Diviziunea celulară - proces esenţial al vieţii

celulei
Ciclul celular – succesiunea de evenimente din viaţa unei celule din momentul formării acesteia din
celula mamă şi până ajunge să se dividă şi să formeze două celule fiice

Diviziune celulară
Parte a unui ciclu celular
complex alcătuit din 5 faze
distincte:
● G1
S
Procariote: fisiune binară Eucariote
●

● G2
● M diviziunea propriu-zisă
● ADN-ul este dublat si se formeză doi ● C diviziunea propriu-zisă
cromozomi
● Conţinutul celular este dublat şi se
produce o nouă membrană celulară
Diviziunea celulelor Diviziunea celulelor
vegetative (celulele sexuale (formarea
corpului – celule ovulelor şi
somatice) spermatozoizilor)

MITOZA MEIOZA
 Ciclul de viaţă al celulelor eucariote somatice

Interfaza:
● faza G1 – dublarea conţinutului celular Metafază Anafază
● faza S – sinteza şi dublarea ADN-ului Profază Telofază
● faza G2 - sinteza componentelor necesare
G2/M
realizării diviziunii
Faza G1 se poate prelungi într-o fază de
repaus – G0 – celulele nu cresc, nu
M
sintetizează ADN și nu se divid
(majoritatea celulelor din corpul uman,
neuronii și celulele musculare nu Interfază
părăsesc G0)
Mitoză
Citokineză
Diviziunea nucleului:
● Profaza
● Metafaza
● Anafaza
● Telofaza

G1/S
Citokineza
 Controlul ciclului celular
Au fost descrise 3 puncte esenţiale de control a
ciclului celular amplasate în puncte cheie prin
intermediul cărora se permite sau nu continuarea ciclului
celular:

● G1/S – spre sfarșitul fazei G1, se decide dacă celula se

divide sau intră în faza de repaus prelungit G0

● G2/M – spre sfarșitul fazei G2, se decide dacă ADN-ul a

fost duplicat corect. Dacă da, celula trece in faza M,
dacă nu celula se autodistruge.

● M – se verifică dacă cromozomii au fost separați

corespunzător. Dacă da, celula intră în G1, dacă nu se
autodistruge.
Celulele canceroase (tumorale) sunt celule a căror ciclu celular a scăpat de sub control datorită
funcționării defectuase a punctului de control G1/S.

50% dintre tipurile de celule tumorale descrise pană în prezent conțin modificări ale proteinei p53 –
proteină ce monitorizează integritatea ADN-ului – modificări ce fac proteina inactivă.
 Celulelor eucariote sexuale şi reproducerea sexuată
Mitoza asigură:
1. mărirea numărului de celule în cadrul unui
organism pluricelular (creșterea și dezvoltarea)
2. reproducerea indivizilor în cadrul organismelor
unicelulare asexuate
Reproducerea sexuată este principala
metodă de reproducere pentru majoritatea ♀
2n
♂
2n
organismelor macroscopice, incluzând
aproape toate animalele și plantele. Meioza Meioza
Procesul constă în parcurgerea a două stagii
distincte:

- stagiul haploid – celulele sexuale – Spermatozoid

spermatozoid și ovul – au un număr n de
cromozomi Ovul
Fecundație
- stagiul diploid – celulele somatice, au un
număr 2n de cromozomi
Zigot
Cele două stagii sun legate prin:
● Fertilizare – procesul de contopire a două celule sexuate haploide pentru a forma o celulă

diploidă (zigot) ce se divide prin mitoză şi din care se dezvoltă un nou individ
● Meioza – procesul de diviziune celulară în urma căreia din o celulă diplodă se obțin 4 celule

sexuale haploide
 Etapele meiozei
Într-un organism diploid, meioza constă în două diviziuni ale nucleului între care nu se mai
sintetizeză ADN. Dintr-o celulă dipoidă cu cromozomi bicromatidici rezultă 4 celule sexuale
haploide cu cromozomi monocromatidici.

Etapele meiozei:
1. Meioza I – din o celulă diploidă cu cromozomi
bicromatidici se obţin 2 celule haploide cu
cromozomi bicromatidici prin:

1.1 Profaza I - fibrele de cromatină se condensează

şi încep să fie vizibili cromozomii. Aceştia se
asociază în perechi de cromozomi omologi
(identici ca formă). Între cromozomii omologi dintr-o
pereche pot avea loc schimburi de fragmente de
ADN – crossing – over.

1.2 Metafaza I - fibrele cinetocorice ale fusului de

diviziune se ataşează de fiecare pereche de
cromozomi omologi şi alinieză perechile în zona
centrală a celulei. Dispunerea stânga dreapta a
cromozomilor în cadrul unei perechi este randomică.
 Etapele meiozei
1.3 Anafaza I - scurtarea simultană a fibrelor cinetocorice duce la ruperea asocierii
cromozomilor în perechi, fiecare cromozom bicromatidic omolog din pereche se îndreaptă spre
un alt pol al celulei
1.4 Telofaza I – cromozomii bicromatidici se grupează la cei doi poli ai celulei. Fiecare pol
conţine n cromozomi bicromatidici, dar cele două cromatide nu sunt însă identice, datorită
fenomenelor de crossing - over. Are loc citokineza şi se obţin 2 celule cu n cromozomi
bicromatidici.

2. Meioza II – din o celulă haploidă cu cromozomi bicromatidici se obţin 2 celule haploide

cu cromozomi monocromatidici prin:

2.1 Profaza II – scurtă, se formează un nou fus de diviziune

2.2 Metafaza II – fibrele fusului de diviziune se atasează de cinetocorii cromozomilor şi îi

deplasează spre placa metafazică

2.3 Anafaza II – fibrele fusului se contractă şi scurtă duc la ruperea cromozomilor

bicromatidici la nivelul centromerului şi formarea a 2 cromozomi monocromatidici

2.4 Telofaza II – cromozomii monocromatidici se despiralizeză şi apare un înveliş nuclear în

jurul fiecărui grup de cromozomi
Câte molecule ADN sunt în nucleul
unei celule umane diploide la
sfârşitul fazei G2?

Câte molecule ADN conţin în

nucleu cele 2 celule fiice obţinute
prin mitoza unei celule umane?

Câte molecule ADN conţin fiecare

în nucleu cele 4 celule sexuale
umane obţinute prin meioză ?

Care sunt avantajele reproducerii

sexuate?