INTEGRAREA FUNCȚIILOR CEREBRALE

Man is as necessary a factor in the development of universal order as is the mightiest of the
central suns. The mind peers into the world of phenomena weaving the warp and woof of
sense experience.
There will be, in the next generation or so, a pharmacological method of making people love
their servitude, and producing dictatorship without tears, so to speak, producing a kind of
painless concentration camp for entire societies, so that people will in fact have their
liberties taken away from them, but will rather enjoy it, because they will be distracted
from any desire to rebel by propaganda or brainwashing, or brainwashing enhanced by
pharmacological methods. And this seems to be the final revolution." Comentariu: Al. Huxlei
nu bănuit posibilitatea ”educației” de a contribui la diminuarea identității individului prin
uniformizare (L.Z)
Can knowledge be the balanced
combining of truth and belief?

Dezvoltarea structurală și funcțională a sistemului nervos

Diversitatea bogată a personalitătii umane, a abilităților și a comportamentului este
generată de unicitatea creierului uman individual. Aceste fascinante diferențe
neurobiologice dintre oameni derivă atât din informația genetică cât și din informația
accesată prin experiența fiecărui individ. Sistemul nervos (s.n), în special, creierul prezintă
cea mai dinamică dezvoltare și organizare funcțională pe toată durata vieții.
Dezvoltarea și organizarea funcțională a s.n. poate fi abordată din punct de vedere didactic
în două etape:
-etapa prenatală, în care se exprimă preponderent informația genetică;
-etapa postatală, în care factorii de mediu și experiența fiecărui individ modelează structural
și funcțional s. n.
Între cele două etape nu există o limită de dezvoltare.
Prima etapă - stabilirea unor regiuni distincte ale creierului, generația de neuroni, formarea
principalelor tracturi axonice, ghidarea conectării axonilor cu țintele corespunzătoare și
inițierea sinaptogenezei - se bazează în mare parte pe mecanismele intrinseci celulare și
moleculare, controlate genetic
In etapa a doua- postnatală, activitatea neuronală, determinată de experiența individuală,
modelează conexiunile și circuitele sinaptice în grade diferite în funcție de vârstă și impactul
factorilor experențiali, asigurând un mecanism prin care mediul poate influența structura și
funcțiile creierului.
Am vorbit până acum ca și cum variantele (genetice) s-ar fi datorat întâmplării. Aceasta,
desigur, este o expresie total incorectă, dar servește pentru a recunoaște în mod clar
ignoranța noastră asupra cauzei fiecărei variații particulare. Dar, mai important ... mă
determină să cred că abaterile de structură sunt într-un fel determinate de natura condițiilor
vieții, la care părinții și strămoșii lor mai îndepărtați au fost expuși în mai multe generații.
Elementele (celulele) sexuale masculine și feminine par a fi afectate înainte ca acea unire,
care va forma o ființă nouă, să aibă loc.
Dezvoltarea creierului este caracterizată de o convergență a influențelor genetice (naturale)
și a mediului (nurture). Genomul nu conține informații suficiente pentru a controla singure
dezvoltarea și organizarea creierului, astfel încât genele au evoluat pentru a exploata
informațiile provenite din mediul înconjurător; informația esențială pentru reglarea finală a
rețelelor neuronale
Etapa prenatală- mecanisme intrinseci celulare, moleculare, electromagnetice care
controlează generarea, diferențierea, migrarea celulelor nervoase și formarea circuitelor.
Dezvoltarea timpurie a sistemului nervos este dominată de evenimente care apar înainte de
formarea sinapselor și, prin urmare, sunt independente de activitate. Aceste evenimente
precoce includ stabilirea sistemului nervos primordial în embrion, generarea inițială de
neuroni din celule precursoare nediferențiate, formarea regiunilor majore ale creierului și
migrarea neuronilor de la locurile de generație la pozițiile lor finale.
In urma proceselor de gastrulare și neurulare se formează tubul neural ce conține celulele
progenitoare neurale care prin diviziune produc celulele stem neurale din care provin
celulele sistemului nervos: neuroni, astrocite și oligodendroglii.
Diferențierea celulelor precursoare neurale este rezultă din controlul spațial și temporal al
diferitelor seturi de gene prin molecule endogene de semnalizare: acidul retinoid, factor de
creștere fibroblastic, factor transformator de creștere, sonic hedgehog (shh).
