Bec PDF

Introducere în teoria
condensatelor Bose-Einstein
A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru
Cuprins
Liminar 5
1 Introducere 7
1.1 Condensate Bose-Einstein în gaze atomice . . . . . . . . . . 10
1.2 Ecuaµia Gross-Pitaevskii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2.1 Soluµii tip soliton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3 Starea fundamental a unui condensat Bose-Einstein . . . . 22
1.3.1 Regimul de densitate joas . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.2 Regimul Thomas-Fermi . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.2.1 Corecµii la aproximaµia Thomas-Fermi . . . 25
1.3.3 Condensate înc rcate în reµele optice . . . . . . . . . 27
2 Abord ri analitice ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii 31

2.1 Calcule variaµionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1.1 Calcul variaµional bazat pe funcµii Gaussiene . . . . 32
2.1.2 Calcul variaµional bazat pe funcµii q -Gaussiene . . . 34
2.2 Calcule hidrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teoria stabilit µii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Modele discrete 43
3.1 St ri staµionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.2 Stabilitatea st rilor staµionare . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.2.1 St ri Bloch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.2 St ri de perioad dubl . . . . . . . . . . . . . . . . 52
4 Ecuaµiile Schrödinger nepolinomiale 55

4.1 Regimul de densitate joas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2 Regimul de densitate înalt . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
4.2.1 Condensate cuasi-unidimensionale . . . . . . . . . . 58
4.2.2 Condensate cuasi-bidimensionale . . . . . . . . . . . 61
3
5 Unde de densitate 65
5.1 Tratament variaµional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2 Ecuaµia Mathieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
5.2.1 Teorema Floquet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.2.2 Coecienµi caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . . 74
5.3 Rezultate numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4
Liminar
Volumul de faµ reprezint o introducere general în teoria condensatelor
Bose-Einstein ³i acoper , pe de o parte, tematica devenit standard, ind
incluse, pe de alt parte, subiecte extrem de recente legate de activitatea
de cercetare a autorilor. Primele trei capitole trec în revist condensa-
rea Bose-Einstein în gaze atomice, ecuaµia Gross-Pitaevskii ³i soluµiile sale
de tip soliton, propriet µile st rii de baz a condensatelor Bose-Einstein,
metodele variaµionale ³i hidrodinamice folosite în studiul dinamicii conden-
satelor ³i variantele discrete ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii utilizate în cazul
condensatelor înc rcate în reµele optice. Spre deosebire de primele trei ca-
pitole, ultimele dou prezint rezultatele recente ale autorilor în domeniul
ecuaµiilor Schrödinger nepolinomiale care descriu dinamica condensatelor
puternic alungite (în form de µigaret ) ³i a celor puternic turtite (în form
de cl tit ) ³i formarea undelor de densitate în condensate supuse la exci-
taµii parametrice.
Lucrarea de faµ încununeaz munca autorilor în domeniul dinamicii
neliniare a condensatelor Bose-Einstein, ind deopotriv i.) un curs intro-
ductiv accesibil studenµilor din ultimul an al studiilor de licenµ ³i primul
an al studiilor de Master ³i ii.) un punct de pornire pentru studenµii in-
teresaµi de elaborarea unei disertaµii asupra condensatelor Bose-Einstein
sau, într-un cadru mai larg, asupra dinamicii neliniare a uidelor cuan-
tice. Capitolele volumului sunt în bun m sur independente unele de
altele, num rul trimiterilor de la un capitol la altul ind redus la mini-
mum. Bibliograa este general ³i cuprinde în principal articole, num rul
manualelor dedicate exclusiv condensatelor Bose-Einstein ind extrem de
redus.
Prima parte a acestui volum are la baz tezele de doctorat ale autorilor,
în timp ce partea a doua a volumului are la baz articolele publicate de au-
tori de-a lungul ultimilor ani în reviste prestigioase ca Physical Review A,
Physical Review E, Physica A, etc. Volumul reect în acela³i timp cola-
bor rile autorilor cu Prof. Univ. Dr. Ricardo CARRETERO-GONZÁLEZ
5
de la Departamentul de Matematic ³i Statistic al Universit µii din Ca-
lifornia, San Diego, ³i Conf. Univ. Dr. Antun BALA de la Institutul
de Fizic din Belgrad ³i fructuoasa colaborare cu Prof. Univ. Dr. Virgil
BRAN, directorul Centrului de Fizic Teoretic (CFT) al Facult µii de
Fizic a Universit µii Bucure³ti în cadrul c ruia autorii activeaz .
6
1 Introducere
Înµelegerea curent a temperaturilor sc zute porne³te de la experienµa
noastr de zi cu zi cu lumea exterioar . Chiar dac temperatura de în-
gheµ este considerat sc zut de c tre marea majoritate, comportamentul
sistemelor zice aate la aceast temperatur este înc unul clasic, ind
necesare temperaturi cu mult mai sc zute pentru a putea observa procese
zice calitativ diferite de cele clasice.
Istoria fenomenelor zice observate la temperaturi foarte joase este una
pasionant ³i menµion m în acest sens observarea supraconductivit µii în
1911, în 1913 indu-i acordat premiul Nobel lui Heike Kamerlingh Onnes
pentru investigaµiile sale asupra propriet µilor materiei la temperaturi sc -
zute, care au dus, printre altele, la producerea heliului lichid, alaturi de
obµinerea a superudit µii
4 He în 1938 ³i cea a 3 He în 1972.
Apariµia în 1980 a proceselor de r cire în cadrul c rora sunt folosite fas-

cicule laser marcheaz o nou etap în istoria zicii temperaturilor sc zute
³i reprezint primul pas semnicativ în vederea obµinerii unui condensat
Bose-Einstein atomic format dintr-un gaz bosonic diluat r cit la tempera-
turi de ordinul sutelor ³i zecilor de nanokelvini.
Obµinute experimental pentru prima dat în 1995 de c tre Eric Cornell
³i Carl Weiman de la University of Colorado, Boulder, ³i Wolfgang Ketterle
de la Massachusetts Institute of Technology, condensatele Bose-Einstein au
reprezentat mult vreme Sfântul Graal al zicii experimentale. Prezice-
rea teoretic a condens rii Bose-Einstein de c tre Satyendra Nath Bose [9]
³i Albert Einstein precede cu ³apte decenii realizarea experimental a aces-
tei st ri, existând foarte puµine semne în aceast perioad care s indice
efervescenµa ³tiinµic actual .
Cre³terea exploziv a interesului asupra condensatelor Bose-Einstein este
evidenµiat atât de num rul mare de articole publicate în domeniu, cât ³i
de diversitatea cercet torilor atra³i de subiect. Astfel, zicieni speciali-
zaµi în zic nuclear , zic atomic , optic cuantic , optic neliniar ,
zica materiei condensate ³.a.m.d. se dedica studiului condensatelor Bose-
7
Einstein atra³i de exibilitatea experimental a sistemelor în care sunt
obµinute acestea ³i de acurateµea modelelor teoretice folosite în descrierea
cantitativ a propriet µilor acestor condensate.
La nivelul cel mai elementar de înµelegere, condensarea Bose-Einstein
reprezint ocuparea macroscopic a st rii cuantice de energie minim . Nu-
m rul mic de atomi din condensatele Bose-Einstein de la mijlocul anilor
'90 a ridicat uneori semne de întrebare asupra obµinerii acestei noi st ri a
materiei (deoarece nu era evident din rezultatele experimentale c starea
de energie minim este ocupat macroscopic) ³i nu este lipsit de impor-
tanµ faptul c dintre cele trei grupuri care au lucrat în vederea obµinerii
condens rii Bose-Einstein doar dou au primit premiul Nobel.
Când un gaz bosonic este r cit sub o temperatur critic Tc , o mare
parte din bosoni condenseaz în starea cuantic cea mai joas . Atomii la
temperatura T ³i cu masa m pot consideraµi pachete cuantice de und
care au o întindere spaµial de ordinul lungimii de und termale de Broglie
λdB = (2π~/mkB T )1/2 . Valorea lui λdB reprezint imprecizia în poziµie
asociat cu distribuµia impusului termic ³i cre³te cu descre³terea tempera-
turii. Când atomii sunt r ciµi pân la punctul în care λdB este comparabil
cu separarea interatomic , pachetele de und se suprapun ³i gazul începe
s devin o sup cuatinc de particule care nu pot distinse. În acel
moment bosonii sufer o tranziµie de faz în sensul mecanicii cuantice ³i
formeaz un condensat Bose-Einstein (gura 1.1). Dac atomii sunt fermi-
oni, r cirea aduce treptat gazul aproape de o mare Fermi , stare în care
câte un fermion ocup un nivel energetic pornind de la nivelul de energie
minim .
Descrierea precedent este departe de a corect , în ciuda aparentei
simplit µi. S ne gândim doar la faptul c , pe m sur ce descre³tem tem-
peratura, gazul trece, în principiu, printr-un proces de condensare clasic .
Aceasta este îns evitat prin folosirea unor gaze de densit µi foarte sc -
zute, cam de o sut de mii de ori mai puµin dense decât densitatea aerului.
În aceste condiµii timpul de formare a moleculelor devine de ordinul secun-
delor ³i minutelor, acesta ind proporµional cu inversul p tratului densi-
t µii (a se vedea Ref. [65] pentru o discuµie detaliat ). Vedem a³adar c
principala problem experimental a fost aceea de a identica un sistem
atomic care putea r mâne gazos la temperaturi extrem de joase. Steve
Chu spunea de altfel în 1994: Pun pariu c Natura ascunde condensarea
Bose-Einstein de noi. În ultimii 15 ani a f cut o treab bun [17].
8
Figura 1.1: Formarea condensatelor Bose-Einstein. La temperaturi ridicate, un gaz bo-
sonic se comport clasic, asemeni unui sistem de bile de biliard . La tem-
peraturi sc zute atomii pot consideraµi pachete cuantice de und care au
o întindere spaµial de ordinul lungimii de und termale de Broglie. Atunci
când gazul este r cit sub o temperatur critic Tc , o mare parte din atomi
condenseaz în starea cuantic cea mai joas . La T = 0 toµi bosonii sunt în
starea de energie minim ³i formeaz un condensat Bose-Einstein perfect.
Imaginea este preluat din Ref. [39].
Pentru r cirea unui gaz bosonic în vederea form rii unui condensat Bose-
Einstein sunt folosite în mod curent dou metode distincte: r cirea cu
laser ³i r cirea prin evaporare. R cirea prin evaporare este folosit în
partea de prer cire a gazului folosind un fascicol laser ai c rui fotoni preiau
energie de la atomii erbinµi în cadrul ciocnirilor foton-atom. Cea de-a
doua metod , r cirea prin evaporare, este folosit când gazul a fost deja
prer cit ³i poate connat într-o capcan magnetic . În lipsa capcanei,
atomii deja prer ciµi s-ar lipi de suprafaµa microcontainerului în care sunt
depozitaµi. Capcane magnetice similare celor folosite pentru condensatele
Bose-Einstein sunt utilizate pentru connarea plasmelor care nu sunt prea
erbinµi.
Principiul r cirii prin evaporare este unul extrem de intuitiv, aproape

clasic. Astfel, a³a cum dintr-o cea³c aburind de ceai sau de cafea se
îndep rteaz prin evaporare cele mai erbinµi molecule, tot a³a dintr-un
condensat Bose-Einstein vor evada doar acei atomi care au energie (³i deci
temperatur ) sucient de mare pentru a putea dep ³i potenµialul extern.
Toate schemele de r cire prin evaporare se bazeaz pe sc derea progresiv ,
foarte lent , a t riei capcanei magnetice ce permite celor mai erbinµi
atomi s ias din capcana magnetic , iar celor r ma³i s ating echilibrul
9
termic la o temperatur mai sc zut . Pentru acest ultim pas este necesar
ca sc derea t riei capcanei magnetice s e una foarte înceat astfel încât
dup evacuarea atomilor erbinµi cei r ma³i s aib timpul necesar de a
reatinge echilibrul termic.
În mod curent temperaturile la care se observ condensarea Bose-Einstein

sunt de ordinul micro- ³i nanokelvinilor iar densit µile sunt de ordinul 1013 -
1015 atomi pe centimetru cub. Funcµie de simetria capcanei magnetice
condensatul poate s e sferic, puternic turtit (în form de disc) sau pu-
ternic alungit (în form de µigaret ). Ciclul de r cire necesar producerii
unui condensat Bose-Einstein dura câteva minute la mijlocul anilor '90, în
timp ce acum, odat cu automatizarea tuturor proceselor, dureaz câteva
secunde.
1.1 Condensate Bose-Einstein în gaze atomice
Prima problem asociat condens rii Bose-Einstein în gaze atomice este

aceea a estim rii temperaturii de tranziµie ³i a num rului de atomi din
condensat. Cantit µile relevante pentru aceast problem sunt masa m
a particulei, num rul de particule pe unitatea de volum (notat de obicei
cu n) ³i constanta lui Planck. Combinaµia ~2 n2/3 /m reprezint o energie,
a³a c valoarea acesteia împ rµit la constanta Boltzman kB reprezint
o temperatur , astfel încât temperatura de tranziµie este scris în mod
convenµional sub forma
~2 n2/3
Tc = C (1.1)
mkB
unde C este un factor numeric. Putem înµelege calitativ formula de mai sus
pornind de la faptul c tranziµia spre starea condensat are loc atunci când
unda de Broglie este comparabil cu distanµa medie dintre dou particule.
Astfel, folosind
1/2
2π~2

λT = (1.2)
mkB T
³i faptul c distanµa medie dintre particule este de ordinul lui n−1/3 obµi-
nem formula (1.1)
10
Un calcul mai ranat asupra temperaturii de tranziµie (a se vedea dis-
cuµia detaliat din Ref. [65], capitolul 2) poate realizat pornind de la
distribuµia Bose
1
f 0 (v ) = (1.3)
exp [(ν − µ) /kB T ] − 1
care ne arat ocuparea medie a st rii cu energie ν . Potenµialul chimic µ
care apare în ecuaµia de mai sus asigur conservarea num rului de particule
³i se determin (de cele mai multe ori numeric) ca funcµie de num rul de
particule ³i de temperatura critic . Astfel
ˆ ∞ ˆ ∞
0 g () d
Np = g () f () d = , (1.4)
0 0 exp [(ν − µ) /kB T ] − 1
unde g () este densitatea de st ri care arat num rul st rilor cu energia
între ³i + d. Se poate ar ta relativ u³or c densitatea de st ri poate
scris la modul general sub forma
g() = Cα α−1 , (1.5)
unde Cα ³i α sunt constante care depind de dimensionalitatea sistemului

analizat ³i de tipul potenµialului extern care conneaz bosonii. Pentru un
gaz tridimensional liber ce ocup un volum V avem
√
V m3/2
g () = √ (1.6)
2π 2 ~3
iar în general g() ∝ (d/2−1) unde d reprezint num rul de dimensiuni. În
mod similar se observ c pentru un gaz de bosoni connaµi de o capcan
magnetic de tipul
d
X m
V (x1 , ..., xd ) = ωj2 x2j (1.7)
2
j=1
obµinem
d−1
g () = . (1.8)
(d − 1)! dj=1 ~ωj
Q
11
Cunoscând densitatea st rilor putem calcula num rul de particule din
st rile excitate, anume
ˆ ∞
Nex = dg()f 0 (). (1.9)
0
Num rul de particule din st rile excitate atinge valoarea maxim pentru
µ = 0, temperatura critic putând calculat din condiµia ca num rul
total de particule s e egal cu cel din st rile excitate, adic
ˆ ∞
1
N = Nex (Tc , µ = 0) = dg() . (1.10)
0 exp(/kTc ) − 1
Integrala precedent se poate calcula cu usurinµ folosind variabila adi-
mensional x = /kTc , obµinând în cele din urm
N 1/α
kTc = , (1.11)
[Cα Γ(α)ζ(α)]1/α
P∞ −α
unde funcµia zeta Riemann este ζ(α) = n=1 n iar funcµia gamma este
´∞
Γ(α) = 0 dxxα−1 exp(−x) .
În obµinerea formulei precedente am presupus c nivelele energetice for-
meaz un continuum, putând astfel s înlocuim sumarea discret a nive-
lelor energetice cu o integral . Aceast presupunere este incorect pentru
nivelele de energie joas , îns ofer o bun aproximaµie pentru nivelele
excitate.
Potenµialele relevante experimental sunt cele din ecuaµia (1.7) (cu d = 3),
caz în care obµinem c temperatura critic poate scris sub forma
~ω̄Np1/3
kB Tc = ≈ 0.94~ω̄Np1/3 , (1.12)
[ζ (3)]1/3
unde ω̄ = (ω1 ω2 ω3 )1/3 .

