Forme Farmaceutice Obţinute Prin Extracţie

TXte de autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pe
FORME FARMACEUTICE OBŢINUTE PRIN EXTRACŢIE

DIN PLANTE
1. Conform F.R.X, soluţiile extractive apoase se prepară prjn:

A. macerare
B. macerare repetată
C. percolare
D. infuzare
E. decocţie.
2. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, raportul
produs vegetal/solvent de 3 % se utilizează pentru:
A. florile de tei
B. florile de muşeţel
C. rădăcina de odolean
D. rădăcina de ciuboţica cucului
E. rădăcina de ipeca.
3. Ca procese de extracţie la cald a principiilor active din produsele
vegetale se utilizează:
A. macerarea
B. infuzarea
C. digestia
D. decocţia
E. percolarea.
4. La prepararea soluţiilor extractive apoase este indicat gradul de
mărunţire la nivelul sitei V pentru:
A. flori, frunze
B. rădăcini
C. scoarţe
D. produse vegetale care conţin alcaloizi
E. produse vegetale care conţin glicozide.
5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizează folosind:

A. 3 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
B. 1 parte alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
C. 0,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal
D. 1 parte alcool concentrat pentru 1 parte produs vegetal
E. 1,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte ulei volatil.
6. Umectarea cu alcool diluat se aplică produselor vegetale ce conţin:

A. alcaloizi
B. uleiuri volatile
C. mucilagii
D. glicozide
E.. saponine acide.
7. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, cantitatea

de produs vegetal care se ia în lucru, în cazul când nu este prevăzută
în prescripţie, este în general de:
A. 12 g %
B. 6 g %
C. 5 g %
D. 0,5 g %
E. 0,25 g%.
1
8. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin alcaloizi se
face cu apă acidulată cu:
A. acid acetic
B. acid citric
C. acid clorhidric
D. acid formic
E. acid tartric.
9. Decocţia se foloseşte la extragerea principiilor active din:

A. rădăcini
B. ierburi
C. rizomi
D. scoarţe
E. frunze.
10.Precizaţi factorii dependenţi de produsul vegetal care influenţează

randamentul extracţiei:
A. natura produsului vegetal supus extracţiei şi componentele
active pe care le conţine
B. umiditatea produsului vegetal
C. reacţia solventului
D. gradul de mărunţire
E. durata de extracţie.
11. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin saponine

acide se face în prezenţă de:
A. o parte acid tartric pentru o parte produs vegetal
B. 1,5 părţi acid clorhidric pentru o parte produs vegetal
C. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 părţi produs
vegetal
D. o parte acid citric pentru o parte produs vegetal
E. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru o parte produs
vegetal.
12. Conform F.R.X, infuzarea se foloseşte la extragerea principiilor

active din următoarele produse vegetale:
A. flori
B. scoarţe
C. frunze
D. rizomi
E. ierburi.
13. Gradul de mărunţire al produsului vegetal se stabileşte în funcţie de:

A. structura produsului vegetal
B. umiditatea produsului vegetal
C. proporţia de produs vegetal faţă de solvent
D. natura substanţelor active conţinute
E. temperatura la care se face extracţia;
14. Umectarea produselor vegetale care conţin uleiuri volatile se

realizează folosind:
A. apă
B. alcool concentrat
C. eter
D. alcool diluat
E cloroform.
2
15. Precizaţi factorii dependenţi de condiţiile de lucru care influenţează
randamentul extracţiei produselor vegetale:
A. agitarea
B. natura solventului
C. durata de extracţie
D. pH-ul solventului
E. temperatura de extracţie.
16. Macerarea ca metodă de extracţie se aplică:

A. produselor vegetale care conţin principii active uşor alterabile
la cald
B. produselor vegetale care conţin alcaloizi
C. produselor vegetale care conţin taninuri
D. produselor vegetale care conţin uleiuri volatile
E. produselor vegetale care la cald cedează cantităţi mari de
substanţe balast.
17. Percolarea ca metodă de extracţie prezintă următoarele avantaje:

A. permite epuizarea progresivă şi completă a produsului vegetal
B. scurtează timpul de preparare
C. necesită cantităţi minime de solvent
D. nu necesită o umectare prealabilă
E. suprimă pierderile de lichid extractiv reţinut de reziduu.
18. Precizaţi procedeele de percolare modificată folosite în industria

farmaceutică:
A. repercolarea
B. diacolarea
C. macerarea circulantă
D. evacolarea
E. mulcolarea.
19. Repercolarea se aplică mai ales produselor vegetale care conţin:

A. mucilagii
B. alcaloizi
C. glicozide
D. uleiuri volatile
E. saponine acide.
20. Evacolarea este o metodă de extracţie realizată cu ajutorul:

A. presiunii
B. agitării
C. ultrasunetelor
D. vidului
E. căldurii.
21. Modificările aduse operaţiei de percolare se justifică prin:
A. ameliorarea randamentului de extracţie
B. economisirea solventului
C. simplificarea procesului tehnologic
D. mărirea cantităţii de produs vegetal luat în lucru
E. scurtarea duratei de lucru.
22. Principalele deosebiri între metodele de infuzare şi decocţie constau

în:
A. proporţia de produs vegetal luată în lucru
B. temperatura de extracţie
C. natura solventului
3
D. modul cum se face umectarea produsului vegetal
E. temperatura soluţiei în momentul filtrării.
23. Tincturile prezintă următoarele avantaje:

A. au un conţinut bine determinat în principii active
B. pot fi folosite la obţinerea extractelor fluide
C. au o preparare rapidă comparativ cu soluţiile extractive apoase
D. au o concentraţie ridicată în principii active comparativ cu
extractele fluide
E. au stabilitate mare comparativ cu soluţiile extractive apoase.
24. Precizaţi tincturile la prepararea cărora raportul produs

vegetal/solvent este de 1:10:
A. tinctura Aconiti
B. tinctura Belladonnae
C. tinctura Eucalypti
D. tinctura Opii
E. tinctura Valerianae.
25. Precizaţi tincturile oficinale la prepararea cărora raportul produs
vegetal/solvent este de 1:5:
A. tinctura Aurantii pericarpii
B. tinctura Aconiti
C. tinctura Belladonnae
D. tinctura Gentianae
E. tinctura Ratanhia.
26. Conform F.R.X, tincturile care au stabilitate redusă se prepară prin:

A. macerare
B. macerare repetată
C. dizolvarea extractelor uscate
D. percolare
E. diluarea extractelor fluide.
27. Precizaţi tincturile oficinale păstrate la Venena:

A. tinctura Aconiti
B. tinctura Eucalypti
C. tinctura Opii
D. tinctura Belladonnae
E. tinctura Anticholerina.
28. Conform F.R.X, extractele uscate au un conţinut în materii volatile de

cel mult:
A. 1 %
B. 2 %
C. 3 %
D. 5 %
E. 10%.
29. La prepararea extractelor uscate, prin operaţia de concentrare se

urmăreşte:
A. obţinerea unui produs cu un anumit titru în principii active
B. obţinerea unui produs cu umiditate redusă
C. asigurarea unei mai bune stabilităţi
D. recuperarea solventului
E. scurtarea timpului de lucru.
30. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
4
A. să fie inerte
B. să fie hidrosolubile
G. să aibă densitate mică
D. să fie anhidre
E. să fie nehigroscopice.
31. Precizaţi care dintre următoarele preparate oficinale este un extract

moale:
A. extractul de beladonă
B. extractul de cruşin
C. extractul de ratania
D. extractul de odolean
E. extractul de mătrăgună.
32. Alcoolul este solventul utilizat la obţinerea următoarelor soluţii extractive:
A. tincturi
B. macerate
C. infuzii
D. alcoolaturi
E. digestii.
33. Apa este solventul utilizat la obţinerea următoarelor preparate:
A. macerate
B. digestii
C. infuzii
D. tincturi
E. decocturi.
34. Grupa formelor farmaceutice extractive cuprinde:
A. soluţii extractive apoase
B. tincturi
C. alcoolaturi
D. mixturi
E. extracte vegetale.
35. Stabilizarea produselor vegetale proaspete presupune:

A. distrugerea enzimelor
B. îndepărtarea substanţelor balast
C. păstrarea nemodificată a componentelor pe parcursul
depozitării
D. tratarea produsului vegetal proaspăt cu vapori fierbinţi de
alcool
E. extracţia selectivă a unor principii active.
36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin următoarele proprietăţi

fizico-mecanice:
A. umiditate
B. conţinut în principii active
C. porozitate
D. capacitate de îmbibare în prezenţa solventului
E. solubilitate.
37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea soluţiilor extractive

apoase, F.R.X prevede următoarele grade de mărunţire:
A. flori, frunze, ierburi: sita l
B. rădăcina de alteea: sita I
C. produse vegetale cu uleiuri volatile: sita I
D. rădăcini, rizomi, scoarţe: sita II
5
E. produse vegetale cu alcaloizi şi glicozide: sita V.
38. Factorii dependenţi de solvent, care intervin în procesul de extracţie

sunt:
A. capacitatea de îmbibare
B. natura solventului
C. gradul de mărunţire
D. pH-ul mediului
E. stabilitatea produsului vegetal.
39. Solventul utilizat la extracţie trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
A. să fie chimic pur, stabil şi neutru
B. să nu aibă capacitate de îmbibare a produsului vegetal
C. să aibă capacitate de dizolvare şi extracţie selectivă a
principiilor active
D. să poată fi recuperabil
E. să aibă o temperatură de fierbere scăzută şi o căldură de vaporizare cât mai mică.
40. Următoarele metode de extracţie reprezintă variante ale macerării:

A. turboextracţia
B. macerarea dublă sau multiplă
C. diacolarea
D. vibroextracţia
E. evacolarea.
41. Următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de extracţie prin

percolare sunt adevărate:
A. se realizează epuizarea progresivă a produsului vegetal cu
solvent
B. se aplică frecvent în industrie
C. alimentarea cu solvent se efectuează pe tot parcursul operaţiei
D. se poate utiliza ca solvent doar apa distilată
E. se realizează la temperatură ridicată.
42. Referitor la diacolare se poate afirma:

A. este o metodă de extracţie care utilizează acţiunea presiunii
B. se utilizează percolatoare cilindrice, înalte şi subţiri, plasate în
serie
C. circulaţia solventului éste foarte rapidă
D. este o metodă de extracţie incompletă
E. este indicată pentru prepararea extractelor fluide.
43. Extractele moi au, conform F.R.X, un conţinut în materii volatile de

cel mult:
A. 1 %
B. 2 %
C. 5 %
D. 10%
E. 20%.
44. Solvenţii folosiţi la obţinerea extractelor vegetale sunt:

A. apa acidulată sau alcalinizată
B. alcoolul diluat
C. alcoolul acidulat
6
D. eterul
E. glicerina.
45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt:

A. macerarea
B. macerarea repetată
C. infuzarea
D. percolarea
E. dizolvarea extractelor uscate corespunzătoare.
46. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase masa de

produs vegetal luat în lucru este de 0,5 % pentru:
A. rădăcina de ciuboţica cucului
B. rădăcina de odolean
C. florile de muşeţel
D. rădăcina de ipeca
E. frunzele de digitala.
47. Următoarele afirmaţii referitoare la extractele fluide sunt valabile, cu
excepţia:
A. sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul si gustul
caracteristice componentelor
B. sunt miscibile cu solventul folosit la preparare
C. se menţin limpezi în urma diluării cu apa
D. se pot prepara şi prin dizolvarea extractelor uscate
E. prin păstrare pot forma sedimente.
48. Extracţia cu apă se întâlneşte la obţinerea unor extracte, atunci când

se aplică:
A. decocţia
B. macerarea
C. macerarea repetata
D. infuzarea
E. digestia.
49La fabricarea formelor extractive se utilizează ca materii prime:

A. solvenţi
B. produse vegetale
C. modificatori de pH
D. agenţi de suspensie
E. agenţi conservanţi.
50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la metoda de dizolvare extractivă prin digestie:
A. conduce la obţinerea unor forme farmaceutice extractive lichide,
semisolide si solide.
B. utilizează cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solvenţi
C. temperatura de lucru este cuprinsă între 40 - 90°C
D. procesul poate să dureze câteva zile
E.nu necesită mărunţirea şi umectarea produsului vegetal supus extractiei
7
FORME FARMACEUTICE PARENTERALE
1. Următoarele prevederi din F.R.X, referitoare la medicamentele

injectabile, sunt valabile, cu excepţia:
A. sunt sterile
B. se prezintă sub formă de soluţii, emulsii, suspensii sau pulberi
C. sunt divizate în fiole sau flacoane
D. se administrează parenteral
E. se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni indiferent de
calea de administrare.
2. Administrarea parenterală prezintă următoarele avantaje:

A. biodisponibilitate superioară celei din preparatele perorale
B. dirijarea timpului de acţiune a medicamentului injectat
C. evitarea inactivării de către ficat a unor substanţe active
D. este comodă, uşor acceptată de către pacient
E. înlăturarea efectelor secundare asupra tractului gastro-
intestinal.
3. O soluţie hipotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:

A. umflare
B. hemoliză
C. crenelare
D. aglutinare
E. toate fenomenele mai sus menţionate.
4. Amestecând o soluţie hipertónica cu eritrocite, acestea vor suferi un

proces de: '
A. umflare
B. hemoliză
C. crenelare
D. hidroliză
E. turgescenţă.
5. O soluţie izotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:
A. crenelare
B. hemoliză
C. aglutinare
D. umflare
E. nici una din afirmaţii nu este valabilă.
6. Metodele de sterilizare indicate de F.R.X sunt:

8
A. sterilizare cu aer cald
B. sterilizare cu vapori de apă sub presiune \
C. filtrare prin materiale poroase
D. încălziri repetate
E. încălzire la 100°C timp de 30 de minute.
7. Conform F.R.X, sterilizarea la etuvă se aplică pentru:

A. ustensile de porţelan
B. pulberi termostabile
C. instrumente şi ustensile de cauciuc
D. materiale de laborator de sticlă
E. produse uleioase.
8. Conform F.R.X, sterilizarea soluţiilor injectabile în autoclav se face în

următoarele condiţii:
A. la 115°C cel puţin 30 de minute
B. la 121°C timp de 15 - 20 minute
C. la 140°C timp de 10 minute
D. la 150°C timp de 5 minute
E. la 160°C timp de 5 minute.
9. Conform F.R.X, sterilizarea cu aer cald se face de obicei în .

următoarele condiţii:
A. la 120°C timp de cel puţin 3 ore
B. la 140°C timp de cel puţin 3 ore
C. la 160°C timp de cel puţin 3 ore
D. la 170°C timp de cel puţin 1 oră
E. la 180°C timp de cel puţin 30 minute.
10. Conform F.R.X, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplică:

A. soluţiilor injectabile termostabile
B. pulberilor termostabile
C. articolelor de sticlă şi porţelan
D. solvenţilor organici anhidri
E. pansamentelor chirurgicale.
11. Conform F.R.X, controlul calităţii soluţiilor injectabile include:

A. examenul organoleptic: aspect, culoare
B. determinarea pH-ului
C. uniformitatea volumului
D. uniformitatea masei
E. determinarea sterilităţii.
12.Conform F.R.X, referitor la prepararea pe cale aseptică a

medicamentelor parenterale sunt valabile următoarele afirmaţii:
A. se aplică la soluţiile ce conţin substanţe termostabile
B. toate operaţiile se fac în camere sau boxe sterile, cu
echipament şi materii prime sterilizate
C. se aplică la preparate care nu pot fi sterilizate în recipientul
final
D. se poate asocia cu folosirea de conservanţi antimicrobieni
E. toate operaţiile se efectuează într-un ciclu continuu.
13.Medicamentele perfuzabile se diferenţiază de cele injectabile prin

următoarele:
A. se administrează numai i.v.
B. au drept vehicul numai apa distilată apirogenă
C. este obligatoriu să fie sterile
9
D. nu se admite folosirea de conservanţi
E. sunt doar soluţii apoase sau emulsii U/A.
14.Conţinutul în substanţe active din preparatele perfuzabile, se exprimă,

după F.R.X, astfel:
A. g/l (unităţi de masă pentru 1000 ml soluţie)
B. mEq/ 1000 ml soluţie <
C g/g
D. mrnohVl000 ml soluţie
E. calorii.
15.Care dintre următoarele perfuzii se folosesc pentru aport de calorii?

A. perfuzia de glucoza
B. perfuzia cu clorură de sodiu
C. perfuzia de sorbitol
D. perfuzia de fructoză
E. perfuzii cu lipide.
16. Care dintre următoarele perfuzii se folosesc în cazuri de acidoză?
A. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiu
B. perfuzia de lactat de sodiu
C. perfuzia de clorură de amoniu
D. perfuzia de acetat de sodiu
E. perfuzia de sorbitol. \
17. Care dintre următoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin?
A. perfuzia de glucoza 200 %o
B. perfuzia de clorură de sodiu 9 %o
C. perfuzia de manitol 100 %o
D. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiu 13 %o
E. perfuzia de sorbitol 50 %o.
18. Cea mai mare capacitate de reţinere a microorganismelor o au filtrele:
A. Millipore (cu membrană)
B. Chamberland
C. Jena
D. Seitz
E. Berkefeld.
19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt:

A. necesită un personal calificat pentru administrare
B. se evită bariera hepatică
C. se obţine un efect rapid
D. necesită un proces tehnologic laborios
E. se lezează ţesuturile la administrare.
20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt:

A. apa demineralizată
B. apa distilată pentru preparate injectabile
C. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat
D. solvenţii neapoşi miscibili sau nu cu apa
E. uleiul de parafină sterilizat.
21. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale, farmacopeea prevede:
A. sa fie sterile
B. diametrul particulelor fazei interne să nu depăşească 5 um
C. să nu prezinte semne de separare a fazelor
D. să fie stabile la temperaturi între 4°C şi 25°C
E. să se evacueze în jet continuu prin acul de seringă nr. 16.
10
22. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile, F.R.X prevede:
A. particulele în suspensie să fie de dimensiuni coloidale
B. particulele de substanţă solidă să fíe de maximum 50 um
C. suspensia să fie omogenă pe toată durata conservării
D. suspensia să se omogenizeze după o agitare de 1 - 2 min
E. suspensia să corespundă probei de pasaj prin acul de seringă
nr.16.
23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este:

A. oxid de propilen
B. aldehidă fórmica
C. P-propiolactona
D. oxid de etilen
E. azot.
24. Perfuziile folosite în metabolismul reconstituant sunt:,

A. perfuzii cu hidrolizate de proteine
B. perfuzie Ringer lactată
C. perfuzie cu glucoza şi clorură de sodiu
D. perfuzii cu lipide
E. perfuzii cu aminoacizi.
25. Prezenţa pirogenelor în perfuzie provoacă, după administrare:

A. hemoliza eritrocitelor
B. frisoane intense şi accelerarea pulsului
C. creşterea temperaturii corpului
D. hipertensiune arterială
E. modificarea pH-ului sanguin.
26. Avantajele preparatelor parenterale cu acţiune prelungită sunt:

A. frecvenţa redusă de administrare
B. administrare prin injectare
C. siguranţa acţiunii terapeutice
D. sensibilizare la locul de injectare
E. obţinerea unui efect terapeutic rapid.
27. Prelungirea acţiunii preparatelor injectabile se realizează prin:

A. adaos de substanţe tensioactive
B. adaos de substanţe macromoleculare
C. folosirea unui solvent lipofil
D. folosirea de geluri lipofile
E. folosirea de răşini schimbătoare de ioni.
28. Izotonizarea soluţiilor injectabile este obligatorie pentru:

A. soluţii administrate în volume de 5 ml sau mai mari
B. soluţii administrate în volume de cel mult 5 ml
C. soluţii coloidale
D. soluţii administrate i.v., indiferent de volum
E. soluţii administrate s.c, indiferent de volum.
29. Nu se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni în:

A. preparate perfuzabile
B. preparate injectabile administrate subcutanat
C. preparate injectabile administrate intraocular
D. preparate injectabile administrate intramuscular
E. preparate injectabile administrate intrarahidian.
11
30. La prepararea soluţiilor injectabile se pot folosi ca substanţe auxiliare:
A. solubilizanţi
B. agenţi de suspendare şi emulsionare
C. antioxidanţi
D. conservanţi antimicrobieni
E. izotonizanţi.
31. Solvenţii anhidri miscibili cu apa, utilizaţi la prepararea

medicamentelor injectabile, sunt:
A. alcoolul etilic
B. glicerina
C. propilenglicolul
D. glicofurolul
E. oleatul de etil.
32. Alcoolul benzilic, utilizat ca solvent, prezintă următoarele avantaje:

A. este miscibil cu apa
B. este miscibil cu uleiurile vegetale
C. are acţiune antiseptică
D. micşorează solubilitatea unor substanţe
E. are acţiune anestezică de suprafaţă.
33. Apa utilizată la prepararea medicamentelor parenterale este:

A. apa distilată pentru preparate injectabile
B. apa demineralizată
C. apa distilată sterilizată pentru preparate injectabile
D. apa purificată
E. apa potabilă.
34. Conservanţii antimicrobieni, adăugaţi în preparatele parenterale, sunt:

A. alcoolul benzilic
B. clorbutanolul
C. tiomersalul
D. nitratul de fenilmercur
E. EDTA-disodic.
35. Sterilitatea este o condiţie obligatorie pentru:

A. medicamente parenterale
B. aerosoli medicamentoşi
C. medicamente ce se aplică pe răni, arsuri şi pielea sugarilor
D. antibiotice şi produse opoterapice
E. medicamente oftalmice.
36. In grupa perfuziilor sunt incluse următoarele preparate:

A. înlocuitori de sânge
B. substituenţi de plasmă
C. soluţii pentru hemodializă şi dializă peritoneală
D. soluţii pentru osmotera^pie
E. soluţii extractive.
37. Solvenţii utilizaţi la prepararea medicamentelor parenterale trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
A. să corespundă normelor de calitate din F.R.X
B. să nu reacţioneze cu substanţele dizolvate
C. să se absoarbă lent
D. să nu aibă acţiune farmacologică proprie
E. să fie economici.
12
38. Pentru ajustarea pH-ului soluţiilor injectabile se recurge la
următoarele amestecuri tampon:
A. acid citric - citrat trisodic
B. acid boric - borat de sodiu
C. acid acetic - acetat de sodiu
D. carbonat monosodic - carbonat disodic
E. acid oxalic - oxalat de sodiu. *
39. Se prepară soluţii injectabile cu pH acid pentru următoarele substanţe:

A. sulfamide
B. insulina
C. adrenalină
D. atropină
E. vitamina C.
40. Senzaţia de durere care apare la injectarea unei soluţii este cauzată de:
A. presiunea osmotică diferită de a serului sanguin
B. impurităţile pirogene prezente în soluţie
C. pH-ul soluţiei mult diferit faţă de cel fiziologic
D. natura substanţei medicamentoase
E. impurităţile mecanice prezente în soluţie.
41. Pentru calcularea cantităţii de izotonizant, se utilizează:

A. formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale soluţiilor
B. formule cu coeficienţii de disociere stabiliţi de De Vries
C. metoda echivalentului în clorură de sodiu
D. formula lui Young
E. nomograme.
42. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numără:

A. hidroliza acidă sau alcalină
B. tindalizarea
C. adsorbţia fizică cu cărbune activ
D. distilarea
E. ultrafiltrarea.
43. Filtrele cu membrană au următoarele denumiri comerciale:
A. Chamberland
B. Berkefeld
C. Schott
D. Millipore
E. Jena.
44. Referitor la sterilizarea prin încălziri repetate sunt valabile

următoarele afirmaţii:
A. se numeşte tindalizare
B. este un procedeu prin care sunt distruse atât formele
vegetative cât şi cele sporulate
C. se efectuează în trei perioade de încălzire succesive, separate
de intervale de 24 ore
D. se asociază cu adausul de conservanţi
E. se aplică produselor foarte sensibile la căldură.
45. Sterilizarea prin încălziri repetate se mai numeşte:

A. sterilizare în vapori fluenţi
B. tindalizare
C. sterilizare fracţionată
D. sterilizare discontinuă
E. flambare.
13
46. Mecanismele filtrării prin microfiltre sunt:

A. cernerea
B. adsorbţia
C. capilaritatea
D. sarcinile electrice
E. coagularea.
47. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un conservant utilizat în

soluţii injectabile sunt:
A. să aibă acţiune bactericida şi fungicidă
B. să nu coaguleze proteinele tisulare
C. să nu fie toxic
D. să fie activ în concentraţii mari
E. să producă o sterilizare lentă.
48. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplică pentru:
A. materiale plastice
B. cauciuc
C. ace de seringă
D. seringi de unică folosinţă
E. truse de perfuzie.
49. Eficacitatea sterilizării cu oxid de etilen depinde de următorii factori:

A. numărul şi natura germenilor de distrus
B. tipul de formă farmaceutică supusă sterilizării
C. concentraţia în gaz
D. temperatură şi durata tratamentului
E. umiditatea relativă.
50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de

sterilizare prin căldură:
A. aparţine metodelor fizice de sterilizare
B. este o metodă sigură şi economică
C. se aplică produselor termorezistente
D. se aplică oricărui tip de formă farmaceutică
E. nu necesită o aparatură specială.
51. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este în funcţie

de:
A. specia microbiana
B. durata tratamentului termic
C. temperatură
D. natura mediului în care se găsesc germenii microbieni
E. forma farmaceutică supusă sterilizării.
52. Următoarele procedee se aplică produselor care pot fi sterilizate după

condiţionarea definitivă:
A. sterilizarea prin căldură
B. sterilizarea cu gaze
C. sterilizarea prin radiaţii
D. filtrarea sterilizantă
E. prepararea pe cale aseptică.
53. Următoarele procedee se aplică produselor care nu pot fi sterilizate după condiţionarea definitivă:
A. sterilizarea prin căldură
B. filtrarea sterilizantă
C. sterilizarea cu gaze
14
D. prepararea pe cale aseptică
E. sterilizarea prin radiaţii.
54. Procedeele chimice de sterilizare includ:

A. metodele termice
B. radiaţiile ultraviolete
C. sterilizarea prin gaze
D. filtrarea sterilizantă
E. radiaţiile ionizante.
55. Printre procedeele fizice de sterilizare se numără:

A. sterilizarea cu gaze
B. filtrarea sterilizantă
C. procedeul aseptic
D. sterilizarea cu radiaţii
E. sterilizarea prin căldură.
56. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la calea de

administrare intravenoasă:
A. se utilizează pentru o acţiune rapidă
B. se utilizează pentru administrarea perfuziilor
C. efectul farmacologic apare instantaneu
D. nu este un mod de administrare traumatizant
E. nu necesită respectarea unei asepsii riguroase la injectare.
57. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse:
A. forme lichide injectabile
B. forme lichide perfuzabfle
C. pulberi pentru preparate injectabile
D. implante
E. soluţii pentru alimentaţie artificială enterală.
58. Administrarea soluţiilor hipertonice de glucoza provoacă:

A. hipoglicemie
B. glicozurie
C. deshidratare celulară
D. diureză osmotică
E. pierderea apei şi electroliţilor.
59. Cele mai frecvente căi de administrare parenterale sunt:

A. intravenos
B. intramuscular
C. intraarterial
D. subcutanat
E. intraperitoneal. *
60. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral poate fi

efectuată prin:
A. căldură umedă
B. agenţi chimici
C. radiaţii ionizante
D. filtrare sterilizantă
E. căldură uscată.
61. Care dintre următoarele metode de sterilizare nu este menţionată în

