Astigmatismul

Astigmatismul reprezintă o tulburare de refracție a globului ocular. Caracteristic acestei

afecțiuni este faptul că obiectul privit de către o persoană (după ce lumina traversează sistemul de
lentile ocular format din cornee și cristalin) nu va mai avea un focar de proiecție unic și punctiform,
ci mai degrabă multiple focare liniare sau neregulate. Altfel formulat, puterea de refracție a globului
ocular nu este aceeași pe toate meridianele – iar imaginea unui obiect, proiectată pe retină, devine de
formă eliptică.

Din punct de vedere clinic, asigmatismele pot fi clasificate în două categorii:

- astigmatisme regulate – cele două meridiane anormale sunt perpendiculare între ele;
- astigmatisme neregulate – există mai multe meridiane cu refrație diferită, acestea nefiind
perpendiculare între ele.

Meridianele globului ocular reprezintă linii convenționale, trasate prin secționarea imaginară a
ochiului, de către planurile perpendiculare pe ecuatorului acestuia.
Astigmatismul este cauzat de deficitul de sfericitate al suprefeței anterioare a corneei; asftel,
razele paralele de lumină, venite de la infinit, vor suferi un proces inegal de refracție și implicit vor
contribui la formarea pe retina a unei imagini distorsionate și neclare.
În cazul personalelor cu o valoare mai mare a astigmatismului coreneea are un aspect
bombat. Orice persoană prezintă un astigmatism fiziologic, de circa 0,5 D, care însă nu necesită
corecție optică, vederea fiind clară.

Astigmatismul poate fi:

- prezent încă de la naștere (astigmatism congenital);
- Dobândit în urma unor intervenții chirurgicale asupra globului ocular (ectazii corneene post
chirurgie refractivă) sau ca urmare a unor boli oculare (keratocon=subțiere și deformare
conică a corneei).
Patogenie și cauze

Astigmatismele neregulate sunt cauzate de tulburările aleatorii de sfericitate ale componentelor

dioptrului ocular. Cel mai frecvent este vorba de tulburări de sfericitate ale feței anterioare a corneei,
care pot avea diferite cauze:

- Cicatrici restante în urma unor afecțiuni infecțioase/inflamatorii (ulcere corneene),

- Cicatrici apărute în urma unor traumatisme corneene,
- Keratocon,
- Degenerescenta marginală pellucidă,
- Tumori ale pleoapelor,
- Tumori ale orbitei,
- Herpes corneean.

De asemenea, astigmatismul neregulat poate fi cauzat inclusiv de către anumite patologii ale
cristalinului – lenticonul anterior sau posterior (lenticonul este o protruzie situată pe fața anterioară
sau posterioară a cristalinului, de formă conică sau sferică și cu aspect ca de pată de ulei). Aceste
neregularități ale componentelor dioptrului ocular (cornee sau cristalin) sunt responsabile de
difracția anormală a razelor de lumină ce traversează mediile transparente și refrigente ale globului
ocular.
Astigmatismele regulate sunt produse în marea lor majoritate de anomaliile de suprafață ale
corneei. Ele au un caracter stagnant și afectează simetric cei doi globi oculari. Fiziologic, orice
individ prezintă un mic grad de astigmatism al coneei. Astigmatismul fiziologic al corneei nu
necesită corecție cu lentile, deoarece este anulat de către astigmatismul fiziologic invers, al
cristalinului.
Astigmatismul regulat este determinat genetic, neregularitățile suprafeței corneei se pot moșteni în
cadrul aceleiași familii.
Cristalinul poate fi implicat și el în apariția unor astigmatisme regulate, în foarte rare cazuri,
mai ales atunci când apar deformări majore, luxații sau subluxații ale acestei lentile. Cu toate
acestea, fața anterioară a corneei și implicit sfericitatea acesteia joacă cel mai important rol în
apariția astigmatismelor, aceasta deoarece la acest nivel (separația dintre aer și cornee) are loc cel
mai important pas al fenomenului refracției(corneea separă două medii cu indice de refracție diferit).
Astigmatismele regulate pot fi clasificate în trei categorii:

 astigmatism simplu: este vorba de existența a două focare pentru aceeași imagine, unul
plasat la nivelul retinei, iar celălalt focat este plasat în fața retinei (astigmatism simplu
miopic) sau in spatele retinei (astigmatism simplu hipermiopic).
 astigmatism compus: cele doua focare ale aceleiași imagini sunt ambele plasate în fața
retinei sau ambele plasate în spatele retinei(astigmatism compus miopic și astigmatism
compus hipermiopic).
 Astigmatism mixt: reprezintă situația în care cele două focare ale aceeași imagini sunt
plasate diferit în raport cu retina, un focar este plasat în fața retinei iar celălalt focar este
plasat în spatele retinei.