Cu rezultatele precedente putem determina u³or fracµiunea neconden-
sat din gazul atomic. Astfel, pornind de la num rul de atomi în st ri
excitate
Nex = Cα Γ(α)ζ(α)(kT )α (1.13)
12
³i folosind formula temperaturii critice din ecuaµia (1.12) obµinem
α
T
Nex = N (1.14)
Tc
de unde putem deduce u³or num rul de particule din condensat, anume
α
T
N0 (T ) = N − Nex (T ) = N 1 − . (1.15)
Tc
Pentru un gaz liber ce ocup un volum V densitatea particulelor din
starea condensat este dat de
3/2
Nex mkT
nex = = ζ(3/2) , (1.16)
V 2π~2
în timp ce pentru un gaz connat de un potenµial armonic tridimensional
de forma celui din ecuaµia (1.7) se observ u³or c num rul de particule
din starea condensat este dat de
" 3 #
T
N0 = N 1 − . (1.17)
Tc
1.2 Ecuaµia Gross-Pitaevskii
Ecuaµia standard folosit în studiul teoretic al condensatelor Bose-Einstein

a fost propus la începutul anilor '60 de c tre Eugene Gross ³i Lev Pitae-
vskii în dou articole independente publicate în Nouvo Cimento ³i Sov.
Phys. JEPT (a se vede Refs. [31, 67]). Ecuaµii similare din punct de
vedere matematic sunt folosite în descrierea dinamicii trenurilor de und
monocromatice ce se propag în medii u³or neliniare, în descrierea dina-
micii u³or neliniare a undelor ce se propag la suprafaµa unui lichid ³i a
oscilaµiilor Langmuir (numite de asemenea ³i unde Langmuir) care apar în
plasme nemagnetizate sau magnetizate u³or. Îns cea mai celebr ecuaµie
înrudit cu ecuaµia Gross-Pitaevskii este ecuaµia Ginzburg-Landau folosit
în anii '50 în modelele de supraconductivitate [80].
Ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie Schrödinger neliniar ce descrie
funcµia de und macroscopic a unui gaz condensat în sens Bose-Einstein.
Pentru derivarea ei cel mai convenabil este s pornim de la Hamiltonianul
13
multi-particul a N bosoni ce interacµioneaz scris în a doua cuanticare.
Considerând m masa unui boson ³i Vext (r) potenµialul în care ace³tia sunt
connaµi iar V (r − r0 ) potenµialul de interacµie între doi bosoni, Hamilto-
nianul poate scris sub forma:
ˆ
~2 2

†
Ĥ = drψ̂ (r, t) − ∇ + Vext (r) ψ̂ (r, t)
2m
ˆ
1
+ drdr0 ψ̂ † (r, t)ψ̂ † (r0 , t)V (r − r0 )ψ̂(r0 , t)ψ̂ (r, t) , (1.18)
2
unde ψ̂ † (r, t) ³i ψ̂ (r, t) sunt operatori bosonici de câmp, de anihilare ³i
respectiv creare.
Folosind ecuaµia Heisenberg
∂ ψ̂ h i
i~ = ψ̂, Ĥ (1.19)
∂t
avem:
ˆ
~2 2

∂ ψ̂
dr0 ψ̂ † r0 , t V r0 − r ψ̂ r0 , t ψ̂.

i~ = − ∇ + Vext (r) +
∂t 2m
(1.20)
Subliniem c aceast ecuaµie este similar ecuaµiei Schrödinger, îns ψ̂
este un operator de câmp a³a c pentru obµinerea ecuaµiei Schrödinger
propriu-zise vom descompune operatorul de câmp sub forma
ψ̂ (r, t) = ψ (r, t) + δ ψ̂ (r, t) , (1.21)
unde
D E
ψ (r, t) = ψ̂ (r, t) (1.22)
este funcµia de und a condensatului ³i reprezint valoarea probabil a

operatorului de câmp iar δ ψ̂ (r, t) descrie partea necondensat a gazului.
Pentru temperaturi considerabil mai mici decât temperatura critic putem
neglija ultimul termen din ecuaµia (1.21).
Pe lâng aceast simplicare vom presupune de asemenea c interacµia
dintre particule este interacµie de contact, astfel încât V (r0 − r)=U δ (r0 − r)
unde U= 4π~2 a/m iar a este lungimea de împr ³tiere între dou particule.
14
Înlocuind în ecuaµia (1.20) ψ̂ (r, t) cu ψ (r, t) ³i V (r0 − r) cu U δ (r0 − r)
se obµine
~2 2

∂ψ 2
i~ = − ∇ + Vext (r) + U |ψ| ψ (1.23)
∂t 2m
care este ecuaµia Gross-Pitaevskii dependent de timp.
Se observ relativ u³or c Lagrangianul clasic asociat ecuaµiei (1.23)
(adic acela scris folosind funcµia de und ³i nu operatorii de câmp) este
dat de
ˆ !
∗ ∂ ~ 2 U N |ψ (r, t)|2
S= dtdrψ (r, t) i~ + ∇ − V (r) − ψ (r, t) ,
∂t 2m 2
(1.24)
ecuaµia Gross-Pitaevskii propriu-zis ind obµinut minimizând S funcµie
de ψ∗, adic
∂S
= 0. (1.25)
∂ψ ∗
Pentru a obµine forma independent de timp a ecuaµiei Gross-Pitaevskii
putem folosi dou abord ri. Prima abordare porne³te de la eliminarea
termenului ∂ψ/∂t ³i introducerea unui multiplicator Lagrange µ (numit de
obicei potenµial chimic), care asigur conservarea num rului de particule,
adic :
~ 2
− ∇ ψ + Vext (r) ψ + U |ψ|2 ψ = µψ. (1.26)
2m
Cea de-a doua abordare are la baz descompunerea funcµiei de und sub
forma

iµt
ψ(r, t) = ψ0 (r) exp − (1.27)
~
de unde rezult din nou ecuaµia (1.26).
Ecuaµia Gross-Pitaevskii se poate obµine ³i printr-o abordare cuasi-clasic
folosind faptul c la energii joase interacµia efectiv dintre dou particule
este constant în spatiul momentelor, adic U = 4π~2 a/m, ceea ce în-
seamn o interacµie de tip funcµie delta în spaµiul real, putând scrie a³adar
15
N
" #
X p2j X
H= + V (rj ) + U0 δ(rj − rn ). (1.28)
2m
j=1 j<n
Energia st rii condensate este dat de
ˆ
~2

N −1
E (φ) = N dr |∇φ (r)|2 + V (r) |φ(r)|2 + U0 |φ(r)|4 (1.29)
2m 2
unde φ(r) este funcµia uniparticul ³i N num rul de bosoni. Mai sus am

considerat c toµi atomii sunt în aceea³i stare uniparticul a c rei funcµie
de und este φ. Acest lucru se bazeaz pe aproximaµia Hartree-Fock cu
ajutorul c reia putem scrie starea multi-particul sub forma
N
Y
ψ(r1 , ..., rN ) = φ(rj ). (1.30)
j=1
Prin urmare, funcµionala energiei ofer o descriere de câmp mediu a con-

densatului. Subliniem c termenul |φ(r)|4 al funcµionalei energiei Gross-
Pitaevskii vine din interacµia între particule. În loc de funcµia de und
uni-particul se obi³nuie³te s se lucreze cu funcµia de und a conden-
satului (sau parametrul de ordine a³a cum este numit câteodat ), de-
√
nit caψ(r) = N φ(r). Prin urmare, densitatea bosonilor este dat de
n(r) = |ψ(r)|2 iar ecuaµia (1.29) devine
ˆ
~ U0
E(ψ) = dr |∇ψ(r)|2 + V (r) |ψ(r)|2 + |ψ(r)|4 (1.31)
2m 2
unde am folosit c N −1 ≈ N . St rile staµionare ale gazului condensat

Bose-Einstein sunt obµinute din ecuaµia
∂G
=0 (1.32)
∂ψ ∗
unde G = E − µN . Multiplicatorul Lagrange µ a fost introdus pentru a
asigura num rul constant de particule. Calculând explicit derivata func-
µional a lui G în raport cu ψ∗ rezult :
16
~2 2
− ∇ ψ(r) + V (r)ψ 2 (r) + U0 ψ(r) |ψ(r)|2 = µψ(r). (1.33)
2m
Subliniem c ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie neliniar cu derivate
parµiale, rezolvarea ei numeric necesitând importante resurse de calcul.
Pentru simplicarea investigaµiilor asupra dinamicii condensatelor Bose-
Einstein se deosebesc de obicei dou regimuri calitativ diferite: regimul de
densitate sc zut ³i regimul de densitate înalt (numit ³i Thomas-Fermi).
În primul regim condensatul este u³or neliniar iar ecuaµia Gross-Pitaevskii
poate rezolvat ecient folosind metode variaµionale ce au la baz o func-
µie de und test (ansatz) înrudit cu soluµia ecuaµiei Schrödinger liniare,
în timp ce în al doilea regim este convenabil utilizarea modelelor hidro-
dinamice ³i a calculelor variaµionale ce folosesc funcµii test q -Gaussiene.
1.2.1 Soluµii tip soliton

O proprietate aparte a soluµiilor ecuaµiei Gross-Pitaevskii este existenµa
unor soluµii intrinsec neliniare de tip soliton. Acestea pot separate cu
u³urinµ în soluµii de tip soliton luminos (bright soliton) ³i soluµii de tip
soliton întunecat (dark soliton). Solitonii lumino³i corespund unei struc-
turi puternic localizate, în timp ce solitonii întunecaµi prezint un minim
în funcµia de densitate a condensatului x în centrul capcanei magnetice.
Cea mai simpl form a acestor structuri neliniare (pentru un condensat
unidimensional neconnat într-o capcan magnetic ) este dat de

x
ψ(x) = ψ0 tanh √ (1.34)
2ξ
√
pentru solitonul luminos, unde ξ = ~/ 2mn0 U este lungimea de coerenµ
³i ψ0 valoarea asimptotic a funcµiei de und la innit, în timp ce pentru
solitonul întunecat avem

iµt 1
ψ(x, t) = ψ(0) exp − r !, (1.35)
~ 2m |µ|
cosh x
~2
unde
17
1
µ = U |ψ (0)|2 . (1.36)
2
Exist de asemenea ³i soluµii periodice de tipul trenurilor de solitoni, for-
mula matematic care îi guverneaz pe ace³tia ind îns mai complex .
Cea mai complet abordare analitic a trenurilor de solitoni este introdus
într-o serie de articole de Bronski et al. [11, 12, 13] ind demonstrat c
pentru un potenµial extern periodic de forma
V (x) = V0 sn2 (x, k), (1.37)
unde sn este funcµia Jacobi eliptic de tip sinus, se pot determina câteva
clase de soluµii periodice de tip soliton ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii desco-
punând funcµia de und sub forma:
ψ(x, t) = r(x) exp(−iωt + iθ(x)) (1.38)
unde funcµia de densitate r(x) este dat de:
r12 (x) = Asn2 (x, k) + B, (1.39)
r12 (x) = Acn(x, k) + B, (1.40)
r32 (x) = Adn(x, k) + B. (1.41)
Ecuaµia Gross-Pitaevskii devine echivalent cu
1 1
ωr(x) = − r̈(x) + r(θ̇(x))2 + r3 (x) − V0 sn2 (x, k)r(x) (1.42)
2 2
³i
0 = 2r0 (x)θ̇(x) + r(x)θ̈(x), (1.43)
cu
ˆ x
1
θ(x) = c dx0 , (1.44)
0 r2 (x0 )
18
de unde obµinem cu u³urinµ c
c2 r̈(x)
ωr(x) = 3
− + r3 (x) − V0 sn2 (x, k)r(x) (1.45)
2r (x) 2
sau, într-o form echivalent ,
c2 r̈(x)r3 (x)
ωr4 (x) = − + r6 (x) − V0 sn2 (x, k)r4 (x). (1.46)
2 2
Pentru r12 (x) dat de ecuaµia (1.39) putem rescrie ecuaµia precedent sub
forma
c2
E = − V0 A2 sn6 − V0 B sn2 − 2V0 AB sn4 + A3 sn6
2
AB 2 2 2
+B 3 + 3A2 B sn4 + 3AB 2 sn2 + k sn cn
2
A
Asn4 dn2 + Ak 2 sn4 cn2 − B cn2 sn2 + B sn2 dn2

+ (1.47)
2
cu E = ωA2 sn4 + ωB 2 + ω2AB sn2 , de unde rezult u³or c
ωA2 sn4 + ωB 2 + ω2AB sn2 = 2k 2 A2 sn6 + sn4 −A2 − A2 k 2 + 3ABk 2

+sn2 −2AB − 2ABk 2 + AB,

(1.48)
dup ce am folosit în prealabil identit µile standard pentru funcµii eliptice

de tip Jacobi, anume
2
sn (x, k) + cn 2 (x, k) = 1, (1.49)
k 2 sn2 (x, k) + dn2 (x, k) = 1, (1.50)
∂ sn(x, k)
= sn(x, k)dn(x, k), (1.51)
∂x
19
∂ cn(x, k)
= −sn(x, k)dn(x, k), (1.52)
∂x
³i
∂ dn(x, k)
= −k 2 cn(x, k)sn(x, k). (1.53)
∂x
0
Egalând în termenul stâng ³i drept al ecuaµiei (1.48) coecienµii lui sn ,
2 4 6
sn , sn ³i sn obµinem urm toarele ecuaµii algebrice:
A = V0 + k 2 , (1.54)
c2 1
ωB 2 = + B 3 − AB, (1.55)
2 2
A2 A2 k 2 3ABk 2
ωA2 = −2V0 AB + 3A2 B + + − , (1.56)
2 2 2
³i
ω2AB = −V0 B 2 + 3AB 2 + AB + ABk 2 . (1.57)
Aceste ecuaµii pot rezolvate analitic f r nicio dicultate ³i obµinem

aproape imediat c

1 BV0
ω = 1 + k 2 + 3B − (1.58)
2 V0 + k 2
³i

2 BV0
V0 + k 2 + Bk 2 ,

c = B 1+ (1.59)
V0 + k 2
20
parametrii soluµiei de tipul r12 (x) ind acum complet determinaµi. Urmând
un raµionament similar se poate ar ta c pentru soluµiile de tipul r22 (x)
obµinem
3k 2
V0 = − , (1.60)
8
1 + k 2 6a21
ω1 = + 2, (1.61)
8 k
a21 16a21 − k 4 16a21 + k 2 − k 4

c1 = , (1.62)
4k 6
4a21
b1 = , (1.63)
k2
în timp ce pentru soluµiile de tipul r32 (x) obµinem
3k 2
V0 = − , (1.64)
8
1 + k2

ω1 = , (1.65)
8 + 6a22
a22 16a22 − 1 16a22 + k 2 − 1

c1 = , (1.66)
4
b1 = 4a22 . (1.67)
Aceste trei seturi de soluµii reprezint cel mai important rezultat analitic
asupra trenurilor de solitoni dup formulele clasice introduse în anii '70 de
Tsuzuki [84].
Soluµiile de tip soliton prezentate mai sus pot extinse pentru con-
densate în dou ³i trei dimensiuni, connate sau nu, îns apar probleme
suplimentare legate de stabilitatea dinamic a acestor structuri în lipsa
potenµialelor externe. Menµion m în nal c interacµia dintre dou obiecte
de tip soliton poate descris cu succes folosind teoria ciocnirilor elastice
³i/sau plastice. Structuri tip soliton similare celor de mai sus au fost ob-
servate înc din anii '80 în optica neliniar , o bun parte din literatura de
specialitate ce trateaz solitoni în condensate Bose-Einstein preluând atât
metodele analitice cât ³i reµetele numerice dezvoltate în optica neliniar .
21
1.3 Starea fundamental a unui condensat
Bose-Einstein
O dat claricat problema temperaturii critice ³i a ecuaµiei care mode-

leaz dinamica unui condensat Bose-Einstein, investig m în aceast sec-
µiune propriet µile st rii fundamentale (ground state) identicând dife-
renµele calitative ³i cantitative dintre cele dou regimuri distincte ale unui
condensat Bose-Einstein: regimul de densitate sc zut ³i regimul de den-
sitate înalt (numit ³i Thomas-Fermi).
1.3.1 Regimul de densitate joas

În regimul de densitate sc zut sau, echivalent, regimul interacµiei slabe
funcµia de und a unui condensat tridimensional connat de o capcan
magnetic de forma celei din ecuaµia (1.7) poate aproximat de soluµia
unei ecuaµii Schrödinger liniare, anume:
N 1/2 x2 y2 z2

ψ(r) = 3/4 exp − 2 exp − 2 exp − 2 . (1.68)
π (bx by bz )1/2 2bx 2by 2bz
Calculând cu ajutorul ecuaµiei (1.31) energia condensatului obµinem
a2i b2i N 2U
X
E(bx , by , bz ) = N ~ωi + + , (1.69)
i
4b2i 4a2i 2(2π)3/2 bx by bz
unde bx , by , bz sunt parametrii variaµionali iar ax , ay , az sunt deniµi ca
~
a2i = (1.70)
mωi
cu i ∈ {x, y, z}. Introducând parametrii βi = bi /ai ³i minimizând energia
din ecuaµia (1.69) obµinem urm toarele ecuaµii algebrice care descriu starea
fundamental a condensatului:

1 1 1 NU 1
~ωi βi2 − 2 − = 0, (1.71)
2 βi 2(2π)3/2 ā3 βx βy βz
unde am introdus
22
r
~
ā = (1.72)
mω̄
³i
ω̄ = (ωx ωy ωz )1/3 . (1.73)
Chiar dac nu exist o soluµie analitic general a ecuaµiilor (1.71), pu-

tem obµine o soluµie aproximativ neglijând termenii proporµionali cu 1/b2 .
Ace³tia provin din termenul care corespunde energiei cinetice în ecuaµia
(1.31) ³i pot neglijaµi pentru condensate sucient de largi în care con-
tribuµia major la energia condensatului o d interacµia dintre particule.
Aproximaµia poate p rea bizar la prima vedere c ci pe de o parte pre-
supunem o densitate mic astfel încât s putem folosi o funcµie de und
Gaussian , în timp ce pe de alta presupunem o densitate sucient de mare
astfel încât s putem modica energia cinetic . Studii numerice detaliate
arat îns c soluµiile analitice astfel obµinute, anume
1/2
N a ω̄ 5/2

2
βi5 = (1.74)
π ā ωi
sau
1/10
N a 1/5 ω̄

2
bi = ā, (1.75)
π ā ωi
sunt în concordanµ calitativ cu calculele numerice complete. Din ecuaµia
(1.75) obµinem c energia per particul este dat de
1/5
N a 2/5

E 5 2
= ~ω̄. (1.76)
N 4 π ā
1.3.2 Regimul Thomas-Fermi

Al doilea regim distinct al unui condensat Bose-Einstein tridimensional
este a³a-numitul regim Thomas-Fermi, pentru care putem neglija în ecuaµia
Gross-Pitaevskii termenul ce corespunde energiei cinetice. Aceast apro-
ximaµie se justic pentru condensate foarte dense sau, echivalent, pentru
condensate cu interacµii puternice prin faptul c termenul care corespunde
23
interacµiei domin numeric termenul cinetic. În aceast aproximaµie ecua-
µia Gross-Pitaevkii devine
h i
V (r) + U |ψ(r)|2 ψ(r) = µψ(r), (1.77)
iar prolul de densitate al condensatului este dat de
µ − V (r)
n(r) = |ψ(r)|2 = , (1.78)
U
în regiunea în care V (r) < µ ³i 0 în afara acesteia. Spre deosebire de cazul
precedent condensatul are o suprafaµ bine denit care se poate calcula
din ecuaµia
V (r) = µ. (1.79)
Integrând prolul de densitate al condensatului în regiunea indicat de

soluµia ecuaµiei precedente se poate ar ta relativ u³or c extensia radial
a condensatului este dat de
2µ
Ri2 = (1.80)
mωi2
³i c
3/2
8π 2µ µ
N= . (1.81)
15 mω̄ 2 U
Din ecuaµiile precedente rezult imediat c
2/5
152/5

