Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIVIZIUNEA CELULARĂ
CICLUL CELULAR
DIVIZIUNEA CELULARĂ
• Introducere
• Cinetica diviziunilor celulare
• Mitoza
• Tipuri particulare de diviziune
nucleară
• Controlul duratei fazelor ciclului
mitotic
• Meioza
INTRODUCERE
• Ciclul celular - perioada de timp parcursă din momentul în
care celula s-a constituit în urma unei diviziuni şi până în
momentul terminării propriei diviziuni
• Ciclul de viaţă al celulei cuprinde două mari etape:
• interfaza sau intercineza, perioada dintre două diviziuni
succesive
• diviziunea celulară propriu-zisă
• Interfaza - perioada cu cea mai intensă activitate metabolică
• În interfază se sintetizează atât acizii nucleici cât şi
proteinele celulare
• Un ciclu celular complet - patru etape:
• G1- etapa parcursă de celulă de la sfârşitul mitozei şi până la
începutul sintezei de ADN
• S- etapa sintezei ADN-ului
• G2- etapa dintre sfârşitul sintezei ADN şi începutul mitozei
• M – etapa diviziunilor celulare
• În total cele trei etape, respectiv interfaza, durează în medie
10-24 ore, iar mitoza durează o oră
• Faza G1
• Fibrele nucleozomice sunt dispersate in nucleu, formând cromatina.
Se intensifică sinteza de proteine şi lipide pentru a asigura
specificitatea funcţiei celulare si pentru a asigura refacerea
moleculară a celulei. Astfel, în celulele secretoare, unele organite
celulare, cum ar fi aparatul Golgi si reticulul endoplasmic sunt foarte
bine dezvoltate.Condroblastele sintetizează elementele matricei
extracelulare, iar adipocitele stochează trigliceridele.
• Faza S-replicarea
• Este condiţionată de matrice, enzimele fiind fixate pe reţeaua
fibrilara.Procesul începe simultan pe mai multe filamente de
cromatină, iar timp de 8 ore, intreg ADN-ul va fi recopiat. In fiecare
loc unde se produce replicarea, se formează un „ ochi de replicare”
ce conţine la fiecare extremitate o „furcă de replicare”Genomul
uman conţine 104-105 repliconi.
• Etape;
• 1 .Desfacerea spiralelor de ADN cu ajutorul unei enzime, si menţinerea lor
in această stare prin intermediul proteinelor de legătură ale braţelor de
ADN. Fiecare braţ de nucleotide devine o matrice
• 2. Amorsa; fixarea unei mici molecule de ARN de 10 nucleotide , pe ADN,
realizându-se astfel un semnal pentru ADN polimeraza.
• 3. Poziţionarea strategică faţă de matrice, prin complementaritate, a
bazelor de dezoxiribonucleotide libere şi sinteza de neobraţe, cu ajutorul
ADN polimerazei.. Această enzimă nu poate funcţiona decât într-o singură
direcţie. Astfel că sinteza unuia dintre braţe, cel avansat, se realizează în
continuarea furcii de replicare, in timp ce braţul întârziat se sintetizează prin
mai multe segmente nucleotidice, fragmentele Okazaki, în direcţie opusî.
Pentru fiecare fragment este necesară o amorsă de ARN
• 4. Segmentele vor fi legate mai târziu prin ADN ligază.
• ! Există 5 ADN polimeraze. Enzimele α şi & catalizează replicarea ADN-ului
nuclear, enzima γ pe cel mitocondrial, , iar polimerazele β si ε catalizează
repararea ADN-ului nuclear.
• Fiecare nouă moleculă bicatenară, este constituită dintr-un braţ matrice şi
dintr-un brat neoformat, de unde şi denumirea procesului de replicare semi-
conservatoare.. După ce replicarea este terminată, la ADN se asociază
histone, completându-se astfel formarea cromatidelor, relegate printr-un
centromer.. Pot să apară şi erpri de replicare, rezolvate de cele mai multe
ori de către polimeraze cu rol de reparare a defectelor apărute. . Dacă acest
lucru nu se poate realiza, prin acumulare de defecte in urma ciclurilor
celulare succesive, se produc disfuncţii seroase care ţin de domeniul
patologicului. Dacă erorile apar la nivelul celulelor germinale, , se pot
transmite mutaţii care duc la apariţia de descendenţi care nu pot
supravietui sau care sunt purtători de boli genetice.
• Exemplu; Erori de replicare pot fi produse prin acţiunea radiaţiilor ionizante,
prin cea a agenţilor chimici mutageni, prin degradarea termică a
nucleotidelor.
• Faza G2
• Pregăteşte mitoza şi durează 4 ore.. nucleul este
înconjurat încă de membrană şi conţine unul sau mai
mulţi nucleoli.Centrozomul se ddublează, se dezvoltă
într-o anumită direcţie microtubuliiplecând de la cei doi
centromeri formaţi .Ecvenimentele următoare se
desfăşoară plecând de la fusul de diviziune format din
ansamblul de microtubuli legaţi de proteine. Microtubulii
a căror asamblare începe în în centrozom, la nivelul
materialului pericentriolar, se alungesc şi încorporează
sub-unităţi de tubulină, inainte de a forma fascicule
definitive pe parcursul profazei.. Urmează sinteza
proteică cea care condensează fibrele cromatiniene.
Controlul ciclului celular
• Pe parcursul fiecarui ciclu celular, toate celulele trebuie să treacă prin asa zisele
puncte de restricţie, pentru a putea să treacă în faza umătoare.
• -punctul G1/S (G1-sinteza), numit şi punctul R(restricţie), controlează ieşirea din faza
G1 şi debutul replicării. Dacă sunt condiţii favorabile, celula îşi urmează cursul, işi
replică ADN-ul şi se divide. Dacă nu, ea intră într-o fază de repaos. Raportul
nucleocitoplasmatic constituie semnalul de intrare în faza de replicare. Este un punct
ireversibil care implică mecanisme de sinteză ADN.
• -punctul G2/M (faza G2-debutul diviziunii) trebuie atins pentru a se putea permite
debutul mitozei sau meiozei..La sfârşitul fazei G2, un complex proteic, numit MPF , un
complex promotor al maturării, , atinge o concentraţie critică, care stimulează profaza
din mitoză. Scăderea sa la sfârşitul mitozei, semnalează debutul următorului ciclu
celular.
• MPF este o protein kinază care activează alte enzime. Activarea sa duce la fosforilare
proteică a cromatinei ceea ce antrenează condensarea cromozomilor şi stimulează în
acelaşi timp dezagregarea învelişului nuclear.
CICLUL CELULAR
CICLUL CELULAR –
DIVIZIUNEA CELULARĂ
CICLUL CELULAR –
DIVIZIUNEA CELULARĂ
CLASIFICAREA CELULELOR ÎN
RAPORT DE CICLUL CELULAR