Sonic Hedgehog (SHH) is a secreted factor; the protein is heavily modified through cleavage
and posttranslational modification and its release from producing cells can also be
modulated by interactions with Dispatched, Scube2, and heparan sulfate proteoglycan. A
growing list of genes encoding Shh receptor and coreceptor proteins, including BOC, CDON,
GAS1, and glypicans, are expressed in cell- type- and developmental-stage-specific patterns
in the nervous system and this variety likely contributes to the diversity of cellular
responses to Shh.
Conurile de creștere detectează și răspund la semnale care identifică căile corecte, interzic
traiectoriile incorecte, facilitând, în cele din urmă, formarea sinapselor funcționale.
Acestea includ molecule de adeziune a
suprafeței celulare și semnale care difuzează și care atrag sau resping axonii în creștere. În
plus, factorii de creștere secretați influențează creșterea axonului și formarea sinapselor,
precum și reglarea numerelor corespunzătoare a legăturilor dintre axoni și celulele țintă.

În acest context, merită să luăm în considerare „materia întunecată a genomului", unul

dintre principalele mistere ale epocii post-genomice. Poate că nici un alt subiect din
genomica contemporană nu a inspirat puncte de vedere atât de diverse ca "ADN-ul junk",
reprezentând 95% din genomul, cunoscut anterior și care nu codifică proteinele.
Genetic Abnormalities -Brain Development
-hydrocephalus can be traced to mutations of genes on the X chromosome, especially those
in the L1 cell adhesion molecule
-fragile-X syndrome, the most -common form of congenital mental retardation, is
associated with triplet repeats in a subset of genes on the X chromosome,
-aniridia (characterized by loss of the iris in the eye and mild mental retardation) and
-Waardenburg syndrome (characterized by craniofacial abnormalities, spina bifida, and
hearing loss) are caused by mutations in the Pax6 and Pax3 genes.
-autism and other severe social or learning impairments have been linked in some cases to
mutations in specific genes (including some of the Wnt family),
-Down syndrome or trisomy 21, which is caused by the duplication of part or all of
chromosome 21
Organizarea creierului în timpul dezvoltării embrionare a fost considerată în mare măsură
independentă de activitatea sa electrică.
Cu toate acestea, concluziile recente demonstrează că activitatea electrică joacă roluri
esențiale în dezvoltarea timpurie a sistemului nervos. Implicarea extensivă a activității
electrice face posibil ca aceasta să fie necesară în toate etapele de dezvoltare ca partener
necesar cu programele genetice.
Migrarea neuronilor și diferențierea include maturizarea excitabilității electrice, a
specificațiilor transmițătorului și a extinderii axonilor și dendritelor. Funcțiile nou
descoperite ale activității electrice în aceste evenimente urmează Inducția neurală și
precede formarea sinapsei.
Activitatea electrică spontană poate regla nivelul excitabilității celulelor prin controlul
expresiei canalelor de ioni care o generează. Curenții de Ca sunt exprimați înainte de
apariția curenților de potasiu de rectificare outward și inward care generează perioada de
activitate spontană. Atunci când potențialele de acțiune dependente de Ca sunt blocate,
expresia de dezvoltare a curentului de potasiu activat rapid este în mod specific suprimată.
Aceste rezultate demonstrează mecanisme de feedback prin care formele timpurii de
activitate electrică reglează excitabilitatea intrinsecă și pot limita perioada embrionară în
timpul căreia activitatea declanșează programe de dezvoltare O a doua caracteristică a
diferențierii neuronale este specificația fenotipului neurotransmițătorilor. Acest proces
depinde de activitatea electrică timpurie într-un număr de sisteme, în legătură cu expresia
factorului de transcripție specific celulei sau acțiunea factorilor trofici.
Un model de sistem de control al creșterii sugerează că organizatorii în embriogeneză
continuă să existe și își mențin parțial funcția după embriogeneză. Organizatorii sunt
punctele singulare macroscopice ale gradientului morfogen și ale câmpurilor bioelectrice. Ei
au o rată de metabolizare mai mare, o densitate mai mare a joncțiunilor gap și a celulelor
stem decât țesutul înconjurător.
Schimbările câmpului bioelectric al organizatorilor preced modificările morfologice și
anatomice ale morfogenezei și patogenezei. Perturbările subtile la nivelul organizatorilor
pot provoca efecte sistemice de lungă durată. Aceste caracteristici ale organizatorilor pot fi
utilizate în scop diagnostic și terapeutic, cum ar fi medicina regenerativă. Sistemul de
control al creșterii este încorporat în diferite sisteme fiziologice și face parte din
fundamentul fiziologiei și fiziopatologiei.