Na
µ= ~ω̄. (1.82)
2 ā
În cele din urm , menµion m c în locul extensiei radiale a condensatului
pe cele trei direcµii se folose³te deseori o extensie radial medie denit
prin R̄ = (Rx Ry Rz )1/3 . Folosind deniµia extensiei radiale medii rezult
imediat c
1/5 1/5
1/5 Na Na
R̄ = 15 ā ≈ 1.719 ā. (1.83)
ā ā
24
1.3.2.1 Corecµii la aproximaµia Thomas-Fermi
A³a cum am v zut în secµiunea precedent pentru condensate repulsive

de densitate mare propriet µile st rii fundamentale pot descrise cu bun
precizie folosind a³a-numita aproximaµie Thomas-Fermi. Aceasta presu-
pune neglijarea termenului cinetic din ecuaµia Gross-Pitaevskii, ceea ce
este echivalent cu a spune c prolul densit µii condensatului este dat de
m
|ψ(r)|2 = [µ − V (r)]
4π~2 a
pentru V (r) ≤ µ ³i 0 în afar . Principala limitare a acestei aproximaµii

provine din neglijarea funcµiei de und aproape de marginea exterioar a
condensatului care conduce la rezultate lipsite de justicare zic . Astfel,
pe de o parte neglij m energia cinetic în comparaµie cu energia interacµiei
neliniare, în timp ce pe de alt parte folosind aproximaµia Thomas-Fermi
observ m c termenul asociat energiei cinetice diverge aproape de marginea
condensatului. Pentru a înµelege acest comportament ne reamintim c
aproape de marginea condensatului, funcµia de und este proporµion cu
r d cina p trat a distanµei de la marginea condensatului, a³adar energia
cinetic conµine o divergenµ de tip logaritmic.
Lundh et al. au ar tat în Ref. [41] c aceast limitare a aproxima-

µiei Thomas-Fermi poate s e dep sit folosind ecuaµia Gross-Pitaevskii
scris foarte aproape de marginea condensatului. Astfel, pentru un con-
densat unidimensional termenul asociat energiei potenµiale, V (x) |ψ|2 =
m/2ω 2 x2 |ψ|2 , poate aproximat ca F x̃ |ψ|2 unde x̃ m soar distanµa de
la marginea condensatului c tre punctul curent. Ideea din spatele aces-
tei aproximaµii este aceea c funcµia de und Thomas-Fermi reproduce cu
acurateµe rezultatele numerice peste tot mai puµin aproape de marginea
condensatului, regiune în care putem utiliza ecuaµia Gross-Pitaevskii în
care includem aproximaµia liniar a potenµialului extern care conneaz
condensatul. Aceast ecuaµie simplicat permite o soluµie analitic care
ne arat c prin includerea contribuµiei energiei cinetice în funcµionala
Gross-Pitaevskii funcµia de und dobânde³te o coad iar condensatul se
extinde cu mult înafara regiunii indicate de aproximaµia Thomas-Fermi.
Ecuaµia Gross-Pitaevskii aproape de marginea condensatului poate

scris sub forma
25
~ d2 4π~2 a

2
− + F x + |ψ(x)| ψ(x) = µψ(x), (1.84)
2m dx2 m
unde am omis ˜ deasupra lui x. Introducând variabilele scalate y = x/δ ,
unde δ este dat de ~2 /2mδ 2 = F δ , ³i o funcµie de und scalat dat de
Ψ = ψ/b, unde b2 = F mδ/4π~2 a obµinem
Ψ̈ = yΨ + Ψ3 , (1.85)
cu observaµia c derivatele din ecuaµia precedent sunt în raport cu y.

Folosind aceast notaµie aproximaµia Thomas-Fermi devine
√
Ψ= −y, (1.86)
pentru y<0 ³i
Ψ=0 (1.87)
pentru y > 0.
Ecuaµia (1.85) admite atât soluµii numerice cât ³i analitice, pentru y1
putând ar tat u³or c dup liniarizarea ecuaµiei (1.85) se obtine soluµia
aproximativ
!
C 2y 3/2
Ψ ' 1/4 exp − , (1.88)
y 3
√
în timp ce pentru y 1 avem Ψ ' −y , care este tocmai soluµia Thomas-
Fermi. Corecµia de ordinul întâi la soluµia Thomas-Fermi se determin
relativ u³or descompunând funcµia de und sub forma Ψ = Ψ 0 + Ψ1 , unde
Ψ0 este soluµia Thomas-Fermi iar Ψ1 este soluµia ecuaµiei
−Ψ̈1 + yΨ1 + 3Ψ20 Ψ1 = Ψ̈0 . (1.89)

√
Folosind Ψ20 = −y ³i Ψ̈0 = 1/4y −y g sim c
1
Ψ1 ' − √ , (1.90)
8y 2 −y
unde derivata de ordinul 2 a lui Ψ1 a fost neglijat , deoarece contribuie la
termeni de ordin superior lui 1/y . Soluµia asimptotic este astfel dat de
26
√

1
Ψ = −y 1 + 3 . (1.91)
8y
1.3.3 Condensate înc rcate în reµele optice

O problem aparte o reprezint identicarea st rilor staµionare ale unui
condensat înc rcat într-o reµea optic (a se vedea Refs. [20, 42, 43, 90, 91]
pentru o trecere în revist a celor mai importante rezultate). Pentru a
determina st rile staµionare pornim de la densitatea de energie a unui
condensat înc rcat într-o reµea optic ³i aplic m o metod variaµional
pentru determinarea st rilor de energie minim . Folosind funcµionala din
ecuaµia (1.29) cu un potenµial extern periodic avem densitatea de energie
ˆ " #
d/2
~2 dψ(x) 2

1 2πx 2 U 4
E(ψ) = dx + V0 cos |ψ(x)| + |ψ(x)|
d −d/2 2m dx d 2
(1.92)
³i densitatea de particule
ˆ d/2
1
n= dx |ψ(x)|2 . (1.93)
d −d/2
Folosind teorema Bloch funcµia de und se poate scrie ca produs al unei

unde plane ³i al unei funcµii periodice de perioad egal cu cea a reµelei
optice, adic
√
ψ = exp(ikx) nf (x). (1.94)
Deoarece f (x) este funcµie periodic se poate descompune într-o serie de

unde plane, i.e.
X
f (x) = aι exp(i2πιx/d), i = 0, ±1, ±2, ..., ±ιmax , (1.95)
ι
coecienµii undelor plane trebuind s respecte relaµia
X
|ai |2 = 1 (1.96)
27
pentru ca funcµia s e bine normat . Descompunerea lui f (x) de mai sus
poate folosit cu succes în calcule numerice detaliate asupra structurii
de band a condensatului (a se vedea în special rezultatele din Ref. [42]),
îns în cele ce urmeaz vom trunchia seria de unde plane la primii trei
termeni, adic i = 0, 1, −1, astfel încât integralele din ecuaµia (1.92) s
poat calculate analitic. Funcµia de und se scrie a³adar ca
√

i2πx i2πx
ψ= n exp(ikx) a0 + a1 exp + a−1 exp − (1.97)
d d
unde coecienµii a0 , a1 , a−1 sunt astfel ale³i pentru a îndeplinit relaµia
|a0 |2 + |a1 |2 + |a−1 |2 = 1. (1.98)
Cea mai simpl parametrizare care respect constrângerea de mai sus

este dat de a0 = cos(θ), a1 = sin(θ) cos(φ) ³i a−1 = sin(θ) sin(φ), caz în
care cei trei termeni ai energiei condensatului pot calculaµi cu u³urinµ .
Astfel, energia cinetic este dat de
" 2 #
~2

2 2π 2 2 2
2π 2
Ekin = k + 2k sin (θ) cos (φ) − sin (φ) + sin (θ) ,
2m d d
(1.99)
energia potenµial este dat de
Epot = V0 sin(θ) cos(θ)(cos(φ) + sin(φ)), (1.100)
în timp ce energia de interacµie este

1 1
Eint = nU + sin2 (θ) cos2 (θ)(cos(φ) + sin(φ))2 + sin4 (θ) sin2 (2φ) .
2 4
(1.101)
St rile staµionare ale condensatului se determin prin minimizarea ener-
giei totale funcµie de parametrii variaµionali θ ³i φ, adic
∂E
= 0, (1.102)
∂φ
28
Figura 1.2: St rile staµionare ale unui condensat Bose-Einstein înc rcat într-o reµea op-
tic . St rile au fost obµinute prin rezolvarea numeric a ecuaµiilor (1.102).
Am reprezentat cu ro³u st rile staµionare ale condensatului în limita V0 → 0.
³i
∂E
= 0. (1.103)
∂θ
Rezolvând numeric ecuaµiile precedente observ m dou tipuri distincte
de soluµii: soluµiile periodice ce exist de-a lungul primei zone Brillouin ³i
soluµiile ce exist la marginea ³i mijlocul primei zone Brillouin. Acestea din
urm reprezint ni³te soluµii exclusiv neliniare care formeaz bucle închise
la marginea ³i la mijlocul zonei Brillouin. Specicitatea acestor soluµii este
c exist ³i pentru reµele optice de amplitudine foarte mic , ind de fapt
un tren de solitoni lumino³i.
Pe lâng soluµiile discutate mai sus exist ³i soluµii periodice neliniare
a c ror perioad este dublul aceleia a reµelei optice. Aceste st ri au fost
prezise teoretic în Ref. [43] ³i au fost conrmare experimental în Ref. [28].
29
2 Abord ri analitice ale ecuaµiei
Gross-Pitaevskii
În acest capitol introducem tehnici ce permit studiul analitic al dinamicii

condensatelor Bose-Einstein. Al turi de calculele hidrodinamice, metodele
variaµionale reprezint singurele instrumente teoretice care ne furnizeaz
informaµii în form analitic asupra soluµiilor ecuaµiei Gross-Pitaevskii.
Deoarece ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie neliniar cu derivate par-
µiale, majoritatea informaµiilor asupra dinamicii condensatelor sunt ob-
µinute prin metode numerice (a se vedea în acest sens Adhikari et al.
[2, 3, 4, 5, 50]).
În prima parte a capitolului vom introduce o funcµie de prob de form

Gaussian cu caµiva parametri liberi. Aceasta a fost folosit de c tre Perez-
Garcia et al. [63, 64] în scopul de a reduce problema innit-dimensional
a ecuaµiei diferenµiale parµiale la o ecuaµie diferenµial ordinar de ordin 2
pentru parametrii care caracterizeaz soluµia. Soluµia ecuaµiei Schrödinger
liniare ind de form exponenµial , funcµiile de prob de tip Gaussian ofer
rezultate destul de precise pentru condensate de densitate joas , utilitatea
calculului variaµional ind a³adar evident .
În cea de-a doua parte vom ar ta utilitatea introducerii unei funcµii
q-Gaussiene [22, 23, 25, 56], singura capabil s refac analitic atât regi-
mul de densitate joas cât ³i cel de densitate înalt . Metoda variaµional

utilizat const în reducerea ecuaµiei Gross-Pitaevskii la un set de trei ecu-
aµii: dou ecuaµii diferenµiale ordinare neliniare cuplate care descriu faza
³i curbura funcµiei de und ³i o ecuaµie algebric din care rezult l µimea
generalizat a condensatului.
31
2.1 Calcule variaµionale
2.1.1 Calcul variaµional bazat pe funcµii Gaussiene

Pornind de la un gaz tridimensional condensat în sens Bose-Einstein prins
într-o capcan magnetic la T = 0 cu num r x de particule N, scriem
ecuaµia Gross-Pitaevskii
∂ψ(r, t) ~2 2
i~ = − ∇ ψ(r, t) + V (r) ψ(r, t) + U |ψ|2 ψ(r, t) (2.1)
∂t 2m
unde V (r) este potenµialul capcanei dat de
1
mω 2 λ2x x2 + λ2y y 2 + λ2z z 2 ,

V (r) = (2.2)
2
λη (η = x, y, z) reprezentând constantele care descriu anizotropia capcanei.
În acest caz interacµia este dat de U = 4π~a/m unde a este lungimea de
împr ³tiere între dou particule. De reµinut c num rul de particule
ˆ
N= dr |ψ|2 (2.3)
r mâne neschimbat din punct de vedere dinamic în ecuaµia (2.1) chiar dac
V (r) ³i U sunt dependente de timp.
Pentru realizarea calculului variaµional [63, 64] este necesar s folosim
densitatea de Lagrangian
∂ψ ∗ (r, t) ~2

i ∂ψ(r, t)
L = ~ ψ(r, t) ∗
− ψ (r, t) − |∇ψ(r, t|2
2 ∂t ∂t 2m
2πa~2
+V (r) |ψ(r, t)|2 + |ψ(r, t)|4 (2.4)
m
³i un ansatz Gaussian de forma
( )
Y − [η − η0 (t)]2
ψ(x, y, z, t) = A(t) exp , (2.5)
η
2wη2 (t) + iηαη (t) + iη 2 βη (t)
32
unde η = x, y, z , wη sunt l µimile condensatului, βη fazele asociate, η0
centrul anvelopei Gaussiene, αη faza asociat centrului anvelopei Gaus-
siene iar A (t) este amplitudinea funcµiei de und . Integrând densitatea de
Lagrangian în spatiul (x, y, z) obµinem
´ π 3/2 n
L= drL = wx (t) wy (t) wz (t) i~ A∗ Ȧ − AȦ∗
2
2
X 2~ 2 1

β̇η − βη − mω λη wη2 + 2η02
2 2

+ |A|
η=x,y,z
m 2
#
~2 wη2 ~2 αη2 2~2

− + + 2η0 α̇η − αη β η
2m m m
√ )
2π~2 a 4
+ |A| (2.6)
m
din care se obµin ecuaµiile Euler-Lagrange

d ∂L ∂L
− = 0 (2.7)
dt ∂ q̇j ∂qj
unde qj ≡ {wx , wy , wz , A, A∗ , x0 , y0 , z0 , αx , αy , αz , βx , βy , βz } .
Ecuaµiile Euler-Lagrange astfel obµinute ne arat c problema innit-
dimensional a rezolv rii ecuaµiei Gross-Pitaevskii se reduce la o problema
nit-dimensional . Din ecuaµia (2.7) obµinem un set de ecuaµii diferenµiale
ordinare cuplate
d2 1 P
vx + λ2x vx = + 2 , (2.8)
dτ 2 3
vx vx vy vz
d2 1 P
vy + λ2y vy = + 2 , (2.9)
dτ 2 3
vy vx vy vz
d2 1 P
2
vz + λ2z vz = 3
+ 2 , (2.10)
dτ vz vx vy vz
p p
unde τ = ωt, P = 2/πN a/a0 , a0 = ~/(mω) ³i wη = a0 vη cu
η = x, y, z . Aceste ecuaµii descriu dinamica condensatului prin evolu-
µia în timp a l µimii condensatului pe cele trei direcµii ³i au fost folosite
33
pentru determinarea frecvenµelor modurilor colective ale unor condensate
tridimensionale [63].
2.1.2 Calcul variaµional bazat pe funcµii q-Gaussiene

O metod asem n toare celei prezentate în secµiunea anterioar este cea
în care pentru a descrie starea condensatului aproape de starea de baz se
introduce un ansatz q -Gaussian. Spre deosebire de cazul precedent vom
considera acum un condensat unidimensional a c rui dinamic este dat
de varianta unidimensional a ecuaµiei Gross-Pitaevskii, anume

∂ψ(x, t) 1 2 2
i = − ∇ + V (x) + U (t) |ψ (x, t)| ψ (x, t) , (2.11)
∂t 2
unde am considerat pentru simplitate ~ = m = 1. Menµion m c U (t) de-

pinde de timp prin lungimea de împr ³tiere între dou particule, care poate
modicat (ca funcµie de timp) prin a³a-numitele rezonanµe Feshbach (a
se vedea Ref. [65] Cap. 5).
Potenµialul capcanei magnetice parabolice în acest caz este de forma:
Ω2 2
V (x) = x . (2.12)
2
Funcµia de und de prob de tip q -Gaussian este dat de :
1
√
(1 − q (t)) x2 1−q(t) ix2 β(t)

ψ (x, t) = f [q (t)] N 1 − e (2.13)
2w2 (t)
unde {w (t) , β (t) , q (t)} sunt trei parametri liberi dependenµi de timp ce
corespund l µimii condensatului ³i fazei asociate în timp ce parametrul q
indic regimul condensatelor Bose-Einstein.
Impunând condiµia de normare
ˆ
|ψ (x, t)|2 dx = N (2.14)
D
³i folosind domeniul de integrare
34
√" √ #
2w(t) 2w (t)
D = −p ,p (2.15)
1 − q (t) 1 − q (t)
obµinem
(1 − q (t))1/4
f [q (t)] = , (2.16)
1/4 1/2 1/2 1 −3 + q (t)
2 w (t) B ,
2 −1 + q (t)
unde B (., .) este funcµia Euler-Lagrange beta.

Pentru q (t) = 1 ansatzul q -Gaussian red ansatzul valabil pentru con-
densate de densitate joas , anume
1
(1 − q (t)) x2 1−q(t) −x2

lim 1 − = exp (2.17)
q(t)→1 2w2 (t) 2w2 (t)
cu D = (−∞, ∞), în timp ce pentru q (t) = −1 red prolul de densitate

parabolic al regiunii Thomas-Fermi valabil pentru condensate de densitate
înalt , anume
1 s
(1 − q (t)) x2 1−q(t) x2

lim 1− = 1− (2.18)
q(t)→−1 2w2 (t) w2 (t)
cu D = [−w (t) , w (t)].

O alt funcµie care este capabil s interpoleze între cele dou regimuri
ale unui condensat Bose-Einstein este a³a-numita funcµie Sn introdus de
Keçeli et al. [38] :
n
!
X x2k
Sn (x) = exp − (2.19)
k
k=1
care devine funcµie Gaussian pentru n = 1 ³i se transform pentru n → ∞

³i |x| < 1 într-un prol parabolic
35
∞
!
X x2k
= exp ln 1 − x2 = 1 − x2 .