F.R.X?
A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune
B. sterilizarea prin căldură uscată
15
C. sterilizarea fracţionată (tindalizarea)
D. sterilizarea prin filtrare
E. sterilizarea cu gaz.
62. In care din următoarele preparate parenterale se pot adăuga

conservanti antimicrobieni, conform F.R.X?
A. preparate administrate intracisternal
B. preparate administrate intracardiac
C. preparate administrate peridural
D. preparate administrate intramuscular
E. preparate administrate subcutanat.
63. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la sterilizarea prin filtrare

nu este adevărată?
A. metoda se foloseşte în cazul suspensiilor sau emulsiilor termolabile
B. filtrarea se efectuează prin filtre bacteriologice sterile sau prin
membrane filtrante sterile
C. toate operaţiile se efectuează în condiţii aseptice
D. filtrele sau membranele filtrante folosite nu trebuie să cedeze
din componentele lor
E. filtrele sau membranele filtrante nu trebuie să interacţioneze
fizic sau chimic cu produsul de sterilizat.
64. Precizaţi care sunt soluţii perfuzabile cu substanţe energetice:

A. soluţia perfuzabilă de glucoza
B. soluţia perfuzabilă de Dextran 70 cu clorura de sodiu
C. soluţia perfuzabilă de lactat de sodiu
D. soluţia perfuzabilă de clorhidrat de arginină
E. soluţia perfuzabilă de sorbitol.
65. Care dintre următoarele soluţii perfuzabile prevăzute de F.R.X este

folosită în caz de acidoză?
A. soluţia perfuzabilă de fructoză
B. soluţia perfuzabilă de glucoza
C. soluţia perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiu
D. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu
E. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă.
66. Care din următoarele perfuzii se folosesc în combaterea alcalozei?

A. perfuzia de lactat de sodiu
B. perfuzia de carbonat acid de sodiu
C. perfuzia de clorhidrat de arginină
D. perfuzia de clorura de sodiu cu adaus de clorura de potasiu
E. perfuzia de glucoza.
67. Referitor la preparatele perfuzabile, sunt valabile următoarele

afirmaţii: ,
A. sunt soluţii apoase sau emulsii U/A
B. se administrează i.v., în volume de 100 ml sau mai mari
C. la preparare se admite adausul conservanţilor antimicrobieni
D. conţinutul în substanţă activă se exprimă, după caz, în unităţi
de masă/l soluţie, mmoli/1 soluţie, calorii
E. sunt preparate sterile şi apirogene.
68. Emulgatorii sintetici utilizaţi în formularea emulsiilor parenterale
sunt:
A. polisorbaţii
B. pluronicii
C. guma arabică
16
D. lecitinele
E. spanurile.
69. Referitor la implante sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. sunt preparate farmaceutice lichide v
B. permit obţinerea unui efect rapid
C. se aplică pe cale s.c. sau i.m.
D. sunt comprimate mici, sterile, care se introduc sub piele prin
incizare
E. se obţin prin comprimare sau cristalizare.
70.Microemulsiile injectabile prezintă următoarele caracteristici:

A. sunt sisteme omogene, cu grad mare de dispersie
B. nu sunt stabile în timp
C. se administrează pe cale i.v. sau i.m.
D. se formează spontan, prin agitare lentă
E. au diametrul particulelor cuprins între 100-500 Â.
71. Ca agenţi pentru mărirea vâscozităţii preparatelor parenterale se

utilizează:
A. gelatina
B. dextranii
C. polisorbaţii
D. carboximetilceluloza sodică
E. polividona.
72. Dintre metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat injectabil

fac parte:
A. adăugarea de agenţi gelifianţi
B. administrarea simultană a unui vasoconstrictor
C. utilizarea de vehicule uleioase
D. formarea de complecşi cu solubilitate mică
E. adăugarea de macromolecule.
73. Din grupa formelor parenterale cu acţiune prelungită fac parte:

A. soluţii injectabile cu vehicule apoase
B. soluţii injectabile cu vehicule vâscoase
C. soluţii injectabile cu vehicule uleioase
D. suspensii apoase
E. implante.
74. Referitor la metoda de liofilizare aplicată la obţinerea unor produse

parenterale uscate, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. este un proces ce se desfăşoară la temperatură foarte ridicată
B. se numeşte criodesicare sau criosublimare
C. este o tehnologie de desicare la temperatură şi presiune
scăzute
D. constă în congelarea preparatelor şi apoi sublimarea gheţii sub
vid
E. necesită echipament special de producţie.
75. Formele farmaceutice parenterale se condiţionează în următoarele

recipiente:
A. fiole de sticlă
B. recipiente presurizate
C. pungi de material plastic
D. fiole-seringi
E. flacoane multidoze.
17
76. Fiolele utilizate pentru condiţionare medicamentelor injectabile sunt

controlate sub următoarele aspecte:
A. capacitatea
B. rezistenţa la sterilizare
C. rezistenţa mecanică
D. rezistenţa hidrolitică
E. etanşeitatea.
77. Plastomerii utilizaţi la fabricarea recipientelor pentru condiţionarea

preparatelor parenterale sunt:
A. polietilena
B. clorura de polivinil
C. polietilenglicolii
D. polipropilena
E. polisorbaţii.
78. Următoarele teste pot fi utilizate pentru depistarea pirogenelor:
A. metoda hematocritului
B. testul Limulus
C. urmărirea evoluţiei numărului de globule albe, după injectarea
soluţiei la iepuri
D. testul încărcăturii microbiene
E. măsurarea hipertermiei la iepure.
79. Pirogenele, a căror prezenţă nu este admisă în perfuzii, sunt:

A. bacterii gram-pozitive
B. bacterii gram-negative
C. virusuri
D. endotoxine microbiene de natură lipopolizaharidică
E. fungi.
80. Sterilizarea este procesul care desemnează:

A. producerea stării de sterilitate
B. ansamblul de măsuri utilizate pentru a împiedica aportul
exogen de microorganisme sau virusuri într-un preparat
medicamentos
C. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni
exclusiv cu ajutorul unor substanţe chimice
D. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni
exclusiv cu ajutorul unor agenţi fizici
E. operaţia prin care toate microorganismele vii, sub formă
vegetativă sau sporulată, sunt omorâte sau îndepărtate din
produs.
81. Controlul sterilizării prin metode termice se realizează cu următorii

indicatori biologici:
A. Bacillus subtilis (var. niger)
B. Candida albicans
C. Bacillus stearothermophilus
D. Escherichia coli
E. Bacillus sphaericus.
82. Proprietăţile coligative ale soluţiilor sunt utile în determinarea:

A.tonicităţii
B.pH-uIui
C.solubilităţii
D.sterilităţii
E.stabilităţii.
18
83. Soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă prevăzută de F.R.X, conţine următoarele substanţe:
A. clorura de sodiu
B. clorura de potasiu
C. clorura de calciu
D. clorura de magneziu
E. lactat de sodiu.
91. Selectaţi categoriile de preparate parenterale prevăzute de F.R.X,
supliment 2004
A. preparate injectabile
B. preparate perfuzabile
C. concentrate pentru soluţii injectabile sau perfuzabile
D. pulberi pentru preparate injectabile sau perfuzabile
E. soluţii pentru irigaţii.
92. Prevederile oficiale referitoare la producţia preparatelor parenterale

sunt (conf. F.R.X, supliment 2004):
A. se obţin din materii prime şi metode de preparare care le
asigură sterilitatea şi evită contaminarea microbiana şi
creşterea microorganismelor
B. apa utilizată trebuie să corespundă prevederilor de la apa vrac
pentru preparate injectabile (monografie ,Apă pentru preparate
injectabile")
C. alternativ, se poate folosi apa purificată
D. pentru un eventual conservant antimicrobian folosit în
formulare trebuie să-i fie demonstrată eficacitatea
E. nu există precizări de acest tip.
93. Conform F.R.X, supliment 2004, pe eticheta unui preparat parenteral

trebuie să se menţioneze:
A. locul fabricaţiei
B. denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni
adăugaţi
C. în cazuri adecvate, că soluţia se utilizează după o filtrare finală
D. faptul că preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene şi
pirogene
E. metoda de sterilizare aplicată.
94. Conform F.R.X, supliment 2006, prin apa pentru preparate injectabile
se înţelege:
A. apa vrac pentru preparate injectabile
B. apa sterilizată pentru preparate injectabile
C. apa purificată vrac
D. apa purificată condiţionată în recipiente
E. apa de înaltă puritate.
95. Apa vrac pentru preparate injectabile:

A. se obţine prin distilare din apă destinată consumului uman sau
apă purificată
B. se obţine exclusiv prin osmoză inversă din apa potabilă
C. se obţine prin ultrafiltrare din apă purificată
D. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor
parenterale
E. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau
preparatelor pentru administrare parenterală.
19
TXte de autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru
20
TXte de autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pentru stud
96. Apa sterilizată pentru preparate injectabile:

A. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor cu
administrare parenterală
B. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau
preparatelor pentru administrare parenterală
C. este divizată în recipiente adecvate, închise şi sterilizate apoi la
cald în condiţii care să asigure calitatea corespunzătoare
privind endotoxinele bacteriene
D. poate conţine aditivi
E. trebuie să fie lipsită de orice aditiv.
97. Asupra apei sterilizate pentru preparate injectabile se fac următoarele

determinări:
A. aciditate/alcalinitate
B. conductivitate
C. vâscozitate
D. sterilitate
E. endotoxine bacteriene.
98. Care dintre următorii alcooli se pot utiliza în amestec cu apa, ca

solvenţi la prepararea medicamentelor parenterale:
A. alcool etilic
B. alcool benzilic
C. glicerol
D. propilenglicol
E. polietilenglicoli fluizi.
99. Latexurile injectabile:

A. sunt sisteme terapeutice coloidale submicronice de polimeri
biodegradabili insolubili în apă, în care se dispersează
substanţe medicamentoase
B. se administrează doar pe cale i.v. pentru obţinerea unui efect
rapid
C. se administrează prin injectare i.m.
D. se obţin prin polimerizare in situ si prin dispersare
E. prezintă fenomenul de sedimentare.
100. La obţinerea latexurilor injectabile se pot utiliza:
A. etilceluloza
B. carboximetilceiuloza sodică
C. acidul polilactic
D. acidul ascorbic
E. copolimerul acidului polilactic cu acidul glicolic.
PREPARATE OFTALMICE
1. Penetraţia medicamentelor la nivelul ochiului depinde de:

A. solubilitatea substanţelor active
21
B. prezenţa agenţilor antimicrobieni

C. integritatea corneei
D. tonicitatea soluţiilor
E. activitatea de suprafaţă a substanţelor active.
2. Penetraţia prin cornee a alcaloizilor din picăturile pentru ochi este

favorizată de:
A. crearea unui pH de maximă solubilitate a substanţei active,
B. folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitate
C. mărirea vâscozităţii soluţiilor
D. utilizarea colirelor uleioase
E. adăugarea de conservanţi antimicrobieni potriviţi.
3. Substanţele tensioactive măresc viteza de pătrundere intraoculară a

medicamentului prin:
A. mărirea solubilităţii substanţei active
B. mărirea vâscozităţii vehiculului
C. umectarea mai bună a corneei
D. mărirea stabilităţii în timp a soluţiei oftalmice
E. tamponarea soluţiei oftalmice.
4. Conform F.R. X, vehiculele utilizate la prepararea picăturilor pentru ochi sunt:
A. apa proaspăt fiartă şi răcită
B. apa pentru preparate injectabile
C. parafina lichidă
D. propilenglicolul
E. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.
5. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimică a soluţiilor
oftalmice sunt:
A. lumina
B. temperatura
C. natura solventului
D. aerul
E. pH-ul soluţiei.
6. Factorii interni care influenţează stabilitatea chimică a soluţiilor
oftalmice sunt:
A. natura solventului
B. pH-ul soluţiei
C. aerul
D. natura substanţelor auxiliare
E. contaminarea cu microorganisme.
7.Toleranţa soluţiilor oftalmice este optimă atunci când acestea au:

A. temperatura apropiată de temperatura corpului
B. pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimal
C. particule solide în suspensie
D. presiunea osmotică apropiată de cea a lichidului lacrimal
E. vâscozitate de maxim 40 - 50 cP.
8. Toleranţa unui colir depinde de:

A. natura şi concentraţia substanţei active
22
B. tonicitatea preparatului
C. valoarea adecvată a pH-ului
D. realizarea apirogenităţii
E. folosirea unor solvenţi anhidri.
9. Ca substanţe izotonizante la prepararea colirelor se folosesc:

A. clorura de sodiu
B. azotat de potasiu
C. propilenglicol
D. acid boric
E. sorbitol.
10. In cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol în:
A. asigurarea stabilităţii fizico-chimice a substanţei medicamentoase
B.asigurarea toleranţei
C. asigurarea penetraţiei prin cornee a substanţei active
D. conservarea antimicrobiana a preparatelor
E. mărirea vâscozităţii preparatului.
11. Suspensiile apoase folosite în oftalmologie permit:

A. sterilizarea la cald sau prin filtrare a preparatului
B. administrarea unor substanţe insolubile în apă
C. realizarea unei absorbţii rapide a substanţei active
D. realizarea unui efect prelungit
E. asigurarea unei stabilităţi fizice mărite comparativ cu soluţiile
oftalmice.
12. Pentru suspensiile oftalmice F.R.X prevede ca diametrul particulelor
fazei dispersate determinat la microscop să fie de cel mult:
A. 10 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru
10 % din particulele examinate
B. 25 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru
C. 50 um pentru 90 % din particulele examinate şi 100 (im pentru
D. 25 um pentru 50 % din particulele examinate şi 50 um pentru
E. 50 um pentru 50 % din particulele examinate şi 100 um pentru
50 % din particulele examinate.
13. Conform F.R.X, o soluţie oftálmica se poate prepara prin dizolvarea

substanţei active , în soluţii izotonice sterile:
A. când cantitatea de substanţă activă este sub 2 g % m/m
B. când cantitatea de substanţă activă este peste 2 g % m/m
C. când cantitatea de substanţă activă este sub 3 g % m/m
D. când cantitatea de substanţă activă este peste 3 g % m/m
E. în nici una din aceste situaţii.
14. Conform F.R.X picăturile pentru ochi ce conţin mai puţin de lg %
(m/m) substanţă activă se prepară prin dizolvarea acesteia în:
A. apă distilată
23
B. apă distilată pentru preparate injectabile

C. soluţii hipotonice sterile
D. soluţii izotonice sterile
15. Conform F.R.X, când substanţa activă dintr-un colir depăşeşte

concentraţia de lg % cantitate de substanţă necesară pentru
izotonizare se calculează:
A. după formula trecută în monografia Injectabilia
B. folosind tabele cu scăderea punctului de congelare
C. folosind tabele cu echivalenţi în NaCl
D. folosind metoda hematocritului modificat
E. folosind diferite nomograme.
16. Care din următoarele colire este prevăzut în F.R.X?