Organizarea circuiteleor neuronale
Două caracteristici centrale ale circuitelor neuronale trebuie să fie stabilite după ce neuronii
au generat și au migrat la pozițiile lor finale. În primul rând, celulele nervoase din diferite
regiunile trebuie să fie legate între ele prin căi axonale. În al doilea rând, conexiunile
sinaptice trebuie realizate între componentele pre- și postsinaptice.
O strategie generală și surprinzătoare în dezvoltarea vertebratelor este producerea unui
excedent inițial de celule nervoase (de ordinul a două sau trei ori); populația finală este
ulterior stabilită prin moartea acelor neuroni care nu reușesc să interacționeze cu succes cu
țintele intenționate. Eliminarea neuronilor supranumerari este mediată prin mecanisme
complexe ce implică diverse molecule cu acțiuni complementare-stimularea sau blocarea
dezvoltării axonice- conform planșelor alăturate; factorii neurotrofici având un rol important.
La adult, fibrele musculare scheletice și neuronii în unele tipuri de ganglioni autonomi
(neuroni para- sympatici) sunt fiecare inervați de un singur axon. Inițial, totuși, fiecare
dintre aceste celule este inervată de axoni de la mai mulți neuroni, o condiție numită
inervație polineuronală. În astfel de cazuri, aferențele sunt pierdute treptat în timpul
dezvoltării timpurii postnatale, rămânând o singură fibră pentru fiecare celulă. Acest proces
de pierdere este denumit în general eliminarea sinapselor, deși eliminarea se referă de fapt
la o reducere a numărului de axoni la celulele țintă, nu la o reducere a numărului global de
sinapse făcute pe celulele postsinaptice.
Mecanismele celulare care generează creșterea și formarea sinapselor sunt deci
determinanții majori ai circuitelor neuronale care vor controla în cele din urmă
comportamentul. Creșterea direcționată a axonilor și recunoașterea țintelor sinaptice este
mediată de conul de creștere situat în vârful fiecărui axon. Conurile de creștere detectează
și răspund la semnale care identifică căile corecte, interzic traiectoriile incorecte, facilitând
conexiunile sinaptice funcționale.
Several families of ligands and receptors constitute the major classes of axon guidance
molecules. These ligand–receptor pairs can be either attractive or repulsive, depending on
the identity of the molecules and the context in which they signal the growth cone. (A)
Extracellular matrix molecules serve as the ligands for multiple integrin receptors. (B)
Homophilic, Ca2+- independent cell adhesion molecules (CAMs) are at once ligands and
receptors. (C) Ca2+-dependent adhesion molecules, or cadherins, are also capable of
homophilic binding. (D) The netrin/slit family of attractive and repulsive secreted signals
acts through two distinct receptors, DCC (“deleted in colorectal cancer”), which binds netrin,
and robo, the receptor for slit. (E) Semaphorins are primarily repulsive cues that can either
be bound to the cell surface or secreted. Their receptors (the plexins and neuropilin) are
found on growth cones. (F) Ephrins, which can be transmembrane- or membrane-
associated, signal via the Eph receptors, which are receptor tyrosine kinases.
Importantly, such competition is thought to be modulated by patterns of electrical activity
in the pre- and postsynaptic partners. For example, if acetylcholine receptors at the
neuromuscular junction are blocked by curare, polyneuronal innervation persists. Blocking
presynaptic action potentials in the motor neuron axons by tetrodotoxin, also prevents the
reduction of polyneuronal innervation.
Effect of removing or augmenting neural targets on the survival of related neurons. (A) Limb
bud amputation in a chick embryo at the appropriate stage of development (about 2.5 days
of incubation) depletes the pool of motor neurons that would have innervated the missing
extremity. (B) A cross section of the lumbar spinal cord in an embryo that underwent this
surgery about a week earlier. The motor neurons (dots) in the ventral horn that would have
innervated the hindlimb degenerate almost completely after embryonic amputation; a
normal complement of motor neurons is present on the other side. (C) Adding an extra limb
bud before the normal period of cell death rescues neurons that normally would have died.
(D) Such augmentation leads to an abnormally large number of limb motor neurons (dots)
on the side related to the extra limb.