S∞ (x) = exp − (2.20)
k
k=1
Se urmeaz aceea³i pa³i ca ³i în cazul anterior: astfel, se introduce an-

satzul q -Gaussian în Lagrangianul condensatului Bose-Einstein ³i se de-
termin dinamica condensatului folosind ecuaµiile Euler-Lagrange, acestea
ind capabile s descrie dinamica condensatului indiferent de densitate.
Dup o serie de integrale simple obµinem c
L (t) 2w2 (t) β̇ (t) N U (t) w2 (t) Ω2

= + √ ∆ [q (t)]+
N 7 − 3q (t) w (t) 2 7 − 3q (t)
5 − q (t) 2 2
4w (t) β (t)
+ 2 + (2.21)
8w (t) (1 + q (t)) 7 − 3q (t)
unde
√
4
p
πΓ 1 − q(t)−1 1 − q (t)
∆ [q (t)] = . (2.22)
q(t)−3
2B 2 21 , q(t)−1 4
Γ 32 − q(t)−1
Calculând numeric funcµia ∆ [q (t)] observ m c aceast funcµie este aproape

liniar ³i poate aproximat pentru regimul de densitate joas cu:
41 − 9q (t)
∆ [q (t)] = √ (2.23)
64 π
³i pentru cel de densitate înalt cu:
51 − 9q (t)
∆ [q (t)] = √ . (2.24)
100 2
Metoda variaµional în care se utilizeaz ansatzul q -Gaussian funcµio-
neaz cel mai bine pentru condensatele de densitate înalt . În acest caz
36
q (t) este aproape de (dar întotdeauna mai mare ca) −1 ³i nu va avea nici-
odat ca rezultat divergenµa energiei cinetice, ind prima metod care a
fost capabil s descrie dinamic regimul Thomas-Fermi.
Setul de ecuaµii Euler-Lagrange obµinute pentru {w, β, q} este:
q (t) − 5 ∆ [q (t)] N U (t)

− √
4w3 (t) (1 + q (t)) 2w2 (t)
Ω2 + 4β 2 (t) + 2β̇ (t)
+2w (t) = 0 (2.25)
7 − 3q (t)

3q̇ (t)
w (t) 4β (t) − = 2ẇ (t) (2.26)
7 − 3q (t)
6 ∆q [q (t)] N U (t)
− 2 2
+ √
8 (1 + q (t)) w (t) 2w (t)
Ω2 + 4β 2 (t) + 2β̇ (t)
+3w2 (t) = 0 (2.27)
(7 − 3q 2 (t))
unde (.)q reprezint derivata în raport cu q. A³a cum a fost ar tat în
Ref. [56], aceste ecuaµii reproduc ecuaµiile din secµiunea precedent pentru
condensate cu num r mic de particule, în timp ce pentru condensate de
densitate înalt ele reproduc ecuaµiile hidrodinamice introduse de Dalfovo
et al. [19], ecuaµii ce sunt detaliate în secµiunea urm toare.
2.2 Calcule hidrodinamice
Pe lâng metodele variaµionale prezentate mai sus, se pot obµine informaµii

analitice despre dinamica condensatelor Bose-Einstein prin abord ri hidro-
dinamice, prima ³i cea mai simpl ind introdus de Dalfovo et al. [19],
abordare care permite reducerea ecuaµiei Gross-Pitaevskii la un set de ecu-
aµii ordinare diferenµiale pentru condensate de dimensiuni mari. Ecuaµiile
astfel obµinute descriu oscilaµiile de amplitudine mare ale condensatului.
Ca ³i în secµiunea dedicat metodelor variaµionale ce folosesc funcµii Ga-
ussiene, pornim de la ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional dependent
de timp
2 2
∂ψ ~ ∇ 2
i~ = − + V (r) + U |ψ| ψ (2.28)
∂t 2m
37
unde U = 4π~2 a/m, a este lungimea de împr ³tiere iar V (r) este poten-
µialul de connare. A³a cum am v zut mai devreme soluµia staµionar
a ecuaµiei Gross-Pitaevskii este dat de (1.78), un calcul relativ simplu
ar tând c
2/5
1 15
µ= U m3/2 ωx ωy ωz N . (2.29)
2 4π
Luând în calcul efectul operatorului energiei cinetice din (2.28) numai în
faza parametrului de ordine ψ , putem rescrie (2.28) în forma hidrodinamic
∂
ρ + ∇ · (vρ) = 0, (2.30)
∂t
mv 2

∂
m v + ∇ V (r) + U ρ + = 0, (2.31)
∂t 2
unde ρ = |ψ|2 este densitatea ³i v = (ψ ∗ ∇ψ − ψ∇ψ ∗ ) ~/ (2miρ) este viteza

condensatului. Ecuaµia (2.30) reprezint ecuaµia general de continuitate,
iar ecuaµia (2.31) arat natura nerotaµional a vitezei superuidului. Se
observ c rezultatul Thomas-Fermi obµinut anterior coincide cu congu-
raµia de echilibru dat de ecuaµiile (2.30)-(2.31) pentru v = 0 ³i ∂ρ/∂t = 0.
Ecuaµiile hidrodinamice (2.30)-(2.31) au avantajul c ofer frecvenµele
corecte ale modurilor normale ale condensatului în limita unui num r mare
de atomi, dar ³i faptul c permit obµinerea unei ecuaµii algebrice care
guverneaz dispersia micilor oscilaµii.
Folosind pentru soluµiile ecuaµiilor (2.30)-(2.31) prolurile
ρ (r, t) = ax (t) x2 + ay (t) y 2 + az (t) z 2 + a0 (t) , (2.32)

1
∇ αx (t) x2 + αy (t) y 2 + αz (t) z 2 ,

v = (2.33)
2
unde ecuaµia (2.32) este limitat la regiunea în care ρ ≥ 0,
a0 = − (15N/8π)2/5 (ax ay az )1/5

p
iar aη = ~/mωη , se obµin dou seturi de ecuaµii diferenµiale cuplate,
anume
38
X
ȧi + 2ai αi + ai αj = 0 (2.34)
j

2g
α̇i + αi2 + ωi2 + ai = 0 (2.35)
m
unde ai ³i αi sunt coecienµi dependenµi de timp cu i, j = x, y, z . Prin
calcularea lui αi în termeni de ȧi /ai ³i prin introducerea unor variabile
−1
adimensionale noi bi denite implicit prin ai = −mωi2 2gbx by bz b2i , ecu-
aµiile (2.34) se reduc la αi = b˙i /bi în timp ce ecuaµiile (2.35) devin:
ωi2
b¨i + ωi2 bi − = 0, (2.36)
bi bx by bz
unde al doilea ³i al treilea termen dau efectul capcanei externe ³i respec-
tiv al forµelor interatomice. Se pot obµine astfel razele p tratice medii ³i
vitezele norului atomic funcµie de bi :
´

2 2µ
ri ≡ 1
N drρ (r, t) ri2 = 2 b2i (2.37)
7mω0i
´

2 2µ
vi ≡ 1
N drρ (r, t) vi2 = 2 ḃ2i (2.38)
7mω0i
unde µ este dat de (2.29).
2.3 Teoria stabilit µii
Una din cele mai simple metode de a investiga stabilitatea dinamic a unui
condensat Bose-Einstein porne³te de la abordarea variaµional a dinamicii
condensatului. Astfel, pornind de la Lagrangianul asociat unui condensat
uni-dimensional
ˆ∞ "
∗
2 #
i ∂ψ ∂ψ ∂ψ
ψ∗ − + U0 |ψ|4 ,

L = dx −ψ (2.39)
2 ∂t ∂t ∂x
−∞
39
scris aici, pentru simplitate, pentru ~=1 ³i m = 1/2, ³i limitând analiza
variaµional la soluµii de tip und plan , anume
ψ(x, t) = ψ0 exp (i(kx − ωt)) (2.40)
putem scrie deviaµiile de la o und plan sub forma
δψ = (a(t)exp(iφa (t))exp(iqx) + b(t)exp(iφb (t))exp(−iqx))

×exp(i(kx − ω(t)). (2.41)
Considerând, în plus, condiµii periodice la limit pentru x ∈ [0, 2π] obµinem

cu u³urinµ c

L = −2π a2 φ̇a + b2 φ̇b + 2π U ψ02 − q 2 a2 + b2 − πU0 ψo4

−4qkπ a2 − b2 + 4πU0 ψ02 ab cos (φa + φb )

+U0 π a4 + b4 + 4a2 b2 ,

(2.42)
ceea ce sugereaz c putem interpreta φa ³i φb drept coordonate genera-

lizate, A(t) = 2a2 (t) ³i B(t) = 2b2 (t) ind variabilele canonice asociate
corespunz toare unui Hamiltonian de forma
U ψ02 − q 2 (A + B) − 2qk (A − B)

Hef f =
√ U
+2U ψ02 AB cos (φa + φb ) + A2 + B 2 + 4AB . (2.43)

4
Ecuaµiile Lagrange sunt date de
aφ̇a = C1 a + C2 bcos (φa + φb ) + U a a2 + 2b2

(2.44)
ȧ = C2 bsin (φa + φb ) (2.45)

2 2

bφ̇b = C3 b + C2 acos (φa + φb ) + U b b + 2a (2.46)
ḃ = C2 asin (φa + φb ) (2.47)
unde C1 = U0 ψ02 − q 2 − 2qk , C2 = U0 ψ02 ³i C3 = U0 ψ0 − q 2 . Considerând

c a este mic, ecuaµiile se pot rescrie sub forma
40
a = b (2.48)
ȧ = C2 asin (φa + φb ) (2.49)
φ̇a + φ̇b = (C1 + C3 ) + 2C2 cos (φa − φb ) (2.50)
2 ³i mai mici. Ultima ecuaµie

unde am neglijat termeni de O a se poate
rezolva analitic relativ u³or obµinând c
φ(t) = φa (t) + φb (t) (2.51)

q 
2U ψ02 − q 2
q
2U ψ02 − q 2  .(2.52)

= 2arctan  tanh tq
q
Se observ acum cu u³urinµ c instabilitatea dinamic a condensatului

este determinat de semnul termenului 2U ψ02 − q 2 . Astfel, pentru 2U ψ02 −
q2 < 0
2U ψ02 2
q
2 2

a (t) ∼ 1 − sin 2
t q − 2U ψ0 q 2 (2.53)
q2
iar condensatul este într-un regim de oscilaµii periodice stabile, în timp
ce pentru 2U ψ02 − q 2 > 0 condensatul intr într-un regim instabil în care
micile oscilaµii sunt amplicate exponenµial, anume
2U ψ02
q
2 2 2

a (t) ∼ 1 + sinh 2 2
t q − 2U ψ0 q . (2.54)
q2
Pe lâng ecuaµiile (2.53) ³i (2.54) care descriu dinamica condensatului în
interiorul regimului stabil ³i al celui instabil putem determina, de aseme-
nea, dinamica condensatului chiar la graniµa dintre regimul stabil ³i cel
instabil, anume 2U ψ02 = q 2 . Rescriind ecuaµiile (2.48)-(2.50) obµinem
ȧ = U ψ02 asin(φ) (2.55)
³i
41
φ̇ = −2U ψ02 + 2U ψ02 cos(φ). (2.56)
Soluµia acestui sistem este dat de

1
φ = 2arctan (2.57)
2U ψ02 t + c
³i
q 2
1 + 2U ψ02 t + c
a(t) = √ , (2.58)
1 + c2
a³adar la graniµa dintre regimul stabil ³i cel instabil soluµiile sunt tot in-
stabile îns instabilitatea nu este exponenµial ci doar liniar .
42
3 Modele discrete
Ecuaµia Gross-Pitaevskii discutat în capitolele precedente permite abor-
d ri variaµionale pentru condensate relativ omogene, caz în care dinamica
sistemului este redus la câteva ecuaµii diferenµiale ordinare, îns acestea
nu pot extinse cu u³urinµ pentru condensate înc rcate în reµele op-
tice. Astfel, pentru soluµia ecuaµiei Gross-Pitaevskii uni-dimensionale cu
un potenµial periodic de forma
πx
V (x) = 2V0 cos2 , (3.1)
d
trebuie c utate metode care s permit descrierea unor soluµii periodice, de
perioad egal cu perioada reµelei optice. Metodele precedente de minimi-
zare a energiei (scris acum pentru pentru o singur celul a potenµialului
extern)
ˆd " #
~2 dψ(x) 2

2πx U
E = dx + V0 cos |ψ(x)|2 + |ψ(x)|4 (3.2)
2m dx d 2
−d
pot , în principiu, aplicate, dar lipsa unei funcµii test exibile analitic
face ca ecuaµiile nale s e foarte complicate. O alt variant este s
descompunem funcµia de und sub forma
X
Ψ = ψn (t)Φn (r), (3.3)
n
unde prefactorii ψn (t) pot lua valori complexe, iar anvelopele Φn (r) =
Φ(r−rn ) sunt reale, identice ³i normate la unitate, ecuaµia Gross-Pitaevskii
putând rescris sub forma
43
X dψl (t) ~2 X d2 Φl (x) X
i~ Φl (x) = − ψl (t) + V (x) ψl (t)Φl (t)
dt 2m dx2
l l l
2
X X
+U ψl (t)Φl (x) ψm (t)Φm (x). (3.4)

m
l
Num rul de atomi din condensat este obµinut din formula
X
N= |ψn |2 . (3.5)
n
Înmulµind ecuaµia (3.4) cu Φn , unde n este arbitrar ales, ³i integrând în

stânga ³i dreapta dup x obµinem întâi
ˆ
~2 X d2 Φl (x)

dψn (t)
i~ = − ψl (t) dxΦn (x)
dt 2m dx2
l
ˆ
 2 
X X
+U0 dx Φn (x) ψl (t)Φl (x) ψm (t)Φm (x)

m
l
X ˆ
+ ψl (t) dxV (x)Φn (x)Φl (x) (3.6)
l
³i apoi
ˆ
~2 X dΦl (x) d2 Φn (x)

dψn (t)
i~ = ψl (t) dx
dt 2m dx dx
l
X ˆ
+ ψl (t) dxV (x)Φn (x)Φl (x)
l
ˆ
+U0 |ψn (t)|2 ψn (t) Φ4n (x), (3.7)
unde
ˆ ˆ
~ dΦn (x) dΦn±1 (x)
c±1 = dx + dxV (x)Φn±1 (x)Φn (x), (3.8)
2m dx dx
44
ˆ 2 ˆ
~ dΦn (x)
c0 = dx + dxV (x)Φn (x)2 , (3.9)
2m dx
³i
ˆ
Ũ = U dxΦ4n (x), (3.10)
unde pentru simplitate vom scrie Ũ drept U, rescalarea lui U dat de

ecuaµia (3.10) ind implicit . Pentru a trece de la ecuaµia (3.6) la ecuaµia
(3.7) am considerat condiµii periodice la frontiera astfel încât

dΦl (x)
Φn (x) = 0, (3.11)
dt B
unde B este marginea reµelei, ³i am presupus c
ˆ
drΦm Φ2l Φn 6= 0 (3.12)
doar pentru m diferit de l ³i diferit de n. Presupunând, de asemenea, c
ˆ ˆ
dxV (x)Φn−1 (x)Φn (x) ∼
= dxV (x)Φn+1 (x)Φn (x) (3.13)
³i
ˆ ˆ
dΦ(x) dΦn+1 (x) ∼ dΦn (x) dΦn−1 (x)
dx = dx (3.14)
dx dx dx dx
ecuaµia se simplic substanµial ³i poate scris sub forma
dψn (t)
i~ = n + U |ψn |2 ψn (t) − K (ψn−1 (t) + ψn+1 (t)) . (3.15)
dt
45
3.1 St ri staµionare
Varianta independent de timp a ecuaµiei precedente se poate obµine por-

nind de la Hamiltonianul
X 1 4

∗ ∗
H = − K ψn ψn+1 + ψn ψn+1 − U |ψn | (3.16)
n
2
³i minimizând
∂
(H − µN ) = 0, (3.17)
∂ψ ∗
unde µ este, ca în capitolele precedente, multiplicatorul Lagrange introdus
pentru a asigura num rul constant de particule. Ecuaµia obµinut este de
forma
U |ψn |2 ψn − K (ψn+1 + ψn−1 ) − µψn = 0, (3.18)
iar pentru a ne apropia de soluµiile de tip Bloch ale unei ecuaµii Schrödinger
cu un potenµial periodic rescriem ψn sub forma ψn = einkd gn , de unde
obµinem
U |gn |2 gn − Kgn+1 exp (ikd) − Kgn−1 exp (−ikd) − µgn = 0.(3.19)
Num rul de particule din condensat îl obµinem însumând particulele din

ecare minim al potenµialului. În cele ce urmeaz vom considera soluµii cu
periodicitate 2p astfel încât
gn = gn+2p (3.20)
num rul de particule dintr-o perioad ind dat de
2p
X
|gj |2 = Na . (3.21)
j=1
46
St rile cu p=0 corespund clasicelor st ri de tip Bloch, în timp ce st rile
cu p=1 sunt a³a-numitele st ri de perioad dubl (a se vedea Ref. [43]
pentru o analiz detaliat ). Pentru st rile de tip Bloch avem gn = g ,
a³adar
√
ψn = exp(iknd) ν (3.22)
iar
1
µ = −2K cos(kd) + U ν, (3.23)
2
energia unei particule ind egal cu
1
E = −2K cos(kd) + U ν. (3.24)
2
Pentru urm toarea band , p = 1, folosim condiµiile la frontier g0 = g2 ³i
g1 = g3 , obµinând u³or din ecuaµiile (3.19) c