A. colir cu cloramfenicol 0,5 g %
B. colir cu clorhidrat de pilocarpina 4 g %
C. colir cu fizostigmină 0,25 %
D. colir cu sulfat de atropină l g %
E. colir cu protargol 2 g %.
17. Colimi oficinal în care boratul de fenilmercur se află în concentraţie
de 1:100 000 este:
A. colimi de azotat de argint
B. colimi de azotat de pilocarpina
C. colimi cu rezorcină
D. colimi cu cloramfenicol
E. colimi cu sulfat de zinc.
18. Care din următoarele colire se eliberează cu eticheta „Otravă!"?

A. colimi cu azotat de argint
B. colimi cu sulfat de atropină
C. colimi cu azotat de pilocarpina
D. colimi cu rezorcină
19. Colirele care conţin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiu

sunt:
A. colimi cu azotat de argint
B. colimi cu sulfat de atropină
C. colimi cu azotat de pilocarpina
D. colimi cu rezorcină
20. Conform F.R.X pentru izotonizarea colirului cu rezorcină se

utilizează:
A. clorura de sodiu
B. azotat de sodiu
C. glucoza
D. acid boric
E. acid boric-tetraborat de sodiu.
21. Colinii oficinal cu nitrat de pilocarpina:
24
A. conţine 4g % nitrat de pilocarpina

B. conţine 2g % nitrat de pilocarpina
C. se izotonizează cu clorura de sodiu
D. se păstrează la Venena
E. are acţiune miotica.
22. Precizaţi agenţii antimicrobieni folosiţi la prepararea colirelor multidoză menţionaţi în F.R.X:
A. borat de fenilmercur
B. clorura de benzalconiu
C. parahidroxibenzoat de metil
D. diacetat de clorhexidină
E. alcool feniletilic.
23. Adăugarea de conservanti este contraindicată la:
A. colire unidoză
B. colire multidoză
C. colire care se administrează pe corneea traumatizată
D. băi oculare
E. unguente oftalmice.
24. Un conservant pentru uz oftalmic trebuie să posede următoarele
calităţi:
A. un spectru larg de acţiune
B. efect de durată
C. să nu fie sensibilizant sau alergic
D. să fie eficace la concentraţii mari
E. să fie solubil în apă.
25. Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni folosiţi pentru
asigurarea sterilităţii colirelor se determină pe următoarele
microorganisme:
A. Staphylococcus aureus
B. Pseudomonas aeruginosa
C. Escherichia coli
D. Candida albicans
E. Bacillus subtilis var. niger.
26. Asigurarea sterilităţii suspensiilor oftalmice se face prin:

A. sterilizarea cu aer cald
B. adaos de conservând
C. sterilizarea cu oxid de etilen
D. filtrarea bacteriologică
E. prepararea în condiţii aseptice.
27. Sterilitatea colirelor unidoză este asigurată prin următoarele

procedee:
A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune
B. filtrare sterilizantă
C. preparare pe cale aseptică
D. adăugarea de substanţe conservante antimicrobiene
E. combinarea tuturor procedeelor de mai sus.
28. Agenţii de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice favorizează:

A. mărirea tensiunii superficiale
B. mărirea timpului de contact cu mucoasa oculară
25
C. toleranţa preparatelor
D. eficacitatea preparatelor
E. stabilitatea preparatelor la variaţii de temperatură.
29. Un agent de vâscozitate folosit la prepararea soluţiilor oftalmice

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. să fie hidrosolubil şi să dea soluţii transparente
B. să aibă în soluţie acelaşi indice de refracţie cu lichidul lacrimal
C. să nu reacţioneze cu substanţele active sau cu alte substanţe
auxiliare din formula colirelor
D. să confere soluţiei oftalmice o n > de 50 cP
E. să permită sterilizarea soluţiei oftalmice.
30. Ca agenţi de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice se folosesc:
A. metilceluloza
B. boratul de fenilmercur
C. alcool polivinilic
D. clorobutanol
E. polivinilpirolidona.
31. Băile oculare:

A. sunt denumite şi ape oftalmice sau loţiuni oculare
B. sunt sterile
C. pot fi soluţii sau suspensii
D. sunt izotonice şi izohidrice
E. se prescriu în cantităţi de cel puţin 50 g.
32. Băile oculare se caracterizează prin:

A. concentraţie mică de substanţă activă
B. sterilitate
C. izotonie
D. vâscozitate crescută
E. limpezime.
33. Conform F.R.X, băile oculare se prescriu în cantităţi de cel puţin:
A. 5 g
B. 10 g
C. 50 g
D. 100 g
E. nici una din valorile de mai sus.
34. Soluţiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice sunt:
A. soluţia de acid boric 1,9 g %
B. soluţia de acid boric modificată
C. soluţia de clorură de sodiu 0,9 g %
D. soluţia izotonică de fosfaţi
E. soluţia de glucoza 5 g % .
35. Clorura de sodiu nu poate fi folosită pentru a realiza izotonizarea
colirului cu azotat de argint deoarece:
A.poate precipita clorura de argint
B.va hidroliza azotatul de argint
C.se va inactiva azotatul de argint
26
D. va precipita argintul metalic

E.nici una din variantele prezentate mai sus.
36.Soluţiile oftalmice, în farmacie, se pot obţine sterile astfel:

A.prin preparare pe cale aseptică
B.prin filtrare sterilizantă
C.prin sterilizare cu căldură uscată
D.prin sterilizare la autoclav
E. prin sterilizare la 98 - 100° C, timp de 30 minute.
37. Soluţiile pentru băi oculare:
A. sunt soluţii apoase sterile
B. pot conţine excipienţi pentru ajustarea tonicităţii, vâscozităţii
sau pH-ului
C.pot fi formulate ca preparate unidoză sau multidoză
D.cele unidoză pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţi
E. sunt destinate spălării ochiului sau impregnării pansamentelor
oculare
38. Eticheta soluţiilor pentru băi oculare trebuie să menţioneze:

A. descrierea caracterelor organoleptice
B. dacă preparatul este destinat unei utilizări unice
C. perioada limită de utilizare după deschiderea recipientului
(maxim 4 săptămâni), în cazul preparatelor multidoză
D. dimensiunea maximă a particulelor de substanţă activă
E. doza eliberată pe unitatea de timp
39. Pulberile pentru picături oftalmice şi băi oculare:

A. sunt preparate condiţionate sub formă uscată
B . înainte de administrare se dizolvă sau se suspendă într-un
lichid corespunzător
C. condiţia de sterilitate este obligatorie
D. preparatele obţinute după dizolvare sau suspendare trebuie să
fie apirogene
E. preparatele lichide obţinute trebuie să corespundă prevederilor
oficinale referitoare la picăturile oftalmice sau soluţiile pentru
băile oculare
40. Preparatele oftalmice semisolide:

A. se prezintă sub formă de unguente, creme sau sau geluri sterile
B.Sau substanţe active dizolvate sau dispersate într+o bază de unguent corespunzătoare
C.trebuie să fie apirogene
D.sunt condiţionate în tuburi, sterilizate, pliabile,prevăzute cu ocanulă
E.tuburile conţin maxim 10 g de preparat
1. Precizaţi determinările biologice prevăzute de F-R.X la controlul calităţii perfuziilor:

A. pH
B. uniformitatea volumului
C. dozare
D. impurităţi pirogene
27
E. sterilitate.
2. Contaminarea cu particule a aerului este relevantă pentru calitatea medicamentelor fabricate în:
A. boxe sterile
B. săli curate (clean rooms)
C. spaţii obişnuite de producţie
D. compartimentele de recepţie a materiilor prime
E. compartimentele de condiţionare secundară. \
3. Precizaţi probele de control oficinale pentru preparatele injectabile:

A. pH-ul soluţiilor
B. uniformitatea volumului preparatelor lichide
C. uniformitatea volumului pulberilor pentru preparate injectabile
D. uniformitatea masei pulberilor pentru preparate injectabile
E. dizolvare.
4. Conform F.R..X, controlul calităţii picăturilor pentru ochi include, după caz:
A. aspect
B. mărimea particulelor
C. masa totală pe recipient
D. apirogenitate
E. sterilitate.
5. Controlul contaminării microbiene a produselor farmaceutice nesterile urmăreşte determinarea:
A. pirogenelor
B. endotoxinelor bacteriene
C. numărului total de microorganisme viabile aerobe
D. lipsa unor microorganisme patogene
E. activitatea microbiologică a antibioticelor.
6. Determinarea numărului total de microorganisme aerobe din preparate farmaceutice se face

prin:
A. testul LAL (Limulus Amoebocyte Lysate)
B. însămânţare directă în mediul de cultură
C. filtrare prin membrană
D. teste biochimice
E. teste farmacodinamice.
7. Limitarea numărului de microorganisme viabile este aplicabilă pentru:

A. preparate injectabile
B. preparate perfuzabile
C. preparate oftalmice
D. forme perorale
E. preparate topice.
8. în ţara noastră, prepararea medicamentelor se face în conformitate cu următoarele ghiduri:

A. Regulile de bună practică de laborator (GLP)
B. Regulile de bună practică clinică (GCP)
C. ISO 9000
D. Regulile de bună practică de fabricaţie (GMP)
E. Regulile de bună practică farmaceutică (GPF).
.
28

Forme Farmaceutice Obţinute Prin Extracţie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forme Farmaceutice Obţinute Prin Extracţie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TXte de autoevaluare ^ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_ Teste de autoevaluare pe

FORME FARMACEUTICE OBŢINUTE PRIN EXTRACŢIE

1. Conform F.R.X, soluţiile extractive apoase se prepară prjn:

5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizează folosind:

6. Umectarea cu alcool diluat se aplică produselor vegetale ce conţin:

7. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, cantitatea

9. Decocţia se foloseşte la extragerea principiilor active din:

10.Precizaţi factorii dependenţi de produsul vegetal care influenţează

11. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin saponine

12. Conform F.R.X, infuzarea se foloseşte la extragerea principiilor

13. Gradul de mărunţire al produsului vegetal se stabileşte în funcţie de:

14. Umectarea produselor vegetale care conţin uleiuri volatile se

16. Macerarea ca metodă de extracţie se aplică:

17. Percolarea ca metodă de extracţie prezintă următoarele avantaje:

18. Precizaţi procedeele de percolare modificată folosite în industria

19. Repercolarea se aplică mai ales produselor vegetale care conţin:

20. Evacolarea este o metodă de extracţie realizată cu ajutorul:

22. Principalele deosebiri între metodele de infuzare şi decocţie constau

23. Tincturile prezintă următoarele avantaje:

24. Precizaţi tincturile la prepararea cărora raportul produs

26. Conform F.R.X, tincturile care au stabilitate redusă se prepară prin:

27. Precizaţi tincturile oficinale păstrate la Venena:

28. Conform F.R.X, extractele uscate au un conţinut în materii volatile de

29. La prepararea extractelor uscate, prin operaţia de concentrare se

31. Precizaţi care dintre următoarele preparate oficinale este un extract

35. Stabilizarea produselor vegetale proaspete presupune:

36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin următoarele proprietăţi

37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea soluţiilor extractive

38. Factorii dependenţi de solvent, care intervin în procesul de extracţie

39. Solventul utilizat la extracţie trebuie să îndeplinească următoarele

E. să aibă o temperatură de fierbere scăzută şi o căldură de vaporizare cât mai mică.

40. Următoarele metode de extracţie reprezintă variante ale macerării:

41. Următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de extracţie prin

42. Referitor la diacolare se poate afirma:

43. Extractele moi au, conform F.R.X, un conţinut în materii volatile de

44. Solvenţii folosiţi la obţinerea extractelor vegetale sunt:

45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt:

46. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase masa de

48. Extracţia cu apă se întâlneşte la obţinerea unor extracte, atunci când

49La fabricarea formelor extractive se utilizează ca materii prime:

FORME FARMACEUTICE PARENTERALE

1. Următoarele prevederi din F.R.X, referitoare la medicamentele

2. Administrarea parenterală prezintă următoarele avantaje:

3. O soluţie hipotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:

4. Amestecând o soluţie hipertónica cu eritrocite, acestea vor suferi un

6. Metodele de sterilizare indicate de F.R.X sunt:

7. Conform F.R.X, sterilizarea la etuvă se aplică pentru:

8. Conform F.R.X, sterilizarea soluţiilor injectabile în autoclav se face în

9. Conform F.R.X, sterilizarea cu aer cald se face de obicei în .

10. Conform F.R.X, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplică:

11. Conform F.R.X, controlul calităţii soluţiilor injectabile include:

12.Conform F.R.X, referitor la prepararea pe cale aseptică a

13.Medicamentele perfuzabile se diferenţiază de cele injectabile prin

14.Conţinutul în substanţe active din preparatele perfuzabile, se exprimă,

15.Care dintre următoarele perfuzii se folosesc pentru aport de calorii?

19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt:

20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt:

23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este:

24. Perfuziile folosite în metabolismul reconstituant sunt:,

25. Prezenţa pirogenelor în perfuzie provoacă, după administrare:

26. Avantajele preparatelor parenterale cu acţiune prelungită sunt:

27. Prelungirea acţiunii preparatelor injectabile se realizează prin:

28. Izotonizarea soluţiilor injectabile este obligatorie pentru: