Universitatea ”Dunarea de Jos” Galați

Faculatea de Științe Juridice Sociale și Politice

Proiect final
Drept constituțional:
”Opinii privind modalitățile de modificare a Constituțiilor, în general”

Coordonator: Lector univ.dr.Elisabeta Slabu.

Student: Jicol Carina, anul I, grupa 2.

Administrație publică.

GALAȚI
2020
 Cuprins:
Introducere..................................................................................................................... 3
Opinii personale privind modificarea Constituțiilor...................................................... 4
Concluzii........................................................................................................................ 5
Bibliografie.................................................................................................................... 5

2
 1. Introducere:
Orice societate organizată statal presupune existența unui corp de reguli menite să
stabilească modul de constituire, organizare și exercitare a puterii politice. Aceste reguli, fie
că imbracă sau nu forma unui document scris, formează Constituția statului respectiv.
Noțiunea de Constituție iși are originea in limba latină, constitutio insemnand așezare cu
temei, stare a unui lucru.
O definiție completă a Constituției trebuie să însumeze atat criteriul material, cat și pe cel
formal: Constituția este legea fundamentală a statului, adică actul normativ cu forță juridică
superioară tuturor celorlalte acte normative, care reglementează acele relații sociale
fundamentale, esențiale în procesul de instaurare , menținere și exercitare a puterii statale.

Situaţiile în care se adoptă o Constituţie nouă:

În general, o Constituţie nouă este adoptată:

a) Odată cu formarea unui stat nou.
b) În situaţia când în viaţa unui stat au loc schimbări politice structurale, fundamentale.
c) O Constituţie nouă mai poate fi adoptată când în viaţa statului are loc o schimbare importantă cu
caracter politic sau social-economic care nu afectează însă esenţa statului sau regimul politic.

Clasificarea constituţiilor după modul lor de adoptare:

Se pot distinge, patru categorii sau tipuri de Constituţie:
a) Constituţia octroiată sau concedată- este iniţiată şi adoptată sub autoritatea şefului
statului (monarhului). Acest tip de Constituţie caracterizează regimurile monarhice, în
care şeful statului are puteri absolute.
b) Constituţia-pact- exprimă echilibrul de forţe – rezultat întotdeauna dintr-un com-
promis militar sau politic – între monarh şi Reprezentanţa naţională.
c) Statutul- este, din punct de vedere al formei, o Constituţie concedată, dar adoptată
prin plebiscit.
d) Constituţia-convenţie- este adoptată de un organism de suveranitate naţională, special
ales pentru adoptarea Constituţiei şi învestit în acest scop cu putere constituantă
originară.

3
 2. Opinii personale privind modificarea Constituțiilor:
Din punctul meu de vedere, modificarea Constituțiilor constă prin reformularea,
abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui text nou.
Dreptul fiind, în general, un fenomen social dinamic, este supus schimbărilor care se
produc în societate. Normele şi principiile constituţionale nu fac nicio excepţie de la această
regulă. În favoarea ideii de revizuire a Constituţiei pot fi invocaţi atât factori de natură
politică, cât şi factori de natură juridică.
Din punct de vedere politic, este cunoscut că orice Constituţie exprimă realităţile politice
existente în momentul adoptării sale. În cazul schimbării profunde a acestor realităţi, este
firesc să se modifice şi Constituţia. Din punct de vedere juridic, Constituţia fiind în esenţa sa
o lege, aceasta este supusă în mod firesc modificării. În art. 28 din Declaraţia drepturilor
omului şi ale cetăţeanului, ce figurează ca preambul al Constituţiei din 1793, se arată că „un
popor are întotdeauna dreptul de a reexamina, corecta şi de a schimba propria Constituţie. O
generaţie nu poate subjuga cu legile sale generaţiile viitoare”.
De obicei, posibilitatea, ca şi procedura de modificare, sunt expres prevăzute chiar în
textul legii fundamentale. Absenţa din textul Constituţiei a unor proceduri referitoare la
revizuirea acesteia poate genera grave tensiuni între diferitele forţe politice existente în
societate (îndeosebi partidele politice), care, fiind interesate să iniţieze sau să propună
anumite modificări în legea fundamentală, nu ar putea să facă acest lucru datorită lipsei unei
proceduri corespunzătoare.
Tot atât de periculoasă prin efectele sale destabilizatoare, este şi practica de a modifica
oricând o Constituţie. O asemenea practică este posibilă, în special în regimuri politice
nedemocratice.
Din punct de vedere al procedurii de modificare, Constituţiile sunt suple sau rigide.
Constituţia suplă este o Constituţie a cărei modificare se înfăptuieşte, practic prin
votarea, fără o procedură specială, a unei legi ordinare.
Constituţia rigidă este o Constituţie a cărei modificare se dovedeşte a fi mai dificilă decât
cea a unei legi ordinare, datorită procedurii cerute, care implică în general colaborarea mai
multor organisme constituţionale şi votul unei majorităţi calificate, adică 2/3 din numărul
membrilor Parlamentului. În epoca contemporană, tendinţa Constituanţilor este de a adopta
constituţii rigide.
Motivul modificării unei Constituţii este foarte diferit, nu numai de la ţară la ţară, dar
chiar în cadrul aceleaşi ţări. Doctrina constituţională s-a oprit, în general, la câteva cazuri mai
des întâlnite:
a) Producerea unui eveniment politic marcant;

4
 b) Schimbări produse în structura organismelor guvernante;
c) Transformarea denumirii unor organisme prin care se exercit publică;
d) Procedura unor schimbări în organizarea şi funcţionarea unuia sau unora dintre
organismele prin care se exercită guvernarea.
Modalitațile de modificare:
Toate Constituţiile scrise prevăd o anumită procedură de modificare a acestora, adică
stabilesc:
a) Organul care propune modificarea;
b) Organul care votează propunerea de modificare;
c) Majoritatea voturilor cerute pentru adoptarea propunerii de revizuire.
3. Concluzii:
Problema modificării Constituției prezintă o importanță deosebita, atat din punct de
vedere teoretic, cât și practic, dată fiind poziția privilegiată a Constituției în sistemul
dreptului: relația dintre competența de adoptare și cea de modificare a Constituției, procedura
de modificare, clasificare Constituțiilor dupa modul de modificare.
Este important să reținem faptul că, după modul de verificare, Constituțiile se impart în
Constituții flexibile și rigide.
Constituțiile flexibile sunt acele Constituții care pot fi modificate cu ușurință, de către una
din puterile constituite (de regulă, de către puterea legislativă), urmand procedura legislativă
ordinară.
Constituțiile rigide sunt cele a căror modificare nu poate fi realizată decât de o anumită
autoritate, după o procedură diferită de cea de modificare a legilor ordinare. Majoritatea
Constituțiilor scrise fac parte din această categorie.
4. Bibliografie:
 https://bloghamangiu.ro/wp-content/uploads/2018/10/Pages-from-Dr.constitutional-si-
institutii-politice__-BLOG.pdf?
fbclid=IwAR10YD8lrp8OcK8hR7K80Irvg85XTxj645mDZVl2it1dEbbyXNbQDLyz
RwM
 https://ro.scribd.com/doc/53123929/Adoptarea-si-Revizuirea-Constitutiei?
fbclid=IwAR2TaLhsR6eDezaRpwxNuf4WD_w3pZAw-
gfptVfeLRhLCbaAnMSfpChtp7c
 https://ro.scribd.com/document/123937781/Drept-constituional-si-institutii-politice?
fbclid=IwAR17E1Rl-
Duwj0ZuqREOZHTGMW_9PVqvkHQOHwoTf_iUo8pggqQa71QW180