2 2
|g2 | |g1 |
U |g1 | − |g2 | = exp (i (φ2 − φ1 )) − exp (i (φ1 − φ2 ))
|g1 | |g2 |
×2K cos(kd). (3.25)
Cum φj poate 0 sau π rezult u³or c energia unei particule este egal
cu
K2 2
E = 2 cos (kd) + U ν. (3.26)
Uν
Particularitatea acestei st ri este c potenµialul chimic µ = 2U ν este inde-
pendent de k, ν ind num rul mediu de atomi din ecare minim al reµelei
optice. Considerând c st rile cu p=1 sunt formate prin repetarea unei
celule ce cuprinde dou minime de potenµial indexate, pentru simplitate,
cu a ³i b, un calcul simplu ne arat c num rul de atomi din ecare site al
celulei periodice este dat de
47
s 2
K
Na = ν + ν2 −4 cos2 (kd) (3.27)
U
³i
s 2
K
Nb = ν − ν2 −4 cos2 (kd), (3.28)
U
ga ³i gb ind date de
v s
u 2
u K
ga = ν+ ν2 −4 cos2 (kd) (3.29)
t
U
³i
n π o
gb = expi [1 + sign (cos(kd))]
v 2s
u 2
u
2
K
× ν− ν −4 cos2 (kd). (3.30)
t
U
Observ m imediat c st rile de perioad dubl exist atâta vreme cât
Uν
|cos (kd)| ≤ , (3.31)
2K
a³adar o asemenea stare exist indiferent de valoarea interacµiei interato-
mice U atâta vreme cât |k| este sucient de aproape de π/2d.
Când am determinat soluµiile de perioada p=1 utilizând ecuaµia (3.25)
am urm rit soluµiile nedegenerate, anume acelea care au perioada doi atât
în raport cu gj cât ³i în raport cu |gj |2 . Exist îns ³i o clasa de soluµii
degenerate care au perioada doi în raport cu gj ³i perioada unu în raport
2
cu |gj | . Pentru determinarea acestora pornim de la ecuaµiile (3.19) scrise
explicit pentru o stare cu p = 1, anume
48
U |ga |2 ga − µga = 2Kgb cos(kd) (3.32)
³i
U |gb |2 gb − µgb = 2Kga cos(kd), (3.33)
³i x m |ga | = |gb |. Aceast ultim constrângere implic
U N − µ = 2K cos(kd)exp (i (φb − φa )) (3.34)
³i
U N − µ = 2K cos(kd)exp (i (φa − φb )) , (3.35)
unde N = Na = Nb . Din aceste ecuaµii se determin relativ u³or potenµi-

alul chimic
µ = 2K cos(kd) + U ν (3.36)
³i energia per particul
1
E = 2K cos(kd) + U ν. (3.37)
2
3.2 Stabilitatea st rilor staµionare
Pentru a investiga stabilitatea energetic ³i dinamica a unei st ri staµionare

vom considera în cele ce urmeaz o deviaµie de forma
δgn = exp(iknd) (un exp(iqnd) + vn∗ exp(−iqnd)) (3.38)
a c rei evoluµie în timp este dat de
49
dgn
i~ = U |gn |2 gn − Kgn+1 eikd − Kgn−1 e−ikd − µgn . (3.39)
dt
În cele ce urmeaz vom analiza, pe rând, st rile de tip Bloch ³i st rile
de perioad dubl identicând pentru ecare stare domeniile stabilit µii
energetice ³i dinamice. Pentru stabilitatea energetic vom scrie contribuµia
deviaµiei la funcµionala de energie a condensatului sub forma unei forme
p tratice, în timp ce pentru stabilitatea dinamic vom investiga valorile
proprii ale sistemului dinamic ce descrie evoluµia în timp a amplitudinilor
deviaµiilor.
3.2.1 St ri Bloch

Contribuµia deviaµiei (3.38) la funcµionala energiei poate scris cu u³u-
rinµ sub forma

2 ∗ ∗ U ν + 4E Uν u
δ G = (u v ) , (3.40)
Uν U ν + 4E− v
| {z }
Â
4E± = E (k ± q) − E(k), (3.41)
unde E(k) este energia per particul din ecuaµia (3.24). Instabilitatea
energetic apare atunci când Â are valori proprii negative, în timp ce
instabilitatea dinamic apare atunci când σ̂z Â are valori complexe, unde
σ̂ z este bine-cunoscuta matrice Pauli. Valorile proprii ale lui Â sunt date
de

2 qd
λ1 = U + 4K cos(kd)sin
2
q
+ U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd) (3.42)
³i

2 qd
λ2 = U + 4K cos(kd)sin
2
q
− U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd), (3.43)
50
a³adar sistemul este stabil atunci când
2
2 qd
U + 4cos(kd)sin ≥ U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd). (3.44)
2
Se poate ar ta u³or c inegalitatea precedent poate rescris sub forma

Uν 2 qd 2
cos(kd) + sin ≥ sin (kd), (3.45)
2K 2
de unde obµinem imediat c sistemul devine instabil atunci când

Uν 2 qd 2
cos(kd) + sin = sin (kd). (3.46)
2K 2
Aceast ecuaµie arat , pe de o parte, c pentru valori sc zute ale lui |k|
sistemul devine instabil pentru q → 0, în timp ce pe de alt parte reproduce
criteriul lui Landau pentru stabilitate energetice în limita kd 1, anume
Uν
sin(kd)tan(kd) < . (3.47)
2K
Similar, analiza valorilor proprii ale matricei σ̂z Â arat c sistemul este
stabil din punct de vedere dinamic când

2 qd Uν
cos(kd)sin > − , (3.48)
2 2K
în cazul în care cos(kd) > 0, ³i
2

qd Uν
cos(kd) sin
2 <− , (3.49)
2K
în cazul în care cos(kd) < 0.
51
3.2.2 St ri de perioad dubl
O analiz similar poate efectuat pentru st rile de perioad dubl , caz
în care contribuµia deviaµiei (3.38) la funcµionala energiei
2 h
X
δ2G = − K (δψn∗ δψn+1 + c.c.) + µ |δψn |2
n=1
U ∗ 2 2
2 ∗ 2 2 2
− (ψn ) δψn + ψn (δψn ) + 4 |ψn | |δψn | (3.50)
2
poate scris sub forma
δ 2 G = −2K ((u∗1 u2 + u1 u∗2 ) cos (kd + qd) + (v1∗ v2 + v1 v2∗ ) cos (kd − qd))
2 h
X 2 µ i
+U uj vj∗ gj∗ + u∗j vj gj2 + 2 |gj |2 − |uj |2 + |vj |2 .
U
j=1
Dup o analiz atent a termenilor din ecuaµia precedent observ m c ei

pot scri³i, ca mai devreme, drept o form p tratic
Â
z
t  }| { 
u∗1
 
f ... ... ... u1
∗
v1   ... f ... ...   v1
δ2G = 
     
, (3.51)
 u∗2   ... ... −f ...   u2 
v2∗ ... ... ... −f v2
unde f = |g1 |2 − |g2 |2 , în care, pentru simplitate, nu am trecut decât

termenii diagonali. De fapt, se poate ar ta c datorit alternanµei de semn
observate pe diagonala principal a matricei Â aceasta are întotdeauna
valori proprii atât negative cât ³i pozitive, a³adar st rile de perioad dubl
sunt echivalente cu ni³te puncte ³a.
Pentru analiza stabilit µii dinamice trebuie s scriem în mod explicit
ecuaµiile care descriu dinamica deviaµiei, a³adar din ecuaµia general
dδgn
i~ = U |gn |2 δgn + U gn2 δgn∗ − Kδgn+1 eikd − Kδgn−1 e−ikd − µδgn
dt
52
obµinem o ecuaµie pentru δga , anume
dua iqnd dva∗ −iqnd

h
i~ e + e = U |ga |2 − µ ua eiqnd + va∗ e−iqnd
dt dt

+U (ga )2 u∗a e−iqnd + va eiqnd
−2Kub cos (kd + qd) eiqnd
i
−2Kvb∗ cos (kd − qd) eiqnd , (3.52)
³i o alt ecuaµie pentru δgb , anume

dub iq(n+1)d
i~ e
dt
dvb∗ −iq(n+1)d
h n o
+ e = U |gb |2 − µ ub eiq(n+1)d + vb∗ e−iq(n+1)d
dt
n o
+U (gb )2 u∗b e−iq(n+1)d + vb eiq(n+1)d
−2Kua cos (kd + qd) eiq(n+1)d
o
−2Kva∗ cos (kd − qd) e−iq(n+1)d . (3.53)
Aceste ecuaµii trebuie rescrise sub forma a patru ecuaµii diferenµiale ordi-
nare (reale) care descriu dinamica p rµii reale ³i dinamica p rµii imaginare
a celor dou deviaµii, anume
dua
i~ = 2U |ga |2 − µ ua + U (ga )2 va − 2K cos (kd + qd) ub ,
dt
dva
i~ = − 2U |ga |2 − µ va + U (ga∗ )2 ua + 2K cos (kd − qd) vb ,
dt
dub
i~ = 2U |gb |2 − µ ub + U (gb )2 vb − 2K cos (kd + qd) ua ,
dt
³i
53
dub
i~ = − 2U |gb |2 − µ vb + U (gb∗ )2 ub − 2K cos (kd − qd) va .
dt
Pentru a determina domeniul de stabilitate, ecuaµiile precedente trebu-
iesc rescrise sub forma matricial
dΨ
i~ = B̂Ψ, (3.54)
dt
unde
 K 
Na − Nb Na e2iϕ −2 cosθ+ 0
 U 
 −Na e−2iϕ Nb − Na
 K 
0 2 cosθ− 
B̂ = U 
 U 
 −2 K cosθ

+ 0 Nb − Na Nb e2iϕ 
U
 
K
 
0 2 cosθ− −Nb e−2iϕ Na − Nb
U
cu θ+ = kd + qd iar θ− = kd − qd. Valorile proprii ale matricei B̂ sunt

date de
h
λB̂,1,2,3,4 = (νU/K)2 − 6cos2 (kd) + cos2 (kd − qd) + cos2 (kd + qd)
1/2
∓ −1 + (νU/K)2 ± cos (2kd) − 2cos2 (kd) cos (2qd)
i
× −3 + (νU/K)2 − cos (2kd) + 2sin2 (kd) cos (2qd) ,
a³adar pentru νU/K ≥ 2 obµinem soluµii stabile atunci când
 " 2 #
 −4 + 4 −2 + ν U

cos (2kd) − 4cos (4kd) < 0
K . (3.55)

U
2
−2 + ν K + cos (2kd) (−3 + cos (2qd)) > 0

54
4 Ecuaµiile Schrödinger
nepolinomiale
Propriet µile statice ³i dinamice ale condensatelor Bose-Einsten au fost
examinate de-a lungul timpului folosind diferite specii atomice ³i capcane
magnetice cu geometrii dintre cele mai diverse. Deoarece soluµiile numerice
ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii sunt extrem de cronofage (a se vedea în acest
sens studiile lui Adhikari et al. [2, 3, 4, 5, 50]) a fost acordat o atenµie
special deriv rii unor ecuaµii uni- ³i bi-dimensionale ce pot descrie într-o
manier mai simpl (atât analitic cât ³i numeric) dinamica condensatelor
în form de µigaret ³i în form de disc. Folosind funcµiile de prob intro-
duse în capitolul precedent, ar t m în acest capitol cum pot construite
ecuaµii Schrödinger nepolinomiale croite anume pentru condensate de tip
µigaret ³i de tip disc. Metoda folosit este de tip variaµional ³i a fost in-
trodus pentru prima dat de Salasnich et al. [72], care a determinat dou
asemenea ecuaµii nepolinomiale pentru condensate de densitate sc zut .
În prima parte a acestui capitol vom trece în revist rezultatele obµinute
de Salasnich et al. [72, 74, 73], în timp ce în a doua parte vom prezenta
o ecuaµie nou care descrie condensate în form de µigaret de densitate
înalt [60].
4.1 Regimul de densitate joas
Descrierea dinamicii axiale a unui condensat Bose-Einstein connat de un

potenµial extern cu simetrie cilindric a fost realizat cu ajutorul unei
metode variaµionale de c tre Salasnich et al. [72]. Punctul de pornire
al tratamentului variaµional este ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional
dependent de timp care descrie funcµia de und macroscopic ψ(r, t) a
condensatului
55
~2 2

∂ 2
i~ ψ (r, t) = − ∇ + V (r) + U N |ψ (r, t)| ψ (r, t) , (4.1)
∂t 2m
unde V (r) reprezint potenµialul extern al capcanei, U = 4π~2 a/m este

amplitudinea de împr ³tiere ³i a este lungimea de împr ³tiere între dou
particule, iar N reprezint num rul de bosoni condensaµi. Funcµia de und
în acest caz este normat la 1, anume
ˆ
dr |ψ (r,t)|2 = 1. (4.2)
A³a cum am v zut în capitolele precedente, ecuaµia Gross-Pitaevskii tri-

dimensional poate obµinut folosind principiul acµiunii minime dac este
considerat ecuaµie Euler-Lagrange a urm toarei funcµionale de acµiune:
ˆ
~2 2

∂ 1
S = dtdrψ ∗ i~ + ∇ − V (r) − gN |ψ (r, t)|2 ψ. (4.3)
∂t 2m 2
V (r) = 12 mω⊥
2 x2 + y 2 +V (z) datorit

Potenµialul extern este de forma
simetriei cilindrice, iar V (z) poate un potenµial oarecare.
Pentru descrierea dinamicii colective a condensatelor Bose-Einstein se
folose³te în acest caz tehnica variaµional cea mai simpl , bazat pe funcµii
Gaussiene, deoarece în limita unei amplitudini de împr ³tiere nule acestea
devin soluµiile exacte ale ecuaµiei Schrödinger.
Funcµionala de acµiune S este simplicat folosind o funcµie de und de
prob de forma:
ψ (r, t) = φ (x, y, t; σ (z, t)) f (z, t) (4.4)
unde atât φ cât ³i f sunt normate la 1 iar φ este
− x2 + y 2

exp
2σ (z, t)2
φ (x, y, t; σ (z, t)) = . (4.5)
π 1/2 σ (z, t)
56
Funcµiile variaµionale σ (z, t) ³i f (z, t) sunt determinate prin minimiza-
rea funcµionalei de acµiune dup calcularea integralelor în planul (x, y).
Pentru a calcula integralele precedente se presupune c funcµia de und
transversal φ variaz lent de-a lungul direcµiei axiale ³i se ia în considerare
2 2 2 2
doar direcµia transversal , adic ∇ φ ' ∇⊥ φ unde ∇⊥ = ∂ /∂x +∂ /∂y .
2 2 2
Introducând funcµia de und în ecuaµia (4.3) ³i integrând spaµial dup x

³i y , funcµionala de acµiune devine:
ˆ
~2 ∂ 2 σ −2

∂ 1
S = dtdzf ∗ (z, t) i~ + 2
− V (z) − gN |f (z, t)|2
∂t 2m ∂z 2 2π
2
~2 −2 mω⊥

2
− σ − σ f (z, t) . (4.6)
2m 2
Ecuaµiile Euler-Lagrange pentru f∗ ³i σ sunt:
~2 ∂ 2 σ −2

∂
i~ f (z, t) = − 2
+ V (z) + gN |f (z, t)|2
∂t 2m ∂z 2π
2 2
~ −2 mω⊥ 2
+ σ + σ f (z, t) (4.7)
2m 2
³i
~2 −3 1 1 σ −3
2
σ − mω⊥ σ + gN |f (z, t)|2 = 0 (4.8)
2m 2 2 2π
Cea de-a doua ecuaµie este o ecuaµie algebric care se poate rezolva analitic.
p
Soluµia obµinut arat leg tura între
p σ ³i f , adic σ 2 = a2⊥ 1 + 2as N |f |
unde a⊥ = ~/mω⊥ este lungimea oscilatorului pe direcµia transversal .
În acest caz σ depinde de z ³i de t din cauza dependenµei de timp ³i spaµiu
2
a lui |f | .
Acest rezultat este introdus în ecuaµia (4.7), obµinându-se în nal o

ecuaµie Schrödinger dependent de timp care are structura nepolinomial ,
anume
57
 2
∂ ~ ∂2 gN f (z, t)
i~ f (z, t) = − + V (z) +
2m ∂z 2 2πa2⊥
q
∂t
1 + 2as N |f (z, t)|2

~ω⊥  1
+ q
2
1 + 2as N |f (z, t)|2
q
2
+ 1 + 2as N |f (z, t)| f (z, t) . (4.9)
A³a cum a fost precizat mai devreme ecuaµia a fost introdus în literatura
de specialitate de Salasnich et al. [72], ind deja folosit într-un num r
mare de studii dedicate dinamicii solitonilor, undelor de ³oc, undelor de
densitate, etc. Ecuaµia poate simplicat prin neglijarea componentei
longitudinale a potenµialului extern ³i calcularea explicit a radicalilor de
unde obµinem
 
2 2
∂f ~ ∂ 1 + 3as N |f |
i~ = − + ~ωr q  f. (4.10)
∂t 2m ∂z 2
1 + 2as N |f |2
4.2 Regimul de densitate înalt
4.2.1 Condensate cuasi-unidimensionale

Pentru un condensat Bose-Einstein în form de µigaret de densitate înalt ,
metoda introdus de Salasnich et al. [72, 74, 73] este lipsit de acurateµe
datorit ansatzului Gaussian, îns se poate obµine o ecuaµie nepolinomi-
al similar folosind drept ansatz pentru componenta radial a funcµiei
de und funcµia q -Gaussian discutat în capitolul precedent. Punctul de
pornire este ca ³i în secµiunea precedent ecuaµia Gross-Pitaevkii ³i func-
µionala de acµiune asociat , a se vedea ecuaµiile (4.1) ³i (4.3), cu observaµia
c acum vom descompune funcµia de und sub forma
ψ (r, t) = φ (r, t; a (z, t) , q (z, t)) f (z, t) (4.11)
58
unde φ ³i f reprezint partea longitudinal ³i transversal a funcµiei de
und iar
1/(1−q)
φ (r, t; a, q) = c 1 − r2 a (1 − q) (4.12)
cu a ³i q funcµii de z ³i de t. Acest ansatz are avantajul de a descrie la q=1

prolul radial de densitate mic folosit de Salasnich et al. [72, 74, 73], dar
³i de a reda ecuaµiile hidrodinamice ale regimului Thomas-Fermi în veci-
n tatea lui q = −1 (a se vedea Ref. [56]). În cel de-al doilea caz ansatzul
descrie atât partea central a condensatului cât ³i suprafaµa acestuia, ceea
ce înseamn c funcµia ³i derivatele ei se integreaz cu u³urinµ ³i nu exist
nici o singularitate în energia cinetic a condensatului. Prin normarea an-
satzului radial la 1 obµinem:
r
a (3 − q)
c = . (4.13)
π
Presupunând ca în secµiunea precedent c funcµia de und transversal φ

variaz u³or de-a lungul direcµiei axiale faµ de direcµia transversal , adic
∂2φ ∂2φ
∇2 φ ≈ + 2 (4.14)
∂x2 ∂y
³i integrând în planul (x, y), funcµionala devine
ˆ
~ ∂2

∗ ∂
S [f (z, t)] = dtdzf (z, t) i~ +
∂t 2m ∂z 2
gN |f (z, t)|2 a (q − 3)2 ~2 2a (q − 3)
− +
2 π (5 − q) 2m 1 + q
mω⊥2
1
− f (z, t) , (4.15)
2 2a (2 − q)
putând u³or minimizat prin ecuaµiile Euler-Lagrange pentru {f, f ∗ , a, q}.

