Misticism și demență : Aspecte diferite ale experienței umane

De-a lungul timpului, oamenii au experimentat termenul de „alter states” , adică au experimentat
momente în care sinele lor s-a raportat la o realitate diferită față de până atunci: ori printr-o
confuzie și o nefamiliaritate față de locurile înconjurătoare și de situatiile în care se aflau, ori
prin schimbarea de personalitati care alterează realitatea în mod diferit la fiecare înlocuire de
sine. Această experiență a fost interpretată în moduri diferite în funcție de mentalitațile existente
fiecărei perioade.

Misticismul s-a dezbătut din punct de vedere religios, fiind considerat un act supranatural pornit
de o fiinta supranaturală bună sau rea: o revelatie divină dată de Dumnezeu sau o posedare de
diavol. În Evul Mediu, se credea că doar femeile pot să invite diavolul în corpul lor și era nevoie
ca un preot să practice exorcismul ca să îndeparteze noua gazdă. În cazul unei revelații, lumea o
interpreta ca fiind un sentiment de salvare sau un sentiment de luminare care îi face să se simtă
conștienți de tot ce se întampla înăuntrul lor, cât și în afară, că îi face să se simtă compleți sau că
l-au cunoscut pe Dumnezeu. Ateii nu se raportează la aspecte religioase când experimentează
aceste stari, ci mai mult la concepte filozofice: o stare de excitare cu o încărcătură pozitivă care
se întindea neîntreupt și fără limite, un sentiment oceanic și fluid.

Din punct de vedere tradițional, o parte din oameni credeau că aceste fenomene mistice pot să
ducă omul la nebunie și o parte credeau că omul pretinde că are acele fenomene pentru că este
nebun. Oricum ar fi fost, oamenii tratau aceste lucruri ca fiind ieșite din comun și evitau
contactul cu oamenii care aveau revelații de genul.

Din punct de vedere artistic, misticismul este un act de nebunie eliberat în creativitate și artă, în
mod cathartic. Socrate a declarat că ,,cea mai mare binecuvantare vine la noi sub forma nebuniei,
deoarece nebunia este trimisă la noi ca un cadou divin" (cited in Dodds, 1951, p. 61).

Batson and Ventis (1982) compara misticismul cu creativitatea, și au identificat 4 stadii în

procesul creativității, cât și al misticismului:

(1) prepararea (pui o intrebare importantă la care nu ai răspuns);

(2) incubația (abandonarea întrebării pe parcurs, deoarece nu ai gasit resursele necesare)

(3) illuminarea (dintr-o data, fara să vrei, găsești răspunsul pe care îl căutai și realizezi o noua
perspectivă)

(4) verificarea (verificarea și aplicarea soluției în viața de zi cu zi);

Stadiile misticismului diferă față de stadiile creativității prin conținut, însa este același proces.
(1) criza existentială (o persoana nu are răspunsuri la întrebări despre existență);

(2) pierderea de sine (disperarea deoarece nu se găsesc răspunsuri care să aducă speranța);

(3) noua viziune (care aduce la spurafață un nou însemnământ și o altă gândire);

(4) noua viață (aplicarea soluțiilor în viața de zi cu zi) .

Astfel, în concluzia celor doi autori, experiența misticismului este la fel ca iluminarea în procesul
creativ.

Abia după secolul al 14-lea, misticismul a fost combinat cu nebunia într-o perspectivă de iluzie
psihotică. Freud suspectează că aceste experiențe să fie o psihoză dobândită în urma unei
copilării traumatizante, în care copilul nu a reușit să își contureze un sine, o personalitate. Similar
părerii lui Freud, Deikman (1977), spune că e o etapă de borderline în care stadiul de copil care nu a
putut să se exprime rămâne și caută de-a lungul vieții un mod de a se proiecta sau scăpa în felurile
copilaroase cunoscute de el. (p. 214).

Din punct de vedere cognitiv, oamenii de știință au propus că fenomenele cunoscute ca: nebunie
în urma misticismului sunt doar psihoze bazate pe - distorsiune a timpului, sinestezie,
halucinatii(auditorii sau vizuale), anxietate, căci toate acestea dau o oarecare stare de euforie(ca
în cazul revelației divine) sau stare de ,,social withdrawl,, , adica o stare de panică și distanțare
de toti(ca în cazul fortelor supranaturale rele). Au continuat să descrie cum alte frecvențe intră în
orientarea creierul și unele arii sunt ,,deafferented (i.e., deprived of neural input) ,,=stopate, deprivate
de activitate neurală. Asta face oamenii să se deconecteze. La fel se poate întampla în meditație,
când ascultăm muzică sau când ne relaxăm în duș.

În concluzie, oricare ar fi varianta adevarată, oamenii vor continua să caute povești sau metode prin care
să își anihileze supraegoul, să își liniștească mintea și să își lase liber spiritul de toate limitele puse de
societate și de noi.
BIBLIOGRAFIE:

CHARLES P. HERIOT-MAITLAND, April 2008, Mysticism and madness: Different aspects of the

same human experience?