele Porfirie – Editura Egumenița