Astfel, vom avea:
59
"
2
∂f (z, t) ~2 ∂ 2 2 a (q − 3)
i~ = − + gN |f (z, t)|
∂t 2m ∂z 2 π (5 − q)
2
~2 a (3 − q)

mω⊥
+ + f (z, t) (4.16)
m 1+q 4a (2 − q)
pentru f∗ (împreun cu conjugata complex pentru f ),
gN |f (z, t)|2 (q − 3)2 ~2 (3 − q) mω 2

+ − 2 ⊥ = 0 (4.17)
2π (5 − q) m 1+q 4a (2 − q)
pentru a, ³i
!
gN |f (z, t)|2 2a (q − 3) a (q − 3)2
+
2 π (5 − q) π (q − 5)2
2
~2 a (3 − q)

a mω⊥
− + + = 0 (4.18)
m (1 + q)2 1+q 4a (2 − q)2
pentru q. În timp ce ultimele dou ecuaµii nu pot rezolvate analitic pentru
o valoare arbitrar a lui N, poate u³or de ar tat c pentru N 1 avem
1/3
2
q ≈ −1 + 3 (4.19)
as |f (z, t)|2 N
mω⊥
a ≈ q (4.20)
8~ as |f (z, t)|2 N
În cele din urm , folosind ecuaµiile (4.16), (4.19) ³i (4.20) ³i neglijând

termeni de O(N −1/6 ) ³i mai mici, avem:
~2 ∂ 2
q
∂f (z, t)
i~ = − + 2~ω ⊥ as |f (z, t)|2 N
∂t 2m ∂z 2
#)
21/3 1/6
− as |f (z, t)|2 N f (z, t) . (4.21)
3
60
Aceast ecuaµie este echivalent pentru densit µi mari cu aceea introdus
de Muñoz-Mateo ³i Delgado [47, 48, 49] ³i anume:
∂f (z, t) ~2 ∂ 2 f (z, t)
q
i~ = − + ~ω⊥ 1 + 4as N |f |2 f (z, t) (4.22)
∂t 2m ∂z 2
Spre deosebire de ecuaµia (4.21) aceast ecuaµie ia în considerare supra-
faµa condensatului, prin coada scurt a funcµiei q-Gaussiene. Varianta
bidimensional a ecuaµiei este analizat mai jos.
Ecuaµia (4.21) va folosit în capitolul urm tor pentru determinarea pe-
rioadei undelor Faraday ce apar într-un condensat de tip µigaret connat
într-o capcan magnetic a c rei component transversal este modulat
periodic în intensitate.
4.2.2 Condensate cuasi-bidimensionale

Ecuaµiile derivate în secµiunile precedente sunt ecuaµii unidimensionale ce
descriu cu precizie dinamica condensatelor în form de µigaret . În aceast
secµiune prezent m o ecuaµie bidimensional care descrie dinamica conden-
satelor în form de disc pentru condensate de densit µi mari.
Pornim din nou de la ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional ³i funcµio-
nala de acµiune asociat , a se vedea ecuaµiile (4.1) ³i (4.3), ³i un potenµial
de forma
1 2 2 1
V (r) = mω⊥ r + mωz2 z 2 (4.23)
2 2
îns acum folosim o descompunere a funcµiei de und bazat pe un ansatz
q-Gaussian longitudinal
ψ (r, t) = φ (z, t; w (r, t) , q (r, t)) f (r, t) , (4.24)
unde φ ³i f reprezint componenta axial ³i transversal a funcµiei de und

iar
1/(1−q)
z 2 (1 − q)

φ (z, t; w, q) = c 1 − (4.25)
2w2
61
cu w ³i q funcµii de r ³i t. Subliniem ca mai devreme c acest ansatz este
extrem de versatil ³i poate descrie atât prolul radial de densitate joas
cât ³i cel de densitate înalt , dup cum q = 1 corespunde ansatzului usual
folosit de Salasnich et al., în timp ce q = −1 reproduce rezultatele din
regimul Thomas-Fermi. În vecin tatea lui q = −1 ansatzul descrie atât
partea central a condensatului cât ³i suprafaµa lui. Componenta axial a
ansatzului este normat la 1, de unde rezult
1/4 1/2
1−q 1 q−3
c = wB , (4.26)
2 2 q−1
unde B (·, ·) este funcµia beta uzual .
Presupunând c φ este variat u³or de-a lungul direcµiei transversale

faµ de direcµia axial , adic ∇2 φ ≈ ∂ 2 φ/∂z 2 , ³i efectuând integrarea pe
axa z, funcµionala de acµiune se simplic la
ˆ
~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2

∗ ∂
S [f (r, t)] = dtdrf (r, t) i~ + +
∂t 2m ∂x2 2m ∂y 2
√
1 q−5

2 2
mw ω⊥ gN |f (r, t)| 2 1 − qB ,
2 q−1
− − · √ 2
7 − 3q 2
w 2B 21 , q−3 q−1

1 3 2
~2 U2 2 , 2, 2 − q−1 , 1 
− f (r, t) . (4.27)
m w2 (3 + q)
Menµion m c , spre deosebire de cazul cuasi-unidimensional, funcµionala

de acµiune a unui condensat de tip disc conµine funcµia hipergeometric
conuent U2 care face imposibil determinarea analitic a ecuaµiilor Euler-
Lagrange asociate. Pentru determinarea analitic a unui set de ecuaµii
Euler-Lagrange folosim aproximaµia de mai jos a funcµionalei de acµiune:
62
ˆ
~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2

∂
S [f (r, t)] ≈ dtdrf ∗ (r, t) i~ + 2
+
∂t 2m ∂x 2m ∂y 2
mw2 ω⊥ 2
~2 1 1

3
− ++ −
7 − 3q 2m w2 4 2 (q + 1)
#
gN |f (r, t)|2 a − b (q + 1)
− f (r, t) , (4.28)
2 w
unde a ³i b sunt dou constante numerice. Aceast funcµional poate

u³or minimizat prin ecuaµiile Euler-Lagrange pentru {f, f ∗ , a, q} de unde
obµinem
~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2

∂f (r, t) a − b (q + 1)
i~ = − 2
− 2
+ gN |f (r, t)|2 −
∂t 2m ∂x 2m ∂y w
~2 1 1 mw2 ω⊥ 2

3
− + f (r, t) (4.29)
2m w2 4 2 (q + 1) 7 − 3q
pentru f∗ (împreun cu conjugata complex pentru f)
gN |f |2 a − b (q + 1)
2 w2
2

2mwω⊥ 2
~ 1 3
− − − = 0 (4.30)
mw3 4 2 (q + 1) 7 − 3q
pentru w, ³i
gN |f |2 b ~2 3 3mw2 ω⊥
2
+ − = 0 (4.31)
2ω 2mw2 2 (q + 1)2 (7 − 3q)2
pentru q. În timp ce ultimele dou ecuaµii algebrice nu pot rezolvate

analitic pentru o valoare arbitrar a lui N , poate ar tat c pentru N 1
avem
1/9
24 55 ~2 ω⊥
2

q ≈ −1 + (4.32)
27 |f |8 m2 a4 g 4 N 4
63
³i
!1/3
5 a |f |2 gN
w ≈ 2 (4.33)
2 mω⊥
din care rezult
 !2/3
∂f (r, t) ~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2 m 1/3 5 |f |2 agω⊥ N
i~ = − − +
∂t 2m ∂x2 2m ∂y 2 8 2
!2/9 
g |f |2 N h3 ω⊥
4
+ (3a − 40b) l f (r, t) (4.34)
2
m1/9
O N −2/9

unde l= 4·a7/9 31/3 57/9
³i am neglijat termenii ³i mai mici.
64
5 Unde de densitate
Rezonanµele parametrice extinse sunt una din temele recurente în dinamica
gazelor cuantice. Dup investigaµiile iniµiale din Ref. [27] ³i dup predicµia
teoretic ulterioar a undelor Faraday în condensate Bose-Einstein forµate
parametric [77, 78] acestea au primit atenµie constant [40]. Observarea
experimental a undelor Faraday în condensate Bose-Einstein cu
87 Rb în
4
form de µigaret [21] ³i celule de He supuse la vibraµii verticale [1], pre-
cum ³i modularea experimental a lungimii de împr ³tiere a unui condensat
Bose-Einstein cu
7 Li [68] reprezint un stimul suplimentar care a catali-
zat intens studiile în domeniu. O privire atent asupra literaturii recent

pentru sisteme bosonice arat un num r mare de publicaµii pe teme di-
verse precum corecµia neliniar la frecvenµele modurilor colective ale unui
condensat Bose-Einstein [86], formalismul path-integral pentru dinamica
gazelor bosonice (vezi Ref. [6, 7] pentru o privire de ansamblu mai detali-
at ), excitaµia parametric de cicatrice în condensate Bose-Einstein [37],
îndep rtarea complet a excitaµiilor în condensate Bose-Einstein supuse
la potenµiale periodice dependente de timp [79] ³i formarea de striaµii Fa-
raday în condensate Bose-Einstein de densitate joas , densitate înalt ³i
dipolare [57, 60, 51].
Investigaµii asupra propriet µilor condensatelor Bose-Einstein înc rcate
în reµele optice [46] au relevat o gam larg de fenomene neliniare cum ar
bucle în structura de band a condensatului, trenuri de solitoni ³i st ri de
perioad dubl [90, 43]. Suprimarea de unde Faraday în condensate Bose-
Einstein înc rcate în reµele optice puternice, în particular, a fost ar tat
prin simulari numerice în Ref. [14] folosind în special un gaz omogen.
Pe partea fermionic , propriet µile undelor Faraday au fost discutate în
Ref. [14, 81] ³i amplicarea de separare spin-sarcin în sisteme fermionice
unidimensionale prin intermediul rezonanµei parametrice a fost ar tat în
Ref. [29].
În acest capitol vom studia apariµia undelor de densitate în condensate
Bose-Einstein forµate parametric. Motivaµi de rezultate experimentale re-
65
cente vom analiza dinamica unui condensat de densitate mare în form
de µigaret connat într-o capcan magnetic a c rei component radial
variaz periodic în intensitate. Ar t m în acest capitol formarea unde-
lor Faraday longitudinale pentru aproape orice frecvenµ de forµaj a t riei
componentei radiale a capcanei magnetice. Pentru situaµia particular a
unei frecvenµe de forµaj egal cu frecvenµa componentei radiale a capcanei
magnetice ar t m în acest capitol c undele longitudinale excitate sunt
diferite de undele Faraday având o perioad cu mult mai mic decât a
acestora ³i o frecvenµ egal cu frecvenµa de forµaj.
În descrierea undelor de densitate vom utiliza o metod variaµional si-

milar celor introduse în Capitolul 2 ce are la baz o funcµie q -Gaussian
cu ajutorul c reia descriem componenta radial a funcµiei de und . Unda
propriu zis de densitate este descris prin intermediul unei funcµii cosinu-
soidale de tipul (1 + (u(t) + iv(t)) cos kz) altoit pe componenta radial a
funcµiei de und . De asemenea, vom folosi c tre nalul capitolului ecuaµia
nepolinomial derivat în capitolul precedent pentru condensate de densi-
tate înalt pentru a ar ta limitarea acestor ecuaµii care nu pot surprinde
analitic nici formarea undelor Faraday în condensate f ra omogenitate lon-
gitudinal , nici formarea undelor rezonante prin intermediul transferului
de energie între modul radial ³i unda longitudinal .
5.1 Tratament variaµional
Punctul de pornire al prezentului tratament variaµional îl reprezint densi-

tatea Lagrangianului unui condensat Bose-Einstein prins în capcan mag-
netic
∂ψ ∗ (r, t)

i ∂ψ(r, t) 1
L(r, t) = ψ(r, t) − ψ ∗ (r, t) + |∇ψ(r, t)|2
2 ∂t ∂t 2
1 g(t)N
+ |∇ψ(r, t)|2 + V (r, t) |ψ(r, t)|2 + |ψ(r, t)|4 (5.1)
2 2
în care vom folosi urm toarea funcµie de und de prob
66
1/2 1/1−q
r2 (1 − q)

k (3 − q)
ψ(r, z, t) = 1− (5.2)
2π 2 (2 + u(t)2 + v(t)2 ) w(t)2 2w2 (t)
× exp ir2 α(t) [1 + (u(t) + iv(t)) cos(kz)] .

Funcµia de und este compus din: i.) o component radial q -Gaussian

care are ca parametrii variaµionali l µimea radial a condensatului w(t) ³i
variabila q care descrie curbura funcµiei de und , ii.) o und cosinuso-
idal de densitate care are ca parametrii variaµionali partea real u(t) ³i
cea imaginar v(t) a amplitudinii, iii.) faza α(t) asociat l µimii radiale a
condensatului ³i iv.) o funcµie introdus de condiµia de normare
ˆ −π/k
dz |ψ(r, z, t)|2 = 1. (5.3)
π/k
Componenta radial a funcµiei de und se poate integra relativ u³or folo-

sind rutina Integrate din MATHEMATICA, iar dup efectuarea banalei
integr ri longitudinale obµinem urm torul Lagrangian:
gkN (q − 3)2 8 + 3u4 (t) + 8v 2 (t) + 3v 4 (t) + 6u2 (t)(4 + v 2 (t)

L(t) = −
16π 2 (q − 5) (2 + u2 (t) + v 2 (t))2 w2 (t)
mΩ2 (t)w2 (t) ~ k2

1 q−3
+ + − −
4 − 2q m 2 2 + u (t) + v (t) (1 + q) w2 (t)
2 2
4w2 (t) α2 (t) ~ (−v(t)u̇(t) + u(t)v̇(t)) ~w2 (t)α̇(t)

− + − . (5.4)
q−2 2 + u2 (t) + v 2 (t) q−2
Ansatzul nostru (³i Lagrangianul asociat) acoper condensate Bose-Einstein
în form de µigaret omogene longitudinal. Tratamente mai ne includ o
anvelop longitudinal pentru a acoperi capcanele longitudinale slabe care
exist în multe cazuri experimentale. În acest caz omitem îns anvelopa
longitudinala (nit ) datorit rezonanµei false care apare între lungimea
condensatului ³i perioada undei de suprafaµ . Aplicând ecuaµiile Euler-
Lagrange

d ∂L ∂L
− = 0 (5.5)
dt ∂ ẏ ∂y
67
cu y ∈ {q, w, α, v, u} obµinem urm toarele ecuaµii variaµionale
(7 − q)(3 − q)ρg 4~2 mΩ2 (t)w4 (t)

2
− 2
+ = 0 (5.6)
2π(q − 5) m(1 + q) (q − 2)2
pentru q ³i
"
1 g (q − 3)2 ρ mΩ2 (t)w(t)
α̇(t) = (q − 2) −
2~w(t) 2π(q − 5)w3 (t) q−2
2 2

~ q−3 4w (t) α (t)
+ 3
− (5.7)
m (1 + q) w (t) q−2
2~w(t)α(t)
ẇ(t) = (5.8)
m
g(q − 3)2 ρu(t) ~k 2
v̇(t) = − u(t) (5.9)
~π(q − 5)w2 (t) 2m
~k 2
u̇(t) = v(t) (5.10)
2m
pentru w ,α ,u ³i v, respectiv. Ecuaµiile (5.7)-(5.10) descriu dinamica p r-
µii centrale ³i formarea undelor de densitate pentru un condensat arbitrar
ales, distribuµia densit µii radiale a p rµii centrale ind stabilit de q prin
ecuaµia (5.6). Natura algebric a ecuaµiei (5.6) care stabile³te distribuµia
densit µii radiale se datoreaz faptului c variabila q nu are o variabil ca-
nonic conjugat , variabil pe care noi am omis-o intenµionat din motive
de maleabilitate analitic . De fapt, cea mai mic modicare adus ansat-
zului din ecuaµia (5.2) nu ne mai permite s calcul m analitic integralele
transversale, caz în care r manem cu metodele variaµionale directe care
au aceea³i lips de transparenµ ca soluµiile numerice ale ecuaµiei Gross-
Pitaevskii. O discuµie detaliat pe soluµiile ecuaµiei (5.6) este prezentat
în Ref. [56]. Menµion m c pentru q=1 ecuaµia (5.7) se reduce la
gρ Ω2 (t) 1
α̇(t) = 4
− − 2α2 (t) + (5.11)
4πw (t) 2 2w4 (t)
³i a fost folosit în Ref. [53] pentru a descrie formarea undelor rezonante

în condensate de densitate joas , în timp ce pentru q = −1 ultimul termen
68
în ecuaµia (5.7) devine singular. Aceast singularitate corespunde diver-
genµei energiei cinetice în apropierea suprafeµei condensatului discutat în
Sectiunea 1.3.2 ³i este specic aproximaµiei Thomas-Fermi. Distribuµia
densit µii radiale a p rµii centrale are un impact mic asupra form rii unde-
lor de densitate longitudinale a³a cum putem vedea din dinamica lui v(t)
pentru q=1
gρu(t) k
v̇(t) = − 2
− u(t) (5.12)
πw (t) 2
³i q = −1
8gρu(t) k2
v̇(t) = − − u(t) (5.13)
3πw2 (t) 2
În afara rezonanµei radiale, adic ω 6= Ω , putem aproxima soluµia ecuatiilor