Cercetări recente au identificat unele dintre indicii moleculare care ghidează formarea
joncțiunilor neuromusculare. Molecula numită agrină este acum cunoscută a fi responsabilă
de inițierea unor evenimente care duc la formarea unei sinapse pe deplin funcționale.
Agrina a fost inițial identificat ca urmare a influenței sale în reinervarea joncțiunilor
neuromusculare ale broaștelor după deteriorarea nervului motor.

Mechanisms of topographic mapping in the vertebrate visual system. (A) Posterior retinal
axons project to the anterior tectum and anterior retinal axons to the posterior tectum.
When the optic nerve of a frog is surgically interrupted, the axons regenerate with the
appropriate specificity. (B) Even if the eye is rotated after severing the optic nerve, the
axons regenerate to their original position in the tectum. This topographic constancy is
evident from the frog’s behavior: When a fly is presented above, the frog consistently
strikes downward, and vice versa.
Etapa postnatală- mecanisme prin care experiența individuală bazată pe învățare, memorie
și gândire modelează arhitectura și funcțiile creierului.
Odată ce modelele de bază ale conexiunilor creierului sunt stabilite în prima etapă, în etapa
postnatală modelele de activitate neuronală (inclusiv cele care sunt provocate de
experiență) modifică circuitele sinaptice ale creierului pe tot parcursul vieții, în grade
diferite în funcție de vârstă și impactul asupra individului. Activitatea neuronală generată de
interacțiunile cu lumea exterioară oferă astfel un mecanism prin care mediul poate
influența creierul structura și funcția.
Organizarea și funcționarea creierului în această perioadă se caracterizează prin două
aspecte:
1.Multe dintre efectele activității nervoase sunt transduse prin căi de semnalizare care
modifică nivelurile Ca2+ intracelular influențând astfel organi- zarea citoscheletică locală și
exprimarea genelor.
2. Această influență asupra creierului în dezvoltare mediată de activitate este cea mai
importantă în timpul ferestrelor temporale denumite și perioade critice. Astfel, creierul este
compatibil pentru a învăța și consolida anumite activități la anumite vârste, numai în
prezența stimulilor specifici și devine mai puțin sensibil sau chiar refractar la aceleași
activități, la altă vârstă.
Suportul acestui comportament este genetic și comun omului și altor organisme. Chiar dacă
la alte organisme decât ființa umană, perioadele critice conferă o rigiditate mai mare a
comporta- mentului, unele dintre acestea pot fi modificate în grade diferite, precum
comportamentul unor animale în raport cu altele: pisica și câinele sau papagalul și pisica.
Alte aspecte ale comportamentului sunt rigide și/sau foarte dependente de vârstă; bobocii
de gâscă urmează primul obiect mare în mișcare pe care îl văd și aud, doar în prima zi de
viață.
Puii de șobolan își identifica mama doar dacă recepționează mirosul gl. mamare în prima
săptămână de viață (dar nu mai târziu). La om, perioadele critice sunt la fel, predetermi-
nate genetic, și necesită contactul cu stimulii specifici fiecărei activități, în timpul corespun-
zător pentru declanșarea și deprinderea (învățarea) comportamentului. Exemple în acest
sens sunt dobândirea limbajului, a mersului și, nu în ultimul timp, deprinderea modului de a
învăța.
Dacă până la vârsta de 2-5 ani copilul învață de la cei din jur - părinți, frați, alți copii sau
educatori- în cea mai mare măsură, despre lucrurile care-l înconjoară, în mod spontan
făcând legătura dintre semnificația și contextul cuvintelor, fără a conștientiza sau a avea o
motivație, odată cu începerea educației dirijate, copilul, mai târziu, elevul și studentul
pierde capacitatea de a învăța spontan, începe să caute motivații, justificări și, în cazul în
care nu deține sau nu i s-a cultivat curiozitatea sau plăcerea cunoașterii consideră învățarea
ca pe o sarcină sau povară pentru care căută soluții de a o evita sau de a o îndeplini în
condiții cât mai favorabile pentru el.
În acest fel, mai ales în ultimul timp, omul pierde treptat cea mai importantă dimensiune a
lui- accea de a învăța și trăi dincolo de datul genetic sau instinctual, pierde capacitatea de a
prevedea și interveni pentru îmbunătățirea vieții personale, și a mediului, conștient de
faptul că fiecare dintre noi face parte dintr-un organism complex –societatea umană-capabil
de a lua decizii legate de viitor și responsabil față de mediul în care trăiește.