Semne și simptome

Astigamtismele neregulate sunt însoțite de o tulburare semnificativă a acuității vizuale.

Examenul clinic are rolul de a identifica anomaliile suprafeței corneei. Simptomatologia
astigmatismelor regulate este influențată de o multitudine de factori, printre care vârsta pacientului,
starea lui de sănătate, condițiile de la locul de muncă și forma clinică a astigmatismului. Pacientul
acuză astenopie atunci când încearcă să realizeze un efort vizual.
Alte simptome frecvent prezente sunt cefalee și fotofobie. La examinarea clinică se observă
diminuarea acuității vizuale atât pentru depărtare cât și pentru apropiere. Când se apreciază acuitatea
vizuală, pacientul confundă simbolurile înscrise pe optotip. Conjunctiva poate avea o colorație
roșiatică, iar ochiul lăcrimează abundent. Pacientul are tendința de a închide parțial pleoapele,
manevra prin care încearcă îmbunătățirea vederii.

Diagnostic

Astigmatismul poate fi diagnosticat prin metode subiective, după ce a fost indus spasmul
musculaturii care realizează acomodația. Pentru a evidenția tulburările de sfericitate ale corneei și
cirstalinului, pot fi utilizate următoarele tehnici:
- Refrectometria
- Keratometria
- Tomografia corneană.
 De asemenea, se va proceda la examinarea fundului de ochi. Nu în ultimul rând, diagnosticul
trebuie să precizeze tipul de astigmatism prezent la pacientul respectiv precum și valoarea acestuia,
măsurată în dioptrii.
Astigmometria este un procedeu prin care poate fi apreciată puterea dioptrică a corneei precum și
poziția meridianului astigmat. Metoda se bazează pe analiza imaginilor reglectate de suprafața
anterioară a corneei(suprafața anterioară a coneei care acționează precum o lentilă convexă).
Refractometria este o metodă de investigare cu ajutorul căreia este apreciată puterea refractivă
totală a dioptrului ocular, urmărind cele două meridiane principale. De asemenea, refractometria
permite decelarea poziției celor două meridiane principale ale globului ocular. Refractometrul
proiectează anumite imagini la nivelul retinei ochiului examinat și permite analiza imaginilor
reflectate de către retină.

Tratament

Astigmatismul neregulat poate fi corectat prin purtarea de lentile de contact dure. Prin
punerea în contact a lentilelor cu suprafața anterioară neregulată a corneei, refracția vicioasă este
eliminată, lumina fiind dirijată acum de către suprafața regulată a lentilelor de contact.
De asemenea, astigmatismele regulate pot fi corectate optic, cu ajutorul lentilelor. Pentru formele
simple de astigmatism sunt indicate lentilele cilindrice. Astigmatismele compuse pot fi crorectate
prin purtarea de lentile sferocilindrice; astigmatismele mixte pot fi corectate cu lentile de forma
cilindrică și poziție încrucișată, prin purtarea unei combinații de lentila cilindrică negativă și a
lentilelor de contact; e asemenea, astigmatismele simple pot fi corectate cu ajutorul chirurgiei
refractive.
Pentru astigmatismele grave sunt recomandate lentilele de contact dure, în timp ce lentilele
de contact moi pot fi utilizate sunt succes pentru corectarea astigmatismelor mici.
Metodele chirurgicale au ca scop corecția deficitelor de suprafață ale corneei; cu ajutorul
chirurgiei se poate interveni în mod direct fie asupra meridianului cel mai convergent, fie asupra
meridianului mai puțin convergent.
Fotokeratectomia – este o tehnică care presupune utilizarea unui laser. Cea mai utilizată
tehnică este LASIK, aceasta putând corecta stigmatismele de până la dioptrii. Tehnica este indicată
mai ales in tratamentul chirurgical al astigmatismelor miopice. În cazul astigmatismelor neregulate,
pentru a corecta tulburarea de refracție, se poate apela chiar și la transplantul de corenee.