(5.7) ³i (5.8) prin
" #1/4
6 − 5q + q 2 gmρ(3 + 2q − q 2 ) + 2π~2 (5 − q)

w(t) ≈ .
(5.14)
2πm2 Ω2 (5 + 4q − q 2 ) (1 + sin tω)2
Folosind aproximaµia precedent în ecuaµia care descrie dinamica lui

v̇(t) putem rescrie u³or ecuaµiile (5.9) ³i (5.10) sub forma ecuaµiei Mathieu
generale
ü(t) + u(t)(a(k, ω) + b(k, ω) sin 2τ ) = 0 (5.15)
unde
2 mρgΩ (q − 3)3/2
r
k2 ~ k2 ~
a(k, ω) = +
ω2m 2m π ~(q − 5)
s !
(q − 5)(1 + q)
× p (5.16)
(q − 2) (gmρ(q − 3)(1 + q) + 2π~2 (q − 5))
69
2 2mk 2 gρΩ (q − 3)3/2
r
1
b(k, ω) = (5.17)
2m π ω 2 ~(q − 5)
s
(q − 5)(1 + q)
× (5.18)
(q − 2) (gmρ(q − 3)(1 + q) + 2π~2 (q − 5))
³i ωt = 2τ .
Undele observate experimental corespund celor mai instabile soluµii ale
ecuaµiei (5.15). Vom ar ta mai jos c pentru valori pozitive mici ale lui
b(k, ω) aceste unde corespund lui a(k, ω) = 1 [44]. De asemenea, vom ar ta
mai jos c pentru valori mici ale lui b(k, ω) ecuaµia (5.15) are soluµii de
√ √
forma sin( aτ ) ³i cos( aτ ), asa c cele mai instabile soluµii au o frecventa
proprie egala cu jum tate din frecvenµa de forµaj. Aceste unde au o istorie
lung care merge înapoi la frumoasele forme observate pe nisip, umplu-
turi, sau alte granule plasate pe placi vibrante , ale lui Ernst Chladni,
care sunt a³a de uimitoare c r mân în minµile celor care le-au v zut , la
experimentele lui Hans Christian Ørsted cu pulberi u³oare de lycopodium,
³i unduirile lui Michael Faraday v zute în uide în contact cu suprafeµe
vribrante [24]. Deoarece Michael Faraday a dedicat mai multe studii for-
m rii acestor unde/striaµii aducând contribuµii substanµiale în domeniu,
aceste unde/striaµii îi poart acum numele. Exemplul tipic de formare a
unei striaµii Faraday este urm torul: se ia un vas umplut cu un strat sub-
µire de lichid care este apoi oscilat pe direcµie vertical . Pentru amplitudini
sucient de mari o instabilitate de und de suprafaµ genereaz striaµii ce
oscileaz la o frecvenµ egal cu jum tate din frecvenµa de forµaj.
Unda Faraday este cea mai instabil und de densitate în afara rezonan-
µei, dar în vecin tatea lui ω = Ω aproximaµia pentru w(t) nu funcµioneaz ,
ecuaµia (5.15) include contribuµia armonicilor superioare (de amplitudini
foarte mici) ³i apare o und de densitate diferit . Aceast und de densi-
tate apare datorit transferului rezonant de energie [58] între partea cen-
tral a condensatului ³i unda de densitate, ind necesar ca frecvenµa undei
de densitate s e egal cu frecvenµa radial a capcanei magnetice, a³adar
a(k, ω) = 22 .
Rezolvând analitic a(k, ω) = n2 g sim
70
n√ p
k = 2g(3 − q)3/2 Ωρ −H(q)(1 + q)(gρ(3 − q)(q − 1) + 2π(q − 5))
− (H(q)(gρ(q − 3)(1 + q) + 2π(q − 5))(2g 2 Ω2 ρ2 (q − 3)3 (1 + q)

1/2 o1/2
+gn2 πρω 2 H(q)(q − 3)(1 + q) + 2n2 π 2 ω 2 (q − 5)2 (q − 2)

× π 1/4 H(q)(gρ(q − 3)(1 + q) + 2π(q − 5)) −1 (5.19)
unde H(q) = (5 − q)(2 − q). Relaµii de dispersie similare au fost obµinute

în Ref. [57, 60] pentru unde Faraday (adic , n = 1) prin perturbarea st rii
de baz a unui condensat Bose-Einstein în form de µigaret . Cea mai
apropiat relaµie de dispersie de cea obµinut mai sus este aceea obµinut
în Ref. [60], anume
r
1 ω⊥ m n 1/6 1/3
k = 2γ 2 − 9γ 1/3
3 ~
s )
1/3 1/3 1/3
2 ω2
+ 4γ 2 − 9γ + 81 2 , (5.20)
ω⊥
unde γ este densitatea liniar a condesatului, deoarece atât tratamentul
din acest capitol cât ³i acela din Ref. [60] folosesc o funcµie q -Gaussian
pentru prolul radial de densitate. Aceste relaµii, totu³i, se bazeaz pe o
funcµie de und care nu este normat ³i care nu minimizeaz Lagrangianul,
prin urmare rezultatele sunt puµin fortuite.
5.2 Ecuaµia Mathieu
În aceast secµiune vom prezenta pe larg propriet µile ecuaµiei Mathieu

folosite în secµiunea precedent . Aceast ecuaµie este una din ecuaµiile
fundamentale ale zicii matematice, ind numit dup Emile Leonard Ma-
thieu. De³i ecuaµia pare simpl , nu are soluµie analitic exact , existând
totu³i rezultate asupra formei acestor soluµii ³i a stabilit µii lor. Cel mai
important rezultat este teorema Floquet care indic perioada soluµiilor
ecuaµiei Mathieu. Dat ind importanµa ecuaµiei Mathieu în studiul un-
delor de densitate am împ rµit prezenta secµiune în dou subsecµiuni: una
dedicat teoremei Floquet ³i alta dedicat determin rii coecienµilor ca-
racteristici.
71
5.2.1 Teorema Floquet
În forma cea mai elementar , teorema Floquet spune c soluµiile unui set
de ecuaµii ordinare diferenµiale liniare cu coecienµi periodici au aceea³i
perioad ca cea a coecienµilor. Mai riguros, teorema se cite³te dup cum
urmeaz :
Teorema Floquet: dac φ (t) este o soluµie matriceal fun-

damental a sistemului periodic de perioada T
ẋ = A (t) x
atunci pentru toµi t∈R
φ (t + T ) = φ (t) φ−1 (0) φ (T ) .
În plus, exist o matrice B (care poate complex ) astfel

încât
exp (T B) = φ−1 (0) φ (T )
³i o funcµie matriceal periodic de perioada T t 7→ P (t) (care

poate complex ) astfel încât φ (t) = P (t) exp (tB) pentru
toµi t ∈ R. De asemenea, exist o matrice real R ³i o funcµie
matriceal periodic de perioada 2T real t 7→ Q (t) astfel încât
φ (t) = Q (t) exp (tR) pentru toµi t ∈ R.
În zica materiei condensate acest rezultat este bine cunoscut din studiul
soluµiilor periodice ale ecuaµiilor Schrödinger liniare cu potenµiale perio-
dice, a³a numitele st ri Bloch, care pot descompuse într-o und plan
³i o funcµie periodic care are aceea³i perioad ca potenµialul. Rezultatul
este de asemenea bine cunoscut în teoria cinematic a reacµiilor chimice.
În cazul ecuaµiei Mathieu, teoria Floquet ne informeaz c soluµia gene-
ral este de forma
x (t) = exp (iµt) g (t)
72
unde g (t) are aceea³i perioad ca sin (2t) ³i µ este în general complex. So-
luµiile stabile corespund la Im [µ]≥ 0, în timp ce cele instabile corespund la
Im [µ] < 0. În gura 5.1 am descris structura de band a ecuaµiei Mathieu,
indicând atât regiunea stabil cât ³i cea instabil . Pentru a m sura gradul
de instabilitate al regiunii instabile am prezentat in gura 5.1 mai multe
linii de contur ale Im[µ].
15 2.0
10 1.5
5 a 1.0
0 0.5
0.0
0 5 10 15 20 25 0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
b b
5.0
0
0
4.5
-5x10-3
Im@ΜD
4.0 -10-2
a
Im@ΜD
-1.5x10-4
3.99 4 4.01
-1.5x10-2 a
3.5
-2x10-2
3.0 -2.5x10-2
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 0 1 2 3 4 5
b a
Figura 5.1: Coecientul caracteristic al ecuaµiei Mathieu obµinut numeric cu MATHE-

MATICA folosind funcµia MathieuCharacteristicExponent. În gracul din
stânga sus vedem partea imaginar a coecientului caracteristic pentru o
plaja larg a parametrilor, în timp ce gracul din dreapta sus ³i cel din
stânga jos arat partea imaginar a coecientului caracteristic pentru cele
2 2
mai instabile dou zone (care corespund lui a = 1 si a = 2 ). Gracul
din dreapta jos arat dependenµa de a a p rµii imaginare a coecientului
caracteristic, ind evident c lobul instabil centrat în jurul lui a = 12 este
2
mult mai instabil decât cel centrat in jurul lui a = 2 .
Pentru determinarea analitic a celei mai instabile soluµii a ecuaµiei Ma-

thieu este necesar o formul analitic pentru µ (a, b), îns aceste formule
nu exist , din p cate în general. Pentru valori mici ale lui b exist îns
dou clase distincte de formule. Prima clas , datorat lui J. C. Adams ³i
73
G. W. Hill [33], conµine formule explicite pentru µ (a, b), în timp ce a doua
clas , datorat în mare parte lui E. T. Whittaker ³i Ince [87, 88, 34, 35],
conµine formule implicite pentru µ (a, b).
5.2.2 Coecienµi caracteristici

Referinµa clasic pentru ecuaµia Mathieu este Exposé de l'ensemble des
théories relatives au mouvement de la lune a lui Tisserand[82] care începe
dup cum urmeaz :
Sa studiem ecuaµia
d2 x 2

+ x q + 2q 1 cos 2t = 0.
dt2
Aceast ecuaµie este un caz foarte particular al ecuaµiilor diferenµiale
liniare cu coecienµi periodici care sunt consideraµi la modul general de M.
E. Picard ³i M. Floquet. Pentru a stabili aceste propriet µi într-un mod
simplu, adopt m prezentarea simpl a lui M. Callandreau.
Tisserand urmeaz metoda invocat de Hill ³i obµine clasica formul de
ordin 4:
q14 π 2

1 6

µ = 1− + O q1 cos qπ
π 32q 2 (1 − q 2 )2
q12 π 15q 4 − 35q 2 + 8

4 6

+ − + q π + O q1 sin qπ .
4q (1 − q 2 ) 64q 3 (1 − q 2 )3 (4 − q 2 ) 1
Pentru a obtine formula precedent descompunem pe x(t) într-o serie de

unde plane modulate de factorul exponential indicat de teorema Floque,
adic
X
x (t) = exp (iµt) fn exp (i2nt) . (5.21)
Introducând x (t) în ecuaµia (5.15) ³i egalând coecienµii puterilor lui

exp (i2t) obµinem
b
−fn (µ + 2n)2 + afn + (fn−1 − fn+1 ) = 0. (5.22)
2i
74
Aceste ecuaµii determin coecientii fn considerând ca µ este cunoscut.
Condiµia pentru soluµia netrivial a lui a este c 4 (µ), determinantul
matricei de coecienµi, s e egal cu 0, adic
... ... ... ... ... ...

... −p2 + a − 2ib

0 0 ...
b 2 b

... 2i − p+2 +a − 2i 0 ...
=0
2

b b

... 0 2i − (p + 4) + a − 2i ...

... 0 0 b
2i − (p + 6)2 + a ...

... ... ... ... ... ...
(5.23)
unde p = µ + 2n. Vedem acum c principalele dicult µi tehnice în cal-
cularea exponentului critic constau în evaluarea acestui determinant in-
nit. Calculul analitic al acestui determinant reprezint în continuare o
problem provocatoare, aproximaµiile curente trunchiind determinatul la
primele zece, dou zeci de linii ³i coloane centrale. În cazul particular b1
se poate arat c neglijând termenii de ordinul lui b4 obµinem
√
√ πb2 sin (π a)

1 4

µ = arccos cos π a + √ +O b , (5.24)
π 16 a (a − 1)
în timp ce o evaluare a termenilor neglijaµi anterior reproduce rezultatul

prezentat de Tisserand.
G sirea celei mai instabile soluµii este echivalent cu determinarea ma-
ximului expresiei
√
√ πb2 sin (π a)
cos π a + √ . (5.25)
16 a (a − 1)
Pentru valori mici ale lui b, expresia precedent ajunge la extrem pentru
a = 1, prin urmare
q
− b2 − 4 (a − 1)2
µ2 ≈ (5.26)
4
75
unde µ = µ1 +iµ2 . În cele din urm , se observ c domeniul de instabilitate
este dat de

b b
Ia = 1 − ,1 + (5.27)
2 2
³i c dimensiunea acestuia cre³te cu b.
5.3 Rezultate numerice
Rezolvând numeric ecuaµiile (5.7)-(5.10) folosind o metoda Runge-Kutta

obµinem dinamica centrului condensatului ³i cea a undei de densitate. Ana-
lizând
π
A(t) = n(0, t) − n ,t (5.28)
k
4ku(t)
= (5.29)
π (2 + u2 (t) + v 2 (t))
unde
ˆ
√
2w(t)
√
1−q
n(z, t) = dr2πr |ψ|2 (5.30)
0
vedem c u(t) este un bun indicator pentru formarea undelor de densitate.

Prin urmare, pentru a analiza apariµia undei Faraday ³i a celei rezonante
reprezent m grac în gurile 5.2-5.5 u(t) pentru dou unde, chiar la sau
în vecin tatea rezonanµei radiale folosind o conguraµie experimental re-
al cu N = 5 · 105 atomi de
87 Rb, L = 180µm, Ω = 160.5(2π) Hz ³i
= 0.1 . Aceste valori corespund celor folosite în Ref. [21], cu diferenµa
c noi am considerat pentru simplitate un condensat cu omogenitate lon-
gitudinal ³i am calculat întinderea condensatului folosind o aproximatie
Thomas-Fermi. Distribuµia radial a fost determinat din soluµia nume-
ric a ecuaµiei (5.6) ce duce la o valoare de echilibru q = 0.0822 care indic
aarea condensatului în regimul de densitate înalt [56].
76
146 *2*Π Hz 174 *2*Π Hz
0.2
0.3
0.1 0.2
uHtL 0.1
uHtL
0.0 0.0
-0.1
-0.1
-0.2
-0.2 -0.3
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD
Figura 5.2: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant în cazul experi-
mental N = 5 · 105 atomi de 87 Rb, L = 180µm, Ω = 160.5(2π) Hz ³i = 0.1
pentru ω = 146(2π) Hz ³i ω = 174(2π) Hz respectiv. De reµinut în ambele
guri c unda Faraday apare considerabil mai repede decât unda rezonant
³i prezint o explozie exponential brusc .
Mesajul principal transmis de gurile precedente este c pentru frec-

venµe de modulaµie diferite de frecvenµa capcanei radiale, undele Faraday
apar mai repede decât cele rezonante, în timp ce chiar la rezonanµ unda
rezonant cre³te exponenµial ³i ascunde unda Faraday. Într-o vecin tate
a rezonanµei cele dou sunt la fel de instabile. Calculând sF /sR = kR /kF
folosind ecuµia (5.19), anume raportul dintre perioada undei Faraday ³i cea
a undei rezonante, se vede c pentru toate frecvenµele de interes perioada
undei Faraday este de aproximativ de dou ori cea a undei rezonante. Pen-
tru a observa mai bine formarea celor dou unde de densitate prezent m
în gurile urm toare evoluµia în timp a prolului de densitate al conden-
satului pentru ecare din cele dou unde. Astfel, în coloana din stânga
reprezent m unda Faraday, în timp ce în coloana din dreapta reprezent m
unda rezonant pentru ω = 146(2π) Hz (gura 5.6), ω = 152(2π) Hz (-
gura 5.7) ³i ω = 160(2π) Hz (gura 5.8). Menµion m c rezultatele de mai
jos au fost obµinute pentru un condensat cu omogenitate longitudinal
(deci f r o dimensiune longitudinal specic ), opµiunea de a prezenta
prolul condensatului pentru zece maxime ale undei Faraday ind f cut
doar pentru a spori claritatea gurii.
S subliniem ca modelul nostru nu descrie interacµiunea real dintre cele

dou unde ci doar surprinde formarea de unde de densitate individuale.
De fapt, datele experimentale împr ³tiate raportate în Ref. [21] pentru
perioada observat a undei de densitate înainte ³i dup rezonanµ arat
coexistenµa celor dou unde, în timp ce modelul nostru arat doar c cele
77
160 *2*Π Hz
6 ´ 106
4 ´ 106
2 ´ 106
uHtL
0
-2 ´ 106
-4 ´ 106
0 40 80 120 160
t @msD
Figura 5.3: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant pentru ω =
160(2π) Hz. Acelea³i set ri experimentale ca mai sus. De reµinut c unda
rezonant apare exponenµial mai repede ³i ascunde complet unda Faraday.
Acest comportament este tipic forµajului rezonant ³i este datorat unui trans-
fer rezonant de energie între modul colectiv al p rµii centrale ³i unda de
suprafaµ emergent .
dou unde au instabilit µi asem n toare în timp. Un model mai precis

ar trebui s includ dou unde de densitate de perioade arbitrare, dar
un astfel de model duce la o ecuaµie de tipul Whittaker-Hill pentru care
exponenµii Floquet (³i apoi soluµiile instabile) nu sunt cunoscuµi analitic.
Modelul variaµional actual reprezint un compromis între tractabilitatea
analitic a unei componente a undei de densitate ³i descrierea exact a
dinamicii centrului condensatului.
Prezent m în cele din urm în gura 5.9 dependenµa perioadei undei de
densitate de frecvenµa de fortaj, incluzând în gura 5.9 atât rezultatele
obµinute din relaµiile de dispersie ale ecuaµiilor nepolinomiale din Refs.
[57, 60] cât ³i relaµia de dispersie din ecuaµia (5.19). Observ m c toate
relaµiile de dispersie obµinute reproduc cu acurateµe relativ bun perioada
undei Faraday îns numai tratamentul variaµional introdus în Ref. [69] ³i
prezentat pe larg la începutul acestui capitol reproduce cu acurateµe unda
rezonant .
78
164 *2*Π Hz
156 *2*Π Hz
20
1.5
1.0 10
0.5
uHtL
uHtL
0.0 0
-0.5 -10
-1.0
-1.5 -20
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD
Figura 5.4: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i rezonant la ω = 156(2π) Hz ³i
ω = 164(2π) Hz respectiv. Acelea³i set ri experimentale ca în Fig. 5.2. De
reµinut în ambele guri c unda Faraday ³i rezonant au instabilitate com-
parabil în timp, chiar dac unda rezonant apare ceva mai repede. Cele
dou guri aparµin datelor experimentale împr ³tiate pentru perioada ob-
servat a undei de suprafaµ înainte ³i dup rezonanµ care au fost raportate
în Ref. [21]
168 *2*Π Hz
152 *2*Π Hz
0.3
0.2 0.2
0.1 0.1
uHtL
uHtL
0.0 0.0
-0.1
-0.1
-0.2
-0.2 -0.3
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD
Figura 5.5: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant la ω = 152(2π)
Hz ³i ω = 168(2π) Hz respectiv. Acelea³i set ri experimentale ca în Fig.
5.2. De reµinut în ambele guri c unda Faraday ³i unda rezonant au
instabilitate asem n toare în timp ³i niciuna dintre unde nu are o explozie
exponenµial .
79
Figura 5.6: Prolul de densitate al unui condensat cu omogenitate longitudinal prins
într-o capcan magnetic radial de frecvenµ Ω = 160.5(2π) Hz care descrie
cu acurateµe conguraµia experimental folosit de Engel et al.[21]. Com-
ponenta radial a capcanei magnetice este modulat folosind un forµaj de
forma Ω(t) = Ω(1+ sin ωt), unde = 0.1 si ω = 146(2π) Hz. Pe coloana din
stânga ar t m evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80
ms (gura din mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana
din dreapta ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.
80
Figura 5.7: Prolul de densitate al unui condensat identic cu cel considerat în gura 5.6
pentru o frecvenµ de forµaj ω = 152(2π) Hz. Pe coloana din stânga ar t m
evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80 ms (gura din
mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana din dreapta
ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.
81
Figura 5.8: Prolul de densitate al unui condensat identic cu cel considerat în gura 5.6
pentru o frecvenµ de forµaj ω = 160(2π) Hz. Pe coloana din stânga ar t m
evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80 ms (gura din
mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana din dreapta
ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.
82
Figura 5.9: Perioada undei de densitate funcµie de frecvenµa de fortaj. Punctele ex-
perimentale ³i curbele teoretice ce urmeaz trendul descendent corespund
undei Faraday în timp ce punctele izolate în jurul frecveµei 160.5(2π) Hz
corespund undei rezonante. Relaµiile de dispersie obµinute în Refs. [57, 60]
reproduc la nivel calitativ datele experimentale aferente undei Faraday (a se
vedea curbele de culoare negr , ro³ie, verde ³i albastr ), îns numai modelul
variaµional prezentat în acest capitol reproduce ³i unda rezonant (a se vede
puntul negru).
83
Bibliograe
[1] H. Abe, T. Ueda, M. Morikawa, Y. Saitoh, R. Nomura ³i Y. Okuda, Phys.
Rev. E, 76, 046305 (2007).
[2] S.K. Adhikari, Phys. Rev. E, 62, 2937 (2000).
[3] S.K. Adhikari, Phys. Lett. A, 265, 91 (2000).
[4] S.K. Adhikari ³i P. Muruganandam, J. Phys. B: At. Mol. Opt., 35, 2831
(2002).
[5] S.K. Adhikari ³i P. Muruganandam, J. Phys. B: At. Mol. Opt., 36, 2501
(2003).
[6] A. Balaº, I. Vidanovi¢, A. Bogojevi¢, A Beli¢ ³i A. Pelster, J. Stat. Mech.

P03004 (2011)
[7] A. Balaº, I. Vidanovi¢, A. Bogojevi¢, A. Beli¢ ³i A. Pelster, J. Stat. Mech.

P03005 (2011)
[8] A. Balaz si A.I. Nicolin, Phys. Rev. A, 85, 023613 (2012)
[9] S. N. Bose, Z. Phys., 26, 178 (1924).
[10] R. M. Bradley, J. E. Bernard ³i L. D. Carr, Phys. Rev. A, 77, 033622

(2008).
[11] J.C. Bronski, L. D. Carr, B. Deconinck ³i J.N. Kutz, Phys. Rev. Lett.,
86, 1402 (2001).
[12] J.C. Bronski, L. D. Carr, B. Deconinck, J.N. Kutz ³i K. Promislow, Phys.

Rev. E, 63, 036612 (2001)
[13] J.C. Bronski, L. D. Carr, R. Carretero-González, B. Deconinck, J.N. Kutz

³i K. Promislow, Phys. Rev. E, 64, 056615 (2001)
[14] P. Capuzzi, M. Gattobigio ³i P. Vignolo, Phys. Rev. A, 83, 013603 (2011).
[15] P. Capuzzi ³i P. Vignolo, Phys. Rev. A, 78, 043613 (2008).
[16] R. Carretero-González, D.J. Frantzeskakis ³i P.G. Kevrekidis, Nonlinea-

rity, 21, R139 (2008).
[17] S. Chu, Rev. Mod. Phys., 70, 685 (1998).
[18] C. N. Cohen-Tannoudji, Rev. Mod. Phys., 70, 707 (1998,).
[19] F. Dalfovo, C. Minniti ³i S. Stringari, Phys. Lett. A, 227, 259 (1996).
[20] D. Diakonov, L.M. Jensen, C.J. Pethick ³i H. Smith, Phys. Rev. A, 66,
013604 (2002).
85
[21] P. Engels, C. Atherton ³i M.A. Hoefer, Phys. Rev. Lett., 98, 095301
(2007).
[22] E. Erdemir ³i B. Tanatar, Physica A, 322, 449 (2003).
[23] K.S. Fa, R.S. Mendes, P.R.B. Pedreira ³i E.K. Lenzi, Physica A, 295, 242
(2001).
[24] M. Faraday, Philos. Trans. R. Soc. London, 121, 299 (1831).
[25] A.L. Fetter, J. Low. Temp. Phys., 106, 643 (1997).
[26] D.J. Frantzeskakis, J. Phys. A: Math. Theor., 43, 213001 (2010).
[27] J.J. García-Ripoll, V.M. Pérez-García ³i P. Torres, Phys. Rev. Lett., 83,
1715 (1999).
[28] N. Gemelke, E. Sarajlic, Y. Bidel, S. Hong ³i S. Chu, Phys. Rev. Lett.,

95, 170404 (2005).
[29] C.D. Graf, G. Weick ³i E. Mariani, EPL, 89, 40005 (2010).
[30] M. Greiner, C. A. Regal ³i D. S. Jin, Nature, 426, 537 (2003).
[31] E. P. Gross, Nuovo Cim., 20, 454 (1961).
[32] A. Gubeskys, B.A. Malomed ³i I.M. Merhasin, Stud. Appl. Math., 115,
255 (2005).
[33] G. W. Hill, Acta. Math., 8, 1 (1886).
[34] E. L. Ince, Mon. Not. R. Astr. Soc., LXXVI, 431 (1916).
[35] E. L. Ince, Ordinary dierential equations, Dover Publications, New York

(1944).
[36] Y.V. Kartashov, B.A. Malomed ³i L. Torner, Rev. Mod. Phys., 83, 247
(2011).
[37] N. Katz ³i O. Agam, New J. Phys., 12, 073020 (2010).
[38] M. Keceli, F. O. Ilday ³i M. O. Oktel, Phys. Rev. A, 75, 035601(2007).
[39] W. Ketterle, Rev. Mod. Phys., 74, 1131 (2002).
[40] M. Kramer, C. Tozzo ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 71, 061602(R) (2005).
[41] E. Lundh, C.J. Pethick ³i H. Smith, Phys. Rev. A, 55, 2126 (1997).
[42] M. Machholm, C.J. Pethick ³i H. Smith, 67, 053613 (2003).
[43] M. Machholm, A. Nicolin, C.J. Pethick ³i H. Smith, 69, 043604 (2004).
[44] N.W. McLachlan, Theory and Application of Mathieu Functions, Oxford

University Press, New York (1951).
[45] M. Modugno, C. Tozzo ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 74, 061601(R) (2006).
[46] O. Morsch ³i M. Oberthaler, Rev. Mod. Phys., 78, 179 (2006).
[47] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Phys. Rev. A, 75, 063610 (2007).
[48] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Phys. Rev. A, 77, 013607 (2008).
86
[49] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Ann. Phys., 324, 709 (2009).
[50] P. Muruganandam ³i S.K. Adhikari, Comp. Phys. Comm., 180, 1888

(2009).
[51] R. Nath ³i L. Santos, Phys. Rev. A, 81, 033626 (2010).
[52] A.I. Nicolin, Rom. Rep. Phys., 61, 641 (2009).
[53] A.I. Nicolin, Phys. Rev. E, 84, 056202 (2011).
[56] A.I. Nicolin ³i R. Carretero-González, Physica A, 387, 6032 (2008).
[57] A.I. Nicolin, R. Carretero-González ³i P.G. Kevrekidis, Phys. Rev. A, 76,

063609 (2007).
[58] A.I. Nicolin, M.H. Jensen ³i R. Carretero-González, Phys. Rev. E, 75,

036208 (2007).
[59] A.I. Nicolin, M.H. Jensen, J.W. Thomsen ³i R. Carretero-González, Phy-

sica D, 237, 2476 (2008).
[60] A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru, Physica A, 389, 4663 (2010).
[61] A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru, Proc. Romanian Acad. A, 12, 209 (2011).
[62] S. Peil, J. V. Porto, B. Laburthe, J. M. Obrecht, B. E. King, M. Subbotin,

S. L. Rolston ³i W. D. Phillips, Phys. Rev. A, 67, 051603(R) (2003).
[63] V.M. Pérez-García, H. Michinel, J.I. Cirac, M. Lewenstein ³i P. Zoller,

Phys. Rev. Lett., 77, 5320 (1996).
[64] V.M. Pérez-García, H. Michinel, J.I. Cirac, M. Lewenstein ³i P. Zoller,

Phys. Rev. A, 56, 1424 (1997).
[65] C.J. Pethick, H.S. Smith, BoseEinstein Condensation in Dilute Gases,

Cambridge University Press, Cambridge, (2008).
[66] W. D. Phillips, Rev. Mod. Phys. 70, 721 (1998).
[67] L. P. Pitaevskii, Zh. Eksp. Teor. Fiz., 40, 646 (1961).
[68] S.E. Pollack, D. Dries, R.G. Hulet, K.M.F. Magalhaes, E.A.L. Henn,
E.R.F. Ramos, M.A. Caracanhas ³i V.S. Bagnato, Phys. Rev. A, 81,
053627 (2010).
[69] M.C. Raportaru, Rom. Rep. in Phys., 64, 105(2012).
[70] Z. Rapti, P.G. Kevrekidis, A. Smerzi ³i A. R. Bishop, Phys. Rev. E, 69,

017601(2004).
[71] A. -M. Rey, P. B. Blakie ³i C. W. Clark, Phys. Rev. A, 67, 053610 (2003).
[72] L. Salasnich, A. Parola ³i L. Reatto, Phys. Rev. A, 65, 043614 (2002).
[73] L. Salasnich, Laser Phys., 12, 198 (2002).
[74] L. Salasnich, J. Phys. A: Math. Theor., 42, 335205 (2009)
87
[75] A. Smerzi ³i A. Trombettoni, Chaos, 13, 766 (2003)
[76] A. Smerzi ³i A. Trombettoni, Phys. Rev. A, 68, 023613 (2003).
[77] K. Staliunas, S. Longhi ³i G.J. de Valcárcel, Phys. Rev. Lett., 89, 210406
(2002)
[78] K. Staliunas, S. Longhi ³i G.J. de Valcárcel, Phys. Rev. A, 70, 011601(R)

(2004).
[79] K. Staliunas, Phys. Rev. A, 84, 013626 (2011).
[80] C. Sulem ³i P.-L. Sulem, The nonlinear Schrödinger equation, Springer,

New York (1999).
[81] R.A. Tang, H.C. Li ³i J.K. Xue, J. Phys. B: At. Mol. Opt. Phys., 44,
115303 (2011).
[82] F. F. Tisserand, Traité de mécanique céleste (Tome III, Exposé de

l'ensemble des théories relatives au mouvement de la lune), Guathier-
Villars, Paris (1894).
[83] C. Tozzo, M. Kramer ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 72, 023613 (2005).
[84] T. Tsuzuki, J. Low Temp. Phys., 4, 441(1971).
[85] T. Ueda, H. Abe, Y. Saitoh, R. Nomura ³i Y. Okuda, J. Low Temp. Phys.,

148, 553 (2007).
[86] I. Vidanovi¢, A. Balaº, H. Al-Jibbouri ³i A. Pelster, Phys. Rev. A, 84,

013618 (2011).
[87] E. T. Whittaker, Proc. Edinb. Math. Soc. XXXII, 75 (1914).
[88] E. T.Whittaker ³i G. N. Watson, A course of modern analysis, Cambridge

University Press, Cambridge (1952,).
[89] S. Wolfram, The Mathematica book, Wolfram Media, Cambridge (2003).
[90] B. Wu ³i Q. Niu, Phys. Rev. A, 61, 023402 (2000).
[91] B. Wu, R.B. Diener ³i Q. Niu, Phys. Rev. A, 65, 025601 (2002).
88

Bec PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Bec PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bec PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere în teoria

2 Abord ri analitice ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii 31

4 Ecuaµiile Schrödinger nepolinomiale 55

Apariµia în 1980 a proceselor de r cire în cadrul c rora sunt folosite fas-

Principiul r cirii prin evaporare este unul extrem de intuitiv, aproape

În mod curent temperaturile la care se observ condensarea Bose-Einstein

1.1 Condensate Bose-Einstein în gaze atomice

Prima problem asociat condens rii Bose-Einstein în gaze atomice este

g() = Cα α−1 , (1.5)

unde Cα ³i α sunt constante care depind de dimensionalitatea sistemului

unde ω̄ = (ω1 ω2 ω3 )1/3 .

Nex = Cα Γ(α)ζ(α)(kT )α (1.13)

1.2 Ecuaµia Gross-Pitaevskii

Ecuaµia standard folosit în studiul teoretic al condensatelor Bose-Einstein

ψ̂ (r, t) = ψ (r, t) + δ ψ̂ (r, t) , (1.21)

este funcµia de und a condensatului ³i reprezint valoarea probabil a

Energia st rii condensate este dat de

unde φ(r) este funcµia uniparticul ³i N num rul de bosoni. Mai sus am

Prin urmare, funcµionala energiei ofer o descriere de câmp mediu a con-

unde am folosit c N −1 ≈ N . St rile staµionare ale gazului condensat

1.2.1 Soluµii tip soliton

V (x) = V0 sn2 (x, k), (1.37)

ψ(x, t) = r(x) exp(−iωt + iθ(x)) (1.38)

unde funcµia de densitate r(x) este dat de:

r12 (x) = Asn2 (x, k) + B, (1.39)

r12 (x) = Acn(x, k) + B, (1.40)

r32 (x) = Adn(x, k) + B. (1.41)

Ecuaµia Gross-Pitaevskii devine echivalent cu

0 = 2r0 (x)θ̇(x) + r(x)θ̈(x), (1.43)

ωA2 sn4 + ωB 2 + ω2AB sn2 = 2k 2 A2 sn6 + sn4 −A2 − A2 k 2 + 3ABk 2

+sn2 −2AB − 2ABk 2 + AB,

dup ce am folosit în prealabil identit µile standard pentru funcµii eliptice

k 2 sn2 (x, k) + dn2 (x, k) = 1, (1.50)

ω2AB = −V0 B 2 + 3AB 2 + AB + ABk 2 . (1.57)

Aceste ecuaµii pot  rezolvate analitic f r nicio dicultate ³i obµinem

în timp ce pentru soluµiile de tipul r32 (x) obµinem

O dat claricat problema temperaturii critice ³i a ecuaµiei care mode-

1.3.1 Regimul de densitate joas

Calculând cu ajutorul ecuaµiei (1.31) energia condensatului obµinem

unde bx , by , bz sunt parametrii variaµionali iar ax , ay , az sunt deniµi ca

ω̄ = (ωx ωy ωz )1/3 . (1.73)

Chiar dac nu exist o soluµie analitic general a ecuaµiilor (1.71), pu-

1.3.2 Regimul Thomas-Fermi

iar prolul de densitate al condensatului este dat de

Integrând prolul de densitate al condensatului în regiunea indicat de

A³a cum am v zut în secµiunea precedent pentru condensate repulsive

pentru V (r) ≤ µ ³i 0 în afar . Principala limitare a acestei aproximaµii

Lundh et al. au ar tat în Ref. [41] c aceast limitare a aproxima-

Ecuaµia Gross-Pitaevskii aproape de marginea condensatului poate 

cu observaµia c derivatele din ecuaµia precedent sunt în raport cu y.

−Ψ̈1 + yΨ1 + 3Ψ20 Ψ1 = Ψ̈0 . (1.89)

1.3.3 Condensate înc rcate în reµele optice

Folosind teorema Bloch funcµia de und se poate scrie ca produs al unei

Deoarece f (x) este funcµie periodic se poate descompune într-o serie de

coecienµii undelor plane trebuind s respecte relaµia

unde coecienµii a0 , a1 , a−1 sunt astfel ale³i pentru a  îndeplinit relaµia

|a0 |2 + |a1 |2 + |a−1 |2 = 1. (1.98)

Cea mai simpl parametrizare care respect constrângerea de mai sus

g() = Cα α−1 , (1.5)

Aceste ecuaµii pot rezolvate analitic f r nicio dicultate ³i obµinem

O dat claricat problema temperaturii critice ³i a ecuaµiei care mode-

unde bx , by , bz sunt parametrii variaµionali iar ax , ay , az sunt deniµi ca

iar prolul de densitate al condensatului este dat de

Integrând prolul de densitate al condensatului în regiunea indicat de

Ecuaµia Gross-Pitaevskii aproape de marginea condensatului poate

coecienµii undelor plane trebuind s respecte relaµia

unde coecienµii a0 , a1 , a−1 sunt astfel ale³i pentru a îndeplinit relaµia

cu D = (−∞, ∞), în timp ce pentru q (t) = −1 red prolul de densitate

ecuaµia se simplic substanµial ³i poate scris sub forma

num rul de particule dintr-o perioad ind dat de

³i x m |ga | = |gb |. Aceast ultim constrângere implic

Se poate ar ta u³or c inegalitatea precedent poate rescris sub forma